Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• infecții virale la copii : gingivo-stomatita herpetică – datorită durerilor copilul refuză să mănânce
iar eroziunile de la nivelul mucoasei bucale din eritemul polimorf, pemfigus etc. împiedică
masticația ;
• bolnavul cu sclerodermie sistemică prezintă disfagie datorită interesării esofagului, iar în cancerul
de buză și în cheilitele fisurare este afectată această nevoie
• restricțiile alimentare din unele boli alergice nu trebuie neglijate (urticarii, eczeme, prurigouri) ;
se evită peștele, căpșunele, citricele, crustaceele, vinul roșu, berea, ciocolata, conservele, Coca-
Cola, Pepsi, alunele, cafeaua etc ; azi se acceptă o atitudine mai permisivă, excluzându-se un
anume aliment numai dacă s-a dovedit implicarea lui reală în declanșarea și întreținerea
afecțiunii respective ; regimul alimentar restrictiv poate determina la copii tulburări de creștere ;
• alcoolul este interzis bolnavilor cu porfirii, psoriazis (cu interesare hepatică), dar și în eczeme;
• boli buloase : pemfigus vulgar, pemfigus bulos ;
• eritem polimorf ;
• neoplazii : buză, limbă (carcinomul spinocelular) ;
• uneori lichen plan pe mucoase ;
• afte bucale.
3.NEVOIA DE A ELIMINA
Este vorba de eliminarea renală, intestinală, respiratorie, cutanată. Ea poate fi influențată nu numai de
anumite boli dar si emoțiile agreabile sau dezagreabile influențează frecvența micțiunilor, calitatea scaunelor,
transpirația.
Secreția sudorală crescută se numește hiperhidroză.
Forma generalizată se întâlnește în stări febrile (ca mecanism important în termoreglare), hiperfuncția
glandelor suprarenale, în sarcină, în crize de epilepsie, în cancere și în tuberculoza pulmonară. De asemenea,
hiperhidroza generalizată poate fi cauzată de teamă, suprasolicitare psihică, stări de excitație.
• Forma localizată se întâlnește în :
• sindromul Raynoud (mâini reci și umede) ;
• acrocianoză (extremități umede și cianotice) ;
• hiperkeratoze palmo-plantare .
Secreția sudorală scăzută (hipohidroză) se întâlnește în ichtioze, atrofii cutanate, crioglobulinemii.
Absența secreției sudorale (anhidroza) apare într-o serie de afecțiuni congenitale, una dintre aceasta
fiind displazia ectodermică anhidrotică. Anhidroza localizată o putem întâlni în leziuni parțiale de natură
traumatică sau în compresiuni tumorale.
Secreția sebacee este crescută (hiperseboree) în encefalite, anumite neoplazii, stări depresive,
endocrinopatii (sindrom Cshing). De asemenea, hiperseboreea o întâlnim la pubertate, când este însoțită de
acnee polimorfă caracteristică. Femeile prezintă hiperseboree la menstruație, în timpul sarcinii și dacă au
chisturi ovariene.
Hiperseboreea este responsabilă de dezvoltarea sindromului seboreic (dermatită seboreică, acnee,
alopecia androgenetică).
Eliminările la nivelul tegumentului sunt responsabile de mirosul pielii, diferit în funcție de rasă și de
individ și este cauzat de secreția glandelor apocrine, la care se adaugă secreția glandelor sebacee și
descompunerea produselor de keratinizare (în special în cazurile de hiperhidroză).
Tot atât de adevărat este faptul că pielea este colonizată de o varietate de microorganisme.
Axilele reprezintă zonele ideale pentru dezvoltarea bacteriilor. Mediul semiocluziv plus secreția
celor două tipuri de glande (apocrine, ecrine) contribuie la supraviețuirea și proliferarea
microbilor.
Există o boală a glandelor apocrine – bromhidroza caracterizată printr-un miros dezagreabil
al transpirației (miros asemănător cu usturoiul). Acest miros s-ar datora descompunerii sudorii de
către germeni saprofiți, apare la câteva ore după baie, ceea ce impune spălarea cu apă și săpun la
intervale scurte de timp a axilelor și dezinfecția locală.
Protecția împotriva umidității și a mirosurilor neplăcute se face cu :
• deodorante convenționale – spray, cu produse de parfumerie ; modul de acțiune este în
principal prin acoperirea mirosului și mai puțin prin acțiunea antibacteriană ;
• deodorante antiperspirante – au și efect de protecție împotriva aspectului umed al axilelor ;
previn apariția mirosurilor neplăcute prin reglarea procesului de transpirație în axile.
• - clorhidratul de aluminiu, zirconiu, glicina.
Referindu-ne la eliminarea renală, uretritele acute și cronice se manifestă clinic prin
polakiurie, iar stricturile uretrale, ca și complicații ale unor uretrite netratate, sunt responsabile
de micțiuni dificile, cu întreruperea jetului urinar. Fimoza din lichenul scleros genital și vegetațiile
peniene pot fi însoțite de afectarea eliminării renale. Aceleași probleme pot fi create de
condilomatoza gigantă la femei.
Cât privește eliminarea digestivă, vegetațiile perianale, fisurile cu aceeași localizare, rectitele
gonococice (întâlnite la homosexuali sau ca și complicații ale gonoreei la femei) perturbă
eliminarea la acest nivel. Maladiile buloase, prin leziunile mucoase, afectează nevoia de a elimina,
iar un herpes zoster lomboabdominal poate fi responsabil de constipație, datorită durerii.
4.NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI DE A AVEA O
BUNĂ POSTURĂ
Satisfacerea acestei nevoi presupune o bună stare de sănătate, plus funcționalitatea
normală musculară și articulară. De asemenea, sistemul cardiovascular și nervos influențează
libertatea de mișcare și de adoptare sau evitare a anumitor posturi.
• în dermatomiozită bolnavul nu numai că nu se poate deplasa sau mersul este chinuitor, dar
sunt situații când el nu poate nici să se ridice de pe scaun sau să coboare din pat ;
• gangrenele, tromboflebitele, erizipelul, celulitele afectează această nevoie în principal prin
prezența durerii severe ; de asemenea, prezența artralgiilor în cadrul anumitor urticarii,
vasculite, sclerodermia sistemică, lupusul eritematos sistemic împiedică satisfacerea acestei
nevoi ;
• manifestări articulare – colagenoze, urticarii gigante;
• afecțiuni cutanate însoțite de durere - insuficiență venoasă cronică, erizipel, celilită ;
• tinea pedis, piodermatoze ;
• onicomicoze ;
• eczeme ;
• periostita sifilitică din stadiul secundar al bolii, cu localizare mai frecventă la nivelul tibiei, dar
și osteoperiostita plastică a oaselor lungi și osteoperiostita gomoasă din sifilisul terțiar sunt
situații în care este perturbată nevoia de a se mișca și de avea o bună postură ; situația este
mult mai dramatică în tabes și în paralizia generală progresivă, entități dezvoltate în evoluția
sifilisului netratat.
5 NEVOIA DE A DORMI, DE A SE ODIHNI
Desigur, trebuie avute în vedere atât durata somnului, cât și calitatea acestuia.
Nevoia de somn variază cu vârsta (copilul mic are nevoie de mai mult somn decât
adultul), cu starea de sănătate. Somnul și repausul sunt afectate de emoții,
obligații sociale sau de apartenența la anumite grupuri socio-culturale.
– în herpes zoster, furuncul, erizipel, gangrene, ulcer suprainfectat durerea creează
insomnii sau somnul este întrerupt și neodihnitor, în alte dermatoze (lichen, eczeme,
urticarie, scabie, prurigouri) cauza aceluiași disconfort este pruritul.
Privarea de somn duce la tulburări fizice și psihice. În scopul satisfacerii
acestei nevoi, în afara tratamentului simptomatic (antialgic, antipruriginos),
asistenta medicală trebuie să facă psihoterapie, să fie atentă la relațiile cu
aparținătorii bolnavului, în sensul filtrării veștilor proaste și chiar a refuzării
acelor persoane nedorite la vizită de către pacient. Asistentul trebuie să ia în
calcul și emoția spitalizării pentru anumite afecțiuni și să nu uite de răsunetul
asupra psihicului bolnavului de oricare dermatoză traumatizantă prin aspectul
inestetic
6.NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA
Satisfacerea acestei nevoi cere o anumită capacitate neuro-musculară. Astfel,
înțelegem de ce în dermatomiozită durerile musculare și deficitul funcțional fac ca
bolnavul respectiv să depindă de altă persoană pentru satisfacerea nevoii de a se
îmbrăca și dezbrăca. Este afectată această nevoie și în eczeme extinse, maladii
buloase autoimune, toxidermii buloase prin prezența veziculelor, flictenelor, a
eroziunilor și, uneori, datorită denudării tegumentului.