TULBURARILE FOBICE

CRITERII DSM IV
A. Frici persistente si irationale, excesive si nerezonabile
determinate de prezenta sau anticiparea unui obiect
specific sau o situatie.
B. Expunerea la stimulul fobic provoaca invariabil un raspuns
anxios imediat care poate lua forma unui atac de panica
situational sau situational predispus.
C. Persoana recunoaste ca frica este excesiva si
nerezonabila.
D. Situatia fobica este evitata, sau altfel indurata cu multa
anxietate si suferinta.
E. Comportamentul de evitare, anticiparea anxioasa sau
suferinta interfera marcat cu rutina normala a pacientului,
functionarea academica sau ocupationala sau activitatile
sociale.
F. Anxietatea, atacurile de panica, comportamentul de
evitare asociate cu un obiect sau o situatie specifice, nu
sunt mai bine evaluate in cadrul ator afectiuni (…).
TIPUL:
– Animale
– Mediu natural
– Sange-injectii-ranire
– Situationale
– Alt tip
PREVALENTA: ~12%; > la femei
Cursul natural este cronic; procent modest (~16%)
remisiuni spontane.
ASPECTE GENETICE:
studiile familiale: rudele probanzilor au un risc de 3 ori
mai mare decat lotul de control pentru fobii simple
(FREDRIKSON, 1997)
studiile pe gemeni (concordanta > pentru fobia de
animale)
Explicatie posibila: diateza pentru anxietate, care se poate
manifesta printr-o gama larga de plangeri anxioase.
DEBUT: precoce 7-9 ani pentru fobiile de animale,
de mediu, sange-injectii; ~20 de ani
claustrofobia

Fricile specifice sunt comune la copii de 4-6 ani

(71%) ating apogeul la 7-9 ani (87%) pentru a
scadea catre 10-12 ani (68%) (Muris, 2000)

Fricile usoare sunt un fenomen de dezvoltare

tranzitoriu in procesul de dezvoltare cognitiva a
copilului.
Majoritatea dispar spontan
Un subgrup va amplifica aceste frici, probabil din
cauza trasaturilor temperamentale genetice (ex:
inhibitia comportamentala, afectivitatea
negativa).
TEORIA CONDITIONARII CLASICE (Watson & Rayner – 1920, studiul
“micul Albert”)
Agentul fobic (stimulul conditionat, SC) initial nu produce frica.
Stimulul neconditionat: agent care in mod natural produce frica
(raspuns neconditionat).
Asocierea stimulului conditionat cu stimulul neconditionat va
determina asocierea raspunsului de frica si cu stimulul
conditionat.
Astfel, stimulul conditionat va fi ulterior capabil sa declanseze
singur raspunsul de frica (raspuns conditionat).
Astfel stimulul conditionat s-a transformat intr-un obiect fobic.
TEORIA CELOR 2 STADII (Mowrer, 1960)
baza teoretica a tratamentului de expunere
stadiul 1: asocierea SC cu SNC === raspuns conditionat
stadiul 2: raspunsul de frica la SC poate fi redus prin evitare
(stare pozitiva) == reintarirea comportamentului de evitare ==
parte integranta a fobiei == subiectul nu mai poate aprecia faptul
ca SNC nu mai exista.

Modelling si informatia negativa

ASPECTE PSIHODINAMICE:
Ganduri, impulsuri agresive sau sexuale tind sa scape din
inconstient === anxietate semnal === activarea mecanismelor
specifice de aparare ale egoului: deplasarea (redirectionarea
anxietatii asociata unei surse inconstiente catre un substitut
constient)
proiectia (prin care sursa anxietatii este proiectata in afara)
evitarea (comportament stabil prin care contactul cus timulul fobic
este inalturat).
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:
– Atacul de panica
– Agorafobia
– Fobia sociala
– Tulburarea de stres posttraumatic
– Tulburarea obsesiv-compulsiva
TRATAMENT:
Terapie cognitiv comportamentala:
expunere,
interventii cognitive pentru corectarea interpretarilor
catastrofice.
FOBIA SOCIALA
 GENERALITATI
Descrisa initial de Marks si Gelder ca “frica
de a manca, bea, tremura, vorbi, scrie etc.
in prezenta altor persoane” pentru a nu
parea ridicol.

DSM III include fobia sociala

DSM III R include tipul generalizat
 CRITERII DSM IV
A. Frica marcata si persistenta de una sau mai multe situatii sociale
in care este expusa unor persoane necunoscute sau posibilei
examinari a celorlalti. Subiectul se teme ca va actiona intr-un fel
(sau va avea simptome anxioase) care va fi umilitor sau
stanjenitor pentru el.
B. Expunerea la situatia sociala temuta provoaca aproape invariabil
anxietate (sub forma unui atac de panica).
C. Persoana recunoaste frica excesiva si nerezonabila.
D. Situatiile sociale care provoaca frica sunt evitate sau suportate cu
teama intensa si discomfort.
E. Evitarea, anxietatea anticipatorie sau suferinta in situatia sociala
fobogena interfera marcat cu functionarea sociala normala a
subiectului.
F. Sub 18 ani sunt necesare 6 luni de evolutie.
G. Teama sau evitarea nu sunt consecinta fiziologica directa a unei
substante sau conditii medicale sau a altei tulburari mintale.
 TRASATURI CLINICE
• Situatii trigger obisnuite:
– Vorbitul in public
– Mancatul, scrisul, intalnirea unor persoane noi sau de
sex opus, mersul la o petrecere, intalnirea cu
autoritati.
• Simptome clinice:
– Fizice (neurovegetative),
– Cognitive (cognitii maladaptative despre situatiile
sociale),
– Comportamentale (evitarea fobica).
DEBUT:
copilarie si adolescenta
rar dupa 25 ani
debutul precoce (>15 ani) este asociat cu risc crescut de comorbiditate
(depresie)
COMORBIDITATE (crescuta: 70-80%):
tulburare de panica cu agorafobie
tulburare anxioasa generalizata
episod depresiv major
dependenta de substante si alcool
tulburarile de personalitate
===== creste severitatea anxietatii sociale
creste disabilitatea
creste suicidul
EVOLUTIA:
cronica
rar tratata
consecinte asupra calitatii vietii (scoala, profesie, relatii interpersonale)
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL:
– Timiditatea normala
– Tulburarea de personalitate de tip evitant
– Tulburarea de panica (cu/fara agorafobie)
– Tulburarea de personalitate de tip schizoid
– Tulburarea dismorfica
TRATAMENTUL:
scop:
reducerea anxietatii si a comportamentului de
evitare
tratarea afectiunilor comorbide
tratamentul farmacologic:
SSRI
Inhibitorii reversibili de MAO-A