Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
certificare competenţe
profesionale nivel 4
Îndrumător: Absolvent:
Prof.
TEHNOLOGIA DE FABRICARE A
PRODUSULUI DE PEŞTE
BATOG
ARGUMENT
. Batogul este un produs alimentar preparat din spinare de peşte, în
general crap mare (>2 kg/bucată), şalău, macrou, rechin, lufăr,
somn, morun.
Uneori se mai utilizează somn
utilizează sau crap
sau mare, depăşind greutatea
de 5 kg.
Din spinarea peştelui se taie în lungime bucăţi groase, numite
fileuri. Acestea se spală cu apă rece, după care fileurile se freacă
cu sare.
Fileurile se păstrează apoi timp de 10-12 zile în tăvi, după care se
ţin la desărat în apă călduţă. Apoi bucăţile de peşte se usucă într-un
curent de aer uscat şi, în general se afumă.
Materia primă si auxiliară folosită
la obţinerea batogului
La obţinerea batogului afumat
se foloseşte peşte refrigerat
sau congelat.
Este utilizat în special, speciile:
crap mare
Şalău
macrou
rechin
somn
morun.
Conservarea peştelui cu ajutorul
fumului
Afumarea reprezintă
operaţia tehnologică
de expunere a unui
aliment la acţiunea
fumului, cu scopul
asigurării
conservabilităţii,
aromatizării şi formării
culorii specifice.
Producerea fumului
Fumul ia naştere prin descompunerea
componentelor lemnului, prin aport de căldură, în
compuşi volatili şi cărbune de lemn, proces
cunoscut sub denumirea de “piroliză”. Pentru
afumarea produselor alimentare se întrebuinţează
fumul obţinut ca rezultat al dezagregării
compuşilor majori ai lemnului (celuloză,
hemiceluloză şi mai puţin lignina): piroliza
celulozei. Se desfăşoară în două etape: reacţia
iniţială constă într-o hidroliză acidă, urmată de un
proces de deshidratare cu formare de β-glucoză.
În etapa a doua, din glucoză se formeacză aidul
acetic, apă şi, ocazional, mici cantităţi de furan şi
Factorii care influenţează
compoziţia fumului
Compoziţia fumului este influenţată de mai mulţi factori, respectiv:
Natura şi starea lemnului. Pentru afumarea peştelui se utilizează, în principal, lemnul
de esenţă tare (fag, stejar, frasin, arţar), care generează fum mai bogat în compuşi
aromatici şi în substanţe cu caracter acid, în comparaţie cu fumul obţinut prin combustia
lemnului de esenţă moale.
Umiditatea rumeguşului. Prin mărirea umidităţii rumeguşului se micşorează
concentraţia fenolilor şi a substanţelor din gudroane şi se măresc cantităţile de cenuşă,
funingine şi conţinuturile de aldehidă formică şi acizi organici.
Temperatura de formare a fumului. Fumul trebuie să se formeze la temperaturi mai
mici decât temperatura de aprindere a lemnului. Creşterea progresivă a temperaturii de
combustie a lemnului duce la diminuarea substanţelor utile din fum şi la mărirea
conţinutului de hidrocarburi policiclice aromatice şi de gaze neutre.
Aportul de aer. Degradarea macromoleculelor lemnului depinde nu numai de
temperatură, ci şi de cantitatea de aer admisă în generatorul de fum, respectiv, de
concentraţia oxigenului. În prezenţa unui aport mai mare de aer au loc reacţii de oxidare
mai intense ale substanţelor din fum, formându-se cantităţi însemnate de gudron, alcool
metilic şi hidrocarburi policiclice aromatice.
Metoda de obţinere a fumului. În comparaţie cu procedeul de ardere mocnită a
rumeguşului, în cazul procedeelor de obţinere a fumului prin fluidizare cu abur sau prin
fricţiune rezultă un fum mai bogat în substanţe utile şi relativ mai sărac în hidrocarburi
policiclice aromatice, datorită faptului că procesul de generare a fumului este mult mai
bine controlat
Procesul tehnologic de
obţinere a batogului