FD 1

Zeama de difuzie

Este un sistem polidispers foarte complex asupra căruia intervin: materia primă, parametrii
respectaţi la extracţie, gradul de dispersie. Astfel zeama conţine suspensii fine, substanţe ce
formează soluţii coloidale şi substanţe ce formează soluţii adevărate. În stare de suspensie se află
particule fine de pulpă şi fibre.

Propietăţile fizico-chimice ale zemii de difuzie sunt următoarele:

- puritate: 87%
- aciditate: 0,022% CaO
- pH: 6,2

Compoziţia chimică:
• Apă
• Zahăr
• Nezahăr :
-substanţe anorganice (săruri de Na şi K a acizilor fosforic şi sulfuric);
-substanţe organice solubile fără azot (acizi organici: citric, oxalic, malic, acetic, butiric);
-substanţe organice coloidale fără azot (substanţe pectice, saponine)
-substanţe organice solubile cu azot (aminoacizi, amide baze organice);
-substanţe organice coloidale cu azot (albumine şi peptone).

Necesitatea purificării zemii de difuzie

Zeama de difuzie extrasă din instalaţiile de difuzie nu poate fi prelucrată mai departe în
starea în care se află, deoarece :
 conţine particule în suspensie iar la încălzire se mai adaugă albuminele coagulate,
acestea trebuind eliminate;
 particulele aflate în suspensie împiedică procesul de filtrare prin înfundarea pânzelor de
filtru, lichidul obţinut la filtrare fiind opalescent şi impur;
 are reacţie acidă (~ 0,04% CaO) care, la încălzire duce la scăderea randamentului în
zahăr prin invertirea acestuia şi antrenarea zahărului invertit în melasă;
 are o culoare închisă care s-ar transmite cristalelor de zahăr;
 are capacitate mare de spumare datorită conţinutului de saponine, ceea ce creează
dificultăţi la concentrare şi împiedică fierberea şi cristalizarea zahărului;
În general, zeama de difuzie conţine o mare cantitate din nezahărul iniţial al sfeclei care
trebuie eliminată din zeamă înainte de concentrare şi fierbere - cristalizare.
În acest scop, se face o purificare a zemii de difuzie obţinându-se o zeamă purificată -
zeamă subţire - care se concentrează şi cristalizează uşor, dând cristale pure şi o cantitate de
melasă mică.
 FD 2
Purificarea zemii de difuzie

Cu toate că s-au încercat numeroase metode de purificare în decursul timpului, totuşi

metoda clasică de tratare a zemii de difuzie cu CaO şi CO 2 este cea mai eficientă.
Procedeele care mai pot fi utilizate la purificarea zemii de difuzie sunt schimbul ionic,
electrodializa sau osmoza inversă însă, datorită costurilor ridicate, doar procedeul prin schimb
ionic este utilizat ca o purificare suplimentară a zemii de difuzie după procedeul de purificare
calco-carbonic.
Purificarea calco-carbonică se poate realiza în mai multe etape, conform schemei:
 Predefecarea urmăreşte precipitarea şi coagularea nezahărului, care poate trece în
stare insolubilă în prezenţa varului.
 Defecarea are scopul de a suplimenta varul adăugat, care se va transforma î n CaCO3
şi va favoriza filtrarea
 Carbonatarea I-a realizează o purificare suplimentară a zemii prin adsorbţia unei părţi
din nezahărul dizolvat, mai ales a substanţelor colorante şi a sărurilor de calciu, la suprafaţa
particulelor de carbonat de calciu.
 Carbonatarea a II-a are scopul de a îndepărta cât mai complet posibil varul şi, în
general, ionii de calciu, sub formă de CaCO3, care este practic insolubil în condiţiile realizării
operaţiei.
 FD 3
Predefecarea

Predefecarea: Prin tratarea zemii de difuzie cu 0,15 - 0,35% CaO are loc coagularea
rapidă şi masivă a coloizilor. Coagularea este maximă când se atinge pH-ul optim al zemii
predefecate (10,8 - 11,2), respectiv atingerea punctului izoelectric al coloizilor (constituiţi din
proteine, pectine, saponine, araban, galactan, dextran, levan).
Pentru operaţiile ulterioare purificării este necesar ca toţi coloizii s ă treacă prin punctul
izoelectric pentru a coagula, deoarece prin rămânerea lor în zeamă ar produce mari dificultăţi la
filtrare, decantare, cristalizare etc.
Cantitatea de precipitat coloidal care se formează la predefecare reprezintă 0,5 - l% din
cantitatea de zeamă.
Procedeele de realizare a predefecării variază în funcţie de modul de adăugare a
varului, temperaturile de lucru, modul şi cantităţile de preluare a precipitatului de CaCO3.

Cele mai uzuale procedee de predefecare sunt:

 predefecarea simplă sau optimă (Spengler, Botger);
 predefecarea prin adaus progresiv de var (Kartaşov, Dedek, Vasatko);
 predefecarea progresivă prin tratarea zemii de difuzie cu zeamă predefecată
(Briegell-Muller, Naveau).

Predefecarea simplă sau optimă se bazează pe principiul tratării zemii de difuzie, la

temperatura de 30 - 40°C, dintr-odată cu toată cantitatea de var necesară atingerii pH-ului optim
de 10,8-11,2.

Predefecarea progresivă (Briegell-Muller) se bazează pe principiul tratării zemii de

difuzie în contracurent cu zeama predefecată, realizându-se condiţii optime de coagulare şi
adsorbţie pentru fiecare categorie de coloizi din zeamă.

Aparatul de predefecare progresivă, cu funcţionare continuă este împărţit în mai multe

compartimente, în care zeama (cu pH ~ 6) circulă în sensul creşterii pH -ului, în ultimul
adăugându-se cantitatea de lapte de var necesară pentru a se atinge pH-ul optim final. Faptul
că pectinele şi proteinele zemii au tendinţa de a adsorbi anioni din soluţie, datorită unei diferenţe
de potenţial dintre coloizi şi cristalele de carbonat, a contribuit la diversificarea schemelor de
purificare prin: recircularea de zeamă tulbure de la carbonatarea I-a; recircularea zemii de
carbonatarea I-a suprasaturată; reluarea nămolului concentrat de la decantare sau chiar a
nămolului diluat de la filtre-presă.
 FD 4
Predefecatorul Briegell – Müller

Este format dintr-un vas orizontal cu fund cilindric, în interiorul căruia se roteşte un agitator cu
braţe.
Aparatul este împărţit în 7 compartimente, în secţiune longitudinală, prin pereţi de tablă formaţi din
două părţi: una fixă (8) si una mobilă (9) – clapete care se pot răsuci după nevoie în jurul axei lor.
Zeama intră prin stuţul (10) în compartimentul (1), iar laptele de var în compartimentul (7) prin
conducta (11). Zeama predefecată iese prin preaplinul (12). Cu ajutorul registrului (13), prin
ridicare/coborâre se poate varia nivelul zemii în aparat. Zeama de difuzie trece dintr-un
compartiment în altul, pe la fundul aparatului, până ajunge în compartimentul (7), unde se adaugă
Ca(OH)2 pentru aducerea la pH-ul final. Prin rotirea clapetelor în jurul axelor lor, în aparat se
creează două curente pe cele două laturi şi anume: un curent de la compartimentul 7 la 1 şi un
curent de la compartimentul1 la 7.
Aparatul lucrează cu zeamă de la saturaţia I, care conţine CaCO3 cu proprietăţi adsorbante sau cu
nămol concentrat de la decantare (care de asemenea conţine CaCO3 )