OBIECT DE STUDIU,

ARII DE INVESTIGATIE,
RELATII CU ALTE
DISCIPLINE

Prof.univ.dr. Aura Bota

 Activităţile motrice → parte integrantă a
naturii umane, manifestată sub foma mişcărilor
reflexe/spontane, complexe/ elaborate, toate
marcând existenţa normală a individului.
 3 argumente

 Sarcinile zilnice reclamă un anumit tip de efort

fizic
 Sănătatea noastră depinde de practicarea
sistematică a exerciţiului fizic,
 Uneori ne exprimăm doar prin gest sau prin
dans………
 Studiul mișcărilor corpului → ştiinţa
domeniului nostru, care explică, analizează,
elaborează teorii validate prin practică.

 M. Epuran unifică toate ipostazele activismului

fizic uman, în expresia activităţi corporale,
studiate de ştiinţa activităţilor corporale.

 Fiecare dintre aceste activități are finalitate

proprie, funcţii şi obiective specifice, dar care
nu exclud asocierea sau întrepătrunderea lor.
M. Epuran (1969) → activități ludice, gimnice,
agonistice, recreative şi compensatorii/terapeutice.
DIVERSITATE!!!

Mişcarea corporală, analitică sau sintetică, simplă sau

complexă, înnăscută sau dobândită, executată
individual sau în grup, are valenţe definitorii
pentru dezvoltarea, adaptarea, recreerea sau
ameliorarea condiţiei umane.
 Dragnea şi Bota (1999) → Teoria
activităţilor motrice, termen generic ce şi-a
câştigat în timp adepţi, în mediul
universitar şi profesional.  
 Lucrări de specialitate din anii ’80,
precum şi altele recente (S. Hoffman,
2007, 2017), introduc un nou termen –
kinesiologia, ca domeniu ştiinţific şi
academic, care studiază mișcarea
corpului uman.
 Kinesiologia - disciplină cuprinde informaţiile cu cel
mai înalt grad de generalizare, care stau la baza tuturor
formelor de practicare a exerciţiilor fizice.
 nucleul comun de informatii, in toate aceste activităţi.
 Orice teorie înseamnă un anumit moment al
cunoaşterii ştiinţifice.

 Teoria se împrospătează periodic

 Nici activităţile fizice/motrice nu sunt pe deplin

investigate, rămânând deschise spre studiu, în
perspectiva viitorului. (de exemplu, sunt încă de
studiat cauzele care au determinat unicitatea
fenomenului Nadia Comăneci sau longevitatea
sportivă a Elisabetei Lipă….).
1. înnoirea, regândirea procesului educaţional.
Politicile educaţionale includ îmbunătăţirea
formării viitorilor specialişti şi a experienţei
învăţării în şcoli; lecţia de educaţie fizică capătă
şi alte sensuri, prin includerea fitness-ului, a
stării de bine, a deprinderilor de timp liber, a
activităţilor de aventură, a educației pentru
sănătate-profilaxie etc.
2. Promovarea sănătăţii şi a
recuperării prin mişcare.
profilaxia diferitelor afecţiuni,

recuperarea în diferite patologii,

menţinerea unei eficienţe crescute în mediile

profesionale.
În condiţiile unor costuri sociale ridicate pentru
serviciile medicale şi de asigurări, accentul se
deplasează către măsurile preventive, ca alternativă
viabilă.
Prevenţia înseamnă păstrarea stării de bine
(“wellness”), posibilă prin:
• screening-uri medicale periodice,
• identificarea factorilor de risc pentru sănătate,
• echilibru psihic şi un bun management al stress-
ului,
• consiliere în ceea ce priveşte nutriţia şi păstrarea
greutăţii corporale optime,
• tehnici de socializare care previn însingurarea,
• angajarea sistematică în programe de exerciţii fizice.
3. Redefinirea sportului

Aspectele de etică, recrutarea minorităţilor,

oportunităţile pentru persoanele cu disabilităţi,
egalitarismul şi umanismul, tehnologiile

avansate, etc. ↓
Studenţii acestui domeniu trebuie să fie pregătiţi
să lucreze în profesii în care apar aceste aspecte
Creşterea capacităţii de expresie şi comunicare.
Miscarea poate simboliza……
Funcţia simbolică a mişcărilor corpului începe să
capete importanţă, alături de cea sanogenetică, de
obţinere a excelenţei sau de recuperare.
Motricitatea nu este doar funcțională, ci și
expresivă, fapt important în această eră a
comunicării.
 Kinesiologia este astăzi
-o teorie generală a mişcării corpului,
-un domeniu academic şi profesional

 Care este obiectul de studiu al kinesiologiei?

1. exerciţiul, ce implică efort fizic

2. mişcările eficiente, performante
1. Exerciţiul fizic - 3 situaţii particulare:
 a. exerciţiul, ca mijloc de pregătire pentru

obţinerea performanţei - antrenament pt

condiţionare (“training”)
 b. exerciţiul, ca mijloc de menţinere a sănătăţii

organismului, de reducere a riscului de

îmbolnăvire, (“health-related exercise”)
 c. exerciţiul, ca mijloc de recuperare a funcţiilor

deficitare, ca urmare a afecţiunilor sau

traumatismelor - exerciţiul terapeutic
(“therapy”)
2. Mişcările eficiente/performante includ două
categorii distincte:

- elementele şi procedeele tehnice din ramurile de

sport
- deprinderile însuşite în procesul dezvoltării
ontogenetice - “developmental skills”
Activităţile motrice sunt studiate astăzi printr-un
demers interdisciplinar, cu informaţii care provin
din:
 Ştiinţe biologice (substrat, mecanisme funcţionale,
legi biologice)
 Ştiinţe psiho-sociale (resurse psihice, mecanisme de
reglare a mişcării, necesitatea conştientizării,
metode, mijloace, programe, socializare prin
mişcare, adaptare socială)
 Ştiinţe umaniste – filosofie, istorie, antropologie
 Ştiinţe exacte – fizică, chimie, matematică, IT

Aria de cunoştinţe, utile pentru kinesiologie, se

regăseşte în interiorul şi în relaţiile dintre
subdisciplinele vizate.
 tendinţa de fragmentare a
subdisciplinelor, de diferenţiere şi
specializare a lor
 studii de mişcare umană, termen introdus de John
Whiting în anii 70 şi adoptat în SUA, Australia şi
câteva ţări europene.
 ştiinţa mişcării umane, termen utilizat în Europa,
adecvat în special pt aspectele biofizice ale
mişcării, dar mai puţin pentru cele socioculturale
 ştiinţa educaţiei fizice şi sportului, termen apărut în
anii 60, include problematica celor două tipuri de
activităţi, bine statuate la acea dată
 ştiinţa activităţilor corporale (M. Epuran 1969)
 ştiinţa sportului, termen generic, utilizat în Germania în
special, mult mai accesibil marelui public, dar mai îngust
ca arie tematică
 kinesiologie este termenul utilizat extensiv în America de
Nord si in unele tari europene, ce reuneşte cunoaşterea
prin studiu şi cercetare, cât şi cunoaşterea dobândită
prin experienţa mişcării. Termenul apare în denumirea
domeniului academic, a diplomelor de studii, ca şi în
titulatura departamentelor şi a facultăţilor de profil.
 ştiinţa activităţii motorii, termen introdus de P.Parlebas în
Franţa
 în Belgia, Olanda, Cehia se foloseşte și termenul
kinantropologie, care prezintă avantajul unei acoperiri
ştiinţifice mai solide, datorită circumscrierii în aria
antropologiei
 CONCLUZIE → kinesiologia reprezintă un
ansamblu de cunoştinţe, derivat din
experienţa mișcării, studii academice şi
experienţă profesională, centrate pe
activităţile motrice.