Cuprins:

Capitolul 1

1.1 Ce este politica în domeniul concurenţei ?Functiile Comisiei Europene.

1.2 Ce impilicatie are asupra consumatoriilor

1. 3 Principalii actori implicaţi în politica în domeniul concurenţei

1.3.1 Parlamentul European

1.3.2 Consiliul European
1.3.3 Comisia Europeană
1.3.4 Curtea Europeană de Justiţie
1.3.5 Banca Centrală Europeană
1.3.6 Curtea de Conturi
1.3.7 Comitetul Economic şi Social European
Capitolul 2
 1.1 Ce este politica în domeniul concurenţei?

Concurenţa face parte din regulile de joc ale unei pieţe libere şi este în interesul
consumatorilor, beneficiarii finali.

Concurenţa exercită o presiune constantă asupra întreprinderilor pentru a pune la

dispoziţia consumatorilor o gama cat mai larga de produse, la preţurile cele mai mici.

Uneori, întreprinderile aplica un comportament anticoncurential. Pentru o buna

funcţionare a pieţelor, autorităţile competente, printre care Comisia Europeană,
trebuie să prevină sau să corecteze comportamentele institutiilor care incearca sa
denaturize concurenta. Comisia Europeană supraveghează:

 intelegerile dintre dintre întreprinderi, cu impact asupra concurentei (cartelurile sau

alte tipuri de acorduri) şi prin care părţile implicate îşi stabilesc propriile reguli
evitand regulile unei pieţe liberalizate;
 cazurile de abuz de poziţie dominantă, în care întreprinderea dominantă încearcă să-
şi excludă concurenţii de pe piaţă;
 fuziunile şi alte acorduri formale între întreprinderi, care prevăd o asociere
permanentă sau temporară (fuziunile sunt autorizate în măsura în care acestea permit
o extindere a pieţelor, în beneficiul consumatorilor);
 eforturile menite să liberalizeze pieţele în sectoare precum transportul, energia,
serviciile poştale şi telecomunicaţiile. Multe din aceste sectoare erau dominate de
monopoluri de stat şi, prin urmare, este important să ne asigurăm că procesul de
liberalizare nu le aduce acestora avantaje neloiale;
 sprijinul financiar (ajutor de stat) în beneficiul întreprinderilor oferit din partea
guvernelor ţărilor UE – ajutoarele de stat sunt in conformitate cu legislaţia europeană
respectand conditia să nu denatureze concurenţa dintre întreprinderile europene sau
de a nu aduce prejudicii economiei;
 cooperarea cu autorităţile naţionale competente responsabile cu punerea în aplicare
a legislaţiei europene în domeniul concurenţei, pentru a garanta aplicarea uniformă
a dreptului concurenţei la nivelul UE.

1.2 De ce este importantă pentru consumatori?

Politica în domeniul concurenţei supraveghează aplicarea normelor care cat si faptul
că întreprinderile funcţionează în condiţii de concurenţă loială. Politica în domeniul
concurenţei stimulează spiritul antreprenorial şi eficienţa, le asigură consumatorilor
o ofertă mai variată şi contribuie la micşorarea preţurilor şi sporirea calităţii.
Preţuri mici: Practicarea preturilor mici este cea mai eficienta metoda pentru a deţine
o cotă de piaţă importantă.Existand Sub concurenţa intre întreprinderi, preţurile scad
in acelas timp creşte puterea de cumpărarea a consumatorilor.
Calitate mai bună:Intreprinderile sunt interesate sa produca bunuri si sa furnizeze
servicii de mai buna calitate cu scopul de o obtine o cota de piata cat mai mare prin
atragerea a tot mai multori clienti.Prin calitate mai buna se intelege : produse cu
durată de viaţă mai îndelungată sau care funcţionează mai bine; servicii post-vânzare
sau de suport tehnic mai bune; servicii mai accesibile şi mai bune.Aceast
comportament al firmelor este rezultatul existntei concurentei intre jucatorii de pe o
anumita piata.
Ofertă mai variată: Un alt factor bazat tot pe fondul concurenţei este acela prin care
întreprinderile vor depune eforturi pentru ca produsele lor să se diferenţieze de
celelalte produse existente pe piaţă motiv pentru care oferta devine mai bogată şi
consumatorii pot alege produsul cu cel mai bun raport preţ-calitate.
Inovare:Intreprinderile trebuie să fie novatoare în concepţie, design, tehnici de
producţie, servicii etc.
Concurenţi mai serioşi pe piaţa mondială: Existenta concurenţa de pe piaţa UE
faciliteaza întreprinderile europene să fie mai competitive şi în afara UE, motiv
pentru care devin capabile să facă faţă concurenţei de pe piaţa mondială.
1.3 Principalii actori implicaţi în politica în domeniul concurenţei
Parlamentul european
Este un organism legislativ al Uniunii Europene care reprezintă pe cei 500 de
milioane de locuitori ai UE.Împarte cu Consiliul Uniunii Europene puterea bugetară
și puterea legislativă.
Principalele domenii de acțiune ale Parlamentului European sunt:
PUTEREA LEGISLATIVĂ .Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe
baza propunerilor Comisiei Europene.
Printre temele acestor acte legislative se numără libera circulație și protecția
consumatorilor, mediul și majoritatea sectoarelor economiei. Statele membre își
păstrează dreptul de veto în domenii cum ar fi securitatea socială, impozitarea și
afacerile externe sau apărarea. În unele domenii, Consiliul trebuie să obțină
aprobarea Parlamentului European înainte de a lua o decizie. Dar chiar și domeniile
în care statele membre decid singure, cum ar fi educația și cultura, fac de multe ori
obiectul unor măsuri de sprijin din partea UE.
PUTEREA BUGETARĂ. Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.Aceste
instituții adoptă cadrul financiar multianual o dată la șapte ani și examinează și
aprobă bugetul anual pentru anul următor, precum și cheltuielile aferente anului
anterior.

PUTEREA DE CONTROL Parlamentul European monitorizează utilizarea corectă

a fondurilor Uniunii Europene.Parlamentul are sarcina de a-l alege pe președintele
Comisiei și de a aproba numirea Comisiei (președintele și colegiul comisarilor) și
poate forța demisia acesteia. Comisarilor li se solicită adeseori să-și apere politicile
în fața Parlamentului, iar președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant
al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate se prezintă în mod regulat
în fața Parlamentului, pentru a-i informa pe deputați și a răspunde întrebărilor
acestora.
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI APĂRAREA LIBERTĂȚII ȘI
DEMOCRAȚIEI .În calitatea sa de unică instituție a Uniunii aleasă în mod direct,
Parlamentul își ia foarte în serios rolul de gardian al libertăților fundamentale,
drepturilor omului și democrației, atât în Europa, cât și în afara ei. Sarcina
deputaților europeni constă în principal în reprezentarea cetățenilor la nivelul UE și
apărarea intereselor lor pe lângă conducerea și instituțiile Uniunii.
Parlamentul este implicat, de asemenea, în conturarea politicii UE în domeniul
dezvoltării și ajutorului umanitar pe care îl acordă Uniunea Europeană. Deputații
europeni exercită o influență tot mai mare asupra politicii externe a UE și întrețin
relații strânse cu legiuitori din toată lumea. Adesea deputații europeni acționează în
calitate de observatori la alegeri în țări din lumea întreagă, pentru a depista eventuale
nereguli.

Sursa: http://www.europarl.europa.eu/pdf/divers/RO_EP%20brochure.pdf
Comisii parlamentare în domeniul concurenţei

Există 2 comisii care se ocupă în mod special de probleme legate de politica în

domeniul concurenţei şi privind protecţia consumatorului:

ECON (afaceri economice şi monetare)

- politica economică şi monetară a UE, normele în domeniul concurenţei şi ajutorul
de stat acordat întreprinderilor
IMCO (piaţa internă şi protecţia consumatorilor)
- identificare şi eliminarea obstacolelor din calea funcţionării pieţei unice şi
promovarea şi protejarea intereselor economice ale consumatorilor.

1.3.2 Consiliul European

Consiliul European defineşte orientările şi priorităţile politice generale ale Uniunii
Europene şi oferă impulsul necesar dezvoltării acesteia.
Împreună cu Parlamentul European, Consiliul UE adoptă normele europene privind
concurenţa şi protecţia consumatorului.
Membri: șefii de stat sau de guvern ai țărilor membre ale UE, președintele Comisiei
Europene, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate
Ce face Consiliul European?
Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu adoptă acte
legislative.
Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând cont de interesele
strategice ale Uniunii și de implicațiile în domeniul apărării.
Desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță majoră la nivelul
UE, cum ar fi BCE și Comisia.
Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:

 să îi ceară Comisiei Europene să elaboreze o propunere

 să i se adreseze Consiliului UE.
Consiliul European poate să influențeze și să orienteze agenda politică a UE.
În cadrul reuniunii sale de la Bruxelles, la 27 iunie 2014, Consiliul European a
convenit asupra a cinci domenii prioritare pentru orientarea activității UE pe
parcursul următorilor cinci ani. Aceste priorități figurează într-un document intitulat
„Agenda strategică pentru Uniune într-o lume în schimbare”.
1. Locuri de muncă, creștere economică și competitivitate
Consiliul European conturează necesitatea de a se încuraja creșterea, de a se spori
investițiile, de a se crea locuri de muncă mai multe și mai bune și de a se încuraja
reforma pentru creșterea competitivității. Printre acțiunile specifice se numără:

 finalizarea pieței unice digitale până la sfârșitul anului 2015

 îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare și investiții
 investiții îmbunătățite în infrastructură
 finalizarea negocierilor privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și
investiții (TTIP) până la sfârșitul anului 2015
 consolidarea guvernanței și a coordonării politicii economice în zona euro
2. Autonomizarea și protejarea cetățenilor
Consiliul European evidențiază priorități care ar debloca oportunități pentru cetățenii
UE și ar aborda aspecte precum sărăcia și excluziunea socială. Printre acțiunile
specifice se numără:

 continuarea eforturilor de combatere a șomajului în rândul tinerilor

  acțiuni de combatere a evaziunii fiscale și a fraudei fiscale
3. Politici privind energia și clima
Consiliul European subliniază necesitatea diminuării dependenței de importurile de
combustibil și de gaze și de a se obține în UE o energie la prețuri accesibile, sigură
și durabilă. Printre principalele priorități se numără:

 finalizarea pieței energetice a UE

 diversificarea surselor și a rutelor de aprovizionare cu energie a UE și
dezvoltarea infrastructurii energetice
 stabilirea unor obiective ambițioase legate de schimbările climatice pentru
2030 și menținerea rolului conducător în lupta împotriva schimbărilor
climatice
4. Libertate, securitate și justiție
Consiliul European pune accent pe importanța bunei cooperări la nivelul UE în ceea
ce privește aspecte legate de securitate precum terorismul și gestionarea fluxurilor
migratorii. Printre prioritățile specifice stabilite de Consiliul European se numără:

 mai buna gestionare a tuturor aspectelor migrației, inclusiv migrația

neregulamentară, azilul și gestionarea frontierelor
 prevenirea și combaterea criminalității organizate, a corupției și a terorismului
 îmbunătățirea cooperării judiciare între țările UE
5. UE ca actor mondial puternic
Consiliul European solicită UE să își asigure angajamentul puternic pe scena
internațională, subliniind în special următoarele priorități:

 asigurarea consecvenței dintre obiectivele de politică externă ale statelor

membre și cele ale UE
 promovarea stabilității, a prosperității și a democrației în țările cele mai
apropiate de UE
 implicarea partenerilor la nivel mondial într-o gamă largă de aspecte precum
comerțul, securitatea cibernetică, drepturile omului și gestionarea crizelor
 consolidarea politicii de securitate și apărare comune a UE.
Vezi si aici:
http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%2079%202014%20INIT
#page=15
1.3.3 Comisia Europeană
Comisia Europeană asigură buna aplicare a normelor UE în domeniul concurenţei.
Rolul acestei instituţii este, în principal, monitorizarea şi, unde este cazul, blocarea:

 acordurilor anticoncurenţiale (în special a cartelurilor)

 abuzurilor de poziţie dominantă
 fuziunilor şi achiziţiilor
 ajutoarelor de stat.
Pentru a garanta punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul concurenţei, Comisia
dispune de o serie de prerogative, cum ar fi dreptul de a iniţia o investigaţie privind
un anumit sector al economiei, de a desfăşura audieri şi de a acorda exceptări.
Aici sunt toate institutiile
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/index_ro.htm
Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE
Președinte: Jean-Claude Juncker
Înființare: 1958
Sediu: Bruxelles (Belgia)
Ce face Comisia?
Propune noi acte legislative
Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le
înaintează spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:

 protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu

pot fi abordate în mod eficient la nivel național
 soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.
Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene
Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.
Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.
Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.
Garantează respectarea legislației UE
Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că
legislația UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.
Reprezintă UE pe scena internațională
Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în
special în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.
Negociază acorduri internaționale în numele UE.
1.3.4 Curtea Europeană de Justiţie
Curtea de Justiţie este principalul organ judiciar european şi asigură interpretarea şi
aplicare uniformă a legislaţiei în domeniul concurenţei pe tot teritoriul UE.
De-a lungul anilor, Curtea a luat multe hotărâri care au avut efecte semnificative
asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor europeni şi care au contribuit la stabilirea unei
concurenţe eficiente pe pieţele UE, ceea ce a asigurat o ofertă mai variată şi preţuri
mai mici.
În prezent, cauzele în materie de concurenţă sunt instrumentate de Tribunal (anterior
„Tribunalul de Primă Instanţă”), iar apelurile sunt introduse la Curtea de Justiţie.
Tribunalele naţionale pot (şi uneori trebuie) să trimită unele dosare la Curtea de
Justiţie pentru a stabili modul în care trebuie interpretate normele în materie de
concurenţă în anumite cazuri concrete.
Membri:
Curtea de Justiție: câte un judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali
Tribunalul: un judecător din fiecare stat membru al UE
Tribunalul Funcției Publice: 7 judecători
Înființare: 1952
Sediu: Luxemburg
Ce face CJUE?
Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai
frecvente tipuri de cauze sunt:

 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor

UE sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației
europene, dar există riscul ca instanțele din țări diferite să interpreteze
legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la
interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să
solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a
determina dacă un act legislativ sau o practică națională este compatibilă cu
dreptul UE.
 respectarea legislației - este vorba despre acțiuni intentate împotriva unui
guvern național care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația
europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate de Comisia Europeană sau de altă țară
din UE.
 anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat
membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul
European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile
fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze
actul respectiv.
 garantarea unei acțiuni a UE (acțiuni în constatarea abținerii de a acționa) -
Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în
anumite situații
 sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau
întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de
acțiune din partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate intenta o
acțiune împotriva lor prin intermediul Curții.
Componență
Curtea este formată din trei instanțe:
Curtea de Justiție - se ocupă de solicitările privind pronunțarea unor hotărâri
preliminare adresate de instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și
recursuri.
Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice,
întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se
ocupă în principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul,
agricultura, mărcile comerciale.
Tribunalul Funcției Publice - se pronunță asupra disputelor dintre instituțiile UE și
personalul lor.
1.3.5 Banca Centrală Europeană
Banca Centrală Europeană este banca centrală pentru monda euro. Principala sa
sarcină este de a menţine puterea de cumpărare a monedei euro şi, astfel, de a asigura
stabilitatea preţurilor în zona euro, sprijinind astfel creșterea economică și crearea
de locuri de muncă. ( 16 ţări din UE care au adoptat moneda euro începând din 1999).

Banca Centrală Europeană este consultată periodic cu privire la diverse aspecte

legate de concurenţă în sectorul financiar.
Președinte: Mario Draghi
Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din
toate statele membre
Înființare: 1998
Sediu: Frankfurt (Germania)
Ce face BCE?
 Fixează rata dobânzilor rata dobânzilor la care acordă credite băncilor
comerciale din zona euro, controlând astfel masa monetară și inflația.
 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și
vânzarea de valută pentru a echilibra cursurile de schimb.
 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător
de către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.
 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.
 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate
reprezenta pentru stabilitatea prețurilor.

Componență
Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la
nivel înalt. BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:
Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.
Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor
centrale din zona euro.
Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.
Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de
liderii țărilor din zona euro, pentru un mandat de 8 ani.
Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare.
Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor
centrale din toate statele membre.
1.3.6 Curtea de Conturi
Misiunea Curţii de Conturi este de a verifica colectarea şi utilizarea fondurilor UE,
apărând interesele financiare ale cetăţenilor Uniunii.
Curtea de Conturi poate verifica amenzile impuse companiilor care se fac
răspunzătoare de comportamente anticoncurenţiale, în cazuri semnalate de Comisie.
Banii provenind din amenzi se întorc la bugetul UE.
Președinte: Vítor Manuel da Silva Caldeira
Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
Înființare: 1977
Sediu: Luxemburg
În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără
interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea
de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta
pe marginea situației financiare a Uniunii.
Ce face Curtea de Conturi?
 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost
colectate și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă
valoare adăugată și dacă au fost contabilizate corespunzător.
  Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE,
efectuând inclusiv controale la fața locului în instituțiile UE (în special în
cadrul Comisiei Europene), în țările membre și în țările care primesc ajutor
din partea UE.
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate
Comisiei Europene și guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către
Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe
care Parlamentul îl examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu
modul în care Comisia gestionează bugetul UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele
mai bune decizii pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor
europene.
 Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor
avea impact asupra gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție,
analize și publicații pe teme legate de finanțele publice ale Uniunii.
Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și
organismele pe care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:
ce auditează
cum auditează
cum și unde își prezintă constatările.
Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene,
principalul organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea
colaborează îndeaproape și cu autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează
majoritatea fondurilor UE (aproximativ 80 %) împreună cu acestea.
Componență
Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru un
mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un
mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi reînnoit.
1.3.7 Comitetul Economic şi Social European
Este un organ consultativ al UE, în cadrul căruia sunt reprezentate sindicatele,
asociaţiile patronale şi alte grupări ale societăţii civile.
În cadrul Comitetului, secţiunea „Piaţă unică, producţie şi consum” se ocup în mod
special de politica în domeniul concurenţei şi de protecţia consumatorilor.
Președinte: Georgios Dassis
Membri: 350 de reprezentanți, din toate țările UE
Înființare: 1957
Sediu: Bruxelles (Belgia)
Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al UE
format din reprezentanți ai organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și ai altor
grupuri de interese. CESE transmite avize pe probleme europene către Comisia
Europeană, Consiliul UE și Parlamentul European, acționând, astfel, ca o punte între
instituțiile europene cu rol de decizie și cetățenii UE.
Ce face CESE?
 Le oferă grupurilor de interese posibilitatea de a se exprima oficial în legătură
cu propunerile legislative ale UE. CESE îndeplinește trei misiuni principale:
 garantează că politicile și legislația UE se adaptează condițiilor economice și
sociale, căutând un consens care servește binelui comun
 promovează o Uniune participativă, oferindu-le organizațiilor lucrătorilor și
angajatorilor și altor grupuri de interese posibilitatea de a se exprima, și
menținând dialogul cu acestea
 promovează valorile integrării europene, susține democrația participativă și
organizațiile societății civile.
Componență
Membrii CESE Membrii CESE reprezintă angajatorii și lucrătorii, precum și
grupurile sociale de interes din toată Europa. Sunt desemnați de guvernele naționale
și numiți în funcție de Consiliul UE pentru un mandat de 5 ani, care poate fi reînnoit.
Capitolul 2
Ce este concentrarea economica?
In cadrul concentrării economice agenţii economici cu poziţie dominantă pe piaţă -
pot conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei
pe piaţa românească fapt care duce la efecte nefavorabile asupra consumatorilor.
Concentrările economice sunt operaţiuni care se pot realiza pe calea fuzionării sau a
dobândirii, direct sau indirect, a controlului unuia sau mai multor agenţi economici.
Concentrarea economică se realizează prin orice act juridic care fie operează
transferul proprietăţii sau al folosinţei asupra totalităţii ori a unei părţi a bunurilor,
drepturilor şi obligaţiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect să
permită unui agent economic ori unei grupări de agenţi economici de a exercita,
direct sau indirect, o influenţă determinantă asupra unui alt agent economic sau mai
multor alţi agenţi economici.

O operaţiune de concentrare economică are loc atunci când:

• doi sau mai mulţi agenţi economici, anterior independenţi, fuzionează;
• una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent
economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc, direct sau indirect,
controlul asupra unuia sau mai multor alţi agenţi economici ori asupra unor părţi ale
acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de
activ, prin contract sau prin alte mijloace.

Fuziunea este combinarea a doi sau mai mulţi agenţi economici într-unul singur, cu
scopul creşterii eficienţei şi uneori de a evita concurenţa.

https://www.untrr.ro/info-untrr-anul-iii-nr-1-23-ianuarie-2006/concentrari-
economice-definire-exceptii-si-fapte-interzise.html
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id6536/buletin_dmt_nr._1.
pdf
INDICELE AGREGAT DE PRESIUNE CONCURENȚIALĂ
Indicele Agregat de Presiune Concurențială (IAPC) măsoară înclinarea spre
concurență a unor industrii din economia națională, arătând gradul în care industriile
analizate se apropie de o situație ideală, care facilitează pe deplin manifestarea liberă
a concurenței.
IAPC isi propune măsurarea acestei predispoziții prin intermediul unei baterii de 20
de indicatori primari, fiecare dintre aceștia reflectând o parte din această
complexitate a concurenței.
Măsurarea fiecăruia din cei 20 de factori primari se face prin intermediul unei scale
în șapte puncte, valoarea inferioară a scalei reprezentând situația cea mai nocivă din
punct de vedere concurențial, în timp ce valoarea superioară a scalei reprezintă
situația cea mai favorabilă manifestării concurenței. Folosirea aceleiași scale în
procesul de evaluare permite efectuarea de comparații între industriile analizate.
Metodologia folosită pentru calculul IAPC presupune împărțirea celor 20 de
indicatori urmăriți în patru categorii de importanță. Trecerea de la segmentarea
inițială, pe două paliere, la una pe patru paliere este menită a surprinde importanța
deosebită pe care o atribuim barierelor la intrarea pe piață, acest factor fiind
considerat cvasi-unanim drept unul esențial din punct de vedere concurențial (fapt
pentru care este singurul factor de importanță A+ ce intră în construcția IAPC).
Ceilalți factori considerați drept foarte importanți, încadrați inițial în categoria A, își
păstrează locul în această categorie, în timp ce patru factori văzuți mai degrabă drept
circumstanțiali sunt retrogradați din categoria B a factorilor de importanță „normală”
într-o clasă inferioară, notată acum C.
Modificările aduse claselor de importanță ale factorilor primari ce intră în
componența IAPC implică ajustări ale punctajelor acordate acestora pentru fiecare
treaptă a scalei prin intermediul căreia sunt evaluați factorii. Figura urmatoare indică
numărul de puncte allocate fiecărei trepte a scalei, în funcție de importanța factorilor.
După cum se poate observa, singurul factor din categoria A+, respectiv existența
barierelor la intrarea pe piață, primește cu 50% mai multe puncte decât factorii
considerați importanți, incluși în categoria A. La rândul lor, acești factori au alocate
cu 50% mai multe puncte decât factorii de importanță medie, din categoria B.
Factorii din categoria C primesc cel mai redus număr de puncte pentru fiecare nivel
al scalei cu șapte trepte.
Principiul implementat de la prima aplicare a indicelui compozit rămâne valabil:
situațiile potențial problematice din punct de vedere concurențial primesc un număr
mai mic de puncte iar situațiile pro-competitive au alocate scoruri mai ridicate.
Aceasta înseamnă că, la nivel agregat, o valoare mai redusă a IAPC va fi asociată
unei industrii cu o presiune concurențială limitată, sporind îngrijorările concurențiale
ale autorității.
Tabelul de mai jos prezintă cei 20 de indicatori primari prin intermediul cărora sunt
evaluate industriile, câteva comentarii și observații pentru fiecare dintre aceștia, dar
și apartenența factorilor la cele patru clase de importanță enunțate anterior.
Bazându-se pe fundamente microeconomice solide, aplicarea anterioară a IAPC a
dovedit utilitatea indicatorului prin oferirea unor rezultate apropiate de cele așteptate
la nivel intuitiv. Un rol important l-a avut și calibrarea ulterioară, prin creșterea
importanței barierelor la intrarea pe piață și retrogradarea relativă a patru factori,
trecerea de la două la patru categorii de importanță crescând nivelul de detaliu al
prelucrării și îmbunătățind robustețea indicatorului agregat. Din punctul nostru de
vedere, robustețea este susținută și de obținerea unor rezultate omogene de la o
aplicare la alta, lipsa fluctuațiilor majore la nivel anual confirmând condițiile de
piață, respectiv absența unor evenimente care să poată determina schimbări profunde
ale presiunii concurențiale în domeniile analizate.
Sursa:
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id10686/raport_2015-
evolutia_concurentei_in_sectoare_cheie.pdf

Rata de concentrare
Rata de concentrare reprezintă suma cotelor de piață a celor mai mari n jucători de
pe piață. În general cuprinde un număr restrâns de întreprinderi pentru a pune în
evidență caracterul de oligopol al pieței (un număr mic de întreprinderi controlează
o parte semnificativă a pieței). Valoarea sa variază între 0 (concurență perfectă) și
100 (oligopol dacă n > 1 și monopol dacă n = 1).
Rata de concentrare se calculează după formula:

unde si reprezintă cota de piaţă a întreprinderii i din sector, iar k

reprezintă primele k firme din piaţă.

Indicele Herfindahl-Hirschman reprezintă suma pătratelor cotelor de piață ale

tuturor întreprinderilor de pe piață. Prin urmare, acesta acordă o importanță mai mare
întreprinderilor cu o cotă de piață mai mare.
HHI este calculat însumând pătratele cotelor de piaţă ale tuturor societăţilor active
pe piaţă. Acest indice poate fi calculat după următoarea formulă:

, unde reprezintă cota de piaţă a firme i, iar n numarul de

intreprinderi ce activează pe acea piaţă.
HHI este cel mai utilizat indicator de concentrare a pieței de către autoritățile de
concurență. Valoarea sa variază între 0 (concurență perfectă) și 10000 (monopol).
Cu toate acestea, nu există niveluri unanim acceptate ale sale pentru încadrarea unei
piețe în următoarele categorii: piață slab concentrată, piață mediu concentrată, piață
puternic concentrată.
In continuare nivelurile utilizate de către Comisia Europeană1, respectiv DOJ-FTC2:

1
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52004XC0205(02)&from=EN

2
https://www.ftc.gov/sites/default/files/attachments/merger-review/100819hmg.pdf
Niveluri ale indicelui HHI:

Estimarea Indicelui Herfindahl-Hirschman

În continuare este prezentata metodologia de identificare a unei limite superioare,
respectiv inferioare pentru valoarea indicelui Herfindahl-Hirschman.
Considerăm o piaţă în care activează n firme, dintre care se cunosc doar cotele de
piaţă ale primelor k. Fie cotele acestor n firme, ordonate în ordine descrescătoare.
Astfel, avem următoarea relaţie:

Calcularea unei limite superioare pentru HHI

Calcularea unei limite inferioare pentru HHI
Pentru a calcula această limită inferioară, avem nevoie de inegalitatea mediilor
(media pătratică a n numere pozitive este mai mare sau egala cu media lor aritmetică)
şi anume:
Sursa:
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id8332/rrc_1-2013.pdf
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id10059/raport_investigatie
_catering.pdf
piata relevanta
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9159/romanian_peer_revi
ew_2014_16x23final_ro.pdf
legea concurentei