Economia rurală și

cea urbană în România

(studiu de caz)

Ursan Emanuel-Pavel, lecție la clasa a XI-a

 Situația interbelică –
economia rurală
Marea Unire din 1918 aproape a triplat suprafața agricolă,
numărul de resurse și forța de muncă.
Suprafața arabilă – 6,6 mil. ha – 14,6 mil. ha
Suprafața împădurită – 2,5 mil. ha – 7,3 mil. ha
Deși prezintă un potențial deosebit refacerea economică în
urma războiului se va face lent, culimându-se abia în 1924.
România devine „grânarul Europei”. Apare competiția
americană.
În urma reformei agrare din 1921 țărănimea a devenit
proprietară de pământuri. România devine un stat agrar în care
domină proprietatea mică și cea mijlocie. Continuă să existe
marea proprietate.
Apar diverse probleme din cauza acestei tranziții. De ce?
 Economia urbană
Industria după război se afla la pământ. În 1919
se atinge abia 25% din capacitățile atinse cu 6
ani în urmă în 1913.
Apogeul industriei economice se atinge în 1938.
Ascensiunea a fost garantată de legislația
favorabilă.
Cea electrochimică, metalurgică și cea chimică
se dovedesc extrem de profitabile.
România devine fruntașă în Europa la producția
de petrol, locul doi la extracția de aur și gaze.
O societate veșnică într-o lume în
schimbare
 Perioada comunistă –
ce s-a schimbat?
 „În etapa actuală, lupta împotriva exploatării
capitaliste la sate și politica de îngrădire a
chiaburimii, de la limitarea puterii sale
economice și influenței sale politice, trebuie
dusă cu și mai multă hotărâre. Această sarcină
se îndeplinește pe baza politicii de clasă la
sate:
1) prin apărarea intereselor proletarului agricol
(...);
2) printr-o politică fiscală de clasă, care să
apese pe chiabur. În acest scop, partidul va
căuta: 1) să limiteze chiaburimea (...); 3) să
dezvolte toate formele de cooperație în
agricultură; 4) să contribue la mecanizarea și
electrificarea tot mai largă a gospodăriei
agricole... ”
(Din Raportul prezentat de Gheorghe
Gheorghiu-Dej la plenara C.C. al P.M.R. din
3-5 martie 1949).
 „Dimensiunile dezvoltării noastre în acest
cincinal (1976-1980) sunt reliefate cu
putere de faptul că în anul 1980 producția
globală industrială va fi de 53 de ori mai
mare decât în 1938. Dispunem astăzi de o
industrie modernă, dotată cu mijloace de
producție avansate, capabilă să rezolve
cele mai complexe probleme ale
progresului tehnic contemporan, să asigure
înzestrarea tuturor ramurilor cu mașini și
utilaje de înalt randament. Industria
participă cu peste 60% la formarea
venitului național și cu peste 75% la
acoperirea cerințelor de mașini și utilaje ale
economiei, cuprinde 35% din totalul
populației ocupate, manifestându-se ca
factor hotărâtor al progresului economic și
social al societății noastre.”
(N. Ceaușescu, Raportul C.C. la al XII-lea
Congres P.C.R., 19 noiembrie 1979)
 Economia rurală
 Comuniștii consideră agricultura o
ramură secundară a economiei.
 1949 – 1962 – procesul de
colectivizare
 Comuniștii considerau că
proprietatea țărănească parcelată
(obținută în urma legii din 1945)
era o frână în fața creșterii
producției agricole. Micile
gopodării trebuiau asociate la
cooperative.
 Refuzul era întâmpinat cu violență.
 În anii ’80, deși propaganda oficială
susținea o producție record de
cereala, statul nu putea asigura
hrana populației. Este introdus
regimul de alimente pe bază de
cartelă.
Economie urbană
 Comuniștii considerau că economia
va funcționa mai bine dacă sunt
naționalizate fabricile, este impus
dirijismul economic (întâi prin planul
anual și apoi prin cel cincinal) și se
face o industrializare forțată.
 S-a bazat în principal pe industria
grea, cea ușoară (care se ocupa de
făcutul de bunuri de consum) fiind
ignorată sau primind o atenție
scăzută.
 A fost mistificată – cifrele erau
umflate.
 Se fac realizări impresionante
(Metroul din București, canalul
Dunăre-Marea Neagră, diverse
fabrici), dar nu se poate atinge
idealul: depășirea industriilor din
Vest
Așteptări...
Și realitatea
Economia în perioada postdecembristă
 Libertatea nou-obținută se va manifesta și în sfera
economiei, remarcându-se un amplu procent de
reîmproprietărire a vechilor proprietari. Acest lucru
nu se poate face însă în totalitate din cauza faptului
că statul construise diverite lucruri pe vechiul spațiu.
 Procesul nu s-a terminat încă.
 40% din populația țării locuiește la sat și cea mai
mare parte a agricultorilor mici folosesc mijloace
arhaice de cultivare.
 Privatizarea a fost cu mult mai reușită, însă a
prezentat grave probleme în special în anii ’90.