TEMA 8 :Politica concurențială a

UE
 Subiecte
8.1.Politica în domeniul concurenței
8.2.Evoluția politicii concurențiale în UE
Bibliografie:

1. BÂRDAN V. Integrarea economică și economie europeană: (Note de curs).

Chișinău: Tehnica-UTM, 2014. 359 p. ISBN 978-9975-45-333-2

2. CERTAN, S., CERTAN, I. Integrarea economică în Uniunea Europeană. Chișinău:

CEP USM, 2013. 347 p. ISBN 978-9975-71-323-8.

3. WALLACE, H., WALLACE,W., MARK A. Elaborarea politicilor în Uniunea

Europeană. București: Institutul European din România, 2005. 526 p. ISBN 975-

7840-0722-73
8.1 Politica în domeniul
concurenței
 Politica în domeniul concurenței
Politica concurențială este un ansamblu
de reglementări, obiective şi instituţii care
acţionează pentru asigurarea unui climat
concurenţial normal, în care agenţii economici
să poată să se manifeste în mod liber, pe baza
propriilor lor decizii şi comportamente
orientate sistematic pentru obţinerea
avantajelor valorice, ca expresie a eficienţei
activităţii lor pe piaţa considerată.
 exercită o presiune
constantă asupra
întreprinderilor
pentru a pune la
Concurenţa dispoziţia
consumatorilor o
ofertă cât mai
variată, la cele mai
bune preţuri.

Concurenţa face parte

din regulile de joc ale
unei pieţe libere şi este în
interesul consumatorilor,
beneficiarii finali.
 Politica în domeniul concurenței
Obiectivele mari pe care le are în vedere politica în
domeniul concurenţei în UE sunt următoarele:
Integrarea pieţelor prin fluidizarea comerţului peste frontiere şi
a alocării resurselor în funcţie de cele mai avantajoase condiţii;
Protejarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care contribuie la
menţinerea unui mediu competitiv;
 Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru
consumatori;
 Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice şi
sociale;
 Dezvoltarea unor întreprinderi de dimensiuni optime pentru a
face faţă concurenţei în plan global.
 Politica în domeniul concurenței
Principiile politicii concurenţiale ale Uniunii
Europene:
 transparenţa în privinţa deciziilor adoptate referitor la
comportamentele anticoncurenţiale;
nediscriminarea nici unui agent economic participant
la schimburile economice internaţionale;
 stabilitatea unui cadru competitiv internaţional;
cooperarea între diferitele autorităţi ale concurenţei
naţionale şi internaţionale în privinţa aplicării
legislaţiei în domeniu.
Scurt istoric al politicii comunitare in domeniul
concurentei
 De la CECO la CEE
Politica europeana in domeniul concurentei este bazata
pe Articolul 3(f) al Tratatului de la Roma, in prezent
Articolul 3(g) al Tratatului de la Maastricht care
stabileste ca trebuie luate masuri, astfel incat
,,concurenta la nivelul pietei comune sa nu fie
distorsionata”.
Reglementarile comunitare privind concurenta

Reglementari privind intelegerile intre firme

 Articolul 81 din Tratatul de la Amsterdam interzice
activitatile care sunt incompatibile cu functionarea
normala a pietei,
 afecteaza comertul dintre statele membre si au ca efect
restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei
pe piata comunitara.
Fie ca vorbim despre intelegeri exprese sau tacite intre
agentii economici, fie ca vorbim despre firme care nu
provin din cadrul comunitatii, dar a caror anti-
concurentialitate afecteaza activitatea statelor membre,
acestea fac obiectul politicii in domeniul concurentei.
 Politica în domeniul concurenței
Instituțiile UE – politica în domeniul
concurenței
1. Parlamentul European
2. Consiliul European
3. Consiliul UE
4. Comisia Europeană
5. Curtea Europeană de Justiție
6. Banca Centrală Europeană
7. Curtea de Conturi
8. Comitetul Economic și Social European
 Politica în domeniul concurenței
Reţeaua europeană din
domeniul concurenţei

Comisia Europeană şi autorităţile naţionale din domeniul

concurenţei din toate statele membre UE cooperează prin
intermediul Reţelei europene din domeniul concurenţei (ECN), in
cadrul căreia:

• se informează reciproc cu privire la noi cazuri şi decizii;

• îşi coordonează investigaţiile, acolo unde este necesar;
• se sprijină reciproc în cadrul investigaţiilor;
• fac schimb de probe.
 Politica în domeniul concurenței

Energie
Energie

Sport
Sport Servicii
Servicii financiare
financiare

Tehnologii
Tehnologii
Bunuri
Bunuri de
de larg
larg informaționale
informaționale și
și
consum
consum comunicații
comunicații

Sectoare
Sectoare
de
de
Agricultură
activitate
activitate
Agricultură și
și Media
alimentație Media
alimentație

Produse
Produse
Transport
Transport farmaceutice
farmaceutice

Telecomunicații
Telecomunicații Servicii
Servicii poștale
poștale
 Politica în domeniul concurenței
DG Concurență
 Deține competențe executive în domeniu;

 Domeniul de activitate strict definit:

DG Concurenţă nu poate interveni decât dacă deţine dovezi ale
încălcării normelor în materie de Concurenţă, iar deciziile sale
pot fi contestate în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

 Activitate axată nu atât pe elaborarea de propuneri

legislative, cât mai ales pe luarea de măsuri împotriva
companiilor sau statelor membre în cazul încălcării normelor de
către acestea.
 Elaborarea politicilor
elaborează documente privind modul de
aplicare a normelor în materie de
concurenţă, aşa cum sunt prevăzute de
Tratat şi interpretate de Curtea de Justiție:
regulamentele de punere în aplicare,
exceptările în bloc, orientările şi
comunicările
Monitorizarea pieţei
monitorizează pieţele şi realizează
anchete sectoriale (ex. recente: sectorul Modul de funcționare
energetic, al serviciilor financiare şi al
prod. farmaceutice) pentru a identifica
al DG Concurență
unde ar putea apărea probleme de
concurenţă.
Cazuri
În cazul concentrărilor economice şi al
ajutoarelor de stat - pe bază de notificări.
Pentru situaţiile care cad sub incidenţa Art. 101,
102, deschide anchete din proprie iniţiativă/ ca
urmare a primirii unei plângeri sau a unei cereri
de clemenţă.
Obligaţia legală de a proteja secretele de afaceri
ale întreprinderilor cu care intră în contact.
Promovare
Depune eforturi de integrare în legislaţie a
principiilor concurenţei.
Alături de alte direcţii generale, încearcă
să identifice pieţele pe care ar trebui să le
investigheze.
Cooperarea cu alte autorităţi
Colaborează cu autorităţile în
materie de concurenţă din statele
membre, pentru a asigura aplicarea
coerentă şi coordonată a normelor
în domeniu la nivel european.
Raportul anual către Parlamentul European
În fiecare an, DG Concurenţă îi prezintă PE un
raport de activitate. Raportul vine în completarea
informaţiilor pe care DG Concurenţă le pune zilnic
la dispoziţia publicului general, pe site-ul de internet
şi prin intermediul comunicatelor de presă. În plus,
comisarul pentru concurenţă se prezintă în faţa
Comisiei pentru afaceri economice şi monetare
(ECON) de 3 ori pe an, pentru a discuta evoluţia
politicilor şi pentru a răspunde la diverse întrebări.
Politica în domeniul concurenței
Notificări, sesizări
21 februarie 1990 – 28 februarie 2013
Politica în domeniul concurenței
 Politica în domeniul concurenței
Carteluri. Statistici

Amenzi aplicate 2008-2012

3500
3000 2868

2500 2235
2000 1875
1540
1500
1000
614
500
0
2008 2009 2010 2011 2012

mln. EUR
 Politica în domeniul concurenței

Amenzi aplicate 1990-2012

10000 9414
9000
8000
7000
6000 5358
5000
4000 3462
3000
2000
1000 539 292
0
1990- 1995- 2000- 2005- 2010-
1994 1999 2004 2009 2012

mln. EUR

Total: 19 067 412 824 EUR

 Politica în domeniul concurenței

Top 10 amenzi aplicate pentru carteluri/caz (din

1969)
Anul Cazul Valoarea (EUR)
2012 Tuburi monitoare TV și computere 1 470 515 000
2008 Sticlă pentru automobile 1 354 896 000
2007 Ascensoare și scări rulante 832 422 250
2010 Transport aerian 799 445 000
2001 Vitamine 790 515 000
2008 Ceară 676 011 400
2010 LCD-uri 648 925 000
2009 Gaz 640 000 000
2010 Accesorii pentru baie 622 250 782
2007 Instalații de comutație cu izolație în gaz 539 185 000
 Politica în domeniul concurenței
Top 10 amenzi aplicate pentru carteluri/întreprindere (din 1969)
Anul Întreprinderea Cazul Valoarea
(EUR)
2008 Saint Gobain Sticlă pentru automobile 880 000 000
2012 Philips Tuburi monitoare TV și computere 705 296 000

2012 LG Electronics Tuburi monitoare TV și computere 687 537 000

2001 F. Hoffmann-La Roche AG Vitamine 462 000 000
2007 Siemens AG Instalații de comutație cu 396 562 500
izolație în gaz
2008 Pilkington Sticlă pentru automobile 357 000 000
2010 Ideal Standard Accesorii pentru baie 326 091 196
2009 E.ON Gaz 320 000 000
2009 GDF Suez Gaz 320 000 000
2007 ThyssenKrupp Ascensoare și scări rulante 319 779 900
 Politica în domeniul concurenței

Cifrele agregate privind cazurile de antitrust

1) Investigații inițiate de către Autoritatea Națională pentru Concurență sau de către Comisia Europeană
2) Investigații ajunse la stadiul de luare a deciziei
 Politica în domeniul concurenței
Cazuri per stat membru 1 mai 2004 - 28 februarie 2013
Statul membru Investigații noi Decizii

Austria 39 6
Belgia 44 11
Bulgaria 18 6
Cipru 7 1
Republica Cehă 13 8
Danemarca 70 39
Germania 163 84
Grecia 39 32
Estonia 7 3
Finlanda 4 10
Franța 218 91
Ungaria 92 22
Irlanda 15 2
Italia 99 85
 Politica în domeniul concurenței
Statul membru Investigații noi Decizii luate în
considerație
Letonia 15 5
Lituania 18 15
Luxemburg 5 -
Malta 4 2
Olanda 94 41
Polonia 26 12
Portugalia 49 15
România 38 23
Slovacia 13 14
Slovenia 28 22
Spania 110 75
Suedia 42 17
Regatul Unit 64 16
Comisia Europeană 229 -
 Politica în domeniul concurenței

JOCURI VIDEO

1991-1998, Nintendo, producătorul japonez de jocuri video şi şapte dintre

distribuitorii săi oficiali din Europa au conlucrat pentru a menţine diferenţe de preţ
artificial de mari între ţările din UE. Fiecare distribuitor era obligat să împiedice
exporturile de pe teritoriul ţării sale către un alt stat prin canale de distribuţie
neoficiale (aşa-numitul comerţ paralel). Sub conducerea Nintendo, companiile au
colaborat intens pentru a depista sursa oricăror asemenea exporturi. Comercianţii care
permiteau aceste exporturi erau penalizaţi prin acordarea unor cantităţi mai mici de
produse sau printr-un boicot total. Ca urmare, preţurile pentru consolele de joc şi
pentru jocuri difereau foarte mult de la o ţară a Uniunii Europene la alta, fiind cu
65% mai ieftine in Marea Britanie decît în Germania şi Ţările de Jos.
Comisia Europeană a aplicat Nintendo şi distribuitorilor săi o amendă de 168
milioane euro.
 Politica în domeniul concurenței
VÂNZĂRI DE AUTOMOBILE ÎNTRE STATELE MEMBRE
UE

1998 - ca urmare a numeroaselor sesizări din partea consumatorilor,

Comisia Europeană a amendat Volkswagen AG cu 90 milioane euro pentru că
interzisese distribuitorilor săi din Italia să onoreze comenzi de la clienţi germani
sau austrieci, atraşi de preţurile mai scăzute din Italia. Este ilegal ca fabricanţii
de automobile să-şi descurajeze distribuitorii să vandă unor clienţi rezidenţi in alte
state membre UE.

Comisia Europeană publică la fiecare şase luni o analiză a preţurilor nete la

automobile în fiecare din statele membre UE pentru a-i ajuta pe consumatori să
identifice ţara in care automobilul pe care ar vrea să-l cumpere are preţul cel mai
mic.
 Politica în domeniul concurenței
PNEURI
În 2001, Comisia Europeană a amendat producătorul francez de pneuri
Michelin cu 20 milioane euro pentru că a abuzat de poziţia sa dominantă pe
piaţa franceză a pneurilor de schimb pentru vehiculele de mare tonaj, pe
aproape întreaga perioadă a anilor ‘90. Michelin fabrica peste 50% din pneurile
de schimb noi pentru vehiculele de mare tonaj şi un procent şi mai mare de
pneuri recondiţionate.
Nici unul din concurenţii săi nu avea dimensiuni comparabile, aşa încat era
greu pentru distribuitori să evite să lucreze cu Michelin. Michelin folosea un
sistem de rabaturi şi prime care ii făcea pe distribuitori dependenţi de pneurile
sale şi îi împiedica să-şi aleagă în mod liber furnizorii.
 Politica în domeniul concurenței

MICROSOFT

În 2004, Comisia Europeană a amendat Microsoft cu 497 milioane euro pentru că a

abuzat, intre 1998 şi 2004, de poziţia sa dominantă pe piaţa sistemelor de operare
pentru calculatoarele personale (PC). Sistemul de operare Windows al companiei
Microsoft deţine o cotă de 95% din piaţă. S-a constatat că Microsoft:
(i) nu a oferit informaţii care să permită software-ului de server produs de concurenţă
să „discute” în mod corespunzător cu PC-urile ce foloseau sistemul Windows,
împiedicandu-şi astfel rivalii să concureze în condiţii de egalitate pe piaţă;
(ii) a condiţionat cumpărarea Windows de achiziţionarea simultană a produsului
Windows Media Player, realizat tot de Microsoft. Astfel, practic toate PC-urile au
fost echipate cu Windows Media Player, fapt ce a afectat concurenţa prin dirijarea
artificială a furnizorilor de conţinut şi dezvoltătorilor de aplicaţii către platforma
Windows pentru media. Microsoft a făcut apel împotriva acestei decizii la
Tribunalul European de Primă Instanţă.
Comisia Europeana a amendat MasterCard cu 570
de milioane de euro pentru incalcarea
reglementarilor europene din domeniul concurentei.

MasterCard nu le-ar fi permis retailerilor sa isi

diminueze costurile pentru acceptarea platilor , ceea
ce s-a reflectat in preturi mai mari pentru
consumatori, impiedicand comerciantii dintr-o tara
membra UE sa beneficieze de comisioanele mai
reduse oferite de o banca dintr-un alt stat european.
 Politica în domeniul concurenței
Dialogul interinstituțional în domeniul concurenței

Parlamentul European
ECON(Comisia pentru politică
economică)

Comisia
Europeană

Comitetul
Instituțiile naționale Economic și
relevante ale statelor Social
membre European
(CESE)
 Politica în domeniul concurenței
Dialogul internațional în domeniul concurenței
Cooperare bilaterală Cooperare multilaterală

 Acorduri semnate cu peste 100

de țări Rețeaua
Rețeaua
Internațională
Internațională
din
din domeniul
domeniul
Concurenței
Concurenței
 Republica Moldova – Acordul
de Parteneriat și Cooperare, 28
mai 1998 Zona
Zona
Economică
Economică OECD
OECD
Europeană
Europeană
 Cap. VI. Art. 48-50: Achiziții Comisia
Comisia
Europeană
publice, concurența, proprietatea Europeană

intelectuală

OMC
OMC UNCTAD
UNCTAD
9.2 Evoluția politicii
concurențiale în UE
Uneori, întreprinderile încearcă să denatureze concurenţa.
Pentru a garanta buna funcţionare a pieţelor, autorităţile
competente, printre care Comisia Europeană, trebuie să prevină
sau să corecteze comportamentele anticoncurenţiale.

Comisia Europeană supraveghează:

•acordurile dintre întreprinderi, care limitează

concurenţa(cartelurile sau alte tipuri de acorduri) şi prin care
părţile îşi stabilesc propriile reguli şi evită regulile unei pieţe
liberalizate.

Cartel
Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași
ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile și
condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată,
cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart
piețele de desfacere în vederea limitării sau eliminării concurenței.
 Efecte negative ale înţelegerilor de
tip cartel:
- limitarea artificială a concurenţei;
-creşterea preţurilor;
-evitarea constrângerilor care generează
inovaţie (ex. dezvoltarea unui produs sau
introducerea unor metode de producţie
mai eficiente);
-restrângerea oportunităţilor de
angajare.
Sancţiuni pentru agenţii economici
implicaţi într-un cartel:
contravenţionale - amenzi de până la 10%
din cifra de afaceri totală, realizată de agenţii
economci implicaţi, în anul financiar anterior
sancţionării;
penale - închisoare de la 6 luni la 4 ani sau
amendă pentru participarea cu intenţie
frauduloasă şi în mod determinant a unei
persoane fizice la conceperea, organizarea sau
realizarea unui cartel.
•cazurile de abuz de poziţie dominantă, în
care întreprinderea dominantă încearcă să-şi
excludă concurenţii de pe piaţă

Dacă întreprinderea deține o cotă importantă de piață,

înseamnă că beneficiază de o poziție dominantă și trebuie să
evite:
 practicarea unor prețuri nerezonabil de mari, ceea ce
poate duce la exploatarea clienților
 practicarea unor prețuri nerealist de mici, ceea ce ar
putea conduce la îndepărtarea concurenților de pe piață
 discriminarea unor categorii de clienți
 impunerea unor condiții comerciale partenerilor de
afaceri.
 fuziunile şi alte acorduri formale între
întreprinderi, care prevăd o asociere
permanentă sau temporară
(fuziunile sunt autorizate în măsura în care
acestea permit o extindere a pieţelor, în
beneficiul consumatorilor)

 eforturile menite să liberalizeze pieţele în

sectoare precum transportul, energia, serviciile
poştale şi telecomunicaţiile.
Multe din aceste sectoare erau dominate de
monopoluri de stat şi, prin urmare, este
important de asigurat că procesul de liberalizare
nu le aduce acestora avantaje neloiale.
•sprijinul financiar (ajutor de stat) în beneficiul
întreprinderilor din partea guvernelor ţărilor UE –
ajutoarele de stat sunt compatibile cu legislaţia
europeană cu condiţia ca acestea să nu denatureze
concurenţa dintre întreprinderile europene sau să nu
aducă prejudicii economiei.

•cooperarea cu autorităţile naţionale competente

 responsabile cu punerea în aplicare a legislaţiei
europene în domeniul concurenţei, pentru a garanta
aplicarea uniformă a dreptului concurenţei la nivelul
UE.
 Politica în domeniul concurenței
Acorduri • Articolul 101 din TFUE interzice acordurile anti-
anticoncurențiale și concurenţiale între întreprinderi (carteluri, înţelegeri de
împărţire a pieţelor etc.).
abuzul de poziție • Articolul 102 interzice comportamentul abuziv al
companiilor aflate într-o poziţie dominantă.
dominantă

Controlul • Regulamentul privind controlul concentrărilor

economice interzice fuziunile sau achiziţiile care pot
concentrărilor conduce la limitarea semnificativă a concurenţei.

Controlul • Este interzisă acordarea ajutoarelor de stat sau orice

intervenţie a statului de natură să distorsioneze
ajutoarelor de stat concurenţa.

• Monitorizarea activității sectoarelor precum

Monitorizarea telecomunicaţiile, transportul şi energia, care erau
piețelor liberalizate dominate de monopoluri naţionale anterior.
Domeniile asupra cărora se îndreaptă în general măsurile din
cadrul politicii concurențiale sunt următoarele:
a. Structura piețelor, gradul de concentrare acestora și de
monopolizare;
b. Examinarea comportamentelor firmelor cu privire la practicile
anti-concurențiale ale acestora;
c. Reglementarea performantelor economice, ceea ce are în vedere
controlul asupra prețurilor practicate de către firme monopoliste.
Se poate spune ca UE practică o politică mixtă concurenței în care
se au în vedere ambele obiective atât protejarea consumatorilor cît
și a firmelor mici,dar și favorizarea dezvoltării firmelor în context
global.
Comisia Europeană prin Direcția Generală pentru Concurență are
atribuții în privința aplicării legislației în următoarele domenii:
 Comportamentul întreprinderii;
 Intervențiile statului.
Comisia Comunității Europene , prin Direcția Generală
pentru Concurență ,are atribuții în privința aplicării
legislației în următoarele domenii:
comportamentul firmelor și intervențiile statului.

Comportamentul firmelor se referă la :

A)încheierea unor înțelegeri secrete

anticoncurențiale(Art.82 și 82 )
B)Abuzul de poziție dominantă pe piață
C)Fuziunele și achizițiile care conduc la monopoluri
Exista patru mari categorii de intelegeri intre firme care intra sub
incidenta legislatiei:

1. intelegeri intre firme care conduc la fixarea pretului de vanzare

sau de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, adaosurilor, etc.

2. orice intelegere sau aranjament care poate avea ca scop

limitarea sau controlul productiei, al pietei, dezvoltarii
tehnologice sau investitiilor

3. aranjamente care conduc la impartirea pietelor de desfacere sau

a surselor de aprovizionare

4. aplicarea unor termeni si conditii inegale partenerilor

comerciali, conditionarea unor clauze contractuale de
acceptarea de catre parteneri a unor obligatii complementare
care nu au legatura cu obiectul acelor contracte.
În iunie 1997, reglementările privind aceste procese au fost
revizuite, iar pe baza acestei reviziuni se consideră, că, o fuziune
intră sub controlul Comisiei dacă aceasta atinge dimensiuni foarte
mari la nivel global.
Pe baza celei mai recente reviziuni se consideră că o fuziune poate
fi realizată doar în cazul când sub controlul Comisiei intră cifra de
afaceri a întreprinderii care are anumite dimensiuni.

Ajutoarele de stat reprezintă anumite susțineri pe care statul le

acordă întreprinderilor private sau publice, unor regiuni, instituții
sau consumatori.

Reieșind din legea concurenței ajutoarele de stat distorsionează

mediul concurențial atât în interiorul țării cât și în comerțul cu alte
state sau zone, deoarece creează un avantaj competitiv anumitor
întreprinderi, produse sau sectoare în raport cu altele.
Tratatul de la Roma stabilește că orice ajutor de stat acordat de statele
membre sau prin resursele acestora sub orice formă amenință concurența
favorizând astfel anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri,
astfel încât este afectat comerțul între statele membre și este incompatibil
cu piața comună.

Ajutoarele care se consideră compatibile pe piața internă sunt ajutoarele

acordate în urma lichidării urmărilor calamităților naturale, cele pentru
regiuni subdezvoltate cu grad ridicat a șomajului și cu un nivel de viață
scăzut.
Ajutoarele compatibile cu Piața Internă sunt acelea care facilitează
dezvoltarea anumitor sectoare economice, dacă acestea nu au un caracter
advers asupra comerțului de natură să afecteze interesul comunitar:
-ajutoare pentru promovarea culturii și conservarea tradițiilor,
-ajutoare sociale acordate unor consumatori individuali cu condiția
nediscriminării privind originea produselor.
Toate categoriile de ajutoare compatibile pieței interne pot fi acordate prin
decizii cu majoritatea calificată ale Consiliului de Miniștri la propunerea
Comisiei.
La 18 ianuarie 1999 ideea modernizării regulilor de
concurență Parlamentul European a aprobat următoarele
condiții:
1. Să existe certitudinea legalității;
2. Să funcționeze legile comunitare;
3. Să existe transparența pieței;
4. Comisia să ia în considerare prevenirea abuzului de poziție
dominantă;
5. Existența unor criterii clare în împărțirea cazurilor ce revin
autorităților naționale și acele care revin Comisiei Europene.
Evoluția politicii concurențiale în UE
Concluzie
Politica concurențiala este politica ce
sta la baza funcționării mecanismului
economic comunitar.
Realizarea reușită a acestei politici
presupune un mediu concurențial
economic și un grad înalt de
competitivitate a produselor.