ORDIN Nr.

117 din 20 noiembrie 1998

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind marcarea si certificarea carnii proaspete destinate

consumului uman

ACT EMIS DE: MINISTERUL AGRICULTURII SI ALIMENTATIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 15 ianuarie 1999

Ministrul agriculturii si alimentatiei,in temeiul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea sanitara veterinara nr.
60/1974, republicata, cu modificarile ulterioare, si ale art. 2 pct. 28 din Hotararea Guvernului nr. 390/1997 privind
organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, cu modificarile ulterioare,emiteurmatorul ordin:
Art. 1
Se aproba Norma sanitara veterinara privind marcarea si certificarea carnii proaspete destinate consumului
uman, prevazuta in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Agentia Nationala Sanitara Veterinara din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei va lua masuri de
instruire a personalului din cadrul directiilor sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, in
vederea aplicarii prevederilor prezentului ordin.
Art. 3
Agentia Nationala Sanitara Veterinara si directiile sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti, vor aduce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 4
Agentia Nationala Sanitara Veterinara va controla modul de aplicare a prevederilor prezentului ordin.
Art. 5
La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga orice dispozitii contrare cu privire la marcarea si
certificarea carnii proaspete destinate consumului uman.
Art. 6
Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si va intra in vigoare incepand cu
data de 1 februarie 1999.

Ministrul agriculturii
si alimentatiei,
Dinu Gavrilescu

ANEXA 1

NORMA SANITARA VETERINARA

privind marcarea si certificarea carnii proaspete destinate consumului uman

CAP. 1
Definitii

Art. 1
In sensul prezentei norme sanitare veterinare, se intelege prin:
- administratie veterinara - serviciul veterinar central din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei
reprezentat de Agentia Nationala Sanitara Veterinara, care are competenta asupra teritoriului tarii in
domeniul sanitar veterinar;
- autoritate veterinara - serviciul veterinar de stat direct responsabil cu aplicarea masurilor zoosanitare si
de sanatate publica;
- medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de administratia veterinara centrala sau locala sa
indeplineasca unele atributii publice;
- personal veterinar auxiliar - personalul veterinar cu studii medii, agreat de autoritatea veterinara;
 - sanatate publica veterinara - totalitatea activitatilor in relatie directa sau indirecta cu animalele sau cu
produsele si subprodusele lor, destinate sa contribuie la apararea si ameliorarea sanatatii omului sub toate
aspectele sale;
- marca de sanatate - stampila care se aplica pe carnea si organele provenite de la animale taiate in
abator, destinate consumului uman;
- certificat de sanatate publica veterinara - documentul emis de catre medicul veterinar oficial pentru
carnea si organele destinate consumului uman;
- numarul de autorizare sanitara veterinara - codul cifric acordat de directia sanitara veterinara unitatilor
care detin autorizatie sanitara veterinara de functionare;
- carne - toate partile comestibile obtinute de la animale domestice din speciile bovine, porcine, ovine si
caprine, cabaline domestice, precum si de la alte specii de animale;
- carne proaspata - carnea care nu a fost supusa nici unui tratament de natura sa-i asigure conservarea, cu
exceptia tratamentului prin frig;
- carcasa - intregul corp al animalului de macelarie, rezultat dupa sangerare, eviscerare, indepartarea
extremitatii membrelor la nivelul capului si tarsului, a capului, cozii, cecumului si mamelei, in cazul bovinelor,
ovinelor, caprinelor si solipedelor, dupa indepartarea pielii, iar in cazul porcinelor, dupa oparire, curatire si
flambare;
- organe - viscerele comestibile care se gasesc in cavitatile toracica, abdominala si pelvina, inclusiv traheea
si esofagul, precum si partile comestibile din cavitatea craniana si bucala;
- conditionare (preambalare) - operatiunea prin care se realizeaza protectia carnii proaspete prin folosirea
unui prim invelis in contact direct cu produsul;
- ambalare - operatiunea prin care se realizeaza protectia carnii conditionate intr-un al doilea invelis
(ambalaj);
- unitate - abatorul, sala de transare, depozitul frigorific sau un combinat incluzand pe cele mentionate;
- mijloc de transport - vehicule auto, vagoane de cale ferata, aeronave, vapoare, precum si containere
pentru transportul rutier, naval sau aerian al carnii si al organelor destinate consumului uman.

CAP. 2
Dispozitii generale

Art. 2
Carnea si organele provenite din taierea in abator a animalelor de macelarie, a pasarilor sau a altor specii de
animale comestibile sunt admise pentru consum uman numai daca poarta marca de sanatate si daca sunt insotite de
certificat de sanatate publica veterinara.
Art. 3
Carnea si organele provenite din taierea animalelor de macelarie, a pasarilor sau a altor specii de animale, in
gospodaria proprie, pot fi admise fara marca de sanatate, dar numai pentru consum propriu.
Art. 4
Marca de sanatate se aplica in unitatea de producere a carnii, iar certificatul de sanatate publica veterinara se
emite de catre medicul veterinar oficial din aceeasi unitate.

CAP. 3
Marcarea carnii proaspete

Art. 5
Marcarea carnii proaspete in scopul admiterii acesteia pentru consum uman se efectueaza sub responsabilitatea
medicului veterinar oficial.
Medicul veterinar oficial pastreaza, in conditii de siguranta, sub responsabilitatea proprie:
a) instrumentele destinate marcarii, pe care le preda personalului veterinar auxiliar la inceperea operatiunii de
marcare si numai pe perioada necesara desfasurarii acesteia. Instrumentele se pastreaza in cutii metalice, inchise cu
sistem de siguranta. Pe fata interioara a capacului cutiei sau in cutie se va pastra o fisa cuprinzand inventarul
stampilelor. Cutia metalica se pastreaza intr-un dulap metalic cu cheie. Predarea si primirea stampilelor se inscriu in
registrul de evidenta;
b) etichetele si materialele de conditionare, stampilate conform prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, a
caror evidenta o tine si pe care le preda, pe baza de inventar, personalului auxiliar in momentul folosirii acestora, in
numarul necesar. Fisa de inventar se pastreaza in dulapul metalic prevazut la lit. a).
Unitatea este obligata sa puna la dispozitie medicului veterinar oficial etichetele si materialele de conditionare
prevazute la lit. b) si sa asigure conditiile pentru pastrarea in siguranta a instrumentelor si materialelor prevazute mai
sus.
Art. 6
Marcarea carnii si a organelor provenite de la animalele din speciile bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline si
pasari se efectueaza cu o stampila de forma ovala, cu diametrul mare (lungime) de 6,5 cm si cu diametrul mic
(latime) de 4,5 cm.
Stampila care se aplica pe carnea si organele destinate consumului uman pentru piata interna cuprinde
urmatoarele informatii inscriptionate cu caractere perfect lizibile:
- in partea superioara: numele tarii - ROMANIA -, cu majuscule;
- in centru: codul judetului, urmat fara intrerupere de numarul de autorizare sanitara veterinara a unitatii. Imediat
sub acesta se inscrie numarul de identificare a medicului veterinar oficial care a efectuat inspectia carnii;
- in partea inferioara: mentiunea CONTROLAT SANITAR VETERINAR, cu majuscule.
Stampila care se aplica pe carnea si organele destinate exportului in statele membre ale Uniunii Europene
cuprinde:
- in partea superioara: numele tarii exportatoare, in limba engleza sau franceza;
- in centru: numarul de aprobare acordat de administratia veterinara centrala pentru efectuarea unor activitati de
export;
- in partea inferioara: initialele Comunitatii Europene, in limba engleza sau franceza.
Stampila care se aplica pe carnea destinata exportului in alte state decat cele care sunt membre ale Uniunii
Europene cuprinde:
- in partea superioara: numele tarii exportatoare, in limba engleza sau franceza;
- in centru: numarul de aprobare acordat de administratia veterinara centrala pentru efectuarea unor activitati de
export;
- in partea inferioara: mentiunea GOVERNMENT INSPECTION, cu majuscule.
Caracterele au inaltimea de 0,8 cm pentru litere, 1 cm pentru cifre si 0,8 cm pentru numarul de identificare a
medicului veterinar oficial.
Art. 7
Marcarea carnii de vanat salbatic se efectueaza cu o stampila de forma pentagonala.
Stampila care se aplica pe carnea de vanat salbatic, destinata consumului uman pentru piata interna, cuprinde
urmatoarele informatii, cu caractere perfect lizibile:
- in partea superioara: numele tarii - ROMANIA, cu majuscule;
- in centru: codul judetului, urmat fara intrerupere de numarul de autorizare sanitara veterinara a unitatii; imediat
sub acesta se inscrie numarul de identificare a medicului veterinar oficial care a efectuat inspectia vanatului salbatic;
- in partea inferioara: mentiunea CONTROLAT SANITAR VETERINAR, cu majuscule.
Stampila care se aplica pe carnea de vanat salbatic, destinata exportului in statele membre ale Uniunii Europene,
cuprinde:
- in partea superioara: numele tarii exportatoare, in limba engleza sau franceza, cu majuscule;
- in centru: numarul de aprobare acordat de administratia veterinara centrala pentru efectuarea unor activitati de
export;
- in partea inferioara: initialele Comunitatii Europene, in limba engleza sau franceza.
Stampila care se aplica pe carnea de vanat salbatic, destinata exportului in alte state decat cele care sunt membre
ale Uniunii Europene, cuprinde:
- in partea superioara: numele tarii exportatoare, in limba engleza sau franceza, cu majuscule;
- in centru: numarul de aprobare acordat de administratia veterinara centrala pentru efectuarea unor activitati de
export;
- in partea inferioara: GOVERNMENT INSPECTION, cu majuscule.
Inaltimea literelor si a cifrelor este precizata la art. 6. In functie de optiunea tarii importatoare si cu acordul
Agentiei Nationale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, inscrisurile cuprinse in marca
de sanatate pot fi confectionate si in alta limba de circulatie internationala.
Art. 8
Carcasele se marcheaza prin aplicarea stampilei cu tus comestibil sau prin foc:
- cele cu greutatea de peste 65 kg se marcheaza, pe fiecare semicarcasa, cel putin in urmatoarele zone: fata
externa a pulpei, pe spate, pe piept, pe spata si pe maseteri;
- cele cu greutatea mai mica de 65 kg se marcheaza cel putin pe fiecare pulpa, pe fata externa a fiecarei spete si
pe una dintre fetele laterale ale capului.
Carnea de pasare se marcheaza prin aplicarea stampilei prevazute la art. 6 pe o eticheta aderenta la ambalaj sau
imprimata pe ambalaj.
Art. 9
Piesele obtinute in salile de transare din carcasele marcate conform prevederilor art. 8 se marcheaza cu tus sau
prin foc, prin aplicarea stampilei prevazute la art. 6. Piesele destinate conditionarii sau ambalarii, inclusiv cele care
contin coaste, poarta marca de sanatate aplicata in abatorul de origine.
Marca de sanatate se aplica pe eticheta aderenta la ambalaj, daca aceasta nu este imprimata pe ambalaj, astfel
incat sa nu poata fi distrusa decat la deschiderea ambalajului. Aceasta eticheta trebuie sa poarte un numar de serie.
Atunci cand piesele si organele sunt ambalate intr-un abator se aplica stampila cu numarul de autorizare sanitara
veterinara a abatorului.
Art. 10
Carnea proaspata si organele conditionate in portiuni, destinate vanzarii directe catre consumatori, vor purta pe
materialul de conditionare stampila unitatii care a efectuat conditionarea, prevazuta la art. 6. Aceasta stampila poate
avea dimensiuni mai mici decat cele prevazute la art. 6.
Art. 11
Carnea de cabaline va fi marcata si cu o stampila de forma dreptunghiulara, cu lungimea de 5 cm si cu latimea de
2 cm, care in interiorul ei va cuprinde mentiunea CARNE DE CAL, cu majuscule. Inaltimea caracterelor va fi de 0,8
cm. Aceasta stampila se aplica sub stampila ovala, pe aceleasi portiuni anatomice si in acelasi numar ca si in cazul
stampilei ovale prevazute la art. 8.
Art. 12
Atestarea executarii examenului trichineloscopic, cu rezultat negativ, la carnea provenita de la animale din speciile
receptive se efectueaza prin aplicarea pe fata interna a pulpei si pe fata laterala a capului a unei stampile de forma
rotunda, cu diametrul de 2,5 cm, in care sunt cuprinse urmatoarele informatii inscriptionate cu caractere perfect
lizibile:
- in centru: litera T, majuscula, cu inaltimea de 1 cm si cu latimea de 0,2 cm;
- sub litera T: initialele Comunitatii Europene, cu majuscule, cu inaltimea de 0,4 cm, in limba engleza sau franceza,
pentru carnea destinata exportului.
Stampila se aplica cu tus sau prin foc. In cazul carnii conditionate sau ambalate, aceasta insoteste marca de
sanatate.
Art. 13
Stampilele utilizate pentru marcarea carnii si a organelor vor fi confectionate conform modelului prevazut in anexa
nr. I la prezenta norma sanitara veterinara.
Art. 14
Pentru stampilarea cu tus pot fi utilizati numai coloranti autorizati de catre Ministerul Sanatatii.
Art. 15
Directiile sanitare veterinare vor monitoriza unitatile autorizate sanitar veterinar, vor acorda codul cifric al fiecarei
unitati, precum si numarul de identificare a medicului veterinar oficial care efectueaza inspectia carnii.

CAP. 4
Certificarea de sanatate publica veterinara

Art. 16
Certificatul de sanatate publica veterinara se emite de medicul veterinar oficial din unitatea de taiere, transare si
depozitare a carnii pentru cantitatea de carne si/sau de organe cuprinsa in fiecare mijloc de transport, dupa
terminarea incarcarii.
Emiterea certificatului este conditionata de inspectia carnii si/sau a organelor care fac obiectul expedierii si a
mijlocului de transport.
Certificatul se completeaza la toate rubricile, citet, fara stersaturi si fara ambiguitati, in trei exemplare (pentru
mijlocul de transport, unitate si medicul veterinar oficial care l-a eliberat). Pe primul exemplar se inscriptioneaza
cuvantul ORIGINAL, iar pe exemplarele doi si trei, cuvantul COPIE.
Art. 17
Originalul certificatului de sanatate publica veterinara insoteste mijlocul de transport pana la destinatia finala.
Atunci cand produsele certificate se distribuie mai multor destinatari, fiecarui destinatar cuprins in certificat i se
elibereaza o fotocopie de pe certificatul de sanatate publica veterinara original, iar originalul ramane la ultimul
destinatar. Fotocopiile vor purta suplimentar, in coltul din dreapta sus, mentiunea: Conform cu originalul, numele
complet, semnatura, stampila si parafa medicului veterinar oficial emitent.
Art. 18
Certificatul de sanatate publica veterinara trebuie sa fie tiparit pe o singura fila, fata-verso, format A4. Numarul
certificatului se tipareste o data cu acesta si este format din codul judetului, urmat fara intrerupere de seria formata
din sase cifre.
Art. 19
Modelul certificatului de sanatate publica veterinara pentru carnea proaspata si/sau organe este prevazuta in
anexa nr. II la prezenta norma sanitara veterinara.
Art. 20
Codul judetelor este prevazut in anexa nr. III la prezenta norma sanitara veterinara.
Art. 21
Certificatul de sanatate publica veterinara care insoteste carnea si/sau organele destinate exportului se emite de
catre medicul veterinar oficial. Copiile vor fi inscriptionate cu mentiunea Copy.
Modelul certificatului de sanatate publica veterinara se stabileste de catre administratiile sanitare veterinare
centrale, in conformitate cu conventiile si acordurile incheiate.

ANEXA Nr. 1
la norma sanitara veterinara

MODELE DE STAMPILE PENTRU MARCAREA CARNII

Figura nr. 1
Modelul stampilei de sanatate pentru marcarea carnii destinate utilizarii in tara se gaseste publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15 ianuarie 1999, la pagina 5.

Figura nr. 2
Modelul stampilei de sanatate pentru marcarea carnii destinate exportului in statele membre ale Uniunii Europene
se gaseste publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15 ianuarie 1999, la pagina 5.

Figura nr. 3
Modelul stampilei de sanatate pentru marcarea carnii destinate exportului in alte state decat cele care sunt
membre ale Uniunii Europene se gaseste publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15 ianuarie
1999, la pagina 5.

Figura nr. 4
Modelul stampilei de sanatate pentru marcarea carnii de vanat salbatic, destinata utilizarii in tara se gaseste
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15 ianuarie 1999, la pagina 5.

Figura nr. 5
Modelul stampilei de sanatate pentru marcarea carnii de vanat salbatic, destinata exportului in statele membre ale
Uniunii Europene se gaseste publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15 ianuarie 1999, la pagina
5.

Figura nr. 6
Modelul stampilei de sanatate pentru marcarea carnii de vanat salbatic, destinata exportului in alte state decat
cele care sunt membre ale Uniunii Europene se gaseste publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din
15 ianuarie 1999, la pagina 5.

Figura nr. 7
Modelul stampilei pentru marcarea suplimentara a carnii de cabaline se gaseste publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15 ianuarie 1999, la pagina 5.

Figura nr. 8
Modelul stampilei pentru marcarea suplimentara a carnii de cabaline destinate exportului se gaseste publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15 ianuarie 1999, la pagina 5.

Figura nr. 9
Modelul stampilei de atestare a examenului pentru decelarea Trichinella spiralis, cu rezultat negativ, pentru
marcarea carnii destinate utilizarii in tara se gaseste publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15
ianuarie 1999, la pagina 5.

Figura nr. 10
Modelul stampilei de atestare a examenului pentru decelarea Trichinella spiralis, cu rezultat negativ, pentru
marcarea carnii destinate exportului se gaseste publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 15
ianuarie 1999, la pagina 5.

ANEXA Nr. 2
la norma sanitara veterinara

ROMANIA
MINISTERUL AGRICULTURII SI ALIMENTATIEI
AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA
Directia sanitara veterinara .....................

CERTIFICAT DE SANATATE PUBLICA VETERINARA

pentru carne proaspata/organe

(ORIGINAL)
Nr. ..............
Autoritatea locala competenta:
Directia sanitara veterinara ..........................................

Emitent: - medic veterinar oficial: Dr. ...............................

- Circumscriptia sanitara veterinara/Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul alimentelor de origine
animala: ...............
...........................................................................

I. Identitatea carnii
Carne de ..............................................................
(specia de animal)
Natura produselor .....................................................
Natura ambalajelor ....................................................
Numarul pieselor sau al unitatilor de ambalaj .........................
Data taierii ..........................................................
Anul si luna congelarii ...............................................
(in cazul carnii congelate)
Greutatea neta ........................................................

II. Provenienta carnii

Adresa/adresele si numarul/numerele de autorizare veterinara ale
abatorului producator: ................................................
.......................................................................
.......................................................................
Adresa si numarul de autorizare veterinara ale salii de transare: .....
.......................................................................
.......................................................................
Adresa si numarul de autorizare veterinara ale frigoriferului: ........
.......................................................................
.......................................................................

III. Destinatia carnii

Carnea este expediata din .............................................
(localitatea de expeditie)
la ....................................................................
(localitatea de destinatie)
prin urmatoarele mijloace de transport: ............................. .
(pentru vagon si auto,
numarul de inmatriculare)

IV. Atestat de sanatate publica veterinara

Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific urmatoarele:
- carnea/organele provine/provin de la animale sanatoase, originare din
efective si localitati nesupuse unei restrictii veterinare de sanatate;
- ca urmare a inspectiei ante-mortem si post-mortem, carnea/organele a
fost/au fost gasita/gasite apta/apte neconditionat pentru consum uman;
- mijloacele de transport indeplinesc conditiile de igiena.

Marca de sanatate Emis in ....................

publica veterinara (localitatea)
la .........................
(data)
Numele, prenumele, numarul de autentificare si parafa medicului veterinar
oficial .................................................................
.........................................................................

NOTA:
- Certificatul se foloseste numai pe teritoriul Romaniei.
- Se bareaza ceea ce nu corespunde.

ANEXA Nr. 2
la norma sanitara veterinara

ROMANIA
MINISTERUL AGRICULTURII SI ALIMENTATIEI
AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA
 Directia sanitara veterinara .....................

CERTIFICAT DE SANATATE PUBLICA VETERINARA

pentru carne proaspata/organe

(COPIE)
Nr. ..............
Autoritatea locala competenta:
Directia sanitara veterinara ..........................................

Emitent: - medic veterinar oficial: Dr. ...............................

- Circumscriptia sanitara veterinara/Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul alimentelor de origine
animala: ...............
...........................................................................

I. Identitatea carnii
Carne de ..............................................................
(specia de animal)
Natura produselor .....................................................
Natura ambalajelor ....................................................
Numarul pieselor sau al unitatilor de ambalaj .........................
Data taierii ..........................................................
Anul si luna congelarii ...............................................
(in cazul carnii congelate)
Greutatea neta ........................................................

II. Provenienta carnii

Adresa/adresele si numarul/numerele de autorizare veterinara ale
abatorului producator: ................................................
.......................................................................
.......................................................................
Adresa si numarul de autorizare veterinara ale salii de transare: .....
.......................................................................
.......................................................................
Adresa si numarul de autorizare veterinara ale frigoriferului: ........
.......................................................................
.......................................................................

III. Destinatia carnii

Carnea este expediata din .............................................
(localitatea de expeditie)
la ....................................................................
(localitatea de destinatie)
prin urmatoarele mijloace de transport: ............................. .
(pentru vagon si auto,
numarul de inmatriculare)

IV. Atestat de sanatate publica veterinara

Subsemnatul, medic veterinar oficial, certific urmatoarele:
- carnea/organele provine/provin de la animale sanatoase, originare din
efective si localitati nesupuse unei restrictii veterinare de sanatate;
- ca urmare a inspectiei ante-mortem si post-mortem, carnea/organele a
 fost/au fost gasita/gasite apta/apte neconditionat pentru consum uman;
- mijloacele de transport indeplinesc conditiile de igiena.

Marca de sanatate Emis in ....................

publica veterinara (localitatea)
la .........................
(data)
Numele, prenumele, numarul de autentificare si parafa medicului veterinar
oficial .................................................................
.........................................................................

NOTA:
- Certificatul se foloseste numai pe teritoriul Romaniei.
- Se bareaza ceea ce nu corespunde.

ANEXA Nr. 3
la norma sanitara veterinara
68 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
32002R0178
1.2.2002 JURNALUL OFICIAL AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE
REGULAMENTUL (CE) NR. 178/2002 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 28 ianuarie 2002
de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității
Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor
alimentare
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în
special articolele 37, 95, 133 și articolul 152 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251
din tratat (4),
întrucât:
(1) Libera circulație a produselor alimentare sigure și sănătoase
reprezintă un aspect esențial al pieței interne și contribuie
substanțial la sănătatea și bunăstarea cetățenilor, precum și
la interesele lor sociale și economice.
(2) Pentru realizarea politicilor Comunității ar trebui asigurat
un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane.
(3) Libera circulație a produselor alimentare și hranei pentru
animale în Comunitate poate fi realizată numai în cazul în
care cerințele privind siguranța produselor alimentare și a
hranei pentru animale nu diferă semnificativ de la un stat
membru la altul.
(4) Există diferențe importante între legislațiile alimentare ale
statelor membre în ceea ce privește conceptele, principiile
și procedurile. Atunci când statele membre adoptă măsuri
(1) JO C 96 E, 27.3.2001, p. 247.
(2) JO C 155, 29.5.2001, p. 32.
(3) Aviz emis la 14 iunie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(4) Avizul Parlamentului European din 12 iunie 2001 (nepublicat încă în
Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 17 septembrie
2001 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Parlamentului
European din 11 decembrie 2001 (nepublicată încă în Jurnalul Ofi-
cial). Decizia Consiliului din 21 ianuarie 2002.
15/vol. 8
L 31/1
cu privire la produsele alimentare, aceste diferențe pot
împiedica libera circulație a produselor alimentare, pot crea
condiții de concurență inegale și, în consecință, pot afecta
în mod direct funcționarea pieței interne.
(5) Prin urmare, este necesară apropierea acestor concepte,
principii și proceduri, în așa fel încât să se formeze o bază
comună pentru măsurile privind produsele alimentare și
hrana pentru animale, adoptate în statele membre și la
nivel comunitar. Cu toate acestea, este necesar să se asigure
o perioadă de timp suficientă pentru adaptarea oricăror
dispoziții contradictorii din legislația existentă, atât la nivel
național, cât și la nivel comunitar și să se prevadă ca, până
la adaptare, să se aplice legislația în materie, în temeiul
principiilor stabilite de prezentul regulament.
(6) Apa este ingerată direct sau indirect, la fel ca orice produs
alimentar, contribuind astfel la expunerea generală a unui
consumator la substanțele ingerate, inclusiv factori de con-
taminare chimici și microbiologici. Cu toate acestea, întru-
cât calitatea apei destinate consumului uman este deja con-
trolată prin Directivele 80/778/CEE (5) și 98/83/CE (6) ale
Consiliului, este suficient să se considere apa în baza punc-
tului de conformitate menționat la articolul 6 din Direc-
tiva 98/83/CE.
(7) În contextul legislației alimentare, ar trebui să se includă
cerințe pentru hrana pentru animale, inclusiv producerea și
utilizarea acesteia, în cazul în care este destinată animale-
lor de la care se obțin produse alimentare. Aceasta nu
trebuie să aducă atingere cerințelor similare care au fost
aplicate până în prezent și care vor fi aplicate în viitor în
legislația alimentară aplicabilă tuturor animalelor, inclusiv
animalelor de companie.
(8) Comunitatea a ales un nivel ridicat de protecție a sănătății,
adecvat dezvoltării legislației alimentare, pe care îl aplică în
mod nediscriminatoriu, indiferent dacă produsele alimen-
tare sau hrana pentru animale sunt comercializate pe piața
internă sau pe cea internațională.
(5) JO L 229, 30.8.1980, p. 11, directivă abrogată prin Directiva
98/83/CE.
(6) JO L 330, 5.12.1998, p. 32.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(9) Este necesar să se ia măsuri în așa fel încât consumatorii,
alte persoane interesate și parteneri comerciali să aibă
încredere în procesul decizional care stă la baza legislației
alimentare, în baza sa științifică, precum și în structura și
independența instituțiilor care protejează sănătatea și alte
interese.
(10) Experiența a arătat că este necesar să se adopte măsuri de
natură să garanteze că produsele alimentare care nu pre-
zintă siguranță nu vor fi introduse pe piață și pentru a asi-
gura existența sistemelor de identificare și reacție la pro-
blemele de siguranță ale produselor alimentare, astfel încât
să se asigure funcționarea adecvată a pieței interne și pro-
tejarea sănătății umane. Trebuie abordate și problemele
similare legate de siguranța hranei pentru animale.
(11) Pentru o abordare suficient de cuprinzătoare și integrată a
siguranței produselor alimentare, ar trebui să existe o defi-
niție largă a legislației alimentare, cuprinzând o gamă largă
de prevederi cu efect direct sau indirect asupra siguranței
produselor alimentare și a hranei pentru animale, inclu-
zând prevederi referitoare la materialele și articolele care
vin în contact cu produsele alimentare, hrana pentru
animale și alte inputuri agricole la nivelul producției pri-
mare.
(12) Pentru a garanta siguranța produselor alimentare este nece-
sar să se ia în considerare toate aspectele lanțului de
producție a produselor alimentare ca un proces continuu,
pornind de la și incluzând producția primară și produce-
rea hranei pentru animale și terminând cu și incluzând
vânzarea sau furnizarea de produsele alimentare către con-
sumatori, deoarece fiecare element poate avea un impact
potențial asupra siguranței produselor alimentare.
(13) Experiența a arătat că, din acest motiv, este necesar să se
țină seama de producția, fabricarea, transportul și distribu-
ția hranei pentru animalele de la care se obțin produse ali-
mentare, inclusiv producția de animale care pot fi folosite
ca hrană la fermele piscicole, deoarece contaminarea
inadvertentă sau deliberată a hranei pentru animale,
contrafacerea, practicile frauduloase sau alte practici rele
legate de produse alimentare pot avea un impact direct sau
indirect asupra siguranței produselor alimentare.
(14) Din același motiv, este necesar să se ia în considerare alte
practici și inputuri agricole la nivelul producției primare și
efectul lor potențial asupra siguranței generale ale
produselor alimentare.
(15) Conectarea într-o rețea a laboratoarelor de excelență, la
nivel regional și/sau internațional, în scopul asigurării unei
monitorizări continue a siguranței produselor alimentare,
ar putea juca un rol important în prevenirea riscurilor
potențiale în privința sănătății cetățenilor.
(16) Măsurile adoptate de statele membre și de Comunitate în
materia produselor alimentare și al hranei pentru animale
ar trebui să se bazeze, în general, pe o analiză a riscurilor,
cu excepția cazurilor în care aceasta nu este adecvată cir-
cumstanțelor sau naturii respectivelor măsuri. Recurgerea
la o analiză a riscurilor înainte de adoptarea unor astfel de
69
măsuri ar trebui să faciliteze evitarea barierelor nejustificate
care stau în calea circulației libere a produselor alimentare.
(17) În cazurile în care legislația alimentară are drept scop
reducerea, eliminarea și evitarea unui risc asupra sănătății,
cele trei componente ale analizei riscului – evaluarea riscu-
lui, gestiunea riscului și comunicarea riscului – asigură o
metodologie sistematică pentru determinarea unor măsuri
eficiente, proporționale și precis orientate sau a altor acți-
uni de protecție a sănătății.
(18) Pentru a exista încredere în baza științifică a legislației ali-
mentare, evaluările riscurilor trebuie realizate în mod
independent, obiectiv și transparent, pe baza informațiilor
și datelor științifice disponibile.
(19) Se recunoaște că evaluarea științifică a riscurilor, luată
separat, nu poate, în unele cazuri, să furnizeze toate
informațiile pe care trebuie să se bazeze o decizie de ges-
tiunea a riscului și că ar trebui luați în considerare și alți
factori relevanți pentru subiectul respectiv, inclusiv factori
care se referă la societate, economie, tradiții, etică și mediu,
precum și fezabilitatea controalelor.
(20) Principiul precauției a fost invocat pentru a se asigura
protecția sănătății în Comunitate, creându-se astfel bariere
în calea liberei circulații a produselor alimentare sau hranei
pentru animale. De aceea, este necesar să se adopte o bază
uniformă în întreaga Comunitate pentru utilizarea acestui
principiu.
(21) În împrejurările specifice în care există un risc la adresa vie-
ții sau a sănătății, dar persistă nesiguranța științifică,
principiul precauției asigură un mecanism pentru
determinarea măsurilor de gestiune a riscului sau a altor
acțiuni pentru a se asigura nivelul ridicat de protecție a
sănătății stabilit în Comunitate.
(22) Siguranța produselor alimentare și protecția intereselor
consumatorilor reprezintă preocupări din ce în ce mai
actuale pentru populație, organizații neguvernamentale,
asociații profesionale, parteneri comerciali internaționali și
organizații comerciale. Este necesar să se ia măsuri pentru
ca încrederea consumatorilor și cea a partenerilor comer-
ciali să fie asigurată printr-o dezvoltare deschisă și trans-
parentă a legislației alimentare și prin măsurile luate de
autoritățile publice pentru informarea populației în cazu-
rile în care există motive rezonabile să se suspecteze că un
produs alimentar prezintă un risc pentru sănătate.
70 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(23) Siguranța și încrederea consumatorilor din Comunitate și
din terțe țări sunt deosebit de importante. Comunitatea
realizează tranzacții comerciale majore la nivel global cu
produse alimentare și hrană pentru animale și, în acest
context, a încheiat acorduri comerciale internaționale, con-
tribuie la dezvoltarea standardelor internaționale care stau
la baza legislației alimentare și sprijină principiile
comerțului liber cu hrană sigură pentru animale și produse
alimentare sigure și sănătoase în mod nediscriminatoriu,
urmând practici comerciale corecte și etice.
(24) Este necesar să se ia măsuri pentru ca produsele alimentare
și hrana pentru animale care sunt exportate sau reexpor-
tate din Comunitate să respecte legislația comunitară sau
cerințele stabilite de țara importatoare. În alte împrejurări,
produsele alimentare și hrana pentru animale pot fi expor-
tate sau reexportate în cazul în care țara importatoare este
de acord în mod expres. Cu toate acestea, este necesar să
se asigure că, chiar în cazul în care există acordul țării
importatoare, produsele alimentare care pot periclita sănă-
tatea sau hrana pentru animale care nu prezintă siguranță
nu sunt exportate sau reexportate.
(25) Este necesar să se stabilească principiile generale conform
cărora pot fi comercializate produsele alimentare și hrana
pentru animale, precum și obiectivele și principiile privind
contribuția Comunității la realizarea standardelor
internaționale și a acordurilor comerciale.
(26) Unele state membre au adoptat legislație orizontală privind
siguranța produselor alimentare, impunând, în special,
obligația generală ca operatorii economici să comerciali-
zeze exclusiv produsele alimentare care nu prezintă riscuri.
Cu toate acestea, aceste state membre aplică criterii de bază
diferite pentru a stabili dacă un produs alimentar este sigur.
Date fiind aceste abordări diferite și în absența legislației
orizontale în alte state membre, pot apărea bariere în calea
comerțului cu produse alimentare. Astfel de bariere pot
apărea și în calea comerțului cu hrană pentru animale.
(27) În consecință, este necesar să se stabilească cerințe generale
pentru ca numai produsele alimentare și hrana sigură pen-
tru animale să poată fi comercializate, astfel încât piața
internă a acestor produse să funcționeze eficient.
(28) Experiența a demonstrat că funcționarea pieței interne de
produse alimentare și hrană pentru animale poate fi pusă
în pericol în cazul în care este imposibil să se asigure
trasabilitatea produselor alimentare și a hranei pentru
animale. De aceea, este necesar să se stabilească un sistem
cuprinzător de trasabilitate în afacerile cu produse alimen-
tare și hrană pentru animale, astfel încât să se poată face
retrageri orientate cu precizie și cu un scop bine determinat
sau să se ofere informații consumatorilor sau oficialilor res-
ponsabili cu controlul, evitându-se astfel perturbări majore
în eventualitatea apariției unor probleme în domeniul sigu-
ranței produselor alimentare.
(29) Este necesar să se ia măsuri pentru ca o societate având
activități în domeniul produselor alimentare sau hranei
pentru animale, inclusiv un importator, să poată identifica
15/vol. 8
cel puțin societatea care a furnizat produsele alimentare,
hrana pentru animale, animalele sau substanțele ce pot fi
încorporate într-un produs alimentar sau în hrana pentru
animale, pentru a se asigura că, în cadrul unei investigații,
trasabilitatea acestora se poate face în orice etapă.
(30) Operatorii din sectorul alimentar sunt cel mai bine plasați
pentru a concepe un sistem sigur de furnizare a produselor
alimentare și pentru a se asigura că produsele alimentare
furnizate de ei sunt sigure; astfel, ei ar trebui să aibă res-
ponsabilitatea legală principală pentru siguranța
produselor alimentare. Deși acest principiu există în unele
state membre și în unele componente ale legislației alimen-
tare, în alte componente el fie nu este explicit fie respon-
sabilitatea este asumată de autoritățile competente ale sta-
tului membru prin activitățile de control pe care le
efectuează. Aceste neconcordanțe pot crea bariere în calea
comerțului și pot distorsiona concurența dintre operatorii
economici implicați în activități în domeniul produselor
alimentare din diferite state membre.
(31) Cerințe similare ar trebui să se aplice și hranei pentru
animale și operatorilor cu activitate în domeniul hranei
pentru animale.
(32) Baza științifică și tehnică a legislației comunitare legată de
siguranța produselor alimentare și a hranei pentru animale
ar trebui să contribuie la realizarea unui nivel ridicat de
protecție a sănătății în cadrul Comunității. Comunitatea ar
trebui să aibă acces la un sprijin științific și tehnic de o
înaltă calitate, independent și eficient.
(33) Problemele științifice și tehnice legate de siguranța
produselor alimentare și a hranei pentru animale devin din
ce în ce mai importante și mai complexe. Instituirea unei
Autorități Europene pentru Siguranță Alimentară, denu-
mită în continuare „Autoritatea”, ar trebui să consolideze
sistemul actual de sprijin științific și tehnic, care nu mai
poate să răspundă solicitărilor din ce în ce mai intense.
(34) În temeiul principiilor generale privind legislația alimen-
tară, Autoritatea ar trebui să-și asume rolul unui punct de
referință științific și independent în cadrul evaluării riscu-
rilor și astfel ar putea să sprijine funcționarea fără
perturbări ale pieței interne. Este posibil să i se ceară Auto-
rității avize privind problemele științifice litigioase, permi-
țând astfel instituțiilor comunitare și statelor membre să ia
decizii în cunoștință de cauză privind gestiunea riscului,
necesare pentru a garanta siguranța produselor alimentare
și hranei pentru animale și ajutând, în același timp, la evi-
tarea fragmentării pieței interne prin adoptarea unor obsta-
cole nejustificate sau inutile în calea liberei circulații a
produselor alimentare și hranei pentru animale.
(35) Autoritatea ar trebui să fie o sursă științifică independentă
de recomandări, informații și comunicări privind riscul,
pentru a se îmbunătăți încrederea consumatorilor; cu toate
acestea, în vederea promovării coerenței dintre funcțiile de
evaluare a riscurilor, gestiunea riscului și comunicarea ris-
curilor, ar trebui întărită legătura dintre evaluatorii riscuri-
lor și cei care gestionează riscurile.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(36) Autoritatea ar trebui să furnizeze o perspectivă științifică
independentă și cuprinzătoare referitoare la siguranță și la
alte aspecte ale întregului lanț de aprovizionare cu produse
alimentare și hrană pentru animale, ceea ce implică respon-
sabilități largi pentru Autoritate. Acestea ar trebui să
includă probleme care au un impact direct sau indirect asu-
pra siguranței lanțurilor de aprovizionare cu produse ali-
mentare și hrană pentru animale, sănătatea și bunăstarea
animalelor și sănătatea plantelor. Cu toate acestea, este
necesar să se ia măsuri pentru ca Autoritatea să se
concentreze asupra siguranței produselor alimentare, astfel
încât misiunea sa în legătură cu problemele privind sănă-
tatea animalelor, bunăstarea animalelor și sănătatea plan-
telor care nu sunt legate de siguranța lanțului de aprovizio-
nare cu produse alimentare să fie limitată la furnizarea de
consultanță științifică. Competențele Autorității ar trebui să
includă, de asemenea, consultanță științifică și sprijin știin-
țific și tehnic în domeniul nutriției umane, legate de
legislația comunitară și asistența acordată Comisiei la soli-
citarea acesteia în privința comunicațiilor legate de
programele de sănătate comunitare.
(37) Deoarece unele produse autorizate în conformitate cu
legislația alimentară, cum ar fi pesticidele sau aditivii din
hrana pentru animale, pot implica riscuri pentru mediu sau
pentru sănătatea lucrătorilor, Autoritatea ar trebui să eva-
lueze și unele aspecte legate de protecția mediului și a
lucrătorilor, în conformitate cu legislația relevantă.
(38) Pentru a se evita paralelismul în domeniul evaluărilor ști-
ințifice în privința organismelor modificate genetic (OMG),
Autoritatea ar trebui să furnizeze, de asemenea, consul-
tanță științifică privind alte produse în afara celor alimen-
tare și a hranei pentru animale legate de OMG, așa cum
sunt definite de Directiva 2001/18/CE (1) și fără a aduce
atingere procedurilor stabilite de aceasta.
(39) Autoritatea ar trebui să contribuie, prin asigurarea spriji-
nului în probleme științifice, la promovarea rolului pe care
îl au Comunitatea și statele membre în dezvoltarea și
stabilirea standardelor și acordurilor internaționale în pri-
vința siguranței produselor alimentare.
(40) Încrederea față de Autoritate a instituțiilor comunitare, a
populației și a părților interesate este esențială. Din acest
motiv, este vital să se asigure independența sa, o înaltă cali-
tate științifică, transparență și eficiență. Cooperarea cu
statele membre este și ea indispensabilă.
(41) În acest scop, Consiliul de administrație ar trebui numit
astfel încât să se asigure cel mai ridicat standard de com-
petență, o largă experiență în domeniu, de exemplu în
(1) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organis-
melor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a
Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).
71
management și în administrația publică și cea mai largă
distribuție geografică în cadrul Uniunii. Aceasta ar trebui
facilitată de o rotație a diferitelor țări de origine a membri-
lor Consiliului de administrație, nerezervându-se nici un
post pentru reprezentanții unui anumit stat membru.
(42) Autoritatea trebuie să aibă mijloacele de îndeplinire a tutu-
ror atribuțiilor care îi revin pentru îndeplinirea
competențelor.
(43) Consiliul de administrație trebuie să aibă atribuțiile nece-
sare pentru a stabili bugetul, a controla executarea acestuia,
a redacta norme interne, a adopta reglementări financiare,
a numi membri ai comitetului științific și ai grupurilor ști-
ințifice și pentru a numi directorul executiv.
(44) Autoritatea trebuie să coopereze îndeaproape cu
organismele competente din statele membre în vederea
funcționării sale eficiente. Trebuie creat un forum
consultativ care să consilieze directorul executiv, să consti-
tuie un mecanism de schimb de informații și să asigure o
strânsă cooperare în special în privința sistemului de
conectare într-o rețea. Cooperarea și schimbul adecvat de
informații ar trebui, de asemenea, să reducă potențialele
divergențe din consultanța științifică.
(45) Autoritatea trebuie să preia rolul comitetelor științifice de
pe lângă Comisie în privința furnizării de consultanță ști-
ințifică din domeniul său de competență. Este necesar să se
reorganizeze aceste comitete pentru a se asigura o mai
mare consecvență științifică în legătură cu lanțul de apro-
vizionare cu produse alimentare și pentru a le permite să
lucreze mai eficient. În consecință, în cadrul Autorității
trebuie instituite un comitet științific și grupuri științifice
permanente pentru furnizarea acestei consultanțe.
(46) În vederea garantării independenței, membrii comitetului
științific și cei ai grupurilor ar trebui să fie oameni de știință
independenți, recrutați pe baza unei proceduri de solicitare
deschisă.
(47) Rolul Autorității ca punct de referință științific independent
înseamnă că o anumită consultanță științifică poate fi
cerută nu numai de către Comisie, ci și de către Parlamentul
European și statele membre. Pentru a se asigura capacitatea
de coordonare și consecvența procesului de consultanță
științifică, autoritatea trebuie să poată refuza sau să modi-
fice o cerere, pe baza unor criterii prestabilite și furnizând
justificări pentru aceasta. De asemenea, trebuie luate
măsuri pentru a se evita consultanțele științifice divergentă,
iar în cazul existenței unor consultanțe științifice divergente
între organismele științifice, trebuie să existe proceduri de
rezolvare a divergențelor sau de punere la dispoziția celor
care gestionează riscurile a unei baze transparente de
informații științifice.
72 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(48) De asemenea, Autoritatea trebuie să poată comanda studii
științifice necesare pentru realizarea îndatoririlor sale,
asigurându-se, în același timp, că legăturile stabilite de ea
cu Comisia și cu statele membre previn paralelismele în
această privință. Aceasta trebuie să se facă în mod deschis
și transparent, iar Autoritatea trebuie să ia în calcul exper-
tiza și structurile comunitare existente.
(49) Lipsa unui sistem eficient de colectare și analiză la nivel
comunitar a datelor referitoare la lanțul aprovizionării cu
produse alimentare este recunoscută ca o deficiență
majoră. În consecință, trebuie instituit un sistem pentru
colectarea și analiza datelor relevante în domeniile acope-
rite de Autoritate, sub forma unei rețele coordonate de
către Autoritate. Este necesară revizuirea rețelelor de colec-
tare a datelor comunitare deja existente în domeniile de
competență ale Autorității.
(50) Identificarea îmbunătățită a riscurilor care apar poate fi, pe
termen lung, un instrument preventiv major aflat la dispo-
ziția statelor membre și a Comunității în cursul exercitării
politicilor sale. De aceea, este necesar să se atribuie Auto-
rității o sarcină anticipativă de colectare a informațiilor, de
exercitare a vigilenței și furnizare a evaluărilor și informa-
țiilor privind riscurile care apar, în vederea prevenirii lor.
(51) Instituirea Autorității trebuie să permită statelor membre
să devină mai adânc implicate în procedurile științifice.
Prin urmare, ar trebui să existe o strânsă cooperare între
statele membre și Autoritate în acest scop. În special,
Autoritatea ar trebui să poată conferi anumite atribuții
organizațiilor din statele membre.
(52) Este necesar să se ia măsuri pentru a se realiza un echilibru
între necesitatea utilizării organizațiilor naționale pentru
îndeplinirea atribuțiilor pentru Autoritate și necesitatea, în
scopul consecvenței generale, ca atribuțiile respective să fie
îndeplinite în conformitate cu criteriile stabilite pentru
astfel de atribuții. Procedurile existente pentru repartizarea
atribuțiilor cu caracter științific statelor membre, în special
în privința evaluării dosarelor prezentate de industrie pen-
tru autorizarea anumitor substanțe, produse sau proceduri,
ar trebui reexaminate după un an pentru a se ține seama de
instituirea Autorității și de noile facilități oferite de aceasta,
procedurile de evaluare rămânând cel puțin la fel de severe
ca înainte.
(53) Comisia rămâne pe deplin responsabilă de comunicarea
măsurilor de gestiune a riscurilor. În consecință, trebuie
schimbate informații adecvate între Autoritate și Comisie.
De asemenea, este necesară o cooperare strânsă între Auto-
ritate, Comisie și statele membre pentru a se asigura coe-
rența procesului global de comunicare.
(54) Independența Autorității și rolul său în informarea publi-
cului înseamnă că ea ar trebui să poată comunica autonom
în domeniile sale de competență, scopul său fiind acela de
a furniza informații obiective, demne de încredere și care
pot fi înțelese cu ușurință.
15/vol. 8
(55) Cooperarea adecvată cu statele membre și cu alte părți inte-
resate este necesară în domeniul specific al campaniilor de
informare a populației pentru a se lua în considerare orice
parametri regionali și orice corelare cu politica în domeniul
sănătății.
(56) Pe lângă principiile sale de funcționare bazate pe indepen-
dență și transparență, Autoritatea ar trebui să fie o organi-
zație deschisă contactelor cu consumatorii și alte grupuri
interesate.
(57) Autoritatea trebuie să fie finanțată din bugetul general al
Uniunii Europene. Cu toate acestea, având în vedere
experiența acumulată, în special în privința prelucrării
dosarelor de autorizare prezentate de industrie, ar trebui
examinată posibilitatea taxelor într-o perioadă de trei ani
de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Proce-
dura bugetară a Comunității rămâne aplicabilă în ceea ce
privește subvențiile de la bugetul general al Uniunii Euro-
pene. De asemenea, auditarea situației contabile trebuie
efectuată de Curtea de Conturi.
(58) Este necesar să se permită participarea țărilor europene
care nu sunt membre ale Uniunii Europene și care au
încheiat acorduri ce le obligă să transpună și să aplice
legislația comunitară în domeniul care intră sub incidența
prezentului regulament.
(59) În cadrul Directivei 92/59/CEE a Consiliului din 29 iunie
1992 privind siguranța generală a produselor (1) există deja
un sistem rapid de alertă. Domeniul de aplicare a sistemu-
lui existent include produsele alimentare și industriale, dar
nu și hrana pentru animale. Crizele recente din domeniul
produselor alimentare au demonstrat necesitatea instuirii
unui sistem rapid de alertă îmbunătățit și extins,
cuprinzând atât produsele alimentare, cât și hrana pentru
animale. Acest sistem revizuit ar trebui coordonat de Comi-
sie și ar trebui să includă ca membri ai rețelei sale statele
membre, Comisia și Autoritatea. Sistemul nu ar trebui să
cuprindă măsurile Comisiei pentru schimbul timpuriu de
informații în eventualitatea unei urgențe radiologice, așa
cum este definită aceasta de Decizia 87/600/Euratom (2) a
Consiliului.
(60) Recentele incidente în privința siguranței produselor ali-
mentare au demonstrat necesitatea luării unor măsuri adec-
vate în situații de urgență pentru ca toate alimentele, indi-
ferent de tipul și originea lor, precum și întreaga hrană
pentru animale să fie supuse unor măsuri comune în even-
tualitatea unui risc major pentru sănătatea umană, sănăta-
tea animalelor sau pentru mediu. O astfel de abordare
cuprinzătoare a măsurilor de urgență privind siguranța
produselor alimentare ar trebui să permită întreprinderea
unor acțiuni eficiente și să evite neconcordanțele artificiale
în privința abordării unui risc major legat de produse ali-
mentare sau de hrana pentru animale.
(1) JO L 228, 11.8.1992, p. 24.
(2) JO L 371, 30.12.1987, p. 76.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(61) Recentele crize din domeniul alimentelor au demonstrat și
avantajele de care poate beneficia Comisia având proceduri
adaptate în mod adecvat și mai rapide pentru gestionarea
crizelor. Aceste proceduri organizatorice ar trebui să facă
posibilă o coordonare mai bună a eforturilor și
determinarea celor mai eficiente măsuri pe baza celor mai
bune informații științifice. De aceea, procedurile revizuite
ar trebui să ia în considerare responsabilitățile Autorității și
să prevadă asistența sa tehnică și științifică sub forma
consultanței în cazul unei crize alimentare.
(62) Pentru asigurarea unei abordări mai eficiente și cuprinză-
toare a lanțului trofic, trebuie instit uit un Comitet pentru
lanțul alimentar și sănătatea animalelor care să înlocuiască
Comitetul permanent veterinar, Comitetul permanent pen-
tru produse alimentare și Comitetul permanent pentru hrana
pentru animale. În consecință, Deciziile 68/361/CEE (1),
69/414/CEE (2) și 70/372/CEE (3) ale Consiliului ar trebui
abrogate. Din același motiv, Comitetul pentru lanțul alimen-
tar și sănătatea animalelor ar trebui să înlocuiască și Comi-
tetul permanent fitosanitar în legătură cu competența sa
(pentru Directivele 76/895/CEE (4), 86/362/CEE (5),
86/363/CEE (6), 90/642/CEE (7)i 91/414/CEE (8) în
domeniul produselor de protecție a plantelor și stabilirii
unor niveluri maxime a reziduurilor.
(63) Măsurile necesare pentru aplicarea prezentului regulament
trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE
a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor
de exercitare a competențelor de executare conferite
Comisiei (9).
CAPITOLUL I
DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiectiv și domeniu de aplicare
(1) Prezentul regulament reprezintă baza pentru asigurarea unui
nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consu-
matorilor în legătură cu produsele alimentare, luând în conside-
rare, în special, diversitatea aprovizionării cu produse alimentare,
inclusiv produse tradiționale, asigurând, în același timp,
funcționarea eficientă a pieței interne. El stabile ș principii
(1) JO L 255, 18.10.1968, p. 23.
(2) JO L 291, 19.11.1969, p. 9.
(3) JO L 170, 3.8.1970, p. 1.
(4) JO L 340, 9.12.1976, p. 26, directivă astfel cum a fost modificată
ultima dată prin Directiva 2000/57/CE a Comisiei (JO L 244,
29.9.2000, p. 76).
(5) JO L 221, 7.8.1996, p. 37, directivă astfel cum a fost modificată
ultima dată prin Directiva 2001/57/CE a Comisiei (JO L 208,
1.8.2001, p. 36).
(6) JO L 221, 7.8.1986, p. 43, directivă astfel cum a fost modificată
ultima dată prin Directiva 2001/57/CE a Comisiei.
(7) JO L 350, 14.12.1990, p. 71, directivă astfel cum a fost modificată
ultima dată prin Directiva 2001/57/CE a Comisiei.
(8) JO L 230, 19.8.1991, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată
ultima dată prin Directiva 2001/49/CE a Comisiei (JO L 176,
29.6.2001, p. 61).
(9) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
73
(64) Este necesar ca operatorii să aibă suficient timp să se adap-
teze la unele dintre cerințele stabilite de prezentul regula-
ment și ca Autoritatea Europeană pentru Siguranța Ali-
mentară să-și înceapă activitatea la 1 ianuarie 2002.
(65) Este important să se evite confuzia între misiunea Autori-
tății și cea a Agenției Europene pentru Medicamente (AEM),
instituită prin Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 (10) al Con-
siliului. În consecință, este necesar să se stabilească faptul
că prezentul regulament nu aduce atingere competenței
conferită AEEPM de către legislația comunitară, inclusiv
atribuțiile conferite de Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al
Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri
comunitare pentru stabilirea limitelor maxime ale rezidu-
urilor de medicamente de uz veterinar în produsele alimen-
tare de origine animală (11).
(66) Este necesar și adecvat pentru realizarea obiectivelor de
bază ale prezentului regulament să se prevadă armoniza-
rea conceptelor, principiilor și procedurilor care constituie
o bază comună pentru legislația alimentară în cadrul
Comunității și să se instituie o Autoritate Europeană pen-
tru Siguranța Alimentară. În conformitate cu principiul
proporționalității stabilit la articolul 5 din tratat, prezentul
regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru reali-
zarea obiectivelor urmărite,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
și responsabilități comune, mijloacele de asigurare a unei baze ști-
ințifice solide, măsuri și proceduri organizatorice eficiente care să
stea la baza luării deciziilor în problemele de siguranță a
produselor alimentare și hranei pentru animale.
(2) În scopurile menționate la alineatul (1), prezentul regulament
stabilește principiile generale care reglementează produsele ali-
mentare și hrana pentru animale în general și siguranța acestora
în special, la nivel comunitar și național.
Prezentul regulament instituie Autoritatea Europeană pentru
Siguranța Alimentară.
Prezentul regulament stabilește procedurile pentru problemele
care au un impact direct sau indirect asupra siguranței produselor
alimentare și hranei pentru animale.
(10) JO L 214, 24.8.1993, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat
prin Regulamentul (CE) nr. 649/98 al Comisiei (JO L 88, 24.3.1998,
p. 7).
(11) JO L 224, 18.8.1990, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat
ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1553/2001 al Comisiei
(JO L 205, 31.7.2001, p. 16).
74 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Prezentul regulament se aplică tuturor etapelor de producție,
prelucrare și distribuție a produselor alimentare și hranei pentru
animale. El nu se aplică producției primare pentru utilizarea pri-
vată casnică sau preparării, manipulării sau depozitării casnice a
produselor alimentare pentru consumul casnic privat.
Articolul 2
Definiția „produselor alimentare”
În sensul prezentului regulament, „produs alimentar” (sau
„aliment”) înseamnă orice substanță sau produs, indiferent dacă
este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau
prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni.
„Produsele alimentare” includ băuturile, guma de mestecat și orice
substanță, inclusiv apa, încorporată în mod intenționat în produse
alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor. Ele
includ apa după punctul de conformitate, așa cum este definit la
articolul 6 din Directiva 98/83/CE și fără a aduce atingere
cerințelor Directivelor 80/778/CEE și 98/83/CE.
„Produsele alimentare” nu includ:
(a) hrana pentru animale;
(b) animalele vii, în afara cazurilor în care ele sunt pregătite pen-
tru introducerea pe piață pentru consumul uman;
(c) plantele înainte de a fi recoltate;
(d) medicamentele în sensul specificat de Directivele 65/65/CEE (1)
și 92/73/CEE (2) ale Consiliului;
(e) cosmeticele în sensul Directivei 76/768/CEE (3) a Consiliului;
(f) tutunul și produsele din tutun în sensul Directivei
89/622/CEE (4) a Consiliului;
(g) substanțele stupefiante sau psihotrope în sensul Convenției
Unice asupra substanțelor stupefiante din 1961 și al Conven-
ției Organizației Națiunilor Unite privind Substanțele
Psihotrope din 1971;
(h) reziduurile și substanțele contaminante.
Articolul 3
Alte definiții
În sensul prezentului regulament:
1. „legislație alimentară” înseamnă actele cu putere de lege și
actele administrative referitoare la produse alimentare, în
general, și la siguranța produselor alimentare în special,
(1) JO 22, 9.2.1965, p. 369, directivă astfel cum a fost modificată ultima
dată prin Directiva 93/39/CEE (JO L 214, 24.8.1993, p. 22).
(2) JO L 297, 13.10.1992, p. 8.
(3) JO L 262, 27.9.1976, p. 169, directivă astfel cum a fost modificată
ultima dată prin Directiva 2000/41/CE a Comisiei (JO L 145,
20.6.2000, p. 25).
(4) JO L 359, 8.12.1989, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată
ultima dată prin Directiva 92/41/CEE (JO L 158, 11.6.1992, p. 30).
15/vol. 8
la nivel comunitar sau național; ea acoperă orice etapă de
producție, prelucrare și distribuție a produselor alimentare și
a hranei pentru animale produsă sau folosită pentru hrana
pentru animale de la care se obțin produse alimentare;
2. „întreprindere cu profil alimentar” înseamnă orice întreprin-
dere, indiferent dacă are sau nu drept scop obținerea de pro-
fit și indiferent dacă este publică sau privată, care desfășoară
oricare dintre activitățile legate de orice etapă de producție,
prelucrare și distribuție a produselor alimentare;
3. „operator în sectorul alimentar” înseamnă persoanele fizice
sau juridice care răspund de îndeplinirea cerințelor legislației
alimentare în cadrul întreprinderii cu profil alimentar aflată
sub controlul lor;
4. „hrană pentru animale” (sau „produse pentru hrana pentru
animale”) înseamnă orice substanță sau produs, inclusiv
aditivii, indiferent dacă sunt prelucrate, parțial prelucrate sau
neprelucrate, destinate utilizării ca hrănire pe cale orală a ani-
malelor;
5. „întreprindere ce operează în sectorul nutriției animalelor”
înseamnă orice întreprindere, indiferent dacă are sau nu drept
scop obținerea de profit și indiferent dacă este publică sau
privată, desfășurând oricare dintre operațiile de producție,
fabricare, prelucrare, depozitare, transport sau distribuție a
hranei pentru animale, incluzând orice producător care pro-
duce, prelucrează sau depozitează hrană pentru animale în
propria sa unitate;
6. „operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale”
înseamnă persoanele fizice sau juridice responsabile pentru
asigurarea respectării cerințelor legislației alimentare în între-
prinderea ce operează în sectorul nutriției animalelor aflată
sub controlul său;
7. „comerț cu amănuntul” înseamnă manipularea și/sau
prelucrarea produselor alimentare și depozitarea lor în
punctele de vânzare sau livrare către consumatorul final și
include terminalele de distribuție, operațiunile de catering,
cantine de fabrică, catering instituțional, restaurante și alte
operațiuni similare în domeniul serviciilor alimentare,
magazine, centre de distribuție tip supermarket și puncte de
vânzare en gros;
8. „introducerea pe piață” înseamnă deținerea produselor ali-
mentare sau a hranei pentru animale în scopul vânzării,
inclusiv oferirea pentru vânzare sau orice altă formă de
transfer, indiferent dacă este gratuită sau nu, și însăși vânza-
rea, distribuția și alte forme de transfer;
9. „risc” înseamnă o funcție a probabilității unui efect negativ
asupra sănătății și gravitatea acelui efect, determinat de un
pericol;
10. „analiza riscului” înseamnă un proces constând din trei
componente interconectate: evaluarea riscului, gestiunea ris-
cului și comunicarea riscului;
11. „evaluarea riscului” înseamnă un proces cu baze științifice,
constând din patru etape: identificarea pericolului,
caracterizarea pericolului, evaluarea expunerii și
caracterizarea riscului;
12. „gestiunea riscului” înseamnă procesul, diferit de evaluarea
riscului, de apreciere a politicilor alternative prin consultarea
părților interesate, luând în considerare evaluarea riscului și
alți factori legitimi și, dacă este necesar, selectând opțiunile de
prevenire și control adecvate;
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
13. „comunicarea riscului” înseamnă schimbul interactiv de
informații și opinii, pe întreaga durată a procesului de analiză
a riscului, cu privire la pericole și riscuri, factori legați de risc
și perceperea riscului, între evaluatorii riscurilor, cei care ges-
tionează riscurile, întreprinderile ce operează în sectorul
nutriției animalelor și cele cu profil alimentar, comunitatea
academică și alte părți interesate, inclusiv explicarea consta-
tărilor evaluărilor de risc și baza deciziilor de gestiune a ris-
curilor;
14. „pericol” înseamnă un agent biologic, chimic sau fizic aflat în
produse alimentare sau hrana pentru animale sau o stare a
acestora, având potențialul de a cauza un efect negativ asu-
pra sănătății;
15. „trasabilitate” înseamnă capacitatea de a depista și a urmări
anumite produse alimentare, hrană pentru animale, un ani-
mal de la care se obțin produse alimentare sau o substanță
destinată încorporării sau care este de așteptat să fie încorpo-
rată în anumite produse alimentare sau hrană pentru animale,
CAPITOLUL II
LEGISLAȚIA ALIMENTARĂ GENERALĂ
Articolul 4
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul capitol se referă la toate etapele producției, prelu-
crării și distribuției produselor alimentare și, de asemenea, a
hranei pentru animale produsă pentru sau oferită ca hrană ani-
malelor de la care se obțin produse alimentare.
(2) Principiile stabilite la articolele 5 – 10 formează un cadru
general de natură orizontală ce trebuie urmat atunci când se iau
măsuri.
(3) Principiile și procedurile existente ale legislației alimentare se
adaptează cât mai curând posibil și până la 1 ianuarie 2007 în
vederea conformării cu dispozițiile articolelor 5 – 10.
(4) Până la această dată și prin derogare de la dispozițiile alinea-
tului (2), se aplică legislația existentă, luând în considerare
principiile stabilite la articolele 5 – 10.
SECȚIUNEA 1
PRINCIPIILE GENERALE ALE LEGISLAȚIEI ALIMENTARE
Articolul 5
Obiective generale
(1) Legislația alimentară urmărește unul sau mai multe obiective
generale privind un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății
umane și protecția intereselor consumatorilor, incluzând practici
corecte în comerțul alimentar, luând în considerare, atunci când
este cazul, protecția sănătății și bunăstării animalelor, sănătatea
plantelor și mediul înconjurător.
75
pe parcursul tuturor etapelor de producție, prelucrare și dis-
tribuție;
16. „etapele de producție, prelucrare și distribuție” înseamnă ori-
care etapă, inclusiv importul, începând cu și incluzând
producția primară a unui produs alimentar și terminând cu
și incluzând depozitarea, transportul, vânzarea sau furniza-
rea sa către consumatorul final și, atunci când este cazul,
importul, producția, fabricarea, depozitarea, transportul, dis-
tribuția, vânzarea și furnizarea hranei pentru animale;
17. „producția primară” înseamnă producția, creșterea sau culti-
varea produselor primare, incluzând recoltarea, mulsul și
producția de animale de crescătorie înainte de abatorizare. Ea
include, de asemenea, vânătoarea și pescuitul, precum și
colectarea produselor de la animale și plante sălbatice;
18. „consumatorul final” înseamnă ultimul consumator al unui
produs alimentar care nu folosește produsul ca parte a unei
operații sau activități din domeniul de activitate al unei
întreprinderi cu profil alimentar.
(2) Legislația alimentară are drept scop realizarea liberei circulații
în Comunitate a produselor alimentare și hranei pentru animale,
fabricate sau comercializate în conformitate cu principiile și
cerințele generale din prezentul capitol.
(3) Atunci când există standarde internaționale sau finalizarea lor
este iminentă, ele se iau în considerare în dezvoltarea sau
adaptarea legislației alimentare, cu excepția cazurilor în care
aceste standarde sau părțile lor relevante ar fi mijloace ineficiente
sau inadecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime ale legis-
lației alimentare sau a cazurilor în care ele ar avea drept rezultat
un nivel diferit de protecție față de cel determinat ca adecvat în
Comunitate.
Articolul 6
Analiza riscului
(1) Pentru realizarea obiectivului general al unui nivel ridicat al
protecției vieții și sănătății umane, legislația alimentară se bazează
pe analiza riscurilor, cu excepția cazurilor în care aceasta nu este
adecvată împrejurărilor sau naturii măsurii.
(2) Evaluarea riscului se bazează pe dovezile științifice disponi-
bile și este realizată în mod independent, obiectiv și transparent.
(3) Gestiunea riscului ia în considerare rezultatele evaluării riscu-
lui și, în special, avizele Autorității prevăzute la articolul 22, alți
factori legitimi pentru problema în cauză și principiul precauției,
atunci când condițiile stabilite la articolul 7 alineatul (1) sunt rele-
vante pentru realizarea obiectivelor generale ale legislației alimen-
tare, stabilite la articolul 5.
76 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 7
Principiul precauției
(1) În împrejurări specifice în care, în urma unei evaluări a infor-
mațiilor disponibile, se identifică posibilitatea unor efecte dăună-
toare asupra sănătății, dar persistă incertitudinea științifică, pot fi
adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului, necesare pentru
asigurarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în
Comunitate, până la apariția unor noi informații științifice pentru
o evaluare mai cuprinzătoare a riscului.
(2) Măsurile adoptate pe baza alineatului (1) trebuie să fie pro-
porționale și să nu impună restricții comerciale mai mari decât
este necesar pentru realizarea nivelului ridicat de protecție a
sănătății stabilit în Comunitate, acordându-se atenție fezabilității
tehnice și economice, precum și altor factori considerați legitimi
pentru problema respectivă. Măsurile se revizuiesc într-o perioadă
de timp rezonabilă, în funcție de natura riscului identificat la
adresa vieții sau sănătății și de tipul de informații științifice nece-
sare pentru clarificarea incertitudinii științifice și realizarea unei
evaluări mai cuprinzătoare a riscului.
Articolul 8
Protecția intereselor consumatorilor
(1) Legislația alimentară are drept obiectiv protejarea intereselor
consumatorilor și asigură o bază care le permite acestora să facă
o alegere în cunoștință de cauză în legătură cu produsele alimen-
tare pe care le consumă. Ea are drept scop prevenirea:
(a) practicilor frauduloase sau înșelătoare;
(b) contrafacerii produselor alimentare;
(c) oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorul.
SECȚIUNEA 2
PRINCIPIILE TRANSPARENȚEI
Articolul 9
Consultarea publicului
Publicul este consultat în mod deschis și transparent, direct sau
prin organismele reprezentative, în timpul pregătirii, evaluării și
revizuirii legislației alimentare, cu excepția cazurilor în care
urgența problemei respective nu permite aceasta.
Articolul 10
Informarea publicului
Fără a aduce atingere prevederilor aplicabile ale legislației
comunitare și interne privind accesul la documente, în cazurile în
care există motive rezonabile să se suspecteze că anumite produse
15/vol. 8
alimentare sau hrană pentru animale pot prezenta un risc pentru
sănătatea umană sau pentru sănătatea animalelor, atunci, în
funcție de natura, gravitatea și dimensiunile riscului respectiv,
autoritățile publice iau măsuri adecvate pentru informarea
publicului general cu privire la natura riscului pentru sănătate,
identificând, în cea mai mare măsură, produsele alimentare sau
hrana pentru animale ori tipul de produse alimentare sau de hrană
pentru animale, riscul pe care acestea îl pot prezenta și măsurile
care se iau sau sunt pe cale să se ia în vederea prevenirii, reducerii
sau eliminării acelui risc.
SECȚIUNEA 3
OBLIGAȚIILE GENERALE ÎN COMERȚUL ALIMENTAR
Articolul 11
Produsele alimentare și hrana pentru animale importate în
Comunitate
Produsele alimentare și hrana pentru animale importate în
Comunitate în vederea introducerii pe piață în Comunitate trebuie
să satisfacă cerințele relevante ale legislației alimentare sau
condițiile recunoscute de Comunitate ca fiind cel puțin echivalente
cu acestea sau, în cazurile în care există un acord specific între
Comunitate și țara exportatoare, cerințele conținute în respectivul
document.
Articolul 12
Produsele alimentare și hrana pentru animale exportate
din Comunitate
(1) Produsele alimentare sau hrana pentru animale exportate sau
reexportate din Comunitate în vederea introducerii pe piața unei
terțe țări trebuie sa satisfacă cerințele relevante ale legislației ali-
mentare, în afara cazurilor în care autoritățile din țara importa-
toare cer altfel sau în conformitate cu legile, reglementările,
standardele, codurile de practică și alte proceduri juridice și
administrative în vigoare în țara importatoare.
În alte împrejurări, cu excepția cazurilor în care produsele alimen-
tare sunt dăunătoare sănătății sau hrana pentru animale nu pre-
zintă siguranță, produsele alimentare și hrana pentru animale pot
fi exportate sau reexportate numai în cazul în care autoritățile
competente din țara de destinație și-au exprimat, în mod expres,
acordul, după ce au primit informații complete în legătură cu
motivele pentru care și împrejurările în care produsele alimentare
respective sau hrana pentru animale nu au putut fi introduse pe
piață în Comunitate.
(2) În cazurile în care se aplică dispozițiile unui acord bilateral
încheiat între Comunitate sau unul dintre statele sale membre și o
terță țară, produsele alimentare și hrana pentru animale exportate
din Comunitate sau din statul membru respectiv către țara terță
trebuie să îndeplinească dispozițiile menționate.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 13
Standarde internaționale
Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor lor, Comunitatea
și statele membre:
(a) contribuie la dezvoltarea standardelor tehnice internaționale
pentru produse alimentare și hrană pentru animale și a stan-
dardelor sanitare și fitosanitare;
(b) promovează coordonarea activității în domeniul standardelor
alimentare și privind hrana pentru animale desfășurată de
organizații internaționale guvernamentale și
neguvernamentale;
(c) contribuie, în cazurile în care acest aspect este relevant și adec-
vat, la dezvoltarea acordurilor privind recunoașterea
echivalenței măsurilor specifice privind produsele alimentare
și hrana pentru animale;
(d) acordă o atenție deosebită necesităților speciale de dezvoltare,
financiare și comerciale ale țărilor în curs de dezvoltare, astfel
încât standardele internaționale să nu creeze obstacole inutile
în calea exporturilor din țările în curs de dezvoltare;
(e) promovează coerența dintre standardele tehnice
internaționale și legislația alimentară, asigurându-se, în același
timp, că nivelul ridicat de protecție adoptat în Comunitate nu
este diminuat.
SECȚIUNEA 4
CERINȚE GENERALE ALE LEGISLAȚIEI ALIMENTARE
Articolul 14
Cerințe privind siguranța produselor alimentare
(1) Nu sunt introduse pe piață produsele alimentare care nu pre-
zintă siguranță.
(2) Se spune despre produse alimentare că nu prezintă siguranță
atunci când se consideră că acestea:
(a) sunt dăunătoare sănătății;
(b) nu sunt adecvate consumului uman.
(3) Atunci când se determină dacă un produs alimentar prezintă
sau nu siguranță, trebuie să se aibă în vedere:
(a) condițiile normale de folosire a produsului alimentar de către
consumator și în fiecare etapă de producție, prelucrare și dis-
tribuție;
(b) informațiile furnizate consumatorului, inclusiv informațiile de
pe etichetă sau alte informații general disponibile pentru con-
sumator în privința evitării unor anumite efecte negative asu-
pra sănătății ale unui anumit produs alimentar sau ale unei
anumite categorii de produse alimentare.
(4) Atunci când se determine dacă un produs alimentar dăunează
sănătății, trebuie să se aibă în vedere:
77
(a) nu numai efectele probabile imediate și/sau pe termen scurt
sau lung ale acelui produs alimentar asupra sănătății unei
persoane care îl consumă, dar și asupra generațiilor urmă-
toare;
(b) efectele toxice cumulative probabile;
(c) sensibilitatea deosebită, din punct de vedere al sănătății, a unei
categorii specifice de consumatori, atunci când produsul ali-
mentar este destinat acelei categorii de consumatori.
(5) Atunci când se determină dacă un produs alimentare nu este
adecvat consumului uman, trebuie să se aibă în vedere dacă
produsul alimentare este inacceptabil pentru consumul uman
potrivit utilizării căreia îi era destinat, din motive de contaminare,
indiferent dacă aceasta se face printr-o substanță străină sau în alt
mod sau prin putrefacție, deteriorare sau descompunere.
(6) În cazurile în care un produs alimentar care nu prezintă sigu-
ranță face parte dintr-un transport, dintr-un lot sau dintr-o șarjă
de mărfuri alimentare din aceeași clasă sau având aceeași descri-
ere, se presupune că toate produsele alimentare din respectivul
transport, lot sau șarjă nu prezintă nici ele siguranță, în afara
cazurilor în care, în urma unei evaluări detaliate, nu există nici o
dovadă că restul transportului, lotului sau șarjei nu prezintă sigu-
ranță.
(7) Produsele alimentare care sunt în conformitate cu prevederile
comunitare speciale ce reglementează siguranța produselor ali-
mentare se consideră ca neprezentând riscuri cu privire la aspec-
tele acoperite de dispozițiile comunitare speciale.
(8) Conformitatea unui produs alimentar cu dispozițiile speciale
aplicabile acelui produs alimentar nu împiedică autoritățile com-
petente să ia măsuri adecvate de impunere a restricțiilor privind
introducerea sa pe piață sau să solicite retragerea sa de pe piață,
în cazurile în care există motive să se suspecteze că, în ciuda aces-
tei conformități, produsul alimentare respectiv prezintă riscuri din
punct de vedere al siguranței produselor alimentare.
(9) În cazul în care nu există prevederi comunitare speciale, se
consideră că produsele alimentare nu prezintă riscuri atunci când
se conformează prevederilor speciale ale legislației alimentare
interne a statului membru pe al cărui teritoriu se comercializează
alimentul respectiv, astfel de prevederi fiind redactate și aplicate
fără a se aduce atingere prevederilor tratatului, în special articole-
lor 28 și 30.
Articolul 15
Cerințe privind siguranța hranei pentru animale
(1) Hrana pentru animale nu se introduce pe piață sau nu se oferă
nici unui animal de la care se obțin produse alimentare dacă nu
prezintă siguranță.
(2) Se consideră că utilizarea hranei pentru animale nu prezintă
siguranță în cazul în care:
— are un efect negativ asupra sănătății umane sau a sănătății ani-
malelor;
— produsele alimentare obținute de la animale pentru producția
de alimente devin un factor de risc pentru consumul uman.
78 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) În cazul în care o anumită hrană pentru animale care a fost
identificată ca neconformă cu cerințele privind siguranța hranei
pentru animale provine dintr-un transport, lot sau șarjă de hrană
pentru animale din aceeași clasă sau cu aceeași descriere, se pre-
supune că întreaga cantitate de hrană pentru animale din acel
transport, lot sau șarjă este afectată, în afara cazului în care, în
urma unei evaluări detaliate, nu există nici o dovadă că restul
transportului, lotului sau șarjei nu sunt conforme cu cerința de
siguranță a hranei pentru animale.
(4) Hrana pentru animale, care este conformă cu dispoziții comu-
nitare speciale de reglementare a siguranței hranei pentru animale,
este considerată de calitate sigură din perspectiva aspectelor pre-
văzute de dispozițiile comunitare speciale.
(5) Conformitatea unei hrane pentru animale cu dispozițiile
speciale aplicabile acelei hrane pentru animale nu împiedică auto-
ritățile competente să ia măsuri adecvate de impunere a restricți-
ilor privind introducerea acesteia pe piață ori să solicite retragerea
sa de pe piață în cazurile în care există motive să se considere că,
în pofida acestei conformități, hrana pentru animale nu prezintă
siguranță.
(6) În cazul în care nu există dispoziții comunitare speciale, se
consideră că hrana pentru animale prezintă siguranță atunci când
este conformă cu dispozițiile speciale ale legislației interne în
domeniul siguranței hranei pentru animale a statului membru pe
al cărui teritoriu se află în circulație hrana pentru animale respec-
tivă, astfel de dispoziții fiind redactate și aplicate fără a aduce atin-
gere tratatului, în special articolelor 28 și 30.
Articolul 16
Prezentare
Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale din legislația
alimentară, etichetarea, publicitatea și prezentarea produselor
alimentare sau a hranei pentru animale, inclusiv forma, aspectul
sau ambalajul lor, materialele de ambalare folosite, modul în care
sunt aranjate și cadrul în care sunt expuse, precum și informațiile
oferite în legătură cu acestea prin orice mijloc de informare în
masă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii.
Articolul 17
Responsabilități
(1) Operatorii din sectorul produselor alimentare și operatorii cu
activitate în domeniul hranei pentru animale iau măsuri, în toate
etapele producerii, prelucrării și distribuției din unitatea aflată sub
controlul lor, astfel încât produsele alimentare sau hrana pentru
animale să satisfacă cerințele legislației alimentare care sunt rele-
vante pentru activitățile lor și verifică îndeplinirea acestor cerințe.
(2) Statele membre aplică legislația alimentară, monitorizează și
verifică respectarea cerințelor relevante ale legislației alimentare de
către operatorii din sectorul alimentar și operatorii cu activitate în
domeniul hranei pentru animale în toate etapele producerii, pre-
lucrării și distribuției.
În acest scop, statele membre practică un sistem de controale ofi-
ciale și alte activități, conform împrejurărilor, inclusiv
comunicarea către public a siguranței și riscului produselor ali-
mentare și hranei pentru animale, supravegherea siguranței
15/vol. 8
alimentelor și a hranei pentru animale și alte activități de moni-
torizare cuprinzând toate etapele de producție, prelucrare și dis-
tribuție.
De asemenea, statele membre stabilesc normele privind măsurile
și penalizările aplicabile pentru încălcarea legislației alimentare și
hranei pentru animale. Măsurile și penalizările prevăzute trebuie
să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.
Articolul 18
Trasabilitatea
(1) Trasabilitatea produselor alimentare, a hranei pentru animale,
a animalelor de la care se obțin produse alimentare și a oricărei
alte substanțe destinată sau prevăzută a fi încorporată într-un
produs alimentar sau în hrana pentru animale se stabilește pentru
toate etapele producției, prelucrării și distribuției.
(2) Operatorii din sectorul alimentar și operatorii cu activitate în
domeniul hranei pentru animale trebuie să poată identifica orice
persoană de la care au fost aprovizionați cu un produs alimentar,
o hrană pentru animale, un animal de la care se obțin produse ali-
mentare sau orice substanță destinată sau prevăzută să fie încor-
porată într-un produs alimentar sau hrană pentru animale.
În acest scop, acești operatori dispun de sisteme și proceduri care
permit ca aceste informații să fie puse la dispoziția autorităților
competente, la cerere.
(3) Operatorii din sectorul alimentar și operatorii cu activitate în
domeniul hranei pentru animale dispun de sisteme și proceduri
pentru identificarea celorlalte societăți către care au fost furnizate
produsele lor. Aceste informații sunt puse la dispoziția autorită-
ților competente, la cerere.
(4) Produsele alimentare sau hrana pentru animale care sunt
introduse pe piață sau este de așteptat să fie introduse pe piață în
Comunitate sunt etichetate sau identificate în mod corespunzător
pentru facilitarea trasabilității lor, prin documentație sau
informații adecvate, în conformitate cu cerințele relevante ale dis-
pozițiilor mai speciale.
(5) În conformitate cu procedura stabilită la articolul 58 alinea-
tul (2), pot fi adoptate dispoziții pentru aplicarea cerințelor pre-
zentului articol în sectoare specifice.
Articolul 19
Responsabilități în domeniul produselor alimentare:
operatorii din sectorul alimentar
(1) În cazul în care un operator din sectorul alimentar consideră
sau are motive să creadă că un produs alimentar pe care l-a
importat, produs, prelucrat, fabricat sau distribuit nu satisface
cerințele privind siguranța produselor alimentare, el inițiază de
îndată procedurile pentru retragerea produsului alimentar respec-
tiv de pe piață în cazul în care produsul alimentar a ieșit de sub
controlul imediat al respectivului operator inițial și informează
despre aceasta autoritățile competente. În cazul în care produsul
ar putea să fi ajuns la consumator, operatorul informează, în mod
eficient și precis, consumatorii în legătură cu motivul retragerii
acestuia și, dacă este necesar, retrag de la consumatori produsele
care le-au fost deja furnizate, atunci când alte măsuri nu sunt sufi-
ciente pentru realizarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Un operator din sectorul alimentar responsabil pentru
activități de vânzare cu amănuntul și distribuție care nu afectează
ambalarea, etichetarea, siguranța sau integritatea produselor ali-
mentare inițiază, în limitele activităților sale, proceduri de retra-
gere de pe piață a produselor care nu satisfac cerințele de sigu-
ranță a produselor alimentare și participă la procesul de siguranță
a produselor alimentare transmițând mai departe informațiile
necesare pentru trasabilitatea unui produs alimentar, cooperând la
acțiunile întreprinse de producători, prelucrători, fabricanți și/sau
autoritățile competente.
(3) Un operator din sectorul alimentar informează de îndată
autoritățile competente dacă el consideră sau are motive să creadă
că un produs alimentar care este introdus pe piață poate fi
dăunător pentru sănătatea umană. Operatorii economici infor-
mează autoritățile competente în legătură cu acțiunile întreprinse
pentru prevenirea riscurilor asupra consumatorului final și nu
împiedică sau descurajează orice persoană să coopereze, în
conformitate cu legislația internă și practica legală, cu autoritățile
competente, în cazurile în care aceasta ar putea preveni, reduce
sau elimina un risc rezultat dintr-un produs alimentar.
(4) Operatorii din sectorul alimentar cooperează cu autoritățile
competente la acțiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea
riscurilor prezentate de un produs alimentar pe care ei îl furni-
zează sau l-au furnizat.
Articolul 20
Responsabilități în domeniul hranei pentru animale:
operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale
(1) În cazul în care un operator cu activitate în domeniul hranei
pentru animale consideră sau are motive să creadă că o anumită
hrană pentru animale pe care a importat-o, produs-o, prelucrat-o,
fabricat-o sau distribuit-o nu satisface cerințele de siguranță pri-
vind hrana pentru animale, el inițiază de îndată procedurile pen-
tru retragerea hranei pentru animale respective de pe piață și
informează despre aceasta autoritățile competente. În aceste
împrejurări sau, în cazul articolului 15 alineatul (3), în cazul în
care șarja, lotul sau transportul respectiv nu îndeplinesc cerințele
privind siguranța hranei pentru animale, hrana pentru animale
respectivă este distrusă, în afara cazurilor în care autoritatea com-
CAPITOLUL III
AUTORITATEA EUROPEANĂ PENTRU SIGURANȚA ALIMENTARĂ
SECȚIUNEA 1
COMPETENȚE ȘI ATRIBUȚII
Articolul 22
Competențele autorității
(1) Se instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimen-
tară, denumită în continuare „Autoritatea”.
79
petentă este altfel satisfăcută. Operatorul informează, în mod efi-
cient și precis, utilizatorii hranei pentru animale în legătură cu
motivul retragerii acesteia și, dacă este necesar, retrage de la ei
produsele care le-au fost deja furnizate, atunci când alte măsuri nu
sunt suficiente pentru realizarea unui nivel ridicat de protecție a
sănătății.
(2) Un operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale
responsabil de activități de vânzare cu amănuntul și distribuție
care nu afectează ambalarea, etichetarea, siguranța sau integritatea
hranei pentru animale inițiază, în limitele activităților sale,
proceduri de retragere de pe piață a produselor care nu satisfac
cerințele de siguranță a hranei pentru animale și participă la
procesul de siguranță a produselor alimentare transmițând mai
departe informațiile necesare pentru trasabilitatea hranei pentru
animale, cooperând la acțiunile întreprinse de producători,
prelucrători, fabricanți și/sau autoritățile competente.
(3) Un operator cu activitate în domeniul hranei pentru animale
notifică de îndată autoritățile competente în cazul în care consi-
deră sau are motive să creadă că o anumită hrană pentru animale
introdusă pe piață ar putea să fie neconformă cu cerințele privind
siguranța hranei pentru animale. El informează autoritățile com-
petente în legătură cu acțiunile întreprinse pentru prevenirea ris-
curilor rezultate din utilizarea hranei pentru animale și nu împie-
dică sau descurajează orice persoană să coopereze, în
conformitate cu legislația internă și practica legală, cu autoritățile
competente, în cazurile în care aceasta ar putea preveni, reduce
sau elimina un risc rezultat dintr-o hrană pentru animale.
(4) Operatorii cu activitate în domeniul hranei pentru animale
colaborează cu autoritățile competente la acțiunile întreprinse
pentru evitarea sau reducerea riscurilor prezentate de o hrană
pentru animale pe care ei o furnizează ori au furnizat-o.
Articolul 21
Răspunderea
Dispozițiile prezentului capitol nu aduc atingere Directivei
85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor
cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre în
ceea ce privește răspunderea pentru produsele cu defect (1).
(2) Autoritatea asigură consultanță științifică precum și asistență
tehnică și științifică pentru legislația și politicile Comunității în
toate domeniile care au un impact direct sau indirect asupra sigu-
ranței produselor alimentare și a hranei pentru animale. Ea furni-
zează informații independente referitoare la toate chestiunile din
aceste domenii și notifică riscurile.
(3) Autoritatea contribuie la realizarea unui nivel ridicat de
protecție a vieții și sănătății umane și, în această privință, ține
seama de sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor
și mediul înconjurător, în contextul funcționării pieței interne.
(1) JO L 210, 7.8.1985, p. 29, directivă astfel cum a fost modificată
ultima dată prin Directiva 1999/34//CE a Parlamentului European și
a Consiliului (JO L 141, 4.6.1999, p. 20).
80 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(4) Autoritatea colectează și analizează datele care permit
caracterizarea și monitorizarea riscurilor cu impact direct sau
indirect asupra siguranței produselor alimentare și a hranei pen-
tru animale.
(5) Competențele Autorității includ, de asemenea, furnizarea de:
(a) consultanță științifică precum și asistență tehnică și științifică
privind nutriția umană în legătură cu legislația comunitară și,
la cererea Comisiei, asistență privind notificarea în ceea ce pri-
vește problemele de nutriție în cadrul programului de sănătate
comunitar;
(b) consultanță științifică cu privire la probleme legate de sănăta-
tea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor;
(c) consultanță științifică privind alte produse în afara produselor
alimentare și hranei pentru animale, legat de organismele
modificate genetic, așa cum sunt definite de Directiva
2001/18/CE și fără a aduce atingere procedurilor stabilite de
aceasta.
(6) Autoritatea furnizează consultanță științifică care servește
drept bază științifică pentru elaborarea și adoptarea de măsuri
comunitare în domeniile care țin de competența sa.
(7) Autoritatea își îndeplinește atribuțiile în condițiile care îi
permit să servească drept punct de referință având în vedere inde-
pendența sa, calitatea științifică și tehnică a avizelor pe care le
emite și informațiile pe care le difuzează, transparența proceduri-
lor și a metodelor sale de operare, precum și grija cu care îndepli-
nește misiunile ce i-au fost atribuite.
Autoritatea funcționează în strânsă cooperare cu organismele
competente din statele membre care îndeplinesc atribuții similare.
(8) Autoritatea, Comisia și statele membre cooperează pentru
promovarea unei coerențe efective între funcțiile de evaluare a ris-
cului, gestiunea riscului și comunicarea riscului.
(9) Statele membre cooperează cu Autoritatea pentru asigurarea
îndeplinirii competențelor sale.
Articolul 23
Atribuțiile Autorității
Atribuțiile Autorității sunt următoarele:
(a) să furnizeze instituțiilor comunitare și statelor membre cea
mai bună consultanță științifică în toate cazurile prevăzute de
legislația comunitară și în privința oricăror probleme care
sunt de competența sa;
(b) să promoveze și să coordoneze realizarea unor metodologii
uniforme de evaluare a riscului în domeniile ce fac parte din
atribuțiile sale;
(c) să furnizeze asistență științifică și tehnică Comisiei în dome-
niile care țin de competența sa și, atunci când i se cere aceasta,
în interpretarea și analizarea avizelor privind evaluarea riscu-
lui;
15/vol. 8
(d) să comande studii științifice necesare pentru realizarea misi-
unii sale;
(e) să caute, să colecteze, să colaționeze, să analizeze și să rezume
date științifice și tehnice din domeniile care se încadrează în
misiunea sa;
(f) să întreprindă acțiuni de identificare și caracterizare a riscuri-
lor ce pot apărea în domeniile aflate în cadrul misiunii sale;
(g) să instituie un sistem de rețele de organizații funcționând în
domeniile care țin de competența sa și să răspundă pentru
funcționarea lor;
(h) să asigure asistență științifică și tehnică, la cererea Comisiei,
pentru procedurile de gestionare a crizelor implementate de
Comisie cu privire la siguranța produselor alimentare și a
hranei pentru animale;
(i) să asigure asistență științifică și tehnică, la cererea Comisiei, în
vederea îmbunătățirii cooperării dintre Comunitate, statele
candidate, organizațiile internaționale și țările terțe, în dome-
niile care se încadrează în misiunea sa;
(j) să ia măsuri pentru ca publicul și părțile interesate să pri-
mească informații rapide, demne de încredere, obiective și
cuprinzătoare în domeniile care se încadrează în misiunea sa;
(k) să își exprime, în mod independent, propriile concluzii și
orientări în problemele care se încadrează în misiunea sa;
(l) să execute oricare altă sarcină care i se atribuie de către Comi-
sie în cadrul misiunii sale.
SECȚIUNEA 2
ORGANIZAREA
Articolul 24
Organismele Autorității
Autoritatea cuprinde:
(a) un Consiliu de administrație;
(b) un director executiv și personalul său;
(c) un forum consultativ;
(d) un comitet științific și grupuri științifice.
Articolul 25
Consiliul de administrație
(1) Consiliul de administrație este compus din 14 membri numiți
de Consiliu cu consultarea Parlamentului European, în baza unei
liste redactată de Comisie, care include un număr de candidați
substanțial mai mare decât numărul de membri ce urmează a fi
numiți, plus un reprezentant al Comisiei. Patru dintre membri
trebuie să fi lucrat în organizații reprezentând consumatorii și alte
interese din lanțul trofic.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Lista redactată de către Comisie, însoțită de documentația rele-
vantă, se transmite Parlamentului European. În cel mai scurt timp
și în trei luni de la comunicare, Parlamentul European poate să
transmită avizul său Consiliului, care numește apoi Consiliul de
administrație.
Membrii Consiliului de administrație se numesc astfel încât să se
asigure cele mai ridicate standarde de competență, o gamă largă
de experiențe în materie și, în concordanță cu acestea, o cât mai
mare repartizare geografică pe teritoriul Uniunii.
(2) Mandatul membrilor este de patru ani și poate fi reînnoit o
singură dată. Cu toate acestea, pentru primul mandat, această
perioadă este de șase ani pentru jumătate dintre membri.
(3) Consiliul de administrație adoptă regulamentul intern al
Autorității pe baza unei propuneri a directorului executiv. Regu-
lamentul se dă publicității.
(4) Consiliul de administrație alege unul dintre membrii săi ca
președinte pentru o perioadă de doi ani, care poate fi reînnoită.
(5) Consiliul de administrație își adoptă regulamentul de proce-
dură.
În cazul în care nu se prevede altfel, Consiliul de administrație
hotărăște prin majoritatea membrilor săi.
(6) Consiliul de administrație se întrunește la invitația președin-
telui sau la solicitarea a cel puțin o treime din membrii săi.
(7) Consiliul de administrație se asigură că autoritatea își îndepli-
nește competențele și execută atribuțiile care îi revin în condițiile
stabilite de prezentul regulament.
(8) Anual, înainte de 31 ianuarie, Consiliul de administrație
adoptă agenda de lucru a Autorității pentru anul următor. De ase-
menea, el adoptă un program multianual revizuibil. Consiliul de
administrație se asigură că aceste programe sunt conforme cu
prioritățile legislative și de politică ale Comunității în domeniul
siguranței produselor alimentare.
Anual, înainte de 30 martie, Consiliul de administrație adoptă
raportul general privind activitățile Autorității pentru anul ante-
rior.
(9) Consiliul de administrație, după ce primește aprobarea
Comisiei și avizul Curții de Conturi, adoptă regulamentul finan-
ciar al Autorității care stabilește în special procedura de elaborare
și execuție a bugetului Autorității, în conformitate cu articolul 142
din Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil
bugetului general al Comunităților Europene (1) și cu cerințele
legislative privind investigațiile efectuate de Oficiul European de
Luptă Antifraudă.
(10) Directorul executiv participă la ședințele Consiliului de
administrație fără drept de vot și asigură secretariatul. Consiliul de
administrație invită președintele comitetului științific să participe
la ședințele sale, fără drept de vot.
(1) JO L 356, 31.12.1977, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat
ultima dată prin Regulamentul (CE, CECO, Euratom) nr. 762/2001
(JO L 111, 20.4.2001, p. 1).
81
Articolul 26
Directorul executiv
(1) Directorul executiv este numit de Consiliul de administrație
pe baza unei liste de candidați propusă de Comisie după un
concurs deschis, în urma publicării în Jurnalul Oficial al Comuni-
tăților Europene și în alte publicații a unei invitații de manifestare a
interesului, pe o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea reînnoirii
mandatului. Înainte de numire, candidatul desemnat de Consiliul
de administrație este invitat de îndată să facă o declarație în fața
Parlamentului European și să răspundă la întrebările puse de
membrii acestei instituții. Directorul executiv poate fi îndepărtat
din funcție prin votul majorității membrilor Consiliului de
administrație.
(2) Directorul executiv este reprezentantul legal al Autorității și
răspunde de:
(a) administrarea de zi cu zi a Autorității;
(b) elaborarea unei propuneri pentru programele de lucru ale
Autorității, prin consultări cu Comisia;
(c) aplicarea programelor de lucru și a deciziilor adoptate de Con-
siliul de administrație;
(d) asigurarea sprijinului științific, tehnic și administrativ adecvat
pentru comitetul științific și grupurile științifice;
(e) asigurarea îndeplinirii atribuțiilor de către Autoritate în
conformitate cu cerințele utilizatorilor săi, în special cu pri-
vire la caracterul adecvat al serviciilor furnizate și a timpului
necesar;
(f) elaborarea unei declarații a veniturilor și cheltuielilor și
execuția bugetului Autorității;
(g) toate problemele de personal;
(h) dezvoltarea și menținerea contactului cu Parlamentul Euro-
pean, precum și asigurarea unui dialog regulat cu comitetele
sale relevante.
(3) În fiecare an, directorul executiv înaintează spre aprobare
Consiliului de administrație:
(a) un proiect de raport general referitor la toate activitățile Auto-
rității în anul anterior;
(b) proiecte de programe de lucru;
(c) proiectul situației financiare anuale pentru anul anterior;
(d) proiectul de buget pentru anul următor.
În urma adoptării de către Consiliul de administrație, directorul
executiv înaintează raportul general și programele către
Parlamentul European, Consiliu, Comisie și statele membre și ia
măsuri pentru publicarea lor.
(4) Directorul executiv aprobă toate cheltuielile financiare ale
Autorității și raportează Consiliului de administrație în privința
Activităților autorității.
82 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 27
Forumul consultativ
(1) Forumul consultativ este compus din reprezentanți ai orga-
nismelor competente din statele membre care execută atribuții
similare ce cele ale Autorității, fiecare stat membru desemnând
câte un reprezentant. Reprezentanții pot fi înlocuiți de supleanți,
numiți în același timp.
(2) Membrii forumului consultativ nu pot fi membri ai Consiliu-
lui de administrație.
(3) Forumul consultativ consiliază directorul executiv în îndepli-
nirea îndatoririlor sale în conformitate cu prezentul regulament,
în special pentru redactarea unei propuneri privind programul de
lucru al Autorității. Directorul executiv poate solicita, de aseme-
nea, consultanță din partea forumului consultativ în privința sta-
bilirii unei ordini de priorități a solicitărilor de consultanță știin-
țifică.
(4) Forumul consultativ constituie un mecanism pentru un
schimb de informații asupra riscurilor potențiale și colectarea
într-un fond comun a cunoștințelor. El asigură o strânsă cooperare
între Autoritate și organismele competente din statele membre, în
special în privința următoarelor aspecte:
(a) evitarea dublării studiilor științifice ale Autorității cu cele ale
statelor membre, în conformitate cu articolul 32;
(b) în împrejurările identificate la articolul 30 alineatul (4), în
cazul în care Autoritatea și un organism național sunt obli-
gate să coopereze;
(c) promovarea realizării unei rețele europene de organizații ce
activează în domeniile care se încadrează în misiunea Autori-
tății, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1);
(d) cazurile în care Autoritatea sau un stat membru constată apa-
riția unui risc.
(5) Forumul consultativ este prezidat de directorul executiv. El se
întrunește cu regularitate la invitația președintelui său sau la soli-
citarea unei treimi dintre membrii săi și de cel puțin patru ori pe
an. Procedurile sale de funcționare sunt specificate în
regulamentul intern al Autorității și sunt făcute publice.
(6) Autoritatea asigură sprijinul tehnic și logistic necesar pentru
forumul consultativ și asigură secretariatul pentru ședințele sale.
(7) La lucrările forumului consultativ pot participa reprezentanți
ai departamentelor Comisiei. Directorul executiv poate invita să
participe reprezentanți ai Parlamentului European și ai altor orga-
nisme relevante.
Atunci când forumul consultativ discută probleme prevăzute la
articolul 22 alineatul (5) litera (b), la lucrările sale pot participa
reprezentanți ai organismelor competente din statele membre
care îndeplinesc atribuții similare celor menționate la articolul 22
alineatul (5) litera (b), fiecare stat membru putând desemna câte
un reprezentant.
15/vol. 8
Articolul 28
Comitetul științific și grupurile științifice
(1) Comitetul științific și grupurile științifice permanente răspund
de furnizarea consultanțelor științifice ale Autorității, fiecare în
propria arie de competență și au posibilitatea, atunci când este
necesar, să organizeze ședințe publice.
(2) Comitetul științific răspunde de coordonarea generală, nece-
sară pentru asigurarea consecvenței procedurii de consultanță ști-
ințifică, în special cu privire la adoptarea procedurilor de lucru și
armonizarea metodelor de lucru. El furnizează avize privind pro-
bleme multisectoriale, care sunt de competența mai multor
grupuri științifice, precum și probleme care nu țin de sfera de
competență a nici unui grup științific.
Atunci când este necesar și în special în cazul chestiunilor care nu
intră în aria de competență a nici unuia dintre grupurile științi-
fice, comitetul științific stabilește grupuri de lucru. În aceste
cazuri, el se bazează pe experiența respectivelor grupuri de lucru
pentru a furnizarea consultanței științifice.
(3) Comitetul științific este alcătuit din președinții grupurilor ști-
ințifice și din șase experți științifici independenți, care nu fac parte
din nici un grup științific.
(4) Grupurile științifice sunt alcătuite din experți științifici inde-
pendenți. Atunci când se instituie Autoritatea, se instituie și
următoarele grupuri științifice:
(a) Grupul pentru aditivi alimentari, arome, adjuvanți tehnologici
și materiale în contact cu produsele alimentare;
(b) Grupul pentru aditivi și substanțe sau produse utilizate în
hrana pentru animale;
(c) Grupul pentru sănătatea plantelor, produse de protecție a
plantelor și reziduurile lor;
(d) Grupul pentru organismele modificate genetic;
(e) Grupul pentru produse dietetice, nutriție și alergii;
(f) Grupul pentru pericole biologice;
(g) Grupul pentru contaminanți din lanțul trofic;
(h) Grupul pentru sănătatea și bunăstarea animalelor.
Numărul și denumirea grupurilor științifice pot fi adaptate de
Comisie, ținând seama de progresul științific și tehnic, la solicita-
rea Autorității, în conformitate cu procedura menționată la
articolul 58 alineatul (2).
(5) Membrii comitetului științific care nu sunt membri ai grupu-
rilor științifice, precum și membrii grupurilor științifice se numesc
de către Consiliul de administrație, la propunerea directorului exe-
cutiv, pentru un mandat de trei ani care poate fi reînnoit, în urma
publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, în publicații
științifice de renume și pe site-ul Autorității a unei invitații de
manifestare a interesului.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(6) Comitetul științific și grupurile științifice aleg fiecare un
președinte și doi vicepreședinți dintre membrii lor.
(7) Comitetul științific și grupurile științifice hotărăsc cu majori-
tate de voturi. Opiniile minorității se consemnează.
(8) Reprezentanții departamentelor Comisiei au dreptul să parti-
cipe la reuniunile comitetului științific, ale grupurilor științifice și
ale grupurilor lor de lucru. În cazul în care sunt invitați, ei pot
asista pentru lămuriri sau informare, dar nu trebuie să influențeze
discuțiile.
(9) Procedurile de funcționare și cooperare ale comitetului știin-
țific și ale grupurilor științifice sunt prevăzute de regulamentul
intern al Autorității.
Aceste proceduri sunt legate în primul rând de:
(a) numărul de mandate consecutive pe care poate să-l aibă un
membru al unui comitet științific sau al unui grup științifice;
(b) numărul de membri ai fiecărui grup științific;
(c) procedura de rambursare a cheltuielilor membrilor comitetu-
lui științific și ai grupurilor științifice;
(d) modul în care se repartizează atribuțiile și solicitările de con-
sultanță științifică comitetului științific și grupurilor științifice;
(e) crearea și organizarea grupurilor de lucru ale comitetului ști-
ințific și grupurilor științifice, precum și posibilitatea include-
rii unor experți externi în aceste grupuri de lucru;
(f) posibilitatea invitării unor observatori la ședințele comitetu-
lui științific și ale grupurilor științifice;
(g) posibilitatea organizării unor ședințe publice.
SECȚIUNEA 3
FUNCȚIONAREA
Articolul 29
Consultanța științifică
(1) Autoritatea furnizează consultanță științifică:
(a) la solicitarea Comisiei, cu privire la orice aspect care ține de
competența sa și în toate cazurile în care legislația comuni-
tară prevede consultarea Autorității;
(b) din proprie inițiativă, pentru chestiunile care țin de compe-
tența sa.
Parlamentul European sau un stat membru pot solicita Autorită-
ții să furnizeze consultanță științifică referitoare la aspecte care țin
de competența sa.
83
(2) Solicitările menționate la alineatul (1) sunt însoțite de
informații de fond care clarifică problemele științifice ce trebuie
abordate și interesul Comunității.
(3) În cazurile în care legislația comunitară nu specifică un termen
pentru furnizarea unei consultanțe științifice, Autoritatea furni-
zează consultanță științifică în termenul prevăzut în solicitările
avizelor, cu excepția unor împrejurări justificate corespunzător.
(4) În cazurile în care se fac solicitări diferite pentru aceleași
aspecte sau în cazurile în care solicitarea nu este conformă cu ali-
neatul (2) sau este neclară, Autoritatea poate fie să refuze, fie să
propună modificări ale unei solicitări de aviz, prin consultări cu
instituția sau cu statul membru care a adresat solicitarea.
Justificările refuzului se transmit instituției sau statului membru
(statelor membre) care a (au) formulat solicitarea.
(5) În cazurile în care Autoritatea a furnizat deja o consultanță ști-
ințifică referitoare la un subiect specific dintr-o solicitare, ea poate
refuza solicitarea dacă ajunge la concluzia că nu există elemente
științifice noi care să justifice reexaminarea. Justificările refuzului
sunt transmise instituției sau statului membru (statelor membre)
care a (au) formulat solicitarea.
(6) Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc de către
Comisie după consultarea Autorității, în conformitate cu proce-
dura prevăzută la articolul 58 alineatul (2). Aceste norme prevăd
în special:
(a) procedura ce urmează a fi aplicată de către Autoritate solici-
tărilor primite;
(b) orientări privind evaluarea științifică a substanțelor,
produselor sau proceselor care sunt supuse, în temeiul legis-
lației comunitare, unui sistem de autorizare prealabilă sau
introducerii pe o listă pozitivă, în special în cazurile în care
legislația comunitară prevede sau autorizează prezentarea
unui dosar în acest scop de către solicitant.
(7) Regulamentul intern al Autorității specifică cerințele
referitoare la formatul, fondul explicativ și publicarea unei
consultanțe științifice.
Articolul 30
Consultanțe științifice divergente
(1) Autoritatea își exercită vigilența pentru a identifica din timp
orice sursă posibilă de divergențe între consultanțele sale științi-
fice și consultanțele științifice furnizate de alte organisme care
îndeplinesc atribuții similare.
(2) În cazul în care Autoritatea identifică o potențială sursă de
divergențe, ea contactează organismul respectiv pentru a se asi-
gura că toate informațiile științifice relevante sunt împărtășite și
pentru a identifica aspectele științifice potențial litigioase.
84 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) În cazul în care s-a identificat o divergență semnificativă în
privința unei probleme științifice, iar organismul respectiv este o
agenție comunitară sau unul dintre comitetele științifice ale
Comisiei, Autoritatea și organismul respectiv sunt obligate să coo-
pereze fie pentru rezolvarea divergenței, fie pentru prezentarea
unui document comun către Comisie prin care se clarifică pro-
blemele științifice divergente și se identifică aspectele incerte
referitoare la date. Acest document este făcut public.
(4) În cazul în care s-a identificat o divergență semnificativă în
privința unor probleme științifice, iar organismul respectiv este un
organism dintr-un stat membru, Autoritatea și organismul
național sunt obligate să coopereze fie pentru rezolvarea
divergenței, fie pentru elaborarea unui document comun prin care
se clarifică problemele științifice divergente și se identifică aspec-
tele incerte referitoare la date. Acest document este făcut public.
Articolul 31
Asistența științifică și tehnică
(1) Comisia poate solicita Autorității să asigure asistență științi-
fică sau tehnică în orice domeniu care ține de competența sa. Atri-
buțiile de asigurare a asistenței științifice și tehnice constau din
lucrări științifice sau tehnice ce presupun aplicarea unor principii
științifice sau tehnice bine stabilite, care nu necesită o evaluare ști-
ințifică din partea comitetului științific sau a unui grup științific.
Aceste atribuții pot include, în special, asistența acordată Comisiei
pentru stabilirea sau evaluarea criteriilor tehnice, precum și
asistența acordată Comisiei pentru instituirea unor orientări cu
caracter tehnic.
(2) În cazul în care Comisia transmite Autorității o solicitare de
asistență științifică sau tehnică, ea specifică, de comun acord cu
Autoritatea, termenul în care trebuie îndeplinită această atribuție.
Articolul 32
Studii științifice
(1) Utilizând cele mai bune resurse științifice disponibile,
Autoritatea comandă studii științifice necesare pentru îndeplini-
rea atribuțiilor sale. Aceste studii sunt comandate în mod deschis
și transparent. Autoritatea va căuta să evite dublarea cu
programele de cercetări ale statelor membre sau ale Comunității
și să încurajeze cooperarea printr-o coordonare adecvată.
(2) Autoritatea informează Parlamentul European, Comisia și
statele membre cu privire la rezultatele studiilor sale științifice.
Articolul 33
Colectarea datelor
(1) Autoritatea caută, colectează, colaționează, analizează și
rezumă date științifice și tehnice relevante în domeniile care țin de
competența sa. Aceasta implică, în special, colectarea de date
referitoare la:
15/vol. 8
(a) consumul de produse alimentare și expunerea indivizilor la
riscurile legate de consumul de produse alimentare;
(b) incidența și prevalența riscului biologic;
(c) contaminanții din produse alimentare și din din hrana pentru
animale;
(d) reziduuri.
(2) În sensul alineatului (1), Autoritatea lucrează în strânsă
cooperare cu toate organizațiile care operează în domeniul colec-
tării datelor, inclusiv cele din statele candidate, țările terțe sau
organisme internaționale.
(3) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca datele pe
care le obțin în domeniile menționate la alineatele (1) și (2) să fie
transmise Autorității.
(4) Autoritatea înaintează statelor membre și Comisiei recoman-
dări adecvate de natură să sporească comparabilitatea tehnică a
datelor primite și a analizelor pentru a facilita consolidarea la
nivel comunitar.
(5) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului
regulament, Comisia publică un inventar al sistemelor de colec-
tare a datelor existente la nivel comunitar în domeniile care țin de
competența Autorității.
Raportul însoțit, după caz, de propuneri, indică în special:
(a) pentru fiecare sistem, rolul care ar trebui să fie exercitat de
Autoritate și orice modificare sau îmbunătățire care ar putea
fi necesară pentru a permite Autorității să-și îndeplinească
misiunea, în cooperare cu statele membre;
(b) neajunsurile care ar trebui remediate pentru a permite Auto-
rității să colecteze și să sintetizeze la nivel comunitar date cu
caracter științific și tehnic relevante în domeniile de care răs-
pund.
(6) Autoritatea transmite rezultatele activității sale în domeniul
colectării datelor către Parlamentul European, Comisie și statele
membre.
Articolul 34
Identificarea apariției riscurilor
(1) Autoritatea stabilește proceduri de monitorizare privind cău-
tarea, colectarea, colaționarea și analizarea sistematică a informa-
țiilor și datelor, în vederea identificării noilor riscuri în domeniile
care țin de competența sa.
(2) În cazul în care Autoritatea are informații care o determină să
presupună apariția unui risc grav, ea solicită informații
suplimentare de la statele membre, de la alte agenții comunitare
și de la Comisie. Statele membre, agențiile comunitare respective
și Comisia răspund de urgență și transmit orice informație rele-
vantă pe care o dețin.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Autoritatea utilizează toate informațiile pe care le primește pe
durata îndeplinirii misiunii sale în vederea identificării unui
nou risc.
(4) Autoritatea transmite Parlamentului European, Comisiei și
statelor membre evaluarea și informațiile obținute în privința noi-
lor riscuri.
Articolul 35
Sistemul rapid de alertă
Pentru a permite îndeplinirea cu maximă eficiență a atribuțiilor de
monitorizare a riscurilor pe care le prezintă produsele alimentare
pentru nutriție și sănătate, Autoritatea primește orice mesaj
transmis prin sistemul rapid de alertă. Ea analizează conținutul
acestor mesaje pentru a furniza Comisiei și statelor membre orice
informație solicitată în vederea analizării riscurilor.
Articolul 36
Stabilirea unei rețele de organizații care funcționează în
domeniile care țin de competența Autorității
(1) Autoritatea promovează stabilirea unei rețele europene de
organizații care funcționează în domeniile care țin de competența
sa. Obiectivul stabilirii unei rețele este, în special, acela de a faci-
lita un cadru de cooperare științifică prin coordonarea activități-
lor, schimbul de informații, crearea și aplicarea unor proiecte
comune, schimbul de experiență și cele mai bune practici în
domeniile care țin de competența Autorității.
(2) Consiliul de administrație, hotărând la propunerea directoru-
lui executiv, elaborează o listă ce va fi făcută publică cu
organizațiile competente desemnate de statele membre care pot
asista autoritatea fie individual, fie în cadrul unor rețele în înde-
plinirea misiunii sale. Autoritatea poate încredința acestor
organizații anumite atribuții, în special lucrări pregătitoare pen-
tru consultanța științifică, asistența științifică și tehnică, colecta-
rea datelor și identificarea noilor riscuri. Unele dintre aceste atri-
buții pot fi eligibile pentru sprijin financiar.
(3) Normele de aplicare a alineatelor (1) și (2) se stabilesc de către
Comisie, după consultarea Autorității, în conformitate cu proce-
dura menționată la articolul 58 alineatul (2). Aceste norme spe-
cifică, în special, criteriile pentru includerea unui institut pe lista
organizațiilor competente desemnate de statele membre, măsurile
luate pentru stabilirea unor cerințe de calitate armonizate și
normele financiare care reglementează orice sprijin financiar.
(4) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului
regulament, Comisia publică un inventar al sistemelor comuni-
tare existente în domeniile care țin de competența Autorității, care
prevăd ca statele membre să realizeze anumite atribuții în
domeniul evaluării științifice, în special examinarea dosarelor de
autorizare. Raportul, care este însoțit de propuneri atunci când
este cazul, va indica în special, pentru fiecare sistem, orice modi-
ficare sau îmbunătățire care ar putea fi necesară pentru a permite
Autorității să-și îndeplinească misiunea.
85
SECȚIUNEA 4
INDEPENDENȚA, TRANSPARENȚA, CONFIDENȚIALITATEA ȘI
COMUNICAREA
Articolul 37
Independența
(1) Membrii Consiliului de administrație, membrii forumului
consultativ și directorul executiv se angajează să acționeze
independent în interesul public.
În acest scop, ei fac un angajament și dau o declarație de interese,
indicând fie absența oricărui interes care s-ar putea considera că
le prejudiciază independența, fie orice interese directe sau indi-
recte care s-ar putea considera că le prejudiciază independența.
Aceste declarații se fac anual, în scris.
(2) Membrii comitetului științific și ai grupurilor științifice se
angajează să acționeze independent de orice influență externă.
În acest scop, ei fac un angajament și dau o declarație de interese,
indicând fie absența oricărui interes care s-ar putea considera că
le prejudiciază independența, fie orice interese directe sau indi-
recte care s-ar putea considera că le prejudiciază independența.
Aceste declarații se fac anual, în scris.
(3) Membrii Consiliului de administrație, directorul executiv,
membrii forumului consultativ, membrii comitetului științific și ai
grupurilor științifice, precum și experții străini care participă la
grupurile lor de lucru declară la fiecare ședință orice interese care
s-ar putea considera ca le prejudiciază independența în legătură cu
subiectele ordinii de zi.
Articolul 38
Transparența
(1) Autoritatea ia măsuri pentru a-și desfășura activitățile cu un
nivel ridicat de transparență. Ea face publice, fără întârziere, în
special:
(a) ordinea de zi și procesele verbale ale ședințelor comitetului ști-
ințific și ale grupurilor științifice;
(b) avizele comitetului științific și ale grupurilor științifice imediat
după adoptare, incluzându-se întotdeauna opiniile minorității;
(c) fără a aduce atingere articolelor 39 și 41, informațiile pe care
se bazează avizele sale;
(d) declarațiile de interes anuale făcute de membrii Consiliului de
administrație, directorul executiv, membrii forumului
consultativ, membrii comitetului științific și ai grupurilor ști-
ințifice, precum și declarațiile de interes făcute în legătură cu
subiectele de pe ordinea de zi a ședințelor.
86 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(e) rezultatele studiilor sale științifice;
(f) raportul anual al activităților sale;
(g) solicitările de consultanță științifică ale Parlamentului Euro-
pean, ale Comisiei sau ale statelor membre care au fost
refuzate sau modificate și justificările pentru refuz sau modi-
ficare.
(2) Consiliul de administrație își desfășoară ședințele în public, în
afara cazurilor în care, hotărând pe baza unei propuneri a direc-
torului executiv, decide altfel pentru puncte administrative speci-
fice de pe ordinea sa de zi și poate autoriza reprezentanții consu-
matorilor sau alte părți interesate să participe la unele lucrări în
calitate de observatori.
(3) Autoritatea stabilește în regulamentul său intern măsuri prac-
tice pentru aplicarea normelor de transparență prevăzute la aline-
atele (1) și (2).
Articolul 39
Confidențialitatea
(1) Prin derogare de la articolul 38, Autoritatea nu divulgă terți-
lor informațiile confidențiale pe care le primește și pentru care a
fost solicitat și s-a motivat regimul de confidențialitate, cu excep-
ția informațiilor care trebuie făcute publice dacă împrejurările o
cer, în vederea protejării sănătății publice.
(2) Membrii Consiliului de administrație, directorul executiv,
membrii comitetului științific și ai grupurilor științifice, precum și
experții străini care participă la grupurile lor de lucru, membrii
forumului consultativ și personalul Autorității, chiar și după înce-
tarea atribuțiilor lor, se supun cerințelor de confidențialitate în
temeiul articolului 287 din tratat.
(3) Concluziile consultanțelor științifice emise de Autoritate în
legătură cu efectele previzibile asupra sănătății nu sunt, în nici un
caz, ținute confidențiale.
(4) Autoritatea stabilește în regulamentul său intern măsuri prac-
tice pentru aplicarea normelor de confidențialitate prevăzute la
alineatele (1) și (2).
Articolul 40
Comunicări din partea Autorității
(1) Autoritatea emite comunicate din proprie inițiativă în dome-
niile care țin de competența sa, fără a aduce atingere competenței
Comisiei de a comunica deciziile sale în privința gestiunii
riscurilor.
(2) Autoritatea ia măsuri pentru ca publicul și părțile interesate să
primească rapid informații obiective, sigure și ușor accesibile, în
special cu privire la rezultatele activității sale. Pentru realizarea
acestor obiective, Autoritatea întocmește și difuzează materiale cu
caracter de informare pentru publicul larg.
(3) Autoritatea lucrează în strânsă colaborare cu Comisia și cu
statele membre pentru promovarea coerenței necesare în procesul
de comunicare a riscurilor.
Autoritatea publică toate avizele emise de ea în conformitate cu
articolul 38.
15/vol. 8
(4) Autoritatea asigură cooperarea adecvată cu organismele com-
petente din statele membre și alte părți interesate cu privire la
campaniile de informare a publicului.
Articolul 41
Accesul la documente
(1) Autoritatea asigură accesul larg la documentele pe care le
deține.
(2) Consiliul de administrație, hotărând pe baza unei propuneri a
directorului executiv, adoptă prevederile aplicabile în ceea ce pri-
vește accesul la documentele menționate la alineatul (1), ținând
seama de principiile și condițiile generale care reglementează
dreptul de acces la documentele instituțiilor comunitare.
Articolul 42
Consumatorii, producătorii și alte părți interesate
Autoritatea întreprinde contacte eficiente cu reprezentanții
consumatorilor, reprezentanții producătorilor, operatorilor și
altor părți interesate.
SECȚIUNEA 5
DISPOZIȚII FINANCIARE
Articolul 43
Adoptarea bugetului Autorității
(1) Veniturile Autorității sunt formate dintr-o contribuție comu-
nitară și a oricărui stat cu care Comunitatea a încheiat acordurile
menționate la articolul 49, precum și din taxele percepute pentru
publicații, conferințe, instruire și oricare alte activități similare asi-
gurate de Autoritate.
(2) Cheltuielile Autorității includ cheltuielile pentru personal,
administrative, de infrastructură și operaționale, precum și
cheltuielile rezultate din contracte încheiate cu terți sau rezultând
din sprijinul financiar menționat la articolul 36.
(3) În timp util, înainte de data menționată la alineatul (5),
directorul executiv efectuează o estimare a veniturilor și cheltuie-
lilor Autorității pentru anul financiar următor și o înaintează Con-
siliului de administrație, însoțită de un plan de funcționare.
(4) Trebuie să se asigure un echilibru între venituri și cheltuieli.
(5) În fiecare an, până la 31 martie, Consiliul de administrație
adoptă proiectele de estimări, inclusiv lista provizorie a posturi-
lor, însoțite de programul de lucru preliminar și le transmite
Comisiei și statelor cu care Comunitatea a încheiat acordurile
menționate la articolul 49. Pe baza acestui proiect, Comisia intro-
duce estimările relevante în proiectul preliminar de buget general
al Uniunii Europene, care se transmite Consiliului în temeiul
articolului 272 din tratat.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(6) După aprobarea bugetului general al Uniunii Europene de
către autoritatea bugetară, Consiliul de administrație adoptă buge-
tul final al Autorității și programul de lucru, ajustându-le atunci
când este necesar la contribuția comunitară. El le înaintează de
îndată Comisiei și autorității bugetare.
Articolul 44
Executarea bugetului Autorității
(1) Directorul executiv execută bugetul Autorității.
(2) Controlul angajamentelor și plata tuturor cheltuielilor,
precum și controlul existenței și recuperarea întregului venit al
Autorității se fac de către controlorul financiar al Comisiei.
(3) În fiecare an, până la 31 martie, directorul executiv înaintează
Comisiei, Consiliului de administrație și Curții de Conturi situația
detaliată a tuturor conturilor de venituri și cheltuieli pentru anul
financiar precedent.
Curtea de Conturi examinează situația financiară în conformitate
cu articolul 248 din tratat. Ea publică un raport anual privind
activitățile Autorității.
(4) Parlamentul European, hotărând pe baza unei recomandări a
Consiliului, dă descărcare de gestiune directorului executiv al
autorității bugetare cu privire la execuția bugetară.
Articolul 45
Taxe primite de Autoritate
În decurs de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului
regulament și după consultări cu Autoritatea, cu statele membre
și cu părțile interesate, Comisia publică un raport privind
fezabilitatea și oportunitatea prezentării unei propuneri legislative
prin procedura de co-decizie și în conformitate cu tratatul pentru
alte servicii asigurate de către Autoritate.
SECȚIUNEA 6
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 46
Personalitatea juridică și privilegiile
(1) Autoritatea are personalitate juridică. În toate statele membre
ea beneficiază de cele mai ample puteri acordate de lege persoa-
nelor juridice. În special, ea poate achiziționa și vinde bunuri
mobile și imobile și poate intenta acțiune în instanță.
87
(2) Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților
Europene se aplică Autorității.
Articolul 47
Răspunderea
(1) Răspunderea contractuală a Autorității este reglementată de
legislația aplicabilă contractului respectiv. Curtea de Justiție a
Comunităților Europene are competența de a pronunța hotărâri
în orice clauză de arbitraj prevăzută într-un contract încheiat de
Autoritate.
(2) În cazul răspunderii necontractuale, Autoritatea acordă des-
păgubiri, în conformitate cu principiile generale comune legisla-
ției din statele membre, pentru prejudiciile pe care le cauzează ea
sau de angajații săi în timpul îndeplinirii atribuțiilor. Curtea de
Justiție are competență în orice litigiu pentru repararea acestor
prejudicii.
(3) Răspunderea personală a angajaților săi față de Autoritate este
reglementată de dispozițiile în materie, aplicabile personalului
Autorității.
Articolul 48
Personalul
(1) Personalul Autorității este supus normelor și reglementărilor
aplicabile funcționarilor și altor agenți ai Comunităților Europene.
(2) În ceea ce privește personalul său, Autoritatea exercită com-
petențele conferite autorității de desemnare.
Articolul 49
Participarea țărilor terțe
Autoritatea este deschisă participării țărilor care au încheiat
acorduri cu Comunitatea Europeană, în temeiul cărora ele au
adoptat și aplică legislația comunitară în domeniul prevăzut de
prezentul regulament.
Natura, amploarea și modul de participare a acestor țări la
activitățile Autorității se stabilesc în conformitate cu dispozițiile în
materie din aceste acorduri, inclusiv dispoziții privind participarea
în rețelele pe care le operează Autoritatea, înscrierea în lista
organizațiilor competente cărora Autoritatea poate să le
încredințeze anumite atribuții, contribuțiile financiare și
personalul.
88 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
CAPITOLUL IV
SISTEMUL RAPID DE ALERTĂ, GESTIONAREA CRIZELOR ȘI URGENȚE
SECȚIUNEA 1
SISTEMUL RAPID DE ALERTĂ
Articolul 50
Sistemul rapid de alertă
(1) Prin prezentul document se instituie, sub forma unei rețele,
un sistem rapid de alertă pentru notificarea unui risc direct sau
indirect asupra sănătății umane, derivând din produse alimentare
sau din hrana pentru animale. Acest sistem implică statele
membre, Comisia și Autoritatea. Fiecare dintre acestea desem-
nează un punct de contact, care este membru al rețelei. Comisia
răspunde de administrarea rețelei.
(2) În cazul în care un membru al rețelei deține o informație
legată de existența unui risc grav, direct sau indirect, asupra
sănătății umane, derivând din produse alimentare sau din hrana
pentru animale, această informație se notifică de îndată Comisiei
prin sistemul rapid de alertă. Comisia transmite de îndată această
informație membrilor rețelei.
Autoritatea poate include în notificare orice informație științifică
sau tehnică de natură să faciliteze o acțiune adecvată de gestiune
a riscurilor de către statele membre.
(3) Fără a aduce atingere altor elemente din legislația comunitară,
statele membre notifică de îndată Comisia prin sistemul rapid de
alertă:
(a) orice măsură pe care au adoptat-o pentru a restricționa
introducerea pe piață sau a determina retragerea de pe piață
sau returnarea produselor alimentare sau a hranei pentru
animale în vederea protejării sănătății umane, necesitând o
acțiune rapidă;
(b) orice recomandare sau acord cu operatori profesioniști care
are drept scop, în mod voluntar sau obligatoriu, prevenirea,
limitarea sau impunerea unor condiții specifice pentru
introducerea pe piață sau eventuala folosire a produselor ali-
mentare și hranei pentru animale din cauza unui risc major
asupra sănătății, necesitând o acțiune rapidă;
(c) orice respingere, legată de un risc direct sau indirect asupra
sănătății umane, a unui lot, container sau transport de pro-
duse alimentare sau de hrană pentru animale de către o
autoritate competentă la un punct de control la frontieră din
cadrul Uniunii Europene.
Notificarea este însoțită de o explicare detaliată a motivelor pen-
tru acțiunea întreprinsă de autoritățile competente din statul
membru în care a fost emisă notificarea. Ea este urmată în timp
util de informații suplimentare, în special în cazul în care măsurile
pe care se bazează notificarea sunt modificate sau retrase.
15/vol. 8
Comisia transmite de îndată membrilor rețelei notificarea și
informațiile suplimentare primite în conformitate cu paragra-
fele (1) și (2).
În cazul în care un lot, un container sau un transport sunt res-
pinse de o autoritate competentă la un punct de control la fron-
tieră din cadrul Uniunii Europene, Comisia transmite de îndată o
notificare tuturor punctelor de control la frontieră din Uniunea
Europeană, precum și țării terțe de origine.
(4) În cazul în care un produs alimentar sau o anumită hrană
pentru animale care a făcut obiectul unei notificări prin sistemul
rapid de alertă a fost expediată către o terță țară, Comisia furni-
zează acesteia informațiile corespunzătoare.
(5) Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la
acțiunea întreprinsă sau la măsurile luate în urma primirii
notificărilor și a informațiilor suplimentare transmise prin
sistemul rapid de alertă. Comisia transmite de îndată aceste
informații membrilor rețelei.
(6) Participarea la sistemul rapid de alertă poate fi deschisă
statelor candidate, țărilor terțe sau organizațiilor internaționale, pe
baza acordurilor dintre Comunitate și acele țări sau organizații
internaționale, în conformitate cu procedurile definite în
respectivele acorduri. Aceasta se bazează pe reciprocitate și
include măsuri de confidențialitate echivalente cu cele aplicabile
în Comunitate.
Articolul 51
Măsuri de punere în aplicare
Măsurile de punere în aplicare a articolului 50 se adoptă de către
Comisie, după discuții cu Autoritatea, în conformitate cu
procedura stabilită la articolul 58 alineatul (2). Aceste măsuri
prevăd, în special, condițiile și procedurile speciale, aplicabile
pentru transmiterea notificărilor și a informațiilor suplimentare.
Articolul 52
Norme de confidențialitate pentru sistemul rapid de alertă
(1) Informațiile de care dispun membrii rețelei, legate de riscul
asupra sănătății umane prezentat de produse alimentare și de
hrana pentru animale sunt, în general, disponibile pentru public,
conform principiului informării prevăzut la articolul 10. În
general, publicul are acces la informații privind identificarea pro-
dusului, natura riscului și măsurile luate.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Cu toate acestea, membrii rețelei iau măsuri pentru a se asigura că
angajaților lor li se cere să nu divulge informațiile obținute în
sensul prezentei secțiuni, care, prin natura lor, necesită păstrarea
secretului profesional în cazuri justificate în mod adecvat, cu
excepția cazurilor în care informațiile trebuie făcute publice, dacă
împrejurările cer acest lucru, pentru protejarea sănătății umane.
(2) Protejarea secretului profesional nu împiedică difuzarea către
autoritățile competente a informațiilor relevante pentru
eficientizarea activităților de supraveghere a pieței și de aplicare a
legislației alimentare și al hranei pentru animale. Autoritățile care
primesc informații care intră sub incidența secretului profesional
asigură protejarea lor, în conformitate cu alineatul (1).
SECȚIUNEA 2
URGENȚE
Articolul 53
Măsuri de urgență privind produsele alimentare și hrana
pentru animale care își au originea în Comunitate sau sunt
importate dintr-o țară terță
(1) În cazurile în care este evident că produsele alimentare sau
hrana pentru animale care își au originea în Comunitate sau sunt
importate dintr-o terță țară ar putea reprezenta un risc major pen-
tru sănătatea umană, sănătatea animală sau mediul înconjurător,
iar acest risc nu poate fi combătut în mod satisfăcător prin
măsurile luate de statul membru (statele membre) respectiv(e),
Comisia, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la
articolul 58 alineatul (2), din proprie inițiativă sau la solicitarea
unui stat membru, adoptă de îndată una sau mai multe dintre
următoarele măsuri, în funcție de gravitatea situației:
(a) în cazul produselor alimentare sau hranei pentru animale care
își au originea în Comunitate:
(i) suspendarea introducerii pe piață sau a utilizării
alimentului respectiv;
(ii) suspendarea introducerii pe piață sau a utilizării hranei
pentru animale respective;
(iii) stabilirea unor condiții speciale pentru produsele alimen-
tare sau hrana pentru animale respective;
(iv) orice altă măsură interimară adecvată;
(b) în cazul produselor alimentare sau hranei pentru animale
importate dintr-o țară terță:
(i) suspendarea importului produselor alimentare sau hranei
pentru animale respective din întreaga țară terță respec-
tivă sau dintr-o parte a sa și, după caz, din țara terță de
tranzit;
(ii) stabilirea unor condiții speciale pentru produsele alimen-
tare sau hrana pentru animale respective din întreaga țară
terță respectivă sau dintr-o parte a sa;
(iii) orice altă măsură interimară adecvată.
89
(2) Cu toate acestea, în cazuri de urgență, Comisia poate adopta,
în mod provizoriu, măsurile menționate la alineatul (1) după
consultări cu statele membre respective și după informarea celor-
lalte state membre.
Cât mai curând posibil și în cel mult 10 zile lucrătoare, măsurile
luate sunt confirmate, modificate, revocate sau extinse în
conformitate cu procedura menționată la articolul 58 alinea-
tul (2), iar motivele pe care se întemeiază decizia Comisiei sunt
făcute publice fără întârziere.
Articolul 54
Alte măsuri de urgență
(1) În cazul în care un stat membru informează oficial Comisia
în privința necesității de a se lua măsuri de urgență, iar Comisia
nu a hotărât în conformitate cu articolul 53, statul membru poate
adopta măsuri de protecție interimare. În acest caz, el informează
de îndată celelalte state membre și Comisia.
(2) În decurs de 10 zile lucrătoare, Comisia prezintă problema
comitetului instituit în temeiul articolului 58 alineatul (1), în
conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alineatul (2),
în vederea extinderii, modificării sau abrogării măsurilor de
protecție interimare.
(3) Statul membru poate menține măsurile interimare de
protecție de drept intern până la adoptarea măsurilor comunitare.
SECȚIUNEA 3
GESTIONAREA CRIZELOR
Articolul 55
Planul general de gestionare a crizelor
(1) Comisia stabilește, în strânsă cooperare cu Autoritatea și cu
statele membre, un plan general pentru gestionarea crizelor în
domeniul siguranței produselor alimentare și al hranei pentru
animale (denumit în continuare „planul general”).
(2) Planul general prevede tipurile de situații care implică riscuri
directe sau indirecte pentru sănătatea umană, derivând din pro-
duse alimentare sau din hrană pentru animale, care nu pot fi
prevenite, eliminate sau reduse la un nivel acceptabil prin
dispozițiile existente sau nu pot fi gestionate, în mod adecvat,
numai prin aplicarea articolelor 53 și 54.
Planul general prevede, de asemenea, procedurile practice nece-
sare pentru gestionarea unei crize, inclusiv principiile
transparenței și strategia de comunicare.
90 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 56
Celula de criză
(1) Fără a aduce atingere rolului său de asigurare a aplicării legis-
lației comunitare, în cazurile în care Comisia identifică o situație
care implică un risc major direct sau indirect pentru sănătatea
umană derivând din produse alimentare sau din hrana pentru
animale, iar riscul nu poate fi prevenit, eliminat sau redus prin
procedurile existente sau nu poate fi gestionat, în mod corespun-
zător, numai prin aplicarea articolelor 53 și 54, ea transmite de
îndată o notificare statelor membre și Autorității.
(2) Comisia instituie de îndată o celulă de criză la care participă
și Autoritatea și, dacă este necesar, asigură asistență științifică și
tehnică.
CAPITOLUL V
PROCEDURI ȘI DISPOZIȚII FINALE
SECȚIUNEA 1
COMITETUL ȘI PROCEDURA DE MEDIERE
Articolul 58
Comitetul
(1) Comisia este sprijinită de un Comitet permanent pentru lanțul
alimentar și sănătatea animală, denumit în continuare „Comite-
tul”, compus din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de
reprezentantul Comisiei. Comitetul este organizat pe secțiuni pen-
tru a aborda toate problemele în materie.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
procedura stabilită la articolul 5 din Decizia 1999/468/CE, în
conformitate cu articolele 7 și 8.
(3) Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia
1999/468/CE este de trei luni.
Articolul 59
Funcțiile atribuite Comitetului
Comitetul îndeplinește funcțiile care i se atribuie prin prezentul
regulament și prin alte dispoziții comunitare relevante, în cazurile
și condițiile specificate în respectivele dispoziții. De asemenea, el
poate examina orice problemă ce se încadrează în aceste dispoziții,
fie la inițiativa președintelui, fie la solicitarea în scris a unuia dintre
membrii săi.
15/vol. 8
Articolul 57
Atribuțiile celulei de criză
(1) Celula de criză răspunde de colectarea și evaluarea tuturor
informațiilor relevante și de identificarea opțiunilor disponibile
pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea la un nivel acceptabil
a riscului pentru sănătatea umană, cât mai rapid și mai eficient
posibil.
(2) Celula de criză poate solicita sprijinul oricărei persoane
publice sau private a cărei experiență o consideră necesară pentru
gestionarea, în mod eficient, a crizei.
(3) Celula de criză informează permanent publicul asupra riscu-
rilor implicate și asupra măsurilor luate.
Articolul 60
Procedura de mediere
(1) Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziții comunitare, în
cazul în care un stat membru este de părere că o măsură luată de
un alt stat membru în domeniul siguranței produselor alimentare
este fie incompatibilă cu prezentul regulament, fie de natură să
afecteze funcționarea pieței interne, el înaintează problema
Comisiei, care informează de îndată celălalt stat membru implicat.
(2) Cele două state membre implicate și Comisia depun toate
eforturile pentru rezolvarea problemei. În cazul în care nu se
poate ajunge la un acord, Comisia poate solicita Autorității un
aviz cu privire la orice problemă științifică litigioasă în materie.
Termenii acestei solicitări și limita de timp în care i se cere Auto-
rității să emită avizul se stabilesc de comun acord de către Comi-
sie și Autoritate, după consultarea celor două state membre impli-
cate.
SECȚIUNEA 2
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 61
Clauza de revizuire
(1) Înainte de 1 ianuarie 2005 și apoi o dată la șase ani,
Autoritatea împreună cu Comisia dispun o evaluare externă inde-
pendentă a realizărilor sale, pe baza unui mandat emis de Consi-
liul de administrație în acord cu Comisia. Evaluarea va estima
practicile de lucru și impactul Autorității. Evaluarea va ține seama
de opiniile părților interesate, atât la nivel comunitar, cât și la nivel
național.
15/vol. 8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Consiliul de administrație al Autorității analizează concluziile eva-
luării și emite către Comisie acele recomandări care ar putea fi
necesare cu privire la modificările aduse Autorității și practicilor
sale de lucru. Evaluarea și recomandările sunt făcute publice.
(2) Înainte de 1 ianuarie 2005, Comisia publică un raport privind
experiența dobândită prin aplicarea secțiunilor 1 și 2 de la
capitolul IV.
(3) Rapoartele și recomandările menționate la alineatele (1) și (2)
se înaintează Consiliului și Parlamentului European.
Articolul 62
Trimiterile la Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară și la Comitetul permanent pentru lanțul
alimentar și sănătatea animală
(1) Fiecare trimitere din legislația europeană la Comitetul științi-
fic pentru alimentație, Comitetul științific pentru nutriția animală,
Comitetul științific veterinar, Comitetul științific pentru pesticide,
Comitetul științific pentru plante și Comitetul științific director se
înlocuiește cu o trimitere la Autoritatea Europeană pentru Sigu-
ranța Alimentară.
(2) Fiecare trimitere din legislația comunitară la Comitetul
permanent pentru produse alimentare, Comitetul permanent pen-
tru hrana animalelor și Comitetul permanent veterinar se înlocu-
iește cu o trimitere la Comitetul permanent pentru lanțul alimen-
tar și sănătatea animală.
Fiecare trimitere din legislația comunitară la Comitetul permanent
fitosanitar, care are la bază și include Directivele 76/895/CEE,
86/362/CEE, 86/363/CEE, 90/642/CEE și 91/414/CEE în legătură
cu produsele de protecție a plantelor și de stabilire a limitelor
maxime ale reziduurilor este înlocuită de o trimitere la Comitetul
permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.
Adoptat la Bruxelles, 28 ianuarie 2002.
Pentru Parlamentul European
Președintele
P. COX
91
(3) În sensul alineatelor (1) și (2), „legislație comunitară” repre-
zintă toate regulamentele, directivele și deciziile comunitare.
(4) Deciziile 68/361/CEE, 69/414/CEE și 70/372/CEE se abrogă.
Articolul 63
Competența Agenției europene pentru evaluarea
medicamentelor
Prezentul regulament nu aduce atingere competenței conferite
Agenției europene pentru evaluarea medicamentelor prin
Regulamentul (CEE) nr. 2309/93, Regulamentul (CEE)
nr. 2377/90, Directiva 75/319/CEE (1) a Consiliului și Directiva
81/851/CEE (2) a Consiliului.
Articolul 64
Începutul activității Autorității
Autoritatea își începe activitatea la 1 ianuarie 2002.
Articolul 65
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolele 11 și 12, precum și articolele 14 – 20 se aplică de la
1 ianuarie 2005.
Articolele 29, 56, 57 și 60, precum și articolul 62 alineatul (1) se
aplică de la data numirii membrilor comitetului științific și ai
grupurilor științifice care se notifică în seria „C” a Jurnalului
Oficial.
Pentru Consiliu
Președintele
J. PIQUÉ I CAMPS
(1) JO L 147, 9.6.1975, p. 13, directivă astfel cum a fost modificată prin
Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului
(JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
(2) JO L 317, 6.11.1981, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată prin
Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului
(JO L 311, 28.11.2001, p. 1).
26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
32003R1830
18.10.2003 JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII EUROPENE
REGULAMENTUL (CE) NR. 1830/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 22 septembrie 2003
privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate
alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei
2001/18/CE
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în
special articolul 95 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social
European (2),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251
din Tratat (4),
întrucât:
(1) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Con-
siliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată
în mediu a organismelor modificate genetic (5) le impune
statelor membre să ia măsuri pentru a asigura trasabilitatea
și etichetarea organismelor modificate genetic (OMG-uri)
autorizate în toate etapele introducerii acestora pe piață.
(2) Diferențele dintre actele cu putere de lege și actele
administrative de drept intern privind trasabilitatea și
etichetarea OMG-urilor care reprezintă produse sau sunt
conținute în produse, precum și trasabilitatea produselor
alimentare și a furajelor produse din OMG-uri pot împie-
dica libera circulație a acestora, creând condiții de concu-
rență inegală și neloială. Un cadru comunitar armonizat
pentru trasabilitatea și etichetarea OMG-urilor ar contribui
la funcționarea eficientă a pieței interne. Directiva
2001/18/CE trebuie, prin urmare, modificată corespunză-
tor.
(3) Cerințele de trasabilitate pentru OMG-uri trebuie să facili-
teze, pe de o parte, retragerea produselor în cazurile în care
se identifică efecte adverse neprevăzute asupra sănătății
umane, sănătății animale sau mediului, inclusiv asupra
ecosistemelor și, pe de altă parte, concentrarea monitori-
zării în vederea examinării, în special, a efectelor asupra
mediului. Trasabilitatea trebuie, de asemenea, să faciliteze
(1) JO C 304 E, 30.10.2001, p. 327 și JO C 331 E, 31.12.2002, p. 308.
(2) JO C 125, 27.5.2002, p. 69.
(3) JO C 278, 14.11.2002, p. 31.
(4) Avizul Parlamentului European din 3 iulie 2002 (nepublicat încă în
Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 17 martie 2003
(JO C 113 E, 13.5.2003, p. 21), Decizia Parlamentului European din
2 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consi-
liului din 22 iulie 2003.
(5) JO L 106, 17.4.2001, p. 1. Directivă astfel cum a fost modificată ultima
dată prin Decizia 2002/811/CE a Consiliului (JO L 280, 18.10.2002,
p. 27).
13/vol. 41
L 268/24
punerea în aplicare a măsurilor de gestionare a riscurilor în
conformitate cu principiul precauției.
(4) Trebuie să se stabilească cerințe de trasabilitate aplicabile
produselor alimentare și furajelor produse din OMG-uri,
pentru a facilita etichetarea exactă a acestor produse, în
conformitate cu cerințele Regulamentului (CE)
nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului
din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și
furajele modificate genetic (6), astfel încât operatorii și con-
sumatorii să aibă la dispoziție informații exacte care să per-
mită exercitarea în mod eficient de către aceștia a libertății
de a alege, precum și controlul și verificarea informațiilor
conținute pe etichete. Cerințele pentru produsele alimen-
tare și furajele produse din OMG-uri trebuie să fie similare
pentru a se evita sincopele la nivelul informațiilor în cazu-
rile de modificare a destinației acestora.
(5) Transmiterea și deținerea de informații conform cărora
anumite produse conțin sau sunt formate din OMG-uri, și
identificatorii unici pentru respectivele OMG-uri oferă, în
fiecare etapă a introducerii acestora pe piață, baza unui
sistem de trasabilitate și etichetare adecvată a OMG-urilor.
Identificatorii pot fi utilizați pentru accesarea unor
informații specifice privind OMG-urile, consemnate
într-un registru, și pentru a facilita identificarea, detectarea
și monitorizarea acestora în conformitate cu Directiva
2001/18/CE.
(6) Transmiterea și deținerea de informații conform cărora
anumite produse alimentare sau furaje au fost produse din
OMG-uri oferă, de asemenea, o bază pentru trasabilitatea
adecvată a produselor elaborate din OMG-uri.
(7) Legislația comunitară privind OMG-urile utilizate ca furaje
sau prezente în furaje trebuie să se aplice și furajelor
destinate animalelor care nu sunt destinate producției de
alimente.
(8) Trebuie elaborate linii directoare privind prelevarea de
probe și detectarea pentru a facilita o abordare coordonată
a activităților de control și de inspecție și pentru a le asi-
gura operatorilor siguranța juridică. Trebuie luate în con-
siderare registrele care conțin informații privind
modificările genetice ale OMG-urilor, instituite de Comisie
în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) din Directiva
2001/18/CE și cu articolul 29 din Regulamentul (CE)
nr. 1829/2003.
(9) Statele membre trebuie să stabilească norme privind
sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor pre-
zentului regulament.
(6) JO L 268, 18.10.2003, p. 1.
13/vol. 41 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(10) Este posibil ca unele urme de OMG-uri din produse să fie
accidentale sau tehnic inevitabile. De aceea, o astfel de pre-
zență a OMG-urilor nu trebuie să facă obiectul unor cerințe
de etichetare sau de trasabilitate. Prin urmare, este necesar
să se fixeze o serie de praguri pentru prezența accidentală
sau tehnic inevitabilă a materialelor constând din, care
conțin sau produse din OMG-uri atât în cazul în care
introducerea pe piață a acestor OMG-uri este autorizată în
Comunitate, cât și dacă prezența accidentală sau tehnic
inevitabilă a acestora este tolerată în temeiul articolului 47
din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Trebuie, de aseme-
nea, să se prevadă că, în situațiile în care nivelul combinat
al prezenței accidentale și al celei tehnic inevitabile a mate-
rialului menționat anterior într-un produs alimentar sau
într-un furaj sau într-o componentă a acestuia este mai
mare decât pragul de etichetare menționat anterior, această
prezență trebuie indicată în conformitate cu dispozițiile
prezentului regulament și trebuie adoptate norme de
aplicare a acestuia.
(11) Este indispensabil să se asigure informarea completă și
fiabilă a consumatorilor asupra OMG-urilor și asupra
produselor, produselor alimentare și furajelor obținute din
acestea, astfel încât să li se permită să aleagă produsele în
cunoștință de cauză.
(12) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului
regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia
1999/468/CEE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire
a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere
în aplicare conferite Comisiei (1).
(13) Trebuie instituite sisteme de elaborare și atribuire a
identificatorilor unici pentru OMG-uri înainte ca măsurile
privind trasabilitatea și etichetarea să poată fi aplicate.
(14) Comisia trebuie să prezinte un raport Parlamentului Euro-
pean și Consiliului privind punerea în aplicare a prezentu-
lui regulament și, în special, privind eficiența normelor de
trasabilitate și de etichetare.
(15) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și
principiile recunoscute în special în Carta Drepturilor Fun-
damentale a Uniunii Europene,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Obiective
Prezentul regulament oferă un cadru pentru trasabilitatea
produselor constând din sau care conțin organisme modificate
genetic (OMG-uri), precum și a produselor limentare și a furajelor
produse din OMG-uri, având ca obiectiv facilitarea etichetării
exacte, a monitorizării efectelor asupra mediului și, după caz,
(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
27
asupra sănătății, și a punerii în aplicare a măsurilor adecvate de
gestionare a riscurilor, inclusiv, dacă este necesar, retragerea
produselor.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică, în toate etapele introducerii pe
piață:
(a) produselor constând din sau care conțin OMG-uri, introduse
pe piață în conformitate cu legislația comunitară;
(b) alimentelor produse din OMG-uri introduse pe piață în
conformitate cu legislația comunitară;
(c) furajelor produse din OMG-uri introduse pe piață în
conformitate cu legislația comunitară.
(2) Prezentul regulament nu se aplică produselor medicamen-
toase de uz uman sau veterinar autorizate în conformitate cu
Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 (2).
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament:
1. „organism modificat genetic” sau „OMG” înseamnă un
organism modificat genetic, astfel cum este acesta definit la
articolul 2 punctul (2) din Directiva 2001/18/CE, cu excep-
ția organismelor obținute prin tehnicile de modificare
genetică enumerate în anexa IB la Directiva 2001/18/CE;
2. „produs din OMG-uri” înseamnă derivat, integral sau parțial,
din OMG-uri, dar care nu conține sau nu constă din OMG-
uri;
3. „trasabilitate” înseamnă capacitatea de a urmări OMG-urile
și produsele elaborate din OMG-uri în toate etapele introdu-
cerii acestora pe piață în lanțurile de producție și de distri-
buție;
4. „identificator unic” înseamnă un cod numeric sau alfanume-
ric simplu, care servește la identificarea unui OMG pe baza
evenimentului de transformare autorizat prin care a fost
dezvoltat acesta și care oferă mijloacele de accesare a unor
informații specifice privind respectivul OMG;
5. „operator” înseamnă o persoană fizică sau juridică care
introduce pe piață un produs sau care primește un produs
care a fost introdus pe piață în Comunitate, fie dintr-un stat
membru, fie dintr-o țară terță, în orice etapă din lanțul de
producție și de distribuție, dar nu include și consumatorul
final;
(2) Regulamentul (CEE) nr. 2309/93 al Consiliului din 22 iulie 1993 de
stabilire a procedurilor Comunității privind autorizarea și
supravegherea produselor medicamentoase de uz uman și veterinar
și de instituire a unei Agenții europene pentru evaluarea medicamen-
telor (JO L 214, 24.8.1993, p. 1), regulament astfel cum a fost modi-
ficat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122,
16.5.2003, p. 36).
28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
6. „consumator final” înseamnă ultimul consumator, care nu
va folosi produsul în cadrul nici unei exploatări sau activități
comerciale;
7. „produse alimentare” înseamnă produse alimentare, astfel
cum sunt acestea definite la articolul 2 din Regulamentul
(CE) nr. 178/2002 (1);
8. „ingredient” înseamnă ingredient în sensul articolului 6 ali-
neatul (4) din Directiva 2000/13/CE (2);
9. „furaje” înseamnă furaje, astfel cum sunt acestea definite la
articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
10. „introducere pe piață” înseamnă introducere pe piață, astfel
cum este aceasta definită în legislația comunitară specială în
conformitate cu care a fost autorizat produsul în cauză; în
celelalte cazuri, astfel cum este aceasta definită la articolul 2
alineatul (4) din Directiva 2001/18/CE;
11. „prima etapă a introducerii pe piață a unui produs” înseamnă
tranzacția inițială din lanțurile de producție și de distribuție
prin care un produs este pus la dispoziția unei terțe părți;
12. „produs preambalat” înseamnă orice articol individual oferit
spre vânzare care constă dintr-un produs și din ambalajul în
care a fost introdus acesta înainte de a fi oferit spre vânzare,
indiferent dacă ambalajul respectiv cuprinde produsul
integral sau doar parțial, cu condiția ca conținutul acestuia
să nu se poată altera decât dacă ambalajul este deschis sau
înlocuit.
Articolul 4
Cerințe de trasabilitate și etichetare pentru produsele
constând din sau care conțin OMG-uri
A. TRASABILITATEA
(1) În prima etapă a introducerii pe piață a unui produs constând
din sau care conține OMG-uri, inclusiv a cantităților în vrac, ope-
ratorii se asigură că operatorului care primește produsul îi sunt
transmise în scris următoarele informații:
(a) indicația că acesta conține sau constă din OMG-uri;
(b) identificatorul/identificatorii unic(i) alocat/alocați OMG-urilor
în cauză în conformitate cu articolul 8.
(1) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al
Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințe-
lor generale ale legislației în domeniul alimentar, de instituire a Auto-
rității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a proce-
durilor referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31,
1.2.2002, p. 1).
(2) Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
20 martie 2000 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind
etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și publici-
tatea acestora (JO L 109, 6.5.2000, p. 29). Directivă astfel cum a fost
modificată prin Directiva 2001/101/CE a Comisiei (JO L 310,
28.11.2001, p. 19).
13/vol. 41
(2) În toate etapele ulterioare ale introducerii pe piață a
produselor prevăzute la alineatul (1), operatorii se asigură că
informațiile primite în conformitate cu alineatul (1) sunt trans-
mise în scris operatorilor care primesc produsele.
(3) În cazul produselor constând din sau care conțin amestecuri
de OMG-uri care urmează să fie folosite exclusiv și în mod direct
ca produse alimentare sau furaje sau pentru transformare,
informațiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) pot fi înlocuite cu
o declarație privind utilizarea dată de operator, însoțită de o listă
a identificatorilor unici atribuiți tuturor OMG-urilor în cauză care
au fost folosite pentru realizarea amestecului.
(4) Fără a aduce atingere articolului 6, operatorii dispun de
sisteme și proceduri standardizate care să permită deținerea infor-
mațiilor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) și identificarea, pe
parcursul unei perioade de cinci ani după fiecare tranzacție, a ope-
ratorului de la care au obținut produsele prevăzute la alineatul (1)
și a celui la dispoziția căruia au fost puse.
(5) Alineatele (1) – (4) nu aduc atingere altor cerințe speciale din
legislația comunitară.
B. ETICHETAREA
(6) Pentru produsele constând din sau care conțin OMG-uri, ope-
ratorii se asigură că:
(a) în cazul produselor preambalate constând din sau care conțin
OMG-uri, pe etichetă figurează mențiunea „Acest produs con-
ține organisme modificate genetic” sau „Acest produs conține
[denumirea organismului/organismelor modificat(e) genetic]”;
(b) în cazul produselor neambalate în prealabil oferite consuma-
torului final, pe prezentarea produsului sau asociată acesteia,
figurează cuvintele „Acest produs conține organisme modifi-
cate genetic” sau „Acest produs conține [denumirea
organismului/organismelor modificat(e) genetic]”.
Prezentul alineat nu aduce atingere altor cerințe speciale din
legislația comunitară.
C. DEROGĂRI
(7) Alineatele (1) – (6) nu se aplică urmelor de OMG-uri prezente
în produse într-o proporție care nu depășește pragurile stabilite în
conformitate cu articolul 21 alineatul (2) sau (3) din Directiva
2001/18/CE și în alte articole de legislație comunitară, cu condi-
ția ca aceste urme de OMG-uri să fie accidentale sau tehnic
inevitabile.
(8) Alineatele (1)-(6) nu se aplică urmelor de OMG-uri prezente
în produsele destinate utilizării directe ca produse alimentare sau
ca furaje sau transformării într-o proporție care nu depășește pra-
gurile stabilite pentru OMG-urile respective în conformitate cu
articolul 12, 24 sau 47 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, cu
condiția ca aceste urme de OMG-uri să fie accidentale sau tehnic
inevitabile.
13/vol. 41 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 5
Cerințe privind trasabilitatea produselor destinate să fie
produse alimentare și furaje produse din OMG-uri
(1) La introducerea pe piață a unui produs elaborat din OMG-uri,
operatorii se asigură că operatorului care primește produsul îi
sunt transmise în scris următoarele informații:
(a) o mențiune privind fiecare ingredient alimentar produs din
OMG-uri;
(b) o mențiune privind fiecare material furajer sau aditiv produs
din OMG-uri;
(c) în cazul produselor pentru care nu există o listă a
ingredientelor, menționarea faptului că produsul este produs
din OMG-uri.
(2) Fără a aduce atingere articolului 6, operatorii dispun de
sisteme și proceduri standardizate care să le permită deținerea
informațiilor prevăzute la alineatul (1) și identificarea, pe
parcursul unei perioade de cinci ani după fiecare tranzacție, a ope-
ratorului de la care au obținut produsele prevăzute la alineatul (1)
și a celui căruia i-au fost puse la dispoziție.
(3) Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere altor cerințe speciale din
legislația comunitară.
(4) Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică urmelor de OMG-uri din
produsele alimentare sau furajele produse din OMG-uri, a căror
proporție nu depășește pragurile stabilite pentru OMG-urile în
cauză în conformitate cu articolul 12, 24 sau 47 din Regulamen-
tul (CE) nr. 1829/2003, cu condiția ca aceste urme de OMG-uri
să fie accidentale sau tehnic inevitabile.
Articolul 6
Derogări
(1) În cazurile în care legislația comunitară prevede sisteme spe-
cifice de identificare, cum ar fi numerotarea pe loturi în cazul
produselor preambalate, operatorii nu au obligația de a păstra
informațiile menționate la articolul 4 alineatul (1), 4 alineatul (2),
4 alineatul (3) și la articolul 5 alineatul (1), cu condiția ca aceste
informații și numărul lotului să fie marcate clar pe ambalaj și ca
informațiile privind numerele loturilor să fie păstrate pe durata
prevăzută la articolul 4 alineatul (4) și la articolul 5 alineatul (2).
(2) Alineatul (1) nu se aplică primei etape a introducerii pe piață
a unui produs și nici producerii sau recondiționării unui produs.
Articolul 7
Modificarea Directivei 2001/18/CE
Directiva 2001/18/CE se modifică după cum urmează:
1. articolul 4 alineatul (6) se elimină;
2. la articolul 21, se adaugă următorul alineat:
29
„(3) În ceea ce privește produsele destinate transformării
directe, alineatul (1) nu se aplică urmelor de OMG-uri autori-
zate prezente într-o proporție care nu depășește pragul de
0,9 % sau pragurile mai reduse stabilite în conformitate cu
dispozițiile articolului 30 alineatul (2), cu condiția ca aceste
urme să fie accidentale sau tehnic inevitabile.”
Articolul 8
Identificatori unici
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatul
(2), Comisia:
(a) instituie, înainte de aplicarea articolelor 1-7, un dispozitiv care
să permită elaborarea unor identificatori unici și atribuirea lor
unor OMG-uri;
(b) adaptează, după caz, dispozitivul prevăzut la litera (a).
În acest sens, Comisia ține seama de progresele înregistrate în
cadrul forumurilor internaționale.
Articolul 9
Măsuri de inspecție și de control
(1) Statele membre se asigură că se iau măsurile de inspecție și
alte măsuri de control, inclusiv controale prin prelevare de probe
și analize (calitative și cantitative), după caz, destinate asigurării
respectării prezentului regulament. Măsurile de inspecție și
control pot include, de asemenea, inspecții și controale legate de
deținerea unui produs.
(2) Înainte de aplicarea articolelor 1-7, Comisia elaborează și
publică, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10
alineatul (3), linii directoare tehnice în materie de prelevare de
probe și de analize, pentru a facilita o abordare coordonată a
punerii în aplicare a alineatul (1) din prezentul articol. La elabo-
rarea liniilor directoare tehnice menționate anterior, Comisia ia în
considerare activitatea autorităților naționale competente, a comi-
tetului prevăzut la articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002 și a laboratorului comunitar de referință instituit
prin Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.
(3) Pentru a ajuta statele membre să respecte obligațiile care
rezultă din alineatele (1) și (2), Comisia asigură înființarea unui
registru central la nivel comunitar, în care să figureze toate
informațiile secvențiale disponibile și materiale de referință pri-
vind OMG-urile a căror punere în circulație este autorizată în
Comunitate. Autoritățile competente ale statelor membre au acces
la registru. Registrul poate conține, de asemenea, dacă sunt dis-
ponibile, informații relevante privind OMG-urile care nu sunt
autorizate în Comunitate.
30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 10
Comitetul
(1) Comisia este sprijinită de comitetul constituit în temeiul
articolului 30 din Directiva 2001/18/CE.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispo-
zițiilor articolul 8 din directiva menționată anterior.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia
1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispo-
zițiilor articolul 8 din directiva menționată anterior.
(4) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 11
Sancțiuni
Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile
încălcărilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.
Adoptat la Bruxelles, 22 septembrie 2003.
Pentru Parlamentul European
Președintele
P. COX
13/vol. 41
pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile astfel prevăzute
trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.
Statele membre notifică dispozițiile menționate anterior Comisiei
până la 18 aprilie 2004 și orice modificare ulterioară a acestora în
cel mai scurt timp.
Articolul 12
Clauza de revizuire
Până la 18 octombrie 2005, Comisia transmite Parlamentului
European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a
prezentului regulament, în special în ceea ce privește articolul 4
alineatul (3) și, după caz, prezintă o propunere în acest sens.
Articolul 13
Intrarea în vigoare
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la
data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Articolele 1-7 și articolul 9 alineatul (1) intră în vigoare în a
nouăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Euro-
pene a măsurii prevăzute la articolul 8 litera (a).
Pentru Consiliu
Președintele
R. BUTTIGLIONE
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 1

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul
său.

►B REGULAMENTUL (CE) NR. 854/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL

CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine
animală destinate consumului uman

(JO L 139, 30.4.2004, p. 206)

Astfel cum a fost modificat prin:

Jurnalul Oficial

NR. Pagina Data

►M1 Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului L 165 1 30.4.2004
din 29 aprilie 2004
►M2 Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 L 338 27 22.12.2005
►M3 Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 L 338 83 22.12.2005
►M4 Regulamentul (CE) nr. 1663/2006 al Comisiei din 6 noiembrie 2006 L 320 11 18.11.2006
►M5 Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006 L 363 1 20.12.2006
►M6 Regulamentul (CE) nr. 1021/2008 al Comisiei din 17 octombrie 2008 L 277 15 18.10.2008
►M7 Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului European și al Consiliului L 87 109 31.3.2009
din 11 martie 2009
►M8 Regulamentul (UE) nr. 505/2010 al Comisiei din 14 iunie 2010 L 149 1 15.6.2010
►M9 Regulamentul (UE) nr. 151/2011 al Comisiei din 18 februarie 2011 L 46 17 19.2.2011
►M10 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 739/2011 al Comisiei din L 196 3 28.7.2011
27 iulie 2011
►M11 Regulamentul (UE) nr. 517/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 L 158 1 10.6.2013
►M12 Regulamentul (UE) nr. 218/2014 al Comisiei din 7 martie 2014 L 69 95 8.3.2014
►M13 Regulamentul (UE) nr. 219/2014 al Comisiei din 7 martie 2014 L 69 99 8.3.2014
►M14 Regulamentul (UE) nr. 633/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 L 175 6 14.6.2014
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 2

▼B
REGULAMENTUL (CE) NR. 854/2004 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor
oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului
uman

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special

articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din

tratat (3),

întrucât:

(1) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al

Consiliului (4) stabilește norme generale de igienă care se aplică
tuturor alimentelor și Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parla­
mentului European și al Consiliului (5) stabilește norme specifice
de igienă care se aplică produselor de origine animală.

(2) Sunt necesare norme specifice pentru controalele oficiale privind

produsele de origine animală, astfel încât să fie luate în consi­
derare anumite aspecte specifice asociate acestui tip de produse.

(3) Domeniul de aplicare al normelor specifice privind controalele ar

trebui să îl reflecte pe cel al normelor specifice de igienă pentru
operatorii din sectorul alimentar stabilite prin Regulamentul (CE)
nr. 853/2004. Cu toate acestea, statele membre trebuie, de
asemenea, să efectueze controale oficiale corespunzătoare pentru
a determina aplicarea normelor naționale stabilite în conformitate
cu articolul 1 alineatul (4) din regulamentul menționat. Acestea
pot, în acest scop, extinde principiile enunțate de prezentul regu­
lament la aceste norme.

(4) Controalele oficiale ale produselor de origine animală ar trebui să

cuprindă toate aspectele care au importanță în privința protecției
sănătății publice și, după caz, pentru sănătatea animală și
bunăstarea animalelor. Aceste controale trebuie să se bazeze pe
cele mai recente informații relevante și, prin urmare, trebuie să fie
posibilă adaptarea acestora în funcție de noile informații relevante
disponibile.

(1) JO C 262 E, 29.10.2002, p. 449.

(2) JO C 95, 23.4.2003, p. 22.
(3) Avizul Parlamentului European din 5 iunie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul
Oficial), poziția comună a Consiliului din 27 octombrie 2003 (JO C 48 E,
24.2.2004, p. 82), poziția Parlamentului European din 30 martie 2004 (nepu­
blicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 16 aprilie 2004.
(4) JO L 139, 30.4.2004, p. 3.
(5) JO L 139, 30.4.2004, p. 22.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 3

▼B
(5) Legislația comunitară în domeniul siguranței alimentelor trebuie
fundamentată pe o bază științifică solidă. În acest sens, Auto­
ritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor trebuie să fie
consultată de fiecare dată când este necesar.

(6) Natura și intensitatea controalelor oficiale trebuie fundamentate

pe o evaluare a riscurilor pentru sănătatea publică, sănătatea
animală și bunăstarea animalelor, după caz, tipul de tratament
efectuat și cantitatea produsă și operatorul din sectorul
alimentar în cauză.

(7) Este necesar să se prevadă adaptarea anumitor reguli de control

specifice prin utilizarea procedurii transparente prevăzute în
Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004 pentru
luarea în considerare cu suplețe a nevoilor specifice unităților
care utilizează metode tradiționale, cu producție mică ori situate
în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice.
Procedura trebuie, de asemenea, să permită punerea în aplicare
a unor proiecte pilot care să testeze noile metode în ceea ce
privește controalele de igienă pentru carne. Cu toate acestea,
această suplețe nu trebuie să pericliteze realizarea obiectivelor
în domeniul igienei alimentelor.

(8) Controalele oficiale privind producția de carne sunt necesare

pentru a verifica dacă operatorii din sectorul alimentar respectă
regulile de igienă, precum și criteriile și obiectivele stabilite de
legislația comunitară. Aceste controale trebuie să includă audituri
ale activităților operatorilor din sectorul alimentar și inspecții,
inclusiv verificări ale controalelor efectuate chiar de operatori.

(9) Este necesar ca sarcinile de audit și de inspecție în abatoare, în

unitățile de prelucrare a vânatului și în anumite secții de tranșare
să fie realizate de către medicii veterinari oficiali, având în vedere
competențele specializate de care aceștia dispun. Statele membre
trebuie să poată decide cui trebuie să îi fie încredințate sarcinile
de audit și de inspecție în celelalte tipuri de unități.

(10) Controalele oficiale privind producția de moluște bivalve vii și

produsele pescărești sunt necesare pentru a verifica dacă sunt
respectate criteriile și obiectivele stabilite de legislația comunitară.
Controalele oficiale privind producția de moluște bivalve vii
trebuie să vizeze în special zonele de relocare și de producție
precum și produsul final.

(11) Controalele oficiale privind producția de lapte crud sunt necesare

pentru a verifica dacă sunt respectate criteriile și obiectivele
stabilite de legislația comunitară. Aceste controale oficiale
trebuie să vizeze în special exploatațiile pentru produse lactate
și laptele crud la colectarea acestuia.

(12) Cerințele prezentului regulament trebuie să se aplice numai în

momentul în care intră în vigoare toate elementele noii legislații
privind igiena alimentelor. Este, de asemenea, necesar să se prevadă
un termen de optsprezece luni cel puțin între data intrării în vigoare
și cea a aplicării noilor norme, pentru a lăsa autorităților competente
și industriilor în cauză timpul necesar adaptării.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 4

▼B
(13) Este necesar să se adopte măsurile corespunzătoare pentru
punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu
Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire
a normelor de exercitare a competențelor de punere în aplicare
conferite Comisiei (1),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1
Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește norme specifice de organizare a

controalelor oficiale privind produsele de origine animală.

▼M1
(1a) Prezentul regulament se aplică în completarea
Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al
Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate
pentru a verifica conformitatea cu legislația privind hrana pentru
animale și produsele alimentare și cu normele referitoare la sănătatea
animală și la bunăstarea animalelor (2).

▼B
(2) Prezentul regulament se aplică numai activităților și persoanelor
care țin de domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 853/2004.

(3) Realizarea controalelor oficiale în temeiul prezentului regulament

nu aduce atingere răspunderii juridice primare a operatorilor din sectorul
alimentar, care constă în asigurarea siguranței alimentelor în confor­
mitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European
și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor generale
și a cerințelor generale ale legislației comunitare, de instituire a Auto­
rității Europene pentru Siguranța Alimentelor și de stabilire a proce­
durilor privind siguranța alimentelor (3), și răspunderii civile sau
penale care decurge din nerespectarea obligațiilor acestora.

Articolul 2
Definiții

(1) În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

▼M1
__________

▼B
(c) „autoritate competentă”: autoritatea centrală a unui stat membru
competentă pentru efectuarea unor controale veterinare sau orice
altă autoritate căreia i-a fost delegată această competență;

(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(2) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.
(3) JO L 31, 1.2.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE)
nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 5

▼M1
__________

▼B
(f) „medic veterinar oficial”: un medic veterinar autorizat, în temeiul
prezentului regulament, să acționeze în această calitate și numit de
către autoritatea competentă;

(g) „medic veterinar desemnat”: un medic veterinar desemnat de către

autoritatea competentă în vederea punerii în aplicare pentru aceasta
din urmă a controalelor oficiale specifice în exploatații;

(h) „personal auxiliar oficial”: personal auxiliar autorizat, în temeiul

prezentului regulament, să acționeze în această calitate, numit de
autoritatea competentă și care lucrează sub autoritatea și responsa­
bilitatea unui medic veterinar oficial;

și

(i) „marcă de sănătate”: marcă indicând, în cazul în care este aplicată,

că au fost efectuate controale oficiale în conformitate cu prezentul
regulament.

(2) Se aplică, de asemenea, definițiile stabilite de următoarele regu­

lamente, în cazul în care este necesar:

(a) Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(b) definițiile de „subprodus animal”, „EST” (encefalopatii spon­

giforme transmisibile) și „material cu riscuri specificate”
menționate în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului
European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a
regulilor sanitare privind produsele secundare animale care nu
sunt destinate consumului uman (1);

▼M1
(b)a Regulamentul (CE) nr. 882/2004;

▼B
(c) Regulamentul (CE) nr. 852/2004, cu excepția definiției pentru
termenul „autoritate competentă”

și

(d) Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

CAPITOLUL II

CONTROALE OFICIALE PRIVIND UNITĂȚI COMUNITARE

Articolul 3
Autorizarea unităților

▼M1
(1) Autoritățile competente aprobă unitățile dacă și în modul
specificat în articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE)
nr. 882/2004.
▼B
(2) În ceea ce privește navele fabrică și navele frigorifice sub pavi­
lionul unui stat membru, se pot prelungi, după caz, perioadele maxime
de trei și șase luni privind autorizarea condiționată a altor unități. Cu
toate acestea, durata unei autorizații condiționate nu poate fi mai mare
de douăsprezece luni în total. Inspecțiile acestor nave se efectuează în
conformitate cu anexa III.

(1) JO L 273, 10.10.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin
Regulamentul (CE) nr. 813/2003 al Comisiei (JO L 117, 13.5.2003, p. 22).
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 6

▼B
(3) Autoritatea competentă dă tuturor unităților desemnate, inclusiv
celor care au obținut o autorizație condiționată, un număr de autorizație,
căruia i se pot adăuga coduri pentru a indica tipurile de produse de
origine animală fabricate. În ceea ce privește piețele cu ridicata, la
numărul de autorizație se pot adăuga numere secundare care să indice
unitățile sau grupurile de unități de vânzare sau de fabricare a
produselor de origine animală.

(4) ►M1 __________ ◄

(c) Pentru piețele cu ridicata, autoritatea competentă poate

retrage sau suspenda autorizația pentru anumite unități sau
grupuri de unități.

(5) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică de asemenea:

(a) unităților care au început introducerea pe piață a produselor de

origine animală la data aplicării prezentului regulament sau după
această dată

și

(b) unităților care introduc deja pe piață produse de origine animală, dar
care nu erau supuse unei obligații precedente de autorizare. În acest
caz, vizita la fața locului a autorității competente necesară în temeiul
alineatului (1) se efectuează imediat ce este posibil.

Alineatul (4) se aplică, de asemenea, unităților desemnate care au

introdus pe piață produse de origine animală în conformitate cu legi­
slația comunitară imediat înainte de aplicarea prezentului regulament.

▼M1
__________

▼B

Articolul 4
Principii generale în domeniul controalelor oficiale privind toate
produsele de origine animală care intră în domeniul de aplicare a
prezentului regulament

(1) Statele membre se asigură că operatorii din sectorul alimentar

oferă toată asistența necesară pentru a garanta punerea în aplicare în
mod eficient a controalelor oficiale de către autoritatea competentă.

Acestea asigură, în special:

— accesul la toate clădirile, spațiile, instalațiile sau alte infrastructuri;

— prezentarea oricărui document sau registru cerut în temeiul

prezentului regulament sau pe care autoritatea competentă îl
consideră necesar pentru a evalua situația.

(2) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale pentru a se

asigura că operatorii din sectorul alimentar respectă cerințele prevăzute
în:

(a) Regulamentul (CE) nr. 852/2004;

(b) Regulamentul (CE) nr. 853/2004

și

(c) Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 7

▼B
(3) Controalele oficiale menționate la alineatul (1) cuprind:

(a) audituri privind buna practică de igienă și procedurile bazate pe

analiza riscurilor și puncte critice de control (HACCP);

(b) controalele oficiale definite în articolele 5–8

și

(c) orice sarcină specială de audit stabilită în anexe.

(4) Auditurile privind buna practică de igienă verifică dacă operatorii

din sectorul alimentar aplică în mod curent și corect procedurile privind
cel puțin următoarele puncte:

(a) controalele informațiilor privind lanțul alimentar;

(b) proiectarea și întreținerea spațiilor și echipamentelor;

(c) igiena preoperațională, operațională și postoperațională;

(d) igiena personalului;

(e) pregătirea în domeniul igienei și al procedurilor de lucru;

(f) lupta împotriva dăunătorilor;

(g) calitatea apei;

(h) controlul temperaturii

și

(i) controalele mărfurilor alimentare, care intră și ies din unitate, și ale
documentelor care le însoțesc.

(5) Auditurile privind procedurile bazate pe sistemul HACCP verifică

dacă operatorii din sectorul alimentar aplică aceste proceduri în mod
permanent și corect, având în mod special grijă ca procedurile să ofere
garanțiile definite în secțiunea II din anexa II la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004. Acestea stabilesc, în special, dacă procedurile oferă
garanții, în măsura posibilului, că produsele de origine animală:

(a) sunt în conformitate cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul

legislației comunitare;

(b) sunt în conformitate cu legislația comunitară privind reziduurile,

contaminanții și substanțele interzise

și

(c) nu prezintă riscuri fizice cum ar fi corpurile străine.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE)

nr. 852/2004, un operator din sectorul alimentar recurge la procedeele
indicate în ghidurile pentru aplicarea principiilor sistemului HACCP în
loc să-și stabilească propriile proceduri specifice, controlul trebuie să
verifice dacă aceste ghiduri sunt utilizate corect.

(6) Verificarea respectării cerințelor Regulamentului (CE)

nr. 853/2004 privind aplicarea mărcilor de identificare se efectuează
în toate unitățile desemnate în conformitate cu regulamentul menționat,
pe lângă controlul respectării altor cerințe din domeniul trasabilității.

(7) În ceea ce privește abatoarele, unitățile de manipulare a vânatului

și secțiile de tranșare care comercializează carne proaspătă, sarcinile de
audit prevăzute la alineatele (3) și (4) sunt puse în aplicare de către un
medic veterinar oficial.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 8

▼B
(8) La punerea în aplicare a sarcinilor de audit, autoritatea
competentă urmărește, în mod special:

(a) să se asigure că, în toate etapele procesului de producție, personalul

și activitățile acestuia în unitate respectă cerințele relevante ale
regulamentelor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b). Pentru
a-și completa controlul, autoritatea competentă poate efectua
controale de aptitudine pentru a se asigura că, din punctul de
vedere al competențelor, personalul respectă parametrii specificați;

(b) să verifice toate înregistrările relevante ale operatorilor din sectorul

alimentar;

(c) să preleve eșantioane pentru analizele de laborator, în cazul în care

este necesar

și

(d) să justifice elementele luate în considerare și rezultatele auditului.

(9) Natura și intensitatea sarcinilor de audit privind fiecare unitate

sunt în funcție de riscul estimat. În acest sens, autoritatea competentă
evaluează periodic:

(a) riscurile pentru sănătatea publică și, după caz, pentru sănătatea
animală;

(b) în cazul abatoarelor, aspectele legate de bunăstarea animalelor;

(c) tipul de prelucrare efectuat și rezultatele acesteia

și

(d) înregistrările anterioare ale operatorului din sectorul alimentar în

ceea ce privește respectarea legislației privind alimentele.

Articolul 5
Carne proaspătă

Statele membre asigură efectuarea controalelor oficiale privind carnea

proaspătă în conformitate cu anexa I.

1. Medicul veterinar oficial realizează sarcinile de inspecție în

abatoarele, unitățile de prelucrare a vânatului și secțiile de tranșare
care comercializează carne proaspătă, în conformitate cu cerințele
generale prevăzute la anexa I capitolul II secțiunea I și cu cerințele
specifice din secțiunea IV, în special în ceea ce privește:

(a) informațiile privind lanțul alimentar;

(b) inspecția ante-mortem;

(c) bunăstarea animalelor;

(d) inspecția post-mortem;

(e) materialele cu riscuri specificate și alte subproduse de origine

animală

și

(f) testele de laborator.

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 9

▼B
2. Marcarea privind sănătatea pentru carcasele de ungulate domestice,
de vânat de crescătorie, mamifere altele decât lagomorfele, de vânat
mare sălbatic precum și semicarcasele, sferturile și bucățile rezultate
din porționarea semicarcaselor în trei bucăți mari se efectuează în
abator și în unitățile de prelucrare a vânatului în conformitate cu
anexa I capitolul III secțiunea I. Mărcile de sănătate sunt aplicate
de către medicul veterinar oficial sau cu responsabilitatea acestuia
imediat după controalele oficiale în cazul în care acestea nu au
constatat nici una dintre neregulile care pot transforma carnea în
carne improprie pentru consumul uman.

3. După ce a efectuat controalele prevăzute la punctele 1 și 2, medicul

veterinar oficial ia măsurile corespunzătoare enunțate în anexa I
secțiunea II, în special în ceea ce privește:

(a) comunicarea rezultatelor inspecției;

(b) deciziile privind informațiile referitoare la lanțul alimentar,

(c) deciziile privind animalele vii;

(d) deciziile privind bunăstarea animalelor

și

(e) deciziile privind carnea.

4. Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar oficial la

efectuarea controalelor derulate în conformitate cu anexa I secțiunile
I și II, așa cum este specificat în secțiunea III capitolul I. În acest
caz, aceștia funcționează în cadrul unei echipe independente.

5. (a) Statele membre se asigură că dispun de un număr suficient de

agenți oficiali pentru efectuarea controalelor oficiale a căror
necesitate este menționată în cadrul anexei I cu frecvența
prevăzută în secțiunea III capitolul II.

(b) Se monitorizează un demers bazat pe riscuri pentru evaluarea

numărului de agenți oficiali a căror prezență este necesară pe
linia de sacrificare a unui anumit abator. Acest număr este
stabilit de către autoritatea competentă și este suficient pentru a
permite respectarea tuturor cerințelor prezentului regulament.

6. (a) Statele membre pot autoriza personalul din abatoare să participe

la controalele oficiale, autorizându-l să realizeze, sub îndrumarea
medicului veterinar oficial, anumite sarcini specifice legate de
producția de carne de pasăre și de lagomorfe, în conformitate
cu anexa I secțiunea III capitolul III partea A. În acest caz,
acestea asigură că personalul care efectuează aceste sarcini:

(i) este calificat și urmează o formare profesională în confor­

mitate cu aceste dispoziții;

(ii) lucrează independent de personalul de producție

și

(iii) notifică orice deficiență medicului veterinar oficial.

(b) Statele membre pot, de asemenea, autoriza personalul din

abatoare să procedeze la o eșantionare specifică și la testări în
conformitate cu anexa I secțiunea III capitolul III partea B.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 10

▼B
7. Statele membre se asigură ca medicii veterinari oficiali și personalul
auxiliar oficial să fie calificați și să urmeze o formare profesională în
conformitate cu anexa I secțiunea III capitolul IV.

Articolul 6
Moluște bivalve vii

Statele membre se asigură ca producția și introducerea pe piață a

moluștelor bivalve, a echinodermelor, a tunicierilor și a gasteropodelor
marine să fie supuse unor controale oficiale așa cum sunt prevăzute la
anexa II.

Articolul 7
Produse pescărești

Statele membre asigură efectuarea unor controale oficiale privind

produsele pescărești în conformitate cu anexa III.

Articolul 8
Lapte crud și produse lactate

Statele membre asigură efectuarea unor controale oficiale privind laptele

crud și produsele lactate în conformitate cu anexa IV.

▼M1
__________

▼B

CAPITOLUL III

PROCEDURI REFERITOARE LA IMPORTURI

▼M1
Articolul 10

Pentru a asigura aplicarea uniformă a principiilor și condițiilor stabilite

la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și a titlului VI,
capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 se aplică procedurile
stabilite de prezentul capitol.

▼B

Articolul 11
Lista țărilor terțe și a părților din țările terțe de unde este autorizat
importul anumitor produse de origine animală

(1) Produsele de origine animală sunt importate numai dintr-o țară

terță sau dintr-o parte a unei țări terțe înscrise pe o listă întocmită și
actualizată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19
alineatul (2).

▼M1
(2) O țară terță figurează pe aceste liste numai dacă în țara respectivă
a avut loc un control comunitar care demonstrează că autoritatea
competentă oferă garanțiile necesare specificate în articolul 48
alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004. Cu toate acestea, o
țară terță poate figura pe aceste liste fără ca un control comunitar să fi
avut loc dacă:
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 11

▼M1
(a) riscul stabilit în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) litera (a)
din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 nu îl justifică și

(b) se stabilește, la luarea deciziei de a adăuga o anumită țară terță pe o

listă în conformitate cu alineatul (1), că alte informații indică faptul
că autoritatea competentă furnizează garanțiile necesare.

▼B
(3) Listele întocmite în conformitate cu prezentul articol pot fi
combinate cu alte liste stabilite în scopuri privind sănătatea publică
sau sănătatea animală.

▼M1
(4) La elaborarea sau actualizarea listelor se acordă o atenție
deosebită criteriilor enumerate la articolele 46 și 48 alineatul (3) din
Regulamentul (CE) nr. 882/2004. De asemenea, se are în vedere:

▼B
(a) legislația țării terțe privind:

(i) produsele de origine animală;

(ii) utilizarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv normele

privind interdicția sau autorizarea acestora, distribuția, intro­
ducerea acestora pe piață și normele în domeniul gestionării și
inspectării

și

(iii) prepararea și utilizarea furajelor, inclusiv procedurile privind

utilizarea aditivilor și prepararea și utilizarea furajelor cu
conținut medicamentos, precum și calitatea igienică a mate­
riilor prime utilizate pentru prepararea furajelor și a produsului
finit;

▼M1
__________

▼B
(i) condițiile de igienă, aplicate efectiv produselor de origine animală
destinate Comunității, în timpul producției, fabricației, manipulării,
depozitării și expedierii;

(j) orice experiență câștigată în domeniul comercializării produsului

care provine din țara terță și rezultatele controalelor efectuate
eventual la import;

(k) rezultatele controalelor comunitare efectuate în țara terță, și în

special rezultatele evaluării autorităților competente, și măsurile
luate de către autoritățile competente pe baza recomandărilor care
le-au fost comunicate în urma unui control comunitar;

(l) existența, punerea în aplicare și comunicarea programelor aprobate

de luptă împotriva zoonozelor

și

(m) existența, punerea în aplicare și comunicarea unui program aprobat

de supraveghere a reziduurilor.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 12

▼B
(5) Comisia adoptă măsurile necesare pentru ca publicul să aibă
acces la versiunile actualizate ale tuturor listelor întocmite sau actua­
lizate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 12
Lista unităților din care este autorizat importul anumitor produse
de origine animală

(1) Produsele de origine animală pot fi importate în Comunitate

numai în cazul în care au fost expediate din unități înscrise pe listele
întocmite și actualizate în conformitate cu prezentul articol, în cazul în
care au fost obținute sau preparate în astfel de unități, cu excepția:

(a) cazului în care s-a hotărât, după caz, în conformitate cu procedura

menționată la articolul 19 alineatul (2), că garanțiile oferite de o
anumită țară terță în ceea ce privește importul anumitor produse de
origine animală sunt de așa natură încât procedura prevăzută de
prezentul articol nu este necesară în vederea asigurării respectării
cerințelor alineatului (2)

și

(b) cazurilor menționate la anexa V.

De asemenea, carnea proaspătă, carnea tocată, preparatele din carne,

produsele din carne și carnea separată mecanic (MDM) pot fi
importate în comunitate numai în cazul în care au fost produse din
carne obținută în abatoare și secții de tranșare care sunt înscrise pe
listele întocmite și actualizate în conformitate cu prezentul articol sau
în unități comunitare desemnate.

(2) O unitate poate fi înscrisă pe o astfel de listă numai în cazul în

care autoritatea competentă din țara terță de origine oferă garanții:

(a) că respectiva unitate, precum și orice unitate care manipulează

materii prime de origine animală utilizate la fabricarea produselor
de origine animală în cauză, respectă cerințele comunitare relevante,
în special cele din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 sau cele care au
fost definite ca echivalente cu aceste cerințe cu ocazia luării deciziei
de a se adăuga această țară terță pe lista pertinentă în conformitate
cu articolul 11;

(b) că un serviciu oficial de inspecție din această țară supraveghează

unitățile, și pune la dispoziția Comisiei, în cazul în care este
necesar, toate informațiile relevante privind unitățile furnizoare de
materii prime

și

(c) că acest serviciu dispune de o putere efectivă pentru a împiedica

unitățile să exporte în Comunitate în cazul în care acestea nu
respectă cerințele menționate la litera (a).

(3) Autoritățile competente din țările terțe înscrise pe listele întocmite

și actualizate în conformitate cu articolul 11 oferă garanții că listele cu
unitățile menționate la alineatul (1) sunt întocmite, actualizate și comu­
nicate Comisiei.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 13

▼B
(4) (a) Comisia adresează periodic, către punctele de contact pe care
le-au desemnat statele membre în acest sens, notificări privind
listele noi sau actualizate pe care le primește de la autoritățile
competente din țările terțe interesate, în conformitate cu
alineatul (3).

(b) În cazul în care, în termen de douăzeci de zile lucrătoare de

la data notificării Comisiei, nici un stat membru nu se opune
listei noi sau actualizate, este autorizat importul din unitățile
care sunt menționate pe această listă, în termen de zece zile
lucrătoare de la data la care Comisia a făcut publică lista.

(c) De fiecare dată când cel puțin un stat membru prezintă

observații în scris sau când Comisia consideră că este
necesar să modifice o listă ținând seama de anumite
informații relevante, cum sunt rapoartele încheiate după
inspecțiile comunitare sau o notificare în cadrul sistemului
rapid de alertă, Comisia informează toate statele membre în
această privință și înscrie problema pe ordinea de zi a urmă­
toarei ședințe a secțiunii competente a Comitetului permanent
pentru lanțul alimentar si sănătatea animală, pentru ca acesta
să hotărască, după caz, în conformitate cu procedura
menționată la articolul 19 alineatul (2).

(5) Comisia asigură ca versiunile actualizate ale tuturor listelor să fie

accesibile publicului.

Articolul 13
Moluște bivalve, echinoderme, tunicieri și gasteropode marine vii

(1) Sub rezerva articolului 12 alineatul (1) litera (b), moluștele

bivalve, echinodermele, tunicierii și gasteropodele marine vii provin
din zone de producție din țări terțe care sunt înscrise pe listele
întocmite și actualizate în conformitate cu articolul 12.

(2) Cerința din alineatul (1) nu se aplică pectinidelor recoltate în

afara zonelor de producție clasificate. Cu toate acestea, controalele
oficiale privind pectinidele au loc în conformitate cu anexa II
capitolul III.

(3) (a) Înainte de întocmirea listelor menționate la alineatul (1), se

iau în considerare, în special, garanțiile pe care le poate oferi
autoritatea competentă din țara terță în ceea ce privește
conformitatea cu cerințele din prezentul regulament privind
clasificarea și controlul zonelor de producție.

(b) Înainte de întocmirea listelor menționate, are loc o misiune de

inspecție comunitară la fața locului, cu excepția cazului în
care:

(i) riscul determinat în conformitate cu articolul 18 punctul

18 nu justifică acest lucru

și

(ii) în momentul în care se hotărăște inspecția unei zone de

producție anume dintr-o listă în conformitate cu
alineatul (1), se consideră că alte informații arată că auto­
ritatea competentă oferă garanțiile cerute.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 14

▼B
(4) Comisia ia măsurile necesare pentru ca publicului să îi fie acce­
sibile versiunile actualizate ale tuturor listelor întocmite sau actualizate
în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 14
Documente

(1) În cazul în care sunt importate în Comunitate, loturile de produse

de origine animală sunt însoțite de un document care răspunde cerințelor
menționate la anexa VI.

(2) Documentul atestă că produsele respectă:

(a) cerințele menționate pentru produsele în cauză în temeiul

Regulamentului (CE) nr. 852/2004 și Regulamentului (CE)
nr. 853/2004 și toate dispozițiile echivalente cu aceste cerințe

și

▼M1
(b) orice condiții specifice pentru importuri stabilite în conformitate cu
articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

▼B
(3) Documentele pot include detalii cerute de alte dispoziții comu­
nitare privind sănătatea publică și animală.

(4) Pot fi acordate derogări de la alineatul (1) în conformitate cu

procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), în cazul în care
este posibil ca garanțiile menționate la alineatul (2) din prezentul
articol să fie obținute în alt mod.

Articolul 15
Dispoziții speciale pentru produsele pescărești

(1) Procedurile prevăzute de prezentul articol nu se aplică produselor

pescărești proaspete debarcate în Comunitate direct dintr-o navă de
pescuit care navighează sub pavilionul unei țări terțe.

Controalele oficiale privind aceste produse pescărești se efectuează în

conformitate cu anexa III.

(2) (a) Produsele pescărești importate de nave fabrică sau de nave

frigorifice care navighează sub pavilionul unei țări terțe
provin din nave care sunt înscrise pe o listă întocmită și
actualizată în conformitate cu procedura menționată la
articolul 12 alineatul (4).

(b) Cu toate acestea, prin derogare de la articolul 12 alineatul (2)

litera (b), o navă poate, de asemenea, fi înscrisă pe aceste
liste:

(i) pe baza unei comunicări comune a autorității competente

din țara terță sub pavilionul căreia navighează nava
respectivă împreună cu autoritatea competentă a unei alte
țări terțe căreia i-a fost delegată de către prima autoritate
competentă răspunderea inspecției navei în cauză, cu
condiția:

— ca această a doua țară terță să fie înscrisă pe lista

țărilor terțe, întocmită în conformitate cu articolul 11,
din care este autorizat importul de produse pescărești;
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 15

▼B
— ca toate produsele pescărești ale navei în cauză care
urmează să fie introduse pe piață în Comunitate să fie
debarcate direct în această a doua țară terță;

— ca autoritatea competentă din această a doua țară terță

să fi inspectat nava și să fi declarat că aceasta este
conformă cu cerințele comunitare

și

— ca autoritatea competentă din această țară terță să fi

declarat că va inspecta periodic nava pentru a se
asigura că este în continuare conformă cu cerințele
comunitare

sau

(ii) pe baza unei comunicări comune a autorității competente

din țara terță sub pavilionul căreia navighează nava
respectivă și a autorității competente a unui stat membru
căruia i-a fost delegată de către prima autoritate
competentă răspunderea inspecției navei în cauză, cu
condiția:

— ca toate produsele pescărești ale navei în cauză care

urmează să fie introduse pe piață în Comunitate să fie
debarcate direct în acest stat membru;

— ca autoritatea competentă a acestui stat membru să fi

inspectat nava și declarat că este conformă cu cerințele
comunitare

și

— ca autoritatea competentă din acest stat membru să fi

declarat că va inspecta periodic nava pentru a se
asigura că este în continuare conformă cu cerințele
comunitare;

(c) Comisia ia măsurile necesare pentru ca versiuni actualizate ale

tuturor listelor întocmite sau actualizate în conformitate cu
prezentul articol să fie accesibile publicului.

(3) În cazul în care produsele pescărești sunt importate direct de pe

nave de pescuit sau de pe nave frigorifice, documentul necesar în
temeiul articolului 14 poate fi înlocuit de un document semnat de
către căpitan.

(4) Normele de aplicare ale prezentului articol pot fi stabilite în

conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

▼M7
Articolul 16

Măsurile tranzitorii cu un domeniu general de aplicare, destinate să

modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele
prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, în special speci­
ficații suplimentare privind cerințele prevăzute de prezentul regulament,
se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control
menționată la articolul 19 alineatul (3).
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 16

▼M7
Alte măsuri tranzitorii sau de executare pot fi adoptate în conformitate
cu procedura de reglementare menționată la articolul 19 alineatul (2).

▼B

Articolul 17
Modificarea și adaptarea anexelor

▼M7
(1) Anexele I, II, III, IV, V și VI pot fi modificate sau completate de
către Comisie pentru a ține seama de progresele științifice și tehnice.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale
prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, se
adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control
menționată la articolul 19 alineatul (3).

(2) Comisia poate adopta derogări de la anexele I, II, III, IV, V și VI,
cu condiția ca derogările în cauză să nu afecteze realizarea obiectivelor
stabilite de prezentul regulament. Măsurile respective, destinate să
modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin
completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de regle­
mentare cu control menționată la articolul 19 alineatul (3).

▼B
(3) Statele membre pot adopta, fără a periclita realizarea obiectivelor
stabilite în prezentul regulament, în conformitate cu alineatele (4)–(7),
măsuri naționale prin adaptarea cerințelor menționate la anexa I.

(4) Măsurile naționale prevăzute la alineatul (3):

(a) au drept obiect:

(i) facilitarea continuării utilizării metodelor tradiționale în toate

etapele producției, prelucrării sau distribuției mărfurilor
alimentare;

(ii) satisfacerea nevoilor întreprinderilor din sectorul alimentar care

au o producție mică sau care sunt situate în regiuni supuse unor
constrângeri geografice specifice

sau

(iii) facilitarea realizării unor proiecte pilot pentru testarea noilor

metode privind controalele vizând condițiile de igienă în ceea
ce privește carnea;

(b) se referă, în special, la următoarele elemente ale anexei I:

(i) informațiile privind lanțul alimentar;

(ii) prezența autorității competente în unități.

(5) Orice stat membru care dorește să adopte măsuri naționale

precum cele menționate la alineatul (3) informează Comisia și
celelalte state membre cu privire la aceasta. Fiecare notificare:

(a) furnizează o descriere detaliată a cerințelor pentru care statul

membru în cauză estimează că este necesară o adaptare și indică
natura adaptării menționate;

(b) descrie unitățile în cauză;

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 17

▼B
(c) explică motivele adaptării, inclusiv, după caz, prin furnizarea unei
sinteze a analizei riscurilor realizată și prin indicarea oricărei măsuri
care trebuie luată pentru ca adaptarea să nu pericliteze realizarea
obiectivelor prezentului regulament

și

(d) comunică orice altă informație pertinentă.

(6) Celelalte state membre dispun de un interval de trei luni de la

data primirii notificării menționate la alineatul (5) pentru a transmite
observațiile, în scris, Comisiei. Aceasta poate și, în cazul în care
primește observații scrise de la unul sau mai multe state membre,
trebuie să consulte statele membre întrunite în cadrul comitetului
menționat la articolul 19 alineatul (1). Comisia poate hotărî, în confor­
mitate cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2), dacă măsurile
respective pot fi aplicate, sub rezerva modificărilor corespunzătoare, în
cazul în care este necesar. După caz, Comisia poate propune măsuri
generale în conformitate cu alineatele (1) sau (2) din prezentul articol.

(7) Un stat membru poate adopta măsuri naționale prin adaptarea

cerințelor anexei I numai:

(a) în conformitate cu o hotărâre luată prin respectarea alineatului (6)

sau

(b) în cazul în care, la o lună după expirarea termenului prevăzut la

alineatul (6), comisia nu a informat statele membre că a primit
observații scrise sau că are intenția să propună adoptarea unei
decizii luate prin respectarea alineatului (6).

(8) În cazul în care un stat membru adoptă măsuri naționale pentru

realizarea proiectelor pilot de testare a noilor metode privind controalele
vizând condițiile de igienă în ceea ce privește carnea în conformitate cu
alineatele (3)–(7), statul membru comunică rezultatele Comisiei imediat
ce sunt disponibile. Comisia ia în considerare oportunitatea propunerii
unor măsuri generale în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 18
Decizii specifice

▼M7
Fără a aduce atingere aplicării cu caracter general a articolului 16 și a
articolului 17 alineatul (1), pot fi adoptate măsuri de executare, în
conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 19
alineatul (2), precum și modificări la anexele I, II, III, IV, V sau VI, ca
măsuri destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regu­
lament, în conformitate cu procedura de reglementare cu control
menționată la articolul 19 alineatul (3), pentru a preciza:

▼B
1. examenele care să evalueze aptitudinile operatorilor din sectorul
alimentar și ale personalului acestora;

2. metoda care permite comunicarea rezultatelor inspecției;

3. criteriile care permit stabilirea momentului în care, pe baza unei

analize a riscurilor, nu este necesar ca medicul veterinar oficial să
fie prezent în abatoare sau în unitățile de prelucrare a vânatului pe
toată durata inspecțiilor ante-mortem și post-mortem;
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 18

▼B
4. normele privind conținutul testelor pentru medicii veterinari oficiali
și personalul auxiliar oficial;

5. criteriile microbiologice care permit controlul proceselor în raport

cu igiena unităților;

6. celelalte proceduri posibile, examenele serologice sau alte teste de

laborator care oferă garanții cel puțin echivalente cu cele oferite de
procedurile specifice de inspecție post-mortem descrise în anexa I
secțiunea IV și care pot, prin urmare, să le înlocuiască, în cazul în
care autoritatea competentă hotărăște acest lucru;

7. circumstanțele în care nu sunt necesare anumite proceduri de

inspecție post-mortem descrise în anexa I secțiunea IV, în funcție
de exploatația, de regiunea sau de țara de origine și pe baza prin­
cipiilor analizei riscurilor;

8. regulile care se aplică testelor de laborator;

9. tratamentul la temperaturi joase aplicat cărnii în caz de cisticercoză

și de trichineloză;

10. condițiile în care anumite exploatații și regiuni pot fi oficial

declarate indemne de cisticerci sau de trichine;

11. metodele care se aplică pentru examinarea condițiilor menționate la

anexa I secțiunea IV capitolul IX;

12. pentru porcii de îngrășat, criteriile pentru condițiile controlate de

adăpost și sistemele de producție integrată;

13. criteriile de clasificare a zonelor de producție și zonele de relocare

pentru moluștele bivalve vii în cooperare cu laboratorul comunitar
de referință în cauză, și anume:

(a) valorile limită care trebuie respectate și metodele de analiză

pentru biotoxinele marine;

(b) procedurile de identificare a virușilor și standardele virologice

și

(c) planurile de eșantionare, precum și metodele și toleranțele

analitice care trebuie aplicate pentru a controla respectarea
criteriilor;

14. criteriile organoleptice pentru evaluarea prospețimii produselor

pescărești;

15. limitele analitice, metodele de analiză, precum și planurile de eșan­

tionare care trebuie utilizate pentru controalele oficiale ale
produselor pescărești menționate în cadrul anexei III, inclusiv în
ceea ce privește paraziții și contaminanții mediului înconjurător;

16. metoda pe care o va utiliza Comisia pentru ca listele țărilor terțe și

unităților aflate în țări terțe să fie accesibile publicului, în confor­
mitate cu articolele 11, 12, 13 și 15.

▼M1
__________
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 19

▼B
Articolul 19
Procedura de comitet

(1) Comisia este asistată de comitetul permanent pentru lanțul

alimentar și sănătate animală înființat prin articolul 58 din Regula­
mentul (CE) nr. 178/2002.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică

articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor
articolului 8 al acesteia.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE

se stabilește la trei luni.

▼M7
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE,
având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

▼B

Articolul 20
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor

Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor în

problemele care țin de domeniul de aplicare a prezentului regulament, în
cazul în care este necesar, în special:

1. înainte de a propune modificarea cerințelor speciale privind proce­

durile de inspecție post-mortem enumerate în anexa I secțiunea IV;

2. înainte de a propune modificarea normelor stabilite în anexa I

secțiunea IV capitolul IX privind carnea animalelor pentru care
inspecția post-mortem a identificat leziuni care indică o bruceloză
sau o tuberculoză;

și

3. înainte de a propune dispozițiile de aplicare în domeniile prevăzute la

articolul 18 punctele 5–15.

Articolul 21
Raport către Parlamentul European și Consiliu

(1) Până la data de 20 mai 2009, Comisia prezintă Parlamentului

European și Consiliului un raport care analizează experiența dobândită
în cadrul aplicării prezentului regulament.

(2) După caz, Comisia anexează la raport propuneri corespunzătoare.

Articolul 22
Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data

publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică după 18 luni de la data intrării în vigoare a următoarelor acte:

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 20

▼B
(a) Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
(b) Regulamentul (CE) nr. 853/2004
și
(c) Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
29 aprilie 2004 de abrogare a anumitor directive privind igiena
mărfurilor alimentare și normele sanitare care reglementează
producția și introducerea pe piață a anumitor produse de origine
animală destinate consumului uman (1).
Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică înainte de data de
1 ianuarie 2006.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se
aplică direct în toate statele membre.

(1) JO L 157, 30.4.2004, p. 33.

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 21

▼B
ANEXA I
CARNE PROASPĂTĂ

SECȚIUNEA I: ÎNDATORIRILE MEDICULUI VETERINAR OFICIAL

CAPITOLUL I: ÎNDATORIRI PRIVIND CONTROLUL
(1) În afara cerințelor generale de la articolul 4 alineatul (4) privind auditurile
pentru buna practică în ceea ce privește igiena, medicul veterinar oficial
trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă în
permanență propriile proceduri privind fiecare colectare, transport, depo­
zitare, manipulare, prelucrare și utilizare sau eliminare a subproduselor de
origine animală, inclusiv materialele cu riscuri specificate care se află în
responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar.

(2) În afara cerințelor generale de la articolul 4 alineatul (5) privind auditurile

bazate pe principiile HACCP, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure
că procedurile operatorilor oferă garanții că, în măsura posibilului, carnea:

(a) nu prezintă anomalii sau alterări fiziopatologice;

(b) nu prezintă urme de contaminare, cu materii fecale sau de alt fel

și

(c) nu conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care

acest lucru este prevăzut de legislația comunitară, și au fost produse în
conformitate cu legislația comunitară în domeniul EST.

CAPITOLUL II: ÎNDATORIRI PRIVIND INSPECȚIA

În cazul în care îndeplinește îndatoririle privind inspecția în conformitate cu
prezentul capitol, medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare rezultatele
auditurilor efectuate în conformitate cu articolul 4 și cu capitolul I din prezenta
anexă. Este necesar ca, după caz, medicul veterinar oficial să identifice în
consecință îndatoririle privind inspecția.

A. Informații privind lanțul alimentar

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să controleze și să analizeze informațiile

relevante care provin din registrele exploatației de origine a animalelor
destinate sacrificării și să ia în considerare rezultatele temeinic justificate
ale acestui control și ale acestei analize în cazul în care efectuează
inspecții ante-mortem și post-mortem.

(2) În cazul în care îndeplinește îndatoririle privind inspecția, medicul

veterinar oficial trebuie să ia în considerare certificatele oficiale care
însoțesc animalele și eventualele declarații ale medicilor veterinari care
efectuează controale la nivelul producției primare, inclusiv ale medicilor
veterinari oficiali și desemnați.

(3) În cazul în care operatorii din sectorul alimentar care intervin în lanțul
alimentar iau măsuri suplimentare pentru a oferi garanții privind
siguranța alimentelor, prin punerea în aplicare a sistemelor integrate, a
sistemelor particulare de control, a unei proceduri de certificare inde­
pendentă de către terțe persoane sau prin alte mijloace și, în cazul în care
aceste măsuri sunt suficient detaliate iar animalele cuprinse în aceste
sisteme pot fi identificate cu certitudine, medicul veterinar oficial
poate lua în considerare toate acestea în cadrul îndatoririlor sale
privind inspecția și verificarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP.

B. Inspecția ante-mortem
(1) Sub rezerva punctelor (4) și (5):

(a) medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție ante-

mortem a tuturor animalelor înainte de sacrificare;

(b) această inspecție trebuie să aibă loc în termen de 24 de ore după

sosirea animalelor la abator și la mai puțin de 24 de ore înainte de
sacrificare.

De asemenea, medicul veterinar oficial poate cere o inspecție în orice alt

moment.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 22

▼B
(2) Inspecția ante-mortem trebuie să permită în special determinarea, în ceea
ce privește animalul inspectat în cauză, a existenței vreunui semn:

(a) care să indice că a fost periclitată bunăstarea animalelor

sau

▼M10
(b) a unei stări oarecare care ar putea afecta sănătatea animală și umană,
acordând o atenție specială depistării zoonozelor și bolilor
animalelor pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală
în legislația Uniunii.

▼B
(3) În afara inspecției curente ante-mortem, medicul veterinar oficial trebuie
să efectueze o inspecție clinică a tuturor animalelor pe care operatorul
din sectorul alimentar sau un membru al personalului auxiliar oficial este
posibil să le fi separat de restul animalelor.

(4) În cazul sacrificării de urgență în exteriorul abatorului și în cazul în care

este vorba de vânat sălbatic, medicul veterinar oficial trebuie să
examineze, la abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului, declarația
care însoțește carcasa animalului și care este eliberată de medicul
veterinar sau de persoana calificată, în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(5) În cazul în care acest lucru este prevăzut în secțiunea III capitolul II sau
în secțiunea IV, inspecția ante-mortem poate fi efectuată în exploatația
de origine. În acest caz, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze
inspecția ante-mortem la abator numai în cazurile și în măsura indicate.

C. Bunăstarea animalelor
Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă au fost respectate normele
comunitare și naționale care se aplică în domeniul bunăstării animalelor, în
special cele care se referă la protecția animalelor în momentul sacrificării și
în timpul transportului.

D. Inspecția post-mortem
▼M10
(1) Carcasa și organele care însoțesc animalul trebuie să fie supuse imediat
după sacrificare unei inspecții post mortem. Toate suprafețele externe
trebuie să fie examinate. În acest scop, este posibil să fie necesară
manipularea cu ușurință a carcasei și a organelor comestibile sau poate
fi nevoie de instalații tehnice. Problema detectării zoonozelor și bolilor
animalelor pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală în legi­
slația Uniunii va fi tratată cu mare atenție. Este necesar ca viteza liniei
de sacrificare și efectivele de personal de inspecție prezente să fie
adaptate pentru a se putea efectua o inspecție corespunzătoare.

▼B
(2) În cazul în care se consideră necesar, se efectuează examinări supli­
mentare, cum sunt palpările și incizarea anumitor părți ale carcasei și
ale organelor comestibile, precum și testări în laborator pentru a:

(a) pune un diagnostic definitiv

sau

(b) detecta

(i) prezența unei boli animale;

(ii) prezența unor reziduuri sau contaminanți în cantitate mai mare

decât nivelurile stabilite în cadrul legislației comunitare;

(iii) nerespectarea criteriilor microbiologice

sau

(iv) prezența altor factori care pot duce la situația în care carnea să
fie declarată improprie pentru consumul uman sau în care să fie
impuse restricții privind utilizarea acesteia,

în special în cazul animalelor supuse unei sacrificări de urgență.

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 23

▼B
(3) Este necesar ca medicul veterinar oficial să ceară despicarea longitu­
dinală în două semicarcase, urmând coloana vertebrală, a carcaselor de
solipede domestice, de bovine în vârstă de peste șase luni și de porci
domestici în vârstă de peste patru săptămâni, în vederea inspecției post-
mortem. În cazul în care este necesar pentru inspecție, medicul veterinar
oficial poate, de asemenea, cere ca orice cap sau carcasă să fie despicate
în lungime. Cu toate acestea, pentru a se ține seama de obiceiurile
alimentare specifice, de dezvoltarea tehnologică sau de situații
specifice privind sănătatea animală, autoritatea competentă poate
autoriza să nu fie despicate în două carcasele de solipede domestice,
de bovine în vârstă de peste șase luni și de porci domestici în vârstă
de peste patru săptămâni destinate inspecției.

(4) În timpul inspecției, trebuie luate precauții pentru a se asigura reducerea

la minimum a riscului de contaminare a cărnii prin operațiuni cum sunt
palparea, tranșarea sau incizarea.

(5) În cazul sacrificării de urgență, carcasa face obiectul, cât mai rapid
posibil, unei inspecții post-mortem în conformitate cu punctele (1) –
(4) înainte de a fi declarată corespunzătoare pentru consumul uman.

E. Materiale cu riscuri specificate și alte subproduse de origine animală

În conformitate cu normele comunitare specifice privind materialele cu
riscuri specificate și alte subproduse de origine animală, medicul veterinar
oficial trebuie să controleze îndepărtarea, separarea și, după caz, marcarea
acestor produse. Acesta trebuie să se asigure că operatorul din sectorul
alimentar ia toate măsurile necesare pentru a evita contaminarea cărnii prin
materiale cu riscuri specificate în timpul sacrificării (inclusiv în timpul
asomării) și îndepărtării acestora.

F. Teste de laborator
(1) Medicul veterinar oficial trebuie să asigure efectuarea unei eșantionări,
identificarea și manipularea corectă a probelor și trimiterea acestora la
laboratorul corespunzător în cadrul:

(a) supravegherii și controlului zoonozelor și agenților acestora;

(b) unor testări specifice în laborator pentru diagnosticarea EST în

conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului
European și al Consiliului (1);

(c) detectării substanțelor sau produselor neautorizate și al controlului

substanțelor reglementate, în special în cadrul planurilor naționale de
supraveghere a reziduurilor prevăzute în Directiva 96/23/CE a
Consiliului (2)

și

▼M10
(d) detectării bolilor animalelor pentru care sunt stabilite norme de
sănătate animală în legislația Uniunii.

▼B
(2) Este, de asemenea, necesar ca medicul veterinar oficial să se asigure că
toate celelalte teste de laborator necesare sunt efectuate.

CAPITOLUL III: MARCAREA PRIVIND SĂNĂTATEA

(1) Este necesar ca medicul veterinar oficial să controleze marcarea privind
sănătatea și mărcile folosite.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie, în special, să asigure că:

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regula­
mentul (CE) nr. 2245/2003 al Comisiei (JO L 333, 20.12.2003, p. 28).
(2) JO L 125, 23.5.1996, p. 10, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE)
nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 24

▼B
(a) marca de sănătate este aplicată numai pentru animale (ungulate
domestice, mamifere vânat de crescătorie, altele decât lagomorfele, și
vânat mare sălbatic) care au fost supuse unei inspecții ante-mortem și
post-mortem în conformitate cu prezentul regulament și în cazul în care
nu există nici un motiv de a declara carnea improprie pentru consumul
uman. Cu toate acestea, marca de sănătate poate fi aplicată înainte ca
rezultatele examenului trichineloscopic să fie disponibile, în cazul în care
medicul veterinar oficial este sigur că acea carne care provine de la
animalul în cauză va fi introdusă pe piață numai în cazul în care rezul­
tatele respective sunt satisfăcătoare

și că

(b) marca de sănătate se aplică cu o ștampilă cu tuș sau cu foc pe fața

exterioară a carcaselor, astfel încât, în cazul în care carcasele sunt
tranșate în semicarcase sau în sferturi sau în cazul în care semicarcasele
sunt tranșate în trei bucăți, fiecare bucată să aibă o marcă de sănătate.

(3) Marca de sănătate trebuie să fie o marcă ovală cu o lățime de 6,5 cm și o

înălțime de 4,5 cm cel puțin și să comporte următoarele informații scrise cu
litere perfect lizibile:

(a) marca trebuie să indice numele țării unde se află unitatea; acesta poate fi
scris în întregime cu majuscule sau sub forma unui cod de două litere în
conformitate cu standardul ISO corespunzător.

▼M11
Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt BE, BG,
CZ, DK, DE, EE, GR, ES, FR, HR, IE, IT, CY, LV, LT, LU, HU, MT,
NL, AT, PL, PT, SI, SK, FI, RO, SE și UK.

▼B
(b) marca trebuie să indice numărul autorizației abatorului

și

▼M6
(c) ►M11 atunci când se aplică într-o unitate situată în Comunitate, marca
trebuie să aibă forma ovală și să includă acronimul CE, EC, EF, EG,
EK, EO, EY, ES, EÜ, EK, EB, EZ sau WE. ◄

Abrevierile menționate nu trebuie incluse în mărci aplicate pe carnea

importată în Comunitate din abatoare situate în afara Comunității.

▼B
(4) Literele trebuie să aibă o dimensiune pe verticală de 0,8 cm cel puțin, iar
cifrele de 1 cm cel puțin. Dimensiunile și caracterele mărcii pot fi reduse
pentru marcarea mieilor, a iezilor și a purceilor de lapte.

(5) Coloranții utilizați pentru marca de sănătate trebuie să fie autorizați în

conformitate cu normele comunitare privind utilizarea substanțelor
colorante pentru alimente.

(6) De asemenea, marca de sănătate poate să conțină o indicație privind medicul

veterinar oficial care a efectuat inspecția cărnii. ►M3
__________ ◄

▼M12
__________

▼B
(8) Carnea care provine de la vânatul nejupuit poate avea o marcă de sănătate
numai în cazul în care, după jupuirea într-o unitate de prelucrare a vânatului,
a fost supusă unei inspecții post-mortemși a fost declarată corespunzătoare
pentru consumul uman.

(9) Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere normelor de sănătate

animală cu referire la marcarea privind sănătatea.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 25

▼B
SECȚIUNEA II: MĂSURI CARE SE APLICĂ DUPĂ EFECTUAREA
CONTROALELOR
CAPITOLUL I: COMUNICAREA REZULTATELOR INSPECȚIEI
(1) Este necesar ca medicul veterinar oficial să consemneze și să evalueze
rezultatele activităților din cadrul inspecției.

(2) (a) În cazul în care inspecțiile pun în evidență prezența unei boli sau a unei
stări patologice care ar putea afecta sănătatea publică sau animală sau ar
putea periclita bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial trebuie să
informeze operatorul din sectorul alimentar despre aceasta.

(b) În cazul în care problema identificată a apărut în cursul producției

primare, medicul veterinar oficial trebuie să informeze despre aceasta
medicul veterinar particular care se ocupă de animalele din exploatația
de origine, operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploatația
respectivă (cu condiția ca aceste informații să nu fie de natură a
compromite o procedură judiciară ulterioară) și, după caz, autoritatea
competentă de care ține turma de origine sau teritoriul de vânătoare
respectiv.

(c) În cazul în care animalele în cauză provin dintr-o crescătorie a unui alt
stat membru sau dintr-o țară terță, medicul veterinar oficial trebuie să
informeze autoritatea competentă a statului membru în care se află
unitatea respectivă. Fiecare autoritate competentă trebuie să ia măsuri
corespunzătoare în conformitate cu legislația comunitară care se aplică.

(3) Este necesar ca rezultatele inspecțiilor și testărilor să fie menționate în baze

de date corespunzătoare.

▼M10
(4) Medicul veterinar oficial care, în timpul unei inspecții ante mortem sau post
mortem sau în cursul oricărei alte activități de inspectare, suspectează
prezența unui agent infecțios al unei boli animale pentru care sunt
prevăzute norme de sănătate animală în legislația Uniunii, este obligat să
informeze imediat autoritatea competentă și să ia, împreună cu aceasta, toate
măsurile și precauțiile care se impun pentru a împiedica eventuala răspândire
a agentului infecțios, în conformitate cu legislația Uniunii care se aplică.

▼B
CAPITOLUL II: DECIZII PRIVIND INFORMAȚIILE DESPRE LANȚUL
ALIMENTAR
(1) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice că animalele sunt sacrificate
numai în cazul în care deținătorul abatorului a primit informațiile relevante
privind lanțul alimentar și că a luat cunoștință în această privință.

(2) Cu toate acestea, medicul veterinar oficial poate autoriza ca animalele să fie
sacrificate la abator, chiar dacă nu toate informațiile relevante privind lanțul
alimentar sunt disponibile. În acest caz, este necesar ca toate informațiile
relevante privind lanțul alimentar să fie furnizate înaintea declarării carcasei
ca fiind corespunzătoare pentru consumul uman. Până la luarea unei decizii
definitive, este necesar ca aceste carcase și organele comestibile ale acestor
carcase să fie depozitate separat.

(3) Fără a aduce atingere punctului (2), în cazul în care informațiile relevante
privind lanțul alimentar nu sunt disponibile în termen de 24 de ore după
sosirea animalului la abator, orice carne care provine de la acest animal
trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În cazul în care
acest animal nu a fost încă sacrificat, acesta trebuie ținut separat față de
celelalte animale.

(4) În cazul în care, din înregistrări, documente sau alte tipuri de informații care
însoțesc animalele, reiese că:

(a) acestea provin dintr-o exploatație sau dintr-o regiune unde sunt interzise
deplasările de animale sau fac obiectul altor restricții din motive de
sănătate animală sau publică;

(b) nu au fost respectate normele privind medicamentele de uz veterinar

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 26

▼B
sau că

(c) este prezentă orice altă condiție care poate periclita sănătatea umană sau
animală, aceste animale pot fi acceptate pentru sacrificare numai în
conformitate cu procedurile stabilite în cadrul legislației comunitare în
vederea eliminării riscurilor pentru sănătatea umană sau animală.

În cazul în care animalele se află deja la abator, este necesar ca acestea să fie
sacrificate separat și declarate improprii pentru consumul uman, asigurându-
se, după caz, luarea unor precauții pentru a asigura protecția sănătății publice
și animale. În cazul în care se consideră necesar, trebuie efectuate controale
oficiale în exploatația de origine.

(5) Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare în

cazul în care descoperă că înregistrările, documentele sau orice alt tip de
informații care însoțesc animalele nu corespund cu situația reală a exploa­
tației de origine sau cu starea reală a animalelor sau că urmăresc să înșele
deliberat medicul veterinar oficial. Este necesar ca autoritatea competentă să
ia măsuri împotriva operatorului din sectorul alimentar care răspunde de
exploatația de origine a animalelor sau a oricărei alte persoane în cauză.
Aceste măsuri pot avea forma unor controale suplimentare. Operatorul din
sectorul alimentar care răspunde de exploatația de origine a animalelor sau
orice altă persoană în cauză trebuie să suporte costul acestor controale
suplimentare.

CAPITOLUL III: DECIZII PRIVIND ANIMALELE VII

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul
alimentar respectă obligațiile care decurg din Regulamentul (CE)
nr. 853/2004 pentru a oferi garanții că animalele acceptate la sacrificare
pentru consumul uman sunt corect identificate. Este necesar ca acesta să se
asigure că animalele a căror identitate nu este verificabilă sunt sacrificate
separat și declarate improprii pentru consumul uman. În cazul în care
consideră că este necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploatația
de origine.

(2) În cazul în care există motive urgente legate de bunăstarea acestora, caii pot
face obiectul unei sacrificări de urgență la abator, chiar dacă nu au fost
furnizate informațiile legal necesare privind identitatea acestora. Cu toate
acestea, este necesar ca aceste informații să fie furnizate înaintea declarării
carcasei ca fiind improprie pentru consumul uman. Aceste cerințe se aplică și
în cazul sacrificării de urgență a cailor în exteriorul abatorului.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul

alimentar respectă obligațiile care decurg din Regulamentul (CE)
nr. 853/2004 pentru a oferi garanții că animalele în cazul cărora starea
pielii sau a blănii este de așa natură încât există un risc inacceptabil de
contaminare a cărnii în timpul sacrificării nu sunt sacrificate pentru
consumul uman cu excepția cazului în care sunt curățate înainte de
sacrificare.

(4) Animalele afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică trans­
misibilă animalelor sau oamenilor în timpul manipulării sau la consumarea
cărnii acestora și, de regulă, animalele care prezintă simptome clinice de
boală sistemică sau o emaciere nu trebuie sacrificate pentru consumul
uman. Este necesar ca aceste animale să fie sacrificate separat, în condiții
care să nu permită contaminarea celorlalte animale sau carcase, și să fie
declarate improprii pentru consumul uman.

(5) Este necesară amânarea sacrificării animalelor suspecte de a fi afectate de o

boală sau care prezintă o stare patologică putând avea efecte nocive asupra
sănătății publice sau animale. Aceste animale trebuie să fie supuse unei
examinări ante-mortem detaliate care să stabilească un diagnostic. De
asemenea, medicul veterinar oficial poate hotărî completarea inspecției
post-mortem cu o prelevare de probe și teste de laborator. După caz, este
necesar ca animalele să fie sacrificate separat sau la încheierea operațiunilor
normale de sacrificare, luându-se toate precauțiile pentru evitarea conta­
minării altei cărni.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 27

▼B
(6) Animalele care ar putea prezenta reziduuri de medicamente de uz veterinar
care depășesc limitele stabilite în conformitate cu legislația comunitară sau
reziduuri de substanțe interzise trebuie tratate în conformitate cu Directiva
96/23/CE.

(7) Este necesar ca medicul veterinar oficial să impună condițiile în care trebuie
să fie tratate animalele în cadrul unui plan specific de eradicare sau de luptă
împotriva unei anumite boli, cum este bruceloza sau tuberculoza, sau agenți
zoonotici cum sunt salmonelele, sub directa supraveghere a acestuia. Este
necesar ca autoritatea competentă să determine condițiile în care pot fi sacri­
ficate aceste animale. Aceste condiții trebuie să prevadă reducerea la
minimum a riscului de contaminare a celorlalte animale și a cărnii acestor
animale.

(8) În general, este necesar ca animalele prezentate pentru sacrificare într-un

abator să fie sacrificate în acel loc. Cu toate acestea, în circumstanțe excep­
ționale, cum este o defecțiune gravă la echipamentul de sacrificare, medicul
veterinar oficial poate autoriza deplasări directe spre un alt abator.

CAPITOLUL IV: DECIZII PRIVIND BUNĂSTAREA ANIMALELOR

(1) În cazul în care normele privind protecția animalelor în momentul sacrificării
sau uciderii nu sunt respectate, este necesar ca medicul veterinar oficial să se
asigure că operatorul din sectorul alimentar ia imediat măsurile corective
necesare și evită ca această situație să se repete.

(2) Este necesar ca medicul veterinar oficial să adopte o abordare proporțională

și progresivă față de măsurile coercitive, a căror gamă pleacă de la simple
instrucțiuni la decizia de a încetini sau chiar de a opri producția, în funcție de
natura și de gravitatea problemei.

(3) După caz, medicul veterinar oficial trebuie să informeze alte autorități
competente despre problemele privind bunăstarea animalelor.

(4) În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă că nu sunt respectate

normele privind protecția animalelor în timpul transportului, trebuie să ia
măsurile necesare în conformitate cu legislația comunitară corespunzătoare.

(5) În cazul în care:

(a) controalele privind bunăstarea animală sunt efectuate de un membru al

personalului auxiliar oficial în conformitate cu secțiunea III sau IV

și

(b) aceste controale pun în evidență o nerespectare a normelor privind

protecția animalelor, această persoană trebuie să informeze imediat
medicul veterinar oficial despre aceasta și, în cazul în care este necesar
sau în caz de urgență, să ia măsurile necesare prevăzute la punctele
(1)–(4) până la sosirea medicului veterinar oficial.

CAPITOLUL V: DECIZII PRIVIND CARNEA

(1) Carnea trebuie să fie declarată improprie consumului uman în cazul în care:

(a) provine de la animale care nu au fost supuse unei inspecții ante-mortem,

cu excepția vânatului sălbatic;

(b) provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse

unei inspecții post-mortem, cu excepția cazului în care există o indicație
contrară prevăzută de prezentul regulament sau de Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 28

▼B
(c) provine de la animale moarte înainte de sacrificare, fătate moarte, moarte
intrauterin sau sacrificate înainte de vârsta de 7 zile;
(d) rezultă din excizia rănilor provocate de sângerare;

▼M10
(e) provine de la animale afectate de o boală pentru care sunt prevăzute
norme de sănătate animală în legislația Uniunii menționată în anexa I la
Directiva 2002/99/CE a Consiliului (1), cu excepția cazului în care este
obținută în conformitate cu cerințele specifice prevăzute în legislația
respectivă, cu excepția cazului în care există o indicație contrară
prevăzută în secțiunea IV;

▼B
(f) provine de la animale afectate de o boală generalizată, cum sunt
septicemia, piomia, toxemia sau viremia generalizate;
(g) nu este conformă cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legi­
slației comunitare care servesc la determinarea posibilității de a
introduce pe piață un aliment;
(h) prezintă o infestație parazitară, cu excepția cazului în care există o
indicație contrară prevăzută în secțiunea IV;
(i) conține reziduuri sau contaminanți în cantitate mai mare decât nivelurile
stabilite de legislația comunitară. Orice depășire a nivelului cores­
punzător trebuie să ducă, după caz, la analize suplimentare;
(j) fără a aduce atingere unei legislații comunitare mai specifice, provine de
la animale sau carcase care conțin reziduuri de substanțe interzise sau de
la animale tratate cu substanțe interzise;
(k) este compusă din ficat și rinichi de animale în vârstă de peste doi ani
originare din regiunile în care aplicarea planurilor în temeiul articolului
5 din Directiva 96/23/CE a pus în evidență prezența generalizată în
mediul înconjurător a unor metale grele;
(l) a fost tratată ilegal cu substanțe decontaminante;
(m) a fost tratată ilegal cu raze ionizante sau ultraviolete;
(n) conține corpuri străine (cu excepția, în cazul vânatului sălbatic, instru­
mentelor care au servit la vânarea animalului);
(o) prezintă un grad de radioactivitate mai mare decât nivelul maxim
autorizat stabilit în cadrul legislației comunitare;
(p) prezintă alterări fiziopatologice, anomalii privind consistența, o
sângerare insuficientă (cu excepția vânatului sălbatic), anomalii organo­
leptice, în special un miros sexual pronunțat;
(q) provine de la animale emaciate;
(r) conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care există
o prevedere a legislației comunitare;
(s) prezintă o contaminare cu materii fecale, prin murdărire sau în alt fel;
(t) este compusă din sânge care poate reprezenta un risc pentru sănătatea
publică sau animală având în vedere statutul zoosanitar al animalului de
la care provine, indiferent care este acesta, sau poate provoca o conta­
minare în cursul procesului de sacrificare;
(u) poate, conform avizului medicului veterinar oficial, după examinarea
tuturor informațiilor relevante, constitui un risc pentru sănătatea
publică sau animală sau este, din orice alt motiv, improprie pentru
consumul uman.

▼M10
(2) Medicul veterinar oficial poate impune cerințe privind utilizarea cărnii care
provine de la animale:
(a) supuse unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului; sau
(b) dacă este obținută de la efective în care se va aplica tratamentul cărnii în
conformitate cu partea E din anexa II la Regulamentul (CE)
nr. 2160/2003 înainte de introducerea cărnii pe piață.

(1) JO L 18, 23.1.2003, p. 11.

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 29

▼B
SECȚIUNEA III: RESPONSABILITĂȚI ȘI FRECVENȚA CONTROALELOR
CAPITOLUL I: PERSONALUL AUXILIAR OFICIAL
Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar oficial în toate atribuțiile
acestuia, sub rezerva următoarelor restricții și a oricărei norme specifice
prevăzute în secțiunea IV:

1. în ceea ce privește îndatoririle de audit, personalul auxiliar oficial poate numai

să colecteze informațiile privind buna practică privitoare la igienă și proce­
durile bazate pe sistemul HACCP;

▼M12
2. în ceea ce privește inspecția ante mortem și controalele referitoare la
bunăstarea animalelor, personalul auxiliar oficial are posibilitatea de a ajuta
numai în sarcinile pur practice, care pot include o preselecție a animalelor care
prezintă anomalii;

▼B
3. în ceea ce privește inspecțiile post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să
controleze periodic munca personalului auxiliar oficial și, în cazul animalelor
care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului,
trebuie să efectueze personal inspecția.

CAPITOLUL II: FRECVENȚA CONTROALELOR

(1) Este necesar ca autoritatea competentă să asigure că un medic veterinar
oficial cel puțin este prezent:

(a) în abatoare, pe toată durata inspecțiilor atât ante-mortem, cât și post-

mortem

iar

(b) în unitățile de prelucrare a vânatului sălbatic, pe toată durata inspecției

post-mortem.

(2) Cu toate acestea, autoritatea competentă poate adapta această abordare în

anumite abatoare și unități de prelucrare a vânatului sălbatic identificate în
funcție de o analiză a riscurilor și în conformitate cu criteriile stabilite în
conformitate cu articolul 18 punctul 3, în cazul în care acestea există. În acest
caz:

(a) medicul veterinar oficial nu este obligat să fie prezent în abator la

inspecția ante-mortem în cazul în care:

(i) a fost efectuată o inspecție ante-mortem în exploatația de origine de

către un medic veterinar oficial sau desemnat care a verificat infor­
mațiile privind lanțul alimentar și a comunicat rezultatele
controalelor personalului auxiliar oficial prezent la abator;

(ii) personalul auxiliar oficial prezent la abator este asigurat că infor­

mațiile privind lanțul alimentar nu indică absolut nici o problemă
privind siguranța alimentelor și că starea de sănătate și de bunăstare
generală a animalului este satisfăcătoare

și

(iii) medicul veterinar oficial se asigură periodic că personalul auxiliar

oficial realizează în mod convenabil aceste controale;

(b) medicul veterinar oficial nu este obligat să fie în permanență prezent în

timpul inspecției post-mortem:

(i) în cazul în care un membru al personalului auxiliar oficial

procedează la inspecția post-mortem și pune separat carnea care
prezintă anomalii și toată carnea provenind de la același animal;

(ii) în cazul în care toată această carne este inspectată ulterior de către
medicul veterinar oficial

și

(iii) în cazul în care personalul auxiliar oficial furnizează informații

asupra metodelor aplicate și a rezultatelor obținute pentru ca
medicul veterinar oficial să poată fi sigur că au fost respectate
standardele.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 30

▼B
Cu toate acestea, în ceea ce privește păsările de curte și lagomorfele,
personalul auxiliar oficial poate îndepărta carnea care prezintă anomalii
și, sub rezerva secțiunii IV, medicul veterinar oficial nu este obligat să
inspecteze sistematic toată această carne.

(3) Flexibilitatea prevăzută la punctul (2) nu se aplică:

(a) în cazul animalelor sacrificate de urgență;

(b) în cazul animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă

o stare patologică cu efect nociv asupra sănătății umane;

(c) în cazul bovinelor care provin din turme nedeclarate oficial indemne de
tuberculoză;

(d) în cazul bovinelor, ovinelor și caprinelor care provin din turme nede­
clarate oficial indemne de bruceloză;

▼M10
(e) în cazul apariției unei boli a animalelor pentru care sunt stabilite norme
de sănătate animală în legislația Uniunii. Este vorba de animalele
sensibile la boala considerată a proveni din regiunea în cauză, astfel
cum este prevăzut la articolul 2 din Directiva 64/432/CEE a Consi­
liului (1);

(f) în cazul în care sunt necesare controale mai stricte pentru a lua în
considerare bolile emergente sau bolile specifice prevăzute în listele OIE.

▼B
(4) În secțiile de tranșare, autoritatea competentă trebuie să se asigure că este
prezent un medic veterinar oficial sau un membru al personalului auxiliar
oficial în timpul prelucrării cărnii, cu frecvența corespunzătoare pentru a
atinge obiectivele prezentului regulament.

CAPITOLUL III: PARTICIPAREA PERSONALULUI ABATORULUI

A. ÎNDATORIRILE SPECIFICE PRIVIND PRODUCȚIA DE CARNE DE
PĂSĂRI DE CURTE ȘI DE LAGOMORFE
Statele membre pot autoriza personalul abatorului să exercite activitățile
personalului auxiliar oficial specializat în raport cu controlul producției de
carne de păsări de curte și de lagomorfe în următoarele condiții:

▼M6
(a) în cazul în care unitatea aplică bune practici de igienă în conformitate cu
articolul 4 alineatul (4) din prezentul regulament, precum și procedura
HACCP, de cel puțin 12 luni, autoritatea competentă poate autoriza
personalul unității să efectueze sarcini ale personalului auxiliar oficial.
Această autorizație poate fi acordată doar în cazul în care personalul
unității a urmat o formare profesională, care să satisfacă autoritatea
competentă, similară celei urmate de personalul auxiliar oficial în
legătură cu sarcinile atribuite personalului auxiliar sau în legătură cu
sarcinile specifice pe care personalul unității este autorizat să le efectueze.
Personalul în cauză trebuie să fie plasat sub supravegherea, direcția și
responsabilitatea medicului veterinar oficial. În aceste împrejurări,
medicul veterinar este prezent la examinările ante mortem și post
mortem, supraveghează aceste activități și efectuează, în mod periodic,
teste de performanță pentru a garanta că sarcinile îndeplinite de personalul
abatorului corespund criteriilor stabilite de autoritatea competentă; de
asemenea, el întocmește documentația referitoare la rezultatele testelor
de performanță menționate. În cazurile în care nivelul de igienă al
unității este afectat de activitatea personalului respectiv sau personalul
respectiv nu își îndeplinește sarcinile în mod corespunzător sau, în
general, personalul în cauză își desfășoară activitatea într-un mod
considerat nesatisfăcător de către autoritatea competentă, acest personal
este înlocuit de personalul auxiliar oficial.

(1) JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64.

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 31

▼B
(b) Autoritatea competentă a statului membru hotărăște, în principiu de la caz
la caz, dacă autorizează punerea în aplicare a sistemului descris anterior.
În cazul în care statul membru optează pentru principiul acestui sistem,
acesta trebuie să informeze Comisia în această privință și să precizeze
condițiile de aplicare a acestui sistem. Pentru întreprinderile din sectorul
alimentar al unui stat membru în care este pus în aplicare sistemul,
utilizarea efectivă a sistemului este facultativă. Întreprinderile din
sectorul alimentar nu sunt constrânse de către autoritatea competentă să
introducă sistemul descris anterior. În cazul în care autoritatea competentă
nu este convinsă că o întreprindere din sectorul alimentar răspunde
cerințelor, acest sistem nu va fi aplicat în unitatea respectivă. Pentru a
determina dacă este cazul, autoritatea competentă procedează la o analiză
a registrelor de producție și de inspecție, a tipului de activități realizate în
unitate, a istoricului acesteia pe planul respectării legislației, al expe­
rienței, al profesionalismului și al simțului de răspundere al personalului
abatorului în domeniul siguranței alimentelor precum și a altor informații
relevante.

B. PRELEVĂRILE DE PROBE ȘI TESTE SPECIFICE

Personalul abatorului care a urmat o formare profesională specifică, sub
conducerea medicului veterinar oficial, poate, cu răspunderea și sub suprave­
gherea acestuia, efectua prelevări de probe și teste specifice asupra unor
animale din orice specie.

CAPITOLUL IV: CALIFICAREA PROFESIONALĂ

A. MEDICII VETERINARI OFICIALI
(1) Pot fi numiți medici veterinari oficiali numai medicii veterinari care au
reușit la un test ce respectă cerințele de la punctul (2).

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să prevadă dispozițiile necesare

pentru organizarea testului. Acesta trebuie să faciliteze confirmarea
cunoștințelor candidaților în ceea ce privește următoarele subiecte, în
măsura în care este necesar, în funcție de profilul și de calificările
medicului veterinar:

(a) legislația națională și comunitară privind sănătatea publică și

animală, siguranța alimentelor, sănătatea animală, bunăstarea
animalelor și substanțele farmaceutice;

(b) principiile politicii agricole comune, măsurile de susținere a piețelor,

restituirile la export și detectarea fraudelor (inclusiv pe plan mondial:
OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE);

(c) cunoștințe de bază în domeniul prelucrării alimentelor și tehnolo­

giilor alimentare;

(d) principiile, conceptele și metodele bunei practici de fabricare și de

gestionare a calității;

(e) gestionarea calității înainte de recoltare (buna practică privind

cultivarea);

(f) promovarea și utilizarea igienei alimentare și a siguranței alimentelor

(buna practică privind igiena);

(g) principiile, conceptele și metodele de analiză a riscurilor;

(h) principiile, conceptele și metodele sistemului HACCP și utilizarea

acestui sistem pe tot parcursul lanțului de producție a alimentelor;

(i) prevenirea și controlul riscurilor de origine alimentară pentru

sănătatea umană;

(j) dinamica răspândirii infecțiilor și intoxicațiilor;

(k) epidemiologia diagnostică;

(l) sistemele de monitorizare și de supraveghere;

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 32

▼B
(m) auditul și evaluarea regulamentară a sistemelor de gestionare a
calității alimentelor;

(n) principiile și modul de aplicare în diagnosticare a metodelor moderne

de examinare;

(o) tehnologiile informației și comunicării legate de măsurile veterinare

în legătură cu sănătatea publică;

(p) prelucrarea datelor și aplicațiile biostatisticii;

(q) anchetele asupra apariției bolilor de origine alimentară la oameni;

(r) aspectele relevante în ceea ce privește EST;

(s) bunăstarea animalelor în timpul creșterii, transportului și sacrificării;

(t) problemele ecologice legate de producția alimentară (inclusiv

gestionarea deșeurilor);

(u) principiul de precauție și preocupările consumatorilor;

și

(v) principiile formării profesionale a personalului care intervine în

lanțul de producție.

Candidații pot dobândi cunoștințele necesare în cadrul formației lor vete­

rinare de bază sau prin intermediul unei formări continue, sau al expe­
rienței dobândite, după obținerea diplomei de medic veterinar. Autoritatea
competentă poate organiza diferite teste în funcție de profilul candidaților.
Cu toate acestea, în cazul în care autorității competente i se demonstrează
că un candidat a dobândit toate cunoștințele necesare în cadrul unei
programe universitare sau al unei formări continue care duce la o cali­
ficare postuniversitară, aceasta poate dispensa de obligativitatea de a
susține un test.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să aibă aptitudini în domeniul cooperării

multidisciplinare.

(4) De asemenea, fiecare medic veterinar oficial va urma o formare practică

în timpul unei perioade de probă de cel puțin 200 de ore înainte de a
începe să lucreze în mod independent. În această perioadă, persoana în
curs de formare va trebui să lucreze sub supravegherea medicilor vete­
rinari oficiali titulari în abatoare, în secții de tranșare, în posturi de
inspecție a cărnii proaspete și în exploatații. Formarea profesională
trebuie să cuprindă, între altele, controlul sistemelor de gestionare a
siguranței alimentelor.

(5) Medicul veterinar oficial trebuie să-și actualizeze cunoștințele și să fie la

curent cu noile evoluții prin activități periodice de formare continuă și
prin lectura unor lucrări de specialitate. În cazul în care acest lucru este
posibil, medicul veterinar oficial trebuie să participe la acțiuni anuale de
formare continuă.

(6) Medicii veterinari numiți deja pe un post de medic veterinar oficial

trebuie să cunoască suficient de bine problemele menționate la punctul
(2). În cazul în care este necesar, aceștia vor trebui să dobândească aceste
cunoștințe în cadrul formării continue. În acest sens, este necesar ca
autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare.

(7) Fără a aduce atingere punctelor (1)–(5), statele membre pot stabili reguli
specifice pentru medicii veterinari oficiali care lucrează cu jumătate de
normă și care răspund de controalele din întreprinderile mici.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 33

▼B
B. PERSONALUL AUXILIAR OFICIAL
(1) Autoritatea competentă poate numi în calitate de personal auxiliar oficial
numai persoane care au urmat un curs de formare profesională și au reușit
un test în conformitate cu cerințele enunțate în continuare.

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile necesare pentru a

organiza acest test. Pentru a fi autorizați să se prezinte la test, candidații
trebuie să facă dovada că au urmat:

(a) cel puțin 500 de ore de pregătire teoretică și cel puțin 400 de ore de
pregătire practică, care acoperă domeniile definite la punctul (5)

și

(b) o pregătire complementară necesară care să permită personalului

auxiliar oficial să se achite cu competență de sarcinile care îi revin.

(3) Pregătirea practică prevăzută la punctul 2 litera (a) trebuie să se

desfășoare în abatoare și în secții de tranșare, sub conducerea unui
medic veterinar oficial, și în exploatații și alte unități corespunzătoare.

(4) Pregătirea și testele trebuie să se refere în principal la carnea roșie sau la

carnea de pasăre. Cu toate acestea, persoanele care au urmat unul dintre
cele două cursuri și au reușit la test sunt obligate, pentru a susține
următorul test, să urmeze numai un curs de formare redusă. Pregătirea
și testul trebuie să se refere, după caz, la vânatul sălbatic, la vânatul de
crescătorie și la lagomorfele de crescătorie.

(5) Pregătirea personalului auxiliar oficial trebuie să se refere la cunoașterea

următoarelor puncte pe care trebuie să le certifice testele de calificare:

(a) pentru exploatații:

(i) latura teoretică:

— cunoașterea sectorului agricol (organizare, metode de

producție, comerț internațional etc.);

— buna practică privind producția animală;

— cunoștințe de bază privind bolile, în special zoonozele (viruși,

bacterii, paraziți etc.);

— supravegherea bolilor, utilizarea medicamentelor și vacci­

nurilor, detectarea reziduurilor;

— controlul în domeniul igienei și în domeniul sănătății animale;

— bunăstarea animalelor în exploatație și cu ocazia deplasărilor;

— cerințe ecologice (în clădiri, în exploatații și în general);

— acte cu putere de lege și acte administrative relevante;

— preocupările consumatorilor și controlul calității;

(ii) latura practică:

— vizitarea diferitelor tipuri de exploatații care practică diferite

metode de creștere;

— vizitarea unităților de producție;

— observarea încărcării și descărcării animalelor;

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 34

▼B
— demonstrații în laborator;

— controale veterinare;

— documentare;

(b) pentru abatoare și secțiile de tranșare:

(i) latura teoretică:

— cunoașterea industriei cărnii (organizare, metode de producție,

comerț internațional și tehnologia sacrificării și tranșării);

— noțiuni fundamentale de igienă și cunoașterea elementară a

bunei practici în domeniul igienei, în special al igienei indus­
triale, al igienei sacrificării, tranșării și depozitării, precum și
al igienei muncii;

— sistemul HACCP și verificarea procedurilor bazate pe acest

sistem;

— bunăstarea animalelor la descărcarea după transport și la

abator;

— noțiuni fundamentale de anatomie și fiziologie a animalelor

sacrificate;

— noțiuni fundamentale de patologie a animalelor sacrificate;

— noțiuni fundamentale de anatomie patologică a animalelor

sacrificate;

— cunoștințe utile în ceea ce privește EST, precum și alte

zoonoze și agenți zoonotici importanți;

— cunoașterea metodelor și procedurilor de sacrificare, de

inspecție, de preparare, de împachetare, de ambalare și de
transport a cărnii proaspete;

— noțiuni fundamentale de microbiologie;

— inspecția ante-mortem;

— examen trichineloscopic;

— inspecția post-mortem;

— îndatoriri administrative;

— cunoașterea actelor cu putere de lege și actelor administrative

relevante;

— proceduri de eșantionare;

— aspecte legate de fraudă;

(ii) latura practică:

— identificarea animalelor;

— controlarea vârstei animalelor;

— inspecția și evaluarea animalelor sacrificate;

— inspecția post-mortem într-un abator;

— examen trichineloscopic;

— identificarea speciilor animale prin examinarea părților carac­

teristice ale animalului;

— identificarea unui anumit număr de părți ale animalelor sacri­

ficate care au fost supuse unor alterări, cu comentarii;

— controlarea igienei, inclusiv verificarea bunei practici în

domeniu și proceduri ale sistemului HACCP;
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 35

▼B
— înregistrarea rezultatelor inspecției ante-mortem;

— eșantionare;

— trasabilitatea cărnii;

— documentare.

(6) Personalul auxiliar oficial trebuie să-și actualizeze cunoștințele și să fie la

curent cu noile evoluții prin participarea la activități periodice de formare
continuă și prin consultarea unor lucrări de specialitate. În cazul în care
acest lucru este posibil, personalul auxiliar oficial trebuie să participe la
acțiuni anuale de formare continuă.

(7) Persoanele deja numite în calitate de personal auxiliar oficial trebuie să

cunoască suficient de bine problemele menționate la punctul (5). În cazul
în care este necesar, aceștia vor trebui să dobândească aceste cunoștințe în
cadrul formării continue. În acest sens, este necesar ca autoritatea
competentă să ia măsurile corespunzătoare.

(8) Cu toate acestea, în cazul în care personalul auxiliar oficial efectuează

operațiuni de eșantionare și de analiză în legătură cu examenul trichine­
loscopic, autoritatea competentă trebuie să se asigure că aceștia au urmat
o pregătire corespunzătoare pentru a duce la bun sfârșit aceste operațiuni.

SECȚIUNEA IV: CERINȚE SPECIFICE

CAPITOLUL I: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIA BOVINĂ

A. BOVINE ÎN VÂRSTĂ DE SUB ȘASE SĂPTĂMÂNI

Carcasele și organele comestibile ale bovinelor în vârstă de sub șase
săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-
mortem:

1. examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea

ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales);
inspectarea cavității bucale și a zonei faringolaringiene; palparea limbii;
►M4
__________ ◄

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei, a esofagului; palparea

plămânilor; incizia și examinarea plămânilor și a ganglionilor bronhici
și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales).
Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longi­
tudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară perpen­
dicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care
plămânii sunt excluși de la consumul uman;

3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând

obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să fie deschise ventriculele
și să fie secționat septul interventricular;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și

pancreatici (Lnn. portales); palparea și, în cazul în care este necesar,
incizia ficatului și a ganglionilor limfatici;

6. examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a

ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici,
craniales și caudales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia
ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici;

7. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a

rinichilor și a ganglionilor limfatici ai acestora (Lnn. renales);
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 36

▼B
9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

10. examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și articulațiilor. În

cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și arti­
culațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat lichidul
sinovial.

B. BOVINE ÎN VÂRSTĂ DE PESTE ȘASE SĂPTĂMÂNI

Carcasele și organele comestibile ale bovinelor în vârstă de peste șase
săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-
mortem:

1. examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea

ganglionilor limfatici submaxilari, faringieni și parotidieni (Lnn. retrop­
haryngiales, mandibulares și parotidei); inspectarea maseterilor externi,
unde este necesar să fie practicate două incizii paralele cu mandibula,
precum și a maseterilor interni (mușchii interni pterigoizi), care sunt
incizați într-un singur plan. Limba, detașată în prealabil pentru a
permite o examinare detaliată a cavității bucale și a zonei faringola­
ringiene, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale și al unei
palpări. ►M4
__________ ◄

2. inspecția traheei și a esofagului; examinarea vizuală și palparea

plămânilor; incizia și examinarea plămânilor și a ganglionilor bronhici
și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales).
Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longi­
tudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară perpen­
dicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care
plămânii sunt excluși de la consumul uman;

3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând

obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să se deschidă ventriculele
și să se secționeze septul interventricular;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală și palparea ficatului și a ganglionilor limfatici

hepatici și pancreatici (Lnn. portales) ai acestuia; incizia suprafeței
gastrice a ficatului și la baza lobului caudat pentru examinarea
canalelor biliare;

6. examinarea vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a

ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici,
cranialesși caudales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia
ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici;

7. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a

rinichilor și a ganglionilor limfatici renali (Lnn. renales);

9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

10. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul

în care a fost deja îndepărtat);

11. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea și incizia
mamelei și a ganglionilor limfatici ai acesteia (Lnn. supramammarii). La
vaci, este deschisă fiecare jumătate a mamelei printr-o incizie longitu­
dinală și profundă până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar
ganglionii limfatici mamari sunt incizați, cu excepția cazului în care
mamela este exclusă de la consumul uman.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 37

▼B
CAPITOLUL II: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIILE OVINĂ ȘI
CAPRINĂ
Carcasele și organele comestibile ale ovinelor și caprinelor trebuie să fie supuse
următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

1. examinarea vizuală a capului după jupuire și, în cazul în care există

suspiciuni, examinarea gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici
retrofaringieni și parotidieni. Fără a aduce atingere normelor sanitare, aceste
examinări nu sunt necesare în cazul în care autoritatea competentă este în
măsură să ofere garanții că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv
limba și creierul;

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei și a esofagului; palparea

plămânilor și a ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes,
eparteriales și mediastinales). În cazul în care există suspiciuni, este
necesar ca aceste organe și ganglioni limfatici să fie incizați și examinați;

3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii. În cazul în care există

suspiciuni, este necesar ca inima să fie incizată și examinată;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și

pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului și a ganglionilor limfatici ai
acestuia, incizie a suprafeței gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor
biliare;

6. examinarea vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a

ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici,
craniales și caudales);

7. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a

rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);

9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

10. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în

care a fost deja îndepărtat);

11. examinarea vizuală a mamelei și a ganglionilor limfatici ai acesteia;

12. examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și articulațiilor, în cazul

animalelor tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie
incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat
lichidul sinovial.

CAPITOLUL III: SOLIPEDE DOMESTICE

Carcasele și organele comestibile ale solipedelor trebuie să fie supuse urmă­
toarelor proceduri de inspecție post-mortem:

1. examinarea vizuală a capului și, după detașarea limbii, examinarea gâtului;

palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici subma­
xilari, retrofaringieni și parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares și
parotidei). Limba, detașată în prealabil pentru a permite o examinare vizuală
detaliată a cavității bucale și a zonei faringolaringiene, trebuie să facă
obiectul unei examinări vizuale și al unei palpări. ►M4
__________ ◄

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei și a esofagului; palparea

plămânilor; palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor
bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales).
Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longi­
tudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară perpen­
dicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care
plămânii sunt excluși de la consumul uman;
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 38

▼B
3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând
obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât să se deschidă ventriculele
și să se secționeze septul interventricular;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală, palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ficatului
și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);

6. examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor

limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și
caudales); incizia, în cazul în care este necesar, a ganglionilor limfatici
stomacali și mezenterici;

7. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

8. examinarea vizuală și palparea rinichilor; incizia, în cazul în care este

necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici renali (Lnn. renales);

9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

10. examinarea vizuală a organelor genitale ale armăsarilor (cu excepția

penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat) și ale iepelor;

11. examinarea vizuală a mamelei și a ganglionilor limfatici (Lnn. supra­

mammarii) și, în cazul în care este necesar, incizia nodulilor limfatici
supramamari;

12. examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor, în cazul

animalelor tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie
incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat
lichidul sinovial;

13. depistarea, la toți caii suri sau albi, a melanozei și a melanomatozei efectuate
prin examinarea mușchilor și a ganglionilor limfatici (Lnn. subrhomboidei)
subromboidali, de sub cartilajul scapular, prin secționarea inserției unui
umăr. Rinichii trebuie să fie scoși și examinați printr-o incizie pe toată
lungimea lor.

CAPITOLUL IV: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIA PORCINĂ

A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM
(1) Autoritatea competentă poate hotărî că porcii destinați sacrificării trebuie
să fie supuși unei inspecții ante-mortem în exploatația de origine. În acest
caz, sacrificarea unui lot de porci dintr-o exploatație este autorizată
numai:

(a) în cazul în care sunt însoțiți de certificatul de sănătate animală

prevăzut la capitolul X partea A

și

(b) în cazul în care sunt respectate cerințele enunțate la punctele (2)–(5).

(2) Inspecția ante-mortem efectuată în exploatația de origine trebuie să

cuprindă:

(a) controalele registrelor sau ale documentelor exploatației, inclusiv

informațiile privind lanțul de producție;

(b) examinarea porcilor pentru a stabili:

(i) dacă sunt afectați de o boală sau dacă prezintă o stare patologică
transmisibilă animalelor sau oamenilor la manipularea acestora
sau în cazul consumului cărnii acestora sau dacă manifestă un
comportament individual sau colectiv care indică posibilitatea
apariției unei astfel de boli;
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 39

▼B
(ii) dacă prezintă tulburări ale comportamentului general sau semne
de boală care pot face carnea acestora improprie pentru
consumul uman

sau

(iii) dacă există indicații sau presupuneri care lasă să se înțeleagă că

aceștia ar putea prezenta reziduuri chimice în cantitate mai mare
decât de nivelurile stabilite de legislația comunitară sau reziduuri
de substanțe interzise.

(3) Un medic veterinar oficial sau medicul veterinar desemnat trebuie să

procedeze la inspecția ante-mortem în exploatație. Este necesar ca
porcii să fie trimiși direct la abator și să nu fie amestecați cu alți porci.

(4) Este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să comporte numai:

(a) un control de identificare a animalelor

și

(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele

privind bunăstarea animalelor și că porcii nu prezintă semne ale unei
stări care poate fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală. Acest
examen poate fi efectuat de către un membru al personalului auxiliar
oficial.

(5) În cazul în care porcii nu au fost sacrificați în termen de trei zile după
eliberarea certificatului de sănătate animală prevăzut la punctul (1) litera (a):

(a) este necesar ca porcii să fie din nou examinați și să fie eliberat un
nou certificat de sănătate animală în cazul în care aceștia nu au
părăsit exploatația de origine pentru a fi duși la abator;

(b) sacrificarea poate fi autorizată, după evaluarea motivului întârzierii,

cu condiția să fie efectuată o nouă inspecție veterinară ante-mortem a
porcilor, în cazul în care aceștia se află deja în drum spre abator sau
în cazul în care au sosit la abator.

▼M13
B. INSPECȚIA POST MORTEM
1. Carcasele și organele porcinelor trebuie să fie supuse următoarelor
proceduri de inspecție post mortem:

(a) inspecția vizuală a capului și a gâtului, inspecția vizuală a gurii, a

zonei faringolaringiene și a limbii;

(b) inspecția vizuală a plămânilor, a traheii și a esofagului;

(c) inspecția vizuală a pericardului și a inimii;

(d) inspecția vizuală a diafragmei;

(e) inspecția vizuală a ficatului și a nodulilor limfatici hepatici și

pancreatici (Lnn. portales);
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 40

▼M13
(f) inspecția vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a
nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesen­
terici, craniales și caudales);

(g) inspecția vizuală a splinei;

(h) inspecția vizuală a rinichilor;

(i) inspecția vizuală a pleurei și peritoneului;

(j) inspecția vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul

în care a fost deja îndepărtat);

(k) inspecția vizuală a mamelei și a nodulilor limfatici ai acesteia (Lnn.

supramammarii);

(l) inspecția vizuală a regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele

tinere.

2. Medicul veterinar oficial efectuează procedurile suplimentare de inspecție

post mortem, prin incizie și palparea carcasei și a organelor, în cazul în
care, în opinia sa, unul dintre următoarele aspecte indică un risc potențial
pentru sănătatea publică, sănătatea sau bunăstarea animalelor:

(a) verificările și analiza informațiilor privind lanțul alimentar, efectuate

în conformitate cu partea A din secțiunea I capitolul II;

(b) constatările inspecției ante mortem efectuate în conformitate cu partea

B din secțiunea I capitolul II și cu partea A din prezentul capitol;

(c) rezultatele verificărilor privind respectarea normelor de bunăstare

animală, efectuate în conformitate cu partea C din secțiunea I
capitolul II;

(d) constatările inspecției post mortem efectuate în conformitate cu partea

D din secțiunea I capitolul II și cu punctul 1 din prezenta parte;

(e) datele epidemiologice suplimentare sau alte date provenite de la

exploatația de origine a animalelor.

3. În funcție de riscurile identificate, procedurile post mortem suplimentare

menționate la punctul 2 pot include:

(a) incizia și examinarea nodulilor limfatici submaxilari (Lnn. mandi­

bulares);

(b) palparea plămânilor și a nodulilor limfatici bronhici și mediastinali

(Lnn. bifucationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și princi­
palele ramificații bronhiale trebuie să fie deschise longitudinal, iar
plămânii trebuie să fie incizați în treimea lor posterioară, perpen­
dicular pe axele lor principale; aceste incizii nu sunt necesare în
cazul în care plămânii sunt excluși de la consumul uman;

(c) incizia longitudinală a inimii, astfel încât să se deschidă ventriculele

și să se secționeze septul interventricular;

(d) palparea ficatului și a nodulilor săi limfatici;

(e) palparea și, în cazul în care este necesar, incizia nodulilor limfatici
stomacali și mezenterici;
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 41

▼M13
(f) palparea splinei;

(g) incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);

(h) incizia nodulilor limfatici supramamari;

(i) palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere și, în

cazul în care este necesar, incizia regiunii ombilicale și deschiderea
articulațiilor.

▼B
CAPITOLUL V: PĂSĂRI DE CURTE
A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM
(1) Autoritatea competentă poate hotărî că este necesar ca păsările de curte
destinate sacrificării să fie supuse unei inspecții ante-mortem în
exploatația de origine. În acest caz, sacrificarea unui lot de păsări de
curte dintr-o exploatație poate fi autorizată numai:

(a) în cazul în care sunt însoțite de certificatul de sănătate animală

prevăzut la capitolul X partea A

și

(b) în cazul în care sunt respectate cerințele enunțate la punctele (2)–(5).

(2) Inspecția ante-mortem efectuată în exploatația de origine trebuie să

cuprindă:

(a) controalele registrelor sau ale documentelor exploatației, inclusiv

informațiile privind lanțul de producție;

(b) examinarea lotului de păsări de curte pentru a stabili dacă păsările de

curte:

(i) sunt afectate de o boală sau dacă prezintă o stare patologică

transmisibilă animalelor sau oamenilor la manipularea acestora
sau în cazul consumului cărnii acestora sau dacă manifestă un
comportament care indică posibilitatea apariției unei astfel de
boli;

(ii) prezintă tulburări ale comportamentului general sau semne de

boală care pot face carnea acestora improprie pentru consumul
uman

sau

(iii) par să prezinte reziduuri chimice în cantitate mai mare decât

nivelurile stabilite de legislația comunitară sau reziduuri de
substanțe interzise.

(3) Un medic veterinar oficial sau medicul veterinar desemnat trebuie să

procedeze la inspecția ante-mortem în exploatație.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 42

▼B
(4) Este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să comporte numai:

(a) un control de identificare a animalelor

și

(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele

privind bunăstarea animalelor și că păsările de curte nu prezintă
semne ale unei stări care să poată fi nocivă pentru sănătatea umană
sau animală. Acest examen poate fi efectuat de către un membru al
personalului auxiliar oficial.

(5) În cazul în care păsările de curte nu au fost sacrificate în termen de trei zile după
eliberarea certificatului de sănătate animală prevăzut la punctul (1) litera (a):

(a) este necesar ca lotul să fie examinat din nou și să fie eliberat un nou
certificat de sănătate animală în cazul în care acesta nu a părăsit
exploatația de origine;

(b) sacrificarea poate fi autorizată, după evaluarea motivului întârzierii,

cu condiția ca o nouă examinare a lotului să fie efectuată, în cazul în
care acesta se află deja în drum spre abator sau în cazul în care a sosit
la abator.

(6) În cazul în care nu a fost efectuată nici o inspecție ante-mortem în

exploatație, medicul veterinar oficial este obligat să efectueze o
examinare a lotului la abator.

(7) În cazul în care păsările de curte prezintă semne clinice de boală, acestea
nu pot fi sacrificate în scopul consumului uman. Cu toate acestea, sacri­
ficarea acestor păsări de curte poate interveni la încheierea procesului
normal de sacrificare în cazul în care sunt luate precauții pentru a evita
riscul propagării organismelor patogene și pentru ca instalațiile să fie
curățate și dezinfectate imediat după operațiunile de sacrificare.

(8) În ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie

grasși păsările de curte cu eviscerare amânată sacrificate în exploatația de
origine, este necesar să fie efectuată o inspecție ante-mortem în confor­
mitate cu punctele (2) și (3). Carcasele neeviscerate trebuie să fie însoțite
până la abator sau la secția de tranșare de un certificat conform cu
modelul prevăzut în partea C.

B. INSPECȚIA POST-MORTEM
(1) Toate păsările de curte trebuie să fie supuse unei inspecții post-mortem în
conformitate cu secțiunile I și III. De asemenea, medicul veterinar oficial
este obligat să efectueze personal următoarele controale:

(a) inspecția zilnică a viscerelor și a cavităților corporale a unui eșantion

reprezentativ de păsări de curte;

(b) inspecția detaliată a unui eșantion aleator, în fiecare lot cu aceeași

origine, a părților de păsări sau a păsărilor întregi declarate improprii
pentru consumul uman în urma inspecției post-mortem

și

(c) orice examinare suplimentară necesară în cazul în care există motive

pentru a suspecta că păsările de curte în cauză pot fi improprii pentru
consumul uman.

(2) În ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie

grasși păsările de curte cu eviscerare amânată sacrificate în exploatația de
origine, este necesar ca inspecția post-mortem să comporte controlul
certificatului care însoțește carcasele. În cazul în care aceste carcase
sunt transportate direct de la exploatație la secția de tranșare, inspecția
post-mortem trebuie să aibă loc la secția de tranșare.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 43

▼B
C. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 44

▼B
CAPITOLUL VI: LAGOMORFE DE CRESCĂTORIE
Este necesar ca normele care se aplică păsărilor de curte să se aplice și lagomorfelor.

CAPITOLUL VII: VÂNAT DE CRESCĂTORIE

A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM
(1) Inspecția ante-mortem poate fi efectuată în cadrul exploatației de origine în cazul
în care sunt respectate cerințele secțiunii III din anexa III la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004. În cazul în care aceste norme sunt respectate, aceasta trebuie să fie
efectuată de către un medic veterinar oficial sau desemnat.
(2) Este necesar ca inspecția ante-mortem efectuată în exploatație să cuprindă
controalele registrelor sau documentelor exploatației, inclusiv informațiile
privind lanțul alimentar.
(3) În cazul în care inspecția ante-mortem este efectuată la cel mult de trei zile înainte
de sosirea animalelor la abator și în cazul în care aceste animale sunt livrate vii,
este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să comporte numai:
(a) un control al identificării animalelor
și
(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele
privind bunăstarea animalelor și că animalele nu prezintă semne ale
unei stări care poate fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală.
▼M9
(4) Animalele vii inspectate la exploatație vor fi însoțite de un certificat
conform cu specimenul prevăzut la capitolul X partea A. Animalele
inspectate și sacrificate în exploatație vor fi însoțite de un certificat
conform cu specimenul prevăzut la capitolul X partea B. Animalele
inspectate și sacrificate în exploatație în conformitate cu punctul 3
litera (a) din secțiunea III a anexei III la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004 vor fi însoțite de un certificat conform cu specimenul
prevăzut la capitolul X partea C.
(5) Atunci când autoritatea competentă autorizează atestarea de către
operatorul din sectorul alimentar a efectuării corecte a sacrificării și
sângerării animalelor, medicul veterinar oficial sau medicul veterinar
autorizat controlează în mod regulat performanțele persoanelor care efec­
tuează sacrificarea și sângerarea.
▼B
B. INSPECȚIA POST-MORTEM
(1) Această inspecție trebuie să includă palparea și, în cazul în care se
consideră necesar, incizia părților animalului care au fost supuse unei
alterări sau sunt suspecte din orice alt motiv.
(2) Este necesar ca procedurile de inspecție post-mortem descrise pentru
bovine, ovine, porci domestici și păsări de curte să fie aplicate
speciilor corespunzătoare de vânat de crescătorie.
(3) În cazul în care animalele au fost sacrificate în exploatație, medicul veterinar
oficial care operează la abator trebuie să verifice certificatul care le însoțește.
CAPITOLUL VIII: VÂNAT SĂLBATIC
A. INSPECȚIA POST-MORTEM
(1) În momentul livrării la unitatea de prelucrare a vânatului, este necesar
ca vânatul sălbatic să fie inspectat cât mai repede.
(2) Medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare declarația sau
informațiile pe care le-a prezentat persoana calificată care participă la
vânarea animalului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
▼M14
(2a) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă vânatul sălbatic mare nejupuit
transportat la o unitate de prelucrare a vânatului din alt stat membru este însoțit
de un certificat de sănătate în conformitate cu modelul care figurează în anexa la
Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 636/2014 al Comisiei (1) sau de o
declarație (declarații), în conformitate cu secțiunea IV capitolul II punctul 8
litera (b) din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Medicul veterinar
oficial trebuie să țină seama de conținutul certificatului sau al declarației (decla­
rațiilor) respective.

(1) JO L 175, 14.6.2014, p. 16.

 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 45

▼B
(3) La inspecția post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze
la:

(a) o examinare vizuală a carcasei, a cavităților acesteia și, după caz, a

organelor în scopul de a:

(i) detecta eventuale anomalii care nu rezultă din activitatea de

vânătoare. În acest scop, diagnosticul se poate baza pe infor­
mațiile furnizate eventual de persoana calificată privind
comportamentul animalului înainte de a fi ucis,

(ii) verifica dacă moartea nu a fost cauzată de alte motive decât

vânătoarea.

În cazul în care numai rezultatele examinării vizuale nu permit să se

ajungă la o evaluare, este necesar să fie efectuată o inspecție mai
amănunțită într-un laborator;

(b) identificarea unor anomalii organoleptice;

(c) o palpare a organelor, în cazul în care este necesar;

(d) în cazul în care presupuneri serioase duc la suspiciunea privind

prezența unor reziduuri sau contaminanți, o analiză prin sondaj a
reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv a
contaminanților mediului înconjurător. În cazul în care este
efectuată o inspecție mai amănunțită pe baza acestor presupuneri,
medicul veterinar oficial trebuie să aștepte concluzia acestei
inspecții înainte de a proceda la evaluarea întregului vânat ucis la
o anumită vânătoare sau a părților despre care se poate presupune
că prezintă aceleași anomalii;

(e) identificarea elementelor caracteristice care indică prezența unui risc

pentru sănătate din punctul de vedere al cărnii, în special:

(i) un comportament anormal sau o perturbare a stării generale a

animalului viu semnalate de vânător;

(ii) prezența generalizată a unor tumori sau abcese în diferite

organe interne sau mușchi;

(iii) prezența artritei, orhitei, o alterare patologică a ficatului sau a

splinei, o inflamare a intestinelor sau a regiunii ombilicale,

(iv) prezența unor corpuri străine care nu rezultă din activitatea de

vânătoare în cavitățile corporale și în special în interiorul
stomacului și al intestinelor sau în urină, în cazul în care
culoarea pleurei sau a peritoneului prezintă o alterare (în
cazul în care viscerele respective sunt prezente);

(v) prezența paraziților;

(vi) formarea unei cantități importante de gaz în tractusul gastroin­

testinal cu alterarea culorii organelor interne (în cazul în care
viscerele respective sunt prezente);

(vii) prezența unor anomalii de culoare, de consistență sau de

miros accentuate în musculatură sau în organe;

(viii) prezența unor fracturi mai vechi deschise;

(ix) o stare de emaciere și/sau un edem generalizat sau localizat;

(x) aderențe recente în cazul organelor sau al pleurei și al peri­

toneului

și

(xi) alte alterări importante evidente, cum este putrefacția.

(4) În cazul în care medicul veterinar oficial cere acest lucru, coloana
vertebrală și capul trebuie despicate în sensul lungimii.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 46

▼B
(5) În cazul în care este vorba de bucăți întregi de vânat sălbatic mic care
nu au făcut obiectul unei eviscerări imediat după ucidere, medicul
veterinar oficial trebuie să supună un eșantion reprezentativ de
animale de aceeași proveniență unei inspecții post-mortem. În cazul în
care inspecția pune în evidență o boală transmisibilă oamenilor sau una
dintre caracteristicile enumerate la punctul (3) litera (e), este necesar ca
medicul veterinar oficial să supună întregul lot unor verificări supli­
mentare pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat
impropriu pentru consumul uman sau dacă este cazul să fie inspectată
fiecare carcasă individual.

(6) În cazul unor suspiciuni, medicul veterinar oficial poate practica alte
tranșări și inspecții pe părți ale animalelor pe care este necesar să le
examineze pentru a pune un diagnostic definitiv.

B. DECIZII LUATE DUPĂ EFECTUAREA CONTROALELOR

Carnea trebuie declarată improprie pentru consumul uman în cazurile
menționate la secțiunea II capitolul V, precum și în cazul în care prezintă,
la inspecția post-mortem, una dintre caracteristicile enumerate în partea A
punctul (3) litera (e).

CAPITOLUL IX: RISCURI SPECIFICE

A. ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE
Controalele oficiale efectuate în ceea ce privește EST trebuie să ia în consi­
derare cerințele Regulamentului (CE) nr. 999/2001, precum și toate celelalte
dispoziții legislative comunitare din domeniu.

B. CISTICERCOZA
(1) Procedurile de inspecție post-mortem descrise la capitolele I și IV
constituie cerințele minimale pentru identificarea cisticercozei la
bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni, precum și la porci. Pot fi, de
asemenea, utilizate teste serologice specifice. În ceea ce privește bovinele
în vârstă de peste 6 săptămâni, incizia maseterilor la inspecția post-
mortem nu este obligatorie în cazul în care se utilizează un test
serologic specific. Această regulă este, de asemenea, valabilă în cazul
în care bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni au fost crescute într-o
exploatație declarată oficial indemnă de cisticercoză.

(2) Carnea care prezintă o infestare cu cisticercoză trebuie să fie declarată

improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care
această infestare nu este generalizată, părțile neinfectate pot fi declarate
corespunzătoare pentru consumul uman după ce au fost supuse unui
tratament la rece.

C. TRICHINELOZA
(1) Carcasele de porcine (porci domestici, vânat de crescătorie și vânat
sălbatic), de solipede sau de alte specii care pot fi afectate de trichineloză
trebuie să fie supuse unui examen trichineloscopic în conformitate cu
legislația comunitară care se aplică, cu excepția cazului în care în această
legislație există indicații contrare.

(2) Carnea care provine de la animale infectate de trichine trebuie să fie

declarată improprie pentru consumul uman.

D. MORVA
(1) După caz, solipedele trebuie să fie supuse unei examinări pentru identi­
ficarea morvei. Identificarea morvei la solipede cuprinde o examinare
atentă a mucoaselor traheei, a laringelui, a cavităților nazale, a sinusurilor
și a ramificațiilor acestora, după despicarea capului în plan median și
excizia septului nazal.

(2) Carnea care provine de la cai la care a fost diagnosticată prezența morvei
trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 47

▼B
E. TUBERCULOZA
(1) În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la
tuberculină sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei
infecții, acestea trebuie să fie sacrificate separat față de celelalte animale,
luându-se toate precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare
a celorlalte carcase, a liniei de sacrificare și a personalului prezent în abator.
(2) Toată carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a
permis punerea în evidență a unor leziuni tuberculoase în mai multe
organe sau părți ale carcasei trebuie să fie declarată improprie pentru
consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidențiată o
leziune tuberculoasă în ganglionii limfatici ai aceluiași organ sau în
aceeași parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a
carcasei și ganglionii limfatici asociați trebuie să fie declarați improprii
pentru consumul uman.
F. BRUCELOZA
(1) În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la
un test de depistare a brucelozei sau în cazul care există alte motive
pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate separat
față de celelalte animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru
evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de sacrificare
și a personalului prezent în abator.
(2) Carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a permis
punerea în evidență a unei bruceloze acute trebuie să fie declarată
improprie pentru consumul uman. În ceea ce privește animalele la care
a fost depistată o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de
depistare a brucelozei, mamelele, tractusul genital și sângele trebuie să
fie declarate improprii pentru consumul uman, chiar dacă nu a fost
detectată nici o leziune de acest tip.
▼M12
G. SALMONELLA
1. Fără a aduce atingere articolului 1 primul paragraf din
Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei (1), autoritatea competentă
verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul
alimentar a punctului 2.1.4 (criteriu de igienă a procedeelor aplicabil
salmonelei din carcasele de porc) din anexa I la respectivul regulament,
prin aplicarea următoarelor măsuri:
(a) eșantionare oficială, folosind aceeași metodă și spațiu de eșantionare ca
operatorii din sectorul alimentar. Cel puțin 49 (2) de eșantioane aleatorii
trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eșantioane
poate fi redus în abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului; și/sau
(b) colectarea tuturor informațiilor privind numărul total și numărul de eșan­
tioane pozitive la Salmonella prelevate de operatorii din sectorul alimentar în
conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE)
nr. 2073/2005, în cadrul punctului 2.1.4 din anexa I la acesta; și/sau
(c) colectarea tuturor informațiilor privind numărul total de și numărul
de eșantioane pozitive la Salmonella prelevate în cadrul programelor
naționale de control în statele membre sau regiuni din statele membre
în care garanțiile speciale au fost aprobate în conformitate cu
articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 în ceea ce privește
producția de carne de porc.
2. Dacă acest criteriu de igienă a procedeelor nu este respectat în mai multe
ocazii, autoritatea competentă solicită operatorului din sectorul alimentar
în cauză un plan de acțiune și controlează cu strictețe rezultatul acesteia.
3. Numărul total și numărul de eșantioane pozitive la Salmonella, dife­
rențiate între eșantioane prelevate în temeiul punctului 1 literele (a),
(b) și (c), atunci când se aplică, se comunică în conformitate cu articolul 9
alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a
Consiliului (3).

(1) JO L 338, 22.12.2005, p. 1.

(2) În cazul în care toate sunt negative, 95 % din certitudinea statistică confirmă că
prevalența este mai mică de 6 %.
(3) JO L 325, 12.12.2003, p. 31.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 48

▼B
CAPITOLUL X: MODELE DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ
A. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU
ANIMALELE VII
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 49

▼B
B. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU
ANIMALELE SACRIFICATE ÎN EXPLOATAȚIE
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 50

▼M9
C. SPECIMEN DE CERTIFICAT SANITAR PENTRU VÂNAT DE CRES­
CĂTORIE SACRIFICAT ÎN EXPLOATAȚIE în conformitate cu punctul 3
litera (a) din secțiunea III a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 51

▼B
ANEXA II
MOLUȘTE BIVALVE VII

CAPITOLUL I: DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică moluștelor bivalve vii și, prin analogie, echinodermelor
vii, tunicierilor vii și gasteropodelor marine vii.

CAPITOLUL II: CONTROALE OFICIALE PRIVIND MOLUȘTELE

BIVALVE VII CARE PROVIN DIN ZONE DE
PRODUCȚIE CLASIFICATE
A. CLASIFICAREA ZONELOR DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE
(1) Este necesar ca autoritatea competentă să stabilească amplasarea și
limitele zonelor de producție și de relocare pe care le clasifică. În
cazul în care este necesar, aceasta poate îndeplini această cerință în
cooperare cu operatorul din sectorul alimentar.

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să clasifice zonele de producție în

care autorizează recoltarea moluștelor bivalve vii în trei clase diferite, în
funcție de nivelul de contaminare fecală. În cazul în care este necesar,
aceasta poate îndeplini această cerință în cooperare cu operatorul din
sectorul alimentar.

(3) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa A zonele în care
pot fi recoltate moluștele bivalve vii pentru consumul uman direct.
Moluștele bivalve vii care provin din aceste zone trebuie să respecte
standardele de sănătate animală care se aplică moluștelor bivalve vii
prevăzute la capitolul V secțiunea VII din anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

▼M6
(4) Autoritatea competentă poate clasifica drept zone de clasă B zonele în
care moluștele bivalve vii pot fi recoltate, dar nu pot fi comercializate
pentru consumul uman decât după ce au fost supuse unui tratament într-
un centru de purificare sau după relocare, pentru a respecta standardele de
sănătate menționate la punctul 3. Moluștele bivalve vii care provin din
aceste zone nu pot să depășească, în 90 % din eșantioane, limita de
4 600E. coli la 100 g de carne și lichid intravalvar. În restul de 10 %
din eșantioane, moluștele bivalve vii nu trebuie să depășească limita de
46 000E. coli la 100 g de carne și lichid intravalvar.

Metoda de referință pentru această analiză este testul numărului celui mai
probabil (NCP) cu cinci tuburi și trei diluări specificat de standardul ISO
16649-3. Alte metode pot fi utilizate în cazul în care sunt validate în
raport cu metoda de referință, în conformitate cu criteriile stabilite prin
standardul EN/ISO 16140.

▼M2
(5) Autoritatea competentă poate clasifica în zonele de clasă C zonele în care
moluștele bivalve vii pot fi recoltate, dar nu pot fi introduse pe piață
decât după o relocare de lungă durată pentru a respecta standardele de
sănătate menționate la punctul 3. Moluștele bivalve vii care provin din
aceste zone nu pot să depășească limita de 46 000E. coli la 100 g de
carne și lichid intravalvar. Metoda de referință pentru această analiză este
testul NCP la cinci tuburi și trei diluări specificat de standardul ISO
16649-3. Alte metode pot fi utilizate în cazul în care sunt validate în
ceea ce privește metoda de referință, în conformitate cu criteriile stabilite
prin standardul EN/ISO 16140.

▼B
(6) În cazul în care autoritatea competentă decide, în principiu, să clasifice o
zonă de producție sau de relocare, aceasta trebuie:
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 52

▼B
(a) să întocmească un inventar al surselor de poluare de origine umană
sau animală care pot constitui o sursă de contaminare a zonei de
producție;

(b) să examineze cantitățile de poluanți organici emise în cursul dife­

ritelor perioade ale anului, în funcție de variațiile pe anotimpuri ale
populației umane și ale populației animale în bazinul hidrografic, în
funcție de precipitații, de tratarea apelor reziduale etc.;

(c) să determine caracteristicile circulației poluanților pe baza modelelor

cunoscute ale curentologiei (știință care studiază curenții marini), ale
batimetriei și ale ciclului mareelor în zona de producție

și

(d) să elaboreze un program de eșantionare a moluștelor bivalve vii în

zona de producție, bazat pe examinarea datelor stabilite, cu un număr
de eșantioane, o repartizare geografică a punctelor de eșantionare și o
frecvență de eșantionare care trebuie să asigure că rezultatele
analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în
considerare.

B. CONTROLUL ZONELOR DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE

(1) Zonele de producție și de relocare clasificate trebuie să fie controlate la
intervale regulate pentru a verifica:

(a) că nu există fraude privind originea, proveniența și destinația

moluștelor bivalve vii;

(b) calitatea microbiologică a moluștelor bivalve vii în funcție de zonele

de producție și de relocare;

(c) posibilitatea prezenței planctonului toxic în apele de producție și de

relocare precum și a biotoxinelor în moluștele bivalve vii

și

(d) eventualitatea prezenței contaminanților chimici în moluștele bivalve

vii.

(2) În scopul aplicării punctului 1 literele (b), (c) și (d), este necesar să se
stabilească planuri de eșantionare care prevăd că aceste controale trebuie
să fie efectuate la intervale regulate sau de la caz la caz dacă recoltarea
are loc la perioade neregulate. Repartizarea geografică a punctelor de
eșantionare și frecvența eșantionării trebuie să asigure că rezultatele
analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în
considerare.

(3) Planurile de eșantionare care vizează controlul calității microbiologice a

moluștelor bivalve vii trebuie să ia în special în considerare:

(a) variațiile probabile ale contaminării fecale

și

(b) parametrii indicați la partea A punctul (6).

(4) Planurile de eșantionare pentru identificarea posibilității prezenței planc­

tonului toxic în apele de producție și de relocare precum și a biotoxinelor
în moluștele bivalve vii trebuie să ia în special în considerare eventualele
variații ale prezenței planctonului care conține biotoxine marine. Eșan­
tionarea trebuie să cuprindă:

(a) o eșantionare periodică pentru detectarea unor schimbări în

compoziția planctonului care conține toxine și repartizarea geografică
a acestora. Orice rezultat care duce la suspiciunea unei acumulări de
toxine în carnea moluștelor trebuie să fie urmat de o eșantionare
intensivă;

(b) testări periodice ale toxicității pe moluștele din zona afectată care
sunt cele mai sensibile la contaminare.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 53

▼B
(5) Frecvența eșantionării în vederea analizei toxinelor prezente în moluște
trebuie, ca o regulă generală, să fie săptămânală în cursul perioadelor în
care este autorizată recoltarea. Această frecvență poate fi redusă pentru
zonele specifice sau pentru tipuri specifice de moluște, în cazul în care în
urma unei evaluări a riscurilor privind prezența toxinelor sau a fitoplanc­
tonului există indicația unui risc foarte scăzut de episod toxic. Este
necesar ca această frecvență să fie mai mare în cazul în care această
evaluare arată că o eșantionare săptămânală nu este suficientă.
Evaluarea riscurilor trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice
în vederea evaluării riscului de apariție a toxinelor în moluștele bivalve
vii din aceste zone.

(6) În cazul în care ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru

un grup de specii crescute în aceeași zonă, specia care prezintă ponderea
cea mai mare poate fi considerată specie de referință. Aceasta va permite
exploatarea tuturor speciilor din grup în cazul în care conținuturile de
toxine ale speciei de referință sunt mai mici decât limitele regulamentare.
În cazul în care conținuturile de toxine ale speciei de referință sunt mai
mari decât aceste limite, recoltarea altor specii este autorizată numai în
cazul în care analizele suplimentare practicate asupra acestor specii pun în
evidență conținuturi de toxine mai mici decât aceste limite.

(7) În ceea ce privește supravegherea planctonului, eșantioanele trebuie să fie

reprezentative pentru coloana de apă și să furnizeze informații asupra
prezenței speciilor toxice și asupra evoluției populației. În cazul unei
evoluții a populației toxice care poate duce la o acumulare de toxine,
frecvența eșantionării moluștelor va trebui să crească sau vor fi aplicate
măsuri de închidere preventivă a zonelor respective până la obținerea
rezultatelor analizelor toxinelor.

(8) Planurile de eșantionare pentru controlul prezenței contaminanților

chimici trebuie să permită detectarea oricărei depășiri a conținuturilor
stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 466/2001 al Comisiei (1).

C. DECIZIILE LUATE ÎN URMA EFECTUĂRII CONTROLULUI

(1) În cazul în care rezultatele eșantionării scot în evidență că nu au fost
respectate standardele sanitare privind moluștele sau că este pusă în
pericol sănătatea umană, este necesar ca autoritatea competentă să
închidă zona de producție în cauză, împiedicând astfel recoltarea
moluștelor bivalve vii. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate
reclasifica o zonă de producție în zonă din clasa B sau C în cazul în
care această zonă respectă criteriile relevante enunțate în partea A și nu
reprezintă un risc pentru sănătatea umană.

(2) Autoritatea competentă poate autoriza redeschiderea unei zone de

producție închise numai în cazul în care standardele sanitare privind
moluștele sunt din nou în conformitate cu legislația comunitară. În
cazul în care autoritatea competentă dispune închiderea unei zone de
producție din cauza prezenței planctonului sau a conținuturilor excesive
de toxine în moluște, redeschiderea acesteia este condiționată de două
analize succesive, practicate la un interval de 48 de ore cel puțin ale căror
rezultate trebuie să se situeze sub limita regulamentară. În momentul în
care ia această decizie, autoritatea competentă poate lua în considerare
informația privind evoluția fitoplanctonului. În cazul în care există date
solide privind dinamica toxicității unei zone și cu condiția să fie dispo­
nibile date recente care indică tendința de scădere a toxicității, autoritatea
competentă poate decide să redeschidă zona în cazul în care o singură
eșantionare oferă rezultate sub limita regulamentară.

D. CERINȚE SUPLIMENTARE ÎN DOMENIUL CONTROLULUI

(1) Autoritatea competentă trebuie să asigure supravegherea zonelor de
producție clasificate în care a interzis recoltarea moluștelor bivalve vii
sau a condiționat-o în mod special pentru a evita comercializarea
produselor nocive pentru sănătatea umană.

(1) JO L 77, 16.3.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE)
nr. 655/2004 (JO L 104, 8.4.2004, p. 48).
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 54

▼B
(2) Este necesară supravegherea zonelor de producție și de relocare prevăzută
în partea B punctul (1), precum și un sistem de control care să includă
testări de laborator pentru a verifica dacă operatorii din sectorul alimentar
respectă cerințele care se aplică produselor finale în toate etapele
producției, prelucrării și distribuției. Acest control vizează în special
verificarea conținuturilor de biotoxine marine și de contaminanți care
nu trebuie să fie mai mari decât limitele de siguranță și calitatea micro­
biologică a moluștelor care nu trebuie să prezinte nici un pericol pentru
sănătatea umană.
E. ÎNREGISTRAREA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII
Este necesar ca autoritatea competentă:
(a) să elaboreze și să actualizeze o listă a zonelor de producție și de relocare
desemnate, cu indicarea detaliată a amplasării, delimitării și clasificării
acestora, în care pot fi recoltate moluștele bivalve vii în conformitate cu
cerințele prezentei anexe. Este necesar ca această listă să fie comunicată
părților interesate de prezenta anexă, în special producătorilor și respon­
sabililor centrelor de purificare și ai centrelor de expediere;
(b) să informeze imediat părțile interesate de prezenta anexă, cum sunt
producătorii și responsabilii centrelor de purificare și ai centrelor de
expediere, despre orice modificare privind amplasarea, delimitarea sau
clasificarea unei zone de producție, sau despre închiderea acesteia, fie că
este temporară sau definitivă
și
(c) să intervină rapid în cazul în care controalele prevăzute de prezenta
anexă arată că o zonă de producție trebuie să fie închisă sau reclasificată
sau că poate să fie redeschisă.
F. AUTOCONTROLUL EXERCITAT DE CĂTRE OPERATORII DIN
SECTORUL ALIMENTAR
Pentru a se pronunța în ceea ce privește clasificarea, deschiderea sau
închiderea zonelor de producție, autoritatea competentă poate lua în consi­
derare rezultatele controalelor realizate de către operatorii din sectorul
alimentar sau de către organizațiile care îi reprezintă. În acest caz, autoritatea
competentă trebuie să fi autorizat laboratorul care va efectua analiza și, după
caz, eșantionarea și analiza trebuie să fi fost realizate în conformitate cu un
protocol convenit între autoritatea competentă și operatori sau organizația în
cauză din sectorul alimentar.
▼M8
CAPITOLUL III: CONTROALELE OFICIALE PRIVIND PECTINIDELE ȘI
GASTEROPODELE MARINE VII CARE NU SE
HRĂNESC PRIN FILTRARE, CULTIVATE ÎN AFARA
ZONELOR DE PRODUCȚIE CLASIFICATE
Controalele oficiale privind pectinidele și gasteropodele marine vii care nu se
hrănesc prin filtrare, cultivate în afara zonelor de producție clasificate, se efec­
tuează în piețe de pește, centre de expediere și unități de prelucrare.
Prin astfel de controale oficiale se verifică respectarea standardelor sanitare
pentru moluștele bivalve vii menționate în anexa III secțiunea VII capitolul V
din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, precum și respectarea altor cerințe cuprinse
în anexa III secțiunea VII capitolul IX din respectivul regulament.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 55

▼B
ANEXA III
PRODUSE PESCĂREȘTI

CAPITOLUL I: CONTROALE OFICIALE ALE PRODUCȚIEI ȘI INTRO­

DUCERII PE PIAȚĂ
(1) Controalele oficiale ale producției și introducerii pe piață a produselor
pescărești trebuie să cuprindă în special:

(a) un control periodic al condițiilor de igienă la debarcare și la prima

vânzare;

(b) inspecții periodice ale navelor și unităților terestre, inclusiv halele de

vânzare prin licitație și piețele de comerț cu ridicata, pentru a verifica,
în special:

(i) după caz, dacă sunt încă respectate condițiile autorizării;

(ii) dacă produsele pescărești sunt manipulate corect;

(iii) respectarea cerințelor în ceea ce privește igiena și temperatura

și

(iv) starea de igienă a unităților, inclusiv navele, și a instalațiilor și

echipamentelor acestora și igiena personalului

și

(c) controale ale condițiilor de depozitare și transport.

(2) Cu toate acestea, sub rezerva punctului (3), controalele navelor:

(a) pot fi efectuate în cazul în care navele fac o escală într-un port dintr-un
stat membru;

(b) vizează toate navele care debarcă produse pescărești în porturile Comu­
nității, indiferent de pavilionul sub care navighează

și

(c) pot, în cazul în care este necesar, în cazul în care autoritatea competentă
a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava efectuează controlul
oficial, fi efectuate când nava este pe mare sau când se află într-un port
din alt stat membru sau dintr-o țară terță.

(3) (a) Pentru inspectarea unei nave fabrică sau a unei nave frigorifice care
navighează sub pavilionul unui stat membru efectuată în scopul
acordării unei autorizări pentru această navă, autoritatea competentă a
acestui stat membru este obligată să realizeze inspecții în conformitate
cu cerințele din articolul 3, în special în ceea ce privește duratele
prevăzute la articolul 3 alineatul (2). În cazul în care este necesar, auto­
ritatea competentă respectivă poate inspecta nava când aceasta se află pe
mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o țară
terță.

(b) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui

pavilion îl arborează nava a acordat pentru această navă o autorizare
condiționată în conformitate cu articolul 3, autoritatea competentă
respectivă poate autoriza autoritatea competentă:

(i) din alt stat membru

sau

(ii) dintr-o țară terță care este menționată într-o listă a țărilor terțe din care
este autorizat importul de produse pescărești stabilită în conformitate cu
articolul 11, să realizeze o inspecție de monitorizare în vederea
acordării unei autorizații definitive sau să proroge o autorizație condi­
ționată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) sau să
mențină autorizația în faza de examinare în conformitate cu articolul 3
alineatul (4). În cazul în care este necesar, autoritatea competentă
respectivă poate inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când
se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o țară terță.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 56

▼B
(4) În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru autorizează
autoritatea competentă din alt stat membru sau dintr-o țară terță să
realizeze inspecții în numele acesteia în conformitate cu punctul (3), cele
două autorități competente stabilesc împreună modalitățile de realizare a
acestei inspecții. Este necesar ca aceste modalități să ofere, în special,
garanția că autoritatea competentă din statul membru sub al cărui pavilion
navighează vasul primește imediat un raport privind rezultatele inspecțiilor și
orice suspiciune de neconformitate care să-i permită să ia măsurile necesare.

CAPITOLUL II: CONTROALELE OFICIALE ALE PRODUSELOR

PESCĂREȘTI
Controalele oficiale ale produselor pescărești trebuie să cuprindă cel puțin
elementele care urmează.

A. EVALUĂRILE ORGANOLEPTICE
Este necesar să fie efectuate controale organoleptice aleatorii în toate etapele
producției, prelucrării și distribuției. Aceste controale au drept scop, în
special, verificarea respectării criteriilor de prospețime stabilite în confor­
mitate cu legislația comunitară. Aceasta înseamnă, în special, să se
verifice, în toate etapele producției, prelucrării și distribuției, dacă
produsele pescărești depășesc liniile de bază cel puțin ale criteriilor de pros­
pețime stabilite în conformitate cu legislația comunitară.

B. INDICATORII DE PROSPEȚIME
În cazul în care examinarea organoleptică pune sub semnul întrebării pros­
pețimea produselor pescărești, pot fi prelevate probe care să fie supuse unor
testări în laborator pentru determinarea conținuturilor de azot bazic volatil
total (TVB-N) și de azot-trimetilamină (TMA-N).

Autoritatea competentă trebuie să utilizeze criteriile stabilite de legislația

comunitară.

În cazul în care evaluarea organoleptică pune sub semnul întrebării și alți

parametri care pot afecta sănătatea umană, este necesar să fie prelevate probe
corespunzătoare în scopul verificării.

C. HISTAMINA
Este necesar să fie efectuate teste aleatorii de control al histaminei în scopul
verificării respectării conținuturilor stabilite de legislația comunitară.

D. REZIDUURILE ȘI CONTAMINANȚII
Este necesar să fie adoptate dispoziții pentru a controla nivelurile de reziduuri
și de contaminanți în conformitate cu legislația comunitară.

E. CONTROALELE MICROBIOLOGICE
Este necesar să fie efectuate controale microbiologice, în cazul în care acest
lucru este necesar în conformitate cu normele și criteriile stabilite în această
privință de legislația comunitară.

F. PARAZIȚII
Este necesar să fie efectuate teste aleatorii în scopul verificării respectării
legislației comunitare privind paraziții.

▼M6
G. PRODUSE PESCĂREȘTI TOXICE
Trebuie efectuate controale pentru a garanta că:

1. produsele pescărești provenite din pești toxici din următoarele familii nu

sunt comercializate: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae și Canthigas­
teridae;
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 57

▼M6
2. produsele pescărești proaspete, preparate și prelucrate din familia
Gempylidae, în special Ruvettus pretiosus și Lepidocybium flavo­
brunneum, nu pot fi comercializate decât ambalate sau împachetate și
trebuie etichetate în mod corespunzător pentru a informa consumatorul
cu privire la metodele de preparare și/sau de fierbere, precum și cu
privire la riscul generat de prezența substanțelor care pot provoca
tulburări gastrointestinale. Denumirile științifice și denumirile comune
ale produselor pescărești trebuie specificate pe etichetă;

3. produsele pescărești care conțin biotoxine, cum ar fi Ciguatera sau alte

toxine periculoase pentru sănătatea umană, nu sunt comercializate. Totuși,
produsele pescărești provenite din moluște bivalve, din echinoderme,
tunicate și gasteropode marine pot fi comercializate în măsura în care
au fost produse în conformitate cu secțiunea VII din anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și respectă standardele stabilite în
capitolul V punctul 2 din secțiunea menționată.

▼B
CAPITOLUL III: DECIZII ÎN URMA EFECTUĂRII CONTROALELOR
Este necesar ca produsele pescărești să fie declarate improprii pentru consumul
uman:

1. în cazul în care controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice

sau examenele pentru identificarea paraziților arată că acestea nu sunt în
conformitate cu legislația comunitară relevantă;

2. în cazul în care au în părțile comestibile conținuturi de contaminanți sau de

reziduuri care depășesc limitele stabilite de legislația comunitară sau la
niveluri care fac ca absorbția alimentară calculată să depășească dozele
zilnice sau săptămânale admisibile pentru oameni;

3. în cazul în care provin din:

(i) pești toxici;

(ii) produse pescărești care nu respectă cerințele capitolului II partea G

punctul (2) privind biotoxinele

sau

(iii) moluște bivalve, echinoderme, tunicieri sau gasteropode marine care

conțin o cantitate totală de biotoxine marine care depășește limitele
prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004

sau

4. în cazul în care autoritățile competente consideră că acestea pot constitui un

risc pentru sănătatea publică sau animală sau sunt, din orice alt motiv,
improprii pentru consumul uman.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 58

▼M4
ANEXA IV
LAPTE CRUD, COLOSTRU, PRODUSE LACTATE ȘI PRODUSE PE
BAZĂ DE COLOSTRU

CAPITOLUL I: CONTROLAREA EXPLOATAȚIILOR CARE PRODUC

LAPTE ȘI COLOSTRU
1. Animalele din exploatațiile care produc lapte și colostru trebuie să facă
obiectul unor controale oficiale cu scopul de a verifica dacă sunt respectate
condițiile de sănătate animală privind producția de lapte crud și de colostru, și
în special starea de sănătate a animalelor și utilizarea produselor medicinale de
uz veterinar.

Controalele respective se pot desfășura odată cu controalele sanitar-veterinare

realizate în temeiul dispozițiilor comunitare privind sănătatea animală sau
publică sau bunăstarea animalelor și pot fi efectuate de un veterinar autorizat.

2. În cazul în care există motive de a suspecta că nu sunt respectate cerințele de

sănătate animală, starea generală de sănătate a animalelor trebuie să facă
obiectul unui control.

3. Exploatațiile care produc lapte și colostru trebuie să facă obiectul unor

controale oficiale cu scopul de a verifica dacă sunt respectate cerințele în
materie de igienă. Aceste controale oficiale pot consta în special în inspecții
și/sau o monitorizare a controalelor efectuate de organizațiile profesionale. În
cazul în care se dovedește că nu există condiții adecvate de igienă, autoritatea
competentă trebuie să verifice că se adoptă măsurile adecvate pentru reme­
dierea situației.

CAPITOLUL II: CONTROLAREA COLECTĂRII LAPTELUI CRUD ȘI A

COLOSTRULUI
1. În cazul laptelui crud și al colostrului, autoritatea competentă trebuie să moni­
torizeze controalele efectuate în conformitate cu anexa III, secțiunea IX,
capitolul 1, partea III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

2. În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu a remediat situația în trei

luni de la prima notificare cu privire la nerespectarea criteriilor privind
conținutul de germeni și/sau de celule somatice, trebuie suspendată livrarea
de lapte crud și de colostru provenind din respectiva exploatație producătoare
sau, în conformitate cu o autorizație specifică sau cu instrucțiuni generale de
la autoritatea competentă, trebuie să facă obiectul unor cerințe privind trata­
mentul și utilizarea sa, necesare pentru protejarea sănătății publice.
Suspendarea sau cerințele respective trebuie să rămână în vigoare până în
momentul în care operatorul din sectorul alimentar dovedește că laptele
crud și colostrumul îndeplinesc din nou criteriile impuse.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 59

▼B
ANEXA V
UNITĂȚI DISPENSATE DE OBLIGAȚIA DE A FI MENȚIONATE ÎN
LISTA PREVĂZUTĂ LA ARTICOLUL 12 ALINEATUL (1)

Următoarele unități din țări terțe nu trebuie să fie menționate în listele stabilite și
actualizate în conformitate cu articolul 12 alineatul (4):

1. unitățile care prelucrează produse de origine animală pentru care anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004 nu stabilește nici o cerință;

2. unitățile care asigură exclusiv activități de producție primară;

3. unitățile care asigură exclusiv operațiuni de transport;

4. unitățile care efectuează exclusiv depozitarea produselor de origine animală

pentru care nu este necesară o reglementare a temperaturii.
 2004R0854 — RO — 01.01.2015 — 011.001 — 60

▼B
ANEXA VI
CERINȚE PRIVIND CERTIFICATELE CARE ÎNSOȚESC IMPORTURILE

(1) Reprezentantul autorității competente din țara terță de expediere care

eliberează un certificat care însoțește un lot de produse de origine animală
destinate Comunității trebuie să semneze certificatul și să se asigure că acesta
are o ștampilă oficială. Această cerință este valabilă pentru fiecare pagină a
certificatului în cazul în care acesta are mai multe pagini. În cazul navelor
fabrică, autoritatea competentă poate autoriza căpitanul sau un alt ofițer al
navei să semneze certificatul.

▼M4
(2) Certificatele trebuie să fie redactate cel puțin în limba oficială (sau limbile
oficiale) a (ale) statului membru destinatar și a (ale) statului membru în care
se efectuează controlul la frontiere, sau să fie însoțite de o traducere auto­
rizată în limba respectivă (sau limbile respective). Cu toate acestea, statele
membre pot accepta să fie utilizată o limbă oficială din Comunitate, alta
decât limba lor.

▼B
(3) Este necesar ca versiunea originală a certificatului să însoțească loturile la
intrarea în Comunitate.

(4) Certificatele trebuie să conțină:

(a) o foaie de hârtie unică

sau

(b) două sau mai multe pagini care fac parte dintr-o foaie de hârtie unică și
indivizibilă

sau

(c) o secvență de pagini numerotate pentru a arăta că este vorba de o pagină

specifică a unei secvențe finite (de exemplu: „pagina 2 din 4”).

(5) Certificatele trebuie să poarte un număr de identificare unic. În cazul în care

certificatul este format dintr-o secvență de pagini, fiecare pagină trebuie să
indice acest număr.

(6) Certificatul trebuie să fie eliberat înainte ca lotul la care se referă să înceteze
a fi supus controlului autorității competente din țara terță de expediere.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
32004R0852
L 139/1 JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII EUROPENE
REGULAMENTUL (CE) NR. 852/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
privind igiena produselor alimentare
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în
special articolele 95 și 152 alineatul (4) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
statuând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251
din tratat (3),
întrucât:
(1) Atingerea unui nivel ridicat de protecție a vieții și a sănătății
umane este unul dintre obiectivele fundamentale ale legis-
lației în domeniul alimentar, în conformitate cu Regula-
mentul (CE) nr. 178/2002 (4). Respectivul regulament sta-
bilește și alte principii și definiții comune pentru legislația
internă și comunitară în domeniul alimentar, inclusiv
obiectivul realizării liberei circulații a produselor alimen-
tare în cadrul Comunității.
(2) Directiva 93/43/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 pri-
vind igiena produselor alimentare a stabilit normele
generale de igienă a produselor alimentare (5), precum și
procedurile de verificare a conformității cu aceste norme.
(3) Experiența a demonstrat că aceste norme și proceduri
reprezintă o bază solidă pentru asigurarea siguranței ali-
mentare. În contextul politicii agricole comune, au fost
adoptate numeroase directive pentru a se stabili normele
sanitare speciale pentru producția și introducerea pe piață
(1) JO C 365 E, 19.12.2000, p. 43.
(2) JO C 155, 29.5.2001, p. 39.
(3) Avizul Parlamentului European din 15 mai 2002 (JO C 180 E,
31.7.2003, p. 267), Poziția comună a Consiliului din 27 octombrie
2003 (JO C 48 E, 24.4.2004, p. 1), Poziția Parlamentului European
din 30 martie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia
Consiliului din 16 aprilie 2004.
(4) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al
Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințe-
lor generale ale legislației în domeniul alimentar, de instituire a Auto-
rității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a proce-
durilor referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31,
1.2.2002, p. 1), regulament, astfel cum a fost modificat prin Regula-
mentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
(5) JO L 175, 19.7.1993, p. 1, directivă, astfel cum a fost modificată prin
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al
Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
173
30.4.2004
a produselor menționate în anexa I la tratat. Aceste norme
sanitare au redus barierele comerciale pentru produsele în
cauză, contribuind astfel la crearea pieței interne și asigu-
rând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății
publice.
(4) În ceea ce privește sănătatea publică, aceste norme și
proceduri conțin principii comune, în special cu privire la
responsabilitățile producătorilor și ale autorităților compe-
tente, cerințe de structură, de organizare și de igienă pen-
tru unități, proceduri de autorizare a acestor unități, cerințe
de depozitare și de transport, cât și marcaje de igienă.
(5) Aceste principii constituie o bază comună pentru
producția în condiții de igienă a tuturor produselor alimen-
tare, inclusiv a celor de origine animală enumerate în
anexa I la tratat.
(6) În plus față de această bază comună, pentru anumite pro-
duse alimentare sunt necesare norme speciale de igienă.
Aceste norme sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr.
853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din
29 aprilie 2004 de stabilire a normelor speciale de igienă
pentru produsele alimentare de origine animală (6).
(7) Principalul obiectiv al noilor norme generale și speciale de
igienă este asigurarea unui nivel ridicat de protecție a con-
sumatorului din punct de vedere al siguranei alimentare.
(8) Pentru a garanta siguranța alimentară de la locul de
producție primară până la introducerea pe piață și export,
cât și în aceste etape, este necesară o abordare integrată.
Fiecare operator din sectorul alimentar de-a lungul lanțului
trebuie să asigure respectarea siguranței alimentare.
(9) Normele comunitare nu trebuie să se aplice nici producției
primare pentru consum privat, nici pregătirii, manipulării
sau depozitării produselor alimentare pentru consum
privat. De altfel, ele nu trebuie să se aplice decât întreprin-
derilor, concept care presupune o anumită continuitate a
activităților și un anumit grad de organizare.
(6) JO L 226, 25.6.2004, p. 22.
174 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(10) Riscurile alimentare existente în etapa de producție pri-
mară ar trebui identificate și controlate în mod corespun-
zător pentru a permite atingerea obiectivelor prezentului
regulament. Cu toate acestea, pentru situațiile în care mici
cantități de produse primare sunt livrate direct consuma-
torilor sau unor unități locale de desfacere cu amănuntul,
de către operatorul care le produce, este indicat ca protecția
să fie asigurată prin intermediul legislației interne, în spe-
cial datorită legăturii strânse dintre producător și
consumator.
(11) Aplicarea principiilor analizei riscurilor și a punctelor
critice de control (HACCP) la producția primară nu este de
obicei realizabilă. Cu toate acestea, ghidurile de bună prac-
tică ar trebui să încurajeze aplicarea practicilor adecvate de
igienă la nivelul fermelor. După caz, la aceste ghiduri
trebuie să se adauge norme speciale de igienă aplicabile
producției primare. Este indicat ca cerințele de igienă apli-
cabile producției primare și activităților conexe să fie dife-
rite de cerințele aplicabile altor operațiuni.
(12) Siguranța alimentară este rezultatul mai multor factori:
legislația ar trebui să stabilească cerințe minime de igienă;
ar trebui să aibă loc controale oficiale pentru a se vedea în
ce măsură operatorii din sectorul alimentar respectă aceste
cerințe, iar operatorii din sectorul alimentar trebuie să
instituie și să aplice programe și proceduri de siguranță ali-
mentară pe baza principiilor HACCP.
(13) Aplicarea cu succes a procedurilor bazate pe principiile
HACCP necesită deplina colaborare și participare a anga-
jaților din sectorul alimentar. Personalul trebuie să benefi-
cieze de formare în acest sens. Sistemul HACCP este un
instrument menit să ajute operatorii din sectorul alimentar
să obțină un nivel mai mare de siguranță alimentară. Sis-
temul HACCP nu ar trebui considerat un mecanism de
autoreglementare și nu ar trebui să înlocuiască controalele
oficiale.
(14) Deși cerința instituirii de proceduri bazate pe principiile
HACCP nu ar trebui să se aplice inițial producției primare,
posibilitatea de a extinde această cerință va constitui unul
dintre elementele reexaminării pe care Comisia o va efec-
tua după punerea în aplicare a prezentului regulament. Cu
toate acestea, este de dorit ca statele membre să încurajeze
operatorii din producția primară să aplice aceste principii
cât mai mult posibil.
(15) Cerințele HACCP trebuie să țină seama de principiile enun-
țate în Codex Alimentarius. Acestea trebuie să fie suficient de
flexibile pentru a putea fi aplicate în orice situație, inclusiv
la nivelul micilor întreprinderi. Este necesar, în special, să
se recunoască faptul că, în anumite întreprinderi din
sectorul alimentar, identificarea punctelor critice nu este
posibilă și că, în anumite cazuri, bunele practici de igienă
13/vol. 44
pot înlocui monitorizarea punctelor critice. În mod asemă-
nător, cerința de a institui „limite critice” nu înseamnă nea-
părat că trebuie stabilită o limită numerică în orice situa-
ție. În plus, cerința de păstrare a documentelor trebuie să
fie flexibilă, pentru a se evita împovărarea nejustificată a
întreprinderilor foarte mici.
(16) Flexibilitatea este necesară, de asemenea, pentru a permite
utilizarea în continuare a metodelor tradiționale în toate
etapele de producție, prelucrare sau distribuire a produselor
alimentare și în legătură cu cerințele de organizare aplica-
bile unităților. Flexibilitatea este deosebit de importantă
pentru regiunile supuse unor constrângeri speciale de
natură geografică, inclusiv regiunile ultraperiferice mențio-
nate la articolul 299 alineatul (2) din tratat. Cu toate
acestea, flexibilitatea nu ar trebui să compromită atingerea
obiectivelor de siguranță alimentară. În plus, având în
vedere că toate produsele alimentare produse în
conformitate cu normele de igienă vor fi introduse în liberă
circulație în Comunitate, procedura care permite statelor
membre să dea dovadă de flexibilitate trebuie să fie pe
deplin transparentă. Aceasta trebuie să prevadă, atunci
când este necesar să se rezolve dezacorduri, organizarea de
discuții în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul ali-
mentar și sănătate animală instituit prin Regulamentul (CE)
nr. 178/2002.
(17) Stabilirea obiectivelor precum reducerea agenților patogeni
sau standardele de performanță poate orienta punerea în
aplicare a normelor de igienă. Este, așadar, necesar să se
prevadă proceduri în acest sens. Aceste obiective ar
suplimenta legislația existentă privind produsele alimen-
tare, cum ar fi Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliu-
lui din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comu-
nitare privind contaminanții alimentari (1), care prevede
stabilirea unor toleranțe maxime pentru anumiți
contaminanți, și Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care
interzice introducerea pe piață a produselor alimentare
periculoase și prevede adoptarea unei baze uniforme pen-
tru aplicarea principiului precauției.
(18) Pentru a ține seama de progresul tehnic și științific, trebuie
să existe o colaborare strânsă și eficace între Comisie și
statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru
lanțul alimentar și sănătate animală. Prezentul regulament
ține seama de obligațiile internaționale stabilite prin
Acordul sanitar și fitosanitar al OMC, cât și de standardele
de siguranță alimentară din Codex Alimentarius.
(19) Înregistrarea unităților și colaborarea operatorilor din
sectorul alimentar sunt necesare pentru a permite autori-
tăților competente să efectueze controale eficiente.
(20) Trasabilitatea produselor și ingredientelor alimentare de-a
lungul lanțului alimentar este un element esențial pentru
asigurarea siguranței alimentare. Regulamentul (CE)
nr. 178/2002 conține norme menite să asigure
trasabilitatea produselor și a ingredientelor alimentare și
prevede o procedură de adoptare a normelor de aplicare a
acestor principii în diversele sectoare specifice.
(1) JO L 37, 13.2.1993, p. 1, regulament, astfel cum a fost modificat prin
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(21) Produsele alimentare importate în Comunitate trebuie să
respecte cerințele generale stabilite de Regulamentul (CE)
nr. 178/2002 sau să îndeplinească norme echivalente cu
cele comunitare. Prezentul regulament stabilește anumite
cerințe de igienă specifice pentru produsele alimentare
importate în Comunitate.
(22) Produsele alimentare exportate de Comunitate în țări terțe
trebuie să respecte cerințele generale stabilite de Regula-
mentul (CE) nr. 178/2002. Prezentul regulament stabilește
anumite cerințe de igienă specifice pentru produsele ali-
mentare exportate din Comunitate.
(23) Legislația comunitară privind igiena produselor alimentare
ar trebui să se sprijine pe o consiliere științifică. În acest
scop, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară
ar trebui consultată ori de câte ori este nevoie.
(24) Având în vedere că prezentul regulament înlocuiește Direc-
tiva 93/43/CEE, aceasta din urmă ar trebui abrogată.
(25) Cerințele prezentului regulament trebuie să devină valabile
după intrarea în vigoare a tuturor elementelor noii legisla-
ții privind igiena alimentară. Este indicat, de asemenea, să
se prevadă un interval de cel puțin 18 luni între intrarea în
vigoare și aplicarea noilor norme, pentru a permite sectoa-
relor economice implicate să se adapteze.
(26) Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regula-
ment trebuie adoptate în conformitate cu Decizia
1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire
a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere
în aplicare conferite Comisiei (1),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește norme generale pentru ope-
ratorii din sectorul alimentar privind igiena produselor alimen-
tare, ținând seama, în special, de următoarele principii:
(a) responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară
revine operatorului din sectorul alimentar;
(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
175
(b) este necesar ca siguranța alimentară să fie asigurată de-a
lungul întregului lanț alimentar, începând cu producția pri-
mară;
(c) este important să se mențină lanțul criogenic, în special pen-
tru produsele alimentare care nu pot fi depozitate la
temperatura ambiantă în condiții de siguranță alimentară, mai
ales produsele alimentarecongelate;
(d) aplicarea generală a procedurilor bazate pe principiile HACCP,
împreună cu utilizarea unor bune practici de igienă trebuie să
întărească responsabilitatea operatorului din sectorul
alimentar;
(e) ghidurile de bună practică reprezintă un instrument prețios
care ajută operatorii din sectorul alimentar, în toate etapele
lanțului alimentar, să respecte normele de igienă alimentară și
să aplice principiile HACCP;
(f) este necesară stabilirea criteriilor microbiologice și a cerințe-
lor de control al temperaturii pe baza evaluării științifice a ris-
curilor;
(g) este necesar să se verifice dacă produsele alimentare impor-
tate respectă cel puțin aceleași norme sanitare ca cele produse
în Comunitate sau norme echivalente.
Prezentul regulament se aplică tuturor etapelor de producție, pre-
lucrare și distribuire a produsele alimentare și exporturilor, fără a
aduce atingere unor cerințe mai specifice privind igiena alimen-
tară.
(2) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) producției primare pentru consum privat;
(b) pregătirii, manipulării sau depozitării produselor
alimentarepentru consum privat;
(c) livrărilor directe, de către producător, a unor cantități mici de
produse primare la consumatorii finali sau unitățile locale de
desfacere cu amănuntul care le desfac direct la consumatorii
finali;
176 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(d) centrelor de colectare și tăbăcăriilor care intră în categoria
întreprinderilor din sectorul alimentar numai datorită faptu-
lui că utilizează materii brute pentru producția de gelatină sau
colagen.
(3) În temeiul legislației lor interne, statele membre instituie
normele pentru activitățile menționate la alineatul (2) litera (c).
Aceste norme de dret intern asigură atingerea obiectivelor prezen-
tului regulament.
Articolul 2
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament:
(a) „igiena produselor alimentare”, denumită în continuare „igi-
enă”, înseamnă măsurile și condițiile necesare pentru a
combate riscurile și a asigura adecvarea pentru consumul
uman a unui produs alimentar, ținând seama de utilizarea
prevăzută;
(b) „produse primare” înseamnă produse rezultate din producția
primară, inclusiv produse ale solului, creșterii animalelor,
vânătorii și pescuitului;
(c) „unitate” însemnă oricare unitate a unei întreprinderi din
sectorul alimentar;
(d) „autoritate competentă” înseamnă autoritatea centrală a unui
stat membru care are competența de a asigura respectarea
cerințelor din prezentul regulament sau oricare altă autoritate
căreia autoritatea centrală i-a delegat această competență;
această definiție include, după caz, autoritatea corespunză-
toare a unei țări terțe;
(e) „echivalent” înseamnă, cu privire la sisteme diferite, capabil
de a atinge aceleași obiective;
(f) „contaminare” înseamnă prezența sau crearea unui pericol;
(g) „apă potabilă” înseamnă apă care este conformă cu cerințele
minime prevăzute de Directiva 98/83/CE a Consiliului din
3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului
uman (1);
(1) JO L 330, 5.12.1998, p. 32, directivă, astfel cum a fost modificată
prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003.
13/vol. 44
(h) „apă de mare curată” înseamnă apă de mare naturală, artifi-
cială sau purificată ori apă sărată care nu conține
microorganisme, substanțe dăunătoare sau plancton marin
toxic în cantități capabile să afecteze în mod direct sau
indirect calitatea sanitară a produselor alimentare;
(i) „apă curată” înseamnă apă de mare curată și apă dulce de cali-
tate similară;
(j) „împachetare” înseamnă introducerea unui produs alimentar
într-un pachet sau recipient aflat în contact direct cu produsul
alimentar respectiv, cât și pachetul sau recipientul însuși;
(k) „ambalare” înseamnă introducerea unuia sau mai multor pro-
duse alimentare împachetate într-un al doilea recipient,
precum și recipientul în sine;
(l) „recipient închis ermetic” înseamnă un recipient proiectat și
realizat pentru a fi etanș la orice acțiuni vătămătoare;
(m) „prelucrare” înseamnă orice acțiune care modifică în mod
semnificativ produsul inițial, inclusiv prin încălzire, afumare,
sărare, coacere, uscare, marinare, extragere, extrudare sau o
combinație a acestor procedee;
(n) „produse neprelucrate” înseamnă produsele alimentare care
nu au fost prelucrate și include produsele care au fost divizate,
separate, tranșate, decupate, dezosate, tocate, jupuite, măci-
nate, tăiate, curățate, decorticate, măcinate, răcite, înghețate,
congelate sau decongelate;
(o) „produse prelucrate” însemnă produsele alimentare care
rezultă prin prelucrarea produselor neprelucrate. Aceste pro-
duse pot să conțină ingrediente necesare fabricării lor sau
care le conferă caracteristici specifice.
(2) Se aplică, de asemenea, definițiile prevăzute de Regulamentul
(CE) nr. 178/2002.
(3) În anexele la prezentul regulament, termenii și expresiile „dacă
este necesar”, „după caz”, „adecvat” și „suficient” înseamnă dacă
este necesar, după caz, adecvat sau suficient pentru a realiza
obiectivele prezentului regulament.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
CAPITOLUL II
OBLIGAȚIILE OPERATORULUI DIN SECTORUL ALIMENTAR
Articolul 3
Obligație generală
Operatorii din sectorul alimentar se asigură că toate etapele
producției, prelucrării și distribuției produselor alimentare care se
află sub controlul lor corespund cerințelor sanitare aplicabile
stabilite de prezentul regulament.
Articolul 4
Cerințe sanitare generale și speciale
(1) Operatorii din sectorul alimentar implicați în producția pri-
mară și activitățile conexe enumerate în anexa I respectă
dispozițiile sanitare generale prevăzute de partea A din anexa I,
precum și cerințele specifice prevăzute de Regulamentul (CE) nr.
853/2004.
(2) Operatorii din sectorul alimentar care desfășoară activități de
producție, prelucrare și distribuție a produselor alimentare ulte-
rioare etapelor vizate de alineatul (1) respectă cerințele sanitare
generale prevăzute de anexa II, precum și toate cerințele specifice
prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/20041.
(3) Operatorii din sectorul alimentar adoptă, după caz,
următoarele măsuri sanitare speciale:
(a) respectarea criteriilor microbiologice aplicabile produselor ali-
mentare;
(b) procedurile necesare pentru atingerea obiectivelor prezentu-
lui regulament pentru ca acesta să-și atingă scopul;
(c) respectarea cerințelor de control al temperaturii aplicabile
produselor alimentare;
(d) respectarea lanțului criogenic;
(e) prelevare de probe și analiză.
177
(4) Criteriile, cerințele și obiectivele menționate la alineatul (3) se
adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 14
alineatul (2).
Metodele de prelevare de probe și analiză corespunzătoare se sta-
bilesc în conformitate cu aceeași procedură.
(5) În cazul în care prezentul regulament, Regulamentul (CE) nr.
853/2004 și normele de aplicare a acestor regulamente nu speci-
fică metodele de prelevare de probe și analiză, operatorii din
sectorul alimentar pot utiliza metode adecvate prevăzute în alte
documente ale legislației comunitare sau interne sau, în lipsa aces-
tora, metode care produc rezultate echivalente cu cele obținute
atunci când se aplică metoda de referință, în cazul în care aceste
metode sunt validate din punct de vedere științific în conformitate
cu normele sau protocoalele recunoscute pe plan internațional.
(6) Operatorii din sectorul alimentar pot utiliza ghidurile men-
ționate la articolele 7, 8 și 9 menite să-i ajute să respecte obligațiile
care le revin în temeiul prezentului regulament.
Articolul 5
Analiza riscurilor și a punctelor critice de control
(1) Operatorii din sectorul alimentar elaborează, aplică și utili-
zează în permanență o procedură sau mai multe proceduri bazate
pe principiile HACCP.
(2) Principiile HACCP menționate în alineatul (1) constau din
următoarele:
(a) identificarea oricăror riscuri care trebuie prevenite, eliminate
sau reduse la un nivel acceptabil;
(b) identificarea punctelor critice de control în etapa sau etapele
în care controlul este esențial pentru a preveni riscul sau pen-
tru a-l reduce la un nivel acceptabil;
178 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(c) stabilirea unor limite critice la punctele critice de control
capabile să separe domeniul acceptabil de cel inacceptabil din
punctul de vedere al prevenirii, eliminării sau reducerii riscu-
rilor identificate;
(d) stabilirea și punerea in aplicare a unor proceduri eficace de
monitorizare în punctele critice de control;
(e) stabilirea unor măsuri corective pentru cazurile în care un
punct critic de control nu este controlat;
(f) stabilirea unor proceduri care se aplică cu periodic pentru a se
verifica funcționarea efectivă a măsurilor menționate la lite-
rele (a)-(e) și
(g) definirea unor documente și evidențe în funcție de natura și
dimensiunea întreprinderii din sectorul alimentar pentru a
demonstra aplicarea efectivă a măsurilor menționate la lite-
rele (a)-(f);
În cazul în care are loc o modificare a unui produs, proces sau
etapă, operatorul din sectorul alimentar revizuiește procedura și
o modifică în consecință.
(3) Alineatul (1) se aplică numai operatorilor din sectorul alimen-
tar implicați într-o etapă a producției, prelucrării și distribuției
produselor alimentare ulterioară producției primare și activități-
lor conexe enumerate în anexa I.
(4) Operatorii din sectorul alimentar:
(a) pun la dispoziția autorității competente dovezi ale conformi-
tății cu dispozițiile alineatului (1) în condițiile solicitate de
aceasta, ținând seama de natura și dimensiunea întreprinderii
din sectorul alimentar;
(b) se asigură că toate documentele care descriu procedurile rea-
lizate conform prezentului articol sunt permanent actualizate;
(c) păstrează toate documentele și evidențele pe o perioadă de
timp rezonabilă.
(5) Se pot stabili norme de aplicare a prezentului articol, în
conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alinea-
tul (2). Aceste norme îi pot ajuta pe unii operatori din sectorul ali-
mentar să aplice prezentul articol, în special prin dispozițiile
13/vol. 44
privind utilizarea procedurilor prevăzute de ghidurile de aplicare
a principiilor HACCP, în vederea respectării alineatului (1). Aceste
norme pot, de asemenea, să specifice perioada de timp în care
operatorii din sectorul alimentar păstrează documentele și eviden-
țele în conformitate cu alineatul (4) litera (c).
Articolul 6
Controalele oficiale, înregistrarea și aprobarea
(1) Operatorii din sectorul alimentar colaborează cu autoritățile
competente în conformitate cu alte legi comunitare aplicabile sau,
în absența acestora, cu legislația internă.
(2) În special, fiecare operator din sectorul alimentar comunică
autorității competente, în condițiile solicitate de aceasta, toate uni-
tățile aflate sub controlul său care derulează oricare dintre etapele
de producție, prelucrare și distribuție a produselor alimentare, în
vederea înregistrării fiecăreia dintre aceste unități.
Operatorii din sectorul alimentar se asigură, de asemenea, că
autoritatea competentă dispune de informații la zi cu privire la
unități, inclusiv prin notificarea tuturor modificărilor semnifica-
tive a activităților, precum și a eventualei închideri a unor unități
existente.
(3) Cu toate acestea, operatorii din sectorul alimentar se asigură
că unitățile sunt aprobate de către autoritatea competentă, în
urma a cel puțin unei vizite pe teren, în cazul în care această apro-
bare este necesară:
(a) în conformitate cu legislația internă a statului membru pe al
cărui teritoriu se află unitatea respectivă;
(b) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 sau
(c) pe baza unei decizii adoptate în conformitate cu procedura
menționată la articolul 14 alineatul (2).
Statele membre care prevăd aprobarea anumitor unități situate pe
teritoriul lor în temeiul legislației interne, în conformitate cu
dispozițiile de la litera (a), informează Comisia și celelalte state
membre cu privire la normele de drept intern aplicabile.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 179

CAPITOLUL III (c) ghidurile respectă dispozițiile articolelor 3, 4 și 5 pentru sec-

toarele și produsele alimentare cărora li se aplică.
GHIDURI DE BUNĂ PRACTICĂ

(4) Statele membre transmit Comisiei ghidurile naționale con-

forme cu cerințele alineatului (3). Comisia instituie și operează un
Articolul 7 sistem de înregistrare a acestor ghiduri și îl pune la dispoziția
statelor membre.
Întocmirea, distribuirea și utilizarea ghidurilor

Statele membre încurajează întocmirea ghidurilor naționale de

bună practică de igienă și aplicare a principiilor HACCP în (5) Ghidurile de bună practică întocmite în temeiul Directivei
conformitate cu dispozițiile articolului 8. Ghidurile comunitare se 93/43/CEE continuă să se aplice după intrarea în vigoare a pre-
întocmesc în conformitate cu dispozițiile articolului 9. zentului regulament, cu condiția ca ele să fie compatibile cu
obiectivele acestuia.

Este încurajată distribuirea și utilizarea atât a ghidurilor naționale,

cât și a celor comunitare. Cu toate acestea, operatorii din sectorul
alimentar pot utiliza aceste ghiduri în mod facultativ.

Articolul 9

Articolul 8
Ghiduri comunitare
Ghiduri naționale

(1) Atunci când se întocmesc astfel de ghiduri de bună practică,

ele se realizează și se distribuie de către sectorul alimentar:
(a) prin consultare cu reprezentanții părților ale căror interese pot
fi serios afectate, cum ar fi autoritățile competente și asocia-
țiile consumatorilor;
(1) Înainte de întocmirea ghidurilor comunitare de bună practică
de igienă sau de aplicare a principiilor HACCP, Comisia consultă
comitetul menționat la articolul 14. Consultarea vizează analiza
necesității acestor ghiduri, domeniul de aplicare și tema.

(b) cu respectarea codurilor de practică aplicabile ale Codex (2) La întocmirea ghidurilor comunitare, Comisia se asigură că
Alimentarius și acestea sunt întocmite și distribuite:

(c) atunci când acestea se referă la producția primară și activitățile

conexe enumerate în anexa I, ținând seama de recomandările (a) de către sau prin consultare cu reprezentanții de resort ai sec-
prevăzute de partea B din anexa I. toarelor alimentare din comunitate, inclusiv ai IMM-urilor și
ai altor părți interesate, precum asociațiile de consumatori;
(2) Ghidurile naționale pot fi întocmite sub egida institutului
național de standardizare menționat la anexa II din Directiva
98/34/CE (1).
(b) în colaborare cu părțile ale căror interese pot fi serios afec-
tate, inclusiv autoritățile competente;
(3) Statele membre evaluează ghidurile naționale pentru a se asi-
gura că:

(c) ținând seama de codurile de practică aplicabile din Codex

(a) au fost întocmite în conformitate cu dispozițiile alineatu-
Alimentarius
lui (1);

(b) conținutul ghidurilor poate fi pus în practică în sectoarele la

care se referă și și

(1) Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din

22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de
informații în domeniul standardelor și normelor tehnice (JO L 204, (d) în cazul în care se referă la producția primară și la activitățile
21.7.1998, p. 37), directivă, astfel cum a fost modificată prin Direc- conexe enumerate în anexa I, ținând seama de recomandările
tiva 98/48/CE (JO L 217, 5.8.1998, p. 18). prevăzute de partea B din anexa I.
180 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Comitetul menționat la articolul 14 evaluează proiectele de
ghiduri comunitare pentru a se asigura că:
(a) ghidurile respective au fost întocmite în conformitate cu
dispozițiile alineatului (2);
(b) conținutul ghidurilor poate fi aplicat în practică în sectoarele
la care se referă din întreaga Comunitate și
(c) ghidurile respectă dispozițiile articolelor 3, 4 și 5 pentru sec-
toarele și produsele alimentare cărora li se aplică.
(4) Comisia invită comitetul menționat în articolul 14 să anali-
zeze periodic toate ghidurile întocmite conform dispozițiilor pre-
zentului articol, împreună cu organismele menționate la alinea-
tul (2).
Această analiză are scopul de a păstra caracterul practic al
ghidurilor și de a ține seama de progresul tehnico-științific.
(5) Titlurile și trimiterile ghidurilor comunitare întocmite în
conformitate cu dispozițiile prezentului articol se publică în
seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
CAPITOLUL IV
IMPORTURILE ȘI EXPORTURILE
Articolul 10
Importurile
În ceea ce privește igiena produselor alimentare importate,
cerințele aplicabile ale legislației din domeniul alimentar
menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002
cuprind cerințele prevăzute de articolele 3-6 din prezentul
regulament.
13/vol. 44
Articolul 11
Exporturile
În ceea ce privește igiena produselor alimentare exportate sau
reexportate, cerințele relevante ale legislației din domeniul
alimentar menționate la articolul 12 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002 cuprind cerințele prevăzute la articolele 3-6 din
prezentul regulament.
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 12
Măsuri de aplicare și dispoziții tranzitorii
Măsurile de aplicare și dispozițiile tranzitorii pot fi stabilite în
conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (2).
Articolul 13
Modificarea și adaptarea anexelor I și II
(1) Anexele I și II pot fi adaptate sau actualizate în conformitate
cu procedura menționată la articolul 14 alineatul (2), ținând
seama de:
(a) necesitatea de a revizui recomandările menționate la anexa I
partea B alineatul (2);
(b) experiența câștigată prin punerea în aplicare a sistemelor
bazate pe HACCP în temeiul articolului 5;
(c) progresele tehnologice și consecințele lor practice, precum și
așteptările consumatorilor cu privire la compoziția
produselor alimentare;
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(d) consiliere științifică, în special cu privire la evaluarea noilor
riscuri;
(e) criterii microbiologice și de temperatură aplicabile produselor
alimentare.
(2) Se pot acorda derogări de la anexele I și II, în special pentru a
facilita aplicarea articolului 5 la întreprinderile mici, în
conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alinea-
tul (2), ținând seama de factorii de risc în materie, cu condiția ca
aceste derogări să nu afecteze realizarea obiectivelor prezentului
regulament.
(3) Fără a compromite realizarea obiectivelor prezentului regula-
ment, statele membre pot să adopte, în conformitate cu alinea-
tele (4)-(7) din prezentul articol, măsuri naționale de adaptare a
cerințelor stabilite la anexa II.
(4) (a) Măsurile naționale menționate la alineatul (3) au ca
obiectiv:
(i) să permită utilizarea în continuare a metodelor tradi-
ționale, în oricare etapă de producție, prelucrare și dis-
tribuție a produselor alimentare
sau
(ii) să răspundă nevoilor întreprinderilor din sectorul ali-
mentar situate în regiuni supuse unor constrângeri
geografice specifice;
(b) În alte cazuri, acestea se aplică numai construcției, struc-
turii și dotării unităților.
(5) Statul membru care dorește să adopte măsurile naționale
menționate la alineatul (3) notifică acest lucru Comisiei și celor-
lalte state membre. Notificarea:
(a) oferă descrierea detaliată a cerințelor pe care respectivul stat
membru consideră că trebuie să le adapteze, precum și tipul
de adaptare dorit;
(b) descrie produsele alimentare și unitățile în cauză;
(c) explică motivele acestei adaptări, inclusiv, atunci când este
relevant, prin punerea la dispoziție a unui sumar al analizei
riscurilor efectuată cât și a măsurilor care urmează să fie luate
pentru ca adaptarea să nu aducă atingere obiectivelor prezen-
tului regulament și
(d) oferă orice alte informații pertinente.
181
(6) Celelalte state membre dispun de un termen de trei luni de la
data primirii notificării menționate la alineatul (5) pentru a trimite
Comisiei comentariile lor. În cazul adaptărilor efectuate în teme-
iul alineatului (4) litera (b), acest termen se extinde la patru luni,
la cererea unui stat membru. Comisia poate consulta și, în cazul
în care primește comentarii scrise din partea unuia sau mai mul-
tor state membre, consultă statele membre în cadrul comitetului
menționat la articolul 14 alineatul (1). Comisia poate decide, în
temeiul procedurii menționate la articolul 14 alineatul (2), dacă
măsura în cauză poate fi pusă în aplicare, sub rezerva unor
modificări corespunzătoare, după caz. Dacă este necesar, Comi-
sia poate propune măsuri generale în conformitate cu alineatul (1)
sau (2).
(7) Statele membre pot adopta măsuri naționale de adaptare a
cerințelor din anexa II numai:
(a) în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul alineatului (6)
sau
(b) în cazul în care, în termen de o lună de la expirarea perioadei
menționate la alineatul (6), Comisia nu a informat statele
membre că a primit comentariile scrise ori că intenționează să
propună adoptarea unei decizii în conformitate cu alinea-
tul (6).
Articolul 14
Procedura comitetului
(1) Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru lanțul
alimentar și sănătatea animală.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, ținând seama de
dispozițiile articolului 8 din decizia respectivă.
Perioada stabilită la articolul 5 alineatul (6) din Decizia
1999/468/CE este de trei luni.
(3) Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură.
182 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 15
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța
Alimentară
Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară cu privire la orice aspect care intră sub incidența
prezentului regulament și care ar putea avea un impact
semnificativ asupra sănătății publice, în special înainte de a
propune criterii, cerințe sau obiective în conformitate cu
articolul 4 alineatul (4).
Articolul 16
Raportul către Parlamentul European și Consiliu
(1) Până la 20 mai 2009, Comisia transmite un raport
Parlamentului European și Consiliului.
(2) Raportul analizează, în special, experiența dobândită din
aplicarea prezentului regulament și analizează dacă este recoman-
dabil și posibil să prevadă extinderea cerințelor prevăzute la
articolul 5 pentru a-i include pe operatorii din sectorul alimentar
care sunt angrenați în producția primară și activitățile conexe
enumerate în anexa I.
(3) După caz, Comisia anexează raportului propuneri corespun-
zătoare.
Articolul 17
Abrogarea
(1) Directiva 93/43CEE se abrogă de la data aplicării prezentului
regulament.
(2) Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la
prezentul regulament.
(3) Cu toate acestea, deciziile adoptate în temeiul articolului 3 ali-
neatul (3) și al articolului 10 din Directiva 93/43/CEE rămân în
vigoare până la înlocuirea lor cu decizii adoptate în conformitate
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.
Adoptat la Strasburg, 29 aprilie 2004.
Pentru Parlamentul European
Președintele
P. COX
13/vol. 44
cu prezentul regulament sau cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
Până la stabilirea criteriilor sau cerințelor menționate la articolul 4
alineatul (3) literele (a)-(e) din prezentul regulament, statele
membre pot menține reglementările de drept intern care definesc
aceste criterii sau cerințe pe care le-au adoptat în conformitate cu
Directiva 93/43/CEE.
(4) Până la aplicarea noii legislații comunitare de stabilire a nor-
melor privind controlul oficial al produselor alimentare, statele
membre adoptă măsuri corespunzătoare pentru a asigura îndepli-
nirea obligațiilor stabilite de prezentul regulament sau în temeiul
acestuia.
Articolul 18
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică după 18 luni de la data intrării în
vigoare a următoarelor acte:
(a) Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(b) Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European
și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor
speciale privind organizarea controlului oficial al produselor
de origine animală destinate consumului uman (1) și
(c) Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consi-
liului din 21 aprilie 2004 de abrogare a unor directive privind
igiena alimentară și condițiile sanitare privind producția și
introducerea pe piață a unor produse de origine animală
destinate consumului uman (2).
Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică înainte de
1 ianuarie 2006.
Pentru Consiliu
Președintele
M. McDOWELL
(1) JO L 226, 25.6.2004, p. 83.
(2) JO L 157, 30.4.2004, p. 33.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 183

ANEXA 1

PRODUCȚIA PRIMARĂ

PARTEA A: DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PRODUCȚIA PRIMARĂ ȘI ACTIVITĂȚILE CONEXE

I. Domeniu de aplicare

1. Prezenta anexă se aplică la producția primară și la următoarele activități conexe:

(a) transportul, depozitarea și manipularea produselor primare la locul de producție, cu condiția ca aceste
operațiuni să nu aibă ca rezultat modificarea substanțială a naturii lor;

(b) transportul de animale vii, în cazul în care acest lucru este necesar în vederea atingerii obiectivelor
prezentului regulament și

(c) în cazul produselor de origine vegetală, a produselor pescărești și a vânatului sălbatic, activitatea de
transport pentru livrarea produselor primare a căror natură nu a fost modificată în mod substanțial, de
la locul de producție la o unitate.

II. Dispoziții privind igiena

2. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure, în măsura în care este posibil, că produsele sunt
protejate împotriva oricărei contaminări, având în vedere toate prelucrările pe care respectivele produse
primare le pot suferi ulterior.

3. Fără a aduce atingere obligației generale menționate la alineatul (2), operatorii din sectorul alimentar trebuie
să respecte dispozițiile aplicabile ale legislației comunitare și interne privind combaterea riscurilor în
producția primară și activitățile conexe, inclusiv:

(a) măsurile privind controlul contaminării din aer, sol, apă, furaje, îngrășăminte, medicamente de uz
veterinar, produse fitosanitare și biocide, precum și din depozitarea, manipularea și eliminarea
deșeurilor și

(b) măsurile privind sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor care au consecințe asupra
sănătății umane, inclusiv programe de monitorizare și combatere a zoonozelor și agenților zoonotici.

4. Operatorii din sectorul alimentar care cresc, sacrifică sau vânează animale sau produc produse primare de
origine animală trebuie să ia măsuri adecvate pentru ca, după caz:

(a) să curețe toate instalațiile utilizate în cadrul producției primare și a activităților conexe, inclusiv
instalațiile utilizate la depozitarea și manipularea furajelor, și, după caz, să le dezinfecteze după curățare,
folosind metoda adecvată;

(b) să curețe echipamentele, recipientele, lăzile, vehiculele și navele, și, după caz, să le dezinfecteze după
curățare, folosind metoda adecvată;

(c) să asigure, pe cât posibil, igiena animalelor care urmează să fie sacrificate și, după caz, a animalelor de
reproducție;

(d) să folosească apă potabilă sau apă curată ori de câte ori este nevoie pentru a preveni contaminarea;

(e) să vegheze la sănătatea personalului care manipulează furajele și la instruirea acestuia cu privire la
riscurile sanitare;

(f) să împiedice, în măsura posibilului, contaminarea produsă de animalele și paraziți;

(g) să depoziteze și să manipuleze deșeurile și substanțele periculoase în așa fel încât să prevină
contaminarea;

(h) să prevină introducerea și răspândirea bolilor contagioase transmisibile la om prin produse alimentare,
inclusiv prin măsuri de precauție la introducerea unor noi animale și semnalarea suspiciunilor de focare
de boli la autoritatea competentă;

(i) să țină seama de rezultatele tuturor analizelor aplicabile efectuate pe probe prelevate de la animale sau
alte probe care sunt importante pentru sănătatea umană și

(j) să utilizeze corect aditivii furajeri și medicamentele de uz veterinar, în conformitate cu legislația

aplicabilă.
184 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 44

5. Operatorii din sectorul alimentar care produc sau recoltează produse vegetale trebuie să ia măsuri adecvate
pentru ca, după caz:

(a) să curețe instalațiile, echipamentele, recipientele, lăzile, vehiculele și navele, și, după caz, să le dezinfecteze
după curățare folosind metoda adecvată;

(b) să asigure, după caz, condiții igienice de producție, transport și depozitare, cât și curățenia produselor
vegetale;

(c) să folosească apă potabilă sau apă curată ori de câte ori este nevoie pentru a preveni contaminarea;

(d) să vegheze la sănătatea personalului care manipulează furajele și la instruirea acestuia cu privire la
riscurile sanitare;

(e) să împiedice, pe cât posibil, contaminarea produsă de animale și dăunători;

(f) să depoziteze și să manipuleze deșeurile și substanțele periculoase în așa fel încât să prevină
contaminarea;

(g) să țină seama de rezultatele tuturor analizelor aplicabile efectuate pe probe prelevate de la plante sau alte
probe care sunt importante pentru sănătatea umană și

(h) să utilizeze corect produsele fitofarmaceutice și biocidele, în conformitate cu legislația aplicabilă.

6. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să ia măsuri adecvate de remediere a situației atunci când sunt
informați că au fost identificate probleme în timpul controalelor oficiale.

III. Evidențe

7. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să întocmească și să țină evidența măsurilor luate pentru a controla
riscurile, în mod corespunzător și pe o perioadă de timp adecvată, proporțional cu caracterul și dimensiunea
întreprinderii respective din sectorul alimentar. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să pună
informațiile pertinente din aceste registre la dispoziția autorității competente și a operatorilor din sectorul
alimentar, la cererea acestora.

8. Operatorii din sectorul alimentar care cresc animale sau produc produse primare de origine animală trebuie
să țină, în special, evidențe cu privire la:

(a) natura și originea furajelor cu care sunt hrănite animalele;

(b) medicamentele de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor, data administrării și
perioadele de retragere din producție;

(c) bolile care pot afecta siguranța produselor de origine animală;

(d) rezultatele tuturor analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau alte probe prelevate pentru
stabilirea diagnosticului, care sunt importante pentru sănătatea umană și

(e) orice rapoarte relevante ale verificărilor pe animale sau produse de origine animală.

9. Operatorii din sectorul alimentar care produc sau recoltează produse vegetale trebuie să țină, în special,
evidențe cu privire la:

(a) orice utilizare a produselor fitofarmaceutice și a biocidelor;

(b) orice apariție a dăunătorilor sau bolilor care pot afecta siguranța produselor de origine vegetală și

(c) rezultatele tuturor analizelor relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau alte probe, care sunt
importante pentru sănătatea umană.

10. La întocmirea și ținerea acestor evidențe, operatorii din sectorul alimentar pot beneficia de asistența altor
persoane, precum medici veterinari, agronomi și tehnicieni agricoli.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 185

PARTEA B: RECOMANDĂRI PENTRU GHIDURILE DE BUNĂ PRACTICĂ SANITARĂ

1. Ghidurile naționale și comunitare menționate la articolele 7-9 din prezentul regulament trebuie să ofere îndrumări
privind buna practică sanitară de combatere a riscurilor în producția primară și activitățile conexe.

2. Ghidurile de bună practică sanitară trebuie să conțină informații adecvate cu privire la riscurile care pot apărea
în producția primară și activitățile conexe și măsurile de combatere a acestor riscuri, inclusiv măsurile relevante
stabilite de legislația comunitară și internă sau de programele naționale și comunitare. Printre aceste riscuri și
măsuri se pot număra, de exemplu:

(a) controlul contaminării cu micotoxine, metale grele și substanțe radioactive;

(b) utilizarea apei, a deșeurilor organice și a îngrășămintelor;

(c) utilizarea corectă și corespunzătoare a produselor fitofarmaceutice și a biocidelor, cât și trasabilitatea acestora;

(d) utilizarea corectă și corespunzătoare a medicamentelor de uz veterinar și a aditivilor furajeri, cât și

trasabilitatea acestora;

(e) pregătirea, depozitarea, utilizarea și trasabilitatea furajelor;

(f) depozitarea corectă a animalelor moarte, a deșeurilor și a așternuturilor;

(g) măsurile de protecție menite să prevină introducerea bolilor contagioase transmisibile la om prin produse
alimentare, cât și obligația de a notifica autoritatea competentă;

(h) procedurile, practicile și metodele care asigură faptul că produsele alimentare sunt produse, manipulate,
ambalate, depozitate și transportate în condiții sanitare adecvate, inclusiv salubrizarea eficientă și combaterea
dăunătorilor;

(i) măsuri privind igiena animalelor pentru sacrificare și reproducție;

(j) măsuri privind ținerea evidențelor.

186 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 44

ANEXA II

CERINȚE SANITARE GENERALE APLICABILE TUTUROR OPERATORILOR DIN SECTORUL ALIMENTAR

(CU EXCEPȚIA CAZURILOR ÎN CARE SE APLICĂ ANEXA I)

INTRODUCERE
Capitolele V-XII se aplică tuturor etapelor de producție, prelucrare și distribuire a produselor alimentare, iar restul
capitolelor se aplică după cum urmează:

— capitolul I se aplică tuturor incintelor utilizate pentru produsele alimentare, cu excepția celor la care este aplicabil
capitolul III;

— capitolul II se aplică tuturor încăperilor în care se pregătesc, tratează sau prelucrează produse alimentare, cu
excepția sălilor de masă și a incintelor la care este aplicabil capitolul III;

— capitolul III se aplică incintelor enumerate în titlul capitolului respectiv;

— capitolul IV se aplică tuturor mijloacelor de transport.

CAPITOLUL I

CERINȚE SANITARE APLICABILE INCINTELOR UTILIZATE PENTRU PRODUSELE ALIMENTARE

(ALTELE DECÂT CELE SPECIFICATE LA CAPITOLUL III)

1. Incintele utilizate pentru produsele alimentare trebuie să fie curate și întreținute în bună stare.

2. Structura, concepția, construcția, amplasarea și dimensiunea incintelor utilizate pentru produsele alimentare
trebuie:

(a) să permită întreținerea, curățarea și/sau dezinfectarea corespunzătoare, să evite sau să reducă la minim
contaminarea pe calea aerului și să asigure un spațiu de lucru suficient și adecvat efectuării în condiții igienice
a tuturor operațiunilor;

(b) să fie de așa natură încât să prevină acumularea murdăriei, contactul cu substanțele toxice, deversarea
particulelor în produsele alimentareși formarea condensului sau a mucegaiurilor nedorite pe suprafețe;

(c) să permită aplicarea bunelor practici de igienă, inclusiv prevenirea contaminării și, în special, combaterea
dăunătorilor și

(d) după caz, să asigure condiții adecvate de manipulare și depozitare, cu reglarea temperaturii și capacitate
suficientă pentru a păstra produsele alimentare la temperaturi adecvate care să poată fi monitorizate și, dacă
este nevoie, înregistrate.

3. Trebuie să existe un număr suficient de toalete cu jet de apă, racordate la un sistem de scurgere eficace. Toaletele
nu trebuie să comunice direct cu încăperile în care se manipulează produsele alimentare.

4. Trebuie să existe un număr suficient de chiuvete, amplasate în mod corespunzător și destinate spălatului pe mâini.
Aceste chiuvete trebuie să dispună de apă curentă rece și caldă, cât și de materiale pentru spălatul și uscatul igienic
al mâinilor. Când este cazul, dispozitivele de spălat pentru produsele alimentare trebuie să fie separate de cele
destinate spălatului pe mâini.

5. Trebuie să existe mijloace adecvate și suficiente de ventilare naturală sau mecanică. Trebuie să se evite circulația
curenților de aer dinspre o zonă contaminată spre una curată. Sistemele de ventilație trebuie construite în așa fel
încât să permită accesul la filtre și alte piese care necesită curățarea sau înlocuirea.

6. Instalațiile sanitare trebuie să dispună de ventilație naturală sau mecanică adecvată.

7. Incintele pentru produse alimentare trebuie să dispună de un sistem de iluminat natural și/sau artificial adecvat.

8. Instalațiile de scurgere trebuie să corespundă destinației. Acestea trebuie concepute și construite astfel încât să
evite riscul de contaminare. În cazul în care canalele de scurgere sunt descoperite, în totalitate sau în parte, ele
trebuie concepute astfel încât să împiedice deversarea apelor reziduale dintr-o zonă contaminată în zonele curate,
în special în cele în care se manipulează produse alimentare susceptibile de a prezenta un grad mare de risc pentru
consumatorul final.

9. Dacă este necesar, se prevăd vestiare adecvate pentru personal.

10. Produsele de salubrizare și substanțele dezinfectante nu trebuie depozitate în zonele în care se manipulează
produse alimentare.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 187

CAPITOLUL II

CERINȚE SANITARE PENTRU ÎNCĂPERILE ÎN CARE SE PREPARĂ, SE TRATEAZĂ SAU SE

PRELUCREAZĂ PRODUSE ALIMENTARE (CU EXCEPȚIA SĂLILOR DE MESE ȘI A INCINTELOR
SPECIFICATE ÎN CAPITOLUL III)

1. În încăperile în care se prepară, se tratează sau se prelucrează produse alimentare (cu excepția sălilor de mese și
a incintelor specificate în capitolul III, dar inclusiv spațiile din mijloacele de transport), concepția și structura
trebuie să permită aplicarea bunelor practici de igienă alimentară, inclusiv prevenirea contaminării între operațiuni
și în timpul lor. Îndeosebi:

(a) podeaua trebuie să fie în bună stare și ușor de curățat și, după caz, de dezinfectat. Acest lucru necesită utilizarea
materialelor etanșe, neabsorbante, lavabile și netoxice, cu excepția cazului în care operatorii din sectorul
alimentar pot dovedi autorității competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare. După caz,
podeaua trebuie să permită scurgerea adecvată a suprafețelor;

(b) suprafețele murale trebuie să fie în bună stare și ușor de curățat și, după caz, de dezinfectat. Acest lucru va
impune utilizarea materialelor etanșe, neabsorbante, lavabile și netoxice cât și o suprafață netedă până la o
înălțime corespunzătoare, cu excepția cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorității
competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare;

(c) plafoanele (sau, dacă nu există plafon, suprafața interioară a acoperișului) și celelalte elemente suspendate
trebuie să fie construite și finisate în așa fel încât să prevină acumularea murdăriei și să diminueze condensul,
apariția mucegaiurilor nedorite și deversarea particulelor;

(d) ferestrele și celelalte deschideri trebuie construite în așa fel încât să împiedice acumularea murdăriei. Cele care
pot fi deschise înspre mediul exterior trebuie să fie dotate, după caz, cu ecrane de protecție împotriva
insectelor, ușor de demontat pentru a fi curățate. În cazul în care deschiderea ferestrelor ar avea ca rezultat
contaminarea, ferestrele trebuie să rămână închise și fixe în timpul producției;

(e) ușile trebuie să fie ușor de spălat, și după caz, de dezinfectat. Aceasta va impune utilizarea unor suprafețe
netede și neabsorbante, cu excepția cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorității
competente că alte materiale utilizate sunt corespunzătoare și

(f) suprafețele (inclusiv suprafețele echipamentelor) din zonele în care se manipulează produsele alimentare și,
în special, cele aflate în contact cu aceste produse trebuie să fie păstrate în bună stare și ușor de curățat și, după
caz, de dezinfectat. Aceasta va impune utilizarea unor materiale netede, lavabile, rezistente la coroziune și
netoxice, cu excepția cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorității competente că alte
materiale utilizate sunt corespunzătoare.

2. Se prevăd, după caz, spații adecvate pentru curățarea, dezinfectarea și depozitarea instrumentelor și
echipamentelor de lucru. Aceste spații trebuie să fie construite din materiale rezistente la coroziune, să fie ușor
de curățat și să dispună de alimentare adecvată cu apă caldă și rece.

3. Se prevăd, după caz, facilitățile necesare pentru spălatul produselor alimentare. Fiecare chiuvetă sau dotare similară
destinată spălatului produselor alimentare trebuie să dispună de alimentare adecvată cu apă potabilă caldă și/sau
rece în conformitate cu cerințele menționate la capitolul VII, să fie păstrate curate și, după caz, dezinfectate.

CAPITOLUL III

CERINȚE PENTRU INCINTELE MOBILE ȘI/SAU TEMPORARE (CUM AR FI MARCHIZELE, STANDURILE

COMERCIALE, PUNCTELE DE VÂNZARE PE VEHICULE), INCINTELE UTILIZATE ÎN PRINCIPAL CA
LOCUINȚE PARTICULARE, DAR ÎN CARE SE PREPARĂ CU REGULARITATE PRODUSE ALIMENTARE
PENTRU COMERCIALIZARE ȘI AUTOMATELE CARE DISTRIBUIE PRODUSE ALIMENTARE

1. Incintele și automatele care distribuie produse alimentare trebuie să fie, în măsura în care este posibil, amplasate,
concepute, construite, curățate și menținute în bună stare pentru a se evita riscul de contaminare, în special de
către animale și dăunători.

2. În special, după caz:

(a) trebuie să existe instalații capabile să asigure un nivel adecvat de igienă personală (inclusiv instalații de spălare
și uscare a mâinilor în condiții de igienă, instalații sanitare igienice și vestiare);

(b) suprafețele aflate în contact cu produsele alimentare trebuie să fie în bună stare, ușor de curățat și, după caz,
de dezinfectat. Acest lucru va impune utilizarea materialelor netede, lavabile, rezistente la coroziune și
netoxice, cu excepția cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorității competente că alte
materiale utilizate sunt corespunzătoare;

(c) trebuie să se prevadă mijloace adecvate pentru curățarea, și, după caz, dezinfectarea instrumentelor și a
echipamentelor de lucru;
188 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 44

(d) în cazul în care produsele alimentare sunt curățate în cadrul activităților întreprinderii din sectorul alimentar,
trebuie să se prevadă mijloacele ca această operațiune să se desfășoare în condiții igienice;

(e) trebuie să existe apă potabilă caldă și/sau rece în cantitate suficientă;

(f) trebuie să se prevadă mijloace și/sau spații adecvate pentru depozitarea și eliminarea, în bune condiții de igienă,
a substanțelor și deșeurilor periculoase și/sau necomestibile (lichide sau solide);

(g) trebuie să se prevadă mijloace și/sau spații adecvate pentru păstrarea și controlul condițiilor de temperatură
adecvată a produselor alimentare;

(h) produsele alimentare trebuie amplasate în locuri și în condiții care să permită, în măsura în care este posibil,
evitarea riscului de contaminare.

CAPITOLUL IV

TRANSPORT

1. Mijloacele de transport și/sau containerele utilizate la transportul produselor alimentare trebuie să fie curate și în
bună stare pentru a proteja produsele alimentare de contaminare și trebuie, după caz, să fie concepute și construite
în așa fel încât să permită curățarea și/sau dezinfectarea adecvată.

2. Recipientele din vehicule și/sau containere trebuie rezervate transportului produselor alimentare ori de câte ori
există un risc de contaminare în cazul utilizării lor la transportul altor încărcături.

3. În cazul în care mijloacele de transport și/sau containerele sunt utilizate, de asemenea, pentru transportul altor
încărcături decât produsele alimentare sau pentru transportul mai multor produse alimentare în același timp,
produsele respective trebuie să fie separate în mod efectiv.

4. Produsele alimentare în vrac sub formă lichidă, de granule sau pudră se transportă în recipiente și/sau
containere/cisterne rezervate transportului produselor alimentare. Aceste containere trebuie să aibă o mențiune
clară, vizibilă și indelebilă, în una sau mai multe limbi ale Comunității, privind utilizarea lor pentru transportul
produselor alimentare sau mențiunea „numai pentru produse alimentare”.

5. În cazul în care mijloacele de transport și/sau containerele au fost utilizate pentru transportul altor încărcături
decât produsele alimentare sau pentru transportul unor produse alimentare diferite, ele trebuie bine curățate între
încărcături pentru a se evita riscul de contaminare.

6. În mijloacele de transport și/sau containere, produsele alimentare se amplasează și se protejează în așa fel încât
să se reducă la minimum riscul de contaminare.

7. După caz, mijloacele de transport și/sau containerele utilizate la transportul produselor alimentare trebuie să
asigure păstrarea produselor alimentare la temperaturi adecvate și să permită controlarea acestor temperaturi.

CAPITOLUL V

CERINȚE APLICABILE ECHIPAMENTELOR

1. Toate articolele, instalațiile și echipamentele cu care produsele alimentare intră în contact trebuie:

(a) să fie bine curățate și, după caz, să fie dezinfectate. Curățarea și dezinfecția trebuie să aibă loc cu o frecvență
suficient de mare pentru a se evita orice risc de contaminare;

(b) construcția, materialele și întreținerea să fie de așa natură încât să reducă la minimum orice risc de
contaminare;

(c) cu excepția containerelor și ambalajelor nereturnabile, construcția, materialele și întreținerea să fie de așa
natură încât să poată fi curățate și, după caz, dezinfectate și

(d) să fie instalate în așa fel încât să permită curățarea adecvată a echipamentelor și a zonei adiacente.

2. După caz, echipamentele se prevăd cu un dispozitiv de control adecvat pentru a asigura atingerea obiectivelor
prezentului regulament.

3. În cazul în care este necesară folosirea aditivilor chimici pentru a preveni corodarea echipamentelor și a
containerelor, aceștia se utilizează în conformitate cu bunele practici.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 189

CAPITOLULUL VI

DEȘEURILE ALIMENTARE

1. Deșeurile alimentare, subprodusele alimentare necomestibile și alte resturi se elimină cât mai rapid posibil din
încăperile în care se află produsele alimentare, pentru a se evita acumularea lor.

2. Deșeurile alimentare, subprodusele alimentare necomestibile și alte resturi trebuie depozitate în recipiente care se
pot închide, cu excepția cazului în care operatorii din sectorul alimentar pot dovedi autorității competente că alte
tipuri de recipiente sau sisteme de evacuare utilizate sunt corespunzătoare. Aceste recipiente trebuie să fie
construite în mod corespunzător, menținute în bună stare, ușor de curățat și, după caz, de dezinfectat.

3. Se prevăd mijloace adecvate de depozitare și eliminare a deșeurilor alimentare, a subproduselor alimentare

necomestibile și altor resturi. Spațiile de depozitare a deșeurilor se proiectează și se gestionează în așa fel încât să
poată fi păstrate curate și, după caz, fără animale și dăunători.

4. Toate deșeurile se elimină într-un mod igienic și ecologic în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă și fără
să constituie o sursă de contaminare directă sau indirectă.

CAPITOLUL VII

ALIMENTAREA CU APĂ

1. (a) Se prevede alimentarea adecvată cu apă potabilă, care trebuie utilizată ori de câte ori este necesar pentru a se
evita contaminarea produselor alimentare.

(b) Apa curată poate fi folosită pentru produsele pescărești integrale. Apa de mare curată poate fi folosită pentru
moluștele bivalve vii, echinoderme, tunicate și gastropode marine; apa curată mai poate fi folosită pentru
spălarea exteriorului. în cazul în care se utilizează această apă, se prevăd instalații adecvate de alimentare.

2. În cazul în care se utilizează apă nepotabilă, de exemplu pentru stingerea incendiilor, producția de abur, refrigerare
și în alte scopuri similare, aceasta trebuie să circule într-un sistem separat și identificat în mod corespunzător. Apa
nepotabilă nu trebuie să fie racordată la sistemul de apă potabilă, sau să fie deversată în acest sistem.

3. Apa reciclată utilizată în prelucrare sau ca ingredient nu trebuie să prezinte riscuri de contaminare. Această apă
trebuie să corespundă normelor stabilite pentru apa potabilă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă
stabilește că, sub aspect calitativ, apa nu poate compromite salubritatea produselor alimentare în forma lor finală.

4. Gheața care intră în contact cu produsele alimentaresau care le poate contamina trebuie să fie făcută din apă
potabilă sau, în cazul în care este utilizată la refrigerarea produselor pescărești întregi, din apă curată. Gheața
trebuie produsă, manipulată și depozitată în condiții capabile să prevină contaminarea.

5. Aburul utilizat direct în contact cu produsele alimentare nu trebuie să conțină nici o substanță care prezintă pericol
pentru sănătate sau care este susceptibilă să contamineze produsele alimentare.

6. În cazul în care produsele alimentare sunt tratate termic în recipiente închise ermetic, trebuie avut grijă ca apa
utilizată pentru răcirea recipientelor după tratamentul termic să nu fie o sursă de contaminare a produselor
alimentare.

CAPITOLUL VIII

IGIENA PERSONALĂ

1. Fiecare persoană care lucrează într-o zonă în care se manipulează produse alimentare trebuie să respecte un nivel
ridicat de igienă personală și să poarte îmbrăcăminte adecvată și curată și, după caz, îmbrăcăminte de protecție.

2. Nu trebuie să se permită nici unei persoane care suferă de o boală sau este purtătoare a unei boli care poate fi
transmisă prin alimente sau care prezintă, de exemplu, plăgi infectate, infecții sau leziuni cutanate sau diaree să
manipuleze produse alimentare sau să pătrundă într-o zonă în care se manipulează produse alimentare indiferent
de situație, dacă există vreo posibilitate de contaminare directă sau indirectă. Toate persoanele angajate într-o
întreprindere din sectorul alimentar care suferă de aceste afecțiuni și care sunt susceptibile de a veni în contact
cu produsele alimentaretrebuie să comunice de îndată responsabilului de activitate afecțiunea respectivă sau
simptomele ei și, dacă este posibil, cauzele acesteia.
190 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 44

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII APLICABILE PRODUSELOR ALIMENTARE

1. Operatorul din sectorul alimentar nu trebuie să accepte alte materii prime sau ingrediente în afara animalelor vii
sau oricare alt material utilizat la prelucrarea produselor despre care se știe sau este întemeiat să se presupună că
sunt contaminate cu paraziți, microorganisme patogene sau substanțe toxice, descompuse sau străine în așa
măsură încât, chiar după ce operatorul efectuează sortarea și/sau procedurile de pregătire sau prelucrare normale
în condiții sanitare, produsul final nu este adecvat pentru consumul uman.

2. Materiile prime și toate ingredientele depozitate într-o întreprindere din sectorul alimentar trebuie păstrate în
condiții adecvate menite să prevină degradarea și să evite contaminarea.

3. În toate etapele de producție, prelucrare și distribuție, produsele alimentaretrebuie protejate împotriva oricărei
contaminări susceptibile de a le face improprii pentru consumul uman, dăunătoare pentru sănătate sau
contaminate în asemenea măsură încât este întemeiat să se considere că nu pot fi consumate în starea respectivă.

4. Trebuie puse în practică proceduri adecvate de combatere a dăunătorilor. Trebuie aplicate, de asemenea, proceduri
adecvate care să împiedice accesul animalelor domestice în zonele de preparare, manipulare sau depozitare a
produselor alimentare (sau, în cazul în care autoritatea competentă o permite, să împiedice ca accesul să aibă drept
rezultat contaminarea).

5. Materiile prime, ingredientele, produsele intermediare și produsele finite susceptibile de a favoriza înmulțirea
microorganismelor patogene sau formarea toxinelor nu trebuie păstrate la o temperatură care poate cauza un risc
pentru sănătate. Lanțul criogenic nu trebuie întrerupt. Cu toate acestea, ele pot fi retrase din spațiile cu temperatură
controlată pe perioade scurte de timp în scopuri practice legate de manipulare în timpul pregătirii, transportului,
depozitării, etalării și servitului produselor alimentare, cu condiția ca acest lucru să nu conducă la apariția unui
risc pentru sănătate. Întreprinderile din sectorul alimentar care fabrică, manipulează și ambalează produse
alimentare prelucrate trebuie să dispună de spații adecvate și suficient de mari pentru a asigura depozitarea
separată a materiilor prime de materialele prelucrate, precum și spații frigorifice de depozitare suficiente.

6. În cazul în care produsele alimentare trebuie ținute la frig sau servite reci, ele trebuie răcite, pe cât este posibil,
imediat după etapa de tratament termic sau, în lipsa acestui tratament, după etapa de pregătire finală, la
temperaturi care să nu reprezinte un risc pentru sănătate.

7. Decongelarea produselor alimentare trebuie să se facă în așa fel încât să se reducă la minimum riscul de înmulțire
a microorganismelor patogene sau de formare a toxinelor în produsele alimentare. În timpul decongelării,
produsele alimentaretrebuie supuse unor temperaturi care să nu aibă drept rezultat apariția unor riscuri pentru
sănătate. În cazul în care lichidul care se scurge în urma decongelării poate reprezenta un risc pentru sănătate,
acesta trebuie evacuat corespunzător. După decongelare, produsele alimentarese manevrează în așa fel încât să se
reducă la minimum riscul de înmulțire a microorganismelor patogene sau de formare a toxinelor.

8. Substanțele periculoase și/sau necomestibile, inclusiv furajele animale, trebuie să fie etichetate în mod
corespunzător și depozitate în containere separate și sigure.

CAPITOLUL X

DISPOZIȚII PRIVIND ÎMPACHETAREA ȘI AMBALAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

1. Materialele utilizate pentru împachetare și ambalare nu trebuie să fie surse de contaminare.

2. Materialele utilizate pentru împachetare trebuie depozitate în așa fel încât să nu fie expuse riscului de contaminare.

3. Operațiile de împachetare și ambalare trebuie efectuate în așa fel încât să se evite contaminarea produselor. După
caz și mai ales dacă se folosesc cutii metalice și borcane de sticlă, ele trebuie să fie întregi și curate.

4. Materialele pentru împachetare și ambalajele reutilizabile pentru produsele alimentare trebuie să fie ușor de curățat
și, după caz, de dezinfectat.
13/vol. 44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 191

CAPITOLUL XI

TRATAMENTUL TERMIC

Următoarele cerințe se aplică numai produselor alimentare introduse pe piață în recipiente închise ermetic:

1. orice proces de tratament termic utilizat pentru a prelucra un produs neprelucrat sau pentru a prelucra în
continuare un produs prelucrat trebuie:

(a) să aducă fiecare parte a produsului tratat la o temperatură dată, pe o perioadă dată de timp și

(b) să împiedice contaminarea produsului în timpul procesării;

2. pentru a asigura că prin procesul tehnologic utilizat se ating obiectivele dorite, operatorii din sectorul alimentar
trebuie să verifice cu regularitate principalii parametri relevanți (în special temperatura, presiunea, etanșeitatea și
factorii microbiologici), inclusiv cu ajutorul unor dispozitive automate;

3. procesul utilizat trebuie să respecte o normă recunoscută pe plan internațional (de exemplu pasteurizarea,
temperatura ultraînaltă sau sterilizarea).

CAPITOLUL XII

FORMAREA PROFESIONALĂ

Operatorii din sectorul alimentar se asigură că:

1. persoanele care manipulează produsele alimentare sunt supravegheate și instruite și/sau au primit o formare
profesională în materie de igienă alimentară adaptată activității lor;

2. persoanele care răspund de întocmirea și actualizarea procedurii menționate la articolul 5 alineatul (1) din
prezentul regulament sau de punerea în practică a ghidurilor aplicabile au beneficiat de o formare profesională
adecvată privind aplicarea principiilor HACCP și

3. sunt respectate toate cerințele legislației interne privind programele de formare pentru persoanele care lucrează
în anumite sectoare alimentare.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 71

32004R0853

L 139/55 JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII EUROPENE 30.4.2004

REGULAMENTUL (CE) NR. 853/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 29 aprilie 2004
de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în
special articolul 152 alineatul (4) litera (b),
Aceste norme de sănătate au redus obstacolele în schim-
burile comerciale cu produsele respective, ceea ce a
contribuit la realizarea pieței interne, asigurând în același
timp un nivel ridicat al protecției sănătății publice.

având în vedere propunerea Comisiei (1),

(4) În ceea ce privește sănătatea publică, aceste norme prevăd
principii comune, în special în ceea ce privește responsa-
bilitățile fabricanților și ale autorităților competente,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social cerințe în domeniul structurii, organizării și igienei pentru
European (2), unități, proceduri de autorizare a acestor unități, cerințe în
domeniul depozitării și transportului și mărci de
salubritate.
după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251

din tratat (3), (5) Aceste principii constituie o bază comună pentru
producția de produse alimentare de origine animală în
condiții de igienă și permit simplificarea directivelor
întrucât: existente.

(1) Prin Regulamentul (CE) nr. 852/2004 (4), Parlamentul

European și Consiliul stabilesc norme generale privind igi-
ena produselor alimentare pe care trebuie să le respecte
(6) Este de dorit ca simplificarea să fie realizată în continuare
operatorii din sectorul alimentar.
prin aplicarea acelorași norme, după caz, tuturor
produselor de origine animală.

(2) Anumite produse alimentare pot periclita în mod specific

sănătatea umană și este necesară stabilirea unor norme
specifice de igienă. Este, în special, cazul produselor ali-
mentare de origine animală la care au fost frecvent consta-
tate riscuri microbiologice și chimice. (7) Obligația, prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 852/2004,
pentru operatorii din sectorul alimentar, indiferent de sta-
diul în care intervin în procesul de producție, de prelucrare
și de distribuție a produselor alimentare după producția
(3) În cadrul politicii agricole comune au fost adoptate nume-
primară și operațiunile conexe de a introduce, de a aplica
roase directive în scopul stabilirii unor norme de sănătate
și de a menține proceduri bazate pe analiza riscurilor și
specifice pentru producerea și introducerea pe piață a
controlul punctelor critice (HACCP) contribuie, în egală
produselor înscrise în lista prevăzută de anexa I la tratat.
măsură, la simplificare.

(1) JO C 365 E, 19.12.2000, p. 58.

(2) JO C 155, 29.5.2001, p. 39.
(3) Avizul Parlamentului European din 15 mai 2002 (JO C 180 E,
31.7.2003, p. 288), Poziția comună a Consiliului din 27 octombrie
2003 (JO C 48 E, 24.2.2004, p. 23). Poziția Parlamentului European
din 30 martie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia (8) Considerate în totalitatea lor, aceste elemente pun în evi-
Consiliului din 16 aprilie 2004. dență necesitatea unei reformări totale a normelor speci-
(4) JO L 226, 25.6.2004, p. 3. fice de igienă prevăzute de directivele existente.
72 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(9) Reformarea are drept obiectiv principal asigurarea unui
nivel ridicat de protecție a consumatorului în domeniul
siguranței alimentelor, în special prin impunerea acelorași
norme pentru operatorii din sectorul alimentar din toată
Comunitatea și asigurarea bunei funcționări a pieței interne
a produselor de origine animală, pentru a contribui astfel
la realizarea obiectivelor politicii agricole comune.
(10) Este necesar să fie menținute și, în cazul în care garantarea
protecției consumatorilor o cere, să fie consolidate normele
detaliate în domeniul igienei pentru produsele de origine
animală.
(11) Normele comunitare nu ar trebui să se aplice producției
primare destinate unei utilizări în gospodăria privată sau
preparării, manipulării și depozitării produselor alimentare
în gospodării în scopul consumului privat. În plus, în cazul
aprovizionării directe a consumatorului final sau a
comerțului cu amănuntul local, în cantități mici, cu pro-
duse primare sau cu anumite tipuri de carne de către ope-
ratorul din sectorul alimentar care produce aceste alimente,
este necesar ca legislația națională să protejeze sănătatea
publică, luându-se în special în considerare relația strânsă
dintre producător și consumator.
(12) În general, cerințele prevăzute de Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 sunt suficiente pentru a garanta siguranța ali-
mentelor în unitățile care desfășoară activități de vânzare
cu amănuntul, incluzând vânzarea sau furnizarea directă
către consumatorul final a unor produse alimentare de
origine animală. Prezentul regulament ar trebui să se aplice,
în general, activităților de vânzare cu ridicata (respectiv în
cazul în care o unitate de vânzare cu amănuntul efectuează
operațiuni în vederea aprovizionării unei alte unități cu
produse alimentare de origine animală). Cu toate acestea,
cu excepția cerințelor specifice privind temperatura stabi-
lite de prezentul regulament, cerințele prevăzute de Regu-
lamentul (CE) nr. 852/2004 ar trebui să fie suficiente pen-
tru activitățile de vânzare cu ridicata, care constau numai
în depozitare sau transport.
(13) Statele membre ar trebui să dispună de o anumită marjă,
în cadrul legislației naționale, pentru a extinde sau limita
aplicarea cerințelor prevăzute de prezentul regulament
pentru activitățile de comerț cu amănuntul. Cu toate
acestea, statele membre pot limita aplicarea acestora numai
în cazul în care consideră că cerințele prevăzute de Regu-
lamentul (CE) nr. 852/2004 sunt suficiente pentru atinge-
rea obiectivelor în domeniul siguranței alimentelor și în
cazul în care aprovizionarea cu produse alimentare de
origine animală a unei unități de către o unitate de vânzare
cu amănuntul constituie o activitate marginală, localizată
și restrânsă. Această aprovizionare ar trebui, prin urmare,
să reprezinte numai o mică parte din activitățile unității
respective; unitățile aprovizionate astfel ar trebui să se
situeze în imediata apropiere a acesteia și aprovizionarea ar
trebui să privească numai anumite tipuri de produse sau
unități.
03/vol. 56
(14) În conformitate cu articolul 10 din tratat, statele membre
iau toate măsurile adecvate care să asigure executarea, de
către operatorii din sectorul alimentar, a obligațiilor stabi-
lite de prezentul regulament.
(15) Trasabilitatea produselor alimentare este un element
fundamental pentru garantarea siguranței alimentelor.
Operatorii din sectorul alimentar care răspund de o unitate
supusă autorizării în conformitate cu prezentul regulament
ar trebui să se conformeze normelor generale prevăzute la
Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (1) și, de asemenea, să asi-
gure că toate produsele de origine animală pe care le
introduc pe piață poartă o marcă de salubritate a alimen-
telor sau o marcă de identificare.
(16) Este necesar ca produsele alimentare importate în Comu-
nitate să fie în conformitate cu cerințele generale ale Regu-
lamentului (CE) 178/2002 sau în conformitate cu
standarde echivalente celor din Comunitate. Prezentul
regulament definește anumite cerințe de igienă specifice
pentru produsele alimentare de origine animală importate
în Comunitate.
(17) Adoptarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă
nivelul de protecție prevăzut de garanțiile suplimentare
acordate Finlandei și Suediei la aderarea acestora la Comu-
nitate și confirmate prin Deciziile 94/968/CE (2),
95/50/CE (3), 95/160/CE (4), 95/161/CE (5), 95/168/CE (6),
95/409/CE (7), 95/410/CE (8), 95/411/CE (9) ale Comisiei.
Regulamentul ar trebui să prevadă o procedură care să per-
mită acordarea, pe o perioadă de tranziție, a unor garanții
fiecărui stat membru care dispune de un program național
de control autorizat echivalent, în ceea ce privește
produsele alimentare de origine animală în cauză, cu cele
aprobate pentru Finlanda și Suedia. Regulamentul (CE)
nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului
din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelelor și
al altor agenți zoonotici specifici prezenți în lanțul
alimentar (10) prevede o procedură analoagă pentru
animalele vii și ouăle destinate incubației.
(1) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al
Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințe-
lor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Auto-
rității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a proce-
durilor referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31,
1.2.2002, p. 1). Regulament modificat de Regulamentul (CE)
nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
(2) JO L 371, 31.12.1994, p. 36.
(3) JO L 53, 9.3.1995, p. 31.
(4) JO L 105, 9.5.1995, p. 40.
(5) JO L 105, 9.5.1995, p. 44.
(6) JO L 109, 16.5.1995, p. 44.
(7) JO L 243, 11.10.1995, p. 21.
(8) JO L 243, 11.10.1995, p. 25.
(9) JO L 243, 11.10.1995, p. 29.
(10) JO L 325, 12.12.2003, p. 1.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(18) Este necesar ca cerințele privind structura și igiena mențio-
nate de prezentul regulament să se aplice tuturor tipurilor
de unități, inclusiv întreprinderilor mici și abatoarelor
mobile.
(19) Este necesar să se prevadă o anumită flexibilitate care să
permită continuarea utilizării metodelor tradiționale în
toate etapele producției, prelucrării sau distribuției
produselor alimentare, precum și față de cerințele structu-
rale impuse unităților. Flexibilitatea este foarte importantă
pentru regiunile supuse unor constrângeri geografice spe-
cifice, inclusiv regiunile ultraperiferice menționate la
articolul 299 alineatul (2) din tratat. Cu toate acestea,
flexibilitatea nu ar trebui să compromită obiectivele din
domeniul igienei alimentare. În plus, deoarece toate ali-
mentele produse în conformitate cu normele de igienă vor
beneficia, în mod normal, de un regim de liberă circulație
în Comunitate, este necesar ca procedura care permite
statelor membre să aplice o anumită flexibilitate să fie, în
totalitate, transparentă. Aceasta ar trebui să prevadă, atunci
când este necesar pentru soluționarea diferendelor, o
dezbatere în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul
alimentar și sănătatea animală instituit de Regulamentul
(CE) nr. 178/2002 și să permită Comisiei coordonarea
procesului și luarea unor măsuri corespunzătoare.
(20) Definiția cărnii separate mecanic (CSM) ar trebui să aibă un
caracter generic pentru a cuprinde toate procedeele de
separare mecanică. Este necesar, pentru a lua în conside-
rare viteza cu care evoluează tehnologia în acest domeniu,
să se prevadă o definiție flexibilă. Cu toate acestea, cerințele
tehnice care se aplică în cazul cărnii separate mecanic ar
trebui să varieze în funcție de evaluarea riscurilor pe care
le prezintă produsul obținut prin diferite procedee.
(21) În toate etapele producției, ale prelucrării și ale distribuției
există interacțiuni ale operatorilor din sectorul alimentar,
inclusiv sectorul alimentației animalelor, precum și legături
între considerentele în domeniul sănătății animale, al
bunăstării animalelor și al sănătății publice. Ar trebui, prin
urmare, să aibă loc o comunicare corespunzătoare între
diferitele părți care participă la toate procesele din cursul
lanțului alimentar, de la producția primară la vânzarea cu
amănuntul.
(22) Pentru a asigura o verificare adecvată a cărnii de vânat săl-
batic introdusă pe piața Comunității, corpul animalelor
vânate și viscerele acestora ar trebui prezentate pentru o
inspecție veterinară oficială post mortem într-o unitate de
prelucrare a vânatului. Cu toate acestea, pentru menține-
rea anumitor tradiții de vânătoare fără a afecta siguranța
alimentelor, este necesar să se prevadă o formare a
vânătorilor care introduc pe piață vânat sălbatic pentru
consumul uman. Această formare ar trebui să permită
vânătorilor să efectueze o primă examinare a vânatului la
fața locului. În aceste condiții, nu este necesar ca vânătorii
care au urmat o astfel de formare să fie obligați să predea
toate viscerele unității de prelucrare a vânatului pentru o
examinare post mortem, în cazul în care au efectuat această
primă examinare și nu au identificat nici o anomalie sau
risc. Cu toate acestea, ar trebui să poată fi adoptate norme
73
mai stricte în statele membre pentru a se lua în conside-
rare riscurile specifice.
(23) Prezentul regulament ar trebui să definească, până la adop-
tarea unor noi cerințe privind introducerea laptelui crud pe
piață, criteriile care se aplică acestuia. Aceste criterii ar tre-
bui să aibă forma unor valori de declanșare: în cazul depă-
șirii acestor valori, operatorii din sectorul alimentar trebuie
să ia măsuri de corectare și să informeze autoritatea com-
petentă despre aceasta. Nu ar trebui să fie vorba de valori
maxime dincolo de care laptele crud să nu poată fi introdus
pe piață. Prin urmare, în anumite circumstanțe, laptele crud
care nu respectă toate criteriile poate fi utilizat fără riscuri
în scopul consumului uman în cazul în care au fost luate
măsuri adecvate. În ceea ce privește laptele crud și smân-
tâna crudă pentru consumul uman direct, este necesar să
se permită fiecărui stat membru să mențină sau să stabi-
lească sisteme corespunzătoare de garantare a sănătății
animale pentru a asigura realizarea, pe teritoriul acestora,
a obiectivelor prezentului regulament.
(24) Criteriul care se aplică laptelui crud utilizat pentru
produsele lactate trebuie să fie de trei ori mai exigent decât
cel care se aplică laptelui crud obținut în ferme. Criteriul
care se aplică laptelui crud utilizat pentru produsele lactate
prelucrate este o valoare absolută, întrucât este o medie în
cazul laptelui crud obținut în ferme. Respectarea cerințelor
de temperatură prevăzute de prezentul regulament nu
împiedică dezvoltarea bacteriilor în timpul transportului și
depozitării.
(25) În urma prezentei reformulări normele existente în
domeniul igienei pot fi abrogate. Acest obiectiv este reali-
zat de Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 21 aprilie 2004 de abrogare a anumitor
directive privind igiena produselor alimentare și normele
de sănătate care reglementează producția și introducerea
pe piață a anumitor produse de origine animală destinate
consumului uman (1).
(26) În plus, normele prevăzute de prezentul regulament pri-
vind ouăle le înlocuiesc pe cele din Decizia 94/371/CE a
Consiliului din 20 iunie 1994 de stabilire a anumitor
condiții sanitare specifice pentru comercializarea anumitor
tipuri de ouă (2), care, în urma abrogării anexei II la Direc-
tiva 92/118/CEE (3), vor deveni nule.
(27) Legislația comunitară în domeniul igienei produselor ali-
mentare ar trebui să se bazeze pe avize științifice. În acest
sens, este oportun să fie consultată Autoritatea Europeană
pentru Siguranța Alimentară de fiecare dată când acest
lucru este necesar.
(1) JO L 157, 30.4.2004, p. 33.
(2) JO L 168, 2.7.1994, p. 34.
(3) Directiva 92/118/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabi-
lire a condițiilor de sănătate animală, precum și a condițiilor de
sănătate care reglementează comerțul și importul în Comunitate de
produse care, în ceea ce privește condițiile respective, nu intră sub
incidența reglementărilor comunitare specifice prevăzute de anexa A
capitolul 1 la Directiva 89/662/CEE și, în ceea ce privește agenții
patogeni, din Directiva 90/425/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).
Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 445/2004
al Comisiei (JO L 72, 11.3.2004, p. 60).
74 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(28) Pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice, este
necesar să se asigure o cooperare strânsă și eficientă între
Comisie și statele membre în cadrul Comitetului
permanent pentru lanțul alimentar și sănătate animală.
(29) Cerințele prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se
aplice numai în cazul în care toate elementele noii legisla-
ții privind igiena produselor alimentare vor intra în vigoare.
Este, de asemenea, necesar să fie prevăzut un termen de cel
puțin optsprezece luni de la data intrării în vigoare până la
data punerii în aplicare a noilor norme, pentru ca sectoa-
rele respective să dispună de timpul necesar pentru a se
adapta.
(30) Este oportun să fie adoptate măsurile necesare pentru
punerea în aplicare a prezentului regulament în
conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din
28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a
competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (1),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește, pentru operatorii din sectorul
alimentar, norme specifice care se aplică produselor alimentare de
origine animală. Aceste norme le completează pe cele stabilite de
Regulamentul (CE) nr. 852/2004. Acestea se aplică produselor de
origine animală prelucrate sau neprelucrate.
(2) Cu excepția cazului în care există o indicație expres contrară,
prezentul regulament nu se aplică produselor alimentare care
conțin atât produse de origine vegetală, cât și produse de origine
animală prelucrate. Cu toate acestea, produsele de origine animală
prelucrate utilizate pentru prepararea acestor produse alimentare
sunt obținute și manipulate în conformitate cu cerințele prezen-
tului regulament.
(3) Prezentul regulament nu se aplică:
(a) producției primare destinate unei utilizări în gospodăria pri-
vată;
(b) preparării, manipulării și depozitării produselor alimentare în
scopul consumului în gospodăria privată;
(c) aprovizionării directe de către producător a consumatorului
final sau a comercianților cu amănuntul locali care furnizează
produsele direct consumatorului final, cu cantități mici de
produse primare;
(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
03/vol. 56
(d) aprovizionării directe de către producător, cu cantități mici de
carne de pasăre și de lagomorfe sacrificate în exploatație, a
consumatorului final sau a comercianților cu amănuntul locali
care furnizează direct această carne consumatorului final sub
formă de carne proaspătă;
(e) vânătorilor care aprovizionează direct, cu cantități mici de
vânat sălbatic sau de carne de vânat sălbatic, comercianții cu
amănuntul locali care furnizează direct consumatorului final.
(4) Statele membre stabilesc, în cadrul legislației naționale, dispo-
ziții care să reglementeze activitățile și persoanele prevăzute la ali-
neatul (3) literele (c), (d) și (e). Aceste norme naționale concură la
realizarea obiectivelor prezentului regulament.
(5) (a) Cu excepția cazului în care există o indicație expresă
contrară, prezentul regulament nu se aplică în comerțul
cu amănuntul;
(b) cu toate acestea, prezentul regulament se aplică în comer-
țul cu amănuntul în cazul operațiunilor efectuate în vede-
rea furnizării produselor alimentare de origine animală
unei alte unități, cu excepția cazului în care:
(i) operațiunile se limitează la depozitare sau transport,
caz în care se aplică, cu toate acestea, cerințele speci-
fice de temperatură stabilite la anexa III
sau
(ii) furnizarea produselor alimentare de origine animală
care provin de la unitatea de vânzare cu amănuntul
este destinată numai altor unități de vânzare cu amă-
nuntul și în cazul în care, în conformitate cu legislația
națională, este vorba despre o activitate marginală,
localizată și restrânsă;
(c) statele membre pot adopta măsuri la nivel național pen-
tru aplicarea cerințelor prezentului regulament unităților
de vânzare cu amănuntul situate pe teritoriul acestora,
cărora nu li s-ar aplica regulamentul în temeiul literelor (a)
sau (b).
(6) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere:
(a) normelor corespunzătoare de sănătate animală și de sănătate
publică, inclusiv normele cele mai stricte adoptate pentru pre-
venirea, controlul și eradicarea anumitor encefalopatii
spongiforme transmisibile;
(b) cerințelor în domeniul bunăstării animalelor
și
(c) cerințelor privind identificarea animalelor și trasabilitatea
produselor de origine animală.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 2
Definiții
Se aplică următoarele definiții în sensul prezentului regulament:
1. definițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
2. definițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
3. definițiile prevăzute de anexa I
și
4. orice definiție tehnică menționată de anexele II și III.
CAPITOLUL II
OBLIGAȚIILE OPERATORILOR DIN SECTORUL ALIMENTAR
Articolul 3
Obligații generale
(1) Operatorii din sectorul alimentar se conformează dispoziții-
lor corespunzătoare din anexele II și III.
(2) Operatorii din sectorul alimentar nu utilizează nici o
substanță cu excepția apei potabile sau, în cazul în care Regula-
mentul (CE) nr. 852/2004 sau prezentul regulament autorizează
acest lucru, apei curate, pentru eliminarea contaminării suprafeței
produselor de origine animală, cu excepția cazului în care
utilizarea acestei substanțe a fost aprobată în conformitate cu pro-
cedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2). Operatorii din
sectorul alimentar se conformează, de asemenea, oricărei condiții
în ceea ce privește utilizarea care ar putea fi autorizată prin inter-
mediul aceleiași proceduri. Utilizarea unei substanțe autorizate nu
scutește operatorul din sectorul alimentar de obligația de a se con-
forma dispozițiilor prezentului regulament.
Articolul 4
Înregistrarea și autorizarea unităților
(1) Operatorii din sectorul alimentar introduc pe piață produsele
de origine animală produse în Comunitate numai dacă au fost
preparate și manipulate exclusiv în unitățile:
(a) care respectă condițiile corespunzătoare din Regulamentul
(CE) nr. 852/2004 și din anexele II și III la prezentul regula-
ment și celelalte cerințe care se aplică produselor alimentare
și
75
(b) care au fost înregistrate sau, în cazurile prevăzute la alineatul
(2), autorizate de autoritatea competentă.
(2) Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (3) din Regula-
mentul (CE) nr. 852/2004, unitățile care manipulează produsele
de origine animală supuse unor cerințe în conformitate cu
anexa III își pot exercita activitățile numai în cazul în care au fost
autorizate de către autoritatea competentă în conformitate cu ali-
neatul (3) din prezentul articol, cu excepția unităților care asigură
numai:
(a) activități de producție primară;
(b) operațiuni de transport;
(c) depozitarea produselor care nu necesită o reglare a tempera-
turii
sau
(d) activități de vânzare cu amănuntul, altele decât cele cărora li
se aplică prezentul regulament în conformitate cu articolul 1
alineatul (5) litera (b).
(3) O unitate supusă autorizării în conformitate cu alineatul (2)
își poate exercita activitatea numai în cazul în care autoritatea
competentă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004
al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de
stabilire a unor norme specifice de organizare a controalelor ofi-
ciale privind produsele de origine animală destinate consumului
uman (1):
(a) a acordat unității autorizația care îi permite să lucreze după o
vizită la fața locului
sau
(b) a acordat unei unități o autorizație condiționată.
(4) Operatorii din sectorul alimentar cooperează cu autoritățile
competente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004.
Operatorii din sectorul alimentar asigură în special că o unitate își
încetează activitatea dacă autoritatea competentă îi retrage
autorizația sau, în cazul unei autorizații condiționate, dacă aceasta
nu îi prelungește autorizația sau nu îi acordă o autorizație defini-
tivă.
(5) Prezentul articol nu împiedică nici o unitate să introducă pe
piață alimente între data de aplicare a prezentului regulament și
prima inspecție ulterioară realizată de autoritatea competentă în
cazul în care unitatea:
(a) este supusă autorizării în conformitate cu alineatul (2) și în
cazul în care a introdus pe piață produse de origine animală,
cu respectarea legislației comunitare imediat înainte de
aplicarea prezentului regulament
sau
(b) face parte dintr-o categorie pentru care nu exista nici o cerință
privind autorizarea înainte de aplicarea prezentului regula-
ment.
(1) JO L 226, 25.6.2004, p. 83.
76 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 5
Marcajul de salubritate și identificarea
(1) Operatorii din sectorul alimentar nu introduc pe piață nici un
produs de origine animală prelucrat într-o unitate supusă autori-
zării în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) în cazul în care
acesta nu are:
(a) o marcă de salubritate aplicată în conformitate cu Regulamen-
tul (CE) nr. 854/2004
sau
(b) atunci când regulamentul menționat nu prevede aplicarea
unei mărci de salubritate, o marcă de identificare aplicată în
conformitate cu dispozițiile din anexa II secțiunea I la
prezentul regulament.
(2) Operatorii din sectorul alimentar pot aplica o marcă de
identificare pe un produs de origine animală numai în cazul în
care acesta a fost produs în conformitate cu prezentul regulament
în unități care respectă cerințele din articolul 4.
(3) Operatorii din sectorul alimentar pot retrage marca de
salubritate a cărnii aplicate în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 854/2004 numai în cazul în care o tranșează, o prelucrează
sau efectuează alte operațiuni.
Articolul 6
Produse de origine animală care nu provin din Comunitate
(1) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse de
origine animală din țări terțe asigură că aceste importuri au loc
numai în cazul în care:
(a) țara terță de expediere este prevăzută într-o listă, stabilită în
conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE)
nr. 854/2004, a țărilor terțe din care este autorizat importul
respectivului produs;
(b) (i) unitatea din care a fost expediat produsul și în care a fost
obținut sau preparat produsul este prevăzută într-o listă,
stabilită în conformitate cu articolul 12 din Regulamen-
tul (CE) nr. 854/2004, a unităților din care este autorizat
importul respectivului produs, după caz;
(ii) în cazul cărnii proaspete, al cărnii tocate, al preparatelor
din carne, al produselor din carne și al cărnii separate
mecanic, produsul a fost fabricat din carne obținută în
03/vol. 56
abatoare și secții de tranșare menționate de liste stabilite
și actualizate în conformitate cu articolul 12 din Regula-
mentul (CE) nr. 854/2004 sau în unități comunitare auto-
rizate
și
(iii) în cazul moluștelor bivalve, al echinodermelor, al
tunicatelor și gasteropodelor marine vii, în cazul în care
zona de producție este prevăzută de o listă stabilită în
conformitate cu articolul 13 din regulamentul menționat,
după caz;
(c) produsul respectă:
(i) cerințele prezentului regulament, în special cerințele pre-
văzute la articolul 5 privind marcajul de salubritate și de
identificare;
(ii) cerințele Regulamentului (CE) nr. 852/2004
și
(iii) orice condiție privind importul, definită în conformitate
cu legislația comunitară care reglementează controalele
produselor de origine animală la import
și
(d) sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 14 din Regula-
mentul (CE) nr. 854/2004 privind certificatele și alte
documente, după caz.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), importul de produse pescă-
rești poate să aibă, de asemenea, loc în conformitate cu dispozițiile
speciale stabilite la articolul 15 din Regulamentul (CE)
nr. 854/2004.
(3) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse de
origine animală se asigură că:
(a) produsele sunt accesibile pentru un control la import în
conformitate cu Directiva 97/78/CE (1);
(b) importul este în conformitate cu cerințele Directivei
2002/99/CE (2)
și
(c) operațiunile care au loc după import pe care le controlează
sunt efectuate în conformitate cu cerințele din anexa III.
(4) Operatorii din sectorul alimentar care importă produse ali-
mentare care conțin atât produse de origine vegetală, cât și pro-
duse de origine animală prelucrate, oferă garanția că produsele de
origine animală prelucrate pe care le conțin produsele alimentare
menționate anterior sunt în conformitate cu cerințele prevăzute la
alineatele (1), (2) și (3). Aceștia trebuie să fie în măsură să furni-
zeze dovada că s-au achitat de această obligație [de exemplu, cu
ajutorul unor documente adecvate sau al autorizației, care nu
trebuie să se prezinte, în mod absolut necesar, în forma prevăzută
la alineatul (1) litera (d)].
(1) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire
a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru
produsele provenind din țări terțe și introduse în Comunitate
(JO L 24, 30.1.1998, p. 9). Directivă modificată de Actul de aderare
din 2003.
(2) Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de sta-
bilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția,
transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine ani-
mală destinate consumului uman (JO L 18, 23.1.2003, p. 11).
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 77

CAPITOLUL III echivalent. În ceea ce privește ouăle, testul prevăzut la

litera (b) nu este absolut necesar pentru loturi destinate
COMERȚUL producției de produse prelucrate printr-un procedeu care
garantează eliminarea salmonelei.

Articolul 7 (d) Testele prevăzute la literele (a) și (b) nu sunt absolut nece-
sare pentru produsele alimentare care provin dintr-o
Documente unitate supusă unui program de control care corespunde
produselor alimentare de origine animală respective și
care este recunoscut, în conformitate cu procedura pre-
(1) În cazul în care acest lucru este cerut în conformitate cu
văzută la articolul 12 alineatul (2), ca fiind echivalent cu
anexele II sau III, operatoriii din sectorul alimentar se asigură că
cel aprobat pentru Suedia și Finlanda.
loturile de produse de origine animală sunt însoțite de certificate
sau alte documente.
(e) În ceea ce privește carnea de animale din speciile bovină
(2) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 aline- și porcină și carnea de pasăre, este necesar ca un document
atul (2): sau certificat comercial conform cu un model prevăzut de
legislația comunitară să însoțească alimentele și să certi-
fice că:
(a) pot fi stabilite documente tip

și (i) au fost efectuate testele prevăzute la litera (a), iar

rezultatele acestora sunt negative
(b) poate fi prevăzută utilizarea documentelor în format electro-
nic. sau

(ii) carnea este destinată unuia din scopurile menționate

Articolul 8 la litera (c)
Garanții speciale
sau
(1) Operatorii din sectorul alimentar care intenționează să comer-
cializeze în Suedia sau în Finlanda următoarele produse alimen- (iii) carnea provine dintr-o unitate prevăzută la litera (d).
tare de origine animală se conformează normelor stabilite la ali-
neatul (2) în ceea ce privește salmonela:
(f) În ceea ce privește ouăle, este necesar ca loturile să fie
însoțite de un certificat care să confirme că au fost efec-
(a) carnea de animale din speciile bovină și porcină, inclusiv
tuate testele menționate la litera (b), cu rezultate negative,
carnea tocată, dar cu excepția preparatelor din carne și a cărnii
sau că ouăle sunt destinate utilizării în modul menționat
separate mecanic (CSM);
la litera (c).

(b) carnea de pasăre din următoarele specii: găini de crescătorie,

curci, bibilici, rațe și gâște, inclusiv carnea tocată, dar cu (3) În conformitate cu procedura menționată la articolul 12 ali-
excepția preparatelor din carne și CSM neatul (2):

și (a) cerințele formulate la alineatele (1) și (2) pot fi actualizate în

special în funcție de modificările aduse programelor de
(c) ouăle. control din statele membre sau de adoptarea unor criterii
microbiologice în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 852/2004
(2) (a) În ceea ce privește carnea de animale din speciile bovină
și porcină și carnea de pasăre, este necesar ca eșantioanele
din loturi să fi fost prelevate în unitatea de expediere și și
supuse unui test microbiologic, cu rezultat negativ, în
conformitate cu legislația comunitară.
(b) normele stabilite la alineatul (2) privind produsele alimentare
menționate la alineatul (1) pot fi extinse parțial sau total la
(b) În ceea ce privește ouăle, este necesar ca centrele de
orice stat membru sau la orice regiune dintr-un stat membru
condiționare să ofere garanția că loturile provin din efec-
care dispune de un program de control recunoscut ca fiind
tive supuse unui test microbiologic, cu rezultat negativ, în
echivalent cu cel aprobat pentru Suedia și Finlanda în ceea ce
conformitate cu legislația comunitară.
privește produsele alimentare de origine animală respective.

(c) În ceea ce privește carnea de animale din speciile bovină

și porcină, testul prevăzut la litera (a) nu este absolut nece- (4) În sensul prezentului articol, se înțelege prin „program de
sar pentru loturile destinate unei unități pentru a fi control” un program de control aprobat în conformitate cu Regu-
pasteurizate, sterilizate sau pentru o tratare cu efect lamentul (CE) nr. 2160/2003.
78 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 9
Dispoziții de aplicare și dispoziții tranzitorii
Dispozițiile de aplicare și dispozițiile tranzitorii sunt adoptate în
conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).
Articolul 10
Modificarea și adaptarea anexelor II și III
(1) Anexele II și III pot fi adaptate sau actualizate în conformitate
cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), ținând
seama de:
(a) evoluția ghidurilor de bună practică;
(b) experiența acumulată în cadrul aplicării sistemelor bazate pe
analiza riscurilor și puncte de control decisiv, în conformitate
cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
(c) evoluția tehnologică și urmările practice ale acesteia, precum
și de așteptările consumatorilor în ceea ce privește compozi-
ția alimentelor;
(d) avizele științifice, în special de noile analize ale riscurilor;
(e) criteriile microbiologice și criteriile de temperatură care se
aplică produselor alimentare;
(f) evoluția obiceiurilor consumatorilor.
(2) Pot fi acordate exceptări în ceea ce privește anexele II și III în
conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alinea-
tul (2), cu condiția ca respectivele exceptări să nu compromită rea-
lizarea obiectivelor stabilite de prezentul regulament.
(3) Statele membre pot lua, fără a compromite realizarea obiec-
tivelor prezentului regulament, măsuri naționale de adaptare a
dispozițiilor adoptate în anexa III, în conformitate cu alinea-
tele (4)-(8).
(4) (a) Măsurile naționale menționate la alineatul (3) au ca obiect:
(i) posibilitatea de a continua utilizarea metodelor tradi-
ționale în orice stadiu al producției, al prelucrării sau
al distribuției produselor alimentare
sau
(ii) satisfacerea nevoilor unităților din sectorul alimentar
situate în regiuni supuse unor constrângeri geografice
speciale.
03/vol. 56
(b) În alte cazuri, acestea se aplică numai construirii,
configurării și dotării unităților respective.
(5) Orice stat membru care dorește să adopte măsuri naționale,
de exemplu cele menționate la alineatul (3), informează Comisia
și celelalte state membre despre aceasta. Fiecare notificare:
(a) furnizează o descriere detaliată a dispozițiilor pentru care
statul membru în cauză estimează că este necesară o adaptare
și indică natura adaptării respective;
(b) descrie produsele alimentare și unitățile în cauză;
(c) explică motivele adaptării, furnizând inclusiv, după caz, o sin-
teză a analizei riscului și indicând măsurile care trebuie luate
pentru ca adaptarea să nu compromită realizarea obiectivelor
alimentare ale prezentului regulament
și
(d) comunică orice altă informație pertinentă.
(6) Celelalte state membre dispun de un termen de trei luni de la
primirea notificării menționate la alineatul (5) pentru a transmite
în scris observațiile lor Comisiei. În cazul adaptărilor care rezultă
din alineatul (4) litera (b), acest termen este extins la patru luni, la
cererea oricărui stat membru. Comisia poate și trebuie, în cazul în
care primește observații scrise de la unul sau de la mai multe state
membre, să consulte statele membre întrunite în cadrul comite-
tului menționat la articolul 12 alineatul (1). Comisia poate hotărî,
în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alinea-
tul (2) dacă măsurile avute în vedere pot fi puse în aplicare, sub
rezerva unor modificări adecvate, după caz. Dacă este oportun,
Comisia poate propune măsuri generale în conformitate cu aline-
atele (1) sau (2) din prezentul articol.
(7) Un stat membru poate adopta măsuri naționale de adaptare a
cerințelor din anexa III numai:
(a) în conformitate cu o decizie luată în temeiul alineatului (6)
sau
(b) în cazul în care, la o lună după expirarea termenului prevăzut
la alineatul (6), Comisia nu a informat statele membre că a pri-
mit observațiile scrise sau că are intenția să propună adopta-
rea unei decizii luate în temeiul alineatului (6)
sau
(c) în conformitate cu alineatul (8).
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(8) Din proprie inițiativă și sub rezerva dispozițiilor generale din
tratat, un stat membru poate menține sau stabili norme naționale:
(a) care interzic sau limitează comercializarea, pe teritoriul aces-
tuia, a laptelui crud sau a smântânii crude destinate
consumului uman direct
sau
(b) care permit, cu autorizarea autorității competente, utilizarea
laptelui crud care nu respectă criteriile prevăzute de anexa III
secțiunea IX în ceea ce privește conținutul de germeni și celule
somatice, la fabricarea brânzeturilor cu o durată de maturare
de cel puțin 60 de zile și a produselor lactate obținute în
cadrul procesului de fabricare a acestor brânzeturi, cu condi-
ția ca aceasta să nu compromită realizarea obiectivelor pre-
zentului regulament.
Articolul 11
Decizii specifice
Fără a aduce atingere caracterului general al articolului 9 și al
articolului 10 alineatul (1), pot fi adoptate dispoziții de aplicare
sau modificări ale anexelor II și III, în conformitate cu procedura
menționată la articolul 12 alineatul (2), pentru:
1. a stabili norme privind transportul cărnii tratate la cald;
2. a preciza, în ceea ce privește carnea separată mecanic, care
este conținutul de calciu considerat ca nefiind mult mai mare
decât cel al cărnii tocate;
3. a prevedea alte tratamente care pot fi aplicate într-o unitate
de prelucrare a moluștelor bivalve vii provenind din zonele
de producție din clasa B sau C care nu au fost supuse unui
tratament de purificare sau unei relocări;
4. a indica precis metodele de analiză recunoscute pentru
biotoxinele marine;
5. a stabili standarde sanitare suplimentare privind moluștele
bivalve vii în cooperare cu laboratorul comunitar de referință
în cauză, și anume:
(a) valorile limită care trebuie respectate și metodele de
analiză pentru celelalte tipuri de biotoxine marine;
(b) procedurile de identificare a virușilor și standardele
virologice
și
(c) planurile de eșantionare, precum și metodele și
toleranțele analitice care trebuie aplicate pentru a con-
trola respectarea standardelor de sănătate;
79
6. a stabili standarde de sănătate sau controale sanitare, atunci
când informațiile științifice demonstrează că acestea sunt
necesare pentru protecția sănătății publice;
7. a extinde anexa III secțiunea VII capitolul IX la moluștele
bivalve vii, altele decât pectinidele;
8. a specifica criteriile care să permită determinarea momentului
în care informațiile epidemiologice arată că un loc de pescuit
nu prezintă riscuri pentru sănătate din punctul de vedere al
paraziților și, prin urmare, a momentului în care autoritatea
competentă poate autoriza operatorii din sectorul alimentar
să nu congeleze produsele pescărești în conformitate cu
anexa III secțiunea VIII capitolul III partea D;
9. a stabili criterii de prospețime și limite de histamine și de azot
volatil total pentru produsele pescărești;
10. a autoriza utilizarea laptelui crud care nu respectă criteriile
prevăzute de anexa III secțiunea IX în ceea ce privește
conținutul de germeni și de celule somatice pentru fabricarea
anumitor produse lactate;
11. a stabili, fără a aduce atingere Directivei 96/23/CE (1), o
valoare maximă autorizată pentru totalul combinat de
reziduuri de substanțe antibiotice în laptele crud
și
12. a autoriza procedee echivalente pentru producerea gelatinei
sau a colagenului.
Articolul 12
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru
lanțul alimentar și sănătate animală.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE în conformitate cu
dispozițiile articolului 8 din aceasta.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia
1999/468/CE este stabilită la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
(1) Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile
de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor acestora
existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea
(JO L 125, 23.5.1996, p. 10). Directivă modificată de Regulamentul
(CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
80 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

Articolul 13 Articolul 15

Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța

Alimentară
Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară în cazul oricărei probleme care ține de domeniul de
aplicare al prezentului regulament și care poate avea un efect
important asupra sănătății publice, în special înainte de a propune
o extindere a anexei III secțiunea III la alte specii de animale.
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică după optsprezece luni de la data de intrare în vigoare a
tuturor actelor următoare:
(a) Regulamentul (CE) nr. 852/2004;

(b) Regulamentul (CE) nr. 854/2004

Articolul 14

Raportul către Parlamentul European și Consiliu și

(1) La 20 mai 2009 cel târziu, Comisia prezintă Parlamentului

European și Consiliului un raport în care analizează experiența (c) Directiva 2004/41/CE.
acumulată în cadrul aplicării prezentului regulament.
Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică până la
(2) Comisia anexează raportului, după caz, propuneri adecvate. 1 ianuarie 2006.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.

Adoptat la Strasburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele
P. COX M. McDOWELL
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 81

ANEXA I

DEFINIȚII

În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

1. CARNE

1.1 „carne”: părțile comestibile din animalele menționate la punctele 1.2-1.8, inclusiv sângele;

1.2 „ungulate domestice”: animalele domestice din speciile bovină (inclusiv Bubalus și Bison), porcină, ovină și
caprină, precum și solipedele domestice;

1.3 „păsări de curte”: păsări de crescătorie, inclusiv păsările care nu sunt considerate domestice, dar care sunt crescute
ca niște animale domestice, cu excepția acarinatelor;

1.4 „lagomorfe”: iepuri de casă și iepuri de crescătorie și rozătoare;

1.5 „vânat sălbatic”:

— ungulatele sălbatice și lagomorfele, precum și celelalte mamifere terestre care sunt vânate în vederea
consumului uman și sunt considerate vânat în conformitate cu legislația aplicabilă în statul membru
respectiv, inclusiv mamiferele care trăiesc în spații împrejmuite în condiții de libertate asemănătoare cu cele
ale vânatului sălbatic

și

— păsările sălbatice vânate în vederea consumului uman;

1.6 „vânat de crescătorie”: acarinatele de crescătorie și mamiferele terestre de crescătorie, altele decât cele menționate
la punctul 1.2;

1.7 „vânat mic sălbatic”: vânatul sălbatic cu pene și lagomorfele care trăiesc în libertate;

1.8 „vânat mare sălbatic”: mamiferele terestre sălbatice care trăiesc în libertate și nu se încadrează în definiția
vânatului sălbatic mic;

1.9 „carcasă”: corpul unui animal crescut pentru carne după sacrificare și eviscerare;

1.10 „carne proaspătă”: carne care nu a fost supusă nici unui tratament în vederea conservării, cu excepția
refrigerării, congelării, congelării rapide, inclusiv carnea ambalată prin vacuumare sau în atmosferă controlată;

1.11 „organe comestibile”: carnea proaspătă alta decât carcasa, inclusiv viscerele și sângele;

1.12 „viscere”: organele din cavitatea toracică, abdominală și pelviană, precum și traheea și esofagul, iar în cazul
păsărilor gușa;

1.13 „carne tocată”: carnea dezosată care a fost supusă unei operațiuni de tocare și care conține mai puțin de 1 %
sare;

1.14 „carne separată mecanic sau CSM”: produsul obținut prin îndepărtarea cărnii de pe oasele acoperite de carne
după dezosare sau de pe carcasele de păsări, prin mijloace mecanice care determină distrugerea sau modificarea
structurii fibroase a mușchilor;

1.15 „preparate din carne”: carnea proaspătă, inclusiv carnea care a fost secționată în fragmente, căreia i se adaugă
produse alimentare, condimente sau aditivi sau care a fost supusă unei prelucrări insuficiente pentru a modifica
în esență structura fibroasă a mușchilor și a determina astfel dispariția caracteristicilor cărnii proaspete;

1.16 „abator”: unitate utilizată pentru sacrificarea și eviscerarea animalelor a căror carne este destinată consumului
uman;

1.17 „secție de tranșare”: unitate de dezosare și/sau tranșare a cărnii;

1.18 „unitate de prelucrare a vânatului”: orice unitate în care sunt preparate, în vederea introducerii pe piață, vânatul
și carnea de vânat obținute după vânătoare.
82 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

2. MOLUȘTE BIVALVE VII

2.1 „moluște bivalve”: moluștele lamelibranhiate cu hrănire prin filtrare;

2.2 „biotoxine marine”: substanțe toxice acumulate de moluștele bivalve, în special atunci când se hrănesc cu
plancton care conține toxine;

2.3 „condiționare”: depozitarea moluștelor bivalve vii care provin din zone de producție din clasa A, din centre de
purificare sau din centre de expediere în bazine sau în orice altă instalație care conține apă de mare curată sau
în situri naturale pentru a se înlătura nisipul, mâlul sau mucusul, pentru a menține sau îmbunătăți calitățile lor
organoleptice și a asigura, înainte de împachetare și ambalare, o stare de vitalitate bună;

2.4 „producător”: orice persoană fizică sau juridică care colectează moluște bivalve vii prin orice mijloace într-o zonă
de recoltare, în vederea manipulării și introducerii pe piață;

2.5 „zonă de producție”: orice zonă maritimă, a estuarelor sau lagunară care conține bancuri naturale de moluște
bivalve sau situri utilizate pentru cultura moluștelor bivalve, în care sunt recoltate moluște bivalve vii;

2.6 „zonă de relocare”: zonă maritimă, din estuare sau lagune, bine delimitată și semnalizată cu geamanduri, piloni
sau orice alt dispozitiv fix și utilizat, în exclusivitate, pentru purificarea naturală a moluștelor bivalve vii;

2.7 „centru de expediere”: orice unitate terestră sau plutitoare, rezervată recepției, condiționării, spălării, curățirii,
calibrării, împachetării și ambalării moluștelor bivalve vii proprii pentru consumul uman;

2.8 „centru de purificare”: o unitate care dispune de bazine alimentate cu apă de mare curată, în care sunt așezate
moluștele bivalve vii pe toată perioada necesară eliminării contaminanților microbiologici pentru reducerea
contaminării, pentru ca acestea să poată fi corespunzătoare consumului uman;

2.9 „relocare”: transferul moluștelor bivalve vii în zone maritime, lagunară sau a estuarelor, pentru perioada necesară
reducerii contaminanților pentru ca acestea să poată fi corespunzătoare consumului uman. Relocarea nu include
transferul moluștelor bivalve în zone mai bine adaptate pentru creșterea sau îngrășarea acestora.

3. PRODUSE PESCĂREȘTI

3.1 „produse pescărești”: toate animalele marine sau de apă dulce (cu excepția moluștelor bivalve, echinodermelor
vii, tunicatelor vii și gasteropodelor marine vii și a tuturor mamiferelor marine, reptile și broaște), sălbatice sau
de crescătorie, inclusiv toate formele și părțile comestibile ale acestor animale;

3.2 „vas fabrică”: orice navă la bordul căreia produsele pescărești trec printr-una sau mai multe din următoarele
operațiunile înainte de a fi împachetate sau ambalate și, în cazul în care este necesar, sunt refrigerate sau
congelate: filetarea, tăierea, jupuirea, decojirea, îndepărtarea cochiliilor, tocarea sau prelucrarea;

3.3 „navă frigorifică”: orice navă, de pescuit sau nu, la bordul căreia sunt congelate produsele pescărești, dacă este
cazul după primele etape de preparare (sângerare, decapitare, eviscerare, înlăturarea aripioarelor și, în cazul în
care este necesar, împachetare și/sau ambalare);

3.4 „produs pescăresc separat mecanic”: orice produs obținut prin îndepărtarea cărnii produselor pescărești prin
mijloace mecanice care duc la distrugerea sau modificarea structurii cărnii;

3.5 „produs pescăresc proaspăt”: orice produs pescăresc neprelucrat, întreg sau preparat, inclusiv produsele
ambalate prin vacuumare sau în atmosferă modificată, care nu a fost supus nici unui alt tratament în afară de
refrigerare în vederea conservării;

3.6 „produs pescăresc preparat”: orice produs pescăresc neprelucrat care a fost supus unei operațiuni care îi modifică
integritatea anatomică, de exemplu eviscerarea, decapitarea, tranșarea, filetarea și tocarea.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 83

4. LAPTE

4.1 „lapte crud”: laptele produs de secreția glandei mamare a unor animale de crescătorie și care nu a fost încălzit
la o temperatură mai mare de 40 °C sau supus unui tratament cu efect echivalent;

4.2 „exploatație de producție a laptelui”: o unitate unde sunt deținute unul sau mai multe animale de crescătorie
pentru producția de lapte destinat comercializării ca aliment.

5. OUĂ

5.1 „ouă”: ouăle în coajă - cu excepția ouălor sparte, incubate sau fierte - care sunt produse de către păsări de
crescătorie și sunt proprii pentru consumul uman direct sau preparării produselor din ouă;

5.2 „ou lichid”: conținutul neprelucrat al oului după îndepărtarea cojii;

5.3 „ouă crăpate”: ouă a căror coajă este spartă și ale căror membrane sunt intacte;

5.4 „centru de ambalare”: o unitate unde sunt clasificate ouăle în funcție de calitatea și de greutatea acestora.

6. PULPE DE PUI DE BALTĂ ȘI MELCI

6.1 „pulpe de pui de baltă”: partea posterioară a corpului speciilor Rana (familia ranidelor), secționat transversal în
spatele membrelor anterioare, eviscerat și curățat de piele;

6.2 „melci”: gasteropode terestre din speciile Helix pomatia Linné, Helix aspersa Muller, Helix lucorum și din speciile
din familia Achatinidae.

7. PRODUSE PRELUCRATE

7.1 „produse din carne”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea cărnii sau din prelucrarea produselor astfel
prelucrate, astfel încât suprafața de tranșare permite constatarea dispariției caracteristicilor de carne proaspătă;

7.2 „produse lactate”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea laptelui crud sau dintr-o tratare ulterioară
a acestor produse prelucrate;

7.3 „produse din ouă”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea ouălor sau a diferitelor componente sau
amestecuri ale acestora sau dintr-o nouă prelucrare a acestor produse prelucrate;

7.4 „produs pescăresc prelucrat”: produsele prelucrate care rezultă din prelucrarea produselor pescărești sau dintr-o
nouă prelucrare a acestor produse prelucrate;

7.5 „grăsimi topite de origine animală”: grăsimile rezultate din topirea cărnii, inclusiv a oaselor, destinate
consumului uman;

7.6 „jumări”: reziduurile proteinice ale topirii, după separarea parțială a grăsimilor de apă;

7.7 „gelatină”: proteina naturală și solubilă, gelatinizată sau nu, obținută prin hidroliza parțială a colagenului produs
din oase, piei, tendoane și nervi de animale;

7.8 „colagen”: produs pe bază de proteine derivat din oase, piei și tendoane de animale, fabricat în conformitate cu
exigențele pertinente din prezentul regulament;

7.9 „stomacuri, vezici și intestine tratate”: stomacuri, vezici și intestine care au fost supuse, după ce au fost obținute
și curățate, unei tratări cum este punerea în saramură, fierberea sau uscarea.

8. ALTE DEFINIȚII

8.1 „produse de origine animală”:

— produsele alimentare de origine animală, inclusiv mierea și sângele;

84 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

— moluștele bivalve, echinodermele, tunicatele și gasteropodele marine vii destinate consumului uman

și

— celelalte animale destinate preparării pentru a fi furnizate vii consumatorului final.

8.2 „piață cu ridicata”: întreprindere din sectorul alimentar care cuprinde mai multe unități separate care au în
comun instalații și secțiuni unde sunt vândute produsele alimentare unor operatori din sectorul alimentar.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 85

ANEXA II

CERINȚE PRIVIND MAI MULTE PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ

SECȚIUNEA I: MARCA DE IDENTIFICARE

În cazurile prevăzute la articolele 5 și 6 și sub rezerva dispozițiilor din anexa III, operatorii din sectorul alimentar se
asigură că a fost aplicată o marcă de identificare pe produsele de origine animală în conformitate cu următoarele
dispoziții:

A. APLICAREA MĂRCII DE IDENTIFICARE

1. Marca de identificare trebuie să fie aplicată înainte ca produsul să iasă din unitate.

2. Cu toate acestea, este necesară aplicarea unei noi mărci pe un produs numai dacă se îndepărtează ambalajul
sau învelișul acestuia sau dacă este supus unei prelucrări ulterioare într-o altă unitate, caz în care noua
marcă trebuie să indice numărul de înregistrare sau al autorizației unității unde au avut loc aceste
operațiuni.

3. Marca de identificare nu este necesară pentru ouăle pentru care sunt stabilite cerințe privind etichetarea și
marcajul în Regulamentul (CE) nr. 1907/90 (1).

4. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să dispună, în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002, de sisteme și proceduri care să le permită identificarea operatorilor care le-au furnizat
produse de origine animală și cărora le-au livrat produse de origine animală.

B. PREZENTAREA MĂRCII DE IDENTIFICARE

5. Marca trebuie să fie lizibilă și de neșters, iar caracterele utilizate trebuie să poată fi descifrate ușor. Aceasta
trebuie să fie ușor vizibilă pentru autoritățile competente.

6. Marca trebuie să indice numele țării unde se află unitatea; acesta poate apărea în întregime sau sub forma
unui cod de două litere în conformitate cu standardul ISO corespunzător.

Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt următoarele: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR,
IE, IT, LU, NL, PT, SE și UK.

Operatorii din sectorul alimentar pot utiliza în continuare stocurile și materialul pe care le-au comandat
înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament până la epuizarea acestor stocuri și până la
înlocuirea acestui material.

7. Marca trebuie să indice numărul autorizației unității. În cazul în care o unitate produce în același timp și
produse alimentare cărora li se aplică prezentul regulament și produse alimentare cărora acesta nu li se
aplică, operatorul din sectorul alimentar poate aplica aceeași marcă de identificare celor două tipuri de
produse alimentare.

8. Atunci când marca este aplicată într-o unitate situată în Comunitate, aceasta trebuie să fie de formă ovală
și să includă abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EY.

C. MODALITĂȚI DE MARCARE

9. Marca poate fi aplicată, în funcție de modul de prezentare a diferitelor produse de origine animală, direct
pe produs, pe materialul în care este acesta împachetat sau pe ambalaj sau poate fi imprimată pe o etichetă
aplicată pe produs, pe materialul în care este acesta împachetat sau pe ambalaj. De asemenea, marca poate
fi o placă fixă realizată dintr-un material rezistent.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind anumite standarde de comercializare aplicabile ouălor
(JO L 173, 6.7.1990, p. 5). Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2052/2003 (JO L 305, 22.11.2003, p. 1).
86 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

10. Atunci când ambalajul conține carne tranșată sau organe comestibile, marca trebuie să fie aplicată pe o
etichetă fixată sau imprimată pe ambalaj, astfel încât să fie distrusă la deschidere. Cu toate acestea, această
măsură nu este necesară în cazul în care la deschidere ambalajul este distrus. Atunci când împachetarea
oferă aceeași protecție ca și ambalajul, marca poate fi aplicată pe materialul de împachetat.

11. În ceea ce privește produsele de origine animală plasate în containere pentru transport sau în ambalaje mari
și destinate unei manipulări, unei prelucrări, unei împachetări sau unei ambalări ulterioare într-o altă
unitate, marca poate fi aplicată pe suprafața exterioară a containerului sau ambalajului.

12. În ceea ce privește produsele de origine animală prezentate sub formă lichidă, de granule sau de praf
transportate vrac sau produsele pescărești transportate vrac, nu este necesar să se procedeze la o marcare
de identificare în cazul în care documentele de însoțire conțin informațiile prevăzute la alineatele (6), (7)
și, după caz, (8).

13. Atunci când produsele de origine animală sunt introduse într-un ambalaj în vederea aprovizionării directe
a consumatorului final, este suficient să se aplice marca pe suprafața exterioară a acestui ambalaj.

14. Atunci când marca este aplicată direct pe produsele de origine animală, culorile utilizate trebuie să facă
obiectul unei autorizații, în conformitate cu dispozițiile comunitare care reglementează utilizarea
coloranților pentru produsele alimentare.

SECȚIUNEA II: OBIECTIVELE PROCEDURILOR BAZATE PE ANALIZA RISCURILOR ȘI PUNCTE DE CONTROL

DECISIV

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care administrează abatoare să se asigure că procedurile pe care
le pun în aplicare în conformitate cu cerințele generale prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 respectă cerințele a căror necesitate este pusă în evidență de analiza riscului și cerințele specifice
menționate la alineatul (2).

2. Procedurile trebuie să garanteze că fiecare animal sau, după caz, fiecare lot de animale care este acceptat în
abator:
(a) este identificat corect;
(b) este însoțit de informațiile pertinente despre exploatația de origine menționată de secțiunea III;
(c) nu provine dintr-o exploatație sau dintr-o zonă unde este interzisă circulația animalelor sau unde acestea
fac obiectul altor restricții din motive privind sănătatea animală sau publică, cu excepția cazului în care acest
lucru este permis de autoritatea competentă;
(d) este curat;
(e) este sănătos, atât cât își poate da seama operatorul
și
(f) este într-o stare satisfăcătoare în ceea ce privește bunăstarea animală în momentul în care au ajuns la abator.

3. În cazul în care una din cerințele prevăzute la alineatul (2) nu este respectată, este necesar ca operatorul din
sectorul alimentar să înștiințeze medicul veterinar oficial despre aceasta și să ia măsurile corespunzătoare.

SECȚIUNEA III: INFORMAȚII PRIVIND LANȚUL ALIMENTAR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care administrează abatoare să solicite, să primească și să verifice, după
caz, informațiile despre lanțul alimentar și să intervină în conformitate cu prezenta secțiune pentru toate animalele,
cu excepția vânatului sălbatic, care sunt trimise sau destinate trimiterii la abator.

1. Operatorii abatoarelor nu trebuie să accepte animale în instalațiile abatorului fără să fi solicitat și obținut
informațiile pertinente privind siguranța alimentelor care sunt prevăzute de registrele ținute în exploatația de
origine în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

2. Operatorii abatoarelor trebuie să obțină informațiile cu cel puțin 24 de ore înaintea sosirii animalelor la abator,
cu excepția circumstanțelor prevăzute la punctul 7.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 87

3. Informațiile pertinente privind siguranța alimentelor menționate la punctul 1 trebuie să vizeze în special:

(a) statutul exploatației de origine sau statutul regional privind sănătatea animală;

(b) starea sănătății animalelor;

(c) medicamentele de uz veterinar sau celelalte tratamente administrate animalelor în cursul unei perioade
determinate și a căror perioadă de așteptare este mai mare de zero, precum și datele când au fost administrate
aceste tratamente și perioadele de așteptare;

(d) apariția unor boli care pot influența siguranța cărnii;

(e) rezultatele, în cazul în care acestea sunt importante pentru protecția sănătății publice, oricărei analize de
eșantioane prelevate de la animale sau alte eșantioane prelevate pentru diagnosticarea bolilor care pot
influența siguranța cărnii, inclusiv eșantioanele prelevate în cadrul supravegherii și controlului zoonozelor
și reziduurilor;

(f) raporturile pertinente privind rezultatele anterioare ale unor inspecții veterinare ante mortem și post mortem
efectuate în cazul unor animale care provin din aceeași exploatație, inclusiv, în special, rapoartele medicului
veterinar oficial;

(g) datele privind producția, atunci când acestea ar putea indica prezența unei boli

și

(h) numele și adresa medicului veterinar particular care îngrijește în mod curent animalele din exploatația de
origine;

4. (a) Cu toate acestea, nu este necesar ca exploatantului abatorului să i se furnizeze:

(i) informațiile prevăzute la punctul 3 literele (a), (b), (f) și (h), în cazul în care acesta deține deja aceste
informații (de exemplu, prin intermediul unui dispozitiv permanent sau printr-un sistem de asigurare
a calității)

sau

(ii) informațiile prevăzute la punctul 3 literele (a), (b), (f) și (g), în cazul în care producătorul declară că nu
există nici o informație pertinentă de semnalat.

(b) informațiile nu trebuie să fie furnizate sub forma unui extras, cuvânt cu cuvânt, din registrele exploatației
de origine. Acestea pot fi comunicate printr-un transfer electronic de date sau sub forma unei declarații
standardizate semnate de producător.

5. Operatorii din sectorul alimentar care iau hotărârea de a accepta animale în instalațiile abatoarelor după ce au
evaluat informațiile pertinente privind lanțul alimentar trebuie să le pună, fără întârziere, la dispoziția medicului
veterinar oficial și, cu excepția circumstanțelor prevăzute la punctul 7, cu cel puțin 24 de ore înaintea sosirii
animalului sau lotului de animale. Operatorul din sectorul alimentar trebuie să notifice medicului veterinar
oficial informațiile care pot genera preocupări privind sănătatea animală înainte de inspecția veterinară ante
mortem a animalului în cauză.

6. În cazul în care un animal ajunge la abator fără să fie însoțit de informații privind lanțul alimentar, operatorul
trebuie să înștiințeze de îndată medicul veterinar oficial despre aceasta. Sacrificarea animalului nu poate avea
loc atât timp cât medicul veterinar oficial nu autorizează acest lucru.

7. În cazul în care autoritatea competentă este de acord cu aceasta, informațiile privind lanțul alimentar pot însoți
animalele la care se referă în momentul sosirii acestora la abator, în loc de cel puțin 24 de ore înainte de sosire,
în cazul:

(a) animalelor din specia porcină, păsărilor de curte sau vânatului de crescătorie care au fost supuse unei
inspecții veterinare ante mortem în exploatația de origine, în cazul în care acestea sunt însoțite de un certificat
semnat de medicul veterinar, prin care acesta arată că a examinat animalele la exploatație și că le consideră
sănătoase;

(b) solipedelor domestice;

88 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(c) animalelor care au fost sacrificate de urgență, în cazul în care acestea sunt însoțite de o declarație semnată
de medicul veterinar care atestă concluziile favorabile ale inspecției veterinare ante mortem

și

(d) animalelor care nu sunt furnizate abatorului direct de către exploatația de origine.

Este necesar ca operatorii abatoarelor să evalueze informațiile pertinente. În cazul în care acceptă animalele
pentru sacrificare, aceștia trebuie să comunice documentele menționate la literele (a) și (c) medicului veterinar
oficial. Sacrificarea sau pregătirea pentru tranșare a animalelor nu poate avea loc înainte ca medicul veterinar
oficial să autorizeze acest lucru.

8. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să verifice pașapoartele care însoțesc solipedele domestice
pentru a se asigura că animalul este destinat sacrificării în vederea consumului uman. În cazul în care acceptă
animalul pentru sacrificare, aceștia trebuie să dea pașaportul medicului veterinar oficial.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 89

ANEXA III

CERINȚE SPECIFICE

SECȚIUNEA I: CARNE DE UNGULATE DOMESTICE

CAPITOLUL I: TRANSPORTUL ANIMALELOR VII PÂNĂ LA ABATOR

Operatorii din sectorul alimentar care transportă animale vii până la abator trebuie să asigure respectarea următoarelor
cerințe:

1. în timpul colectării și transportului, animalele trebuie să fie manipulate cu precauție și trebuie evitată orice
suferință inutilă;

2. animalele care prezintă simptome de boală sau care provin din efective despre care s-a stabilit că sunt
contaminate cu agenți importanți din punctul de vedere al sănătății publice pot fi transportate spre abator numai
cu autorizarea autorității competente.

CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ ABATOARELOR

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că construcția, configurarea și echipamentul abatoarelor unde
sunt sacrificate ungulatele domestice sunt în conformitate cu următoarele cerințe:

1. (a) abatoarele trebuie să dispună de spații pentru stabulație corespunzătoare și igienice sau, dacă o permite
clima, boxe de așteptare pentru animale, ușor de curățat și de dezinfectat. Aceste spații și boxe trebuie să
fie echipate pentru adăparea animalelor și, în cazul în care este necesar, pentru hrănire. Evacuarea apelor
reziduale nu trebuie să compromită siguranța alimentelor;

(b) de asemenea, acestea trebuie să fie dotate cu instalații separate care se încuie sau, dacă o permite clima, boxe
pentru animalele bolnave sau suspecte de boală, echipate cu un dispozitiv de evacuare separat și amplasate
astfel încât să se evite orice contaminare a celorlalte animale, cu excepția cazului în care autoritatea
competentă consideră că aceste instalații nu sunt necesare;

(c) spațiile pentru stabulație trebuie să aibă dimensiuni suficiente pentru a asigura respectarea bunăstării
animalelor. Acestea trebuie să fie amenajate astfel încât să faciliteze inspecțiile veterinare ante mortem,
inclusiv identificarea animalelor sau grupurilor de animale;

2. pentru a evita contaminarea cărnii, este necesar ca abatoarele:

(a) să dispună de un număr suficient de spații adaptate operațiunilor;

(b) să dispună de un spațiu separat pentru golirea și curățarea stomacurilor și intestinelor, cu excepția cazului
în care autoritatea competentă autorizează, după caz, ca aceste operațiuni să fie efectuate separat în timp
și într-un abator determinat;

(c) să se asigure că următoarele operațiuni sunt efectuate separat în spațiu și timp:

(i) asomarea și sângerarea;

(ii) în cazul sacrificării porcilor, opărirea, depilarea, curățarea și pârlirea;

(iii) eviscerarea și continuarea pregătirii cărnii;

(iv) manipularea stomacului și a intestinelor curățate;

(v) pregătirea și curățarea celorlalte organe comestibile, în special manipularea capetelor jupuite, în cazul
în care aceste operațiuni nu sunt efectuate pe linia de sacrificare;

(vi) împachetarea organelor comestibile

și

(vii) expedierea cărnii;

90 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(d) să dispună de instalații care să împiedice orice contact între carne și sol, pereți sau echipamente

și

(e) să dispună de linii de sacrificare (în cazul în care sunt utilizate) concepute pentru a permite desfășurarea
continuă a procesului de sacrificare și a evita o contaminare încrucișată între diferitele părți ale liniei. Atunci
când în aceleași spații funcționează mai mult de o linie de sacrificare, este necesar să fie asigurată o separare
corespunzătoare în vederea evitării unei contaminări încrucișate;

3. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o
temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect echivalent;

4. este necesar ca echipamentul utilizat de către personalul care manipulează carnea expusă pentru a se spăla pe
mâini să fie dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor;

5. este necesar să se prevadă instalații care se încuie pentru depozitarea frigorifică a cărnii reținute și instalații
separate care se încuie pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consumul uman;

6. este necesar ca un spațiu separat să fie echipat cu instalații corespunzătoare pentru curățarea, spălarea și
dezinfectarea mijloacelor de transport utilizate pentru vite. Cu toate acestea, este posibil ca abatoarele să nu
dispună de acest spațiu și de aceste instalații atunci când autoritatea competentă autorizează acest lucru și atunci
când în apropiere există spații și instalații autorizate oficial;

7. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații care se încuie, rezervate sacrificării animalelor bolnave sau
suspecte de boală. Aceste instalații nu sunt indispensabile în cazul în care sacrificarea este efectuată într-o altă
unitate autorizată în acest scop de către autoritatea competentă sau la încheierea perioadei normale de efectuare
a sacrificării;

8. în cazul în care în abator sunt depozitate gunoiul de grajd și conținutul tubului digestiv, este necesar ca abatorul
să fie dotat cu o incintă sau un spațiu special pentru aceasta;

9. este necesar ca abatoarele să dispună de o instalație echipată corect care se încuie sau, după caz, de un spațiu
rezervat exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ SECȚIILOR DE TRANȘARE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că secțiile de tranșare unde se manipulează carne de
ungulate domestice:

1. sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii, în special:

(a) prin realizarea unei desfășurări continue a operațiunilor

sau

(b) prin separarea loturilor de producție diferite;

2. dispun de spații care permit depozitarea cărnii ambalate separat de carnea neambalată, cu excepția cazului în
care carnea a fost depozitată în momente diferite sau astfel încât ambalajele și modul de depozitare să nu poată
constitui o sursă de contaminare pentru carne;

3. dispun de săli de tranșare dotate cu echipamente care să asigure conformitatea cu cerințele prevăzute de
capitolul V;

4. dispun, pentru personalul care manipulează carnea expusă, de un echipament pentru spălarea mâinilor dotat
cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor

și

5. dispun de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de ce puțin 82 °C sau de
un alt sistem care are un efect echivalent.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 91

CAPITOLUL IV: IGIENA SACRIFICĂRII

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în abatoare unde sunt sacrificate ungulate domestice
să asigure respectarea următoarelor cerințe:

1. după sosirea animalelor în abator, nu trebuie ca sacrificarea să fie amânată fără motiv. Cu toate acestea, atunci
când cerințele privind bunăstarea animală cer acest lucru, animalele trebuie lăsate să se odihnească înainte de
sacrificare;

2. (a) carnea care provine de la alte animale decât cele menționate la literele (b) și (c) nu poate fi utilizată pentru
consumul uman în cazul în care animalele în cauză mor în alt fel decât prin sacrificare în abator;

(b) numai animalele vii destinate sacrificării pot fi introduse în spațiile de sacrificare, cu excepția:

(i) animalelor care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului în conformitate cu
prevederile capitolului VI;

(ii) animalelor sacrificate la locul de producție în conformitate cu secțiunea III

și

(iii) vânatului sălbatic, în conformitate cu secțiunea IV capitolul II;

(c) carnea care provine de la animale care au făcut obiectul unei sacrificări în urma unui accident într-un abator
poate fi utilizată pentru consumul uman în cazul în care, după inspecția veterinară, nu a fost constatată nici
o altă leziune gravă în afara celei provocate de accident;

3. este necesar ca animalele sau, după caz, fiecare lot de animale destinat sacrificării să fie identificate astfel încât
să se poată stabili originea lor;

4. animalele trebuie să fie curate;

5. este necesar ca operatorii abatoarelor să urmeze instrucțiunile medicului veterinar numit de autoritatea
competentă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 pentru ca inspecția veterinară ante mortem a
fiecărui animal înainte de sacrificare să fie efectuată în condiții corespunzătoare;

6. este necesar ca animalele introduse în sala de sacrificare să fie sacrificate fără amânări nejustificate;

7. este necesar ca asomarea, sângerarea, jupuirea, eviscerarea și orice altă pregătire pentru tranșare să fie efectuate
fără nici o întârziere nejustificată, astfel încât să fie evitată orice contaminare a cărnii. În special:

(a) traheea și esofagul trebuie să rămână intacte la sângerare, cu excepția cazului în care este vorba de o
sacrificare conform unui ritual religios;

(b) la îndepărtarea pieilor și firelor de păr:

(i) este necesar să fie evitat orice contact între suprafața exterioară a pielii și carcasă

și

(ii) operatorii și echipamentele care intră în contact cu suprafața exterioară a pieilor și firelor de păr nu
trebuie să atingă carnea;

(c) este necesar să fie luate măsuri pentru evitarea deversării conținutului gastric în timpul și după eviscerare
și pentru a asigura că eviscerarea este încheiată cât mai repede posibil după asomare

și

(d) ablația mamelei nu trebuie să genereze contaminarea carcasei prin intermediul laptelui sau colostrului;

8. este oportun să se realizeze o jupuire completă a carcaselor și a celorlalte părți ale corpului animalului destinate
consumului uman, cu excepția porcului, a capetelor și picioarelor de ovine și de viței. Capetele și picioarele
trebuie să fie manipulate astfel încât să fie evitată orice contaminare a cărnii;
92 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

9. în cazul în care nu sunt jupuite, porcinelor trebuie să li se înlăture, de îndată, firele de păr. Este necesar ca riscul
de contaminare a cărnii cu apa folosită la opărire să fie minim. Pentru această operațiune, pot fi utilizați numai
aditivi autorizați. Porcinele trebuie apoi să fie clătite cu apă potabilă din abundență;

10. carcasele trebuie să fie ferite de orice contaminare vizibilă cu materii fecale. Este necesar ca orice contaminare
vizibilă să fie eliminată, fără întârziere, prin fasonare sau orice alt procedeu care are un efect echivalent;

11. carcasele și organele nu trebuie să intre în contact cu solul, pereții sau locurile de muncă;

12. exploatanții de abatoare urmează instrucțiunile autorității competente, astfel încât inspecția veterinară post
mortem a tuturor animalelor sacrificate să fie efectuată în condiții corespunzătoare în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 854/2004;

13. atât timp cât nu a fost încheiată inspecția veterinară post mortem, părțile animalului sacrificat care fac obiectul
acestei inspecții:

(a) trebuie să poată fi identificate ca provenind dintr-o anumită carcasă

și

(b) nu trebuie să intre în contact cu alte carcase, organe comestibile sau viscere, inclusiv cele care aparțin
animalelor supuse deja unei inspecții veterinare post mortem.

Cu toate acestea, penisul poarte fi îndepărtat de îndată, dacă nu prezintă nici o leziune patologică;

14. este necesar ca cei doi rinichi să fie desprinși din învelișul lor de grăsime. Pentru bovine și porcine, ca și pentru
solipede, trebuie, de asemenea, îndepărtată capsula perirenală;

15. în cazul în care sângele și celelalte organe ale mai multor animale sunt adunate în același recipient înainte de
încheierea inspecției veterinare post mortem, este necesar ca întreg conținutul acestuia să fie declarat impropriu
pentru consumul uman atunci când carcasa unuia sau mai multora dintre aceste animale este declarată
improprie pentru consumul uman;

16. după inspecția veterinară post mortem:

(a) este necesar să fie extirpate în mod igienic amigdalele bovinelor și solipedelor;

(b) părțile improprii pentru consumul uman trebuie să fie evacuate din zona curată a unității;

(c) carnea reținută sau declarată improprie pentru consumul uman și subprodusele necomestibile nu trebuie
să intre în contact cu carnea declarată proprie pentru consumul uman

și

(d) este necesar ca viscerele și părțile de viscere care rămân în carcasă, cu excepția rinichilor, să fie îndepărtate
în întregime și cât mai repede posibil, cu excepția cazului în care există o autorizație contrară din partea
autorității competente;

17. după sacrificare și inspecția veterinară post mortem, carnea trebuie să fie depozitată în conformitate cu dispozițiile
stabilite în capitolul VII;

18. atunci când sunt destinate unei prelucrări ulterioare:

(a) stomacurile trebuie să fie opărite sau curățate;

(b) intestinele trebuie să fie golite și curățate

și

(c) capetele și picioarele trebuie să fie jupuite sau opărite și depilate;

19. atunci când unitățile sunt autorizate pentru sacrificarea unor specii de animale diferite sau pentru manipularea
carcaselor de vânat de crescătorie și de vânat sălbatic, este necesar să se prevadă precauții în vederea evitării
oricărei contaminări încrucișate, prin efectuarea separat în spațiu și timp a operațiunilor executate în cazul
diferitelor specii. Este necesar să fie disponibile instalații separate pentru primirea și depozitarea carcaselor
nejupuite de vânat de crescătorie sacrificat în exploatație sau pentru vânatul sălbatic;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 93

20. în cazul în care abatorul nu dispune de instalații care se încuie pentru sacrificarea animalelor bolnave sau
suspecte de boală, este necesar ca instalațiile utilizate pentru sacrificarea acestor animale să fie curățate și
dezinfectate sub control oficial înaintea reluării sacrificării altor animale.

CAPITOLUL V: IGIENA ÎN TIMPUL TRANȘĂRII ȘI DEZOSĂRII

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că tranșarea și dezosarea ungulatelor domestice are loc în
conformitate cu următoarele cerințe:

1. într-un abator, carcasele de ungulate domestice pot fi tranșate în semi-carcase sau în sferturi și în semicarcase
de cel mult trei bucăți. Ulterior, orice tranșare și dezosare trebuie să fie efectuate într-o secție de tranșare;

2. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel încât să se evite sau să se reducă, pe
cât posibil, contaminarea. În acest scop, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure în special
că:

(a) se introduce progresiv carnea destinată tranșării în spațiile de lucru;

(b) în timpul operațiunilor de tranșare, dezosare, fasonare, tăiere, debitare, de împachetare și de ambalare, se
menține carnea la o temperatură care să nu fie mai mare de 3 °C pentru organe comestibile și 7 °C pentru
alte tipuri de carne cu ajutorul unei temperaturi ambientale maxime de 12 °C sau unui alt sistem cu efect
echivalent

și

(c) atunci când spațiile sunt autorizate pentru tranșarea cărnii care provine de la specii diferite de animale, se
prevăd măsuri de precauție în vederea evitării oricărei contaminări încrucișate, dacă este cazul, prin
efectuarea separat în spațiu și timp a operațiunilor executate în cazul diferitelor specii;

3. cu toate acestea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la temperaturile prevăzute la punctul 2
litera (b), în conformitate cu prevederile din capitolul VII, punctul 3;

4. de asemenea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la temperaturile prevăzute la punctul 2
litera (b), atunci când secția de tranșare se află în același loc ca și abatorul. În acest caz, carnea trebuie să fie
transferată în sala de tranșare fie direct din spațiile de sacrificare, fie după o perioadă de așteptare într-un spațiu
de răcire sau refrigerare. De îndată ce este tranșată și, după caz, ambalată, carnea trebuie să fie refrigerată la
temperatura prevăzută la punctul 2 litera (b).

CAPITOLUL VI: SACRIFICAREA DE URGENȚĂ ÎN EXTERIORUL ABATORULUI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că orice carne care provine de la ungulate domestice
care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului poate fi destinată consumului uman numai
în cazul în care este în conformitate cu următoarele cerințe:

1. un animal sănătos trebuie să fi fost, pe de altă parte, victima unui accident care a împiedicat transportarea
acestuia până la abator din considerente privind bunăstarea animală;

2. un medic veterinar trebuie să efectueze o inspecție veterinară ante mortem a animalului;

3. animalul sacrificat și sângerat trebuie să fie transportat spre abator în condiții de igienă și fără întârzieri
nejustificate. Prelevarea stomacului și a intestinelor, cu excepția oricărei alte pregătiri, poate fi realizată la fața
locului, sub supravegherea medicului veterinar. Toate viscerele prelevate trebuie să însoțească animalul sacrificat
până la abator și trebuie să se indice ca aparținând acelui animal;

4. în cazul în care între sacrificare și sosirea la abator trec mai mult de două ore, este necesar ca animalul să fie
refrigerat. În cazul în care o permit condițiile de climă, nu este necesară refrigerarea activă;

5. este necesar ca o declarație întocmită de către operatorul din sectorul alimentar care a crescut animalul, în care
se indică identitatea acestuia, orice produs de uz veterinar sau alt tratament care i-a fost administrat animalului
respectiv, precum și datele de administrare a acestor tratamente și perioada de așteptare, să însoțească animalul
sacrificat până la abator;
94 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

6. este necesar ca o declarație întocmită de către medicul veterinar prin care să se ateste rezultatul favorabil al
inspecției veterinare ante mortem, data, ora și motivul sacrificării de urgență, precum și natura eventualului
tratament administrat animalului de către medicul veterinar să însoțească animalul sacrificat până la abator;

7. animalul sacrificat trebuie să fie declarat propriu pentru consumul uman după inspecția veterinară post mortem
efectuată în abator în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004, inclusiv după orice test suplimentar
necesar în cazul unei sacrificări de urgență;

8. este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să urmeze toate instrucțiunile privind utilizarea cărnii pe care
le poate da medicul veterinar oficial în urma inspecției veterinare post mortem;

9. operatorii din sectorul alimentar nu pot introduce pe piață carnea animalelor care au făcut obiectul unei
sacrificări de urgență în cazul în care aceasta nu are o marcă specială de salubritate care nu poate fi confundată
nici cu marca de salubritate prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 854/2004, nici cu marca de identificare
prevăzută de anexa II secțiunea I la prezentul regulament. Carnea în cauză poate fi introdusă pe piață numai în
statul în care a avut loc sacrificarea în conformitate cu legislația națională.

CAPITOLUL VII: DEPOZITAREA ȘI TRANSPORTUL

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că depozitarea și transportul cărnii de ungulate domestice sunt
efectuate în conformitate cu următoarele cerințe:
1. (a) cu excepția cazului în care există dispoziții contrare, este necesar ca inspecția veterinară post-mortem să fie
imediat urmată de o refrigerare în abator pentru a se asigura, în toate părțile cărnii, o temperatură care să
nu fie mai mare de 3 °C pentru organele comestibile și 7 °C pentru celelalte tipuri de carne, după o curbă
care să asigure o scădere continuă a temperaturii. Cu toate acestea, carnea poate fi tranșată și dezosată în
timpul refrigerării în conformitate cu dispozițiile din capitolul V punctul 4;
(b) în timpul procesului de refrigerare trebuie să fie asigurată o ventilare corespunzătoare pentru a evita orice
condens la suprafața cărnii;

2. carnea trebuie să ajungă la temperatura prevăzută la punctul 1 și să și-o mențină înainte de depozitare și în
timpul acesteia;

3. carnea trebuie să ajungă la temperatura prevăzută la punctul 1 și să și-o mențină înainte de transport și în timpul
acestuia. Cu toate acestea, transportul poate avea loc, de asemenea, cu autorizarea autorității competente, pentru
a permite producția de produse specifice, cu condiția ca:
(a) acest transport să se efectueze în conformitate cu cerințele prevăzute de autoritatea competentă pentru
transportul de la o unitate dată la alta
și
(b) carnea să părăsească de îndată abatorul sau o sală de tranșare care se află în aceeași clădire cu abatorul și
ca transportul să nu dureze mai mult de două ore;

4. carnea destinată congelării trebuie să fie congelată fără întârzieri nejustificate, luând în considerare perioada de
stabilizare, necesară eventual înainte de congelare;

5. în timpul depozitării și transportului, carnea expusă trebuie separată de carnea ambalată, cu excepția cazului în
care aceasta este depozitată sau transportată în momente diferite sau astfel încât ambalajul și modul de
depozitare sau de transport să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.

SECȚIUNEA II: CARNEA DE PASĂRE DE CURTE ȘI DE LAGOMORFE

CAPITOLUL I: TRANSPORTUL ANIMALELOR VII PÂNĂ LA ABATOR

Operatorii din sectorul alimentar care transportă animale vii până la abator trebuie să asigure respectarea următoarelor
cerințe:

1. în timpul colectării și transportului, animalele trebuie să fie manipulate cu precauție și orice suferință inutilă
trebuie evitată;

2. animalele care prezintă simptome de boală sau care provin din efective despre care s-a stabilit că sunt
contaminate cu agenți importanți din punctul de vedere al sănătății publice pot fi transportate spre abator numai
cu autorizarea autorității competente;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 95

3. cuștile utilizate pentru livrarea animalelor la abator și modulele, atunci când sunt utilizate, trebuie să fie realizate
din materiale care rezistă la coroziune, se curăță și se dezinfectează ușor. Imediat după descărcare și înainte de
a fi reutilizat, tot echipamentul utilizat pentru colectarea și livrarea animalelor vii trebuie să fie curățat, spălat
și dezinfectat.

CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ ABATOARELOR

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că construcția, configurarea și echipamentul abatoarelor unde
sunt sacrificate păsări de curte sau lagomorfe sunt în conformitate cu următoarele cerințe:

1. abatoarele trebuie să dispună de un spațiu sau de un loc acoperit pentru primirea animalelor și pentru inspecția
veterinară înainte de sacrificarea acestora;

2. pentru a evita contaminarea cărnii, este necesar ca abatoarele:

(a) să dispună de un număr suficient de spații corespunzătoare operațiunilor care trebuie efectuate;
(b) să dispună de un spațiu separat pentru eviscerarea și pregătirea cărnii, inclusiv adăugarea condimentelor la
carcasele întregi de păsări de curte, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează ca aceste
operațiuni să fie efectuate separat în timp și într-un anumit abator, după caz;
(c) să se asigure că, în cazul în care sunt efectuate în abator, următoarele operațiuni sunt efectuate separat în
spațiu și timp:
(i) asomarea și sângerarea;
(ii) deplumarea sau jumulirea și, eventual, opărirea
și
(iii) expedierea cărnii;
(d) să dispună de instalații care să împiedice contactul între carne și sol, pereți și echipamente
și
(e) să dispună de linii de sacrificare (acolo unde acestea funcționează) concepute pentru a permite desfășurarea
continuă a procesului de sacrificare și a evita o contaminare încrucișată între diferitele părți ale liniei. Atunci
când în același spațiu funcționează mai mult de o linie de sacrificare, este necesar să fie asigurată o separare
corespunzătoare în vederea evitării unei contaminări de la o linie la alta;

3. este necesar ca abatoarele să dispună de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o
temperatură de cel puțin 82 °C sau de un alt sistem care are un efect echivalent;

4. este necesar ca echipamentul utilizat de către personalul care manipulează carnea ca atare pentru a se spăla pe
mâini să fie dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor;

5. este necesar să se prevadă instalații care se încuie pentru depozitarea frigorifică a cărnii reținute și instalații
separate care se încuie pentru depozitarea cărnii declarate improprii pentru consumul uman;

6. este necesar ca abatoarele să dispună de un spațiu separat echipat cu instalații corespunzătoare pentru curățarea,
spălarea și dezinfectarea:
(a) echipamentelor de transport, de exemplu cuștile
și
(b) mijloacelor de transport.

Aceste spații și instalații nu sunt obligatorii pentru litera (b) atunci când în apropiere există spații și instalații
autorizate oficial;
96 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

7. este necesar ca abatoarele să dispună de o instalație care se încuie și care este echipată corespunzător sau, după
caz, de un spațiu rezervat exclusiv utilizării de către serviciul veterinar.

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ SECȚIILOR DE TRANȘARE

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că secțiile de tranșare unde se manipulează carne
de păsări de curte sau de lagomorfe:

(a) să fie construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii, în special:

(i) prin realizarea unei desfășurări continue a operațiunilor

sau

(ii) prin separarea loturilor de producție diferite;

(b) să dispună de spații care permit depozitarea cărnii ambalate separat de carnea expusă, cu excepția cazului
în care carnea a fost depozitată în momente diferite sau astfel încât ambalajele și modul de depozitare să
nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne;

(c) să dispună de săli de tranșare dotate cu echipamente care să asigure conformitatea cu cerințele prevăzute
de capitolul V;

(d) să dispună, pentru personalul care manipulează carnea ca atare, de un echipament pentru spălarea mâinilor
dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor

și

(e) să dispună de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puțin 82 °C
sau de un alt sistem care are un efect echivalent.

2. În cazul în care următoarele operațiuni sunt efectuate într-o secție de tranșare:

(a) eviscerarea gâștelor și rațelor crescute pentru producția de foie gras, asomate, sângerate și deplumate la ferma
de îngrășare

sau

(b) eviscerarea păsărilor de curte cu eviscerare amânată,

operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că sunt disponibile spații separate în acest scop.

CAPITOLUL IV: IGIENA SACRIFICĂRII

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în abatoare unde sunt sacrificate păsări de curte sau
lagomorfe să asigure respectarea următoarelor cerințe.

1. (a) carnea care provine de la alte animale decât cele menționate la punctul (b) nu poate fi utilizată pentru
consumul uman în cazul în care animalele în cauză mor în alt fel decât prin sacrificare în abator;

(b) numai animalele vii destinate sacrificării pot fi introduse în spațiile de sacrificare, cu excepția:

(i) păsărilor de curte cu eviscerare amânată, gâștelor și rațelor crescute pentru producția de foie gras și
păsărilor care nu sunt considerate ca fiind domestice, dar care sunt crescute ca animale domestice, atunci
când sunt sacrificate în exploatație în conformitate cu prevederile capitolului VI;

(ii) vânatului de crescătorie sacrificat în exploatație în conformitate cu secțiunea III

și

(iii) vânatului mic sălbatic în conformitate cu secțiunea IV, capitolul III.

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 97

2. este necesar ca operatorii abatoarelor să urmeze instrucțiunile autorității competente pentru ca inspecția
veterinară ante mortem să fie efectuată în condiții corespunzătoare;

3. atunci când anumite unități sunt autorizate pentru sacrificarea unor specii animale diferite sau pentru
manipularea ratitelor de crescătorie și a vânatului mic sălbatic, trebuie să fie luate măsuri de precauție în vederea
evitării oricărei contaminări încrucișate; astfel operațiunile executate pe specii diferite sunt efectuate separat în
timp și spațiu. Este necesar să fie disponibile instalații separate pentru recepția și depozitarea carcaselor de ratite
de crescătorie sacrificate în exploatație și pentru vânatul mic sălbatic;

4. este necesar ca animalele introduse în sala de sacrificare să fie sacrificate fără amânări nejustificate;

5. este necesar ca asomarea, sângerarea, jumulirea sau deplumarea, eviscerarea și orice altă pregătire să fie efectuate
fără nici o întârziere nejustificată, astfel încât să fie evitată orice contaminare a cărnii. Este necesar, în special,
să fie luate măsuri pentru evitarea deversării conținutului tubului digestiv în timpul eviscerării;

6. exploatanții de abatoare trebuie să urmeze instrucțiunile autorității competente, astfel încât inspecția veterinară
post mortem să fie efectuată în condiții corespunzătoare și, în special, ca animalele sacrificate să poată fi inspectate
în mod corespunzător;

7. după inspecția veterinară post mortem:

(a) de îndată ce acest lucru este posibil, este necesar ca părțile improprii pentru consumul uman să fie evacuate
din zona curată a unității;

(b) carnea reținută sau declarată improprie pentru consumul uman și subprodusele necomestibile nu trebuie
să intre în contact cu carnea declarată proprie pentru consumul uman

și

(c) este necesar ca viscerele și părțile de viscere care rămân în carcasă, cu excepția rinichilor, să fie înlăturate,
în cazul în care este posibil, în întregime și cât mai repede posibil, cu excepția cazului în care există o
autorizație contrară din partea autorității competente;

8. după inspecția veterinară și eviscerare, este necesar ca animalele sacrificate să fie curățate și refrigerate, de îndată
ce acest lucru este posibil, la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C, cu excepția cazului în care tranșarea
este efectuată la cald;

9. atunci când carcasele sunt supuse unui proces de refrigerare prin imersiune, este necesar să fie respectate
următoarele dispoziții:

(a) trebuie luate toate măsurile de precauție pentru evitarea unei contaminări a carcaselor, luând în considerare
parametri cum ar fi greutatea carcasei, temperatura apei, volumul și direcția fluxului de apă și timpul de
refrigerare;

(b) este necesar ca echipamentul să fie golit în întregime, curățat și dezinfectat de fiecare dată când acest lucru
este necesar și cel puțin o dată pe zi;

10. animalele bolnave sau suspecte de boală și animalele sacrificate în cadrul unor programe de eradicare sau de
luptă împotriva unei boli nu trebuie să fie sacrificate în unitate, cu excepția cazului în care acest lucru este permis
de autoritatea competentă. În acest caz, este necesar ca sacrificarea să fie realizată sub control oficial și trebuie
luate măsuri pentru prevenirea oricărei contaminări. Este necesar ca spațiile să fie curățate și dezinfectate înainte
de a fi reutilizate.

CAPITOLUL V: IGIENA ÎN TIMPUL ȘI DUPĂ TRANȘARE ȘI DEZOSARE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că tranșarea și dezosarea cărnii de pasăre de curte și de
lagomorfe are loc în conformitate cu următoarele cerințe:

1. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel încât să se evite sau să se reducă la
minim orice contaminare. În acest scop, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure în
special că:

(a) carnea destinată tranșării este introdusă progresiv în funcție de nevoie în spațiul unde se lucrează;
98 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(b) în timpul operațiunilor de tranșare, de dezosare, de fasonare, de feliere, de debitare, de împachetare și de

ambalare, se menține carnea la o temperatură de cel mult 4 °C cu ajutorul unei temperaturi ambientale de
12 °C sau a unui alt sistem cu efect echivalent

și

(c) atunci când spațiile sunt autorizate pentru tranșarea cărnii care provine de la specii diferite de animale, se
prevăd măsuri de precauție în vederea evitării oricărei contaminări încrucișate, prin efectuarea separat în
spațiu și timp a operațiunilor executate în cazul diferitelor specii;

2. cu toate acestea, carnea poate fi dezosată și tranșată înainte de a fi ajuns la temperatura prevăzută la punctul 1
litera (b), atunci când secția de tranșare se află în aceeași clădire cu abatoarele, cu condiția transferării cărnii în
sala de tranșare:

(a) direct din spațiile de sacrificare

sau

(b) după o perioadă de așteptare într-un spațiu de răcire sau refrigerare;

3. de îndată ce este tranșată și, după caz, ambalată, carnea trebuie să fie refrigerată la temperatura prevăzută la
punctul 1 litera (b);

4. în timpul depozitării și transportului, carnea expusă trebuie separată de carnea ambalată, cu excepția cazului în
care aceasta este depozitată sau transportată în momente diferite sau astfel încât ambalajul și modul de
depozitare sau de transport să nu poată constitui o sursă de contaminare pentru carne.

CAPITOLUL VI: SACRIFICAREA ÎN EXPLOATAȚIE

Operatorii din sectorul alimentar pot sacrifica păsările de curte menționate de capitolul IV, punctul 1 litera (b)
punctul (i) în exploatație numai cu autorizarea autorității competente și cu respectarea următoarelor condiții:

1. este necesar ca exploatația să fie supusă unor inspecții veterinare periodice;

2. operatorul din sectorul alimentar trebuie să informeze, în prealabil, autoritatea competentă cu privire la data
și ora sacrificării păsărilor de curte;

3. exploatația trebuie să dispună de spații de adunare a animalelor care permit realizarea unei inspecții veterinare
ante mortem a grupului;

4. exploatația trebuie să dispună de spații corespunzătoare pentru sacrificarea animalelor în condiții igienice și
pentru manipularea ulterioară a păsărilor de curte;

5. este necesar să se respecte cerințele privind bunăstarea animalelor;

6. păsările de curte sacrificate trebuie să fie transportate spre abator însoțite de o declarație întocmită de către
operatorul din sectorul alimentar care le-a crescut, în care se indică orice produs de uz veterinar sau alt tratament
care le-a fost administrat, precum și datele de administrare a acestor tratamente, perioadele de așteptare și data
și ora sacrificării;

7. animalul sacrificat trebuie să fie transportat spre abator însoțit de un certificat întocmit de medicul veterinar
oficial sau de medical veterinar autorizat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004;

8. în ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie gras, carcasele neeviscerate trebuie să fie
transportate de îndată și refrigerate, în cazul în care este necesar, până la un abator sau la o secție de tranșare.
Este necesar ca acestea să fie eviscerate în termen de 24 de ore după sacrificare sub controlul autorității
competente;

9. păsările de curte cu eviscerare amânată obținute în exploatația de producție pot fi ținute timp de cel mult 15
zile la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. Acestea trebuie să fie apoi eviscerate într-un abator sau
o secție de tranșare care se află în același stat membru ca și exploatația de producție.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 99

SECȚIUNEA III: CARNE DE VÂNAT DE CRESCĂTORIE

1. Dispozițiile din secțiunea I se aplică producției și introducerii pe piață a cărnii de ungulate paricopitate (cervidee
și suide), cu excepția cazului în care autoritatea competentă le consideră inoportune.

2. Dispozițiile din secțiunea II se aplică producției și introducerii pe piață a cărnii de ratite. Cu toate acestea,
dispozițiile din secțiunea I se aplică atunci când autoritatea competentă le consideră corespunzătoare. Este necesar
să se prevadă instalații corespunzătoare, adaptate dimensiunii animalelor.

3. Fără a aduce atingere punctelor 1 și 2, operatorii din sectorul alimentar pot sacrifica păsările alergătoare (ratite)
și ungulatele de crescătorie prevăzute la punctul 1 la locul de origine cu autorizarea autorității competente în cazul
în care:

(a) animalele nu pot fi transportate în vederea evitării oricărui risc pentru manipulator sau a garantării bunăstării
animalelor;

(b) efectivul este supus unor controale veterinare regulate;

(c) proprietarul animalelor prezintă o cerere;

(d) autoritatea competentă este informată în prealabil cu privire la data și ora sacrificării animalelor;

(e) exploatația aplică o procedură de adunare a animalelor pentru a permite realizarea unei inspecții veterinare
ante mortem a grupului;

(f) exploatația dispune de instalații corespunzătoare pentru sacrificarea, sângerarea și, atunci când ratitele trebuie
deplumate, deplumarea animalelor;

(g) sunt respectate cerințele privind bunăstarea animalelor;

(h) animalele sacrificate și sângerate sunt transportate spre abator în condiții de igienă și fără întârzieri
nejustificate. În cazul în care transportul durează mai mult de două ore, animalele sunt refrigerate. Eviscerarea
poate fi efectuată la fața locului, sub control veterinar;

(i) o declarație întocmită de către operatorul din sectorul alimentar care a crescut animalele, în care se indică
identitatea acestora, orice produs de uz veterinar sau alt tratament care le-a fost administrat animalelor
respective, precum și datele de administrare a acestor tratamente și perioadele de așteptare însoțește animalele
sacrificate până la abator

și

(j) în timpul transportului către unitatea autorizată, un certificat eliberat și semnat de către medicul veterinar
oficial sau de către medicul veterinar autorizat care să ateste rezultatul favorabil al inspecției veterinare
ante-mortem, efectuarea corectă a sacrificării și sângerării și care să indice data și ora însoțește animalele
sacrificate.

4. Operatorii din sectorul alimentar pot, de asemenea, sacrifica bizoni în exploatație, în conformitate cu punctul 3
în circumstanțe excepționale.

SECȚIUNEA IV: CARNE DE VÂNAT SĂLBATIC

CAPITOLUL I: FORMAREA VÂNĂTORILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI

1. Este necesar ca persoanele care vânează vânat sălbatic în vederea introducerii pe piață pentru consumul uman
să posede cunoștințe suficiente privind patologia vânatului sălbatic precum și producția și manipularea vânatului
sălbatic și a cărnii de vânat sălbatic după vânare pentru a proceda la o examinare inițială la fața locului.

2. Cu toate acestea, este suficient ca cel puțin unul din membrii unei echipe de vânători să dispună de cunoștințele
prevăzute la punctul 1. Trimiterile, în cadrul acestei secțiuni, la o „persoană formată” sunt trimiteri la această
persoană.
100 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

3. Persoana formată ar putea, de asemenea, fi pădurarul în cazul în care face parte din echipa de vânătoare sau în
cazul în care se află în apropierea locului unde are loc vânătoarea. În acest din urmă caz, vânătorul trebuie să
prezinte vânatul sălbatic pădurarului și să-l informeze cu privire la orice comportament anormal pe care l-a
constatat înainte de uciderea acestuia.

4. Formarea trebuie să fie realizată, la cererea autorității competente, pentru a permite vânătorilor să devină
persoane formate. Aceasta trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(a) anatomia, fiziologia și comportamentul normal al vânatului sălbatic;

(b) comportamentul anormal și alterarea patologică a vânatului sălbatic în urma unor boli, a unei contaminări
a mediului înconjurător sau a oricărui alt factor care ar putea afecta sănătatea umană după consum;

(c) regulile de igienă și tehnicile corespunzătoare de manipulare, transport, eviscerare etc. a vânatului sălbatic
după ucidere

și

(d) legislația și actele administrative în domeniul sănătății animale și publice și condițiile de igienă care
reglementează introducerea pe piață a vânatului sălbatic.

5. Este necesar ca autoritatea competentă să încurajeze organizațiile de vânători să asigure aceste formări.

CAPITOLUL II: MANIPULAREA VÂNATULUI SĂLBATIC MARE

1. Este necesar ca după uciderea vânatului sălbatic mare, stomacurile și intestinele să fie îndepărtate cât mai repede
posibil și, în cazul în care este necesar, să fie sângerate.

2. Persoana formată trebuie să efectueze o examinare a corpului și viscerelor, îndepărtate eventual, pentru a
identifica orice caracteristică care să indice un risc privind sănătatea animală prezentat de carne. Este necesar
ca această examinare să aibă loc de îndată ce este posibil după ucidere.

3. Carnea vânatului sălbatic mare este introdusă pe piață numai în cazul în care corpul este transportat până la o
unitate de prelucrare a vânatului de îndată ce este posibil după examinarea prevăzută la punctul 2. Așa cum
precizează punctul 4, este necesar ca viscerele să însoțească animalul. Este necesar ca acestea să poată fi
identificate ca aparținând unui animal dat.

4. (a) În cazul în care, cu ocazia examinării prevăzute la punctul 2, nu este identificată nici o caracteristică
anormală, în cazul în care nu a fost observat nici un comportament anormal înainte de ucidere și nu există
suspiciunea nici unei contaminări a mediului înconjurător, persoana formată trebuie să atașeze corpului
animalului o declarație numerotată care atestă această situație. De asemenea, declarația trebuie să indice data,
ora și locul uciderii. În acest caz, capul și viscerele nu trebuie să însoțească corpul animalului, cu excepția
speciilor care pot fi purtătoare de trichinoză (porcine, solipede și altele), al căror cap (cu excepția colților)
și diafragma trebuie să însoțească corpul animalului. Cu toate acestea, este necesar ca vânătorii să respecte
orice cerință suplimentară impusă de statul membru în care are loc vânătoarea, în special pentru a permite
monitorizarea anumitor reziduuri și substanțe în conformitate cu Directiva 96/23/CE;

(b) în alte circumstanțe, capul (cu excepția colților și coarnelor) și toate viscerele, cu excepția stomacului și
intestinelor, trebuie să însoțească corpul animalului. Persoana formată care a efectuat examinarea trebuie să
informeze autoritatea competentă cu privire la caracteristicile anormale, comportamentul anormal sau
suspiciunea de contaminare a mediului înconjurător care au împiedicat-o să întocmească o declarație în
conformitate cu litera (a);

(c) în cazul în care nu este disponibilă nici o persoană formată pentru efectuarea examinării prevăzute la
alineatul (2) într-un caz special, capul (cu excepția colților și coarnelor) și toate viscerele, cu excepția
stomacului și intestinelor, trebuie să însoțească corpul animalului.

5. Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după uciderea animalului și carnea să aibă în
întregime o temperatură care să nu fie mai mare de 7 °C. În cazul în care condițiile de climă o permit, nu este
necesară o refrigerare activă.

6. Este interzisă orice îngrămădire a animalelor în timpul transportului spre unitatea de prelucrare.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 101

7. Este necesar ca vânatul sălbatic mare livrat unei unități de prelucrare a vânatului să fie prezentat autorității
competente pentru inspecția veterinară.

8. În plus, vânatul sălbatic mare poate fi jupuit și introdus pe piață numai dacă:
(a) înainte de jupuire, este depozitat și manipulat separat de celelalte produse alimentare și nu este congelat
și
(b) după jupuire, face obiectul unei inspecții veterinare finale în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 854/2004.

9. Normele prevăzute de secțiunea I capitolul V se aplică tranșării și dezosării vânatului sălbatic mare.

CAPITOLUL III: MANIPULAREA VÂNATULUI SĂLBATIC MIC

1. Persoana formată trebuie să efectueze o examinare care să permită identificarea oricărei caracteristici care indică
un risc privind sănătatea animală prezentat de carne. Este necesar ca această examinare să aibă loc de îndată ce
este posibil după ucidere.

2. În cazul în care, cu ocazia acestei examinări, sunt constatate caracteristici anormale, se observă un
comportament anormal înainte de ucidere sau există suspiciunea unei contaminări a mediului înconjurător, este
necesar ca persoana formată să informeze autoritatea competentă despre aceasta.

3. Carnea vânatului sălbatic mic poate fi introdusă pe piață numai dacă animalul este transportat până la o unitate
de prelucrare a vânatului de îndată ce este posibil după examinarea prevăzută la punctul 1.

4. Refrigerarea trebuie să înceapă într-un interval de timp rezonabil după uciderea animalului și să cuprindă carnea
în întregime la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. În cazul în care condițiile de climă o permit, nu
este necesară o refrigerare activă.

5. Este necesar ca eviscerarea să fie efectuată sau încheiată fără întârziere la sosirea în unitatea de prelucrare a
vânatului, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează practici diferite.

6. Este necesar ca vânatul sălbatic mic încredințat unei unități de prelucrare a vânatului să fie prezentat autorității
competente pentru inspecția veterinară.

7. Normele prevăzute de secțiunea II capitolul V se aplică tranșării și dezosării vânatului sălbatic mic.

SECȚIUNEA V: CARNE TOCATĂ, PREPARATE DIN CARNE ȘI CARNE SEPARATĂ MECANIC (CSM)

CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR DE PRODUCȚIE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care operează în unități pentru producția de carne tocată, de preparate
din carne și de carne separată mecanic (CSM) să se asigure că aceste unități:

1. sunt construite astfel încât să se evite contaminarea cărnii și a produselor, în special:

(a) prin faptul că permit desfășurarea continuă a operațiunilor
sau
(b) prin faptul că se asigură prelucrarea în mod separat a loturilor de producție diferite;

2. dispun de spații care permit depozitarea cărnii și a produselor ambalate separat de carnea și produsele
neambalate, cu excepția situației în care acestea sunt depozitate în momente diferite sau astfel încât ambalajele
și modul de depozitare nu pot constitui o sursă de contaminare pentru carne sau produse;

3. sunt dotate cu spații echipate astfel încât să se asigure respectarea cerințelor privind temperatura stabilite în
capitolul III;
102 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

4. dispun, pentru personalul care manipulează carnea și produsele neambalate, de un echipament pentru spălarea
mâinilor dotat cu robinete proiectate pentru prevenirea răspândirii contaminărilor

și

5. dispun de instalații pentru dezinfectarea instrumentelor cu apă caldă la o temperatură de cel puțin 82 °C sau
de un alt sistem care are un efect echivalent.

CAPITOLUL II: CERINȚE CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc carne tocată, preparate din carne și carne separată
mecanic (CSM) să se asigure că materiile prime utilizate respectă următoarele cerințe:

1. materiile prime utilizate pentru prepararea cărnii tocate trebuie să respecte următoarele cerințe:

(a) este necesar ca acestea să respecte cerințele care se aplică în cazul cărnii proaspete;

(b) este necesar ca acestea să fi fost preparate din mușchi scheletici, inclusiv din țesuturile grase aferente acestora;

(c) acestea nu pot fi obținute din:

(i) resturi de la tranșare sau fasonare (altele decât resturile de mușchi întregi);

(ii) carne separată mecanic (CSM);

(iii) carne care conține fragmente de oase sau de piele

sau

(iv) carne care provine de la cap, cu excepția maseterilor, porțiunea care nu este musculară de linea alba,
regiunea carpiană și tarsiană, resturi de carne curățată de pe oase și mușchi ai diafragmei (cu excepția
cazului în care a fost eliminată membrana seroasă);

2. următoarele materii prime pot fi utilizate pentru preparatele din carne:

(a) carnea proaspătă;

(b) carnea care respectă cerințele de la punctul 1

și

(c) atunci când este evident că aceste preparate din carne nu sunt destinate consumului înainte de a fi fost supuse
unui tratament termic:

(i) carnea care rezultă din tocarea sau fragmentarea cărnii în conformitate cu cerințele menționate la
punctul 1, cu excepția celor prevăzute la punctul 1 litera (c) punctul (i)

și

(ii) carnea separată mecanic care respectă cerințele prevăzute de capitolul III punctul 3 litera (d);

3. materiile prime utilizate pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM) trebuie să respecte următoarele
cerințe:

(a) este necesar ca acestea să respecte cerințele care se aplică în cazul cărnii proaspete;

(b) nu este autorizată utilizarea următoarelor părți pentru producerea cărnii separate mecanic (CSM):

(i) pentru păsările de curte: ghearele, pielea gâtului și capul

și

(ii) pentru celelalte animale: oasele capului, labele, coada, femurul, tibia, peroneul, humerusul, radiusul și
cubitusul.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 103

CAPITOLUL III: IGIENA ÎN TIMPUL PRODUCȚIEI ȘI DUPĂ PRODUCȚIE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc carne tocată, preparate din carne și carne separată
mecanic să asigure respectarea următoarelor cerințe:

1. este necesar ca operațiunile efectuate în cazul cărnii să fie organizate astfel încât să se evite sau să se reducă pe
cât posibil orice contaminare. În acest scop, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că, în
special, carnea utilizată:

(a) este menținută la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C pentru păsările de curte, 3 °C pentru organe
comestibile și 7 °C pentru alte tipuri de carne

și

(b) este introdusă progresiv și în funcție de nevoi în spațiile de preparare;

2. următoarele cerințe se aplică producției de carne tocată și de preparate din carne:

(a) cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează dezosarea cărnii imediat înainte de tocare,
carnea congelată sau congelată rapid utilizată pentru prepararea cărnii tocate sau a preparatelor din carne
trebuie să fie dezosată înainte de congelare. Aceasta poate fi depozitată numai pentru o perioadă limitată;

(b) atunci când a fost preparată din carne refrigerată, carnea tocată trebuie să fie preparată:

(i) fie, pentru păsările de curte, în termen de cel mult trei zile după sacrificarea animalelor;

(ii) fie, pentru alte animale, în termen de cel mult 6 zile după sacrificarea acestora

sau

(iii) în termen de cel mult 15 zile după sacrificarea animalelor pentru carnea de vită dezosată și ambalată
în vid.

(c) imediat după producție, carnea tocată și preparatele din carne trebuie să fie împachetate și/sau ambalate și

(i) răcite la o temperatură internă care să nu fie mai mare de 2 °C pentru carnea tocată și 4 °C pentru
preparatele din carne

sau

(ii) congelate la o temperatură internă care să nu fie mai mare de - 18 °C.

Aceste condiții de temperatură trebuie să fie menținute în timpul depozitării și transportului;

3. următoarele cerințe se aplică producției și utilizării cărnii separate mecanic (CSM) produse cu ajutorul unor
tehnici care nu alterează structura oaselor utilizate în producția de carne separată mecanic (CSM) și al căror
conținut de calciu nu este mult mai mare decât cel al cărnii tocate:

(a) materiile prime de dezosat care provin dintr-un abator aflat la fața locului nu pot fi mai vechi de 7 zile. În
celelalte cazuri, acestea nu pot fi mai vechi de 5 zile. Cu toate acestea, carcasele de păsări de curte nu pot
fi mai vechi de 3 zile;

(b) separarea mecanică trebuie efectuată imediat după dezosare;

(c) în cazul în care nu este utilizată imediat după ce a fost obținută, carnea separată mecanic (CSM) trebuie să
fie împachetată și ambalată, iar apoi refrigerată la o temperatură care să nu fie mai mare de 2 °C sau congelată
la o temperatură internă care să nu fie mai mare de - 18 °C. Aceste temperaturi trebuie menținute în timpul
depozitării și transportului;
104 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(d) în cazul în care operatorul din sectorul alimentar a efectuat analize care demonstrează că toată carnea
separată mecanic (CSM) respectă criteriile microbiologice care reglementează carnea tocată adoptate în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004, aceasta poate fi utilizată în preparatele pe bază de carne
despre care se știe sigur că nu sunt destinate consumului înainte de a fi fost supuse unui tratament termic
și în produsele din carne;

(e) carnea separată mecanic (CSM) despre care se poate dovedi că nu respectă criteriile stabilite la litera (d) poate
fi utilizată numai pentru fabricarea produselor din carne tratate termic în unități autorizate în conformitate
cu prezentul regulament;

4. următoarele cerințe se aplică producției și utilizării cărnii separate mecanic (CSM) produse cu alte tehnici decât
cele menționate la punctul 3:

(a) atunci când provin dintr-un abator aflat la fața locului, materiile prime pentru dezosat nu pot fi mai vechi
de 7 zile. În celelalte cazuri, acestea nu pot fi mai vechi de 5 zile. Cu toate acestea, carcasele de păsări de
curte nu pot fi mai vechi de 3 zile;

(b) în cazul în care separarea mecanică nu intervine imediat după dezosare, oasele cu carne trebuie să fie
depozitate și transportate la o temperatură care să nu fie mai mare de 2 °C sau, în cazul în care sunt congelate,
la o temperatură care să nu fie mai mare de - 18 °C;

(c) oasele cu carne care provin din carcase congelate nu pot fi recongelate;

(d) în cazul în care nu este utilizată în ora următoare obținerii, carnea separată mecanic (CSM) trebuie să fie
imediat refrigerată la o temperatură care să nu fie mai mare de 2 °C;

(e) în cazul în care, după refrigerare, carnea separată mecanic (CSM) nu este prelucrată într-un interval de 24
de ore, este necesar ca aceasta să fie congelată în cele 12 ore ale producției și să ajungă, în șase ore, la o
temperatură internă care să nu fie mai mare de - 18 °C;

(f) carnea separată mecanic congelată trebuie să fie împachetată sau ambalată înainte de a fi depozitată sau
transportată, dar nu trebuie să fie depozitată mai mult de trei luni și trebuie menținută la o temperatură care
să nu fie mai mare de - 18 °C în timpul depozitării sau transportului;

(g) carnea separată mecanic (CSM) poate fi utilizată numai pentru fabricarea produselor pe bază de carne care
fac obiectul unui tratament termic în unitățile autorizate în conformitate cu prezentul regulament;

5. carnea tocată, preparatele de carne și carnea separată mecanic nu pot fi recongelate după decongelare.

CAPITOLUL IV: ETICHETAREA

1. Pe lângă cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE (1), operatorii din sectorul alimentar trebuie să asigure
conformitatea cu cerința de la punctul 2 dacă și în măsura în care o cer normele naționale ale statului membru
pe teritoriul căruia este introdus pe piață produsul.

2. Este necesar ca ambalajele destinate livrării la consumatorul final și care conțin carne tocată provenind de la
păsări de curte sau solipede sau preparate din carne care conțin carne separată mecanic să conțină o inscriptie
prin care se atrage atenția că aceste produse trebuie să fie fierte înainte de a fi consumate.

SECȚIUNEA VI: PRODUSE DIN CARNE

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că următoarele elemente nu sunt utilizate în scopul
preparării produselor din carne:

(a) organele aparatului genital al femelelor și masculilor, cu excepția testiculelor;

(b) organele aparatului urinar, cu excepția rinichilor și vezicii;

(c) cartilagiul laringelui, al traheei și al bronhiilor extralobulare;

(1) Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor
membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO L 109, 6.5.2000,
p. 29). Directivă modificată ultima dată de Directiva 2003/89/CE (JO L 308, 25.11.2003, p. 15).
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 105

(d) ochii și pleoapele;

(e) canalul auditiv extern;

(f) țesuturile corneene

și

(g) la păsările de curte, capul, cu excepția crestei și urechilor, a carunculei și bărbii, esofagul, gușa, intestinele și
organele aparatului genital.

2. Toate tipurile de carne, inclusiv carnea tocată și preparatele din carne, utilizate pentru produsele din carne trebuie
să respecte cerințele privind carnea proaspătă. Cu toate acestea, carnea tocată și preparatele din carne utilizate
pentru produsele din carne nu sunt supuse celorlalte cerințe specifice din secțiunea V.

SECȚIUNEA VII: MOLUȘTELE BIVALVE VII

1. Prezenta secțiune se aplică moluștelor bivalve vii. Cu excepția dispozițiilor privind purificarea, aceasta se aplică,
de asemenea, echinodermelor, tunicatelor și gasteropodelor marine vii.

2. Capitolele I-VIII se aplică animalelor recoltate în zonele de producție pe care autoritatea competentă le-a clasificat
în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004. Capitolul IX se aplică pectinidelor recoltate în afara acestor
zone.

3. Capitolele V, VI, VIII și IX, precum și punctul 3 din capitolul VII se aplică în cazul comerțului cu amănuntul.

4. Cerințele prevăzute de prezenta secțiune le completează pe cele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 852/2004:

(a) în ceea ce privește operațiunile care sunt efectuate înainte de sosirea moluștelor bivalve vii într-un centru de
expediere sau de purificare, acestea completează cerințele prevăzute de anexa I la regulamentul menționat;

(b) în ceea ce privește celelalte operațiuni, acestea completează cerințele prevăzute de anexa II la regulamentul
menționat.

CAPITOLUL I: CERINȚE GENERALE CARE REGLEMENTEAZĂ INTRODUCEREA PE PIAȚĂ A MOLUȘTELOR

BIVALVE VII

1. Moluștele bivalve vii pot fi introduse pe piață în vederea vânzării cu amănuntul numai de către un centru de
expediere în care trebuie să fie aplicată o marcă de identificare în conformitate cu capitolul VII.

2. Operatorii din sectorul alimentar pot accepta loturi de moluște bivalve vii numai în cazul în care sunt respectate
cerințele prevăzute la alineatele (3)-(7) privind documentația.

3. Atunci când un operator din sectorul alimentar transferă un lot de moluște bivalve vii între unități, lotul trebuie
să fie însoțit până la sosirea în centrul de expediere sau în unitatea de prelucrare de un document de înregistrare.

4. Este necesar ca acest document de înregistrare să fie întocmit în cel puțin una din limbile oficiale ale statului
membru în care se află unitatea de primire și să conțină cel puțin informațiile indicate în continuare:

(a) în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate din regiunea de producție, documentul de înregistrare
trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(i) identitatea și adresa producătorului;

(ii) data recoltării;

(iii) localizarea zonei de producție, descrisă cât de detaliat posibil, sau cu ajutorul unui număr de cod;

(iv) starea de sănătate a zonei de producție;

106 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(v) specia de scoici și cantitatea acestora

și

(vi) destinația lotului;

(b) în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate dintr-o zonă de relocare, documentul de înregistrare
trebuie să cuprindă cel puțin informațiile menționate la litera (a), precum și următoarele informații:

(i) locul unde se află zona de relocare

și

(ii) durata relocării;

(c) în cazul loturilor de moluște bivalve vii expediate dintr-un centru de purificare, documentul de înregistrare
trebuie să cuprindă cel puțin informațiile menționate la litera (a), precum și următoarele informații:

(i) adresa centrului de purificare;

(ii) data purificării

și

(iii) data intrării și data ieșirii din centrul de relocare.

5. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care expediază loturi de moluște bivalve vii să completeze în
mod lizibil și de neșters secțiunile pertinente din documentul de înregistrare. Operatorii din sectorul alimentar
care primesc loturi trebuie să aplice pe document o ștampilă care indică data de primire a lotului sau să
înregistreze data de primire în alt fel.

6. Operatorii din sectorul alimentar trebuie să păstreze un exemplar din documentul de înregistrare privind fiecare
lot expediat și primit, timp de cel puțin douăsprezece luni după expediere sau primire (sau timp de o perioadă
eventual mai lungă, stabilită de către autoritatea competentă).

7. Cu toate acestea:

(a) în cazul în care personalul care recoltează moluștele bivalve vii operează și la centrul de expediere, la centrul
de purificare, la zona de relocare sau la unitatea de prelucrare care primește moluștele bivalve vii

și

(b) în cazul în care o autoritate competentă unică exercită o supraveghere asupra tuturor unităților în cauză,

documentele de înregistrare nu sunt necesare, în cazul în care autoritatea competentă menționată este de acord.

CAPITOLUL II: CERINȚE PRIVIND IGIENA CARE SE APLICĂ PRODUCȚIEI ȘI RECOLTĂRII MOLUȘTELOR
BIVALVE VII

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ ZONELOR DE PRODUCȚIE

1. Producătorii pot recolta moluște bivalve vii numai în zonele de producție ale căror situare și limite sunt fixe
și pe care autoritatea competentă le-a clasificat - după caz, în cooperare cu operatorii din sectorul
alimentar - în clasele A, B sau C, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

2. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, în vederea consumului uman direct, moluște bivalve
vii care provin dintr-o zonă de producție din clasa A în cazul în care respectă standardele stabilite în
capitolul V.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 107

3. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, pentru consumul uman, moluște bivalve vii care
provin dintr-o zonă de producție din clasa B numai după ce acestea au fost tratate într-un centru de purificare
sau după relocare.

4. Operatorii din sectorul alimentar pot introduce pe piață, pentru consumul uman, moluște bivalve vii care
provin dintr-o zonă de producție din clasa C numai după relocare timp de o perioadă îndelungată în
conformitate cu partea C a acestui capitol.

5. După purificare sau relocare, moluștele bivalve vii care provin din zone de producție din clasa B sau C trebuie
să respecte toate cerințele din capitolul V. Cu toate acestea, moluștele bivalve vii care provin din aceste zone
care nu au fost supuse unui tratament de purificare sau unei relocări pot fi trimise într-o unitate pentru a
fi supuse acolo unui tratament care să elimine microorganismele patogene (dacă este necesar, după
eliminarea nisipului, mâlului sau mucusului în aceeași unitate sau în alta). Metodele de tratament autorizate
sunt următoarele:

(a) sterilizare în recipiente închise ermetic

și

(b) tratamente termice care cuprind:

(i) scufundarea în apă clocotită atât timp cât este necesar pentru ridicarea temperaturii interne a cărnii
moluștelor la cel puțin 90 °C și menținerea acestei temperaturi interne minime pentru o durată egală
sau mai mare de 90 de secunde;

(ii) fierberea timp de 3-5 minute într-un spațiu închis unde temperatura este cuprinsă între 120 și
160 °C și unde presiunea este cuprinsă între 2 și 5 kg/cm2, urmată de o îndepărtare a cochiliilor și
de o congelare a cărnii la o temperatură internă de - 20 °C

și

(iii) fierberea în aburi sub presiune într-un spațiu închis unde sunt respectate cel puțin cerințele privind
timpul și temperatura internă a cărnii moluștelor prevăzute la punctul (i). Este necesar să fie utilizată
o metodologie validată. Este necesar să fie puse în aplicare proceduri bazate pe principiile analizei
riscurilor și punctelor de control decisiv pentru a verifica omogenitatea distribuirii căldurii.

6. Operatorii din sectorul alimentar nu trebuie să producă sau să recolteze moluște bivalve vii în zonele pe care
autoritatea competentă nu le-a clasificat sau care sunt improprii din motive de sănătate animală. Aceștia
trebuie să ia în considerare informațiile pertinente disponibile privind disponibilitatea acestor zone pentru
producție și recoltare, inclusiv informațiile obținute prin autocontrol și de la autoritatea competentă.
Operatorii din sectorul alimentar trebuie să folosească aceste informații, în special informațiile privind
condițiile de mediu și meteorologice, pentru a hotărî tratamentul potrivit care să fie aplicat loturilor recoltate.

B. CERINȚE CARE SE APLICĂ RECOLTĂRII ȘI MANIPULĂRII DUPĂ RECOLTARE

Operatorii din sectorul alimentar care recoltează moluște bivalve vii sau care le manipulează imediat după
recoltare trebuie să se conformeze următoarelor condiții:

1. tehnicile de recoltare și manipulările ulterioare nu trebuie să ducă la o contaminare suplimentară sau la

degradarea excesivă a cochiliilor sau țesuturilor moluștelor bivalve vii și nu trebuie să genereze modificări
care afectează evident posibilitatea ca acestea să fie tratate prin purificare, prelucrare sau relocare. Operatorii
din sectorul alimentar trebuie în special:

(a) să protejeze în mod corespunzător moluștele bivalve vii contra zdrobirii, abraziunii și vibrațiilor;

(b) să nu expună moluștele bivalve vii la temperaturi extreme;

(c) să nu scufunde încă o dată moluștele bivalve vii într-o apă care poate duce la o contaminare suplimentară

și

(d) în cazul în care împachetarea este efectuată în zone naturale, să utilizeze numai zonele pe care autoritatea
competentă le-a clasificat în clasa A;
108 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

2. mijloacele de transport trebuie să permită o drenare satisfăcătoare și să fie dotate astfel încât să asigure cele
mai bune condiții posibile de supraviețuire și o protecție eficientă împotriva contaminărilor.

C. EXIGENȚE CARE SE APLICĂ RELOCĂRII MOLUȘTELOR BIVALVE VII

Operatorii din sectorul alimentar care relocă moluște bivalve vii trebuie să se conformeze următoarelor dispoziții:

1. operatorii din sectorul alimentar pot utiliza numai zonele autorizate de către autoritatea competentă pentru
relocarea moluștelor bivalve vii. Limitele acestor zone trebuie să fie clar balizate cu geamanduri, piloni sau
alte echipamente fixe; zonele de relocare trebuie să fie separate de o distanță minimă între ele, precum și de
zonele de producție pentru a reduce orice risc de propagare a contaminării;

2. condițiile de relocare trebuie să asigure condiții optime de purificare. Operatorii din sectorul alimentar
trebuie în special:

(a) să utilizeze tehnici de manipulare a moluștelor bivalve vii care urmează a fi relocate care permit reluarea
activității de hrănire prin filtrare după scufundarea în apa naturală;
(b) să nu reloce moluște bivalve vii la o densitate care nu permite purificarea;

(c) să scufunde moluștele bivalve vii în apa de mare din interiorul zonei de relocare pe o perioadă de timp
corespunzătoare, stabilită în funcție de temperatura apei; această perioadă trebuie să fie de cel puțin două
luni, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează o perioadă mai scurtă pe baza
analizei riscurilor efectuată de operatorul din sectorul alimentar

și
(d) să asigure că diferitele situri dintr-o zonă de relocare sunt clar separate pentru a evita orice posibilitate
ca loturile să se amestece; este necesar să fie utilizat sistemul „totul în exterior, totul în interior”, astfel
încât să nu existe posibilitatea introducerii unui lot nou până când nu a fost îndepărtat lotul precedent;

3. operatorii din sectorul alimentar care gestionează zonele de relocare trebuie să țină o evidență permanentă
a originii moluștelor bivalve vii, a perioadelor de relocare, a zonelor de relocare utilizate și a destinației
ulterioare a fiecărui lot după relocare pentru inspecția efectuată de autoritatea competentă.

CAPITOLUL III: CERINȚE STRUCTURALE PRIVIND CENTRELE DE EXPEDIERE ȘI DE PURIFICARE

1. Este necesar să nu existe posibilitatea ca locurile utilizate la sol să fie inundate în timpul fluxului sau de ape
provenind din zone înconjurătoare.

2. Este necesar ca bazinele și rezervoarele de apă să respecte următoarele condiții:

(a) suprafețele interioare să fie netede, tari, impermeabile și ușor de curățat;

(b) să fie construite astfel încât să se poată realiza o golire totală de apă;

(c) orificiile pe unde intră apa în rezervor trebuie să fie plasate într-un loc care permite evitarea oricărui risc de
contaminare a apei.

3. În plus, centrele de purificare trebuie să fie adaptate volumului și tipului de produse care urmează să fie purificate.

CAPITOLUL IV: CERINȚE PRIVIND IGIENA CENTRELOR DE EXPEDIERE ȘI DE PURIFICARE

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ CENTRELOR DE PURIFICARE

Operatorii din sectorul alimentar care purifică moluștele bivalve vii trebuie să se conformeze următoarelor
obligații:

1. este necesar ca, înainte de începerea purificării, să se îndepărteze mâlul și resturile de pe moluștele bivalve
vii printr-o spălare cu apă curată;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 109

2. funcționarea sistemului de purificare trebuie să permită ca moluștele bivalve vii să-și poată regăsi repede și
să-și poată menține activitatea de hrănire prin filtrare, să elimine contaminarea cu reziduuri, să nu fie
recontaminate și să poată rămâne în viață în bune condiții după purificarea în vederea împachetării, a
depozitării și a transportului înainte de introducerea pe piață;

3. cantitate de moluște bivalve vii care vor fi purificate nu trebuie să fie mai mare decât capacitatea centrului
de purificare. Moluștele bivalve vii trebuie să fie supuse unei purificări continue pe o perioadă suficientă
pentru ca acestea să fie în conformitate cu standardele sanitare menționate de capitolul V și cu criteriile
microbiologice adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004;

4. în cazul în care un bazin de purificare conține mai multe specii de moluște bivalve, durata tratamentului
trebuie să fie stabilită pe baza timpului necesar speciei care are nevoie de cea mai lungă perioadă de purificare;

5. containerele utilizate pentru menținerea moluștelor bivalve vii în sistemele de purificare trebuie să fie
construite astfel încât apa de mare curată să poată trece prin ele. Grosimea straturilor de moluște bivalve vii
nu trebuie să împiedice deschiderea cochiliilor în timpul purificării;

6. în bazinul de purificare în care sunt în curs de purificare moluște bivalve vii nu trebuie să se afle nici un
crustaceu, pește sau alt animal marin;

7. este necesar ca orice ambalaj care conține moluște bivalve vii purificate trimis către un centru de expediere
să poarte o etichetă care atestă purificarea acestora.

B. CERINȚE CARE SE APLICĂ CENTRELOR DE EXPEDIERE

Operatorii din sectorul alimentar care operează în centre de expediere trebuie să se conformeze următoarelor
obligații:

1. manipulările moluștelor bivalve vii, în special operațiunile de condiționare, de calibrare, de ambalare și de

împachetare nu trebuie să fie o sursă de contaminare a produsului sau să afecteze viabilitatea moluștelor;

2. înainte de expediere, cochiliile moluștelor bivalve vii trebuie să fie spălate complet cu apă curată;

3. moluștele bivalve vii trebuie să provină:

(a) dintr-o zonă de producție din clasa A;

(b) dintr-o zonă de relocare;

(c) dintr-un centru de purificare
sau

(d) dintr-un alt centru de expediere;

4. obligațiile menționate la punctele 1 și 2 se aplică, de asemenea, centrelor de expediere situate la bordul

navelor. Moluștele manipulate în astfel de centre trebuie să provină dintr-o zonă de producție din clasa A
sau dintr-o zonă de relocare.

CAPITOLUL V: STANDARDE SANITARE CARE SE APLICĂ MOLUȘTELOR BIVALVE VII

Pe lângă asigurarea conformității cu criteriile microbiologice adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004,
operatorii din sectorul alimentar trebuie să asigure conformitatea moluștelor bivalve vii comercializate pentru
consumul uman cu standardele prevăzute de prezentul capitol.

1. Acestea trebuie să aibă caracteristicile organoleptice legate de prospețime și viabilitate, inclusiv absența
murdăriilor pe cochilie, un răspuns corespunzător la percuție și o cantitate normală de lichid între valve.
110 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

2. Cantitatea totală de biotoxine marine (măsurate în tot corpul sau, separat, în orice parte comestibilă) nu trebuie
să depășească următoarele limite:

(a) pentru „Paralytic Shellfish Poison” (PSP), 800 micrograme la kilogram;

(b) pentru „Amnesic Shellfish Poison” (ASP), 20 miligrame de acid domoic la kilogram;

(c) pentru acidul ocadaic, dinofizistoxine și pectenotoxine luate împreună, 160 micrograme de echivalent acid
ocadaic la kilogram;
(d) pentru iesotoxine, 1 miligram de echivalent iesotoxine la kilogram

și

(e) pentru azaspiracide, 160 micrograme de echivalent azaspiracide la kilogram.

CAPITOLUL VI: ÎMPACHETAREA ȘI AMBALAREA MOLUȘTELOR BIVALVE VII

1. Este necesar ca stridiile să fie împachetate și ambalate cu valva cavă dedesubt.

2. Pachetele individuale cu moluște bivalve vii remise direct consumatorului trebuie să fie închise și să rămână așa
după plecarea de la centrul de expediere până la prezentarea acestora spre vânzare consumatorului final.

CAPITOLUL VII: MARCAJUL DE IDENTIFICARE ȘI ETICHETAREA

1. Este necesar ca eticheta, inclusiv marca de identificare, să fie rezistentă la apă.

2. Pe etichetă trebuie să fie prevăzute dispozițiile generale privind marcajul de identificare menționate de anexa II,
precum și următoarele informații:

(a) specia de moluscă bivalvă (denumirea comună și denumirea științifică)

și

(b) data de împachetare, formată din zi și lună cel puțin.

Prin derogare de la Directiva 2000/13/CE, termenul minim de valabilitate poate fi înlocuit de formula „Aceste
animale trebuie să fie vii în momentul când sunt cumpărate”.

3. Mărcile de identificare stabilite pentru loturile de moluștele bivalve vii care nu sunt împachetate în pachete
individuale remise direct consumatorului trebuie păstrate cel puțin 60 de zile de către vânzătorul cu amănuntul
după fracționarea conținutului lotului.

CAPITOLUL VIII: ALTE DISPOZIȚII

1. Operatorii din sectorul alimentar care depozitează și transportă moluștele bivalve vii trebuie să se asigure că
acestea sunt menținute la o temperatură care nu afectează caracteristicile privind siguranța alimentelor și
viabilitatea.

2. Moluștele bivalve vii nu trebuie să fie scufundate înapoi în apă sau stropite după ce au fost împachetate sau după
plecarea din centrul de expediere.

CAPITOLUL IX: CERINȚE SPECIFICE CARE SE APLICĂ PECTINIDELOR RECOLTATE ÎN AFARA ZONELOR DE
PRODUCȚIE CLASIFICATE

Operatorii din sectorul alimentar care recoltează pectinide în afara zonelor de producție clasificate sau care
manipulează aceste pectinide trebuie să se conformeze următoarelor obligații:

1. pectinidele pot fi introduse pe piață numai în cazul în care sunt recoltate și manipulate în conformitate cu
prevederile din capitolul II, partea B, și respectă standardele stabilite în capitolul V, aprobate de un sistem de
autocontrol;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 111

2. în plus, atunci când datele care provin de la programele de supraveghere oficiale permit autorității competente
să clasifice fondurile pescărești - după caz, în colaborare cu operatorii din sectorul alimentar -, se aplică
pectinidelor, prin analogie, dispozițiile din capitolul II partea A;

3. pectinidele pot fi introduse pe piață în vederea consumului uman numai prin licitație, prin intermediul unui
centru de expediere sau al unei unități de prelucrare. Atunci când manipulează pectinide, operatorii din sectorul
alimentar care operează în astfel de unități trebuie să informeze autoritatea competentă despre aceasta și, în ceea
ce privește centrele de expediere, să respecte cerințele pertinente din capitolele III și IV;

4. operatorii din sectorul alimentar care manipulează pectinide trebuie să respecte:

(a) cerințele din capitolul I, alineatele (3)-(7), privind documentele, după caz. În acest caz, documentul de
înregistrare trebuie să indice clar locul unde se află zona de recoltare a pectinidelor

sau

(b) pentru pectinidele ambalate și pectinidele împachetate, cerințele din capitolul VII privind marca de identificare
și etichetarea, atunci când împachetarea oferă o protecție echivalentă celei oferite de ambalare.

SECȚIUNEA VIII: PRODUSE PESCĂREȘTI

1. Prezenta secțiune nu se aplică moluștelor bivalve vii, echinodermelor, tunicatelor și gasteropodelor marine atunci
când sunt introduse pe piață vii. Cu excepția capitolelor I și II, aceasta se aplică acestor animale atunci când nu
sunt introduse pe piață vii, caz în care acestea trebuie să fi fost obținute în conformitate cu secțiunea VII.

2. Capitolul III, părțile A, C și D și capitolele IV și V se aplică în cazul comerțului cu amănuntul.

3. Cerințele din prezenta secțiune le completează pe cele din Regulamentul (CE) nr. 852/2004:

(a) pentru unitățile, inclusiv nave, care se ocupă de producția primară și operațiunile conexe, acestea completează
cerințele prevăzute de anexa I la acest regulament;

(b) pentru celelalte unități, inclusiv navele, acestea completează cerințele prevăzute de anexa II la acest
regulament.

4. În ceea ce privește produsele pescărești:

(a) producția primară cuprinde creșterea, pescuitul și recoltarea produselor pescărești vii în vederea introducerii
pe piață

și

(b) operațiunile conexe cuprind următoarele operațiuni, cu condiția ca acestea să fie efectuate la bordul navei de
pescuit: sacrificare, sângerare, decapitare, eviscerare, îndepărtarea înotătoarelor, refrigerare și împachetare;
acestea includ, de asemenea:

1. transportul și depozitarea produselor pescărești a căror natură nu a fost substanțial modificată, inclusiv
produsele pescărești vii, în ferme piscicole situate la sol

și

2. transportul produselor pescărești a căror natură nu a fost substanțial modificată, inclusiv produsele
pescărești vii, de la locul de producție până la prima unitate de destinație.

CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că:

1. navele utilizate pentru recoltarea produselor pescărești în mediul natural al acestora sau pentru manipularea sau
prelucrarea acestor produse după recoltare respectă condițiile structurale și de echipament stabilite în partea I

și

2. operațiunile efectuate la bordul navelor au loc cu respectarea condițiilor stabilite în partea II.
112 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

I. CERINȚE STRUCTURALE ȘI PRIVIND ECHIPAMENTUL

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ TUTUROR NAVELOR

1. Este necesar ca navele să fie proiectate și construite astfel încât să se evite orice contaminare a produselor
cu apa din cală, apele reziduale, fum, carburant, ulei, grăsime sau alte substanțe nocive.

2. Este necesar ca suprafețele cu care produsele pescărești intră în contact să fie fabricate dintr-un material
corespunzător, rezistent la coroziune, neted și ușor de curățat. Acestea trebuie să fie îmbrăcate în
materiale solide netoxice.

3. Este necesar ca echipamentul și materialul utilizate în cursul operațiunilor cu produsele pescărești să fie
fabricate dintr-un material rezistent la coroziune și ușor de curățat și dezinfectat.

4. Atunci când navele dispun de o sursă de apă destinată produselor pescărești, aceasta trebuie să se afle
într-un loc care să evite contaminarea apei.

B. CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR PROIECTATE ȘI ECHIPATE PENTRU A ASIGURA CONSERVAREA

PRODUSELOR PESCĂREȘTI PROASPETE MAI MULT DE DOUĂZECI ȘI PATRU DE ORE

1. Este necesar ca navele proiectate și echipate pentru a asigura conservarea produselor pescărești mai mult
de douăzeci și patru de ore să fie echipate cu cale, cisterne sau containere pentru depozitarea produselor
pescărești la temperaturile stabilite în capitolul VII.

2. Calele trebuie să fie separate de hala mașinilor și de spațiile rezervate echipajului prin pereți care permit
îndepărtarea oricărui risc de contaminare a produselor pescărești depozitate. Recipientele utilizate
pentru depozitarea produselor pescărești trebuie să poată asigura conservarea acestora în condiții de
igienă satisfăcătoare și, după caz, să permită o evacuare adecvată astfel încât apa provenită din topirea
gheții să nu rămână în contact cu produsele.

3. În navele echipate pentru refrigerarea produselor pescărești în apă de mare curată răcită, cisternele
trebuie să fie echipate cu un sistem care să asigure o temperatură omogenă. Acest dispozitiv trebuie să
permită atingerea unei rate de refrigerare astfel încât temperatura amestecului de pești și de apă de mare
curată să nu fie mai mare de 3 °C la șase ore după încărcare sau 0 °C după șaisprezece ore, precum și
să permită supravegherea și, dacă este necesar, înregistrarea temperaturii.

C. CERINȚE CARE SE APLICĂ NAVELOR FRIGORIFICE

Este necesar ca navele frigorifice:

1. să dispună de un echipament de congelare cu o putere suficientă pentru ca interiorul produselor să ajungă
repede la o temperatură care să nu fie mai mare de - 18 °C;

2. să dispună de instalații frigorifice cu o putere suficientă pentru a menține produsele pescărești în spațiile
de depozitare la o temperatură care să nu fie mai mare de - 18 °C. Spațiile de depozitare trebuie să fie
echipate cu un sistem de înregistrare a temperaturii așezat astfel încât să poată fi consultat ușor. Sonda
termică a sistemului de înregistrare trebuie să fie situată în zona unde temperatura spațiului de depozitare
este cea mai mare
și

3. să respecte cerințele, stabilite la punctul 2 din partea B, care se aplică navelor proiectate și echipate pentru
a asigura conservarea produselor pescărești proaspete mai mult de douăzeci și patru de ore.

D. CERINȚE CARE SE APLICĂ VASELOR FABRICĂ

1. Este necesar ca vasele fabrică să dispună cel puțin:

(a) de un spațiu de primire rezervat aducerii produselor pescărești la bord, proiectat pentru a permite
separarea tranșelor care se aduc succesiv. Acesta trebuie să fie ușor de curățat și proiectat astfel încât
să protejeze produsele de acțiunea soarelui sau de intemperii precum și de orice sursă de
contaminare;
(b) de un sistem de transportare a produselor pescărești de la spațiul de primire spre locul operațiunilor,
în conformitate cu regulile de igienă;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 113

(c) de spații de lucru de dimensiuni suficiente pentru a permite prepararea și prelucrarea produselor
pescărești în condiții de igienă satisfăcătoare, ușor de curățat și de dezinfectat, proiectate și dispuse
pentru a evita orice contaminare a produselor;

(d) de spații de depozitare a produselor finite, de dimensiuni satisfăcătoare, proiectate astfel încât să fie
ușor de curățat; în cazul în care la bord funcționează o unitate de prelucrare a deșeurilor, trebuie
prevăzută o cală separată pentru depozitarea acestor deșeuri;

(e) de un spațiu pentru depozitarea materialului de ambalat, separat de locurile de pregătire și prelucrare
a produselor;

(f) de echipamente speciale pentru evacuarea, fie direct în mare, fie, în cazul în care o cer circumstanțele,
într-o cuvă etanșă prevăzută în acest scop, a deșeurilor și produselor pescărești necorespunzătoare
pentru consumul uman; în cazul în care aceste deșeuri sunt depozitate și prelucrate la bord pentru
a fi epurate, în acest scop trebuie prevăzute spații separate;

(g) de un orificiu de pompare a apei situat într-un loc care să evite contaminarea apei

și

(h) de dispozitive pentru spălarea mâinilor pentru personalul care manipulează produsele pescărești
expuse, care să fie prevăzute cu robinete proiectate pentru evitarea propagării contaminării;

2. Cu toate acestea, vasele fabrică la bordul cărora se practică fierberea, refrigerarea și împachetarea
crustaceelor și a moluștelor nu sunt obligate să se conformeze cerințelor din alineatul (1) în cazul în care
la bordul acestor vase nu are loc nici o altă formă de tratare sau prelucrare.

3. Este necesar ca vasele fabrică care congelează produsele pescărești să dispună de un echipament care
respectă condițiile care se aplică vaselor fabrică prevăzute de partea C punctele 1 și 2.

II. CERINȚE PRIVIND IGIENA

1. În momentul utilizării, părțile vaselor sau containerele rezervate depozitării produselor pescărești trebuie să
fie menținute curate și bine întreținute. Acesta nu trebuie, în special, să fie murdărite de carburant sau de apa
din cală.

2. De îndată ce acest lucru este posibil după ce au fost aduse la bord, produsele pescărești trebuie să fie puse la
adăpost de orice contaminare și protejate de efectele soarelui sau de orice altă sursă de căldură. Atunci când
sunt spălate, apa utilizată trebuie să fie apă potabilă sau, după caz, apă curată.

3. Este necesar ca produsele pescărești să fie manipulate și depozitate astfel încât să nu fie lovite. Manipulatorii
pot utiliza instrumente ascuțite pentru a deplasa peștii mari sau peștii care i-ar putea răni, cu condiția să nu
deterioreze carnea acestor produse.

4. Produsele pescărești altele decât cele care sunt conservate vii trebuie să fie refrigerate cât mai repede posibil
după încărcare. Cu toate acestea, atunci când refrigerarea acestora nu este posibilă, produsele pescărești
trebuie să fie debarcate cât mai repede posibil.

5. Este necesar ca gheața utilizată pentru refrigerarea produselor pescărești să fie obținută din apă potabilă sau
curată.

6. Atunci când peștii sunt decapitați și/sau eviscerați la bord, aceste operațiuni trebuie să fie efectuate igienic și
de îndată ce este posibil după ce au fost capturați, iar produsele trebuie să fie imediat spălate cu apă potabilă
sau apă curată din abundență. În acest caz, viscerele și părțile care pot constitui un pericol pentru sănătatea
publică trebuie să fie îndepărtate cât mai repede și păstrate separat de produsele destinate consumului uman.
Ficatul, icrele și lapții destinați consumului uman trebuie să fie conservați cu gheață, la o temperatură
apropiată de cea a gheții care se topește, sau congelați.
114 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

7. Atunci când peștii întregi pentru industria conservelor sunt congelați în saramură, aceștia trebuie să ajungă
la o temperatură care nu este mai mare de - 9 °C. Saramura nu trebuie să constituie o sursă de contaminare
a peștilor.

CAPITOLUL II: CERINȚE CARE TREBUIE RESPECTATE ÎN TIMPUL DEBARCĂRII ȘI DUPĂ DEBARCARE

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care răspund de descărcarea și debarcarea produselor
pescărești să:

(a) asigure că materialul de descărcare și debarcare care intră în contact cu produsele pescărești este fabricat
dintr-un material ușor de curățat și de dezinfectat și este ținut în bună stare de întreținere și curățenie

și
(b) evite, în timpul descărcării și debarcării, orice contaminare a produselor pescărești, în special:

(i) printr-o descărcare și debarcare rapidă;

(ii) prin plasarea produselor pescărești, fără întârziere, într-un mediu protejat, la temperatura indicată în
capitolul VII

și
(iii) prin utilizarea unor echipamente și manipulări care să nu poată deteriora inutil părțile comestibile ale
produselor pescărești.

2. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care răspund de halele de licitație, de piețele pentru vânzarea cu
ridicata sau de părți din halele de licitație și din piețele pentru vânzarea cu ridicata în care sunt expuse produsele
pescărești la vânzare să asigure respectarea următoarelor cerințe:

(a) (i) trebuie să fie prevăzute instalații care se încuie pentru depozitarea frigorifică a produselor pescărești
reținute. Este necesar să fie prevăzute instalații separate care se încuie pentru depozitarea produselor
pescărești declarate improprii pentru consumul uman;

(ii) în cazul în care autoritatea competentă cere acest lucru, este necesar să fie prevăzută o instalație corect
echipată care se încuie sau, după caz, un spațiu rezervat exclusiv utilizării de către autoritatea competentă;
(b) în momentul expunerii sau depozitării produselor pescărești:
(i) spațiile nu trebuie să fie utilizate în alte scopuri;

(ii) vehiculele care emană gaze de eșapament care pot afecta calitatea produselor pescărești nu pot pătrunde
în aceste spații;
(iii) persoanele care au acces în aceste spații nu trebuie să introducă alte animale
și

(iv) spațiile trebuie să fie bine iluminate pentru a facilita controalele oficiale.

3. Atunci când nu a fost posibilă efectuarea refrigerării la bordul navei, este necesar ca produsele pescărești
proaspete, altele decât cele care sunt conservate vii, să fie înghețate de îndată ce este posibil după debarcare și
depozitate la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește.

4. Operatorii din sectorul alimentar cooperează cu autoritățile competente pentru ca acestea să poată efectua
controalele oficiale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004, în special în ceea ce privește procedurile
de notificare a debarcării produselor pescărești pe care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion
îl arborează nava sau a statului membru unde se efectuează debarcarea produselor pescărești le-ar putea considera
necesare.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 115

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR, INCLUSIV NAVELOR, CARE MANIPULEAZĂ
PRODUSELE PESCĂREȘTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure respectarea următoarelor cerințe, atunci când este necesar,
în ceea ce privește unitățile care manipulează produse pescărești.

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI PROASPETE

1. În cazul în care produsele refrigerate neîmpachetate nu sunt distribuite, expediate, preparate sau prelucrate
de îndată, după sosirea acestora într-o unitate la sol, este necesar ca acestea să fie depozitate la gheață și
într-un loc corespunzător. Este necesar să fie efectuată o reînghețare ori de câte ori este necesar. Produsele
pescărești proaspete împachetate trebuie să fie refrigerate la o temperatură apropiată de cea a gheții care se
topește.

2. Este necesar ca operațiuni cum sunt decapitarea și eviscerarea să fie efectuate în condiții de igienă. Atunci
când este posibil, din punct de vedere tehnic și comercial, să se procedeze la eviscerare, este necesar ca aceasta
să fie efectuată cât mai repede posibil după capturarea sau debarcarea produselor pescărești. Produsele
trebuie spălate abundent cu apă potabilă sau, la bordul vasului, cu apă curată de îndată după aceste
operațiuni.

3. Este necesar ca operațiuni cum sunt tranșarea fileului din pește și tranșarea să fie realizate astfel încât să se
evite contaminarea sau murdărirea fileurilor și a bucăților de carne. Fileurile și bucățile de pește nu trebuie
să stea pe mesele de lucru mai mult timp decât este necesar pentru prepararea lor. Este necesar ca fileurile
și bucățile de pește să fie împachetate și, dacă este oportun, ambalate și refrigerate cât mai repede posibil după
preparare.

4. Containerele utilizate pentru expedierea sau depozitarea produselor pescărești proaspete preparate și
neambalate și păstrate la gheață trebuie să permită apei provenite din topirea gheții să nu rămână în contact
cu produsele.

5. Produsele pescărești proaspete întregi și golite pot fi transportate și conservate în apa refrigerată la bordul
navelor. Acestea pot fi, de asemenea, transportate în continuare în apă refrigerată și după debarcare și pot
fi transportate de la instalații de acvacultură până la sosirea în prima unitate la sol care exercită orice
activitate, alta decât transport sau sortare.

B. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR CONGELATE

Este necesar ca unitățile la sol în care sunt congelate produsele pescărești să dispună de echipamente care respectă
cerințele stabilite pentru navele frigorifice în secțiunea VIII, capitolul I partea I titlul C punctele 1 și 2.

C. CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI SEPARATE MECANIC

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc produse pescărești separate mecanic să asigure
respectarea următoarelor cerințe:

1. este necesar ca materiile prime utilizate să răspundă următoarelor criterii:

(a) pentru producerea produselor pescărești separate mecanic pot fi utilizați numai peștii întregi și carnea
care rămâne pe oase după tranșarea fileului de pește;
(b) materiile prime nu trebuie să conțină viscere;

2. este necesar ca procesul de fabricare să respecte următoarele cerințe:

(a) este necesar ca separarea mecanică să fie realizată de îndată după tranșarea fileului de pește;
(b) dacă sunt utilizați pești întregi, este necesar ca în prealabil aceștia să fie eviscerați și spălați;

(c) după fabricare, produsele pescărești separate mecanic trebuie să fie congelate cât mai repede posibil sau
încorporate într-un produs care urmează să fie congelat sau supus unui tratament stabilizator.
116 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

D. CERINȚE PRIVIND PARAZIȚII

1. Este necesar ca următoarele produse pescărești să fie congelate la o temperatură care să nu fie mai mare
de - 20 °C în toate punctele produsului timp de cel puțin 24 de ore; este necesar ca acest tratament să fie
aplicat produsului crud sau produsului finit:

(a) produsele pescărești care trebuie consumate crude sau aproape crude;

(b) produsele pescărești care provin din următoarele specii dacă trebuie să fie supuse unui proces de afumare
la rece în timpul căruia temperatura internă a produsului pescăresc nu este mai mare de 60 °C:

(i) heringul;

(ii) macroul;

(iii) sprotul;

(iv) somonul (sălbatic) din Atlantic sau Pacific

și

(c) produsele pescărești marinate și/sau sărate, în cazul în care procedeul este insuficient pentru distrugerea
larvelor de nematode.

2. Operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să opteze pentru tratamentul menționat la punctul 1:

(a) în cazul în care există date epidemiologice care să indice că locurile de pescuit de origine nu prezintă
pericole privind sănătatea publică în ceea ce privește prezența paraziților

și

(b) în cazul în care autoritatea competentă autorizează acest lucru.

3. Este necesar ca, la introducerea pe piață a produselor pescărești menționate la punctul 1, cu excepția cazului
în care sunt furnizate consumatorului final, să fie însoțite de un document al fabricantului care să indice tipul
de tratare la care au fost supuse.

CAPITOLUL IV: CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI PRELUCRATE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care efectuează fierberea crustaceelor și moluștelor să asigure
respectarea următoarelor cerințe:

1. fierberea trebuie să fie urmată de o răcire rapidă. Apa utilizată în acest scop trebuie să fie apă potabilă sau, la bordul
vasului, apă curată. În cazul în care nu este folosit nici un alt mijloc de conservare, răcirea trebuie să fie continuată
până ce se ajunge la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește;

2. cojirea trebuie să fie efectuată în condiții de igienă prin care să se evite orice contaminare a produsului. În cazul
în care această operațiune este executată manual, personalul trebuie să se spele bine pe mâini;

3. după cojire, produsele fierte trebuie să fie congelate sau refrigerate de îndată ce este posibil la temperatura stabilită
în capitolul VII.

CAPITOLUL V: STANDARDE SANITARE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR PESCĂREȘTI

Pe lângă asigurarea conformității cu criteriile microbiologice adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004,
operatorii din sectorul alimentar trebuie, în funcție de natura produsului sau a speciei, să se asigure că produsele
pescărești introduse pe piață pentru consumul uman sunt în conformitate cu standardele prevăzute de prezentul
capitol.

A. PROPRIETĂȚI ORGANOLEPTICE ALE PRODUSELOR PESCĂREȘTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să realizeze o evaluare organoleptică a produselor pescărești.
Această evaluare trebuie să permită, în special, verificarea conformității acestor produse cu criteriile de
prospețime.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 117

B. HISTAMINA

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că limitele care se aplică histaminei nu sunt depășite.

C. AZOTUL VOLATIL TOTAL

Produsele pescărești neprelucrate nu trebuie introduse pe piață în cazul în care testele chimice arată că au fost
depășite limitele de TVB-N (azot bazic volatil total) sau de TMA-N (azot-trimetilamină).

D. PARAZIȚI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că produsele pescărești au fost supuse, înaintea
introducerii pe piață, unui control vizual care să detecteze prezența paraziților vizibili. Aceștia nu trebuie să
introducă pe piață pentru consumul uman produsele pescărești care sunt în mod vizibil infestate cu paraziți.

E. TOXINE PERICULOASE PENTRU SĂNĂTATEA UMANĂ

1. Produsele pescărești derivate din pești toxici din următoarele familii nu trebuie introduse pe piață:
Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae și Canthigasteridae.

2. Produsele pescărești care conțin biotoxine cum sunt ciguatoxina sau toxinele paralizante ale mușchilor nu
trebuie introduse pe piață. Cu toate acestea, produsele pescărești derivate din moluște bivalve, echinoderme,
tunicate și gasteropode marine pot fi introduse pe piață în măsura în care au fost produse în conformitate
cu secțiunea VII și respectă standardele stabilite în capitolul V punctul 2 din această secțiune.

CAPITOLUL VI: ÎMPACHETAREA ȘI AMBALAREA PRODUSELOR PESCĂREȘTI

1. Este necesar ca recipientele în care sunt conservate produsele pescărești proaspete la gheață să fie rezistente la
apă și să permită apei provenite din topirea gheții să nu rămână în contact cu produsele.

2. Este necesar ca blocurile congelate, preparate la bordul navelor să fie bine împachetate corespunzător înainte de
debarcare.

3. Atunci când produsele pescărești sunt împachetate la bordul navei de pescuit, este necesar ca operatorii din
sectorul alimentar să se asigure că materialul utilizat pentru împachetare:

(a) nu constituie o sursă de contaminare;

(b) este depozitat astfel încât să nu fie expus unor riscuri de contaminare

și

(c) atunci când se intenționează a fi reutilizat, să fie ușor de curățat și, după caz, de dezinfectat.

CAPITOLUL VII: DEPOZITAREA PRODUSELOR PESCĂREȘTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care depozitează produse pescărești să asigure respectarea
următoarelor cerințe:

1. este necesar ca produsele pescărești proaspete, produsele pescărești neprelucrate decongelate precum și produsele
din crustacee și din moluște fierte și refrigerate să fie ținute la o temperatură apropiată de cea a gheții topite;

2. este necesar ca produsele pescărești congelate să fie ținute la o temperatură care să nu fie mai mare de - 18 °C în
toate punctele; cu toate acestea, peștii întregi congelați în saramură și destinați industriei conservelor pot fi ținuți
la o temperatură care să nu fie mai mare de - 9 °C;

3. este necesar ca produsele pescărești conservate vii să fie ținute la o temperatură și în condiții care să nu le afecteze
caracteristicile din punctul de vedere al siguranței alimentelor și al viabilității.
118 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

CAPITOLUL VIII: TRANSPORTUL PRODUSELOR PESCĂREȘTI

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care transportă produse pescărești să asigure respectarea următoarelor
cerințe:

1. este necesar ca, în timpul transportului, produsele pescărești să fie ținute la temperaturile stabilite. În special:

(a) produsele pescărești proaspete, produsele pescărești neprelucrate decongelate precum și produsele din
crustacee și din moluște fierte și refrigerate trebuie să fie ținute la o temperatură apropiată de cea a gheții
topite;

(b) produsele pescărești congelate, cu excepția peștilor congelați în saramură și destinați industriei conservelor,
trebuie să fie ținute în timpul transportului la o temperatură omogenă în toată masa produsului care să nu
fie mai mare de - 18 °C, fiind tolerate scurte fluctuații înspre limita superioară de cel mult 3 °C;

2. operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să se conformeze dispozițiilor de la punctul 1 litera (b) atunci
când sunt transportate produse pescărești congelate de la un depozit frigorific până la o unitate autorizată pentru
a fi decongelate de îndată după sosire, în vederea unei preparări și/sau prelucrări atunci când distanța parcursă
este scurtă și autoritatea competentă autorizează acest lucru;

3. în cazul în care produsele pescărești sunt conservate la gheață, apa provenită din topirea gheții nu trebuie să
rămână în contact cu produsele;

4. este necesar ca produsele pescărești destinate introducerii pe piață vii să fie transportate în condiții care să nu
le afecteze caracteristicile din punctul de vedere al siguranței alimentelor și al viabilității.

SECȚIUNEA IX: LAPTE CRUD ȘI PRODUSE LACTATE

CAPITOLUL I: LAPTE CRUD - PRODUCȚIA PRIMARĂ

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc sau, după caz, colectează lapte crud să asigure respectarea
cerințelor prevăzute de acest capitol.

I. CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ CARE SE APLICĂ PRODUCȚIEI DE LAPTE CRUD

1. Este necesar ca laptele crud să provină de la animale:

(a) care nu prezintă nici un simptom de boală contagioasă care poate fi transmisă omului prin lapte;

(b) în bună stare de sănătate și care nu prezintă nici un semn de boală care ar putea duce la contaminarea
laptelui și, în special, care nu suferă de o infecție a aparatului genital însoțită de scurgeri, de enterită cu
diaree și febră sau de o inflamație vizibilă a ugerului;

(c) care nu prezintă nici o rană a ugerului care ar putea altera laptele;

(d) cărora nu li s-au administrat substanțe sau produse neautorizate sau animale care nu au făcut obiectul
unui tratament ilegal în temeiul Directivei 96/23/CE

și

(e) pentru care, în cazul administrării unor produse sau substanțe autorizate, a fost respectată perioada de
așteptare prescrisă pentru aceste produse sau substanțe.

2. (a) În ceea ce privește în special bruceloza, este necesar ca laptele crud să provină:

(i) de la vaci sau bivolițe care aparțin unui efectiv care, în sensul Directivei 64/432/CEE (1), este
indemnă sau oficial indemnă de bruceloză;

(1) Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de sănătate animală care afectează comerțul
intracomunitar cu bovine și porcine (JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64). Directivă modificată ultima dată de Actul de aderare din
2003.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 119

(ii) de la oi sau de la capre care aparțin unei exploatații oficial indemne sau indemne de bruceloză în
sensul Directivei 91/68/CEE (1)

sau

(iii) de la femele din alte specii care aparțin, pentru speciile sensibile la bruceloză, unui efectiv controlate
regulat pentru această maladie în cadrul unui plan de supraveghere aprobat de autoritatea
competentă;

(b) în ceea ce privește tuberculoza, laptele crud trebuie să provină:

(i) de la vaci sau bivolițe care aparțin unui efectiv care, în sensul Directivei 64/432/CEE, este oficial
indemnă de tuberculoză

sau

(ii) de la femele din alte specii care aparțin, pentru speciile sensibile la tuberculoză, unui efectiv
controlate regulat pentru această maladie în cadrul unui plan de supraveghere aprobat de
autoritatea competentă;

(c) în cazul în care sunt ținute capre împreună cu vaci, este necesar ca aceste capre să fie controlate și să
fie supuse unor teste de tuberculoză.

3. Cu toate acestea, laptele crud care provine de la animale care nu respectă cerințele de la punctul 2 poate
fi utilizat cu autorizația autorității competente:

(a) în cazul vacilor sau bivolițelor care nu prezintă o reacție pozitivă la testele de depistare a tuberculozei
sau a brucelozei și nici un simptom al acestor boli după ce au fost supuse unui tratament termic astfel
încât să prezinte o reacție negativă la testul de fosfatază;

(b) în cazul oilor sau caprelor care nu prezintă o reacție pozitivă la testele de depistare a brucelozei sau care
au fost vaccinate împotriva brucelozei în cadrul unui program de eradicare aprobat și care nu prezintă
nici un simptom al acestei boli:

(i) pentru fabricarea brânzeturilor cu o durată de maturare de cel puțin două luni

sau

(ii) după ce au fost supuse unui tratament termic astfel încât să prezinte o reacție negativă la testul de
fosfatază

și

(c) în cazul femelelor din alte specii care nu prezintă o reacție pozitivă la testele de depistare a tuberculozei
sau a brucelozei și nici un simptom al acestor boli, dar care aparțin unui efectiv în care a fost detectată
bruceloza sau tuberculoza în urma controalelor menționate la punctul 2 litera (a) punctul (iii) sau
punctul 2 litera (b) punctul (ii) în cazul în care sunt supuse unui tratament care să asigure siguranța
acestuia.

4. Laptele crud care provine de la un animal care nu respectă cerințele de la punctele (1)-(3) – și anume orice
animal care prezintă individual o reacție pozitivă la testele profilactice privind tuberculoza sau bruceloza
prevăzute de Directiva 64/432/CEE și de Directiva 91/68/CEE – nu trebuie să fie utilizat pentru consumul
uman.

5. Este necesar să fie asigurată eficient izolarea animalelor purtătoare sau suspecte de a fi purtătoare ale uneia
din bolile menționate la punctul 1 sau 2 în scopul evitării oricărui efect nefast asupra laptelui altor animale.

II. IGIENA ÎN EXPLOATAȚIILE DE PRODUCȚIE A LAPTELUI

A. CERINȚE CARE SE APLICĂ SPAȚIILOR ȘI ECHIPAMENTELOR

1. Este necesar ca instalațiile de muls și spațiile în care este depozitat, manipulat sau răcit laptele să fie
situate și să fie construite astfel încât să limiteze riscurile de contaminare a laptelui.

(1) Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul
intracomunitar de ovine și caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19). Directivă modificată ultima dată de Regulamentul (CE)
nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
120 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

2. Este necesar ca spațiile destinate depozitării laptelui să fie protejate de vermină și bine separate de
spațiile unde sunt adăpostite animalele și, după caz, pentru a răspunde cerințelor prevăzute de partea
B, să dispună de un echipament de refrigerare corespunzător.

3. Este necesar ca suprafața echipamentelor care intră în contact cu laptele (ustensile, recipiente, cisterne
etc. utilizate la muls, la colectare și la transport) să fie ușor de curățat și, dacă este necesar, de dezinfectat
și bine întreținută. Aceasta impune utilizarea unor materiale netede, lavabile și netoxice.

4. După utilizare, aceste suprafețe trebuie să fie curățate și, dacă este necesar, dezinfectate. După fiecare
transport sau fiecare serie de transporturi atunci când intervalul dintre descărcare și încărcarea
următoare este foarte scurt, dar în toate cazurile cel puțin o dată pe zi, este necesar ca recipientele și
cisternele utilizate pentru transportul laptelui crud să fie curățate și dezinfectate în mod corespunzător
înainte de a fi reutilizate.

B. IGIENA ÎN TIMPUL MULSULUI, COLECTĂRII ȘI TRANSPORTULUI

1. Este necesar ca mulsul să fie efectuat în condiții de igienă. Este în special necesar:

(a) ca, înainte de a începe mulsul, ugerul și părțile adiacente să fie curate;
(b) ca laptele de la fiecare animal să fie controlat de către persoana care răspunde de muls sau cu
ajutorul unei metode care permite obținerea unor rezultate similare, în vederea detectării unor
caracteristici organoleptice sau fizico-chimice anormale și ca laptele care prezintă astfel de
caracteristici să nu fie utilizat pentru consumul uman;

(c) ca laptele care provine de la animale care prezintă semnele clinice ale unei boli care poate afecta
mamela să nu fie utilizat pentru consumul uman în cazul în care nu este în conformitate cu
indicațiile unui medic veterinar;

(d) să fie identificate animalele supuse unui tratament în urma căruia există riscul ca reziduuri de
medicamente să treacă în lapte și laptele care provine de la aceste animale înainte de încheierea
perioadei de așteptare prescrise să nu fie utilizat pentru consumul uman

și

(e) ca tratamentele prin imersiune sau prin pulverizare aplicate ugerelor să fie utilizate numai dacă
autoritatea competentă le-a aprobat și ca acestea să fie realizate astfel încât să nu lase reziduuri
inacceptabile în lapte.

2. Imediat după muls este necesar ca laptele să fie plasat într-un spațiu curat proiectat și echipat astfel încât
să se evite orice contaminare. Acesta trebuie de îndată adus la o temperatură care să nu fie mai mare
de 8 °C atunci când este colectat în fiecare zi și 6 °C atunci când colectarea nu este efectuată în fiecare zi.

3. În timpul transportului este necesar ca răcirea să fie menținută iar la sosirea în unitatea de destinație
temperatura laptelui nu trebuie să fie mai mare de 10 °C.

4. Operatorii din sectorul alimentar nu sunt obligați să respecte cerințele privind temperatura menționate
la punctele 2 și 3 în cazul în care laptele nu întrunește criteriile prevăzute de partea III și în cazul în
care:
(a) laptele este tratat în două ore după muls

sau în cazul în care

(b) este necesară o temperatură mai mare din motive tehnologice legate de fabricarea anumitor produse
lactate și autoritatea competentă autorizează acest lucru.

C. IGIENA PERSONALULUI

1. Este necesar ca persoanele care efectuează mulsul și/sau manipulează lapte crud să poarte haine curate
și adaptate.

2. Este necesar ca persoanele care efectuează mulsul să respecte un nivel ridicat de igienă personală. Este
necesar ca în apropierea spațiilor de muls să fie amplasate instalații adaptate care să permită persoanelor
care efectuează mulsul și manipulează laptele crud să se spele pe mâini și pe brațe.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 121

III. CRITERII CARE SE APLICĂ LAPTELUI CRUD

1. Până la stabilirea unor standarde în cadrul unei legislații mai specifice privind calitatea laptelui și a produselor
lactate, se aplică următoarele criterii în cazul laptelui crud.

2. Controlul trebuie să fie efectuat pe un număr reprezentativ de eșantioane de lapte crud colectat de la
exploatații de producție a laptelui și prelevate prin eșantionare aleatoare, în conformitate cu alineatele 3 și 4.

Controalele pot fi efectuate:

(a) de către operatorul din sectorul alimentar care produce laptele;

(b) de către operatorul din sectorul alimentar care colectează sau prelucrează laptele;

(c) de către un grup de operatori din sectorul alimentar

sau

(d) în cadrul unui program de control național sau regional.

3. (a) Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să pună în aplicare proceduri pentru ca laptele crud să
întrunească următoarele criterii:

(i) pentru laptele crud de vacă:

Conținutul de germeni la 30 °C (pe ml) ≤ 100 000 (1)

Conținutul de celule somatice (pe ml) ≤ 400 000 (2)

(1) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu cel puțin două prelevări pe lună.
(2) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de trei luni, cu cel puțin o prelevare pe lună, cu excepția
cazului în care autoritatea competentă definește o altă metodologie pentru a lua în considerare variațiile
sezoniere ale nivelurilor de producție.

(ii) pentru laptele crud de la alte specii

Conținutul de germeni la 30 °C (pe ml) ≤ 1 500 000 (1)

(1) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu cel puțin două prelevări pe lună.

(b) Cu toate acestea, în cazul în care laptele crud care provine de la alte specii decât vacile este destinat
fabricării de produse fabricate cu lapte crud printr-un procedeu care nu implică nici un tratament termic,
este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să facă tot ce este necesar pentru ca laptele crud să
întrunească următoarele criterii:

Conținutul de germeni la 30 °C (pe ml) ≤ 500 000 (1)

(1) Media geometrică variabilă constatată pe o perioadă de două luni, cu cel puțin două prelevări pe lună.

4. Fără a aduce atingere Directivei 96/23/CE, este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să pună în
aplicare proceduri pentru evitarea introducerii pe piață a laptelui crud:

(a) al cărui conținut de reziduuri de antibiotice depășește nivelul autorizat pentru una din substanțele
prevăzute de anexele I și III la Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 (1)

sau

(b) în cazul în care totalul combinat de reziduuri ale tuturor substanțelor antibiotice depășește o valoare
maximă autorizată.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de instituire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea
limitelor maxime ale reziduurilor de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală (JO L 224, 18.8.1990, p. 1).
Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 546/2004 al Comisiei (JO L 87, 25.3.2004, p. 13).
122 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

5. În cazul în care laptele crud nu respectă dispozițiile din alineatele (3) sau (4), este necesar ca operatorii din
sectorul alimentar să informeze autoritatea competentă și să ia măsuri pentru remedierea situației.

CAPITOLUL II: CERINȚE PRIVIND PRODUSELE LACTATE

I. CERINȚE PRIVIND TEMPERATURA

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să asigure că laptele, la sosirea în unitatea de prelucrare, este
răcit rapid la o temperatură care nu este mai mare de 6 °C și este menținut la această temperatură până la
prelucrare.

2. Cu toate acestea, operatorii din sectorul alimentar pot păstra laptele la o temperatură mai mare:

(a) în cazul în care prelucrarea începe de îndată după muls sau în patru ore după sosirea laptelui în unitatea
de prelucrare

sau
(b) în cazul în care autoritatea competentă autorizează o temperatură mai mare din motive tehnologice
legate de producerea anumitor produse lactate.

II. CERINȚE PRIVIND TRATAMENTUL TERMIC

1. Atunci când laptele crud sau produsele lactate sunt supuse unui tratament termic, este necesar ca operatorii
din sectorul alimentar să asigure respectarea cerințelor menționate de Regulamentul (CE) nr. 852/2004,
anexa II capitolul XI.

2. În cazul în care urmează să supună laptele crud unui tratament termic, este necesar ca operatorii din sectorul
alimentar:

(a) să ia în considerare procedurile puse la punct în conformitate cu principiile HACCP în conformitate cu

Regulamentul (CE) nr. 854/2004

și

(b) să respecte cerințele pe care le-ar putea formula autoritatea competentă în această privință atunci când
autorizează unități sau efectuează controale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 854/2004 privind
organizarea controalelor oficiale.

III. CRITERII CARE SE APLICĂ LAPTELUI DE VACĂ CRUD

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care produc produse lactate să pună în aplicare proceduri
pentru a asigura că, imediat înainte de prelucrare:
(a) laptele de vacă crud utilizat pentru prepararea produselor lactate are conținutul de germeni mai mic de
300 000 pe ml la o temperatură de 30 °C

și
(b) laptele de vacă prelucrat folosit pentru prepararea produselor lactate are conținutul de germeni mai mic
de 100 000 pe ml la o temperatură de 30 °C.

2. În cazul în care laptele crud nu întrunește criteriile stabilite la punctul 1, este necesar ca operatorii din
sectorul alimentar să informeze autoritatea competentă și să ia măsuri pentru a remedia situația.

CAPITOLUL III: ÎMPACHETARE ȘI AMBALARE

Este necesar ca închiderea ambalajelor destinate consumatorului să fie efectuată în unitatea unde a avut loc ultimul
tratament termic al produselor lactate care se prezintă în formă lichidă, de îndată după umplere, cu ajutorul unor
dispozitive de închidere care previne contaminarea. Sistemul de închidere trebuie să fie proiectat astfel încât după
deschidere să rămână vizibil și ușor de controlat faptul că ambalajul a fost deschis.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 123

CAPITOLUL IV: ETICHETAREA

1. Pe lângă cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE, cu excepția cazurilor menționate la articolul 13,
alineatele (4) și (5) din această directivă, etichetarea trebuie să indice în mod clar:

(a) în cazul laptelui crud destinat consumului uman ca atare, termenii „lapte crud”;
(b) în cazul produselor din lapte crud, la care procesul de producție nu comportă nici tratament termic, nici
tratament fizic sau chimic, termenii „cu lapte crud”.

2. Cerințele de la punctul 1 se aplică produselor destinate comerțului cu amănuntul. Termenul „etichetaj” include
orice ambalaj, document, plăcuță, etichetă, inel sau banderolă care însoțesc sau se referă la aceste produse.

CAPITOLUL V: MARCAJUL DE IDENTIFICARE

Prin derogare de la cerințele prevăzute de anexa II secțiunea I:

1. marca de identificare poate conține o trimitere la locul de origine pe înveliș sau pe ambalaj unde este indicat
numărul autorizației unității, în loc să indice numărul autorizației unității;
2. în cazul sticlelor reutilizabile, marca de identificare poate indica numai codul țării de expediere și numărul
autorizației unității.

SECȚIUNEA X: OUĂ ȘI PRODUSE DIN OUĂ

CAPITOLUL I: OUĂ

1. În spațiile producătorului și până la vânzarea către cumpărător, este necesar ca ouăle să fie ținute curate, uscate,
ferite de mirosuri străine, protejate eficient contra loviturilor și ferite de acțiunea directă a soarelui.

2. Este necesar ca ouăle să fie depozitate și transportate la o temperatură, de preferință constantă, care este cea mai
potrivită pentru a asigura o conservare optimă a calităților acestora cu privire la igienă.

3. Este necesar ca ouăle să fie livrate consumatorului în termen de cel mult 21 de zile după ouat.

CAPITOLUL II: PRODUSE DIN OUĂ

I. CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că unitățile care fabrică produse din ouă sunt
construite, proiectate și echipate astfel încât să asigure efectuarea următoarelor operațiuni în mod separat:

1. spălarea, uscarea și dezinfectarea ouălor murdare, după caz;

2. spargerea ouălor, colectarea conținutului acestora și îndepărtarea fragmentelor de coajă și de membrană

și
3. alte operațiuni decât cele menționate la punctele 1 și 2.

II. MATERII PRIME UTILIZATE PENTRU FABRICAREA PRODUSELOR DIN OUĂ

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că materiile prime utilizate pentru fabricarea
produselor din ouă respectă următoarele cerințe:

1. cojile ouălor utilizate la fabricarea produselor din ouă trebuie să fie total dezvoltate și să nu prezinte crăpături.
Cu toate acestea, ouăle crăpate pot fi utilizate pentru fabricarea produselor din ouă în cazul în care unitatea
de producție sau un centru de ambalare le livrează direct unei unități de prelucrare unde este necesar ca
acestea să fie sparte cât mai repede posibil;
124 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

2. ouăle lichide obținute într-o unitate autorizată în acest sens pot fi utilizate ca materii prime. Este necesar ca
ouăle lichide să fie obținute în conformitate cu cerințele de la punctele 1, 2, 3, 4 și 7 din titlul III.

III. CERINȚE SPECIFICE CU PRIVIRE LA IGIENĂ CARE SE APLICĂ FABRICĂRII PRODUSELOR DIN OUĂ

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că toate operațiunile sunt efectuate astfel încât să
se evite orice contaminare în timpul producției, al manipulării și al depozitării produselor din ouă, în special,
asigurând respectarea următoarelor cerințe:

1. ouăle pot fi sparte numai dacă sunt curate și uscate;

2. ouăle trebuie sparte astfel încât să fie redusă la minim contaminarea, având grijă în special ca această
operațiune să fie efectuată în mod corespunzător separat de celelalte. Este necesar ca ouăle crăpate să fie
prelucrate de îndată ce este posibil;

3. ouăle care nu sunt ouă de găină, de curcă și de bibilică trebuie să fie manipulate și prelucrate separat. Este
necesar ca toate echipamentele să fie curățate și dezinfectate înaintea reluării prelucrării ouălor de găină, de
curcă și de bibilică;

4. conținutul ouălor nu trebuie să fie extras prin centrifugare sau zdrobire; de asemenea, este interzisă utilizarea
centrifugării cojilor goale pentru a extrage din acestea reziduuri de albuș destinate consumului uman;

5. după spargere, este necesar ca produsul din ouă să fie supus integral, cât mai repede posibil, unei prelucrări
care să elimine riscurile microbiologice sau să le aducă la un nivel acceptabil. Un lot a cărui prelucrare a fost
insuficientă poate fi supus fără întârziere unei noi prelucrări în aceeași unitate, cu condiția ca această
prelucrare să îl facă propriu pentru consumul uman. În cazul în care se constată că lotul este impropriu
pentru consumul uman, este necesar ca acesta să fie distrus pentru a asigura că nu va mai fi utilizat pentru
consumul uman;

6. nu este cerută nici o prelucrare pentru albușul destinat fabricării de albumină uscată sau cristalizată care
urmează să fie supus unui tratament termic;

7. în cazul în care prelucrarea nu este efectuată de îndată după spargere, este necesar ca ouăle lichide să fie
depozitate fie congelate, fie la o temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. Această perioadă de depozitare
înaintea prelucrării la 4 °C nu trebuie să fie mai mare de 48 de ore. Cu toate acestea, aceste cerințe nu se
aplică produselor care trebuie să facă obiectul unei eliminări a zaharurilor, în cazul în care acest proces este
realizat cât mai repede posibil;

8. este necesar ca produsele nestabilizate pentru a fi păstrate la o temperatură ambientă să fie aduse la o
temperatură care să nu fie mai mare de 4 °C. Pentru produsele care urmează să fie congelate, congelarea
trebuie efectuată de îndată după prelucrare.

IV. SPECIFICAȚII ANALITICE

1. Concentrația de acid butiric 3 OH nu trebuie să fie mai mare de 10 mg/kg de materie uscată din produsul
din ouă nemodificat.

2. Conținutul de acid lactic în cazul materiei prime utilizate pentru fabricarea produselor din ouă nu trebuie
să fie mai mare de 1g/kg de materie uscată. Cu toate acestea, pentru produsele fermentate, este necesar ca
această valoare să fie valoarea înregistrată înainte de procesul de fermentație.

3. Cantitatea de reziduuri de coajă, de membrane de ouă și de alte particule care s-ar putea găsi în produsul
din ouă prelucrat nu trebuie să fie mai mare de 100 mg/kg din produsul din ouă.

V. ETICHETAREA ȘI MARCAJUL DE IDENTIFICARE

1. Pe lângă cerințele generale care se aplică marcajului de identificare prevăzut de anexa II, secțiunea I, este
necesar ca loturilor de produse din ouă care nu sunt destinate vânzării cu amănuntul, ci utilizării ca
ingrediente la fabricarea unui alt produs să li se aplice o etichetă cu indicarea temperaturii la care este necesar
să fie menținute produsele din ouă și perioada în care conservarea acestora poate fi asigurată astfel.

2. Pentru ouăle lichide, eticheta prevăzută la punctul 1 trebuie, de asemenea, să cuprindă mențiunea:
„produse din ouă nepasteurizate - urmează să fie prelucrate la locul de destinație” și să indice data și ora la
care au fost sparte ouăle.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 125

SECȚIUNEA XI: PULPE DE PUI DE BALTĂ ȘI MELCI DE MARE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care prepară pulpe de pui de baltă sau melci de mare pentru consumul
uman să asigure respectarea următoarelor cerințe:

1. este necesar ca puii de baltă și melcii de mare să fie sacrificați într-o unitate construită, amenajată și echipată în
acest sens;

2. este necesar ca unitățile în care sunt preparate pulpele de pui de baltă să dispună de un spațiu rezervat depozitării
și spălării puilor de baltă vii, sacrificării și sângerării acestora. Este necesar ca acest spațiu să fie separat fizic de
sala de preparare;

3. puii de baltă și melcii de mare care mor altfel decât prin sacrificarea în unitate nu trebuie preparați pentru
consumul uman;

4. este necesar ca puii de baltă și melcii de mare să facă obiectul unei examinări organoleptice efectuate prin sondaj.
În cazul în care în urma acestei examinări se consideră că puii de baltă și melcii de mare pot prezenta un pericol,
aceștia nu mai trebuie utilizați pentru consumul uman;

5. de îndată după preparare, este necesar ca pulpele de pui de baltă să fie spălate din abundență cu apă potabilă
curentă apoi refrigerate fără întâziere la o temperatură apropiată de cea a gheții care se topește, congelate sau
prelucrate;

6. este necesar ca, după sacrificare, hepatopancreasul melcilor de mare, în cazul în care poate prezenta un pericol,
să fie îndepărtat și nu trebuie să fie utilizat pentru consumul uman.

SECȚIUNEA XII: GRĂSIMI ANIMALE TOPITE ȘI JUMĂRI

CAPITOLUL I: CERINȚE CARE SE APLICĂ UNITĂȚILOR DE COLECTARE SAU DE PRELUCRARE A

MATERIILOR PRIME

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că unitățile de colectare sau de prelucrare a materiilor
prime destinate producției de grăsimi animale topite și de jumări respectă următoarele cerințe:

1. centrele care răspund de colectarea materiilor prime și ulterior de transportul acestora la unitățile de prelucrare
trebuie să fie dotate cu instalații pentru depozitarea materiilor prime la o temperatură care să nu fie mai mare
de 7 °C;

2. este necesar ca fiecare unitate de prelucrare să dispună de:

(a) instalații de refrigerare;

(b) un spațiu de expediere, cu excepția cazului în care unitatea expediază grăsimi animale topite numai în cisterne

și
(c) în cazul în care este necesar, echipamente corespunzătoare pentru prepararea produselor din grăsimi animale
topite amestecate cu alte produse alimentare și/sau condimente;

3. cu toate acestea, instalațiile de refrigerare prevăzute la punctele 1 și 2 (a) nu sunt necesare în cazul în care
dispozitivul de aprovizionare cu materii prime oferă garanții că acestea nu sunt niciodată depozitate sau
transportate fără refrigerare activă altfel decât în condițiile descrise în capitolul II punctul 1 (d).

CAPITOLUL II: CERINȚE CU PRIVIRE LA IGIENA PENTRU PREPARAREA GRĂSIMILOR ANIMALE TOPITE ȘI
A JUMĂRILOR

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care prepară grăsimi animale topite și cretoane să asigure respectarea
următoarelor cerințe:

1. este necesar ca materiile prime:

(a) să provină de la animale sacrificate într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției
veterinare ante mortem și post mortem, că sunt proprii pentru consumul uman;
126 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(b) să constea în țesuturi adipoase sau oase care conțin cât mai puțin sânge și impurități;

(c) să provină din unități înregistrate sau autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 852/2004 sau în temeiul
prezentului regulament

și

(d) să fie transportate și depozitate în condiții de igienă corespunzătoare și la o temperatură internă care să nu
fie mai mare de 7 °C înainte de a fi topite. Cu toate acestea, materiile prime pot fi depozitate și transportate
fără refrigerare activă cu condiția să fie topite în douăsprezece ore de la ziua obținerii;

2. este interzisă utilizarea unor substanțe dizolvante în cursul topirii;

3. în cazul în care grăsimile destinate rafinării respectă standardele prevăzute la punctul 4, grăsimile animale topite
preparate în conformitate cu punctele 1 și 2 pot fi rafinate în aceeași unitate sau într-o altă unitate în vederea
ameliorării calităților fizico-chimice ale acestora;

4. este necesar ca, în funcție de tipul acestora, grăsimile animale topite să respecte următoarele standarde:

Rumegătoare Porcine Alte grăsimi animale

Seu comestibil Grăsimi comestibile Untură și

alte
Seu pentru Comesti- Pentru rafi-
Seu de grăsimi
rafinare bile nare
saturația Altele Untură (2) Altele pentru
I (1) rafinare

FFA (m/m% acid 0,75 1,25 3,0 0,75 1,25 2,0 1,25 3,0
oleic) maxim

Peroxid maxim 4 meq/kg 4 meq/kg 6 meq/kg 4 meq/kg 4 meq/kg 6 meq/kg 4 meq/kg 10 meq/kg

Impurități Maximum 0,15 % Maximum 0,5 %

insolubile totale

Miros, gust, Normale

culoare

(1) Grăsimi animale topite obținute prin topirea la temperaturi joase a grăsimilor proaspete din jurul inimii, al prapurelui, al
rinichilor și mezenterului bovinelor și grăsimi care provin din secții de tranșare.

(2) Grăsimi animale topite obținute din țesuturi adipoase de porcine.

5. este necesar ca jumările destinate consumului uman să fie depozitate în conformitate cu următoarele cerințe
privind temperatura:

(a) atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mică sau egală cu 70 °C, acestea trebuie să fie
depozitate:

(i) la o temperatură care nu este mai mare de 7 °C pentru o perioadă de timp de maxim 24 de ore

sau

(ii) la o temperatură care nu este mai mare de - 18 °C;

(b) atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mare de 70 °C și au un grad de umiditate mai mare
sau egal cu 10 % (m/m), acestea trebuie să fie depozitate:

(i) la o temperatură care nu este mai mare de 7 °C pentru o perioadă de timp de maxim 48 de ore sau în
orice combinație de timp și temperatură care să ofere garanții echivalente

sau

(ii) la o temperatură care nu este mai mare de - 18 °C;

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 127

(c) atunci când jumările sunt obținute la o temperatură mai mare de 70 °C și au un grad de umiditate mai mic
10 % (m/m), nu există nici o dispoziție specifică.

SECȚIUNEA XIII: STOMACURI, VEZICI ȘI INTESTINE TRATATE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care tratează stomacuri, vezici și intestine să asigure respectarea
următoarelor cerințe:

1. intestinele, vezicile și stomacurile de animale pot fi introduse pe piață numai în cazul în care:

(a) provin de la animale sacrificate într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției veterinare
ante mortem și post mortem, că sunt proprii pentru consumul uman;
(b) sunt sărate, opărite sau uscate

și
(c) sunt luate măsuri eficiente, după tratamentul prevăzut la litera (b), pentru evitarea recontaminării;

2. este necesar ca stomacurile, vezicile și intestinele tratate care nu pot fi păstrate la o temperatură ambientă să fie
depozitate, până la expediere, în stare refrigerată în instalații destinate acestei utilizări. În special produsele care
nu sunt nici sărate nici uscate trebuie păstrate la o temperatură care nu este mai mare de 3 °C.

SECȚIUNEA XIV: GELATINA

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care fabrică gelatină să asigure respectarea cerințelor prevăzute
de prezenta secțiune.

2. În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin „tanare” întărirea pieilor cu ajutorul agenților vegetali de tanare, al
sărurilor de crom sau al altor substanțe cum sunt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu, aldehidele
și quinonele sau alți agenți sintetici.

CAPITOLUL I: DISPOZIȚII CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME

1. Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru producția de gelatină care urmează să fie utilizată în produse
alimentare:
(a) oasele:
(b) pielea de rumegătoare de crescătorie;

(c) pielea de porc;

(d) pielea de păsări de curte;
(e) tendoanele și nervii;

(f) pielea de vânat sălbatic

și

(g) pielea și oasele de pește.

2. Este interzisă utilizarea pieilor în cazul în care acestea au făcut obiectul unei operațiuni de tanare, fie că această
operațiune a fost încheiată sau nu.

3. Este necesar ca materiile prime enumerate la punctele 1 (a)-1 (e) să provină de la animale care au fost sacrificate
într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post mortem, că au
carcase proprii pentru consumul uman sau, în cazul pieilor de vânat sălbatic, de la vânat sălbatic considerat
propriu pentru consumul uman.
128 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

4. Este necesar ca materiile prime să provină din unități înregistrate sau autorizate în temeiul Regulamentului (CE)
nr. 852/2004 sau în temeiul prezentului regulament.

5. Centrele de colectare și tăbăcăriile pot, de asemenea, livra materii prime pentru producția gelatinei destinate
consumului uman în cazul în care sunt autorizate în mod expres de către autoritățile competente pentru aceasta
și respectă următoarele cerințe:

(a) este necesar să dispună de spații de depozitare dotate cu podele tari și pereți netezi, ușor de curățat și de
dezinfectat și, după caz, echipate cu instalații frigorifice;

(b) este necesar ca spațiile de depozitare să fie păstrate în bună stare de întreținere și igienă astfel încât să nu existe
riscul contaminării materiilor prime;

(c) în cazul în care materiile prime care nu respectă cerințele prezentului capitol sunt depozitate și/sau prelucrate
în aceste spații, este necesar ca acestea să fie ținute separat de materiile prime care respectă cerințele din
prezentul capitol pe toată perioada recepției, depozitării, prelucrării și expedierii.

CAPITOLUL II: TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA MATERIILOR PRIME

1. În locul mărcii de identificare prevăzută de anexa II secțiunea I, este necesar ca materiile prime să fie însoțite în
timpul transportului și în momentul livrării la centrul de colectare, la tăbăcărie sau la unitatea de producție a
gelatinei de un document care să indice unitatea de origine și care să cuprindă informațiile prevăzute de apendicele
la prezenta anexă.

2. Este necesar ca în timpul transportului și depozitării materiile prime să fie refrigerate sau congelate, cu excepția
cazului în care prelucrarea acestora intervine în 24 de ore după plecare. Cu toate acestea, oasele degresate și uscate
sau oseina, pieile sărate, uscate și cenușărite și pieile care au fost supuse unui tratament alcalin sau acid pot fi
transportate și depozitate la o temperatură ambientă.

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ FABRICĂRII GELATINEI

1. Este necesar ca procesul de fabricare a gelatinei să asigure că:

(a) toate oasele de rumegătoare care provin de la animale fătate, crescute sau sacrificate în țări sau regiuni
clasificate ca având o incidență mică de encefalopatie spongiformă bovină (ESB) în conformitate cu legislația
comunitară sunt supuse unui procedeu care garantează că toate oasele sunt fin măcinate, degresate cu apă
caldă și tratate cu acid clorhidric diluat (cu o concentrație minimă de 4 % și un pH < 1,5) timp de cel puțin
două zile, apoi unui tratament alcalin cu o soluție de piatră de var saturată (pH > 12,5) timp de cel puțin 20
de zile cu sterilizare la 138-140 °C timp de patru secunde sau cu orice alt procedeu echivalent autorizat

și

(b) celelalte materii prime sunt supuse unui tratament acid sau alcalin urmat de una sau mai multe clătiri. Este
necesar ca pH-ul să fie apoi rectificat. Este necesar ca gelatina să fie extrasă cu ajutorul mai multor operațiuni
succesive de încălzire, urmate de o purificare prin filtrare și sterilizare.

2. În cazul în care un operator din sectorul alimentar care fabrică gelatină respectă cerințele care se aplică gelatinei
destinate consumului uman pentru toată gelatina pe care o produce, acesta poate produce și depozita gelatină
care nu este destinată consumului uman în aceeași unitate.

CAPITOLUL IV: CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR FINITE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că gelatina respectă limitele reziduurilor prevăzute de
următorul tabel:

Reziduuri Limită

As 1 ppm

Pb 5 ppm

Cd 0,5 ppm

Hg 0,15 ppm

Cr 10 ppm

Cu 30 ppm

Zn 50 ppm

SO2 (Reith Williams) 50 ppm

H2O2 [Farmacopeea europeană 1986 (V2O2)] 10 ppm

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 129

SECȚIUNEA XV: COLAGENUL

1. Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar care fabrică colagen să asigure respectarea cerințelor prevăzute
de prezenta secțiune.

2. În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin „tanare” întărirea pieilor cu ajutorul agenților vegetali de tanare, al
sărurilor de crom sau al altor substanțe cum sunt sărurile de aluminiu, sărurile ferice, sărurile de siliciu, aldehidele
și quinonele sau alți agenți sintetici.

CAPITOLUL I: DISPOZIȚII CARE SE APLICĂ MATERIILOR PRIME

1. Următoarele materii prime pot fi utilizate pentru producția de colagen care urmează să fie utilizat în produse
alimentare:
(a) pielea de rumegătoare de crescătorie;

(b) pielea și oasele de porc;

(c) pielea și oasele de păsări de curte;

(d) tendoanele;
(e) pielea de vânat sălbatic

și

(f) pielea și oasele de pește.

2. Este interzisă utilizarea pieilor în cazul în care acestea au făcut obiectul unei operațiuni de tanare fie că această
operațiune a fost încheiată sau nu.

3. Este necesar ca materiile prime enumerate la punctele 1(a)-1 (d) să provină de la animale care au fost sacrificate
într-un abator și despre care s-a constatat, după efectuarea inspecției veterinare ante mortem și post mortem, că au
carcase proprii pentru consumul uman sau, în cazul pieilor de vânat sălbatic, de la vânat sălbatic considerat
propriu pentru consumul uman.

4. Este necesar ca materiile prime să provină din unități înregistrate sau autorizate în temeiul Regulamentului (CE)
nr. 854/2004 sau în temeiul prezentului regulament.

5. Centrele de colectare și tăbăcăriile pot, de asemenea, livra materii prime pentru producția colagenului destinat
consumului uman în cazul în care sunt autorizate în mod expres de către autoritățile competente pentru aceasta
și respectă următoarele cerințe:

(a) este necesar să dispună de spații de depozitare dotate cu podele tari și pereți netezi, ușor de curățat și de
dezinfectat și, după caz, echipate cu instalații frigorifice;

(b) este necesar ca spațiile de depozitare să fie păstrate în bună stare de întreținere și igienă, astfel încât să nu existe
riscul contaminării materiilor prime;

(c) în cazul în care materiile prime care nu respectă cerințele prezentului capitol sunt depozitate și/sau prelucrate
în aceste spații, este necesar ca acestea să fie ținute separat de materiile prime care respectă cerințele din
prezentul capitol pe toată perioada recepției, depozitării, prelucrării și expedierii.

CAPITOLUL II: TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA MATERIILOR PRIME

1. În locul mărcii de identificare prevăzute de anexa II secțiunea I, este necesar ca materiile prime să fie însoțite în
timpul transportului și în momentul livrării la centrul de colectare, la tăbăcărie sau la unitatea de producție a
colagenului de un document care să indice unitatea de origine și care să cuprindă informațiile prevăzute de
apendicele la prezenta anexă.

2. Este necesar ca în timpul transportului și depozitării materiile prime să fie refrigerate sau congelate, cu excepția
cazului în care prelucrarea acestora intervine în 24 de ore după plecare. Cu toate acestea, oasele degresate și uscate
sau oseina, pieile sărate, uscate și cenușărite și pieile care au fost supuse unui tratament alcalin sau acid pot fi
transportate și depozitate la o temperatură ambientă.
130 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

CAPITOLUL III: CERINȚE CARE SE APLICĂ FABRICĂRII COLAGENULUI

1. Colagenul trebuie să fie produs cu ajutorul unui procedeu care oferă garanții că materia primă face obiectul unui
tratament care constă în spălare, adaptare a pH-ului prin utilizarea unui tratament acid sau alcalin urmat de una
sau mai multe clătiri, de o filtrare și de o extruziune sau cu ajutorul unui procedeu echivalent autorizat.

2. După ce a fost supus procedeului menționat la punctul 1, colagenul trebuie să fie supus unui proces de uscare.

3. În cazul în care un operator din sectorul alimentar care fabrică colagen respectă cerințele care se aplică colagenului
destinat consumului uman pentru tot colagenul pe care îl produce, acesta poate produce și depozita colagen care
nu este destinat consumului uman în aceeași unitate.

CAPITOLUL IV: CERINȚE CARE SE APLICĂ PRODUSELOR FINITE

Este necesar ca operatorii din sectorul alimentar să se asigure că limitele reziduurilor prevăzute de următorul tabel sunt
respectate de colagen:

Reziduuri Limită

As 1 ppm

Pb 5 ppm

Cd 0,5 ppm

Hg 0,15 ppm

Cr 10 ppm

Cu 30 ppm

Zn 50 ppm

SO2 (Reith Williams) 50 ppm

H2O2 [Farmacopeea europeană 1986 (V2O2)] 10 ppm

CAPITOLUL V: ETICHETARE

Pe pachetele și ambalajele care conțin colagen trebuie să fie aplicat textul „colagen propriu pentru consumul uman”
și să fie indicată data preparării.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 131

APENDICE LA ANEXA III

132 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
32004R0854
25.6.2004 JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII EUROPENE
REGULAMENTUL (CE) NR. 854/2004 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală
destinate consumului uman
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în
special articolul 152 alineatul (4) litera (b),
(4)
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social
European (2),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 (5)
din tratat (3),
întrucât:
(1) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului (6)
European și al Consiliului (4) stabilește norme generale de
igienă care se aplică tuturor alimentelor și Regulamentul
(CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al
Consiliului (5) stabilește norme specifice de igienă care se
aplică produselor de origine animală.
(2) Sunt necesare norme specifice pentru controalele oficiale
privind produsele de origine animală, astfel încât să fie (7)
luate în considerare anumite aspecte specifice asociate
acestui tip de produse.
(3) Domeniul de aplicare al normelor specifice privind
controalele ar trebui să îl reflecte pe cel al normelor speci-
fice de igienă pentru operatorii din sectorul alimentar sta-
bilite prin Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Cu toate
acestea, statele membre trebuie, de asemenea, să efectueze
controale oficiale corespunzătoare pentru a determina
aplicarea normelor naționale stabilite în conformitate cu
(1) JO C 262 E, 29.10.2002, p. 449.
(2) JO C 95, 23.4.2003, p. 22. (8)
(3) Avizul Parlamentului European din 5 iunie 2003 (nepublicat încă în
Jurnalul Oficial), poziția comună a Consiliului din 27 octombrie
2003 (JO C 48 E, 24.2.2004, p. 82), poziția Parlamentului European
din 30 martie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia
Consiliului din 16 aprilie 2004.
(4) JO L 139, 30.4.2004, p. 3.
(5) JO L 139, 30.4.2004, p. 22.
03/vol. 56
L 139/83
articolul 1 alineatul (4) din regulamentul menționat. Aces-
tea pot, în acest scop, extinde principiile enunțate de
prezentul regulament la aceste norme.
Controalele oficiale ale produselor de origine animală ar
trebui să cuprindă toate aspectele care au importanță în
privința protecției sănătății publice și, după caz, pentru
sănătatea animală și bunăstarea animalelor. Aceste
controale trebuie să se bazeze pe cele mai recente
informații relevante și, prin urmare, trebuie să fie posibilă
adaptarea acestora în funcție de noile informații relevante
disponibile.
Legislația comunitară în domeniul siguranței alimentelor
trebuie fundamentată pe o bază științifică solidă. În acest
sens, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor
trebuie să fie consultată de fiecare dată când este necesar.
Natura și intensitatea controalelor oficiale trebuie
fundamentate pe o evaluare a riscurilor pentru sănătatea
publică, sănătatea animală și bunăstarea animalelor, după
caz, tipul de tratament efectuat și cantitatea produsă și ope-
ratorul din sectorul alimentar în cauză.
Este necesar să se prevadă adaptarea anumitor reguli de
control specifice prin utilizarea procedurii transparente
prevăzute în Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE)
nr. 853/2004 pentru luarea în considerare cu suplețe a
nevoilor specifice unităților care utilizează metode tradi-
ționale, cu producție mică ori situate în regiuni supuse
unor constrângeri geografice specifice. Procedura trebuie,
de asemenea, să permită punerea în aplicare a unor pro-
iecte pilot care să testeze noile metode în ceea ce privește
controalele de igienă pentru carne. Cu toate acestea, această
suplețe nu trebuie să pericliteze realizarea obiectivelor în
domeniul igienei alimentelor.
Controalele oficiale privind producția de carne sunt nece-
sare pentru a verifica dacă operatorii din sectorul alimen-
tar respectă regulile de igienă, precum și criteriile și
obiectivele stabilite de legislația comunitară. Aceste
controale trebuie să includă audituri ale activităților ope-
ratorilor din sectorul alimentar și inspecții, inclusiv verifi-
cări ale controalelor efectuate chiar de operatori.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(9) Este necesar ca sarcinile de audit și de inspecție în abatoare,
în unitățile de prelucrare a vânatului și în anumite secții de
tranșare să fie realizate de către medicii veterinari oficiali,
având în vedere competențele specializate de care aceștia
dispun. Statele membre trebuie să poată decide cui trebuie
să îi fie încredințate sarcinile de audit și de inspecție în
celelalte tipuri de unități.
(10) Controalele oficiale privind producția de moluște bivalve
vii și produsele pescărești sunt necesare pentru a verifica
dacă sunt respectate criteriile și obiectivele stabilite de
legislația comunitară. Controalele oficiale privind
producția de moluște bivalve vii trebuie să vizeze în spe-
cial zonele de relocare și de producție precum și produsul
final.
(11) Controalele oficiale privind producția de lapte crud sunt
necesare pentru a verifica dacă sunt respectate criteriile și
obiectivele stabilite de legislația comunitară. Aceste
controale oficiale trebuie să vizeze în special exploatațiile
pentru produse lactate și laptele crud la colectarea acestuia.
(12) Cerințele prezentului regulament trebuie să se aplice numai
în momentul în care intră în vigoare toate elementele noii
legislații privind igiena alimentelor. Este, de asemenea,
necesar să se prevadă un termen de optsprezece luni cel
puțin între data intrării în vigoare și cea a aplicării noilor
norme, pentru a lăsa autorităților competente și
industriilor în cauză timpul necesar adaptării.
(13) Este necesar să se adopte măsurile corespunzătoare pentru
punerea în aplicare a prezentului regulament în
conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din
28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a
competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (1),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește norme specifice de organizare
a controalelor oficiale privind produsele de origine animală.
(2) Prezentul regulament se aplică numai activităților și persoa-
nelor care țin de domeniul de aplicare al Regulamentului (CE)
nr. 853/2004.
(3) Realizarea controalelor oficiale în temeiul prezentului regu-
lament nu aduce atingere răspunderii juridice primare a operato-
rilor din sectorul alimentar, care constă în asigurarea siguranței
alimentelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002
(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
133
al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002
de stabilire a principiilor generale și a cerințelor generale ale legis-
lației comunitare, de instituire a Autorității Europene pentru Sigu-
ranța Alimentelor și de stabilire a procedurilor privind siguranța
alimentelor (2), și răspunderii civile sau penale care decurge din
nerespectarea obligațiilor acestora.
Articolul 2
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
(a) „control oficial”: orice formă de control efectuat de către
autoritatea competentă pentru a verifica respectarea legisla-
ției privind alimentele, inclusiv normele privind sănătatea ani-
mală și bunăstarea animalelor;
(b) „verificare”: operațiunea care constă în a verifica, prin inter-
mediul unei examinări și al prezentării elementelor obiective,
dacă au fost respectate cerințele specificate;
(c) „autoritate competentă”: autoritatea centrală a unui stat mem-
bru competentă pentru efectuarea unor controale veterinare
sau orice altă autoritate căreia i-a fost delegată această
competență;
(d) „audit”: o examinare metodică și independentă pentru a deter-
mina dacă activitățile și rezultatele acestora sunt în
conformitate cu dispozițiile prestabilite și dacă aceste dispo-
ziții sunt puse în aplicare în mod efectiv și sunt corespunză-
toare în vederea atingerii obiectivelor;
(e) „inspecție”: examinarea unităților, animalelor și alimentelor, a
prelucrării acestora, a întreprinderilor din sectorul alimentar,
a sistemelor de gestionare și de producție ale acestora, inclusiv
a documentelor, a testelor privind produsul finit și a practici-
lor de nutriție a animalelor, precum și a originii și destinației
intrărilor și a ieșirilor, pentru a verifica dacă sunt în
conformitate cu cerințele legale în toate cazurile;
(f) „medic veterinar oficial”: un medic veterinar autorizat, în
temeiul prezentului regulament, să acționeze în această cali-
tate și numit de către autoritatea competentă;
(g) „medic veterinar desemnat”: un medic veterinar desemnat de
către autoritatea competentă în vederea punerii în aplicare
pentru aceasta din urmă a controalelor oficiale specifice în
exploatații;
(h) „personal auxiliar oficial”: personal auxiliar autorizat, în teme-
iul prezentului regulament, să acționeze în această calitate,
numit de autoritatea competentă și care lucrează sub
autoritatea și responsabilitatea unui medic veterinar oficial;
și
(2) JO L 31, 1.2.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat prin Regulamen-
tul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
134 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(i) „marcă de sănătate”: marcă indicând, în cazul în care este apli-
cată, că au fost efectuate controale oficiale în conformitate cu
prezentul regulament.
(2) Se aplică, de asemenea, definițiile stabilite de următoarele
regulamente, în cazul în care este necesar:
(a) Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
(b) definițiile de „subprodus animal”, „EST” (encefalopatii
spongiforme transmisibile) și „material cu riscuri specificate”
menționate în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al
Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie
2002 de stabilire a regulilor sanitare privind produsele secun-
dare animale care nu sunt destinate consumului uman (1);
(c) Regulamentul (CE) nr. 852/2004, cu excepția definiției pen-
tru termenul „autoritate competentă”
și
(d) Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
CAPITOLUL II
CONTROALE OFICIALE PRIVIND UNITĂȚI COMUNITARE
Articolul 3
Autorizarea unităților
(1) (a) În cazul în care legislația comunitară cere ca unitățile să
fie autorizate, autoritatea competentă procedează la o
vizită la fața locului. Aceasta acordă autorizație unei
unități pentru activitățile în cauză numai în cazul în care
operatorul din sectorul alimentar a demonstrat că unitatea
respectivă respectă cerințele relevante din Regulamentele
(CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004, precum și alte
cerințe relevante din legislația alimentară.
(b) Autoritatea competentă poate acorda o autorizație con-
diționată în cazul în care vizita la fața locului permite să
se tragă concluzia că unitatea respectă toate cerințele pri-
vind infrastructura și echipamentul. Aceasta acordă
autorizația definitivă numai în cazul în care o nouă vizită
pe teren, efectuată în trei luni după acordarea autorizației
condiționate, dovedește că unitatea respectă celelalte
cerințe prevăzute la litera (a). În cazul în care au fost rea-
lizate progrese evidente, dar unitatea nu respectă în con-
tinuare toate aceste cerințe, autoritatea competentă poate
prelungi autorizația condiționată. Cu toate acestea, durata
unei autorizații condiționate nu poate fi mai mare de șase
luni în total.
(1) JO L 273, 10.10.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată
prin Regulamentul (CE) nr. 813/2003 al Comisiei (JO L 117,
13.5.2003, p. 22).
03/vol. 56
(2) În ceea ce privește navele fabrică și navele frigorifice sub pavi-
lionul unui stat membru, se pot prelungi, după caz, perioadele
maxime de trei și șase luni privind autorizarea condiționată a altor
unități. Cu toate acestea, durata unei autorizații condiționate nu
poate fi mai mare de douăsprezece luni în total. Inspecțiile aces-
tor nave se efectuează în conformitate cu anexa III.
(3) Autoritatea competentă dă tuturor unităților desemnate,
inclusiv celor care au obținut o autorizație condiționată, un
număr de autorizație, căruia i se pot adăuga coduri pentru a indica
tipurile de produse de origine animală fabricate. În ceea ce pri-
vește piețele cu ridicata, la numărul de autorizație se pot adăuga
numere secundare care să indice unitățile sau grupurile de unități
de vânzare sau de fabricare a produselor de origine animală.
(4) (a) Autoritatea competentă examinează autorizarea unități-
lor în momentul în care efectuează controalele oficiale în
conformitate cu articolele 4–8.
(b) În cazul în care autoritatea competentă constată nereguli
grave sau în cazul în care este constrânsă să ceară înceta-
rea producției de mai multe ori într-o unitate și în cazul
în care operatorul din sectorul alimentar nu este în măsură
să furnizeze garanții corespunzătoare în ceea ce privește
producția viitoare, aceasta demarează procedurile de
retragere a autorizației unității. Cu toate acestea,
autoritatea competentă poate suspenda autorizația elibe-
rată unei unități în cazul în care operatorul din sectorul
alimentar poate garanta că va remedia neregulile într-un
termen rezonabil.
(c) Pentru piețele cu ridicata, autoritatea competentă poate
retrage sau suspenda autorizația pentru anumite unități
sau grupuri de unități.
(5) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică de asemenea:
(a) unităților care au început introducerea pe piață a produselor
de origine animală la data aplicării prezentului regulament sau
după această dată
și
(b) unităților care introduc deja pe piață produse de origine ani-
mală, dar care nu erau supuse unei obligații precedente de
autorizare. În acest caz, vizita la fața locului a autorității com-
petente necesară în temeiul alineatului (1) se efectuează
imediat ce este posibil.
Alineatul (4) se aplică, de asemenea, unităților desemnate care au
introdus pe piață produse de origine animală în conformitate cu
legislația comunitară imediat înainte de aplicarea prezentului
regulament.
(6) Statele membre actualizează listele unităților desemnate și, de
asemenea, înscriu fiecare număr de autorizație și alte informații
relevante și le fac accesibile celorlalte state membre și publicului
într-un mod care poate fi precizat în conformitate cu procedura
menționată la articolul 19 alineatul (2).
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 4
Principii generale în domeniul controalelor oficiale privind
toate produsele de origine animală care intră în domeniul
de aplicare a prezentului regulament
(1) Statele membre se asigură că operatorii din sectorul alimen-
tar oferă toată asistența necesară pentru a garanta punerea în
aplicare în mod eficient a controalelor oficiale de către autoritatea
competentă.
Acestea asigură, în special:
— accesul la toate clădirile, spațiile, instalațiile sau alte
infrastructuri;
— prezentarea oricărui document sau registru cerut în temeiul
prezentului regulament sau pe care autoritatea competentă îl
consideră necesar pentru a evalua situația.
(2) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale pentru a
se asigura că operatorii din sectorul alimentar respectă cerințele
prevăzute în:
(a) Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
(b) Regulamentul (CE) nr. 853/2004
și
(c) Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.
(3) Controalele oficiale menționate la alineatul (1) cuprind:
(a) audituri privind buna practică de igienă și procedurile bazate
pe analiza riscurilor și puncte critice de control (HACCP);
(b) controalele oficiale definite în articolele 5–8
și
(c) orice sarcină specială de audit stabilită în anexe.
(4) Auditurile privind buna practică de igienă verifică dacă ope-
ratorii din sectorul alimentar aplică în mod curent și corect
procedurile privind cel puțin următoarele puncte:
(a) controalele informațiilor privind lanțul alimentar;
(b) proiectarea și întreținerea spațiilor și echipamentelor;
(c) igiena preoperațională, operațională și postoperațională;
(d) igiena personalului;
(e) pregătirea în domeniul igienei și al procedurilor de lucru;
(f) lupta împotriva dăunătorilor;
135
(g) calitatea apei;
(h) controlul temperaturii
și
(i) controalele mărfurilor alimentare, care intră și ies din unitate,
și ale documentelor care le însoțesc.
(5) Auditurile privind procedurile bazate pe sistemul HACCP
verifică dacă operatorii din sectorul alimentar aplică aceste
proceduri în mod permanent și corect, având în mod special grijă
ca procedurile să ofere garanțiile definite în secțiunea II din
anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Acestea stabilesc, în
special, dacă procedurile oferă garanții, în măsura posibilului, că
produsele de origine animală:
(a) sunt în conformitate cu criteriile microbiologice stabilite în
cadrul legislației comunitare;
(b) sunt în conformitate cu legislația comunitară privind rezidu-
urile, contaminanții și substanțele interzise
și
(c) nu prezintă riscuri fizice cum ar fi corpurile străine.
În cazul în care, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul
(CE) nr. 852/2004, un operator din sectorul alimentar recurge la
procedeele indicate în ghidurile pentru aplicarea principiilor sis-
temului HACCP în loc să-și stabilească propriile proceduri speci-
fice, controlul trebuie să verifice dacă aceste ghiduri sunt utilizate
corect.
(6) Verificarea respectării cerințelor Regulamentului (CE)
nr. 853/2004 privind aplicarea mărcilor de identificare se efectu-
ează în toate unitățile desemnate în conformitate cu regulamentul
menționat, pe lângă controlul respectării altor cerințe din
domeniul trasabilității.
(7) În ceea ce privește abatoarele, unitățile de manipulare a
vânatului și secțiile de tranșare care comercializează carne proas-
pătă, sarcinile de audit prevăzute la alineatele (3) și (4) sunt puse
în aplicare de către un medic veterinar oficial.
(8) La punerea în aplicare a sarcinilor de audit, autoritatea com-
petentă urmărește, în mod special:
(a) să se asigure că, în toate etapele procesului de producție,
personalul și activitățile acestuia în unitate respectă cerințele
relevante ale regulamentelor menționate la alineatul (1) lite-
rele (a) și (b). Pentru a-și completa controlul, autoritatea com-
petentă poate efectua controale de aptitudine pentru a se asi-
gura că, din punctul de vedere al competențelor, personalul
respectă parametrii specificați;
(b) să verifice toate înregistrările relevante ale operatorilor din
sectorul alimentar;
136 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(c) să preleve eșantioane pentru analizele de laborator, în cazul în
care este necesar
și
(d) să justifice elementele luate în considerare și rezultatele
auditului.
(9) Natura și intensitatea sarcinilor de audit privind fiecare unitate
sunt în funcție de riscul estimat. În acest sens, autoritatea compe-
tentă evaluează periodic:
(a) riscurile pentru sănătatea publică și, după caz, pentru sănăta-
tea animală;
(b) în cazul abatoarelor, aspectele legate de bunăstarea animale-
lor;
(c) tipul de prelucrare efectuat și rezultatele acesteia
și
(d) înregistrările anterioare ale operatorului din sectorul
alimentar în ceea ce privește respectarea legislației privind
alimentele.
Articolul 5
Carne proaspătă
Statele membre asigură efectuarea controalelor oficiale privind
carnea proaspătă în conformitate cu anexa I.
1. Medicul veterinar oficial realizează sarcinile de inspecție în
abatoarele, unitățile de prelucrare a vânatului și secțiile de tran-
șare care comercializează carne proaspătă, în conformitate cu
cerințele generale prevăzute la anexa I capitolul II secțiunea I
și cu cerințele specifice din secțiunea IV, în special în ceea ce
privește:
(a) informațiile privind lanțul alimentar;
(b) inspecția ante-mortem;
(c) bunăstarea animalelor;
(d) inspecția post-mortem;
(e) materialele cu riscuri specificate și alte subproduse de
origine animală
și
(f) testele de laborator.
2. Marcarea privind sănătatea pentru carcasele de ungulate
domestice, de vânat de crescătorie, mamifere altele decât
lagomorfele, de vânat mare sălbatic precum și semicarcasele,
sferturile și bucățile rezultate din porționarea semicarcaselor în
trei bucăți mari se efectuează în abator și în unitățile de
03/vol. 56
prelucrare a vânatului în conformitate cu anexa I capitolul III
secțiunea I. Mărcile de sănătate sunt aplicate de către medicul
veterinar oficial sau cu responsabilitatea acestuia imediat după
controalele oficiale în cazul în care acestea nu au constatat nici
una dintre neregulile care pot transforma carnea în carne
improprie pentru consumul uman.
3. După ce a efectuat controalele prevăzute la punctele 1 și 2,
medicul veterinar oficial ia măsurile corespunzătoare enunțate
în anexa I secțiunea II, în special în ceea ce privește:
(a) comunicarea rezultatelor inspecției;
(b) deciziile privind informațiile referitoare la lanțul
alimentar,
(c) deciziile privind animalele vii;
(d) deciziile privind bunăstarea animalelor
și
(e) deciziile privind carnea.
4. Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar ofi-
cial la efectuarea controalelor derulate în conformitate cu
anexa I secțiunile I și II, așa cum este specificat în secțiunea III
capitolul I. În acest caz, aceștia funcționează în cadrul unei
echipe independente.
5. (a) Statele membre se asigură că dispun de un număr sufici-
ent de agenți oficiali pentru efectuarea controalelor ofici-
ale a căror necesitate este menționată în cadrul anexei I cu
frecvența prevăzută în secțiunea III capitolul II.
(b) Se monitorizează un demers bazat pe riscuri pentru
evaluarea numărului de agenți oficiali a căror prezență este
necesară pe linia de sacrificare a unui anumit abator. Acest
număr este stabilit de către autoritatea competentă și este
suficient pentru a permite respectarea tuturor cerințelor
prezentului regulament.
6. (a) Statele membre pot autoriza personalul din abatoare să
participe la controalele oficiale, autorizându-l să realizeze,
sub îndrumarea medicului veterinar oficial, anumite sar-
cini specifice legate de producția de carne de pasăre și de
lagomorfe, în conformitate cu anexa I secțiunea III
capitolul III partea A. În acest caz, acestea asigură că
personalul care efectuează aceste sarcini:
(i) este calificat și urmează o formare profesională în
conformitate cu aceste dispoziții;
(ii) lucrează independent de personalul de producție
și
(iii) notifică orice deficiență medicului veterinar oficial.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(b) Statele membre pot, de asemenea, autoriza personalul din
abatoare să procedeze la o eșantionare specifică și la testări
în conformitate cu anexa I secțiunea III capitolul III
partea B.
7. Statele membre se asigură ca medicii veterinari oficiali și
personalul auxiliar oficial să fie calificați și să urmeze o formare
profesională în conformitate cu anexa I secțiunea III
capitolul IV.
Articolul 6
Moluște bivalve vii
Statele membre se asigură ca producția și introducerea pe piață a
moluștelor bivalve, a echinodermelor, a tunicierilor și a
gasteropodelor marine să fie supuse unor controale oficiale așa
cum sunt prevăzute la anexa II.
Articolul 7
Produse pescărești
Statele membre asigură efectuarea unor controale oficiale privind
produsele pescărești în conformitate cu anexa III.
Articolul 8
Lapte crud și produse lactate
Statele membre asigură efectuarea unor controale oficiale privind
laptele crud și produsele lactate în conformitate cu anexa IV.
Articolul 9
Măsuri în caz de nerespectare
(1) În cazul în care autoritatea competentă constată nerespecta-
rea regulamentelor menționate la articolul 4 alineatul (2) lite-
rele (a) și (b), aceasta ia măsurile corespunzătoare pentru ca ope-
ratorul din sectorul alimentar să remedieze situația. Pentru a
decide care sunt măsurile care trebuie adoptate, autoritatea com-
petentă ia în considerare natura nerespectării și antecedentele ope-
ratorului din sectorul alimentar în ceea ce privește nerespectarea
legislației.
(2) Aceste măsuri cuprind, după caz, următoarele dispoziții:
(a) impunerea unor proceduri sanitare sau a oricărei alte măsuri
corective considerată necesară pentru garantarea siguranței
produselor de origine animală sau a respectării dispozițiilor
legislative relevante;
(b) restricția sau interdicția de introducere pe piață, de import sau
de export pentru produsele de origine animală;
137
(c) supravegherea sau, în cazul în care este necesar, organizarea
returnării, a retragerii și/sau a distrugerii produselor de origine
animală;
(d) autorizarea de utilizare a produselor de origine animală în alte
scopuri decât cele cărora le erau destinate inițial;
(e) suspendarea activităților sau închiderea unei părți sau a între-
gii întreprinderi din sectorul alimentar în cauză pentru o peri-
oadă corespunzătoare;
(f) suspendarea sau retragerea autorizației unității;
(g) pentru loturile care provin din țări terțe, sechestrul urmat de
distrugere sau reexpediere;
(h) orice altă măsură considerată pertinentă de către autoritatea
competentă.
(3) Autoritatea competentă furnizează operatorului respectiv din
sectorul alimentar sau unui reprezentant al acestui operator:
(a) o notificare scrisă privind decizia referitoare la măsurile care
trebuie luate în conformitate cu alineatul (1), însoțită de moti-
vele acestei decizii
și
(b) informații privind căile de atac împotriva unor astfel de deci-
zii precum și procedurile și termenele care se aplică.
După caz, autoritatea competentă notifică, de asemenea, decizia
sa autorității competente a statului membru de expediere.
CAPITOLUL III
PROCEDURI REFERITOARE LA IMPORTURI
Articolul 10
Principii generale și condiții
În scopul asigurării uniforme a principiilor și condițiilor
menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002,
se aplică procedurile prevăzute de prezentul capitol.
Articolul 11
Lista țărilor terțe și a părților din țările terțe de unde este
autorizat importul anumitor produse de origine animală
(1) Produsele de origine animală sunt importate numai dintr-o
țară terță sau dintr-o parte a unei țări terțe înscrise pe o listă întoc-
mită și actualizată în conformitate cu procedura prevăzută la
articolul 19 alineatul (2).
138 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) O țară terță este menționată pe aceste liste numai în cazul în
care în această țară a avut loc un control comunitar și în cazul în
care demonstrează că autoritatea competentă oferă garanții cores-
punzătoare, cum sunt cele specificate la alineatul (4). Cu toate
acestea, o țară terță poate fi înscrisă pe aceste liste fără să fi avut
loc un control comunitar:
(a) în cazul în care riscul determinat în conformitate cu articolul
18 punctul 18 nu justifică acest control
și
(b) în cazul în care se stabilește, cu ocazia deciziei de a adăuga o
țară terță pe o listă întocmită în conformitate cu alineatul (1),
că alte informații arată că autoritatea competentă oferă garan-
țiile necesare.
(3) Listele întocmite în conformitate cu prezentul articol pot fi
combinate cu alte liste stabilite în scopuri privind sănătatea
publică sau sănătatea animală.
(4) Cu ocazia întocmirii sau a actualizării listelor, se iau în con-
siderare, în special, următoarele criterii:
(a) legislația țării terțe privind:
(i) produsele de origine animală;
(ii) utilizarea medicamentelor de uz veterinar, inclusiv
normele privind interdicția sau autorizarea acestora, dis-
tribuția, introducerea acestora pe piață și normele în
domeniul gestionării și inspectării
și
(iii) prepararea și utilizarea furajelor, inclusiv procedurile pri-
vind utilizarea aditivilor și prepararea și utilizarea fura-
jelor cu conținut medicamentos, precum și calitatea
igienică a materiilor prime utilizate pentru prepararea
furajelor și a produsului finit;
(b) organizarea autorităților competente din țara terță, compe-
tențele de care dispun acestea, gradul acestora de indepen-
dență, supervizarea al cărei obiect sunt precum și puterea de
care dispun pentru a garanta respectarea efectivă a legislației;
(c) formarea profesională a personalului pentru punerea în
aplicare a controalelor oficiale;
(d) resursele, inclusiv instalațiile pentru diagnosticare, de care
dispun autoritățile competente;
(e) existența și punerea în aplicare a procedurilor documentate
de control și a sistemelor de control în funcție de priorități;
03/vol. 56
(f) după caz, situația în domeniul sănătății animale, precum și
procedurile de notificare a epizootiilor la serviciile Comisiei
și organismelor internaționale competente;
(g) domeniul de aplicare și realizarea controalelor în cazul
importului de animale și de produse de origine animală;
(h) asigurările pe care le poate oferi țara terță privind conformi-
tatea sau echivalența cu cerințele comunitare;
(i) condițiile de igienă, aplicate efectiv produselor de origine ani-
mală destinate Comunității, în timpul producției, fabricației,
manipulării, depozitării și expedierii;
(j) orice experiență câștigată în domeniul comercializării produ-
sului care provine din țara terță și rezultatele controalelor
efectuate eventual la import;
(k) rezultatele controalelor comunitare efectuate în țara terță, și
în special rezultatele evaluării autorităților competente, și
măsurile luate de către autoritățile competente pe baza reco-
mandărilor care le-au fost comunicate în urma unui control
comunitar;
(l) existența, punerea în aplicare și comunicarea programelor
aprobate de luptă împotriva zoonozelor
și
(m) existența, punerea în aplicare și comunicarea unui program
aprobat de supraveghere a reziduurilor.
(5) Comisia adoptă măsurile necesare pentru ca publicul să aibă
acces la versiunile actualizate ale tuturor listelor întocmite sau
actualizate în conformitate cu prezentul articol.
Articolul 12
Lista unităților din care este autorizat importul anumitor
produse de origine animală
(1) Produsele de origine animală pot fi importate în Comunitate
numai în cazul în care au fost expediate din unități înscrise pe
listele întocmite și actualizate în conformitate cu prezentul articol,
în cazul în care au fost obținute sau preparate în astfel de unități,
cu excepția:
(a) cazului în care s-a hotărât, după caz, în conformitate cu pro-
cedura menționată la articolul 19 alineatul (2), că garanțiile
oferite de o anumită țară terță în ceea ce privește importul
anumitor produse de origine animală sunt de așa natură încât
procedura prevăzută de prezentul articol nu este necesară în
vederea asigurării respectării cerințelor alineatului (2)
și
(b) cazurilor menționate la anexa V.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
De asemenea, carnea proaspătă, carnea tocată, preparatele din
carne, produsele din carne și carnea separată mecanic (MDM) pot
fi importate în comunitate numai în cazul în care au fost produse
din carne obținută în abatoare și secții de tranșare care sunt
înscrise pe listele întocmite și actualizate în conformitate cu
prezentul articol sau în unități comunitare desemnate.
(2) O unitate poate fi înscrisă pe o astfel de listă numai în cazul
în care autoritatea competentă din țara terță de origine oferă
garanții:
(a) că respectiva unitate, precum și orice unitate care manipulează
materii prime de origine animală utilizate la fabricarea
produselor de origine animală în cauză, respectă cerințele
comunitare relevante, în special cele din Regulamentul (CE)
nr. 853/2004 sau cele care au fost definite ca echivalente cu
aceste cerințe cu ocazia luării deciziei de a se adăuga această
țară terță pe lista pertinentă în conformitate cu articolul 11;
(b) că un serviciu oficial de inspecție din această țară suprave-
ghează unitățile, și pune la dispoziția Comisiei, în cazul în care
este necesar, toate informațiile relevante privind unitățile fur-
nizoare de materii prime
și
(c) că acest serviciu dispune de o putere efectivă pentru a împie-
dica unitățile să exporte în Comunitate în cazul în care acestea
nu respectă cerințele menționate la litera (a).
(3) Autoritățile competente din țările terțe înscrise pe listele
întocmite și actualizate în conformitate cu articolul 11 oferă
garanții că listele cu unitățile menționate la alineatul (1) sunt
întocmite, actualizate și comunicate Comisiei.
(4) (a) Comisia adresează periodic, către punctele de contact pe
care le-au desemnat statele membre în acest sens,
notificări privind listele noi sau actualizate pe care le pri-
mește de la autoritățile competente din țările terțe intere-
sate, în conformitate cu alineatul (3).
(b) În cazul în care, în termen de douăzeci de zile lucrătoare
de la data notificării Comisiei, nici un stat membru nu se
opune listei noi sau actualizate, este autorizat importul
din unitățile care sunt menționate pe această listă, în
termen de zece zile lucrătoare de la data la care Comisia a
făcut publică lista.
(c) De fiecare dată când cel puțin un stat membru prezintă
observații în scris sau când Comisia consideră că este
necesar să modifice o listă ținând seama de anumite
informații relevante, cum sunt rapoartele încheiate după
inspecțiile comunitare sau o notificare în cadrul sistemu-
lui rapid de alertă, Comisia informează toate statele
membre în această privință și înscrie problema pe ordi-
nea de zi a următoarei ședințe a secțiunii competente a
Comitetului permanent pentru lanțul alimentar si sănăta-
tea animală, pentru ca acesta să hotărască, după caz, în
conformitate cu procedura menționată la articolul 19
alineatul (2).
139
(5) Comisia asigură ca versiunile actualizate ale tuturor listelor să
fie accesibile publicului.
Articolul 13
Moluște bivalve, echinoderme, tunicieri și gasteropode
marine vii
(1) Sub rezerva articolului 12 alineatul (1) litera (b), moluștele
bivalve, echinodermele, tunicierii și gasteropodele marine vii pro-
vin din zone de producție din țări terțe care sunt înscrise pe listele
întocmite și actualizate în conformitate cu articolul 12.
(2) Cerința din alineatul (1) nu se aplică pectinidelor recoltate în
afara zonelor de producție clasificate. Cu toate acestea, controalele
oficiale privind pectinidele au loc în conformitate cu anexa II
capitolul III.
(3) (a) Înainte de întocmirea listelor menționate la alineatul (1),
se iau în considerare, în special, garanțiile pe care le poate
oferi autoritatea competentă din țara terță în ceea ce pri-
vește conformitatea cu cerințele din prezentul regulament
privind clasificarea și controlul zonelor de producție.
(b) Înainte de întocmirea listelor menționate, are loc o misi-
une de inspecție comunitară la fața locului, cu excepția
cazului în care:
(i) riscul determinat în conformitate cu articolul 18
punctul 18 nu justifică acest lucru
și
(ii) în momentul în care se hotărăște inspecția unei zone
de producție anume dintr-o listă în conformitate cu
alineatul (1), se consideră că alte informații arată că
autoritatea competentă oferă garanțiile cerute.
(4) Comisia ia măsurile necesare pentru ca publicului să îi fie
accesibile versiunile actualizate ale tuturor listelor întocmite sau
actualizate în conformitate cu prezentul articol.
Articolul 14
Documente
(1) În cazul în care sunt importate în Comunitate, loturile de pro-
duse de origine animală sunt însoțite de un document care răs-
punde cerințelor menționate la anexa VI.
(2) Documentul atestă că produsele respectă:
(a) cerințele menționate pentru produsele în cauză în temeiul
Regulamentului (CE) nr. 852/2004 și Regulamentului (CE)
nr. 853/2004 și toate dispozițiile echivalente cu aceste cerințe
și
(b) orice condiție specială în domeniul importului stabilită în
conformitate cu articolul 18 punctul 19.
140 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Documentele pot include detalii cerute de alte dispoziții
comunitare privind sănătatea publică și animală.
(4) Pot fi acordate derogări de la alineatul (1) în conformitate cu
procedura menționată la articolul 19 alineatul (2), în cazul în care
este posibil ca garanțiile menționate la alineatul (2) din prezentul
articol să fie obținute în alt mod.
Articolul 15
Dispoziții speciale pentru produsele pescărești
(1) Procedurile prevăzute de prezentul articol nu se aplică
produselor pescărești proaspete debarcate în Comunitate direct
dintr-o navă de pescuit care navighează sub pavilionul unei țări
terțe.
Controalele oficiale privind aceste produse pescărești se efectu-
ează în conformitate cu anexa III.
(2) (a) Produsele pescărești importate de nave fabrică sau de nave
frigorifice care navighează sub pavilionul unei țări terțe
provin din nave care sunt înscrise pe o listă întocmită și
actualizată în conformitate cu procedura menționată la
articolul 12 alineatul (4).
(b) Cu toate acestea, prin derogare de la articolul 12 alinea-
tul (2) litera (b), o navă poate, de asemenea, fi înscrisă pe
aceste liste:
(i) pe baza unei comunicări comune a autorității compe-
tente din țara terță sub pavilionul căreia navighează
nava respectivă împreună cu autoritatea competentă
a unei alte țări terțe căreia i-a fost delegată de către
prima autoritate competentă răspunderea inspecției
navei în cauză, cu condiția:
— ca această a doua țară terță să fie înscrisă pe lista
țărilor terțe, întocmită în conformitate cu
articolul 11, din care este autorizat importul de
produse pescărești;
— ca toate produsele pescărești ale navei în cauză
care urmează să fie introduse pe piață în Comu-
nitate să fie debarcate direct în această a doua țară
terță;
— ca autoritatea competentă din această a doua țară
terță să fi inspectat nava și să fi declarat că aceasta
este conformă cu cerințele comunitare
și
— ca autoritatea competentă din această țară terță să
fi declarat că va inspecta periodic nava pentru a se
asigura că este în continuare conformă cu cerințele
comunitare
sau
03/vol. 56
(ii) pe baza unei comunicări comune a autorității compe-
tente din țara terță sub pavilionul căreia navighează
nava respectivă și a autorității competente a unui stat
membru căruia i-a fost delegată de către prima
autoritate competentă răspunderea inspecției navei în
cauză, cu condiția:
— ca toate produsele pescărești ale navei în cauză
care urmează să fie introduse pe piață în Comu-
nitate să fie debarcate direct în acest stat membru;
— ca autoritatea competentă a acestui stat membru
să fi inspectat nava și declarat că este conformă cu
cerințele comunitare
și
— ca autoritatea competentă din acest stat membru
să fi declarat că va inspecta periodic nava pentru a
se asigura că este în continuare conformă cu
cerințele comunitare;
(c) Comisia ia măsurile necesare pentru ca versiuni actuali-
zate ale tuturor listelor întocmite sau actualizate în
conformitate cu prezentul articol să fie accesibile
publicului.
(3) În cazul în care produsele pescărești sunt importate direct de
pe nave de pescuit sau de pe nave frigorifice, documentul necesar
în temeiul articolului 14 poate fi înlocuit de un document semnat
de către căpitan.
(4) Normele de aplicare ale prezentului articol pot fi stabilite în
conformitate cu procedura menționată la articolul 19
alineatul (2).
CAPITOLUL IV
Dispoziții finale
Articolul 16
Dispoziții de aplicare și dispoziții tranzitorii
Dispozițiile de aplicare și dispozițiile tranzitorii sunt adoptate în
conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alineatul (2).
Articolul 17
Modificarea și adaptarea anexelor
(1) Anexele I, II, III, IV, V și VI pot fi modificate sau completate
pentru a lua în considerare progresul științific și tehnic în
conformitate cu procedura menționată la articolul 19
alineatul (2).
(2) Pot fi acordate derogări de la anexele I, II, III, IV, V și VI în
conformitate cu procedura menționată la articolul 19 alinea-
tul (2), cu condiția ca derogările respective să nu afecteze realiza-
rea obiectivelor stabilite în prezentul regulament.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Statele membre pot adopta, fără a periclita realizarea obiecti-
velor stabilite în prezentul regulament, în conformitate cu aline-
atele (4)–(7), măsuri naționale prin adaptarea cerințelor mențio-
nate la anexa I.
(4) Măsurile naționale prevăzute la alineatul (3):
(a) au drept obiect:
(i) facilitarea continuării utilizării metodelor tradiționale în
toate etapele producției, prelucrării sau distribuției măr-
furilor alimentare;
(ii) satisfacerea nevoilor întreprinderilor din sectorul alimen-
tar care au o producție mică sau care sunt situate în regi-
uni supuse unor constrângeri geografice specifice
sau
(iii) facilitarea realizării unor proiecte pilot pentru testarea
noilor metode privind controalele vizând condițiile de
igienă în ceea ce privește carnea;
(b) se referă, în special, la următoarele elemente ale anexei I:
(i) informațiile privind lanțul alimentar;
(ii) prezența autorității competente în unități.
(5) Orice stat membru care dorește să adopte măsuri naționale
precum cele menționate la alineatul (3) informează Comisia și
celelalte state membre cu privire la aceasta. Fiecare notificare:
(a) furnizează o descriere detaliată a cerințelor pentru care statul
membru în cauză estimează că este necesară o adaptare și
indică natura adaptării menționate;
(b) descrie unitățile în cauză;
(c) explică motivele adaptării, inclusiv, după caz, prin furnizarea
unei sinteze a analizei riscurilor realizată și prin indicarea
oricărei măsuri care trebuie luată pentru ca adaptarea să nu
pericliteze realizarea obiectivelor prezentului regulament
și
(d) comunică orice altă informație pertinentă.
(6) Celelalte state membre dispun de un interval de trei luni de la
data primirii notificării menționate la alineatul (5) pentru a trans-
mite observațiile, în scris, Comisiei. Aceasta poate și, în cazul în
care primește observații scrise de la unul sau mai multe state
membre, trebuie să consulte statele membre întrunite în cadrul
comitetului menționat la articolul 19 alineatul (1). Comisia poate
hotărî, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19 ali-
neatul (2), dacă măsurile respective pot fi aplicate, sub rezerva
modificărilor corespunzătoare, în cazul în care este necesar. După
caz, Comisia poate propune măsuri generale în conformitate cu
alineatele (1) sau (2) din prezentul articol.
141
(7) Un stat membru poate adopta măsuri naționale prin adaptarea
cerințelor anexei I numai:
(a) în conformitate cu o hotărâre luată prin respectarea
alineatului (6)
sau
(b) în cazul în care, la o lună după expirarea termenului prevăzut
la alineatul (6), comisia nu a informat statele membre că a pri-
mit observații scrise sau că are intenția să propună adoptarea
unei decizii luate prin respectarea alineatului (6).
(8) În cazul în care un stat membru adoptă măsuri naționale pen-
tru realizarea proiectelor pilot de testare a noilor metode privind
controalele vizând condițiile de igienă în ceea ce privește carnea
în conformitate cu alineatele (3)–(7), statul membru comunică
rezultatele Comisiei imediat ce sunt disponibile. Comisia ia în
considerare oportunitatea propunerii unor măsuri generale în
conformitate cu alineatul (1).
Articolul 18
Decizii specifice
Fără a aduce atingere caracterului general al articolului 16 și al
articolului 17 alineatul (1), pot fi adoptate dispoziții de aplicare
sau modificări ale anexelor I, II, III, IV, V sau VI în conformitate
cu procedura prevăzută la articolul 19 alineatul (2), pentru a
preciza:
1. examenele care să evalueze aptitudinile operatorilor din
sectorul alimentar și ale personalului acestora;
2. metoda care permite comunicarea rezultatelor inspecției;
3. criteriile care permit stabilirea momentului în care, pe baza
unei analize a riscurilor, nu este necesar ca medicul veterinar
oficial să fie prezent în abatoare sau în unitățile de prelucrare
a vânatului pe toată durata inspecțiilor ante-mortem și
post-mortem;
4. normele privind conținutul testelor pentru medicii veterinari
oficiali și personalul auxiliar oficial;
5. criteriile microbiologice care permit controlul proceselor în
raport cu igiena unităților;
6. celelalte proceduri posibile, examenele serologice sau alte
teste de laborator care oferă garanții cel puțin echivalente cu
cele oferite de procedurile specifice de inspecție post-mortem
descrise în anexa I secțiunea IV și care pot, prin urmare, să le
înlocuiască, în cazul în care autoritatea competentă hotărăște
acest lucru;
7. circumstanțele în care nu sunt necesare anumite proceduri de
inspecție post-mortem descrise în anexa I secțiunea IV, în func-
ție de exploatația, de regiunea sau de țara de origine și pe
baza principiilor analizei riscurilor;
8. regulile care se aplică testelor de laborator;
142 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
9. tratamentul la temperaturi joase aplicat cărnii în caz de
cisticercoză și de trichineloză;
10. condițiile în care anumite exploatații și regiuni pot fi oficial
declarate indemne de cisticerci sau de trichine;
11. metodele care se aplică pentru examinarea condițiilor men-
ționate la anexa I secțiunea IV capitolul IX;
12. pentru porcii de îngrășat, criteriile pentru condițiile contro-
late de adăpost și sistemele de producție integrată;
13. criteriile de clasificare a zonelor de producție și zonele de
relocare pentru moluștele bivalve vii în cooperare cu
laboratorul comunitar de referință în cauză, și anume:
(a) valorile limită care trebuie respectate și metodele de
analiză pentru biotoxinele marine;
(b) procedurile de identificare a virușilor și standardele
virologice
și
(c) planurile de eșantionare, precum și metodele și
toleranțele analitice care trebuie aplicate pentru a con-
trola respectarea criteriilor;
14. criteriile organoleptice pentru evaluarea prospețimii
produselor pescărești;
15. limitele analitice, metodele de analiză, precum și planurile de
eșantionare care trebuie utilizate pentru controalele oficiale
ale produselor pescărești menționate în cadrul anexei III,
inclusiv în ceea ce privește paraziții și contaminanții mediu-
lui înconjurător;
16. metoda pe care o va utiliza Comisia pentru ca listele țărilor
terțe și unităților aflate în țări terțe să fie accesibile publicu-
lui, în conformitate cu articolele 11, 12, 13 și 15;
17. modelele de documente și criteriile de utilizare a documen-
telor computerizate;
18. criteriile de determinare a riscurilor pe care le prezintă
produsele speciale de origine animală importate în
Comunitate;
19. condițiile speciale pentru importul anumitor produse de
origine animală, luând în considerare riscurile asociate,
informațiile furnizate de către țările terțe în cauză și, după
caz, rezultatele controalelor efectuate de către Comunitate în
aceste țări terțe. Aceste condiții speciale de import pot fi sta-
bilite pentru un anume produs de origine animală sau pen-
tru un grup de produse. Acestea se pot aplica unei anumite
țări terțe, anumitor regiuni ale unei țări terțe sau unui grup
de țări terțe
și
20. condițiile care reglementează importul de produse de origine
animală dintr-o țară terță sau dintr-o regiune a unei țări terțe,
în conformitate cu un acord de echivalență sau ca urmare a
03/vol. 56
unui audit satisfăcător, prin recunoașterea faptului că
dispozițiile în vigoare în această țară terță sau în această
regiune oferă garanții echivalente celor oferite de dispozițiile
în vigoare în comunitate, în cazul în care țara terță furnizează
dovezi obiective în acest sens.
Articolul 19
Procedura de comitet
(1) Comisia este asistată de comitetul permanent pentru lanțul
alimentar și sănătate animală înființat prin articolul 58 din Regu-
lamentul (CE) nr. 178/2002.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispo-
zițiilor articolului 8 al acesteia.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia
1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 20
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța
Alimentelor
Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Ali-
mentelor în problemele care țin de domeniul de aplicare a pre-
zentului regulament, în cazul în care este necesar, în special:
1. înainte de a propune modificarea cerințelor speciale privind
procedurile de inspecție post-mortem enumerate în anexa I
secțiunea IV;
2. înainte de a propune modificarea normelor stabilite în anexa I
secțiunea IV capitolul IX privind carnea animalelor pentru care
inspecția post-mortem a identificat leziuni care indică o bruce-
loză sau o tuberculoză;
și
3. înainte de a propune dispozițiile de aplicare în domeniile pre-
văzute la articolul 18 punctele 5–15.
Articolul 21
Raport către Parlamentul European și Consiliu
(1) Până la data de 20 mai 2009, Comisia prezintă Parlamentului
European și Consiliului un raport care analizează experiența
dobândită în cadrul aplicării prezentului regulament.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 143

(2) După caz, Comisia anexează la raport propuneri (a) Regulamentul (CE) nr. 852/2004;
corespunzătoare.
(b) Regulamentul (CE) nr. 853/2004

și
Articolul 22
(c) Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consi-
Intrarea în vigoare liului din 29 aprilie 2004 de abrogare a anumitor directive
privind igiena mărfurilor alimentare și normele sanitare care
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data reglementează producția și introducerea pe piață a anumitor
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. produse de origine animală destinate consumului uman (1).

Se aplică după 18 luni de la data intrării în vigoare a următoare- Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică înainte de data
lor acte: de 1 ianuarie 2006.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.

Adoptat la Strasburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele
P. COX M. Mc DOWELL

(1) JO L 157, 30.4.2004, p. 33.

144 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

ANEXA I

CARNE PROASPĂTĂ

SECȚIUNEA I: ÎNDATORIRILE MEDICULUI VETERINAR OFICIAL

CAPITOLUL I: ÎNDATORIRI PRIVIND CONTROLUL

(1) În afara cerințelor generale de la articolul 4 alineatul (4) privind auditurile pentru buna practică în ceea ce privește
igiena, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă în permanență
propriile proceduri privind fiecare colectare, transport, depozitare, manipulare, prelucrare și utilizare sau
eliminare a subproduselor de origine animală, inclusiv materialele cu riscuri specificate care se află în
responsabilitatea operatorului din sectorul alimentar.

(2) În afara cerințelor generale de la articolul 4 alineatul (5) privind auditurile bazate pe principiile HACCP, medicul
veterinar oficial trebuie să se asigure că procedurile operatorilor oferă garanții că, în măsura posibilului, carnea:

(a) nu prezintă anomalii sau alterări fiziopatologice;

(b) nu prezintă urme de contaminare, cu materii fecale sau de alt fel

și

(c) nu conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut de legislația
comunitară, și au fost produse în conformitate cu legislația comunitară în domeniul EST.

CAPITOLUL II: ÎNDATORIRI PRIVIND INSPECȚIA

În cazul în care îndeplinește îndatoririle privind inspecția în conformitate cu prezentul capitol, medicul veterinar
oficial trebuie să ia în considerare rezultatele auditurilor efectuate în conformitate cu articolul 4 și cu capitolul I din
prezenta anexă. Este necesar ca, după caz, medicul veterinar oficial să identifice în consecință îndatoririle privind
inspecția.

A. Informații privind lanțul alimentar

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să controleze și să analizeze informațiile relevante care provin din registrele
exploatației de origine a animalelor destinate sacrificării și să ia în considerare rezultatele temeinic justificate
ale acestui control și ale acestei analize în cazul în care efectuează inspecții ante-mortem și post-mortem.

(2) În cazul în care îndeplinește îndatoririle privind inspecția, medicul veterinar oficial trebuie să ia în
considerare certificatele oficiale care însoțesc animalele și eventualele declarații ale medicilor veterinari care
efectuează controale la nivelul producției primare, inclusiv ale medicilor veterinari oficiali și desemnați.

(3) În cazul în care operatorii din sectorul alimentar care intervin în lanțul alimentar iau măsuri suplimentare
pentru a oferi garanții privind siguranța alimentelor, prin punerea în aplicare a sistemelor integrate, a
sistemelor particulare de control, a unei proceduri de certificare independentă de către terțe persoane sau
prin alte mijloace și, în cazul în care aceste măsuri sunt suficient detaliate iar animalele cuprinse în aceste
sisteme pot fi identificate cu certitudine, medicul veterinar oficial poate lua în considerare toate acestea în
cadrul îndatoririlor sale privind inspecția și verificarea procedurilor bazate pe sistemul HACCP.

B. Inspecția ante-mortem

(1) Sub rezerva punctelor (4) și (5):

(a) medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție ante-mortem a tuturor animalelor înainte de
sacrificare;

(b) această inspecție trebuie să aibă loc în termen de 24 de ore după sosirea animalelor la abator și la mai
puțin de 24 de ore înainte de sacrificare.

De asemenea, medicul veterinar oficial poate cere o inspecție în orice alt moment.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 145

(2) Inspecția ante-mortem trebuie să permită în special determinarea, în ceea ce privește animalul inspectat în
cauză, a existenței vreunui semn:

(a) care să indice că a fost periclitată bunăstarea animalelor

sau

(b) a unei stări oarecare care ar putea afecta sănătatea animală și umană, care contribuie la depistarea
zoonozelor și bolilor menționate în lista A sau, după caz, în lista B a Oficiului Internațional pentru
Epizootii (OIE).

(3) În afara inspecției curente ante-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție clinică a
tuturor animalelor pe care operatorul din sectorul alimentar sau un membru al personalului auxiliar oficial
este posibil să le fi separat de restul animalelor.

(4) În cazul sacrificării de urgență în exteriorul abatorului și în cazul în care este vorba de vânat sălbatic, medicul
veterinar oficial trebuie să examineze, la abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului, declarația care
însoțește carcasa animalului și care este eliberată de medicul veterinar sau de persoana calificată, în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(5) În cazul în care acest lucru este prevăzut în secțiunea III capitolul II sau în secțiunea IV, inspecția ante-mortem
poate fi efectuată în exploatația de origine. În acest caz, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze
inspecția ante-mortem la abator numai în cazurile și în măsura indicate.

C. Bunăstarea animalelor

Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă au fost respectate normele comunitare și naționale care se aplică
în domeniul bunăstării animalelor, în special cele care se referă la protecția animalelor în momentul sacrificării
și în timpul transportului.

D. Inspecția post-mortem

(1) Carcasa și organele care însoțesc animalul trebuie să fie supuse imediat după sacrificare unei inspecții
post-mortem. Toate suprafețele externe trebuie să fie examinate. În acest scop, este posibil să fie necesară
manipularea cu ușurință a carcasei și a organelor comestibile sau poate fi nevoie de instalații tehnice.
Problema detectării zoonozelor și bolilor care sunt înscrise în lista A a OIE și, după caz, în lista B a OIE va
fi tratată cu mare atenție. Este necesar ca viteza liniei de sacrificare și efectivele de personal de inspecție
prezente să fie adaptate pentru a se putea efectua o inspecție corespunzătoare.

(2) În cazul în care se consideră necesar, se efectuează examinări suplimentare, cum sunt palpările și incizarea
anumitor părți ale carcasei și ale organelor comestibile, precum și testări în laborator pentru a:

(a) pune un diagnostic definitiv

sau

(b) detecta

(i) prezența unei boli animale;

(ii) prezența unor reziduuri sau contaminanți în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite în cadrul
legislației comunitare;

(iii) nerespectarea criteriilor microbiologice

sau

(iv) prezența altor factori care pot duce la situația în care carnea să fie declarată improprie pentru
consumul uman sau în care să fie impuse restricții privind utilizarea acesteia,

în special în cazul animalelor supuse unei sacrificări de urgență.

(3) Este necesar ca medicul veterinar oficial să ceară despicarea longitudinală în două semicarcase, urmând
coloana vertebrală, a carcaselor de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste șase luni și de porci
domestici în vârstă de peste patru săptămâni, în vederea inspecției post-mortem. În cazul în care este necesar
pentru inspecție, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, cere ca orice cap sau carcasă să fie despicate
în lungime. Cu toate acestea, pentru a se ține seama de obiceiurile alimentare specifice, de dezvoltarea
tehnologică sau de situații specifice privind sănătatea animală, autoritatea competentă poate autoriza să nu
fie despicate în două carcasele de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste șase luni și de porci
domestici în vârstă de peste patru săptămâni destinate inspecției.
146 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(4) În timpul inspecției, trebuie luate precauții pentru a se asigura reducerea la minimum a riscului de
contaminare a cărnii prin operațiuni cum sunt palparea, tranșarea sau incizarea.

(5) În cazul sacrificării de urgență, carcasa face obiectul, cât mai rapid posibil, unei inspecții post-mortem în
conformitate cu punctele (1) – (4) înainte de a fi declarată corespunzătoare pentru consumul uman.

E. Materiale cu riscuri specificate și alte subproduse de origine animală

În conformitate cu normele comunitare specifice privind materialele cu riscuri specificate și alte subproduse de
origine animală, medicul veterinar oficial trebuie să controleze îndepărtarea, separarea și, după caz, marcarea
acestor produse. Acesta trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia toate măsurile necesare pentru
a evita contaminarea cărnii prin materiale cu riscuri specificate în timpul sacrificării (inclusiv în timpul asomării)
și îndepărtării acestora.

F. Teste de laborator

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să asigure efectuarea unei eșantionări, identificarea și manipularea corectă
a probelor și trimiterea acestora la laboratorul corespunzător în cadrul:

(a) supravegherii și controlului zoonozelor și agenților acestora;

(b) unor testări specifice în laborator pentru diagnosticarea EST în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

(c) detectării substanțelor sau produselor neautorizate și al controlului substanțelor reglementate, în special
în cadrul planurilor naționale de supraveghere a reziduurilor prevăzute în Directiva 96/23/CE a
Consiliului (2)

și

(d) detectării bolilor înscrise în lista A a OIE și, după caz, în lista B a OIE.

(2) Este, de asemenea, necesar ca medicul veterinar oficial să se asigure că toate celelalte teste de laborator
necesare sunt efectuate.

CAPITOLUL III: MARCAREA PRIVIND SĂNĂTATEA

(1) Este necesar ca medicul veterinar oficial să controleze marcarea privind sănătatea și mărcile folosite.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie, în special, să asigure că:

(a) marca de sănătate este aplicată numai pentru animale (ungulate domestice, mamifere vânat de crescătorie,
altele decât lagomorfele, și vânat mare sălbatic) care au fost supuse unei inspecții ante-mortem și post-mortem
în conformitate cu prezentul regulament și în cazul în care nu există nici un motiv de a declara carnea
improprie pentru consumul uman. Cu toate acestea, marca de sănătate poate fi aplicată înainte ca rezultatele
examenului trichineloscopic să fie disponibile, în cazul în care medicul veterinar oficial este sigur că acea
carne care provine de la animalul în cauză va fi introdusă pe piață numai în cazul în care rezultatele respective
sunt satisfăcătoare

și că

(b) marca de sănătate se aplică cu o ștampilă cu tuș sau cu foc pe fața exterioară a carcaselor, astfel încât, în cazul
în care carcasele sunt tranșate în semicarcase sau în sferturi sau în cazul în care semicarcasele sunt tranșate
în trei bucăți, fiecare bucată să aibă o marcă de sănătate.

(3) Marca de sănătate trebuie să fie o marcă ovală cu o lățime de 6,5 cm și o înălțime de 4,5 cm cel puțin și să
comporte următoarele informații scrise cu litere perfect lizibile:

(a) marca trebuie să indice numele țării unde se află unitatea; acesta poate fi scris în întregime cu majuscule sau
sub forma unui cod de două litere în conformitate cu standardul ISO corespunzător.

Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt următoarele: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR,
IE, IT, LU, NL, PT, SE și UK;

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2245/2003 al Comisiei (JO L 333,
20.12.2003, p. 28).
(2) JO L 125, 23.5.1996, p. 10, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 147

(b) marca trebuie să indice numărul autorizației abatorului

și

(c) în cazul în care marca este aplicată într-un abator situat pe teritoriul Comunității, aceasta trebuie să includă
abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EY.

(4) Literele trebuie să aibă o dimensiune pe verticală de 0,8 cm cel puțin, iar cifrele de 1 cm cel puțin. Dimensiunile
și caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea mieilor, a iezilor și a purceilor de lapte.

(5) Coloranții utilizați pentru marca de sănătate trebuie să fie autorizați în conformitate cu normele comunitare
privind utilizarea substanțelor colorante pentru alimente.

(6) De asemenea, marca de sănătate poate să conțină o indicație privind medicul veterinar oficial care a efectuat
inspecția cărnii. Autoritățile competente și operatorii din sectorul alimentar pot utiliza în continuare materialele
pe care le-au comandat înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament până la epuizarea stocurilor sau
până la înlocuirea respectivelor materiale.

(7) Carnea care provine de la animale supuse unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului trebuie să aibă o
marcă specială de sănătate care să nu poată fi confundată nici cu marca de sănătate prevăzută de prezentul
capitol, nici cu marca de identificare prevăzută la anexa II secțiunea I din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(8) Carnea care provine de la vânatul nejupuit poate avea o marcă de sănătate numai în cazul în care, după jupuirea
într-o unitate de prelucrare a vânatului, a fost supusă unei inspecții post-mortemși a fost declarată corespunzătoare
pentru consumul uman.

(9) Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere normelor de sănătate animală cu referire la marcarea privind
sănătatea.

SECȚIUNEA II: MĂSURI CARE SE APLICĂ DUPĂ EFECTUAREA CONTROALELOR

CAPITOLUL I: COMUNICAREA REZULTATELOR INSPECȚIEI

(1) Este necesar ca medicul veterinar oficial să consemneze și să evalueze rezultatele activităților din cadrul inspecției.

(2) (a) În cazul în care inspecțiile pun în evidență prezența unei boli sau a unei stări patologice care ar putea afecta
sănătatea publică sau animală sau ar putea periclita bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial trebuie
să informeze operatorul din sectorul alimentar despre aceasta.

(b) În cazul în care problema identificată a apărut în cursul producției primare, medicul veterinar oficial trebuie
să informeze despre aceasta medicul veterinar particular care se ocupă de animalele din exploatația de
origine, operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploatația respectivă (cu condiția ca aceste
informații să nu fie de natură a compromite o procedură judiciară ulterioară) și, după caz, autoritatea
competentă de care ține turma de origine sau teritoriul de vânătoare respectiv.

(c) În cazul în care animalele în cauză provin dintr-o crescătorie a unui alt stat membru sau dintr-o țară terță,
medicul veterinar oficial trebuie să informeze autoritatea competentă a statului membru în care se află
unitatea respectivă. Fiecare autoritate competentă trebuie să ia măsuri corespunzătoare în conformitate cu
legislația comunitară care se aplică.

(3) Este necesar ca rezultatele inspecțiilor și testărilor să fie menționate în baze de date corespunzătoare.

(4) Medicul veterinar oficial care, în timpul unei inspecții ante-mortem sau post-mortem sau în cursul oricărei alte
activități de inspectare, suspectează prezența unui agent infecțios menționat în lista A a OIE sau, după caz, în
lista B a OIE, este obligat să informeze imediat autoritatea competentă și să ia, împreună cu aceasta, toate măsurile
și precauțiile care se impun pentru a împiedica eventuala răspândire a agentului infecțios, în conformitate cu
legislația comunitară care se aplică.

CAPITOLUL II: DECIZII PRIVIND INFORMAȚIILE DESPRE LANȚUL ALIMENTAR

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice că animalele sunt sacrificate numai în cazul în care deținătorul
abatorului a primit informațiile relevante privind lanțul alimentar și că a luat cunoștință în această privință.

(2) Cu toate acestea, medicul veterinar oficial poate autoriza ca animalele să fie sacrificate la abator, chiar dacă nu
toate informațiile relevante privind lanțul alimentar sunt disponibile. În acest caz, este necesar ca toate
informațiile relevante privind lanțul alimentar să fie furnizate înaintea declarării carcasei ca fiind corespunzătoare
pentru consumul uman. Până la luarea unei decizii definitive, este necesar ca aceste carcase și organele
comestibile ale acestor carcase să fie depozitate separat.
148 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(3) Fără a aduce atingere punctului (2), în cazul în care informațiile relevante privind lanțul alimentar nu sunt
disponibile în termen de 24 de ore după sosirea animalului la abator, orice carne care provine de la acest animal
trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În cazul în care acest animal nu a fost încă sacrificat,
acesta trebuie ținut separat față de celelalte animale.

(4) În cazul în care, din înregistrări, documente sau alte tipuri de informații care însoțesc animalele, reiese că:

(a) acestea provin dintr-o exploatație sau dintr-o regiune unde sunt interzise deplasările de animale sau fac
obiectul altor restricții din motive de sănătate animală sau publică;

(b) nu au fost respectate normele privind medicamentele de uz veterinar

sau că

(c) este prezentă orice altă condiție care poate periclita sănătatea umană sau animală, aceste animale pot fi
acceptate pentru sacrificare numai în conformitate cu procedurile stabilite în cadrul legislației comunitare
în vederea eliminării riscurilor pentru sănătatea umană sau animală.

În cazul în care animalele se află deja la abator, este necesar ca acestea să fie sacrificate separat și declarate
improprii pentru consumul uman, asigurându-se, după caz, luarea unor precauții pentru a asigura protecția
sănătății publice și animale. În cazul în care se consideră necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploatația
de origine.

(5) Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile corespunzătoare în cazul în care descoperă că înregistrările,
documentele sau orice alt tip de informații care însoțesc animalele nu corespund cu situația reală a exploatației
de origine sau cu starea reală a animalelor sau că urmăresc să înșele deliberat medicul veterinar oficial. Este
necesar ca autoritatea competentă să ia măsuri împotriva operatorului din sectorul alimentar care răspunde de
exploatația de origine a animalelor sau a oricărei alte persoane în cauză. Aceste măsuri pot avea forma unor
controale suplimentare. Operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploatația de origine a animalelor
sau orice altă persoană în cauză trebuie să suporte costul acestor controale suplimentare.

CAPITOLUL III: DECIZII PRIVIND ANIMALELE VII

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă obligațiile care decurg
din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 pentru a oferi garanții că animalele acceptate la sacrificare pentru consumul
uman sunt corect identificate. Este necesar ca acesta să se asigure că animalele a căror identitate nu este
verificabilă sunt sacrificate separat și declarate improprii pentru consumul uman. În cazul în care consideră că
este necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploatația de origine.

(2) În cazul în care există motive urgente legate de bunăstarea acestora, caii pot face obiectul unei sacrificări de
urgență la abator, chiar dacă nu au fost furnizate informațiile legal necesare privind identitatea acestora. Cu toate
acestea, este necesar ca aceste informații să fie furnizate înaintea declarării carcasei ca fiind improprie pentru
consumul uman. Aceste cerințe se aplică și în cazul sacrificării de urgență a cailor în exteriorul abatorului.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar respectă obligațiile care decurg
din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 pentru a oferi garanții că animalele în cazul cărora starea pielii sau a blănii
este de așa natură încât există un risc inacceptabil de contaminare a cărnii în timpul sacrificării nu sunt sacrificate
pentru consumul uman cu excepția cazului în care sunt curățate înainte de sacrificare.

(4) Animalele afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau oamenilor în
timpul manipulării sau la consumarea cărnii acestora și, de regulă, animalele care prezintă simptome clinice de
boală sistemică sau o emaciere nu trebuie sacrificate pentru consumul uman. Este necesar ca aceste animale să
fie sacrificate separat, în condiții care să nu permită contaminarea celorlalte animale sau carcase, și să fie declarate
improprii pentru consumul uman.

(5) Este necesară amânarea sacrificării animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare
patologică putând avea efecte nocive asupra sănătății publice sau animale. Aceste animale trebuie să fie supuse
unei examinări ante-mortem detaliate care să stabilească un diagnostic. De asemenea, medicul veterinar oficial
poate hotărî completarea inspecției post-mortem cu o prelevare de probe și teste de laborator. După caz, este
necesar ca animalele să fie sacrificate separat sau la încheierea operațiunilor normale de sacrificare, luându-se
toate precauțiile pentru evitarea contaminării altei cărni.

(6) Animalele care ar putea prezenta reziduuri de medicamente de uz veterinar care depășesc limitele stabilite în
conformitate cu legislația comunitară sau reziduuri de substanțe interzise trebuie tratate în conformitate cu
Directiva 96/23/CE.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 149

(7) Este necesar ca medicul veterinar oficial să impună condițiile în care trebuie să fie tratate animalele în cadrul unui
plan specific de eradicare sau de luptă împotriva unei anumite boli, cum este bruceloza sau tuberculoza, sau
agenți zoonotici cum sunt salmonelele, sub directa supraveghere a acestuia. Este necesar ca autoritatea
competentă să determine condițiile în care pot fi sacrificate aceste animale. Aceste condiții trebuie să prevadă
reducerea la minimum a riscului de contaminare a celorlalte animale și a cărnii acestor animale.

(8) În general, este necesar ca animalele prezentate pentru sacrificare într-un abator să fie sacrificate în acel loc. Cu
toate acestea, în circumstanțe excepționale, cum este o defecțiune gravă la echipamentul de sacrificare, medicul
veterinar oficial poate autoriza deplasări directe spre un alt abator.

CAPITOLUL IV: DECIZII PRIVIND BUNĂSTAREA ANIMALELOR

(1) În cazul în care normele privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii nu sunt respectate,
este necesar ca medicul veterinar oficial să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia imediat măsurile
corective necesare și evită ca această situație să se repete.

(2) Este necesar ca medicul veterinar oficial să adopte o abordare proporțională și progresivă față de măsurile
coercitive, a căror gamă pleacă de la simple instrucțiuni la decizia de a încetini sau chiar de a opri producția, în
funcție de natura și de gravitatea problemei.

(3) După caz, medicul veterinar oficial trebuie să informeze alte autorități competente despre problemele privind
bunăstarea animalelor.

(4) În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă că nu sunt respectate normele privind protecția animalelor
în timpul transportului, trebuie să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația comunitară corespunzătoare.

(5) În cazul în care:

(a) controalele privind bunăstarea animală sunt efectuate de un membru al personalului auxiliar oficial în
conformitate cu secțiunea III sau IV

și

(b) aceste controale pun în evidență o nerespectare a normelor privind protecția animalelor, această persoană
trebuie să informeze imediat medicul veterinar oficial despre aceasta și, în cazul în care este necesar sau în
caz de urgență, să ia măsurile necesare prevăzute la punctele (1)–(4) până la sosirea medicului veterinar
oficial.

CAPITOLUL V: DECIZII PRIVIND CARNEA

(1) Carnea trebuie să fie declarată improprie consumului uman în cazul în care:

(a) provine de la animale care nu au fost supuse unei inspecții ante-mortem, cu excepția vânatului sălbatic;

(b) provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse unei inspecții post-mortem, cu excepția
cazului în care există o indicație contrară prevăzută de prezentul regulament sau de Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;

(c) provine de la animale moarte înainte de sacrificare, fătate moarte, moarte intrauterin sau sacrificate înainte
de vârsta de 7 zile;

(d) rezultă din excizia rănilor provocate de sângerare;

(e) provine de la animale afectate de o boală înscrisă în lista A a OIE sau, după caz, în lista B a OIE, cu excepția
cazului în care există o indicație contrară prevăzută în secțiunea IV;

(f) provine de la animale afectate de o boală generalizată, cum sunt septicemia, piomia, toxemia sau viremia
generalizate;

(g) nu este conformă cu criteriile microbiologice stabilite în cadrul legislației comunitare care servesc la
determinarea posibilității de a introduce pe piață un aliment;

(h) prezintă o infestație parazitară, cu excepția cazului în care există o indicație contrară prevăzută în
secțiunea IV;

(i) conține reziduuri sau contaminanți în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite de legislația comunitară.
Orice depășire a nivelului corespunzător trebuie să ducă, după caz, la analize suplimentare;
150 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(j) fără a aduce atingere unei legislații comunitare mai specifice, provine de la animale sau carcase care conțin
reziduuri de substanțe interzise sau de la animale tratate cu substanțe interzise;

(k) este compusă din ficat și rinichi de animale în vârstă de peste doi ani originare din regiunile în care aplicarea
planurilor în temeiul articolului 5 din Directiva 96/23/CE a pus în evidență prezența generalizată în mediul
înconjurător a unor metale grele;

(l) a fost tratată ilegal cu substanțe decontaminante;

(m) a fost tratată ilegal cu raze ionizante sau ultraviolete;

(n) conține corpuri străine (cu excepția, în cazul vânatului sălbatic, instrumentelor care au servit la vânarea
animalului);

(o) prezintă un grad de radioactivitate mai mare decât nivelul maxim autorizat stabilit în cadrul legislației
comunitare;

(p) prezintă alterări fiziopatologice, anomalii privind consistența, o sângerare insuficientă (cu excepția vânatului
sălbatic), anomalii organoleptice, în special un miros sexual pronunțat;

(q) provine de la animale emaciate;

(r) conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care există o prevedere a legislației comunitare;

(s) prezintă o contaminare cu materii fecale, prin murdărire sau în alt fel;

(t) este compusă din sânge care poate reprezenta un risc pentru sănătatea publică sau animală având în vedere
statutul zoosanitar al animalului de la care provine, indiferent care este acesta, sau poate provoca o
contaminare în cursul procesului de sacrificare;

(u) poate, conform avizului medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informațiilor relevante,
constitui un risc pentru sănătatea publică sau animală sau este, din orice alt motiv, improprie pentru
consumul uman.

(2) Medicul veterinar oficial poate impune cerințe privind utilizarea cărnii care provine de la animale supuse unei
sacrificări de urgență în exteriorul abatorului.

SECȚIUNEA III: RESPONSABILITĂȚI ȘI FRECVENȚA CONTROALELOR

CAPITOLUL I: PERSONALUL AUXILIAR OFICIAL

Personalul auxiliar oficial poate asista medicul veterinar oficial în toate atribuțiile acestuia, sub rezerva următoarelor
restricții și a oricărei norme specifice prevăzute în secțiunea IV:

1. în ceea ce privește îndatoririle de audit, personalul auxiliar oficial poate numai să colecteze informațiile privind
buna practică privitoare la igienă și procedurile bazate pe sistemul HACCP;

2. în ceea ce privește inspecțiile ante-mortemși controalele privind bunăstarea animalelor, personalul auxiliar oficial
poate numai să efectueze un prim control al animalelor și să ajute la efectuarea operațiunilor pur practice

și

3. în ceea ce privește inspecțiile post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să controleze periodic munca
personalului auxiliar oficial și, în cazul animalelor care au făcut obiectul unei sacrificări de urgență în exteriorul
abatorului, trebuie să efectueze personal inspecția.

CAPITOLUL II: FRECVENȚA CONTROALELOR

1. Este necesar ca autoritatea competentă să asigure că un medic veterinar oficial cel puțin este prezent:

(a) în abatoare, pe toată durata inspecțiilor atât ante-mortem, cât și post-mortem

iar

(b) în unitățile de prelucrare a vânatului sălbatic, pe toată durata inspecției post-mortem.

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 151

2. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate adapta această abordare în anumite abatoare și unități de
prelucrare a vânatului sălbatic identificate în funcție de o analiză a riscurilor și în conformitate cu criteriile
stabilite în conformitate cu articolul 18 punctul 3, în cazul în care acestea există. În acest caz:

(a) medicul veterinar oficial nu este obligat să fie prezent în abator la inspecția ante-mortem în cazul în care:

(i) a fost efectuată o inspecție ante-mortem în exploatația de origine de către un medic veterinar oficial sau
desemnat care a verificat informațiile privind lanțul alimentar și a comunicat rezultatele controalelor
personalului auxiliar oficial prezent la abator;

(ii) personalul auxiliar oficial prezent la abator este asigurat că informațiile privind lanțul alimentar nu
indică absolut nici o problemă privind siguranța alimentelor și că starea de sănătate și de bunăstare
generală a animalului este satisfăcătoare

și

(iii) medicul veterinar oficial se asigură periodic că personalul auxiliar oficial realizează în mod convenabil
aceste controale;

(b) medicul veterinar oficial nu este obligat să fie în permanență prezent în timpul inspecției post-mortem:

(i) în cazul în care un membru al personalului auxiliar oficial procedează la inspecția post-mortem și pune
separat carnea care prezintă anomalii și toată carnea provenind de la același animal;

(ii) în cazul în care toată această carne este inspectată ulterior de către medicul veterinar oficial

și

(iii) în cazul în care personalul auxiliar oficial furnizează informații asupra metodelor aplicate și a
rezultatelor obținute pentru ca medicul veterinar oficial să poată fi sigur că au fost respectate standardele.

Cu toate acestea, în ceea ce privește păsările de curte și lagomorfele, personalul auxiliar oficial poate îndepărta
carnea care prezintă anomalii și, sub rezerva secțiunii IV, medicul veterinar oficial nu este obligat să
inspecteze sistematic toată această carne.

(3) Flexibilitatea prevăzută la punctul (2) nu se aplică:

(a) în cazul animalelor sacrificate de urgență;

(b) în cazul animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică cu efect nociv
asupra sănătății umane;

(c) în cazul bovinelor care provin din turme nedeclarate oficial indemne de tuberculoză;

(d) în cazul bovinelor, ovinelor și caprinelor care provin din turme nedeclarate oficial indemne de bruceloză;

(e) în cazul apariției unei boli înscrise în lista A a OIE sau, după caz, în lista B a OIE. Este vorba de animalele
sensibile la boala considerată a proveni din regiunea în cauză, după cum este prevăzut la articolul 2 din
Directiva 64/432/CEE a Consiliului (1)

și

(f) în cazul în care sunt necesare cele mai stricte controale pentru a lua în considerare bolile emergente sau bolile
specifice prevăzute în lista B a OIE.

(4) În secțiile de tranșare, autoritatea competentă trebuie să se asigure că este prezent un medic veterinar oficial sau
un membru al personalului auxiliar oficial în timpul prelucrării cărnii, cu frecvența corespunzătoare pentru a
atinge obiectivele prezentului regulament.

(1) JO L 121, 29.7.1964, p. 1977/64, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 21/2004 (JO L 5, 9.1.2004,
p. 8).
152 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

CAPITOLUL III: PARTICIPAREA PERSONALULUI ABATORULUI

A. ÎNDATORIRILE SPECIFICE PRIVIND PRODUCȚIA DE CARNE DE PĂSĂRI DE CURTE ȘI DE LAGOMORFE

Statele membre pot autoriza personalul abatorului să exercite activitățile personalului auxiliar oficial specializat
în raport cu controlul producției de carne de păsări de curte și de lagomorfe în următoarele condiții:

(a) în cazul în care unitatea a aplicat cu succes buna practică privind igiena în conformitate cu articolul 4
alineatul (4) din prezentul regulament și procedurile bazate pe sistemul HACCP timp de 12 luni cel puțin,
autoritatea competentă poate autoriza personalul unității, care a urmat o formare profesională comparabilă
cu cea a personalului auxiliar oficial specializat și a susținut același examen, să efectueze activități ale
personalului auxiliar oficial și să facă parte din echipa independentă de inspecție a autorității competente, sub
controlul, autoritatea și responsabilitatea medicului veterinar oficial. Medicul veterinar oficial este, în acest
caz, prezent în timpul inspecțiilor ante-mortem și post-mortem; acesta supervizează activitățile și realizează
periodic controale privind execuția pentru a se asigura că efectuarea operațiunilor din abator respectă
criteriile specifice stabilite de autoritatea competentă și consemnează în scris rezultatele acestor controale.
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, sunt adoptate norme detaliate privind controalele
privind efectuarea. În cazul în care în unitate scade nivelul de igienă din cauza operațiunilor efectuate de către
membrii personalului, în cazul în care aceștia nu își îndeplinesc îndatoririle corect sau în cazul în care, în
general, personalul respectiv îndeplinește îndatoririle în mod nesatisfăcător în opinia autorității competente,
este necesar ca acest personal să fie înlocuit de personal auxiliar oficial specializat.

Este necesar ca în cadrul unității responsabilitățile în domeniul producției și inspecției să fie separate și orice
unitate care dorește să facă apel la inspectori interni trebuie să fie titulară a unui certificat internațional.

(b) Autoritatea competentă a statului membru hotărăște, în principiu de la caz la caz, dacă autorizează punerea
în aplicare a sistemului descris anterior. În cazul în care statul membru optează pentru principiul acestui
sistem, acesta trebuie să informeze Comisia în această privință și să precizeze condițiile de aplicare a acestui
sistem. Pentru întreprinderile din sectorul alimentar al unui stat membru în care este pus în aplicare sistemul,
utilizarea efectivă a sistemului este facultativă. Întreprinderile din sectorul alimentar nu sunt constrânse de
către autoritatea competentă să introducă sistemul descris anterior. În cazul în care autoritatea competentă
nu este convinsă că o întreprindere din sectorul alimentar răspunde cerințelor, acest sistem nu va fi aplicat
în unitatea respectivă. Pentru a determina dacă este cazul, autoritatea competentă procedează la o analiză a
registrelor de producție și de inspecție, a tipului de activități realizate în unitate, a istoricului acesteia pe planul
respectării legislației, al experienței, al profesionalismului și al simțului de răspundere al personalului
abatorului în domeniul siguranței alimentelor precum și a altor informații relevante.

B. PRELEVĂRILE DE PROBE ȘI TESTE SPECIFICE

Personalul abatorului care a urmat o formare profesională specifică, sub conducerea medicului veterinar oficial,
poate, cu răspunderea și sub supravegherea acestuia, efectua prelevări de probe și teste specifice asupra unor
animale din orice specie.

CAPITOLUL IV: CALIFICAREA PROFESIONALĂ

A. MEDICII VETERINARI OFICIALI

(1) Pot fi numiți medici veterinari oficiali numai medicii veterinari care au reușit la un test ce respectă cerințele
de la punctul (2).

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să prevadă dispozițiile necesare pentru organizarea testului. Acesta
trebuie să faciliteze confirmarea cunoștințelor candidaților în ceea ce privește următoarele subiecte, în
măsura în care este necesar, în funcție de profilul și de calificările medicului veterinar:

(a) legislația națională și comunitară privind sănătatea publică și animală, siguranța alimentelor, sănătatea
animală, bunăstarea animalelor și substanțele farmaceutice;

(b) principiile politicii agricole comune, măsurile de susținere a piețelor, restituirile la export și detectarea
fraudelor (inclusiv pe plan mondial: OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE);

(c) cunoștințe de bază în domeniul prelucrării alimentelor și tehnologiilor alimentare;

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 153

(d) principiile, conceptele și metodele bunei practici de fabricare și de gestionare a calității;

(e) gestionarea calității înainte de recoltare (buna practică privind cultivarea);

(f) promovarea și utilizarea igienei alimentare și a siguranței alimentelor (buna practică privind igiena);

(g) principiile, conceptele și metodele de analiză a riscurilor;

(h) principiile, conceptele și metodele sistemului HACCP și utilizarea acestui sistem pe tot parcursul
lanțului de producție a alimentelor;

(i) prevenirea și controlul riscurilor de origine alimentară pentru sănătatea umană;

(j) dinamica răspândirii infecțiilor și intoxicațiilor;

(k) epidemiologia diagnostică;

(l) sistemele de monitorizare și de supraveghere;

(m) auditul și evaluarea regulamentară a sistemelor de gestionare a calității alimentelor;

(n) principiile și modul de aplicare în diagnosticare a metodelor moderne de examinare;

(o) tehnologiile informației și comunicării legate de măsurile veterinare în legătură cu sănătatea publică;

(p) prelucrarea datelor și aplicațiile biostatisticii;

(q) anchetele asupra apariției bolilor de origine alimentară la oameni;

(r) aspectele relevante în ceea ce privește EST;

(s) bunăstarea animalelor în timpul creșterii, transportului și sacrificării;

(t) problemele ecologice legate de producția alimentară (inclusiv gestionarea deșeurilor);

(u) principiul de precauție și preocupările consumatorilor;

și

(v) principiile formării profesionale a personalului care intervine în lanțul de producție.

Candidații pot dobândi cunoștințele necesare în cadrul formației lor veterinare de bază sau prin intermediul
unei formări continue, sau al experienței dobândite, după obținerea diplomei de medic veterinar.
Autoritatea competentă poate organiza diferite teste în funcție de profilul candidaților. Cu toate acestea, în
cazul în care autorității competente i se demonstrează că un candidat a dobândit toate cunoștințele necesare
în cadrul unei programe universitare sau al unei formări continue care duce la o calificare postuniversitară,
aceasta poate dispensa de obligativitatea de a susține un test.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să aibă aptitudini în domeniul cooperării multidisciplinare.

(4) De asemenea, fiecare medic veterinar oficial va urma o formare practică în timpul unei perioade de probă
de cel puțin 200 de ore înainte de a începe să lucreze în mod independent. În această perioadă, persoana
în curs de formare va trebui să lucreze sub supravegherea medicilor veterinari oficiali titulari în abatoare,
în secții de tranșare, în posturi de inspecție a cărnii proaspete și în exploatații. Formarea profesională trebuie
să cuprindă, între altele, controlul sistemelor de gestionare a siguranței alimentelor.

(5) Medicul veterinar oficial trebuie să-și actualizeze cunoștințele și să fie la curent cu noile evoluții prin
activități periodice de formare continuă și prin lectura unor lucrări de specialitate. În cazul în care acest lucru
este posibil, medicul veterinar oficial trebuie să participe la acțiuni anuale de formare continuă.
154 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(6) Medicii veterinari numiți deja pe un post de medic veterinar oficial trebuie să cunoască suficient de bine
problemele menționate la punctul (2). În cazul în care este necesar, aceștia vor trebui să dobândească aceste
cunoștințe în cadrul formării continue. În acest sens, este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile
corespunzătoare.

(7) Fără a aduce atingere punctelor (1)–(5), statele membre pot stabili reguli specifice pentru medicii veterinari
oficiali care lucrează cu jumătate de normă și care răspund de controalele din întreprinderile mici.

B. PERSONALUL AUXILIAR OFICIAL

(1) Autoritatea competentă poate numi în calitate de personal auxiliar oficial numai persoane care au urmat
un curs de formare profesională și au reușit un test în conformitate cu cerințele enunțate în continuare.

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile necesare pentru a organiza acest test. Pentru a fi
autorizați să se prezinte la test, candidații trebuie să facă dovada că au urmat:

(a) cel puțin 500 de ore de pregătire teoretică și cel puțin 400 de ore de pregătire practică, care acoperă
domeniile definite la punctul (5)

și

(b) o pregătire complementară necesară care să permită personalului auxiliar oficial să se achite cu
competență de sarcinile care îi revin.

(3) Pregătirea practică prevăzută la punctul 2 litera (a) trebuie să se desfășoare în abatoare și în secții de tranșare,
sub conducerea unui medic veterinar oficial, și în exploatații și alte unități corespunzătoare.

(4) Pregătirea și testele trebuie să se refere în principal la carnea roșie sau la carnea de pasăre. Cu toate acestea,
persoanele care au urmat unul dintre cele două cursuri și au reușit la test sunt obligate, pentru a susține
următorul test, să urmeze numai un curs de formare redusă. Pregătirea și testul trebuie să se refere, după
caz, la vânatul sălbatic, la vânatul de crescătorie și la lagomorfele de crescătorie.

(5) Pregătirea personalului auxiliar oficial trebuie să se refere la cunoașterea următoarelor puncte pe care trebuie
să le certifice testele de calificare:

(a) pentru exploatații:

(i) latura teoretică:

— cunoașterea sectorului agricol (organizare, metode de producție, comerț internațional etc.);

— buna practică privind producția animală;

— cunoștințe de bază privind bolile, în special zoonozele (viruși, bacterii, paraziți etc.);

— supravegherea bolilor, utilizarea medicamentelor și vaccinurilor, detectarea reziduurilor;

— controlul în domeniul igienei și în domeniul sănătății animale;

— bunăstarea animalelor în exploatație și cu ocazia deplasărilor;

— cerințe ecologice (în clădiri, în exploatații și în general);

— acte cu putere de lege și acte administrative relevante;

— preocupările consumatorilor și controlul calității;

(ii) latura practică:

— vizitarea diferitelor tipuri de exploatații care practică diferite metode de creștere;

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 155

— vizitarea unităților de producție;

— observarea încărcării și descărcării animalelor;

— demonstrații în laborator;

— controale veterinare;

— documentare;

(b) pentru abatoare și secțiile de tranșare:

(i) latura teoretică:

— cunoașterea industriei cărnii (organizare, metode de producție, comerț internațional și

tehnologia sacrificării și tranșării);

— noțiuni fundamentale de igienă și cunoașterea elementară a bunei practici în domeniul igienei,

în special al igienei industriale, al igienei sacrificării, tranșării și depozitării, precum și al igienei
muncii;

— sistemul HACCP și verificarea procedurilor bazate pe acest sistem;

— bunăstarea animalelor la descărcarea după transport și la abator;

— noțiuni fundamentale de anatomie și fiziologie a animalelor sacrificate;

— noțiuni fundamentale de patologie a animalelor sacrificate;

— noțiuni fundamentale de anatomie patologică a animalelor sacrificate;

— cunoștințe utile în ceea ce privește EST, precum și alte zoonoze și agenți zoonotici importanți;

— cunoașterea metodelor și procedurilor de sacrificare, de inspecție, de preparare, de împachetare,

de ambalare și de transport a cărnii proaspete;

— noțiuni fundamentale de microbiologie;

— inspecția ante-mortem;

— examen trichineloscopic;

— inspecția post-mortem;

— îndatoriri administrative;

— cunoașterea actelor cu putere de lege și actelor administrative relevante;

— proceduri de eșantionare;

— aspecte legate de fraudă;

(ii) latura practică:

— identificarea animalelor;

— controlarea vârstei animalelor;

— inspecția și evaluarea animalelor sacrificate;

156 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

— inspecția post-mortem într-un abator;

— examen trichineloscopic;

— identificarea speciilor animale prin examinarea părților caracteristice ale animalului;

— identificarea unui anumit număr de părți ale animalelor sacrificate care au fost supuse unor
alterări, cu comentarii;

— controlarea igienei, inclusiv verificarea bunei practici în domeniu și proceduri ale sistemului
HACCP;

— înregistrarea rezultatelor inspecției ante-mortem;

— eșantionare;

— trasabilitatea cărnii;

— documentare.

(6) Personalul auxiliar oficial trebuie să-și actualizeze cunoștințele și să fie la curent cu noile evoluții prin
participarea la activități periodice de formare continuă și prin consultarea unor lucrări de specialitate. În
cazul în care acest lucru este posibil, personalul auxiliar oficial trebuie să participe la acțiuni anuale de
formare continuă.

(7) Persoanele deja numite în calitate de personal auxiliar oficial trebuie să cunoască suficient de bine
problemele menționate la punctul (5). În cazul în care este necesar, aceștia vor trebui să dobândească aceste
cunoștințe în cadrul formării continue. În acest sens, este necesar ca autoritatea competentă să ia măsurile
corespunzătoare.

(8) Cu toate acestea, în cazul în care personalul auxiliar oficial efectuează operațiuni de eșantionare și de analiză
în legătură cu examenul trichineloscopic, autoritatea competentă trebuie să se asigure că aceștia au urmat
o pregătire corespunzătoare pentru a duce la bun sfârșit aceste operațiuni.

SECȚIUNEA IV: CERINȚE SPECIFICE

CAPITOLUL I: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIA BOVINĂ

A. BOVINE ÎN VÂRSTĂ DE SUB ȘASE SĂPTĂMÂNI

Carcasele și organele comestibile ale bovinelor în vârstă de sub șase săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor
proceduri de inspecție post-mortem:

1. examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn.
retropharyngiales); inspectarea cavității bucale și a zonei faringolaringiene; palparea limbii; ablația tonsilelor;

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei, a esofagului; palparea plămânilor; incizia și examinarea

plămânilor și a ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea
și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în
treimea posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii
sunt excluși de la consumul uman;

3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale,
astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); palparea și, în
cazul în care este necesar, incizia ficatului și a ganglionilor limfatici;

6. examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și

mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia
ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 157

7. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici
ai acestora (Lnn. renales);

9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

10. examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și articulațiilor. În cazul unor suspiciuni, regiunea
ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie examinat lichidul
sinovial.

B. BOVINE ÎN VÂRSTĂ DE PESTE ȘASE SĂPTĂMÂNI

Carcasele și organele comestibile ale bovinelor în vârstă de peste șase săptămâni trebuie să fie supuse
următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

1. examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea ganglionilor limfatici submaxilari, faringieni
și parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares și parotidei); inspectarea maseterilor externi, unde este
necesar să fie practicate două incizii paralele cu mandibula, precum și a maseterilor interni (mușchii interni
pterigoizi), care sunt incizați într-un singur plan. Limba, detașată în prealabil pentru a permite o examinare
detaliată a cavității bucale și a zonei faringolaringiene, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale și al
unei palpări. Tonsilele trebuie să fie excizate;

2. inspecția traheei și a esofagului; examinarea vizuală și palparea plămânilor; incizia și examinarea plămânilor
și a ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele
ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea
posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt
excluși de la consumul uman;

3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale,
astfel încât să se deschidă ventriculele și să se secționeze septul interventricular;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală și palparea ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales) ai
acestuia; incizia suprafeței gastrice a ficatului și la baza lobului caudat pentru examinarea canalelor biliare;

6. examinarea vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și

mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, cranialesși caudales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia
ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici;

7. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici
renali (Lnn. renales);

9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

10. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);

11. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea și incizia mamelei și a ganglionilor limfatici ai
acesteia (Lnn. supramammarii). La vaci, este deschisă fiecare jumătate a mamelei printr-o incizie longitudinală
și profundă până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar ganglionii limfatici mamari sunt incizați, cu
excepția cazului în care mamela este exclusă de la consumul uman.
158 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

CAPITOLUL II: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIILE OVINĂ ȘI CAPRINĂ

Carcasele și organele comestibile ale ovinelor și caprinelor trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție
post-mortem:

1. examinarea vizuală a capului după jupuire și, în cazul în care există suspiciuni, examinarea gâtului, a gurii, a limbii
și a ganglionilor limfatici retrofaringieni și parotidieni. Fără a aduce atingere normelor sanitare, aceste examinări
nu sunt necesare în cazul în care autoritatea competentă este în măsură să ofere garanții că este exclus de la
consumul uman capul, inclusiv limba și creierul;

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei și a esofagului; palparea plămânilor și a ganglionilor bronhici și

mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). În cazul în care există suspiciuni, este necesar ca aceste
organe și ganglioni limfatici să fie incizați și examinați;

3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii. În cazul în care există suspiciuni, este necesar ca inima să fie incizată
și examinată;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului
și a ganglionilor limfatici ai acestuia, incizie a suprafeței gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare;

6. examinarea vizuală a tractusului gastro-intestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici

(Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales);

7. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

8. examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn.
renales);

9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

10. examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);

11. examinarea vizuală a mamelei și a ganglionilor limfatici ai acesteia;

12. examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și articulațiilor, în cazul animalelor tinere. În cazul unor
suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie
examinat lichidul sinovial.

CAPITOLUL III: SOLIPEDE DOMESTICE

Carcasele și organele comestibile ale solipedelor trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

1. examinarea vizuală a capului și, după detașarea limbii, examinarea gâtului; palparea și, în cazul în care este
necesar, incizia ganglionilor limfatici submaxilari, retrofaringieni și parotidieni (Lnn. retropharyngiales,
mandibulares și parotidei). Limba, detașată în prealabil pentru a permite o examinare vizuală detaliată a cavității
bucale și a zonei faringolaringiene, trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale și al unei palpări. Este necesar
ca tonsilele să fie excizate;

2. examinarea vizuală a plămânilor, a traheei și a esofagului; palparea plămânilor; palparea și, în cazul în care este
necesar, incizia ganglionilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și
principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea
posterioară perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluși
de la consumul uman;

3. examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel
încât să se deschidă ventriculele și să se secționeze septul interventricular;

4. examinarea vizuală a diafragmei;

5. examinarea vizuală, palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici
și pancreatici (Lnn. portales);

6. examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici

(Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales); incizia, în cazul în care este necesar, a ganglionilor limfatici stomacali
și mezenterici;

7. examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 159

8. examinarea vizuală și palparea rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici
renali (Lnn. renales);

9. examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

10. examinarea vizuală a organelor genitale ale armăsarilor (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja
îndepărtat) și ale iepelor;

11. examinarea vizuală a mamelei și a ganglionilor limfatici (Lnn. supramammarii) și, în cazul în care este necesar,
incizia nodulilor limfatici supramamari;

12. examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor, în cazul animalelor tinere. În cazul unor
suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise. Este necesar să fie
examinat lichidul sinovial;

13. depistarea, la toți caii suri sau albi, a melanozei și a melanomatozei efectuate prin examinarea mușchilor și a
ganglionilor limfatici (Lnn. subrhomboidei) subromboidali, de sub cartilajul scapular, prin secționarea inserției unui
umăr. Rinichii trebuie să fie scoși și examinați printr-o incizie pe toată lungimea lor.

CAPITOLUL IV: ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIA PORCINĂ

A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM

(1) Autoritatea competentă poate hotărî că porcii destinați sacrificării trebuie să fie supuși unei inspecții
ante-mortem în exploatația de origine. În acest caz, sacrificarea unui lot de porci dintr-o exploatație este
autorizată numai:

(a) în cazul în care sunt însoțiți de certificatul de sănătate animală prevăzut la capitolul X partea A

și

(b) în cazul în care sunt respectate cerințele enunțate la punctele (2)–(5).

(2) Inspecția ante-mortem efectuată în exploatația de origine trebuie să cuprindă:

(a) controalele registrelor sau ale documentelor exploatației, inclusiv informațiile privind lanțul de
producție;

(b) examinarea porcilor pentru a stabili:

(i) dacă sunt afectați de o boală sau dacă prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau
oamenilor la manipularea acestora sau în cazul consumului cărnii acestora sau dacă manifestă un
comportament individual sau colectiv care indică posibilitatea apariției unei astfel de boli;

(ii) dacă prezintă tulburări ale comportamentului general sau semne de boală care pot face carnea
acestora improprie pentru consumul uman

sau

(iii) dacă există indicații sau presupuneri care lasă să se înțeleagă că aceștia ar putea prezenta reziduuri
chimice în cantitate mai mare decât de nivelurile stabilite de legislația comunitară sau reziduuri de
substanțe interzise.

(3) Un medic veterinar oficial sau medicul veterinar desemnat trebuie să procedeze la inspecția ante-mortem în
exploatație. Este necesar ca porcii să fie trimiși direct la abator și să nu fie amestecați cu alți porci.

(4) Este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să comporte numai:

(a) un control de identificare a animalelor

și

(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor și
că porcii nu prezintă semne ale unei stări care poate fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală. Acest
examen poate fi efectuat de către un membru al personalului auxiliar oficial.

(5) În cazul în care porcii nu au fost sacrificați în termen de trei zile după eliberarea certificatului de sănătate
animală prevăzut la punctul (1) litera (a):

(a) este necesar ca porcii să fie din nou examinați și să fie eliberat un nou certificat de sănătate animală în
cazul în care aceștia nu au părăsit exploatația de origine pentru a fi duși la abator;
160 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(b) sacrificarea poate fi autorizată, după evaluarea motivului întârzierii, cu condiția să fie efectuată o nouă
inspecție veterinară ante-mortem a porcilor, în cazul în care aceștia se află deja în drum spre abator sau
în cazul în care au sosit la abator.

B. INSPECȚIA POST-MORTEM

(1) Carcasele și organele comestibile ale porcilor altele decât cele care sunt prevăzute la punctul (2) trebuie să
fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

(a) examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea ganglionilor limfatici submaxilari (Lnn.
mandibulares); examinarea vizuală a cavității bucale și a zonei faringolaringiene și a limbii;

(b) examinarea vizuală a plămânilor, a traheei și a esofagului; palparea plămânilor și a ganglionilor bronhici
și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificații bronhice
trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară
perpendicular pe axa principală, aceste incizii nefiind necesare în cazul în care plămânii sunt excluși de
la consumul uman;

(c) examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale,
astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;

(d) examinarea vizuală a diafragmei;

(e) examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); palparea
ficatului și a ganglionilor limfatici;

(f) examinarea vizuală a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și

mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales); palparea și, în cazul în care este necesar, incizia
ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici;

(g) examinarea vizuală și, în cazul în care este necesar, palparea splinei;

(h) examinarea vizuală a rinichilor; incizia, în cazul în care este necesar, a rinichilor și a ganglionilor limfatici
(Lnn. renales) ai acestora;

(i) examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

(j) examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);

(k) examinarea vizuală a mamelei și a ganglionilor limfatici (Lnn. supramammarii) și, în cazul în care este
necesar, incizia ganglionilor limfatici supramamari la scroafe;

(l) examinarea vizuală și palparea regiunii ombilicale și articulațiilor, în cazul animalelor tinere; în cazul
unor suspiciuni, regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise.

(2) Pe baza datelor epidemiologice sau a altor date care provin de la exploatație, autoritatea competentă poate
hotărî că este necesar ca porcii de îngrășat deținuți de când au fost înțărcați în condiții de creștere controlată
în sisteme de producție integrată să facă, în anumite cazuri sau în toate cazurile prevăzute la punctul (1),
numai obiectul unei examinări vizuale.

CAPITOLUL V: PĂSĂRI DE CURTE

A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM

(1) Autoritatea competentă poate hotărî că este necesar ca păsările de curte destinate sacrificării să fie supuse
unei inspecții ante-mortem în exploatația de origine. În acest caz, sacrificarea unui lot de păsări de curte
dintr-o exploatație poate fi autorizată numai:

(a) în cazul în care sunt însoțite de certificatul de sănătate animală prevăzut la capitolul X partea A

și

(b) în cazul în care sunt respectate cerințele enunțate la punctele (2)–(5).

(2) Inspecția ante-mortem efectuată în exploatația de origine trebuie să cuprindă:

(a) controalele registrelor sau ale documentelor exploatației, inclusiv informațiile privind lanțul de
producție;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 161

(b) examinarea lotului de păsări de curte pentru a stabili dacă păsările de curte:
(i) sunt afectate de o boală sau dacă prezintă o stare patologică transmisibilă animalelor sau oamenilor
la manipularea acestora sau în cazul consumului cărnii acestora sau dacă manifestă un
comportament care indică posibilitatea apariției unei astfel de boli;
(ii) prezintă tulburări ale comportamentului general sau semne de boală care pot face carnea acestora
improprie pentru consumul uman
sau

(iii) par să prezinte reziduuri chimice în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite de legislația
comunitară sau reziduuri de substanțe interzise.

(3) Un medic veterinar oficial sau medicul veterinar desemnat trebuie să procedeze la inspecția ante-mortem în
exploatație.

(4) Este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să comporte numai:

(a) un control de identificare a animalelor

și
(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor și
că păsările de curte nu prezintă semne ale unei stări care să poată fi nocivă pentru sănătatea umană sau
animală. Acest examen poate fi efectuat de către un membru al personalului auxiliar oficial.

(5) În cazul în care păsările de curte nu au fost sacrificate în termen de trei zile după eliberarea certificatului
de sănătate animală prevăzut la punctul (1) litera (a):

(a) este necesar ca lotul să fie examinat din nou și să fie eliberat un nou certificat de sănătate animală în
cazul în care acesta nu a părăsit exploatația de origine;

(b) sacrificarea poate fi autorizată, după evaluarea motivului întârzierii, cu condiția ca o nouă examinare
a lotului să fie efectuată, în cazul în care acesta se află deja în drum spre abator sau în cazul în care a
sosit la abator.

(6) În cazul în care nu a fost efectuată nici o inspecție ante-mortem în exploatație, medicul veterinar oficial este
obligat să efectueze o examinare a lotului la abator.

(7) În cazul în care păsările de curte prezintă semne clinice de boală, acestea nu pot fi sacrificate în scopul
consumului uman. Cu toate acestea, sacrificarea acestor păsări de curte poate interveni la încheierea
procesului normal de sacrificare în cazul în care sunt luate precauții pentru a evita riscul propagării
organismelor patogene și pentru ca instalațiile să fie curățate și dezinfectate imediat după operațiunile de
sacrificare.

(8) În ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie grasși păsările de curte cu eviscerare
amânată sacrificate în exploatația de origine, este necesar să fie efectuată o inspecție ante-mortem în
conformitate cu punctele (2) și (3). Carcasele neeviscerate trebuie să fie însoțite până la abator sau la secția
de tranșare de un certificat conform cu modelul prevăzut în partea C.

B. INSPECȚIA POST-MORTEM

(1) Toate păsările de curte trebuie să fie supuse unei inspecții post-mortem în conformitate cu secțiunile I și III.
De asemenea, medicul veterinar oficial este obligat să efectueze personal următoarele controale:
(a) inspecția zilnică a viscerelor și a cavităților corporale a unui eșantion reprezentativ de păsări de curte;

(b) inspecția detaliată a unui eșantion aleator, în fiecare lot cu aceeași origine, a părților de păsări sau a
păsărilor întregi declarate improprii pentru consumul uman în urma inspecției post-mortem

și
(c) orice examinare suplimentară necesară în cazul în care există motive pentru a suspecta că păsările de
curte în cauză pot fi improprii pentru consumul uman.

(2) În ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie grasși păsările de curte cu eviscerare
amânată sacrificate în exploatația de origine, este necesar ca inspecția post-mortem să comporte controlul
certificatului care însoțește carcasele. În cazul în care aceste carcase sunt transportate direct de la exploatație
la secția de tranșare, inspecția post-mortem trebuie să aibă loc la secția de tranșare.
162 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

C. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 163

CAPITOLUL VI: LAGOMORFE DE CRESCĂTORIE

Este necesar ca normele care se aplică păsărilor de curte să se aplice și lagomorfelor.

CAPITOLUL VII: VÂNAT DE CRESCĂTORIE

A. INSPECȚIA ANTE-MORTEM

(1) Inspecția ante-mortem poate fi efectuată în cadrul exploatației de origine în cazul în care sunt respectate
cerințele secțiunii III din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. În cazul în care aceste norme sunt
respectate, aceasta trebuie să fie efectuată de către un medic veterinar oficial sau desemnat.

(2) Este necesar ca inspecția ante-mortem efectuată în exploatație să cuprindă controalele registrelor sau
documentelor exploatației, inclusiv informațiile privind lanțul alimentar.

(3) În cazul în care inspecția ante-mortem este efectuată la cel mult de trei zile înainte de sosirea animalelor la
abator și în cazul în care aceste animale sunt livrate vii, este necesar ca inspecția ante-mortem la abator să
comporte numai:
(a) un control al identificării animalelor

și
(b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate normele privind bunăstarea animalelor și
că animalele nu prezintă semne ale unei stări care poate fi nocivă pentru sănătatea umană sau animală.

(4) Animalele vii inspectate la exploatație trebuie să fie însoțite de un certificat conform cu modelul care este
prevăzut la capitolul X partea A. Animalele vii inspectate la exploatație trebuie să fie însoțite de un certificat
conform cu modelul din capitolul X partea B.

B. INSPECȚIA POST-MORTEM

(1) Această inspecție trebuie să includă palparea și, în cazul în care se consideră necesar, incizia părților
animalului care au fost supuse unei alterări sau sunt suspecte din orice alt motiv.

(2) Este necesar ca procedurile de inspecție post-mortem descrise pentru bovine, ovine, porci domestici și păsări
de curte să fie aplicate speciilor corespunzătoare de vânat de crescătorie.

(3) În cazul în care animalele au fost sacrificate în exploatație, medicul veterinar oficial care operează la abator
trebuie să verifice certificatul care le însoțește.

CAPITOLUL VIII: VÂNAT SĂLBATIC

A. INSPECȚIA POST-MORTEM

(1) În momentul livrării la unitatea de prelucrare a vânatului, este necesar ca vânatul sălbatic să fie inspectat
cât mai repede.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să ia în considerare declarația sau informațiile pe care le-a prezentat
persoana calificată care participă la vânarea animalului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(3) La inspecția post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la:

(a) o examinare vizuală a carcasei, a cavităților acesteia și, după caz, a organelor în scopul de a:
(i) detecta eventuale anomalii care nu rezultă din activitatea de vânătoare. În acest scop, diagnosticul
se poate baza pe informațiile furnizate eventual de persoana calificată privind comportamentul
animalului înainte de a fi ucis,

(ii) verifica dacă moartea nu a fost cauzată de alte motive decât vânătoarea.
În cazul în care numai rezultatele examinării vizuale nu permit să se ajungă la o evaluare, este necesar
să fie efectuată o inspecție mai amănunțită într-un laborator;
(b) identificarea unor anomalii organoleptice;

(c) o palpare a organelor, în cazul în care este necesar;

164 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(d) în cazul în care presupuneri serioase duc la suspiciunea privind prezența unor reziduuri sau
contaminanți, o analiză prin sondaj a reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv
a contaminanților mediului înconjurător. În cazul în care este efectuată o inspecție mai amănunțită pe
baza acestor presupuneri, medicul veterinar oficial trebuie să aștepte concluzia acestei inspecții înainte
de a proceda la evaluarea întregului vânat ucis la o anumită vânătoare sau a părților despre care se poate
presupune că prezintă aceleași anomalii;

(e) identificarea elementelor caracteristice care indică prezența unui risc pentru sănătate din punctul de
vedere al cărnii, în special:

(i) un comportament anormal sau o perturbare a stării generale a animalului viu semnalate de
vânător;

(ii) prezența generalizată a unor tumori sau abcese în diferite organe interne sau mușchi;

(iii) prezența artritei, orhitei, o alterare patologică a ficatului sau a splinei, o inflamare a intestinelor
sau a regiunii ombilicale,

(iv) prezența unor corpuri străine care nu rezultă din activitatea de vânătoare în cavitățile corporale
și în special în interiorul stomacului și al intestinelor sau în urină, în cazul în care culoarea pleurei
sau a peritoneului prezintă o alterare (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);

(v) prezența paraziților;

(vi) formarea unei cantități importante de gaz în tractusul gastrointestinal cu alterarea culorii
organelor interne (în cazul în care viscerele respective sunt prezente);

(vii) prezența unor anomalii de culoare, de consistență sau de miros accentuate în musculatură sau în
organe;

(viii) prezența unor fracturi mai vechi deschise;

(ix) o stare de emaciere și/sau un edem generalizat sau localizat;

(x) aderențe recente în cazul organelor sau al pleurei și al peritoneului

și

(xi) alte alterări importante evidente, cum este putrefacția.

(4) În cazul în care medicul veterinar oficial cere acest lucru, coloana vertebrală și capul trebuie despicate în
sensul lungimii.

(5) În cazul în care este vorba de bucăți întregi de vânat sălbatic mic care nu au făcut obiectul unei eviscerări
imediat după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să supună un eșantion reprezentativ de animale de
aceeași proveniență unei inspecții post-mortem. În cazul în care inspecția pune în evidență o boală
transmisibilă oamenilor sau una dintre caracteristicile enumerate la punctul (3) litera (e), este necesar ca
medicul veterinar oficial să supună întregul lot unor verificări suplimentare pentru a determina dacă acesta
trebuie să fie declarat impropriu pentru consumul uman sau dacă este cazul să fie inspectată fiecare carcasă
individual.

(6) În cazul unor suspiciuni, medicul veterinar oficial poate practica alte tranșări și inspecții pe părți ale
animalelor pe care este necesar să le examineze pentru a pune un diagnostic definitiv.

B. DECIZII LUATE DUPĂ EFECTUAREA CONTROALELOR

Carnea trebuie declarată improprie pentru consumul uman în cazurile menționate la secțiunea II capitolul V,
precum și în cazul în care prezintă, la inspecția post-mortem, una dintre caracteristicile enumerate în partea A
punctul (3) litera (e).
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 165

CAPITOLUL IX: RISCURI SPECIFICE

A. ENCEFALOPATIILE SPONGIFORME TRANSMISIBILE

Controalele oficiale efectuate în ceea ce privește EST trebuie să ia în considerare cerințele Regulamentului (CE)
nr. 999/2001, precum și toate celelalte dispoziții legislative comunitare din domeniu.

B. CISTICERCOZA

(1) Procedurile de inspecție post-mortem descrise la capitolele I și IV constituie cerințele minimale pentru
identificarea cisticercozei la bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni, precum și la porci. Pot fi, de asemenea,
utilizate teste serologice specifice. În ceea ce privește bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni, incizia
maseterilor la inspecția post-mortem nu este obligatorie în cazul în care se utilizează un test serologic specific.
Această regulă este, de asemenea, valabilă în cazul în care bovinele în vârstă de peste 6 săptămâni au fost
crescute într-o exploatație declarată oficial indemnă de cisticercoză.

(2) Carnea care prezintă o infestare cu cisticercoză trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.
Cu toate acestea, în cazul în care această infestare nu este generalizată, părțile neinfectate pot fi declarate
corespunzătoare pentru consumul uman după ce au fost supuse unui tratament la rece.

C. TRICHINELOZA

(1) Carcasele de porcine (porci domestici, vânat de crescătorie și vânat sălbatic), de solipede sau de alte specii
care pot fi afectate de trichineloză trebuie să fie supuse unui examen trichineloscopic în conformitate cu
legislația comunitară care se aplică, cu excepția cazului în care în această legislație există indicații contrare.

(2) Carnea care provine de la animale infectate de trichine trebuie să fie declarată improprie pentru consumul
uman.

D. MORVA

(1) După caz, solipedele trebuie să fie supuse unei examinări pentru identificarea morvei. Identificarea morvei
la solipede cuprinde o examinare atentă a mucoaselor traheei, a laringelui, a cavităților nazale, a sinusurilor
și a ramificațiilor acestora, după despicarea capului în plan median și excizia septului nazal.

(2) Carnea care provine de la cai la care a fost diagnosticată prezența morvei trebuie să fie declarată improprie
pentru consumul uman.

E. TUBERCULOZA

(1) În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la tuberculină sau în cazul care există
alte motive pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate separat față de celelalte animale,
luându-se toate precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de
sacrificare și a personalului prezent în abator.

(2) Toată carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a permis punerea în evidență a unor
leziuni tuberculoase în mai multe organe sau părți ale carcasei trebuie să fie declarată improprie pentru
consumul uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidențiată o leziune tuberculoasă în ganglionii
limfatici ai aceluiași organ sau în aceeași parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a carcasei
și ganglionii limfatici asociați trebuie să fie declarați improprii pentru consumul uman.

F. BRUCELOZA

(1) În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei
sau în cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate separat
față de celelalte animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a
celorlalte carcase, a liniei de sacrificare și a personalului prezent în abator.

(2) Carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a permis punerea în evidență a unei bruceloze
acute trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În ceea ce privește animalele la care a fost
depistată o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei, mamelele, tractusul
genital și sângele trebuie să fie declarate improprii pentru consumul uman, chiar dacă nu a fost detectată
nici o leziune de acest tip.
166 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

CAPITOLUL X: MODELE DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ

A. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU ANIMALELE VII

03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 167

B. MODEL DE CERTIFICAT DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU ANIMALELE SACRIFICATE ÎN EXPLOATAȚIE

168 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

ANEXA II

MOLUȘTE BIVALVE VII

CAPITOLUL I: DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică moluștelor bivalve vii și, prin analogie, echinodermelor vii, tunicierilor vii și gasteropodelor
marine vii.

CAPITOLUL II: CONTROALE OFICIALE PRIVIND MOLUȘTELE BIVALVE VII CARE PROVIN DIN ZONE DE
PRODUCȚIE CLASIFICATE

A. CLASIFICAREA ZONELOR DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE

(1) Este necesar ca autoritatea competentă să stabilească amplasarea și limitele zonelor de producție și de
relocare pe care le clasifică. În cazul în care este necesar, aceasta poate îndeplini această cerință în cooperare
cu operatorul din sectorul alimentar.

(2) Este necesar ca autoritatea competentă să clasifice zonele de producție în care autorizează recoltarea
moluștelor bivalve vii în trei clase diferite, în funcție de nivelul de contaminare fecală. În cazul în care este
necesar, aceasta poate îndeplini această cerință în cooperare cu operatorul din sectorul alimentar.

(3) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa A zonele în care pot fi recoltate moluștele bivalve
vii pentru consumul uman direct. Moluștele bivalve vii care provin din aceste zone trebuie să respecte
standardele de sănătate animală care se aplică moluștelor bivalve vii prevăzute la capitolul V secțiunea VII
din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(4) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa B zonele în care pot fi recoltate moluștele bivalve
vii, dar pot fi introduse pe piață pentru consumul uman numai după ce au fost supuse unui tratament într-un
centru de purificare sau după relocare în vederea respectării standardelor de sănătate animală prevăzute la
punctul (3). Moluștele bivalve vii care provin din aceste zone nu pot depăși limita, bazată pe o testare a
numărului cel mai probabil (NCP) a cinci tuburi în trei diluții, de 4 600 E. coli la 100 g de carne și de lichid
intravalvar.

(5) Autoritatea competentă poate clasifica în Zone din clasa C zonele în care pot fi recoltate moluștele bivalve
vii, dar pot fi introduse pe piață pentru consumul uman numai după o relocare de lungă durată în vederea
respectării standardelor de sănătate animală prevăzute la punctul (3). Moluștele bivalve vii care provin din
aceste zone nu pot depăși limita, bazată pe o testare a numărului cel mai probabil (NCP) a cinci tuburi în
trei diluții, de 46 000 E. coli la 100 g de carne și de lichid intravalvar.

(6) În cazul în care autoritatea competentă decide, în principiu, să clasifice o zonă de producție sau de relocare,
aceasta trebuie:
(a) să întocmească un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animală care pot constitui o
sursă de contaminare a zonei de producție;
(b) să examineze cantitățile de poluanți organici emise în cursul diferitelor perioade ale anului, în funcție
de variațiile pe anotimpuri ale populației umane și ale populației animale în bazinul hidrografic, în
funcție de precipitații, de tratarea apelor reziduale etc.;
(c) să determine caracteristicile circulației poluanților pe baza modelelor cunoscute ale curentologiei
(știință care studiază curenții marini), ale batimetriei și ale ciclului mareelor în zona de producție
și
(d) să elaboreze un program de eșantionare a moluștelor bivalve vii în zona de producție, bazat pe
examinarea datelor stabilite, cu un număr de eșantioane, o repartizare geografică a punctelor de
eșantionare și o frecvență de eșantionare care trebuie să asigure că rezultatele analizelor sunt cele mai
reprezentative posibil pentru zona luată în considerare.

B. CONTROLUL ZONELOR DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE

(1) Zonele de producție și de relocare clasificate trebuie să fie controlate la intervale regulate pentru a verifica:
(a) că nu există fraude privind originea, proveniența și destinația moluștelor bivalve vii;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 169

(b) calitatea microbiologică a moluștelor bivalve vii în funcție de zonele de producție și de relocare;
(c) posibilitatea prezenței planctonului toxic în apele de producție și de relocare precum și a biotoxinelor
în moluștele bivalve vii
și
(d) eventualitatea prezenței contaminanților chimici în moluștele bivalve vii.

(2) În scopul aplicării punctului 1 literele (b), (c) și (d), este necesar să se stabilească planuri de eșantionare care
prevăd că aceste controale trebuie să fie efectuate la intervale regulate sau de la caz la caz dacă recoltarea
are loc la perioade neregulate. Repartizarea geografică a punctelor de eșantionare și frecvența eșantionării
trebuie să asigure că rezultatele analizelor sunt cele mai reprezentative posibil pentru zona luată în
considerare.

(3) Planurile de eșantionare care vizează controlul calității microbiologice a moluștelor bivalve vii trebuie să ia
în special în considerare:
(a) variațiile probabile ale contaminării fecale
și
(b) parametrii indicați la partea A punctul (6).

(4) Planurile de eșantionare pentru identificarea posibilității prezenței planctonului toxic în apele de producție
și de relocare precum și a biotoxinelor în moluștele bivalve vii trebuie să ia în special în considerare
eventualele variații ale prezenței planctonului care conține biotoxine marine. Eșantionarea trebuie să
cuprindă:
(a) o eșantionare periodică pentru detectarea unor schimbări în compoziția planctonului care conține
toxine și repartizarea geografică a acestora. Orice rezultat care duce la suspiciunea unei acumulări de
toxine în carnea moluștelor trebuie să fie urmat de o eșantionare intensivă;
(b) testări periodice ale toxicității pe moluștele din zona afectată care sunt cele mai sensibile la contaminare.

(5) Frecvența eșantionării în vederea analizei toxinelor prezente în moluște trebuie, ca o regulă generală, să fie
săptămânală în cursul perioadelor în care este autorizată recoltarea. Această frecvență poate fi redusă pentru
zonele specifice sau pentru tipuri specifice de moluște, în cazul în care în urma unei evaluări a riscurilor
privind prezența toxinelor sau a fitoplanctonului există indicația unui risc foarte scăzut de episod toxic. Este
necesar ca această frecvență să fie mai mare în cazul în care această evaluare arată că o eșantionare
săptămânală nu este suficientă. Evaluarea riscurilor trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice în
vederea evaluării riscului de apariție a toxinelor în moluștele bivalve vii din aceste zone.

(6) În cazul în care ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de specii crescute în
aceeași zonă, specia care prezintă ponderea cea mai mare poate fi considerată specie de referință. Aceasta
va permite exploatarea tuturor speciilor din grup în cazul în care conținuturile de toxine ale speciei de
referință sunt mai mici decât limitele regulamentare. În cazul în care conținuturile de toxine ale speciei de
referință sunt mai mari decât aceste limite, recoltarea altor specii este autorizată numai în cazul în care
analizele suplimentare practicate asupra acestor specii pun în evidență conținuturi de toxine mai mici decât
aceste limite.

(7) În ceea ce privește supravegherea planctonului, eșantioanele trebuie să fie reprezentative pentru coloana de
apă și să furnizeze informații asupra prezenței speciilor toxice și asupra evoluției populației. În cazul unei
evoluții a populației toxice care poate duce la o acumulare de toxine, frecvența eșantionării moluștelor va
trebui să crească sau vor fi aplicate măsuri de închidere preventivă a zonelor respective până la obținerea
rezultatelor analizelor toxinelor.

(8) Planurile de eșantionare pentru controlul prezenței contaminanților chimici trebuie să permită detectarea
oricărei depășiri a conținuturilor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 466/2001 al Comisiei (1).

C. DECIZIILE LUATE ÎN URMA EFECTUĂRII CONTROLULUI

(1) În cazul în care rezultatele eșantionării scot în evidență că nu au fost respectate standardele sanitare privind
moluștele sau că este pusă în pericol sănătatea umană, este necesar ca autoritatea competentă să închidă
zona de producție în cauză, împiedicând astfel recoltarea moluștelor bivalve vii. Cu toate acestea, autoritatea
competentă poate reclasifica o zonă de producție în zonă din clasa B sau C în cazul în care această zonă
respectă criteriile relevante enunțate în partea A și nu reprezintă un risc pentru sănătatea umană.

(1) JO L 77, 16.3.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 655/2004 (JO L 104, 8.4.2004, p. 48).
170 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

(2) Autoritatea competentă poate autoriza redeschiderea unei zone de producție închise numai în cazul în care
standardele sanitare privind moluștele sunt din nou în conformitate cu legislația comunitară. În cazul în care
autoritatea competentă dispune închiderea unei zone de producție din cauza prezenței planctonului sau a
conținuturilor excesive de toxine în moluște, redeschiderea acesteia este condiționată de două analize
succesive, practicate la un interval de 48 de ore cel puțin ale căror rezultate trebuie să se situeze sub limita
regulamentară. În momentul în care ia această decizie, autoritatea competentă poate lua în considerare
informația privind evoluția fitoplanctonului. În cazul în care există date solide privind dinamica toxicității
unei zone și cu condiția să fie disponibile date recente care indică tendința de scădere a toxicității, autoritatea
competentă poate decide să redeschidă zona în cazul în care o singură eșantionare oferă rezultate sub limita
regulamentară.

D. CERINȚE SUPLIMENTARE ÎN DOMENIUL CONTROLULUI

(1) Autoritatea competentă trebuie să asigure supravegherea zonelor de producție clasificate în care a interzis
recoltarea moluștelor bivalve vii sau a condiționat-o în mod special pentru a evita comercializarea
produselor nocive pentru sănătatea umană.

(2) Este necesară supravegherea zonelor de producție și de relocare prevăzută în partea B punctul (1), precum
și un sistem de control care să includă testări de laborator pentru a verifica dacă operatorii din sectorul
alimentar respectă cerințele care se aplică produselor finale în toate etapele producției, prelucrării și
distribuției. Acest control vizează în special verificarea conținuturilor de biotoxine marine și de
contaminanți care nu trebuie să fie mai mari decât limitele de siguranță și calitatea microbiologică a
moluștelor care nu trebuie să prezinte nici un pericol pentru sănătatea umană.

E. ÎNREGISTRAREA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII

Este necesar ca autoritatea competentă:

(a) să elaboreze și să actualizeze o listă a zonelor de producție și de relocare desemnate, cu indicarea detaliată
a amplasării, delimitării și clasificării acestora, în care pot fi recoltate moluștele bivalve vii în conformitate
cu cerințele prezentei anexe. Este necesar ca această listă să fie comunicată părților interesate de prezenta
anexă, în special producătorilor și responsabililor centrelor de purificare și ai centrelor de expediere;

(b) să informeze imediat părțile interesate de prezenta anexă, cum sunt producătorii și responsabilii centrelor de
purificare și ai centrelor de expediere, despre orice modificare privind amplasarea, delimitarea sau clasificarea
unei zone de producție, sau despre închiderea acesteia, fie că este temporară sau definitivă

și

(c) să intervină rapid în cazul în care controalele prevăzute de prezenta anexă arată că o zonă de producție trebuie
să fie închisă sau reclasificată sau că poate să fie redeschisă.

F. AUTOCONTROLUL EXERCITAT DE CĂTRE OPERATORII DIN SECTORUL ALIMENTAR

Pentru a se pronunța în ceea ce privește clasificarea, deschiderea sau închiderea zonelor de producție, autoritatea
competentă poate lua în considerare rezultatele controalelor realizate de către operatorii din sectorul alimentar
sau de către organizațiile care îi reprezintă. În acest caz, autoritatea competentă trebuie să fi autorizat laboratorul
care va efectua analiza și, după caz, eșantionarea și analiza trebuie să fi fost realizate în conformitate cu un
protocol convenit între autoritatea competentă și operatori sau organizația în cauză din sectorul alimentar.

CAPITOLUL III: CONTROALELE OFICIALE ALE PECTINIDELOR RECOLTATE ÎN EXTERIORUL ZONELOR DE

PRODUCȚIE CLASIFICATE

Controalele oficiale ale pectinidelor recoltate în exteriorul zonelor de producție clasificate trebuie să fie efectuate în
momentul vânzărilor de pești prin licitație, în centre de expediere și în unități de prelucrare. Aceste controale oficiale
au drept scop verificarea respectării standardelor sanitare privind moluștele bivalve vii prevăzute la capitolul V
secțiunea VII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 precum și a altor cerințe prevăzute la capitolul IX
secțiunea VII din anexa III la regulamentul respectiv.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 171

ANEXA III

PRODUSE PESCĂREȘTI

CAPITOLUL I: CONTROALE OFICIALE ALE PRODUCȚIEI ȘI INTRODUCERII PE PIAȚĂ

(1) Controalele oficiale ale producției și introducerii pe piață a produselor pescărești trebuie să cuprindă în special:

(a) un control periodic al condițiilor de igienă la debarcare și la prima vânzare;

(b) inspecții periodice ale navelor și unităților terestre, inclusiv halele de vânzare prin licitație și piețele de comerț
cu ridicata, pentru a verifica, în special:

(i) după caz, dacă sunt încă respectate condițiile autorizării;

(ii) dacă produsele pescărești sunt manipulate corect;

(iii) respectarea cerințelor în ceea ce privește igiena și temperatura

și

(iv) starea de igienă a unităților, inclusiv navele, și a instalațiilor și echipamentelor acestora și igiena
personalului

și

(c) controale ale condițiilor de depozitare și transport.

(2) Cu toate acestea, sub rezerva punctului (3), controalele navelor:

(a) pot fi efectuate în cazul în care navele fac o escală într-un port dintr-un stat membru;

(b) vizează toate navele care debarcă produse pescărești în porturile Comunității, indiferent de pavilionul sub
care navighează

și

(c) pot, în cazul în care este necesar, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion
îl arborează nava efectuează controlul oficial, fi efectuate când nava este pe mare sau când se află într-un port
din alt stat membru sau dintr-o țară terță.

(3) (a) Pentru inspectarea unei nave fabrică sau a unei nave frigorifice care navighează sub pavilionul unui stat
membru efectuată în scopul acordării unei autorizări pentru această navă, autoritatea competentă a acestui
stat membru este obligată să realizeze inspecții în conformitate cu cerințele din articolul 3, în special în ceea
ce privește duratele prevăzute la articolul 3 alineatul (2). În cazul în care este necesar, autoritatea competentă
respectivă poate inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru
sau dintr-o țară terță.

(b) În cazul în care autoritatea competentă a statului membru al cărui pavilion îl arborează nava a acordat pentru
această navă o autorizare condiționată în conformitate cu articolul 3, autoritatea competentă respectivă
poate autoriza autoritatea competentă:

(i) din alt stat membru

sau

(ii) dintr-o țară terță care este menționată într-o listă a țărilor terțe din care este autorizat importul de produse
pescărești stabilită în conformitate cu articolul 11, să realizeze o inspecție de monitorizare în vederea
acordării unei autorizații definitive sau să proroge o autorizație condiționată în conformitate cu articolul
3 alineatul (1) litera (b) sau să mențină autorizația în faza de examinare în conformitate cu articolul 3
alineatul (4). În cazul în care este necesar, autoritatea competentă respectivă poate inspecta nava când
aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o țară terță.

(4) În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru autorizează autoritatea competentă din alt stat
membru sau dintr-o țară terță să realizeze inspecții în numele acesteia în conformitate cu punctul (3), cele două
autorități competente stabilesc împreună modalitățile de realizare a acestei inspecții. Este necesar ca aceste
modalități să ofere, în special, garanția că autoritatea competentă din statul membru sub al cărui pavilion
navighează vasul primește imediat un raport privind rezultatele inspecțiilor și orice suspiciune de neconformitate
care să-i permită să ia măsurile necesare.
172 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

CAPITOLUL II: CONTROALELE OFICIALE ALE PRODUSELOR PESCĂREȘTI

Controalele oficiale ale produselor pescărești trebuie să cuprindă cel puțin elementele care urmează.

A. EVALUĂRILE ORGANOLEPTICE

Este necesar să fie efectuate controale organoleptice aleatorii în toate etapele producției, prelucrării și distribuției.
Aceste controale au drept scop, în special, verificarea respectării criteriilor de prospețime stabilite în conformitate
cu legislația comunitară. Aceasta înseamnă, în special, să se verifice, în toate etapele producției, prelucrării și
distribuției, dacă produsele pescărești depășesc liniile de bază cel puțin ale criteriilor de prospețime stabilite în
conformitate cu legislația comunitară.

B. INDICATORII DE PROSPEȚIME

În cazul în care examinarea organoleptică pune sub semnul întrebării prospețimea produselor pescărești, pot fi
prelevate probe care să fie supuse unor testări în laborator pentru determinarea conținuturilor de azot bazic
volatil total (TVB-N) și de azot-trimetilamină (TMA-N).

Autoritatea competentă trebuie să utilizeze criteriile stabilite de legislația comunitară.

În cazul în care evaluarea organoleptică pune sub semnul întrebării și alți parametri care pot afecta sănătatea
umană, este necesar să fie prelevate probe corespunzătoare în scopul verificării.

C. HISTAMINA

Este necesar să fie efectuate teste aleatorii de control al histaminei în scopul verificării respectării conținuturilor
stabilite de legislația comunitară.

D. REZIDUURILE ȘI CONTAMINANȚII

Este necesar să fie adoptate dispoziții pentru a controla nivelurile de reziduuri și de contaminanți în conformitate
cu legislația comunitară.

E. CONTROALELE MICROBIOLOGICE

Este necesar să fie efectuate controale microbiologice, în cazul în care acest lucru este necesar în conformitate
cu normele și criteriile stabilite în această privință de legislația comunitară.

F. PARAZIȚII

Este necesar să fie efectuate teste aleatorii în scopul verificării respectării legislației comunitare privind paraziții.

G. PRODUSELE PESCĂREȘTI TOXICE

Este necesar să fie efectuate controale pentru a asigura că următoarele produse pescărești nu sunt introduse pe
piață:
1. peștii toxici din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodontidae și Canthigasteridae
și
2. produsele pescărești care conțin biotoxine cum sunt Ciguatera sau alte toxine periculoase. Cu toate acestea,
produsele pescărești derivate din moluște bivalve, echinoderme, tunicieri și gasteropode marine pot fi
introduse pe piață cu condiția să fi fost produse în conformitate cu secțiunea VII din anexa III la Regulamentul
(CE) nr. 853/2004 și să respecte standardele prevăzute la capitolul V punctul (2) din prezenta secțiune.

CAPITOLUL III: DECIZII ÎN URMA EFECTUĂRII CONTROALELOR

Este necesar ca produsele pescărești să fie declarate improprii pentru consumul uman:
1. în cazul în care controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice sau examenele pentru identificarea
paraziților arată că acestea nu sunt în conformitate cu legislația comunitară relevantă;
2. în cazul în care au în părțile comestibile conținuturi de contaminanți sau de reziduuri care depășesc limitele
stabilite de legislația comunitară sau la niveluri care fac ca absorbția alimentară calculată să depășească dozele
zilnice sau săptămânale admisibile pentru oameni;
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 173

3. în cazul în care provin din:

(i) pești toxici;

(ii) produse pescărești care nu respectă cerințele capitolului II partea G punctul (2) privind biotoxinele

sau

(iii) moluște bivalve, echinoderme, tunicieri sau gasteropode marine care conțin o cantitate totală de biotoxine
marine care depășește limitele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004

sau

4. în cazul în care autoritățile competente consideră că acestea pot constitui un risc pentru sănătatea publică sau
animală sau sunt, din orice alt motiv, improprii pentru consumul uman.
174 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

ANEXA IV

LAPTE CRUD ȘI PRODUSE LACTATE

CAPITOLUL I: INSPECȚIA EXPLOATAȚIILOR DE PRODUCȚIE A LAPTELUI

(1) Animalele din exploatațiile de producție a laptelui trebuie să fie supuse unor controale oficiale în vederea
verificării respectării condițiilor de sănătate animală privind producția de lapte crud și în special starea de sănătate
a animalelor și utilizarea medicamentelor de uz veterinar.

Aceste controale se pot desfășura cu ocazia controalelor veterinare realizate în cadrul dispozițiilor comunitare
privind sănătatea animală sau publică sau bunăstarea animalelor și pot fi efectuate de un medic veterinar
desemnat.

(2) În cazul în care există motive de a îndoială că sunt respectate condițiile de sănătate animală, starea de sănătate
generală a animalelor trebuie să facă obiectul unui control.

(3) Este necesar ca exploatațiile de producție a laptelui să fie supuse unor controale oficiale în scopul verificării
respectării cerințelor în ceea ce privește igiena. Aceste controale oficiale pot comporta inspecții și/sau o
monitorizare a controalelor efectuate de către organizațiile profesionale. În cazul în care se constată că igiena
este necorespunzătoare, este necesar ca autoritatea competentă să verifice dacă au fost luate măsurile
corespunzătoare pentru remedierea situației.

CAPITOLUL II: CONTROLUL LAPTELUI CRUD ÎN MOMENTUL COLECTĂRII

(1) Autoritatea competentă trebuie să supervizeze controalele efectuate în conformitate cu partea III capitolul I
secțiunea IX din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(2) În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu a remediat situația în termen de trei luni după prima
notificare a nerespectării criteriilor privind conținutul de germeni și conținutul de celule somatice, este necesar
ca livrarea laptelui crud care provine de la exploatația de producție în cauză să fie suspendată sau, în conformitate
cu o autorizație specifică sau cu instrucțiuni generale din partea autorității competente, să fie supusă unor cerințe,
în ceea ce privește prelucrarea și utilizarea, necesare protecției sănătății publice. Va trebui ca această suspendare
sau aceste cerințe să rămână în vigoare până când operatorul din sectorul alimentar dovedește că laptele crud
respectă din nou criteriile necesare.
03/vol. 56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 175

ANEXA V

UNITĂȚI DISPENSATE DE OBLIGAȚIA DE A FI MENȚIONATE ÎN LISTA PREVĂZUTĂ LA

ARTICOLUL 12 ALINEATUL (1)

Următoarele unități din țări terțe nu trebuie să fie menționate în listele stabilite și actualizate în conformitate cu
articolul 12 alineatul (4):
1. unitățile care prelucrează produse de origine animală pentru care anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 nu
stabilește nici o cerință;
2. unitățile care asigură exclusiv activități de producție primară;

3. unitățile care asigură exclusiv operațiuni de transport;

4. unitățile care efectuează exclusiv depozitarea produselor de origine animală pentru care nu este necesară o
reglementare a temperaturii.
176 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 56

ANEXA VI

CERINȚE PRIVIND CERTIFICATELE CARE ÎNSOȚESC IMPORTURILE

(1) Reprezentantul autorității competente din țara terță de expediere care eliberează un certificat care însoțește un lot
de produse de origine animală destinate Comunității trebuie să semneze certificatul și să se asigure că acesta are
o ștampilă oficială. Această cerință este valabilă pentru fiecare pagină a certificatului în cazul în care acesta are
mai multe pagini. În cazul navelor fabrică, autoritatea competentă poate autoriza căpitanul sau un alt ofițer al
navei să semneze certificatul.

(2) Certificatele trebuie să fie întocmite în limba (limbile) oficială(e) a(le) țării terțe de expediere și a(le) statului membru
în care este efectuată inspecția la frontieră sau să fie însoțite de o traducere autorizată în această (aceste) limbă(i).
În cazul în care statul membru de destinație solicită acest lucru, certificatele trebuie de asemenea să fie însoțite
de o traducere autorizată în limba (limbile) oficială(e) a(le) statului membru respectiv. Cu toate acestea, statele
membre pot accepta să fie utilizată o limbă oficială a Comunității alta decât limba acestora.

(3) Este necesar ca versiunea originală a certificatului să însoțească loturile la intrarea în Comunitate.
(4) Certificatele trebuie să conțină:
(a) o foaie de hârtie unică

sau

(b) două sau mai multe pagini care fac parte dintr-o foaie de hârtie unică și indivizibilă
sau

(c) o secvență de pagini numerotate pentru a arăta că este vorba de o pagină specifică a unei secvențe finite (de
exemplu: „pagina 2 din 4”).

(5) Certificatele trebuie să poarte un număr de identificare unic. În cazul în care certificatul este format dintr-o
secvență de pagini, fiecare pagină trebuie să indice acest număr.

(6) Certificatul trebuie să fie eliberat înainte ca lotul la care se referă să înceteze a fi supus controlului autorității
competente din țara terță de expediere.
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
32005R0001
L 3/1 JURNALUL OFICIAL AL UNIUNII EUROPENE
REGULAMENTUL (CE) NR. 1/2005 AL CONSILIULUI
din 22 decembrie 2004
privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a
Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în
special articolul 37,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social
European (2),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
întrucât:
(1) Protocolul privind protecția și bunăstarea animalelor ane-
xat la tratat dispune ca la formularea și punerea în aplicare
a politicii agricole și politicii transporturilor, Comunitatea
și statele membre să ia în considerare toate aspectele cerin-
țelor de bunăstare a animalelor.
(2) În temeiul Directivei 91/628/CEE a Consiliului din
19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în timpul
transportului (3), Consiliul adoptă norme în domeniul
transportului animalelor cu scopul de a elimina obstacolele
tehnice din calea schimburilor cu animale vii și de a per-
mite o bună funcționare a organizațiilor de piață, asigu-
rând în același timp un nivel satisfăcător de protecție a ani-
malelor respective.
(3) Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu
privind experiența dobândită de statele membre de la
punerea în aplicare a Directivei 95/29/CE a Consiliului din
29 iunie 1995 de modificare a Directivei 91/628/CEE pri-
vind protecția animalelor în timpul transportului (4), în
conformitate cu Directiva 91/628/CEE, a recomandat
modificarea legislației comunitare existente în acest
domeniu.
(1) Aviz emis la 30 martie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2) JO C 110, 30.4.2004, p. 135.
(3) JO L 340, 11.12.1991, p. 17, astfel cum a fost modificată ultima dată
prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(4) JO L 148, 30.6.1995, p. 52.
3
5.10.2005
(4) Majoritatea statelor membre au ratificat Convenția euro-
peană privind protecția animalelor în timpul transportului
internațional, iar Consiliul a mandatat Comisia să
negocieze, în numele Comunității, Convenția europeană
revizuită privind protecția animalelor în timpul transpor-
tului internațional.
(5) Din considerente de bunăstare a animalelor, transportul
animalelor în călătorii de lungă durată, inclusiv al anima-
lelor pentru sacrificare, ar trebui limitat în cea mai mare
măsură posibilă.
(6) La 19 iunie 2001 (5), Consiliul a invitat Comisia să prezinte
propuneri pentru asigurarea unei puneri în aplicare efici-
ente și a unui control strict al legislației comunitare
existente, pentru îmbunătățirea protecției și bunăstării ani-
malelor, precum și pentru prevenirea apariției și răspândirii
bolilor animale infecțioase și pentru adoptarea unor cerințe
mai stricte pentru a evita durerea și suferința animalelor,
astfel încât să se asigure bunăstarea și sănătatea animalelor
în timpul transportului și după transport.
(7) La 13 noiembrie 2001, Parlamentul European a solicitat
Comisiei să prezinte propuneri de modificare a reglemen-
tărilor comunitare existente privind transportul animale-
lor, în special cu scopul:
— de a consulta comitetul științific competent cu privire
la durata transportului de animale;
— de a prezenta un model european armonizat de
certificat pentru transportatori; de a armoniza planurile
de itinerar pentru călătoriile de lungă durată;
— de a se asigura că fiecare membru al personalului însăr-
cinat cu manipularea animalelor în timpul transportu-
lui a beneficiat de un curs de pregătire recunoscut de
autoritățile competente și
— de se asigura că respectivele controale sanitar - veteri-
nare la punctele de control la frontieră ale Comunității
includ un control amănunțit al condițiilor de bunăstare
în care sunt transportate animalele.
(5) JO C 273, 28.9.2001, p. 1.
4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(8) La 11 martie 2002, Comitetul științific pentru sănătatea și
bunăstarea animalelor adoptă un aviz privind bunăstarea
animalelor în timpul transportului. Legislația comunitară
ar trebui, în consecință, să fie modificată pentru a lua în
considerare noile dovezi științifice, acordându-se prioritate,
în același timp, necesității de a asigura un control strict
aplicării sale în viitorul imediat.
(9) Vor fi prezentate propuneri de dispoziții specifice pentru
păsări de curte, pisici și câini imediat ce avizele relevante
ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
(AESA) vor fi disponibile.
(10) În lumina experienței dobândite prin aplicarea Directivei
91/628/CEE în ceea ce privește armonizarea legislației
comunitare privind transportul animalelor și, având în
vedere dificultățile apărute din cauza diferențelor de trans-
punere a directivei în cauză la nivel național, este mai
convenabil să se stabilească norme comunitare în acest
domeniu, sub forma unui regulament. Până la adoptarea
unor dispoziții detaliate pentru anumite specii cu nevoi
speciale, care reprezintă doar o parte limitată din efectivele
de animale la nivel comunitar, este oportun ca statelor
membre să li se permită să adopte sau să mențină norme
naționale suplimentare aplicabile transportului de animale
din speciile în cauză.
(11) În scopul aplicării consecvente și eficiente a prezentului
regulament pe teritoriul Comunității în lumina principiu-
lui său de bază conform căruia animalele nu trebuie să fie
transportate în condiții care le-ar putea provoca răni sau
suferințe inutile, este oportun să se adopte dispoziții deta-
liate privind nevoile speciale care decurg din utilizarea dife-
ritelor modalități de transport. Astfel de dispoziții detaliate
ar trebui interpretate și aplicate în conformitate cu
principiul menționat anterior și ar trebui să fie actualizate
la timp, în special în lumina noilor opinii științifice, ori de
câte ori par să nu mai garanteze respectarea acestui
principiu pentru anumite specii sau modalități de
transport.
(12) Transportul în scop comercial nu este limitat la transportul
care implică schimbul imediat de bani, bunuri sau servicii.
Transportul în scop comercial include, în special,
transportul care implică sau vizează, direct sau indirect, un
câștig financiar.
(13) Descărcarea și reîncărcarea ulterioară a animalelor ar putea
constitui, de asemenea, o sursă de stres pentru acestea, iar
contactul la punctele de control, denumite anterior puncte
de așteptare, ar putea duce, în anumite condiții, la
03/vol. 62
răspândirea bolilor infecțioase. În consecință, este oportun
să se prevadă măsuri specifice pentru protecția sănătății
și bunăstării animalelor în perioadele de repaus la punctele
de control. În consecință, este necesar să se modifice
dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1255/97 al Consiliu-
lui din 25 iunie 1997 privind criteriile comunitare prevă-
zute pentru punctele de așteptare și de modificare a
planului de itinerar prevăzut de anexa la Directiva
91/628/CEE (1).
(14) Condițiile improprii pentru bunăstarea animalelor se dato-
rează, deseori, lipsei de educație. În consecință, ar trebui ca
pregătirea să constituie o cerință de bază pentru orice
persoană care manipulează animalele în timpul transpor-
tului, iar cursurile de pregătire ar trebui să fie susținute
doar de organizații autorizate de autoritățile competente.
(15) Condițiile de bunăstare a animalelor în timpul transportu-
lui sunt, în principal, rezultatul conduitei zilnice a trans-
portatorilor. Controalele efectuate de autoritățile compe-
tente pot fi împiedicate, întrucât transportatorii sunt liberi
să își desfășoare activitatea în diferite state membre. În con-
secință, transportatorii ar trebui să fie mai responsabili și
transparenți cu privire la statutul și operațiunile lor. Ei ar
trebui, cu precădere, să facă dovada autorizării lor, să
raporteze sistematic eventualele dificultăți și să păstreze
înregistrări precise ale acțiunilor și rezultatelor lor.
(16) Transportul animalelor nu implică doar transportatorii, ci
și alte categorii de operatori economici precum agriculto-
rii, comercianții, centrele de colectare și abatoarele. În con-
secință, unele obligații privind bunăstarea animalelor ar
trebui să fie extinse la toți operatorii implicați în
transportul animalelor.
(17) Centrele de colectare joacă un rol decisiv în transportul
unor specii de animale. În consecință, centrele de colectare
ar trebui să se asigure că legislația comunitară privind
protecția animalelor în timpul transportului este cunoscută
și respectată de către angajații și vizitatorii lor.
(18) Călătoriile de lungă durată pot fi mai dăunătoare pentru
bunăstarea animalelor decât călătoriile de scurtă durată. De
aceea, ar trebui elaborate proceduri specifice care să asigure
o mai bună consolidare a standardelor, în special prin
creșterea trasabilității acestor operațiuni de transport.
(1) JO L 174, 2.7.1997, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin
Regulamentul (CE) nr. 1040/2003 (JO L 151, 19.6.2003, p. 21).
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(19) Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din
20 decembrie 1985 de armonizare a anumitor dispoziții
din domeniul social privind transportul rutier (1) prevede
perioadele maxime de conducere și perioadele minime de
repaus pentru conducătorii de vehicule rutiere. Este opor-
tun să se reglementeze în mod similar și transportul de
animale. Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului
din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în
transportul rutier (2) prevede instalarea și utilizarea de apa-
rate de înregistrare pentru a se asigura verificarea eficientă
a respectării legislației sociale privind transportul rutier.
Este necesar ca astfel de date înregistrate să fie disponibile
și verificate în scopul aplicării perioadelor limită de
transport prevăzute de legislația privind bunăstarea anima-
lelor.
(20) Schimbul insuficient de informații între autoritățile com-
petente duce la punerea în aplicare inadecvată a legislației
comunitare privind protecția animalelor în timpul trans-
portului. În consecință, este necesar să se stabilească
proceduri flexibile care să îmbunătățească colaborarea între
autoritățile competente din diversele state membre.
(21) Ecvideele înregistrate, în temeiul definiției din articolul 2
litera (c) din Directiva 90/426/CEE (3), sunt transportate
frecvent în scopuri necomerciale, iar aceste transporturi
trebuie să se desfășoare în conformitate cu obiectivele
generale ale prezentului regulament. Având în vedere
natura acestor transporturi, pare oportun să se prevadă o
derogare de la anumite dispoziții în cazul transportului de
ecvidee înregistrate în vederea unor competiții, curse, eve-
nimente culturale sau pentru reproducere. Cu toate acestea,
nu este oportun ca derogările în cauză să se aplice ecvide-
elor transportate, direct sau după tranzitarea printr-o piață
sau un centru de colectare, spre un abator pentru sacrifi-
care, care sunt considerate „ecvidee pentru sacrificare” în
conformitate cu articolul 2 litera (d) și articolul 8 alinea-
tul (1) a doua liniuță din Directiva 90/426/CEE.
(22) Urmărirea inadecvată a încălcărilor legislației în domeniul
bunăstării animalelor încurajează nerespectarea acestei
legislații și conduce la denaturarea concurenței. În conse-
cință, ar trebui să se stabilească proceduri uniforme pe
întreg teritoriul Comunității pentru a mări numărul con-
troalelor și a aplica sancțiuni pentru încălcarea legislației în
domeniul bunăstării animalelor. Statele membre ar trebui
să stabilească norme privind sancțiunile pentru încălcările
(1) JO L 370, 31.12.1985, p. 1.
(2) JO L 370, 31.12.1985, p. 8, astfel cum a fost modificat ultima dată
prin Regulamentul (CE) nr. 432/2004 al Comisiei (JO L 71,
10.3.2004, p. 3).
(3) JO L 224, 18.8.1990, p. 42, astfel cum a fost modificată ultima dată
prin Directiva 2004/68/CE (JO L 139, 30.4.2004, p. 320).
5
dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea
lor în aplicare. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente,
proporționate și disuasive.
(23) Un număr semnificativ de animale sunt transportate cu
nave pentru animale vii pe durate foarte lungi de timp
dinspre și înspre Comunitate, iar transportul pe cale
maritimă poate fi verificat la punctul de plecare. În conse-
cință, este esențial să se stabilească măsuri și standarde spe-
cifice pentru această modalitate de transport.
(24) În interesul consecvenței legislației comunitare, Directiva
64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind pro-
blemele de sănătate animală care afectează schimburi intra-
comunitare cu bovine și porcine (4) ar trebui modificată
pentru a se adapta la prezentul regulament în ceea ce pri-
vește autorizarea centrelor de colectare și cerințele pentru
transportatori.
(25) De asemenea, Directiva 93/119/CE a Consiliului din
22 decembrie 1993 privind protecția animalelor în
momentul sacrificării și uciderii (5) ar trebui modificată
pentru a se adapta la prezentul regulament în ceea ce pri-
vește utilizarea vergelelor electrice.
(26) Normele și procedurile de informare prevăzute de Direc-
tiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 pri-
vind asistența reciprocă pe care autoritățile administrative
ale statelor membre și-o acordă și colaborarea dintre
acestea și Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a
legislației în sectorul veterinar și zootehnic (6) ar trebui să
se aplice în ceea ce privește bunăstarea animalelor în
timpul transportului pentru a se asigura respectarea pre-
zentului regulament.
(27) Decizia 98/139/CE a Comisiei (7) stabilește anumite norme
detaliate pentru controalele la fața locului efectuate în
sectorul veterinar de către experți ai Comisiei în statele
membre, care ar trebui să asigure respectarea uniformă a
prezentului regulament.
(28) Prezentul regulament stabilește dispoziții privind ventilația
în vehiculele rutiere care transportă animale pe durate mari
de timp. În consecință, ar trebui abrogat Regulamentul (CE)
nr. 411/98 al Consiliului din 16 februarie 1998 privind
standardele suplimentare de protecție a animalelor aplica-
bile vehiculelor rutiere utilizate pentru transportul anima-
lelor în călătorii cu o durată de peste opt ore (8).
(4) JO P 121, 29.7.1964, p. 1977/64, astfel cum a fost modificată ultima
dată prin Regulamentul (CE) nr. 21/2004 (JO L 5, 9.1.2004, p. 8).
(5) JO L 340, 31.12.1993, p. 21, astfel cum a fost modificată ultima dată
prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).
(6) JO L 351, 2.12.1989, p. 34.
(7) JO L 38, 12.2.1998, p. 10.
(8) JO L 52, 21.2.1998, p. 8.
6 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(29) Este oportun să se prevadă o procedură simplă care să îi
permită Consiliului să actualizeze anumite elemente teh-
nice importante din prezentul regulament, în special în
lumina unei evaluări a impactului său asupra transportului
de animale vii în cadrul unei Comunități extinse și să sta-
bilească specificațiile sistemului de navigație care trebuie
utilizat pentru toate mijloacele de transport rutier, având în
vedere viitoarele evoluții tehnologice din acest domeniu,
precum realizarea sistemului Galileo.
(30) Este oportun să se prevadă o posibilitate de a acorda
derogări pentru a se ține seama de distanța la care se află
anumite regiuni față de zona continentală a Comunității, în
special pentru regiunile cele mai îndepărtate prevăzute la
articolul 299 din tratat.
(31) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului
regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia
1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire
a modalităților de exercitare a competențelor de punere în
aplicare conferite Comisiei (1),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
SFERĂ DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI CONDIȚII
GENERALE PENTRU TRANSPORTUL DE ANIMALE
Articolul 1
Sfera de aplicare
(1) Prezentul regulament se aplică transportului de animale
vertebrate vii în interiorul Comunității, inclusiv controalelor spe-
cifice pe care funcționarii competenți le efectuează asupra loturi-
lor care intră sau ies de pe teritoriul vamal al Comunității.
(2) Articolele 3 și 27 se aplică exclusiv:
(a) transportului de animale efectuat de agricultori folosind
vehicule agricole sau mijloace de transport proprii, în situați-
ile în care condițiile geografice impun transportul anumitor
categorii de animale în vederea transhumanței sezoniere;
(b) transportului efectuat de agricultori al propriilor animale, cu
propriile mijloace de transport, pe o distanță mai mică de 50
de kilometri de la exploatația lor.
(3) Prezentul regulament nu constituie un obstacol în calea unor
măsuri naționale mai stricte care au ca scop îmbunătățirea
bunăstării animalelor în timpul transportului care se desfășoară în
(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
03/vol. 62
întregime pe teritoriul unui stat membru sau în timpul transpor-
tului maritim cu plecare de pe teritoriul unui stat membru.
(4) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere legislației
sanitar-veterinare comunitare.
(5) Prezentul regulament nu se aplică transportului de animale
care nu are legătură cu o activitate economică și transportului de
animale direct la sau de la cabinete sau clinici veterinare, cu avizul
unui medic veterinar.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:
(a) „animale” înseamnă animale vertebrate vii;
(b) „centre de colectare” înseamnă locații precum exploatații,
centre de colectare și piețe, în care ecvideele domestice sau
animalele domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau
porcină care provin din diverse exploatații sunt grupate în
vederea constituirii loturilor;
(c) „însoțitor” înseamnă o persoană direct răspunzătoare de
bunăstarea animalelor, care le însoțește în timpul călătoriei;
(d) „punct de control la frontieră” înseamnă posturile de control
desemnate și autorizate în conformitate cu articolul 6 din
Directiva 91/496/CEE (2) pentru efectuarea controalelor sani-
tare veterinare la animalele care sosesc din țări terțe la fron-
tiera teritoriului comunitar;
(e) „legislația sanitar-veterinară comunitară” înseamnă legislația
menționată de capitolul 1 din anexa A la Directiva
90/425/CEE (3) și normele de aplicare ulterioare;
(f) „autoritatea competentă” înseamnă autoritatea centrală a
unui stat membru care are competența de a efectua controale
privind bunăstarea animalelor sau orice altă autoritate căreia
aceasta i-a delegat competența respectivă;
(g) „container” înseamnă orice fel de ladă, cutie, recipient sau altă
structură rigidă utilizată pentru transportul de animale și care
nu constituie un mijloc de transport;
(h) „puncte de control” înseamnă punctele de control prevăzute
de Regulamentul (CE) nr. 1255/97;
(i) „punct de ieșire” înseamnă un punct de control la frontieră
sau orice altă locație desemnată de către un stat membru prin
care animalele părăsesc teritoriul vamal al Comunității;
(2) JO L 268, 24.9.1991, p. 56, astfel cum a fost modificată ultima dată
prin Actul de aderare din 2003.
(3) JO L 224, 18.8.1990, p. 29, astfel cum a fost modificată ultima dată
prin Directiva 2002/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului
(JO L 315, 19.11.2002, p. 14).
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(j) „călătorie” înseamnă întreaga operațiune de transport, de la
locul de plecare la locul de destinație, inclusiv descărcarea,
cazarea și încărcarea în anumite puncte intermediare ale călă-
toriei;
(k) „deținător” înseamnă persoana fizică sau juridică, cu excep-
ția transportatorului, care este responsabilă pentru animale
sau este însărcinată cu manipularea animalelor, permanent
sau temporar;
(l) „navă pentru animale vii” înseamnă o navă care este utilizată
sau este destinată utilizării pentru transportul de ecvidee
domestice sau animale domestice din speciile bovină, ovină,
caprină sau porcină, alta decât o navă roll-on-roll-off sau o
navă care transportă animale în containere mobile;
(m) „călătorie de lungă durată” înseamnă o călătorie care depă-
șește 8 ore, începând cu momentul în care este mutat primul
animal din lot;
(n) „mijloc de transport” înseamnă vehicule rutiere sau feroviare,
nave sau aeronave utilizate pentru transportul de animale;
(o) „sisteme de navigație” înseamnă infrastructuri prin satelit care
furnizează servicii de cronometrare și poziționare globale,
continue, corecte și garantate sau orice tehnologie care fur-
nizează servicii considerate echivalente în sensul prezentului
regulament;
(p) „medic veterinar oficial” înseamnă medicul veterinar desem-
nat de autoritatea competentă a statului membru;
(q) „organizator” înseamnă:
(i) un transportator care a subcontractat cel puțin unui alt
transportator o parte dintr-o călătorie sau
(ii) o persoană fizică sau juridică ce a contractat cu mai mulți
transportatori pentru o călătorie sau
(iii) o persoană care a semnat secțiunea 1 din jurnalul de
călătorie prevăzut de anexa II;
(r) „loc de plecare” înseamnă locul în care animalul este încărcat
prima oară într-un mijloc de transport, cu condiția să fi fost
adăpostit în locul respectiv timp de cel puțin 48 ore înainte
de plecare.
Cu toate acestea, centrele de colectare autorizate în
conformitate cu legislația sanitar-veterinară comunitară pot
fi considerate loc de plecare, dacă:
(i) distanța parcursă între primul loc de încărcare și centrul
de colectare este mai mică de 100 km sau
7
(ii) animalele au fost adăpostite și au avut la dispoziție sufi-
cient material pentru așternut, au fost dezlegate, în
măsura posibilităților, și au fost adăpate cu cel puțin șase
ore înainte de plecarea de la centrul de colectare;
(s) „loc de destinație” înseamnă locul în care animalul este
descărcat dintr-un mijloc de transport și
(i) adăpostit timp de cel puțin 48 ore înainte de plecare sau
(ii) sacrificat;
(t) „punct de repaus sau transfer” înseamnă orice oprire în cursul
călătoriei care nu este locul de destinație, inclusiv un loc în
care animalele au fost introduse într-un alt mijloc de
transport, fiind sau nu descărcate;
(u) „ecvidee înregistrate” înseamnă ecvidee înregistrate în
conformitate cu Directiva 90/426/CEE (1);
(v) „navă roll-on-roll-off” înseamnă o navă maritimă care dis-
pune de facilitățile necesare pentru îmbarcarea și debarcarea
vehiculelor rutiere sau feroviare;
(w) „transport” înseamnă deplasarea animalelor efectuată cu unul
sau mai multe mijloace de transport și operațiunile conexe,
inclusiv încărcarea, descărcarea, transferul și repausul, până
la încheierea descărcării animalelor la locul de destinație;
(x) „transportator” înseamnă persoana fizică sau juridică care
transportă animale în nume propriu sau în numele unei terțe
părți;
(y) „ecvidee neîmblânzite” înseamnă ecvidee care nu pot fi legate
sau duse de căpăstru fără a li se provoca agitație, durere sau
suferință inutilă;
(z) „vehicul” înseamnă un mijloc de transport cu roți, care este
propulsat sau remorcat.
Articolul 3
Condiții generale pentru transportul de animale
O persoană nu poate transporta animale sau încredința animale în
vederea transportului în condiții care le pot provoca răni sau
suferințe inutile.
În plus, următoarele condiții trebuie respectate:
(a) în prealabil, au fost luate toate măsurile necesare pentru a
reduce durata călătoriei și a satisface nevoile animalelor în
timpul călătoriei;
(b) animalele se află într-o stare bună pentru a fi transportate;
(c) mijloacele de transport sunt proiectate, construite, întreținute
și utilizate astfel încât să se evite rănirea și suferința animale-
lor și să se asigure siguranța acestora;
(1) JO L 224, 18.8.1990, p. 42, astfel cum a fost modificată ultima dată
prin Directiva 2004/68/CE (JO L 139, 30.4.2004, p. 320).
8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(d) echipamentele de încărcare și descărcare sunt proiectate,
construite, întreținute și utilizate astfel încât să se evite rănirea
și suferința animalelor și să se asigure siguranța acestora;
(e) personalul însărcinat cu manipularea animalelor are
pregătirea sau competența necesară în acest sens și își înde-
plinesc atribuțiile fără a face uz de violență sau orice alte
metode care pot provoca panică, răni sau suferință inutilă ani-
malelor;
(f) transportul este efectuat fără întârziere până la locul de desti-
nație, iar condițiile de bunăstare a animalelor sunt verificate
în mod regulat și menținute la un nivel corespunzător;
(g) animalele beneficiază de suficientă suprafață de sol și o înăl-
țime corespunzătoare taliei lor și călătoriei planificate;
(h) la intervale de timp corespunzătoare, animalelor li se asigură
apă, hrană și repaus într-o cantitate și de o calitate adecvată
speciei și taliei acestora.
CAPITOLUL II
ORGANIZATORI, TRANSPORTATORI, DEȚINĂTORI ȘI
CENTRE DE COLECTARE
Articolul 4
Documentația de transport
(1) O persoană nu poate transporta animale fără a deține în mij-
locul de transport documentația din care să rezulte:
(a) originea și proprietarul animalelor;
(b) locul de plecare al animalelor;
(c) data și ora plecării;
(d) locul de destinație prevăzut;
(e) durata estimată a călătoriei preconizate.
(2) La cerere, transportatorul pune la dispoziția autorității com-
petente documentația prevăzută la alineatul (1).
Articolul 5
Obligații de planificare pentru transportul de animale
(1) Transportul de animale poate fi contractat sau subcontractat
doar cu transportatori autorizați în conformitate cu articolul 10
alineatul (1) sau articolul 11 alineatul (1).
03/vol. 62
(2) Transportatorii identifică o persoană fizică răspunzătoare
pentru transport și se asigură că informațiile privind planificarea,
execuția și încheierea etapei din călătorie pe care au contractat-o
pot fi obținute în orice moment.
(3) Organizatorii se asigură că pentru fiecare călătorie în parte:
(a) bunăstarea animalelor nu este compromisă prin coordonarea
insuficientă a diferitelor etape ale călătoriei; iar condițiile
meteorologice sunt luate în considerare și
(b) există o persoană fizică care furnizează autorității competente,
în orice moment, informații privind planificarea, execuția și
încheierea călătoriei.
(4) În cazul călătoriilor de lungă durată între state membre și în
țări terțe pentru ecvidee domestice, altele decât ecvideele înregis-
trate, și animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină și
porcină, transportatorii și organizatorii respectă prevederile din
jurnalul de călătorie prevăzut de anexa II.
Articolul 6
Transportatori
(1) O persoană poate acționa în calitate de transportator exclusiv
în temeiul unei autorizații eliberate de autoritatea competentă în
conformitate cu articolul 10 alineatul (1) sau, în cazul călătoriilor
de lungă durată, cu articolul 11 alineatul (1). În timpul transpor-
tului animalelor, autorității competente i se pune la dispoziție o
copie a autorizației.
(2) Transportatorii comunică autorității competente orice modi-
ficare în legătură cu informațiile și documentele prevăzute la
articolul 10 alineatul (1) sau, în cazul călătoriilor de lungă durată,
la articolul 11 alineatul (1), în cel mult 15 zile lucrătoare de la data
efectuării modificărilor.
(3) Transportatorii efectuează transporturi de animale în
conformitate cu normele tehnice prevăzute de anexa I.
(4) Transportatorii încredințează manipularea animalelor unor
persoane care dispun de pregătirea necesară privind dispozițiile
relevante din anexele I și II.
(5) O persoană poate conduce sau acționa în calitate de însoțitor
pe un vehicul rutier care transportă ecvidee domestice sau animale
domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină sau
păsări de curte numai în cazul în care deține un certificat de com-
petență profesională în conformitate cu articolul 17 alineatul (2).
În timpul transportului animalelor, autorității competente i se
pune la dispoziție certificatul de competență profesională.
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(6) Transportatorii se asigură că există un însoțitor pentru fiecare
lot de animale, cu excepția următoarelor cazuri:
(a) animalele sunt transportate în containere care sunt securizate,
ventilate corespunzător și care, atunci când este necesar,
conțin suficientă hrană și apă, în distribuitoare care nu se pot
răsturna, pentru o călătorie cu o durată de două ori mai lungă
decât durata estimată;
(b) șoferul îndeplinește atribuțiile însoțitorului.
(7) Alineatele (1), (2), (4) și (5) nu se aplică în cazul persoanelor
care transportă animale pe o distanță de maximum 65 km de la
locul de plecare până la locul de destinație.
(8) Transportatorii pun certificatul de autorizare prevăzut la
articolul 18 alineatul (2) sau la articolul 19 alineatul (2) la dispo-
ziția autorității competente din țara de destinație a transportului
de animale.
(9) Transportatorii de ecvidee domestice, cu excepția ecvideelor
înregistrate, și de animale domestice din speciile bovină, ovină,
caprină și porcină utilizează, pentru transportul rutier de lungă
durată, un sistem de navigație în conformitate cu anexa I
capitolul VI punctul 4.2, de la data de 1 ianuarie 2007 în cazul
mijloacelor de transport rutier utilizate pentru prima dată și de la
data de 1 ianuarie 2009 pentru toate mijloacele de transport
rutier. Transportatorii păstrează înregistrările obținute de acest
sistem de navigație timp de cel puțin trei ani și le pun la dispozi-
ția autorității competente, la cererea acesteia, în special în cadrul
controalelor prevăzute la articolul 15 alineatul (4). Dispozițiile de
aplicare privind prezentul alineat pot fi adoptate în conformitate
cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2).
Articolul 7
Inspecția prealabilă și autorizarea mijloacelor de transport
(1) O persoană poate efectua transporturi de animale de lungă
durată pe cale rutieră numai în cazul în care mijlocul de transport
a fost inspectat și autorizat, în conformitate cu articolul 18 aline-
atul (1).
(2) O persoană poate transporta pe cale maritimă, pe o distanță
de peste 10 mile marine, ecvidee domestice și animale domestice
din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină dintr-un port al
Comunității numai în cazul în care nava pentru animale vii a fost
inspectată și autorizată în conformitate cu articolul 19 alinea-
tul (1).
(3) Dispozițiile alineatelor (1) și (2) se aplică containerelor utili-
zate pentru transportul de ecvidee domestice sau animale domes-
tice din speciile bovină, ovină, caprină sau porcină pe cale rutieră
și/sau maritimă, în călătorii de lungă durată.
9
Articolul 8
Deținători
(1) Deținătorii animalelor de la locul de plecare, transfer sau des-
tinație se asigură că sunt respectate normele tehnice prevăzute de
capitolele I și III secțiunea 1 din anexa I în ceea ce privește
animalele transportate.
(2) Deținătorii verifică toate animalele care sosesc într-un loc de
tranzit sau de destinație și stabilesc dacă animalele sunt sau au fost
supuse unei călătorii de lungă durată între state membre și în țări
terțe. În cazul călătoriilor de lungă durată pentru ecvidee domes-
tice, altele decât ecvideele înregistrate, și animale domestice din
speciile bovină, ovină, caprină și porcină, deținătorii respectă
prevederile din jurnalul de călătorie prevăzut de anexa II.
Articolul 9
Centre de colectare
(1) Operatorii centrelor de colectare se asigură că animalele sunt
tratate în conformitate cu normele tehnice prevăzute de capito-
lele I și III punctul 1 din anexa I.
(2) Operatorii centrelor de colectare care sunt autorizate în
conformitate cu legislația sanitar-veterinară comunitară trebuie,
de asemenea:
(a) să încredințeze manipularea animalelor numai personalului
care a urmat cursuri de pregătire privind normele tehnice rele-
vante prevăzute de anexa I;
(b) să informeze în mod regulat persoanele admise în centrul de
colectare cu privire la atribuțiile și obligațiile care le revin în
temeiul prezentului regulament și sancțiunile pentru orice
încălcare a acestuia;
(c) să pună permanent la dispoziția persoanelor admise în centrul
de colectare detalii privind autoritatea competentă căreia i se
comunică orice posibilă încălcare a dispozițiilor prezentului
regulament;
(d) în cazul nerespectării prezentului regulament de către o
persoană prezentă în centrul de colectare și fără a aduce atin-
gere acțiunilor întreprinse de autoritatea competentă, să ia
măsurile necesare pentru remedierea neregulilor observate și
prevenirea repetării acestora;
(e) să adopte, să monitorizeze și să pună în aplicare regulamentul
intern necesar pentru a asigura respectarea dispozițiilor de la
literele (a)-(d).
10 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
CAPITOLUL III
ATRIBUȚII ȘI OBLIGAȚII ALE AUTORITĂȚILOR COMPETENTE
Articolul 10
Cerințe de autorizare a transportatorilor
(1) Autoritatea competentă acordă autorizații transportatorilor,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) solicitanții sunt stabiliți sau, în cazul solicitanților stabiliți
într-o țară terță, sunt reprezentați în statul membru în care
solicită autorizația;
(b) solicitanții au demonstrat că dispun de personal, echipamente
și proceduri operaționale suficiente și corespunzătoare, care le
permit să respecte prezentul regulament, inclusiv, după caz,
ghidurile de bună practică;
(c) solicitanții sau reprezentanții acestora nu au fost înregistrați
pentru încălcări grave ale legislației comunitare și/sau ale
legislației naționale privind protecția animalelor în ultimii trei
ani anteriori datei la care solicită autorizarea. Prezenta dispo-
ziție nu se aplică în cazul în care solicitantul demonstrează
autorității competente că a luat toate măsurile necesare pen-
tru a evita alte încălcări.
(2) Autoritatea competentă eliberează autorizațiile prevăzute la
alineatul (1) în conformitate cu modelul prevăzut la capitolul I din
anexa III. Autorizațiile sunt valabile cel mult cinci ani de la data
eliberării și nu sunt valabile pentru călătorii de lungă durată.
Articolul 11
Cerințe pentru autorizațiile de transport pentru călătorii
de lungă durată
(1) Autoritatea competentă eliberează autorizații transportatori-
lor care efectuează călătorii de lungă durată, la cererea acestora,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) solicitanții respectă dispozițiile articolului 10 alineatul (1);
(b) solicitanții au depus următoarele documente:
(i) certificate valabile de competență profesională pentru
conducători și însoțitori în conformitate cu articolul 17
alineatul (2) pentru toți conducătorii și însoțitorii care
efectuează călătorii de lungă durată;
(ii) certificate valabile de autorizare în conformitate cu
articolul 18 alineatul (2) pentru toate mijloacele de
transport rutier care urmează să fie utilizate pentru călă-
torii de lungă durată;
03/vol. 62
(iii) detalii privind procedurile care le permit transportatori-
lor să urmărească și să înregistreze circulația vehiculelor
rutiere aflate sub responsabilitatea lor și să contacteze
conducătorii respectivi în orice moment în timpul
călătoriilor de lungă durată;
(iv) planuri de urgență pentru situații de urgență;
(2) În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (iii), transportatorii
care efectuează călătorii de lungă durată cu ecvidee domestice,
altele decât ecvideele înregistrate, și cu animale domestice din spe-
ciile bovină, ovină, caprină și porcină fac dovada faptului că uti-
lizează sistemul de navigație prevăzut la articolul 6 alineatul (9):
(a) pentru mijloacele de transport rutier utilizate pentru prima
dată, de la 1 ianuarie 2007;
(b) pentru toate mijloacele de transport rutier, de la data de
1 ianuarie 2009.
(3) Autoritatea competentă eliberează astfel de autorizații în
conformitate cu modelul prevăzut de capitolul II din anexa III.
Autorizațiile sunt valabile cel mult cinci ani de la data eliberării și
sunt valabile pentru toate călătoriile, inclusiv călătoriile de lungă
durată.
Articolul 12
Limitarea solicitărilor de eliberare a autorizațiilor
Transportatorii nu pot solicita eliberarea unei autorizații în
conformitate cu articolul 10 sau cu articolul 11 mai multor
autorități competente, din mai multe state membre.
Articolul 13
Eliberarea autorizațiilor de către autoritatea competentă
(1) Autoritatea competentă poate limita sfera de aplicare a unei
autorizații prevăzute la articolul 10 alineatul (1) sau, pentru călă-
torii de lungă durată, la articolul 11 alineatul (1), în funcție de
criteriile care pot fi verificate în timpul transportului.
(2) Autoritatea competentă eliberează fiecare autorizație prevă-
zută la articolul 10 alineatul (1) sau, pentru călătorii de durată, la
articolul 11 alineatul (1) cu un număr unic în statul membru.
Autorizația este redactată în limba (limbile) oficială(e) a(le) statu-
lui membru care eliberează autorizația și în limba engleză atunci
când este probabil ca transportatorul să își desfășoare activitatea
în alt stat membru.
(3) Autoritatea competentă înregistrează autorizațiile prevăzute
la articolul 10 alineatul (1) sau la articolul 11 alineatul (1) astfel
încât să poată identifica rapid transportatorii, în special în cazul
nerespectării cerințelor prezentului regulament.
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(4) Autoritatea competentă înregistrează autorizațiile eliberate în
conformitate cu articolul 11 alineatul (1) într-o bază de date elec-
tronică. Numele și numărul autorizației transportatorului sunt
puse la dispoziția publicului în perioada de valabilitate a autori-
zației. Sub rezerva normelor comunitare și/sau naționale privind
protejarea vieții private, statele membre permit accesul public la
alte date privind autorizațiile transportatorilor. Baza de date
cuprinde, de asemenea, deciziile notificate în conformitate cu
articolul 26 alineatul (4) litera (c) și alineatul (6).
Articolul 14
Controale și alte măsuri privind jurnalul de călătorie care
trebuie efectuate de către autoritatea competentă înaintea
călătoriilor de lungă durată
(1) În cazul călătoriilor de lungă durată între state membre și cu
țări terțe pentru ecvidee domestice și animale domestice din spe-
ciile bovină, ovină, caprină și porcină, autoritatea competentă de
la locul de plecare trebuie:
(a) să efectueze controalele necesare pentru a verifica dacă:
(i) transportatorii menționați în jurnalul de călătorie dețin
autorizații valabile de transportator, certificate valabile de
autorizare pentru mijlocul de transport utilizat pentru
călătorii de lungă durată și certificate de competență pro-
fesională valabile pentru conducători și însoțitori;
(ii) jurnalul de călătorie prezentat de organizator este realist
și indică respectarea prezentului regulament;
(b) atunci când rezultatul controalelor prevăzute la litera (a) nu
este satisfăcător, să solicite organizatorului să modifice aran-
jamentele pentru călătoria de lungă durată preconizată, astfel
încât să respecte prezentul regulament;
(c) atunci când rezultatul controalelor prevăzute la litera (a) este
satisfăcător, să aplice ștampila pe jurnalul de călătorie;
(d) să trimită detalii, cât mai curând posibil, privind călătoriile de
lungă durată prevăzute în jurnalul de călătorie autorității com-
petente de la locul de destinație, de la punctul de ieșire sau de
la punctul de control prin sistemul de schimb de informații
prevăzut la articolul 20 din Directiva 90/425/CEE.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), aplicarea ștampilei
pe jurnalul de călătorie nu este necesară în cazul transportatorilor
care utilizează sistemul prevăzut la articolul 6 alineatul (9).
11
Articolul 15
Controale care trebuie efectuate de autoritatea competentă
în orice etapă a unei călătorii de lungă durată
(1) Autoritatea competentă efectuează, în orice etapă a unei călă-
torii de lungă durată, controale adecvate, aleatoriu sau asupra
unui anumit transport pentru a verifica dacă duratele de călătorie
declarate sunt realiste și dacă respectiva călătorie respectă
prevederile prezentului regulament și, în special, dacă perioadele
de călătorie și perioadele de repaus au respectat limitele prevăzute
de capitolul V din anexa I.
(2) În cazul călătoriilor de lungă durată între state membre și cu
țări terțe, controalele la locul de plecare prin care se verifică dacă
animalele sunt apte pentru transport, în conformitate cu capitolul
I din anexa I, se efectuează înainte de încărcare, în cadrul controa-
lelor privind sănătatea animalelor prevăzute de legislația sanitar-
veterinară comunitară relevantă, în termenele prevăzute de
legislația în cauză.
(3) În cazul în care locul de destinație este un abator, controalele
prevăzute la alineatul (1) pot fi efectuate în cadrul inspecției pri-
vind bunăstarea animalelor prevăzute de Regulamentul (CE)
nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din
29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de organizare
a controalelor oficiale privind produsele de origine animală
destinate consumului uman (1).
(4) Înregistrările circulației mijloacelor de transport rutier obți-
nute cu sistemul de navigație pot fi utilizate la efectuarea acestor
controale atunci când este cazul.
Articolul 16
Pregătirea personalului și echipamentul autorității
competente
Autoritatea competentă se asigură că personalul său este pregătit
în mod corespunzător și deține echipamentul necesar pentru
verificarea datelor înregistrate prin:
— aparatele de înregistrare pentru transportul rutier prevăzute de
Regulamentul (CEE) nr. 3821/85;
— sistemul de navigație.
Articolul 17
Cursuri de pregătire și certificatul de competență
profesională
(1) În sensul articolului 6 alineatul (4) și al articolului 9 alinea-
tul (2) litera (a), personalul transportatorilor și al centrelor de
colectare beneficiază de cursuri de pregătire.
(1) JO L 226, 25.6.2004, p. 83.
12 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

(2) Certificatul de competență profesională pentru conducătorii și Articolul 19

însoțitorii de pe vehiculele rutiere care transportă ecvidee domes-
tice, animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină sau
porcină sau păsări de curte, menționat la articolul 6 alineatul (5), Certificat de autorizare a navelor pentru animale vii
se acordă în conformitate cu anexa IV. Certificatul de competență
profesională este redactat în limba (limbile) oficială(e) a(le) statu-
lui membru care îl eliberează și în limba engleză atunci când este
probabil ca respectivul conducător sau însoțitor să își desfășoare (1) Autoritatea competentă sau organismul desemnat de un stat
activitatea în alt stat membru. Certificatul de competență profe- membru acordă un certificat de autorizare unei nave pentru
sională este eliberat de autoritatea competentă sau organismul animale vii, la cerere, cu condiția ca nava:
desemnat în acest sens de către statele membre și în conformitate
cu modelul prevăzut de capitolul III din anexa III. Sfera de aplicare
a certificatului de competență profesională poate fi limitată la o (a) să fie operată din statul membru în care este depusă cererea;
anumită specie sau un grup de specii.

(b) să nu facă obiectul vreunei cereri depuse sau vreunei autorizări

emise de către o altă autoritate competentă în același sau în
Articolul 18 alt stat membru;

Certificatul de autorizare a mijloacelor de transport rutier
(1) Autoritatea competentă sau organismul desemnat de un stat
membru acordă, la cerere, un certificat de autorizare pentru
mijloace de transport rutier utilizate pentru călătorii de lungă
durată, cu condiția ca mijloacele de transport:
(a) să nu facă obiectul vreunei cereri depuse sau vreunei autorizări
acordate de altă autoritate competentă în același sau în alt stat
membru;
(b) să fi fost inspectat de către autoritatea competentă sau
organismul desemnat de un stat membru și să fi fost conside-
rat în conformitate cu cerințele capitolelor II și VI din anexa I
aplicabile proiectării, construcției și întreținerii mijloacelor de
transport rutier utilizate pentru călătorii de lungă durată.
(c) a fost inspectată de autoritatea competentă sau organismul
desemnat de un stat membru și considerată în conformitate
cu cerințele capitolului IV secțiunea 1 din anexa I privind con-
strucția și echipamentul pentru navele pentru animale vii.
(2) Autoritatea competentă sau organismul desemnat de un stat
membru eliberează fiecare certificat cu un număr unic în statul
membru. Certificatul este redactat în limba (limbile) oficială(e)
a(le) statului membru care îl eliberează și în limba engleză. Certi-
ficatele sunt valabile cel mult cinci ani de la data eliberării și își
pierd valabilitatea de îndată ce mijloacele de transport sunt modi-
ficate sau reamenajate într-un mod care afectează bunăstarea ani-
malelor.
(3) Autoritatea competentă înregistrează navele pentru animale
vii autorizate astfel încât acestea să poată fi identificate rapid, în
special în cazul nerespectării cerințelor prezentului regulament.

(2) Autoritatea competentă sau organismul desemnat de un stat

membru eliberează fiecare certificat cu un număr unic în statul
membru, în conformitate cu modelul prevăzut de capitolul IV din (4) Autoritatea competentă înregistrează certificatele de autori-
anexa III. Certificatul este redactat în limba (limbile) oficială(e) a(le) zare pentru navele pentru animale vii într-o bază de date electro-
statului membru care îl eliberează și în limba engleză. Certifica- nică care să permită identificarea rapidă a acestora, în special în
tele sunt valabile cel mult cinci ani de la data eliberării și își pierd cazul nerespectării cerințelor prezentului regulament.
valabilitatea de îndată ce mijloacele de transport sunt modificate
sau reamenajate într-un mod care afectează bunăstarea animale-
lor.
Articolul 20

(3) Autoritatea competentă înregistrează certificatele de autori-

zare pentru mijloacele de transport rutier pentru călătorii de lungă Inspectarea navelor pentru animale vii la încărcare și
durată într-o bază de date electronică care să permită identificarea descărcare
rapidă a acestora de către autoritățile competente din toate statele
membre, în special în cazul nerespectării cerințelor prezentului
regulament.
(1) Autoritatea competentă inspectează navele pentru animale vii
înainte de încărcarea animalelor pentru a verifica în special
(4) Statele membre pot acorda derogări de la dispozițiile prezen- următoarele:
tului articol și de la dispozițiile capitolului V punctul 1.4 litera (b)
și ale capitolului VI din anexa I pentru mijloacele de transport
rutier care efectuează călătorii care nu depășesc 12 ore până la (a) nava pentru animale este construită și echipată pentru numă-
sosirea la locul final de destinație. rul și tipul de animale care urmează să fie transportate;
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(b) compartimentele în care urmează să fie adăpostite animalele
sunt menținute în stare bună;
(c) echipamentul prevăzute de capitolul IV din anexa I este men-
ținut în stare bună de funcționare;
(2) Înainte și în timpul oricărei operațiuni de încărcare/descărcare
a navelor, autoritatea competentă inspectează următoarele pen-
tru a se asigura că:
(a) animalele sunt apte să continue călătoria;
(b) operațiunile de încărcare/descărcare se desfășoară în
conformitate cu capitolul III din anexa I;
(c) măsurile de alimentare cu hrană și apă sunt în conformitate
cu capitolul IV secțiunea 2 din anexa I.
Articolul 21
Controale la punctele de ieșire și la punctele de control la
frontieră
(1) Fără a aduce atingere controalelor prevăzute la articolul 2 din
Regulamentul (CE) nr. 639/2003, în cazul în care animalele sunt
prezentate la punctele de ieșire sau la punctele de control la fron-
tieră, medicii veterinari oficiali din statele membre verifică dacă
animalele sunt transportate în conformitate cu prezentul regula-
ment și în special:
(a) dacă transportatorii au prezentat o copie a unei autorizații
valabile în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) sau, pen-
tru călătoriile de lungă durată, cu articolului 11 alineatul (1);
(b) dacă conducătorii vehiculelor rutiere care transportă ecvidee
domestice, animale domestice din speciile bovină, ovină,
caprină sau porcină sau păsări de curte și însoțitorii au pre-
zentat un certificat valabil de competență profesională în
conformitate cu articolul 17 alineatul (2);
(c) dacă animalele sunt apte să continue călătoria;
(d) dacă mijloacele de transport cu care animalele continuă călă-
toria sunt în conformitate cu capitolul II și, după caz, cu
capitolul VI din anexa I;
(e) dacă, în cazul exportului, transportatorii au furnizat dovezi
conform cărora călătoria de la locul de plecare la primul loc
de descărcare din țara de destinație finală respectă toate
acordurile internaționale enumerate de anexa V și aplicabile
țărilor terțe în cauză;
(f) dacă ecvideele domestice și animalele domestice din speciile
bovină, ovină, caprină și porcină au fost sau urmează să fie
transportate în călătorii de lungă durată.
13
(2) În cazul călătoriilor de lungă durată pentru ecvidee domestice
și animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină,
medicii veterinari oficiali de la punctele de ieșire și de la punctele
de control la frontieră efectuează și înregistrează controalele
enumerate la secțiunea 3 „Locul de destinație” din jurnalul de călă-
torie din anexa II. Înregistrările acestor controale și controlul
prevăzut la alineatul (1) sunt păstrate de autoritatea competentă
cel puțin trei ani de la data efectuării controalelor, inclusiv o copie
a foii de înregistrare corespunzătoare sau a exemplarului imprimat
în conformitate cu anexa I sau anexa IB la Regulamentul (CEE)
nr. 3821/85 în cazul în care vehiculul intră sub incidența regu-
lamentului în cauză.
(3) Atunci când autoritatea competentă consideră că animalele
nu sunt apte să încheie călătoria, acestea sunt descărcate, adăpate,
hrănite și beneficiază de repaus.
Articolul 22
Întârzieri în timpul transportului
(1) Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a preveni
sau a reduce la minimum orice întârziere în timpul transportului
sau suferința animalelor în cazul în care circumstanțe neprevăzute
împiedică aplicarea prezentului regulament. Autoritatea compe-
tentă se asigură că la punctele de transfer, de ieșire și de control la
frontieră se iau măsuri speciale pentru a acorda prioritate trans-
portului de animale.
(2) Un lot de animale poate fi reținut în timpul transportului
exclusiv în cazul în care acest lucru este strict necesar pentru
bunăstarea animalelor sau din motive de siguranță publică. Nici o
întârziere nejustificată nu poate surveni între încheierea încărcării
și plecare. În cazul în care un lot de animale trebuie reținut în
cursul transportului mai mult de două ore, autoritatea compe-
tentă se asigură că se iau măsurile corespunzătoare pentru îngri-
jirea animalelor și, dacă este necesar, pentru hrănirea, adăparea,
descărcarea și adăpostirea acestora.
CAPITOLUL IV
PUNEREA ÎN APLICARE ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII
Articolul 23
Măsuri de urgență în cazul nerespectării prezentului
regulament de către transportatori
(1) Atunci când o autoritate competentă constată că dispozițiile
prezentului regulament nu sunt sau nu au fost respectate, aceasta
ia sau solicită persoanei răspunzătoare pentru animale să ia toate
măsurile necesare pentru a asigura bunăstarea animalelor.
14 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Astfel de măsuri nu trebuie să producă suferințe inutile sau
suplimentare animalelor și trebuie să fie proporționale cu gravi-
tatea riscurilor implicate. Autoritatea competentă recuperează
costurile acestor măsuri într-un mod corespunzător.
(2) În funcție de circumstanțele din fiecare caz, astfel de măsuri
pot include:
(a) înlocuirea conducătorului sau a însoțitorului;
(b) repararea temporară a mijlocului de transport pentru a pre-
veni rănirea imediată a animalelor;
(c) transferarea lotului sau a unei părți din acesta în alt mijloc de
transport;
(d) întoarcerea transportului de animale la locul de plecare pe
drumul cel mai direct sau acordarea permisiunii ca transportul
de animalele să continue până la locul de destinație pe drumul
cel mai direct, alegând varianta care este în interesul bunăstării
animalelor;
(e) descărcarea animalelor și adăpostirea lor în condiții corespun-
zătoare și cu îngrijirile aferente până la rezolvarea problemei.
Atunci când nu există nici un alt mijloc pentru a asigura bună-
starea animalelor, animalele sunt eutanasiate sau ucise în condiții
umane.
(3) Atunci când urmează să fie luate măsuri în urma nerespectă-
rii prezentului regulament în conformitate cu alineatul (1) și
atunci când este necesar ca animalele să fie transportate cu încăl-
carea unor dispoziții din prezentul regulament, autoritatea com-
petentă eliberează o autorizație pentru transportul de animale.
Autorizația identifică animalele respective și definește condițiile în
care pot fi transportate până când prezentul regulament este res-
pectat în întregime. Autorizația însoțește transportul de animale.
(4) Autoritatea competentă asigură imediat luarea tuturor măsu-
rilor necesare în cazul în care persoana răspunzătoare pentru
animale nu poate fi contactată sau nu respectă instrucțiunile.
(5) Deciziile pe care autoritățile competente le adoptă și motivele
care le justifică sunt notificate, cât mai curând posibil, transpor-
tatorului sau reprezentantului său și autorității competente care a
acordat autorizația în conformitate cu articolul 10 alineatul (1)
sau cu articolul 11 alineatul (1). Atunci când este necesar, autori-
tățile competente acordă asistență transportatorului pentru a faci-
lita punerea în aplicare a măsurilor de urgență care se impun.
Articolul 24
Asistență reciprocă și schimb de informații
(1) În sensul prezentului regulament, se aplică normele și
procedurile de informare prevăzute de Directiva 89/608/CEE a
Consiliului (1).
(1) JO L 351, 2.12.1989, p. 34.
03/vol. 62
(2) În termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezen-
tului regulament, fiecare stat membru comunică detalii cu privire
la un punct de contact în sensul prezentului regulament Comisiei,
inclusiv, după caz, o adresă electronică și orice actualizare a aces-
tor informații. Comisia transmite detaliile privind punctul de
contact celorlalte state membre în cadrul Comitetului permanent
pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.
Articolul 25
Sancțiuni
Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile aplicabile în
cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate
măsurile necesare pentru a asigura punerea acestora în aplicare.
Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționate și
disuasive. Comisiei îi sunt notificate de către statele membre
dispozițiile în cauză, precum și dispozițiile privind aplicarea
articolului 26 până la data de 5 iulie 2006 și îi sunt comunicate
fără întârziere orice modificări ulterioare aduse dispozițiilor în
cauză.
Articolul 26
Încălcări și notificarea încălcărilor
(1) În cazul încălcărilor prezentului regulament, autoritatea com-
petentă ia măsurile specifice prevăzute la alineatele (2)-(7).
(2) Atunci când o autoritate competentă constată nerespectarea
de către un transportator sau un mijloc de transport a dispoziții-
lor prezentului regulament, aceasta notifică fără întârziere
autoritatea competentă care a acordat autorizația transportatoru-
lui sau certificatul de autorizare pentru mijlocul de transport, iar
atunci când conducătorul este vinovat de nerespectarea cerințelor
prezentului regulament, autoritatea competentă care a emis
certificatul de competență profesională al conducătorului. Notifi-
carea este însoțită de toate datele și documentele relevante.
(3) Atunci când autoritatea competentă de la locul de destinație
constată că transportul s-a desfășurat cu încălcarea prezentului
regulament, aceasta informează fără întârziere autoritatea compe-
tentă de la locul de plecare. Notificarea este însoțită de toate datele
și documentele relevante.
(4) Atunci când o autoritate competentă stabilește că un trans-
portator sau un mijloc de transport nu a respectat dispozițiile pre-
zentului regulament sau primește o notificare în conformitate cu
alineatul (2) sau alineatul (3), aceasta, după caz:
(a) solicită transportatorului respectiv remedierea încălcărilor
constatate și instituirea unor sisteme de prevenire a recurenței
încălcărilor;
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(b) au supus transportatorul în cauză la controale suplimentare,
în special solicitând prezența unui medic veterinar la încărca-
rea animalelor;
(c) suspendă sau retrage autorizația transportatorului sau
certificatul de autorizare pentru mijlocul de transport în
cauză.
(5) În cazul unei încălcări a prezentului regulament de către un
conducător sau însoțitor care deține un certificat de competență
profesională prevăzut la articolul 17 alineatul (2), autoritatea
competentă poate suspenda sau retrage certificatul de competență
profesională, în special în cazul în care încălcarea denotă că res-
pectivul conducător sau însoțitor nu deține suficiente cunoștințe
sau informații privind transportul de animale în conformitate cu
prezentul regulament.
(6) În cazul unor încălcări repetate sau grave ale prezentului regu-
lament, statul membru poate interzice temporar transportul de
animale pe teritoriul său pentru transportatorul sau mijlocul de
transport respectiv, chiar dacă transportatorul sau mijlocul de
transport respectiv este autorizat de un alt stat membru, cu con-
diția epuizării tuturor posibilităților oferite de asistența reciprocă
și de schimbul de informații prevăzute la articolul 24.
(7) Statele membre se asigură că, în conformitate cu articolul 24
alineatul (2), toate punctele de contact sunt informate fără întâr-
ziere cu privire la deciziile adoptate în conformitate cu alinea-
tul (4) litera (c) sau cu alineatele (5) sau (6) din prezentul articol.
Articolul 27
Inspecții și rapoarte anuale ale autorităților competente
(1) Autoritatea competentă verifică respectarea cerințelor prezen-
tului regulament prin efectuarea unor inspecții nediscriminatorii
ale animalelor, mijloacelor de transport și documentelor de înso-
țire. Inspecțiile trebuie efectuate asupra unei proporții adecvate
din animalele transportate anual în fiecare stat membru și se pot
desfășura simultan cu controalele efectuate în alte scopuri. Pro-
porția inspecțiilor crește în cazul în care se constată nerespecta-
rea dispozițiilor prezentului regulament. Proporțiile menționate
anterior se stabilesc în conformitate cu procedurile prevăzute la
articolul 31 alineatul (2).
(2) Statele membre prezintă Comisiei, până la data de 30 iunie a
fiecărui an un raport anual cu privire la inspecțiile desfășurate în
anul precedent în conformitate cu alineatul (1). Raportul este
însoțit de o analiză a deficiențelor majore detectate și de un plan
de acțiune pentru remedierea lor.
Articolul 28
Controale la fața locului
Experții sanitari veterinari ai Comisiei pot efectua, în colaborare cu
autoritățile statelor membre respective și în măsura în care acest
15
lucru este necesar pentru a asigura o aplicare uniformă a
prezentului regulament, controale la fața locului, în conformitate
cu procedurile prevăzute la articolul 45 din Regulamentul (CE)
nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (1).
Articolul 29
Ghiduri de bună practică
Statele membre încurajează elaborarea de ghiduri de bună practică
care cuprind îndrumări pentru respectarea dispozițiilor
prezentului regulament, în special a articolului 10 alineatul (1).
Ghidurile sunt elaborate la nivel național, între mai multe state
membre, sau la nivel comunitar. Se încurajează difuzarea și
utilizarea ghidurilor naționale și comunitare.
CAPITOLUL V
COMPETENȚE DE PUNERE ÎN APLICARE ȘI PROCEDURA
COMITETULUI
Articolul 30
Modificarea anexelor și norme de aplicare
(1) Anexele la prezentul regulament se modifică de către Consi-
liu, care hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei,
în special în scopul adaptării lor la progresele tehnologice și ști-
ințifice, cu excepția capitolului IV și a capitolului VI punctul 3.1
din anexa I, a secțiunilor 1-5 din anexa II, a anexelor III, IV, V
și VI care pot fi modificate în conformitate cu procedura prevă-
zută la articolul 31 alineatul (2).
(2) Normele de aplicare a prezentului regulament pot fi adop-
tate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 aline-
atul (2).
(3) Certificatele sau alte documente prevăzute de legislația
sanitar-veterinară comunitară pentru animalele vii pot fi comple-
tate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 aline-
atul (2), pentru a ține seama de cerințele prezentului regulament.
(4) Obligația de a deține un certificat de competență profesională,
prevăzut la articolul 6 alineatul (5) poate fi extinsă la conducătorii
sau însoțitorii altor specii domestice în conformitate cu procedura
prevăzută la articolul 31 alineatul (2).
(5) Comisia poate adopta o derogare de la capitolul I punctul (2)
litera (e) din anexa I în cazul unor măsuri excepționale de susți-
nere a pieței impuse de restricțiile de circulație în cadrul măsuri-
lor de control sanitar-veterinar al bolilor. Comitetul prevăzut la
articolul 31 este informat cu privire la măsurile luate.
(1) JO L 191, 28.5.2004, p. 1.
16 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(6) Se pot adopta derogări de la cerințele privind călătoriile de
lungă durată pentru a lua în considerare îndepărtarea anumitor
regiuni de zona continentală a Comunității, în conformitate cu
procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2).
(7) Prin derogare de la prezentul regulament, statele membre pot
să aplice în continuare dispozițiile naționale actuale privind
transportul de animale în cadrul, dinspre și înspre regiunile lor
cele mai îndepărtate. Statele membre informează Comisia cu pri-
vire la aceasta.
(8) Până la adoptarea unor dispoziții detaliate pentru speciile care
nu sunt menționate în mod explicit de anexe, statele membre pot
adopta sau păstra norme naționale suplimentare aplicabile trans-
porturilor de animale din speciile respective.
Articolul 31
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul
alimentar și sănătatea animală, instituit prin Regulamentul (CE)
nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (1).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică
articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia
1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 32
Raport
În termen de patru ani de la data menționată la articolul 37 al
doilea paragraf, Comisia prezintă Parlamentului European și
Consiliului un raport cu privire la impactul prezentului
regulament asupra bunăstării animalelor transportate și asupra
schimburilor comerciale cu animale vii în cadrul Comunității
extinse. Raportul ia în considerare în special dovezile științifice
privind necesitățile de bunăstare a animalelor și raportul privind
punerea în aplicare a sistemului de navigație, în conformitate cu
anexa I capitolul VI punctul 4.3, precum și implicațiile
socio-economice ale prezentului regulament, inclusiv aspectele
regionale. Atunci când este necesar, raportul poate fi însoțit de
propuneri legislative corespunzătoare privind călătoriile de lungă
durată, în special în ceea ce privește durata călătoriilor, perioadele
de repaus și spațiile disponibile.
(1) JO L 31, 1.2.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin
Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).
03/vol. 62
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 33
Abrogări
Directiva 91/628/CEE și Regulamentul (CE) nr. 411/98 se abrogă
de la data de 5 ianuarie 2007. Trimiterile la directiva și
regulamentul abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul
regulament.
Articolul 34
Modificări ale Directivei 64/432/CEE
Directiva 64/432/CEE se modifică după cum urmează:
1. Articolul 11 se modifică după cum urmează:
(a) la alineatul (1) se inserează următorul punct, după cum
urmează:
„(ee) respectă dispozițiile Directivei 98/58/CE și ale Regu-
lamentului (CE) nr. 1/2005 (*) care li se aplică;
(*) JO L 3, 5.1.2005.”
(b) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:
„(4) Autoritatea competentă poate suspenda sau retrage
autorizația în cazul nerespectării prezentului articol sau a
altor dispoziții corespunzătoare din prezenta directivă sau
din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 sau a unor reglemen-
tări din legislația sanitar-veterinară comunitară enumerate
la capitolul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (*).
Autorizația poate fi acordată din nou atunci când
autoritatea competentă consideră că centrul de colectare
respectă integral toate dispozițiile corespunzătoare men-
ționate de prezentul alineat.
(*) JO L 224, 18.8.1990, p. 29.”
2. Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 12
(1) Statele membre se asigură că transportatorii respectă
următoarele condiții suplimentare:
(a) pentru transportul de animale, transportatorii trebuie să
utilizeze mijloace de transport care sunt:
(i) construite astfel încât fecalele animalelor, așternutul
sau hrana să nu poată să se scurgă sau să cadă din
vehicul și
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(ii) curățate și dezinfectate imediat după fiecare
transport de animale sau de orice produs care ar
putea afecta sănătatea animală și, atunci când este
necesar, înainte de o nouă încărcare a animalelor,
utilizând dezinfectanți autorizați oficial de
autoritatea competentă;
(b) transportatorii trebuie:
(i) fie să dețină instalații adecvate de curățare și dezin-
fectare autorizate de autoritatea competentă, inclusiv
facilități de depozitare a așternutului sau a gunoiului
de grajd;
(ii) fie să furnizeze documente prin care să dovedească
faptul că aceste operațiuni sunt efectuate de o terță
parte autorizată de autoritatea competentă.
(2) Transportatorul trebuie să se asigure că, pentru fiecare
vehicul utilizat pentru transportul de animale, se păstrează un
registru care cuprinde cel puțin următoarele informații care
vor fi păstrate cel puțin trei ani:
(a) locuri, date și ore de încărcare, numele sau denumirea și
adresa exploatației sau a centrului de colectare de unde
sunt încărcate animalele;
(b) locuri, date și ore de livrare, numele sau denumirea și
adresa destinatarului(ilor);
(c) speciile și numărul de animale transportate;
(d) data și locul unde a fost efectuată dezinfecția;
(e) detalii privind documentele de însoțire, inclusiv numărul;
(f) durata estimată a fiecărei călătorii.
(3) Transportatorii se asigură că, de la părăsirea exploatațiilor
sau a centrului de colectare de origine și până la sosirea la des-
tinație, lotul sau animalele nu intră în contact în nici un
moment cu animale a căror stare de sănătate este mai precară.
(4) Statele membre se asigură că transportatorii respectă
dispozițiile prezentului articol privind documentația aferentă
care trebuie să însoțească animalele.
(5) Prezentul articol nu se aplică persoanelor care transportă
animale pe o distanță de maximum 65 km de la locul de ple-
care până la locul de destinație.
(6) În cazul nerespectării prezentului articol, dispozițiile pri-
vind încălcările și notificarea încălcărilor prevăzute la articolul
17
26 din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 se aplică mutatis mutan-
dis în legătură cu sănătatea animală.”
Articolul 35
Modificări ale Directivei 93/119/CE
În partea II din anexa A la Directiva 93/119/CE, punctul 3 se
înlocuiește cu următorul text:
„(3) Animalele trebuie transportate cu grijă. Trebuie construite
pasaje de trecere astfel încât să se minimizeze riscul de
rănire a animalelor, aranjate astfel încât să se exploateze
tendințele lor gregare. Instrumentele destinate ghidării
animalelor trebuie utilizate exclusiv în acest scop și doar
pentru perioade scurte de timp. Utilizarea instrumentelor
care administrează șocuri electrice se evită pe cât posibil.
În orice caz, aceste instrumente se folosesc numai pentru
bovine și porcine adulte care refuză să se miște și doar
atunci când au spațiu suficient pentru a înainta. Șocurile
nu durează mai mult de o secundă, se aplică în mod adec-
vat și doar pe mușchii crupei animalelor. Șocurile nu se
administrează în mod repetat dacă animalul nu
reacționează.”
Articolul 36
Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1255/97
Regulamentul (CE) nr. 1255/97 se modifică după cum urmează:
1. cuvintele „puncte de așteptare” se înlocuiesc cu cuvintele
„puncte de control” în întregul regulament;
2. la articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Punctele de control sunt locuri în care animalele se
odihnesc timp de cel puțin 12 ore sau mai mult, în
conformitate cu punctul 1.5 sau 1.7. litera (b) din capitolul V
din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 (*).
(*) JO L 3, 5.1.2005.”
3. articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 3
(1) Autoritatea competentă autorizează și emite un număr de
autorizare pentru fiecare punct de control. Autorizația poate
fi limitată la o anumită specie sau la anumite categorii de
animale cu o anumită stare de sănătate. Statele membre infor-
mează Comisia cu privire la lista punctelor de control autori-
zate și actualizările acesteia.
18 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

Statele membre notifică, de asemenea, Comisiei măsurile deta- 4. la articolul 4, se adaugă următorul alineat:
liate pentru aplicarea dispozițiilor articolului 4 alineatul (2), în
special perioada de utilizare ca puncte de control și dubla uti-
lizare a locațiilor autorizate. „(4) Autoritatea competentă de la locul de plecare notifică cir-
culația animalelor care trec prin punctele de control prin inter-
mediul sistemului de schimb de informații prevăzut la articolul
20 din Directiva 90/425/CEE.”;
(2) Comisia elaborează lista punctelor de control în
conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alinea-
tul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 la propunerea auto- 5. articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:
rității competente a statului membru în cauză.

„Articolul 6
(3) Statele membre pot propune includerea pe listă a
punctelor de control doar după ce autoritatea competentă a
verificat dacă acestea respectă cerințele relevante și le-a auto-
rizat. În scopul autorizării, autoritatea competentă definită la
articolul 2 alineatul (6) din Directiva 90/425/CEE se asigură că (1) Înainte ca animalele să părăsească punctul de control,
punctele de control respectă toate cerințele anexei I la medicul veterinar oficial sau orice medic veterinar desemnat în
prezentul regulament; în plus, punctele de control: acest sens de autoritatea competentă confirmă, în jurnalul de
călătorie prevăzut de anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1/2005,
că animalele sunt apte să continue călătoria. Statele membre
pot stipula ca operatorul în cauză să suporte costurile
controlului sanitar-veterinar.
(a) sunt amplasate într-o zonă care nu face obiectul unei
interdicții sau al unor restricții în conformitate cu legislația
comunitară relevantă:

(2) Normele privind schimbul de informații între autorități

pentru a asigura respectarea cerințelor prezentului regulament
(b) sunt controlate de un medic veterinar oficial care asigură se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul
în special respectarea dispozițiilor prezentului regulament; 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005.”;

6. articolul 6a se înlocuiește cu următorul text:

(c) funcționează în conformitate cu toate normele comunitare
relevante privind sănătatea animală, circulația animalelor
și protecția animalelor în momentul sacrificării;
„Articolul 6a

(d) fac obiectul unor inspecții regulate, de cel puțin două ori
pe an, pentru a se constata dacă cerințele de autorizare
sunt respectate în continuare. Prezentul regulament se modifică de către Consiliu, care
hotărăște cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, în
special în vederea adaptării sale la progresul tehnologic și
științific, cu excepția modificărilor aduse anexei necesare
pentru adaptarea acesteia la situația sănătății animale, care se
(4) În cazurile grave, în special din considerente de sănătate pot adopta în conformitate cu procedura prevăzută la articolul
animală sau bunăstare a animalelor, un stat membru trebuie să 31 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005.”;
suspende utilizarea unui punct de control situat pe teritoriul
său. Statul membru informează Comisia și celelalte state
membre cu privire la suspendare și motivele acesteia. Suspen-
7. la articolul 6b, prima teză se înlocuiește cu următorul text:
darea utilizării punctului de control poate fi ridicată doar după
ce motivele ridicării sunt notificate Comisiei și celorlalte state
membre.

„Articolul 6b

(5) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 ali-

neatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, Comisia poate
suspenda utilizarea unui punct de control sau îl poate elimina
de pe listă, în cazul în care controalele la fața locului efectuate
de experți ai Comisiei, în conformitate cu articolul 28 din
regulamentul în cauză, indică nerespectarea legislației comu-
nitare relevante.”;
Statele membre aplică dispozițiile articolului 26 din
Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului pentru a
sancționa încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și iau
toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a
acestora.”;
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
8. anexa I se modifică după cum urmează:
(a) titlul se înlocuiește cu următorul text:
„ANEXĂ
CRITERII COMUNITARE PENTRU PUNCTELE DE
CONTROL”
(b) secțiunea A se înlocuiește cu următorul text:
„A. MĂSURI SANITARE ȘI DE IGIENĂ
1. Este necesar ca fiecare punct de control:
(a) să fie amplasat, proiectat, construit și utilizat astfel
încât să asigure un nivel suficient de biosecuritate
pentru a preveni răspândirea bolilor infecțioase
grave la alte exploatații și între loturi consecutive
de animale care trec prin punctul de control;
(b) să fie construit, echipat și utilizat astfel încât să
poată fi efectuate operațiunile de curățare și dez-
infectare. Spălarea vehiculului se face la fața locu-
lui. Instalațiile în cauză trebuie să fie funcționale
indiferent de condițiile meteorologice;
(c) să fie curățat și dezinfectat înainte și după fiecare
utilizare, în conformitate cu cerințele medicului
veterinar oficial.
2. Personalul și echipamentul care intră în contact cu
animalele adăpostite sunt în exclusivitate destinate
spațiului respectiv, cu excepția cazului în care au fost
supuse unei proceduri de curățare și dezinfectare după
ce au intrat în contact cu animalele sau cu fecalele sau
urina acestora. Persoana răspunzătoare pentru punctul
de control asigură echipament și haine de protecție
curate, care sunt păstrate exclusiv pentru a fi puse la
dispoziția persoanelor care intră în punctul de control,
precum și echipamentul adecvat pentru curățarea și
dezinfectarea articolelor menționate anterior.
3. Materialul de așternut este îndepărtat atunci când un
lot de animale este mutat dintr-o incintă și, după ope-
rațiunile de curățare și dezinfectare prevăzute la
punctul 1 litera (c), este înlocuit cu materiale curate.
4. Așternutul animalelor, fecalele și urina se colectează
de la punctul de control doar după ce au fost supuse
unui tratament corespunzător pentru a se evita răs-
pândirea bolilor animale.
5. Se respectă pauzele sanitare adecvate între două loturi
consecutive de animale și, după caz, acestea se adap-
tează în funcție de proveniența transporturilor:
19
regiuni, zone sau compartimente similare. În special,
punctele de control trebuie să rămână golite complet
de animale pentru cel puțin 24 ore după o utilizare de
maximum 6 zile și după efectuarea operațiunilor de
curățare și dezinfectare și înainte de sosirea unui nou
lot.
6. Înainte de a accepta animalele, punctele de control:
(a) trebuie să fi început operațiunile de curățare și
dezinfectare în termen de 24 ore de la plecarea
tuturor animalelor adăpostite anterior, în
conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul
(3) din prezentul regulament;
(b) trebuie să fi fost complet golite de animale, până
când medicul veterinar oficial constată încheierea
operațiunilor de curățare și dezinfectare.”;
(c) la secțiunea B, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:
„1. Pe lângă dispozițiile capitolelor II și III din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 1/2005 aplicabile mijloacelor
de transport pentru încărcarea și descărcarea animale-
lor, fiecare punct de control trebuie să dețină
echipamente și instalații disponibile pentru încărcarea
și descărcarea animalelor din mijloacele de transport.
În special, echipamentele și instalațiile în cauză trebuie
să aibă o podea nealunecoasă și, atunci când este nece-
sar, să dispună de protecție laterală. Podurile, rampele
și gangurile trebuie să aibă parapete, balustrade sau
alte mijloace de protecție care să prevină căderea ani-
malelor. Rampele de încărcare și descărcare ar trebui
să aibă cea mai mică înclinație posibilă. Pasajele de tre-
cere trebuie să aibă o pardoseală care să minimizeze
riscul de alunecare și să fie construite astfel încât să
minimizeze riscul rănirii animalelor. Trebuie să se asi-
gure în special că, între podeaua vehiculului și rampă
sau între rampă și podeaua zonei de descărcare, nu
există un spațiu sau o treaptă mare care să determine
animalele să sară, să alunece sau să se împiedice.”;
9. anexa II se elimină.
Articolul 37
Intrarea în vigoare și data de aplicare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 5 ianuarie 2007.
Cu toate acestea, articolul 6 alineatul (5) se aplică de la 5 ianuarie
2008.
20 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 2004.

Pentru Consiliu
Președintele
C. VEERMAN
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 21

ANEXA I

NORME TEHNICE

[în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), articolul 8 alineatul (1), articolul 9 alineatul (1) și alineatul (2)
litera (a)]

CAPITOLUL I

ADECVAREA PENTRU TRANSPORT

1. Un animal poate fi transportat doar în cazul în care este apt pentru călătoria planificată, iar animalele trebuie
transportate în condiții care nu pot să le producă răniri sau suferințe inutile.

2. Animalele rănite sau care prezintă slăbiciuni fiziologice sau procese patologice nu sunt considerate apte pentru
transport, în special în cazul în care:

(a) nu sunt capabile să se miște singure fără dureri sau nu se pot mișca fără ajutor;

(b) prezintă o rană deschisă gravă sau un prolaps;

(c) sunt femele gestante care au depășit 90 % sau mai mult din perioada de gestație preconizată sau femele care
au fătat în cursul săptămânii precedente;

(d) sunt mamifere nou-născute a căror cicatrice ombilicală nu s-a vindecat complet;

(e) sunt porci mai mici de trei săptămâni, miei mai mici de o săptămână și viței mai mici de zece zile, în afara
cazului în care sunt transportați pe o distanță mai mică de 100 km;

(f) sunt câini și pisici mai mici de opt săptămâni, în afara cazului în care sunt însoțiți de mama lor;

(g) sunt pui de cervide.

3. Cu toate acestea, animalele bolnave sau rănite pot fi considerate apte pentru transport în cazul în care:

(a) sunt rănite sau bolnave ușor, iar transportul nu le-ar provoca suferințe suplimentare; în cazul în care există
îndoieli, se solicită opinia unui medic veterinar;

(b) sunt transportate în sensul Directivei 86/609/CEE a Consiliului (1), în cazul în care boala sau rănirea constituie
parte a unui program de cercetare;

(c) sunt transportate sub supravegherea medicului veterinar în scopul sau ca urmare a unui diagnostic sau
tratament veterinar. Cu toate acestea, transportul în acest caz poate fi efectuat numai atunci când animalele
nu sunt supuse unor suferințe sau rele tratamente inutile;

(d) sunt animale care au fost supuse unor proceduri veterinare în legătură cu practicile de creștere a animalelor,
precum decornarea sau castrarea, cu condiția ca rănile să fie vindecate complet.

4. Atunci când animalele se îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul transportului, ele se separă de restul animalelor și
primesc primul ajutor cât mai curând posibil. Animalele în cauză beneficiază de tratamentul veterinar adecvat și,
atunci când este necesar, sunt sacrificate sau ucise de urgență într-un mod care să nu le producă suferințe inutile.

5. Nu se administrează sedative animalelor transportate decât în cazul în care sedarea este strict necesară pentru a
se asigura bunăstarea animalelor și se face numai sub supravegherea medicului veterinar.

6. Femelele din speciile bovină, ovină și caprină aflate în perioada de lactație care nu sunt însoțite de progenituri sunt
mulse la intervale de cel mult 12 ore.

7. Cerințele de la punctul (2) literele (c) și (d) nu se aplică ecvideelor înregistrate în cazul în care scopul călătoriei este
îmbunătățirea condițiilor de sănătate și bunăstare la naștere sau pentru mânjii nou-născuți și iepele înregistrate,
cu condiția ca, în ambele situații, animalele să fie însoțite în permanență de un însoțitor care se ocupă de ele pe
durata călătoriei.

(1) JO L 358, 18.12.1986, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/65/CE a Parlamentului European și a
Consiliului (JO L 230, 16.9.2003, p. 32).
22 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

CAPITOLUL II

MIJLOACE DE TRANSPORT

1. Dispoziții aplicabile tuturor mijloacelor de transport

1.1. Mijloacele de transport, containerele și accesoriile acestora sunt proiectate, construite, întreținute și utilizate
astfel încât:

(a) să se evite rănirea și suferințele animalelor și să se asigure siguranța acestora;

(b) să protejeze animalele în condiții atmosferice nefavorabile, de temperaturi extreme și de modificările

nefavorabile ale condițiilor meteorologice;

(c) să fie curățate și dezinfectate;

(d) să nu permită evadarea sau căderea animalelor și să poată rezista la stresul provocat de mișcările din
timpul transportului;

(e) să asigure menținerea unei calități și cantități de aer adecvate speciilor transportate;

(f) să permită accesul la animale, pentru a se asigura îngrijirea și inspectarea acestora;

(g) să aibă podele cu suprafață antiderapantă;

(h) să aibă podele care să minimizeze riscul de scurgere a urinei sau a fecalelor;

(i) să dispună de mijloace de iluminare suficiente pentru inspectarea și îngrijirea animalelor în timpul
transportului.

1.2. Se asigură un spațiu suficient în interiorul compartimentului pentru animale, precum și la fiecare dintre
nivelurile acestuia, astfel încât să se asigure o ventilație adecvată deasupra animalelor atunci când acestea stau
în poziție normală în picioare, fără a le împiedica în vreun fel să se miște natural.

1.3. În cazul animalelor sălbatice sau al speciilor altele decât ecvideele domestice sau animalele domestice din
speciile bovină, ovină, caprină sau porcină, transportul de animale este însoțit de următoarele documente,
după caz:

(a) o notă care să menționeze că animalele sunt sălbatice, timide sau periculoase;

(b) instrucțiuni scrise cu privire la hrănirea, adăparea și alte îngrijiri speciale care se impun.

1.4. Pereții despărțitori trebuie să fie suficient de solizi pentru a suporta greutatea animalelor. Accesoriile sunt
astfel concepute încât să permită o manevrare rapidă și ușoară.

1.5. Pentru purceii cu o greutate mai mică de 10 kg, mieii cu o greutate mai mică de 20 kg, vițeii mai mici de
șase luni și mânjii mai mici de patru luni trebuie să se asigure materiale adecvate pentru așternut sau materiale
echivalente, care să le garanteze confortul în funcție de speciile, numărul de animale transportate, durata
călătoriei și de condițiile meteorologice. Materialul trebuie să asigure absorbția adecvată a urinei și fecalelor.

1.6. Fără a aduce atingere normelor comunitare sau naționale privind siguranța personalului și a pasagerilor,
atunci când transportul cu o navă, o aeronavă sau un vagon feroviar durează mai mult de trei ore, însoțitorul
sau persoana de la bord, care are competența necesară pentru a-și desfășura activitatea eficient și în condiții
umane, dispune de un mijloc de sacrificare adecvat speciei în cauză.

2. Dispoziții suplimentare privind transportul rutier sau feroviar

2.1. Vehiculele în care sunt transportate animalele trebuie marcate clar și vizibil, indicând prezența unor animale
vii, cu excepția cazului în care animalele sunt transportate în containere marcate în conformitate cu
punctul 5.1.

2.2. Vehiculele rutiere sunt dotate cu echipamente adecvate pentru încărcare și descărcare.

2.3. La asamblarea trenurilor, precum și la orice alte mișcări ale vagoanelor feroviare, se iau toate măsurile de
precauție necesare pentru a se evita zdruncinarea unui vagon feroviar care adăpostește animale.
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 23

3. Dispoziții suplimentare pentru transportul pe nave roll-on-roll-off

3.1. Înainte de încărcarea pe o navă, comandantul verifică dacă, la încărcarea vehiculelor:

(a) pe punțile acoperite, nava este echipată cu un sistem adecvat de ventilație forțată și este dotată cu un
sistem de alarmă și cu o sursă secundară de alimentare în cazul unei pene de curent;

(b) pe punțile deschise există un sistem adecvat de protecție împotriva apei de mare.

3.2. Vehiculele rutiere și vagoanele feroviare sunt echipate cu un număr suficient de puncte de fixare proiectate,
poziționate și întreținute în mod adecvat, care să permită fixarea solidă de navă. Vehiculele rutiere și
vagoanele feroviare se fixează pe navă înainte de începerea călătoriei pe mare, pentru a nu se deplasa din
cauza mișcărilor navei.

4. Dispoziții suplimentare pentru transportul aerian

4.1. Animalele sunt transportate în containere, cuști sau boxe adecvate speciilor în cauză, care respectă
regulamentele Asociației de Transport Aerian Internațional (IATA) privind animalele vii, versiunea
menționată de anexa VI.

4.2. Animalele sunt transportate numai în condiții în care calitatea, temperatura și presiunea aerului pot fi păstrate
în limite convenabile pe toată durata călătoriei, în funcție de specia de animale.

5. Dispoziții suplimentare pentru transportul în containere

5.1. Containerele în care sunt transportate animalele sunt marcate clar și vizibil, indicând prezența unor animale
vii și poartă un semn care indică partea de sus a containerului.

5.2. În timpul transportului și manipulării, containerele sunt menținute întotdeauna în poziție verticală și se iau
măsuri pentru minimizarea zdruncinării sau scuturării acestora. Containerele sunt fixate pentru a preveni
deplasarea din cauza mișcărilor mijlocului de transport.

5.3. Containerele cu o greutate mai mare de 50 kg sunt echipate cu un număr suficient de puncte de fixare
proiectate, poziționate și întreținute adecvat, care să permită fixarea solidă pe mijlocul de transport în care
sunt încărcate. Containerele se fixează pe mijlocul de transport înainte de începerea călătoriei, pentru a nu
se deplasa din cauza mișcărilor mijlocului de transport.

CAPITOLUL III

PRACTICI DE TRANSPORT

1. Încărcare, descărcare și manipulare

1.1. Se acordă atenția cuvenită necesității anumitor categorii de animale, precum animalele sălbatice, să se
aclimatizeze cu modalitatea de transport înaintea călătoriei preconizate.

1.2. Atunci când operațiunile de încărcare sau descărcare durează mai mult de patru ore, cu excepția păsărilor
de curte:

(a) sunt disponibile instalații adecvate pentru adăpostirea, hrănirea și adăparea animalelor în afara
mijlocului de transport, fără a fi legate;

(b) operațiunile sunt supravegheate de un medic veterinar autorizat și se iau măsuri de precauție speciale
pentru a se asigura menținerea bunăstării animalelor în timpul acestor operațiuni.

Instalații și proceduri

1.3. Instalațiile pentru încărcare și descărcare, inclusiv podeaua, sunt proiectate, construite, întreținute și
utilizate astfel încât:

(a) să se prevină rănirea și suferința animalelor și să se minimizeze agitația și anxietatea în timpul

transportului animalelor, precum și să se asigure siguranța animalelor. În special, suprafețele nu trebuie
să fie alunecoase și trebuie să existe protecție pe părțile laterale pentru a nu permite evadarea animalelor.

(b) să poată fi curățate și dezinfectate.

24 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

1.4. (a) Rampele pot avea o înclinație maximă de 20o, adică 36,4 % față de planul orizontal pentru porci, viței
și cai și o înclinație de 26o și 34’, adică 50 % față de planul orizontal pentru oi și bovine, altele decât
vițeii. Atunci când înclinația este mai mare de 10o, adică 17,6 % față de planul orizontal, rampele sunt
prevăzute cu un sistem, precum șipci transversale, care să le permită animalelor să urce sau să coboare
fără riscuri sau dificultăți;

(b) platformele-ascensor și pardoselile superioare sunt dotate cu bariere de siguranță pentru a preveni
căderea sau evadarea animalelor în timpul operațiunilor de încărcare și descărcare.

1.5. Mărfurile transportate în același mijloc de transport cu animalele sunt poziționate astfel încât să nu
provoace rănirea, suferința sau agitația animalelor.

1.6. În timpul încărcării și descărcării se asigură condiții adecvate de iluminat.

1.7. Atunci când containerele încărcate cu animale sunt așezate unul peste celălalt în mijlocul de transport, se
iau măsurile de precauție necesare:

(a) pentru a evita sau, în cazul păsărilor de curte, al iepurilor și animalelor cu blană, pentru a reduce
scurgerile de urină și fecale peste animalele din containerul aflat dedesubt;

(b) pentru a asigura stabilitatea containerelor;

(c) pentru a asigura ca ventilația să nu fie blocată.

Manipularea

1.8. Se interzic următoarele:

(a) lovirea animalelor cu mâna sau cu piciorul;

(b) aplicarea unei presiuni într-o zonă sensibilă a corpului animalelor, în urma căreia animalele să sufere
dureri sau suferințe inutile;

(c) suspendarea animalelor prin mijloace mecanice;

(d) ridicarea sau târârea animalelor de cap, urechi, coarne, picioare, coadă sau blană sau manipularea
acestora într-un mod care le produce dureri sau suferințe inutile;

(e) utilizarea vergelelor sau a altor instrumente ascuțite;

(f) blocarea cu bună știință a unui animal care este condus sau ghidat către orice parte a zonei în care sunt
manipulate animalele.

1.9. Utilizarea instrumentelor care administrează șocuri electrice se evită pe cât posibil. În orice caz, aceste
instrumente se folosesc numai pentru bovine și porcine adulte care refuză să se miște și numai atunci când
au spațiu suficient pentru a înainta. Șocurile nu durează mai mult de o secundă, se aplică în mod adecvat
și numai pe mușchii crupei animalelor. Șocurile nu se administrează în mod repetat dacă animalul nu
reacționează.

1.10. Piețele sau centrele de colectare furnizează echipamente pentru priponirea animalelor, atunci când este
necesar. Nu se leagă animalele care nu sunt obișnuite să fie legate. Animalelor li se asigură accesul la apă.

1.11. Animalele nu sunt legate de coarne sau de belciuge, nici cu picioarele legate împreună. Vițeilor nu li se pune
botniță. În timpul transportului, ecvideele domestice mai mari de opt luni poartă căpăstru, cu excepția cailor
neîmblânziți.

Atunci când este necesar ca animalele să fie legate, funiile, pripoanele sau alte mijloace utilizate sunt:

(a) suficient de solide pentru a nu se rupe în condiții normale de transport;

(b) de natură să le permită animalelor să se așeze, să se adape și să se hrănească, atunci când este necesar;

(c) proiectate astfel încât să se elimine pericolul de strangulare sau rănire și să permită dezlegarea rapidă
a animalelor.
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 25

Separare

1.12. Animalele sunt manipulate și transportate separat în următoarele cazuri:

(a) animale din specii diferite;

(b) animale a căror talie și vârstă diferă considerabil;

(c) vieri și armăsari adulți de reproducere;

(d) masculi maturi din punct de vedere sexual separat de femele;

(e) animale cu coarne separat de animale fără coarne;

(f) animale care manifestă ostilitate unul față de altul;

(g) animale legate separat de animale dezlegate.

1.13. Punctul 1.12 literele (a), (b), (c) și (e) nu se aplică atunci când animalele au fost crescute în grupuri
compatibile, sunt obișnuite unele cu altele, separarea produce anxietate sau femelele sunt transportate
împreună cu puii lor.

2. În timpul transportului

2.1. Spațiile alocate respectă cel puțin valorile menționate de capitolul VII, în ceea ce privește animalele și
mijloacele de transport prevăzute.

2.2. Ecvideele domestice, cu excepția iepelor însoțite de mânjii lor, sunt transportate în boxe individuale atunci
când vehiculul este încărcat pe o navă roll-on-roll-off. Se pot acorda derogări de la prezenta dispoziție prin
normele naționale, cu condiția ca statele membre să notifice derogările în cauză Comitetului permanent
pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

2.3. Ecvideele nu sunt transportate în vehicule cu platforme multiple, cu excepția cazului în care animalele sunt
încărcate pe platforma de la cel mai jos nivel, iar pe platforma superioară nu sunt încărcate animale.
Înălțimea minimă din interiorul compartimentului este cu cel puțin 75 cm mai mare decât înălțimea la
greabăn a celui mai înalt animal.

2.4. Ecvideele neîmblânzite nu sunt transportate în grupuri mai mari de patru indivizi.

2.5. Punctele 1.10-1.13 se aplică mutatis mutandis mijloacelor de transport.

2.6. Se asigură o ventilație suficientă pentru a satisfacerea necesităților animalelor, având în vedere în special
numărul și tipul de animale care urmează să fie transportate și condițiile meteorologice prognozate pe
perioada călătoriei. Containerele sunt depozitate astfel încât să nu se împiedice ventilarea acestora.

2.7. În timpul transportului, animalelor li se oferă apă, hrană și posibilitatea de a se odihni în mod corespunzător
speciei și vârstei lor, la intervale corespunzătoare și în special în conformitate cu capitolul V. În cazul în care
nu există dispoziții contrare, mamiferele și păsările sunt hrănite cel puțin la intervale de 24 ore și adăpate
cel puțin la intervale de 12 ore. Apa și hrana sunt de calitate bună și sunt furnizate animalelor într-un mod
în care să minimizeze contaminarea. Se acordă atenția cuvenită necesității animalelor de a se obișnui cu
modul de furnizare a hranei și apei.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE PENTRU NAVELE PENTRU ANIMALE VII SAU NAVELE CARE
TRANSPORTĂ CONTAINERE MARITIME

SECȚIUNEA 1

Cerințe de construcție și echipare a navelor pentru animale vii

1. Rezistența barelor și a platformelor cuștilor este adecvată animalelor transportate. Calculele privind rezistența
barelor și a platformelor cuștilor sunt verificate în timpul construcției sau conversiei într-o navă pentru animale
vii de către o societate de clasificare autorizată de autoritatea competentă.

2. Compartimentele în care urmează să fie transportate animalele sunt echipate cu un sistem de ventilație forțată cu
o capacitate suficientă de reîmprospătare a întregului volum de aer, după cum urmează:

(a) 40 de reîmprospătări pe oră, în cazul în care compartimentul este complet închis, iar înălțimea liberă este mai
mică sau egală cu 2,30 m;
26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

(b) 30 de reîmprospătări pe oră, în cazul în care compartimentul este complet închis, iar înălțimea liberă depășește
2,30 m;

(c) 75 % din capacitatea relevantă menționată anterior, în cazul în care compartimentul este închis parțial.

3. Capacitatea de depozitare sau producție de apă proaspătă corespunde necesarului de apă prevăzut de capitolul VI,
ținând seama de numărul maxim și de tipul de animale care urmează să fie transportate, precum și de durata
maximă a călătoriilor preconizate.

4. Sistemul de furnizare a apei proaspete are capacitatea de a furniza continuu apă proaspătă în fiecare zonă în care
se află animale și sunt disponibile suficiente recipiente pentru a se asigura accesul facil și constant la apă proaspătă
al tuturor animalelor. Sunt disponibile echipamente alternative de pompare pentru a se asigura furnizarea apei
în cazul defectării sistemului principal de pompare.

5. Sistemul de evacuare are o capacitate suficientă pentru a evacua fluidele din cuști și de pe platforme în orice
condiții. Conductele și canalele de evacuare colectează fluidele în puțuri sau rezervoare din care reziduurile pot
fi evacuate prin pompe sau ejectoare. Sunt disponibile echipamente alternative de pompare pentru a se asigura
evacuarea în cazul defectării sistemului principal de pompare.

6. Zonele pentru animale vii, pasajele și rampele spre zonele pentru animale vii sunt iluminate corespunzător. Sunt
disponibile echipamente de iluminat de urgență în cazul defectării instalației electrice principale. Sunt disponibile
suficiente echipamente portabile de iluminat care să îi permită însoțitorului să efectueze inspecția și să îngrijească
animalele în condiții adecvate.

7. În toate zonele pentru animale vii se instalează un sistem adecvat pentru stingerea incendiilor, iar echipamentele
de stingere a incendiilor din aceste zone respectă cele mai recente standarde ale Convenției internaționale privind
siguranța vieții pe mare (SOLAS) privind prevenirea, detectarea și stingerea incendiilor.

8. Următoarele sisteme pentru animale vii sunt echipate cu un sistem de monitorizare, control și alarmă în cabina
timonei:

(a) ventilație;

(b) aprovizionare cu apă proaspătă și drenaj;

(c) iluminat;

(d) producție de apă proaspătă, atunci când este necesar.

9. O sursă principală de alimentare cu electricitate este suficientă pentru alimentarea continuă a sistemelor pentru
animale prevăzute la alineatele (2), (4), (5) și (6) în condiții normale de funcționare a navei pentru animale vii. O
sursă secundară de alimentare este suficientă pentru a înlocui sursa principală de alimentare pe o perioadă
neîntreruptă de trei zile.

SECȚIUNEA 2

Aprovizionarea cu apă și hrană pe navele pentru animale vii sau portcontainere

Navele pentru animale sau portcontainerele care transportă ecvidee domestice și animale domestice din speciile
bovină, ovină, caprină și porcină în călătorii de peste 24 ore dispun, la plecare, de materiale suficiente pentru așternut,
precum și de apă și hrană suficiente pentru a satisface necesarul minim zilnic de hrană și apă prevăzut de tabelul 1
pentru călătoria preconizată, plus o cantitate suplimentară de 25 % sau echivalentul necesar pentru trei zile de
materiale pentru așternut, hrană și apă, alegându-se varianta care asigură o cantitate mai mare.

Tabelul 1

Necesarul minim zilnic de apă și hrană pe navele pentru animale vii sau pe portcontainere

Hrană (% din greutatea animalului viu)

Apă proaspătă (litri per ani-
Categorie
mal) (*)
Nutreț Hrană concentrată

Bovine și ecvidee 2 1,6 45

Ovine 2 1,8 4

Porcine — 3 10

(*) Necesarul minim de apă prevăzut de coloana a patra poate fi înlocuit, pentru toate speciile, cu o cantitate de apă egală cu 10 % din
greutatea animalului viu.
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 27

Nutrețul poate fi înlocuit cu hrană concentrată și invers. Cu toate acestea, se acordă atenția cuvenită necesității
anumitor categorii de animale de a se obișnui cu schimbarea hranei, ținând cont de necesitățile lor metabolice.

CAPITOLUL V

INTERVALE DE HRĂNIRE ȘI ADĂPARE, DURATA CĂLĂTORIEI ȘI PERIOADE DE REPAUS

1. Ecvidee domestice, animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină

1.1. Cerințele prevăzute de prezenta secțiune se aplică transportului de ecvidee domestice, cu excepția ecvideelor
înregistrate, de animale domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină, cu excepția transportului
aerian.

1.2. Durata călătoriei pentru animalele din speciile prevăzute la punctul 1.1 nu depășește opt ore.

1.3. Durata maximă a călătoriei prevăzute la punctul 1.2 poate fi prelungită, dacă sunt îndeplinite cerințele
suplimentare ale capitolului VI.

1.4. Intervalele de hrănire și adăpare, durata călătoriei și perioadele de repaus în cazul utilizării unor vehicule
rutiere de transport care respectă cerințele de la punctul 1.3 se definesc după cum urmează:

(a) vițeii, mieii, iezii și mânjii neînțărcați, care încă au o alimentație pe bază de lapte, și purceii neînțărcați,
după nouă ore de călătorie, trebuie să beneficieze de o perioadă suficientă de repaus, de cel puțin o oră,
în special pentru a fi adăpați și, atunci când este necesar, hrăniți. După perioada de repaus, transportul
poate fi reluat pentru alte nouă ore;

(b) porcii pot fi transportați pentru o perioadă de cel mult 24 ore. În timpul călătoriei, aceștia trebuie să aibă
acces continuu la apă;

(c) ecvideele domestice pot fi transportate pentru o perioadă de cel mult 24 ore. În timpul călătoriei, acestea
trebuie să fie adăpate și, atunci când este necesar, hrănite, la fiecare opt ore;

(d) toate celelalte animale din speciile prevăzute la punctul 1.1 trebuie să beneficieze, după 14 ore de
călătorie, de o perioadă suficientă de repaus, de cel puțin o oră, în special pentru a fi adăpate și, atunci
când este necesar, hrănite. După perioada de repaus, transportul poate fi reluat pentru alte 14 ore.

1.5. După încheierea duratei călătoriei, animalele trebuie descărcate, hrănite și adăpate și trebuie să beneficieze
de o perioadă de repaus de cel puțin 24 ore.

1.6. Animalele nu trebuie transportate pe cale ferată, în cazul în care durata maximă a călătoriei depășește durata
prevăzută la punctul 1.2. Cu toate acestea, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctele 1.3
și 1.4, cu excepția perioadelor de repaus, se aplică durata călătoriei prevăzută la punctul 1.4.

1.7. (a) Animalele nu trebuie transportate pe cale maritimă în cazul în care durata maximă a călătoriei depășește
durata prevăzută la punctul 1.2, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la
punctele 1.3 și 1.4, mai puțin durata călătoriei și perioadele de repaus.

(b) în cazul transportului pe cale maritimă pe o rută regulată și directă între două puncte geografice din
Comunitate, cu mijloace de transport încărcate pe nave fără descărcarea animalelor, acestea trebuie să
se odihnească timp de 12 ore după descărcare în portul de destinație sau în imediata vecinătate a acestuia,
cu excepția cazului în care durata călătoriei pe cale maritimă permite includerea călătoriei în programul
general de la punctele 1.2-1.4.

1.8. În interesul animalelor, durata călătoriei prevăzută la punctele 1.3, 1.4 și 1.7 litera (b) se poate prelungi cu
două ore, ținând seama în special de proximitatea față de locul de destinație.

1.9. Fără a aduce atingere dispozițiilor punctelor 1.3-1.8, statele membre sunt autorizate să stabilească o durată
maximă de călătorie de opt ore, care nu poate fi prelungită, pentru transportul de animale destinate
sacrificării, atunci când transportul se desfășoară exclusiv între un loc de plecare și un loc de destinație situate
pe propriul lor teritoriu.

2. Alte specii

2.1. Păsărilor de curte, păsărilor domestice și iepurilor domestici li se asigură apă și hrană adecvate, în cantități
suficiente, cu excepția cazului în care călătoria durează mai puțin de:

(a) 12 ore, exclusiv timpul de încărcare și descărcare sau

(b) 24 ore pentru puii din toate speciile, cu condiția ca transportul să fie încheiat în termen de 72 ore de la
ecloziune.
28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

2.2. În cursul transportului, câinii și pisicile sunt hrănite la intervale de cel mult 24 ore și primesc apă la intervale
de cel mult opt ore. Se furnizează instrucțiuni precise în scris cu privire la hrană și apă.

2.3. Alte specii decât cele prevăzute la punctul 2.1 sau 2.2 sunt transportate în conformitate cu instrucțiunile
scrise privind hrănirea și adăparea și ținând seama de îngrijirile speciale care se impun.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII SUPLIMENTARE PRIVIND CĂLĂTORIILE DE LUNGĂ DURATĂ PENTRU ECVIDEE

DOMESTICE ȘI ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIILE BOVINĂ, OVINĂ, CAPRINĂ ȘI PORCINĂ

1. Toate călătoriile de lungă durată

Acoperișul

1.1. Mijloacele de transport sunt echipate cu un acoperiș de culoare deschisă și sunt izolate în mod corespunzător.

Podeaua și așternutul

1.2. Animalele au la dispoziție un așternut adecvat sau un material echivalent, care le garantează confortul necesar
în funcție de specie, numărul de animale transportate, durata călătoriei și condițiile meteorologice. Materialul
în cauză trebuie să asigure o absorbție adecvată a urinei și fecalelor.

Hrana

1.3. Mijlocul de transport deține o cantitate suficientă de hrană adecvată pentru animale care să acopere necesarul
de hrană al animalelor respective pe durata călătoriei. Hrana pentru animale este protejată împotriva
intemperiilor și contaminanților, precum praful, combustibilul, gazele de eșapament și urina și bălegarul
animalelor.

1.4. Atunci când pentru hrănirea animalelor se utilizează echipamente specifice de hrănire, echipamentele sunt
transportate în mijlocul de transport.

1.5. Atunci când se utilizează echipamentele de hrănire prevăzute la punctul 1.4, ele sunt proiectate astfel încât,
atunci când este necesar, să fie fixate pe mijlocul de transport pentru a nu putea fi răsturnate. Atunci când
mijlocul de transport este în mișcare, iar echipamentele nu sunt utilizate, acestea se depozitează separat de
animale.

Pereții despărțitori

1.6. Ecvideele sunt transportate în boxe individuale, cu excepția iepelor care sunt transportate împreună cu mânjii
lor.

1.7. Mijlocul de transport trebuie să fie dotat cu pereți despărțitori prin care se creează compartimente separate,
asigurându-se în același timp accesul liber al tuturor animalelor la apă.

1.8. Pereții despărțitori sunt construiți astfel încât să poată fi plasați în diverse poziții, creându-se astfel
compartimente cu dimensiuni adecvate în funcție de cerințele specifice și de tipul, talia și numărul de animale.

Criterii minime pentru anumite specii

1.9. Cu excepția cazului în care sunt transportate împreună cu mamele lor, ecvideele domestice și animalele
domestice din speciile bovină și porcină pot efectua călătorii de lungă durată numai în cazul în care:

— ecvideele domestice sunt mai mari de patru luni, cu excepția ecvideelor înregistrate;

— vițeii sunt mai mari de paisprezece zile;

— porcii au o greutate mai mare de 10 kg;

Caii neîmblânziți nu pot efectua călătorii de lungă durată.

2. Aprovizionarea cu apă pentru transportul rutier, feroviar și containere maritime

2.1. Mijloacele de transport și containerele maritime sunt dotate cu un sistem de aprovizionare cu apă care îi
permite însoțitorului să adape imediat animalele, ori de câte ori este necesar în timpul călătoriei, astfel încât
fiecare animal să aibă acces la apă.

2.2. Dispozitivele de adăpare trebuie să fie în stare bună de funcționare și să fi fost proiectate și poziționate în
mod corespunzător pentru categoriile de animale care trebuie adăpate la bordul vehiculului.
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 29

2.3. Capacitatea totală a rezervoarelor de apă pentru fiecare mijloc de transport este cel puțin egală cu 1,5 % din
sarcina maximă utilă. Rezervoarele de apă trebuie proiectate astfel încât să poată fi drenate și curățate după
fiecare călătorie și trebuie să fie echipate cu un sistem care să permită verificarea nivelului apei. Rezervoarele
trebuie să fie conectate la dispozitivele de adăpare din compartimente și să fie menținute în stare bună de
funcționare.

2.4. Se poate acorda o derogare de la punctul 2.3 în cazul containerelor maritime utilizate exclusiv pe nave care
le aprovizionează cu apă din rezervoarele de apă proprii ale navei.

3. Ventilație pentru mijloacele de transport rutier și monitorizarea temperaturii

3.1. Sistemele de ventilație din mijloacele de transport rutier sunt proiectate, construite și întreținute astfel încât,
în orice moment din timpul călătoriei, indiferent dacă mijlocul de transport staționează sau se află în mișcare,
să poată păstra o temperatură între 5 °C și 30 °C în interiorul mijlocului de transport, pentru toate animalele,
cu o toleranță de +/- 5 °C, în funcție de temperatura exterioară.

3.2. Sistemul de ventilație trebuie să fie capabil să asigure o distribuție uniformă printr-un flux minim de aer cu
o capacitate nominală de 60 m3/h/KN sarcină utilă. Sistemul trebuie să poată funcționa timp de cel puțin 4
ore, independent de motorul vehiculului.

3.3. Mijloacele de transport rutier trebuie să fie echipate cu un sistem de monitorizare a temperaturii, precum și
cu un mijloc de înregistrare a acestor date. Senzorii trebuie amplasați în interiorul camionului în zonele care,
în funcție de caracteristicile de proiectare, pot înregistra cele mai aspre condiții climatice. Înregistrările
temperaturilor astfel obținute sunt datate și sunt puse la dispoziția autorității competente, la cererea acesteia.

3.4. Mijloacele de transport rutier trebuie să fie echipate cu un sistem de alarmă care să alerteze conducătorul
atunci când temperatura din compartimentele în care se află animale atinge limita maximă sau minimă.

3.5. Înainte de data de 31 iulie 2005, Comisia elaborează un raport pe baza unui aviz al Autorității Europene
pentru Siguranța Alimentară, însoțit de propuneri legislative adecvate pentru stabilirea unor game de
temperaturi minime și maxime pentru animalele transportate, care urmează să fie adoptate în conformitate
cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2), ținând seama de temperaturile dominante din anumite
regiuni ale Comunității care prezintă condiții climatice deosebite.

4. Sistemul de navigație

4.1. Mijloacele de transport rutier trebuie să fie echipate de la data de 1 ianuarie 2007 pentru mijloacele de
transport rutier utilizate pentru prima dată și de la data de 1 ianuarie 2009 pentru toate mijloacele de
transport, cu un sistem de navigație adecvat, care să permită înregistrarea și furnizarea de informații
echivalente cu cele menționate în jurnalul de călătorie prevăzut de anexa II secțiunea 4, și informații privind
deschiderea/închiderea clapei de încărcare.

4.2. Până la data de 1 ianuarie 2008, Comisia prezintă Consiliului rezultatele studiului privind sistemele de
navigație și aplicarea acestei tehnologii în sensul prezentului regulament.

4.3. Până la data de 1 ianuarie 2010, Comisia prezintă Consiliului un raport privind punerea în aplicare a
sistemului de navigație prevăzut la punctul 4.2, însoțit de propunerile pe care le consideră oportune, având
ca scop în special definirea specificațiilor sistemului de navigație care urmează a fi utilizat pentru toate
mijloacele de transport. Consiliul hotărăște asupra acestor propuneri cu majoritate calificată.

CAPITOLUL VII

MODUL DE REPARTIZARE A SPAȚIULUI

Modul de repartizare a spațiului pentru animale respectă cel puțin următoarele valori:

A. Ecvidee domestice

Transport feroviar

Cai adulți 1,75 m2 (0,7 × 2,5 m) (*)

Cai tineri (6-24 luni) (călătorii de până la 48 ore) 1,2 m2 (0,6 × 2 m)
Cai tineri (6-24 luni) (călătorii de peste 48 ore) 2,4 m2 (1,2 × 2 m)
Ponei (sub 144 cm) 1 m2 (0,6 × 1,8 m)
Mânji (0-6 luni) 1,4 m2 (1 × 1,4 m)

(*) Lățimea utilă standard a vagoanelor este de 2,6 pe 2,7 m.

Notă: În timpul călătoriilor de lungă durată, mânjii și caii tineri trebuie să aibă posibilitatea de a se întinde.
30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

Aceste valori pot varia cu cel mult 10 % pentru caii adulți și ponei și cel mult 20 % pentru caii tineri și mânji, în
funcție nu numai de greutatea și talia cailor, dar și de condiția fizică a acestora, de condițiile meteorologice și de
durata preconizată a călătoriei.

Transport rutier

Cai adulți 1,75 m2 (0,7 × 2,5 m)

Cai tineri (6-24 luni) (călătorii de până la 48 ore) 1,2 m2 (0,6 × 2 m)
Cai tineri (6-24 luni) (călătorii de peste 48 ore) 2,4 m2 (1,2 × 2 m)
Ponei (sub 144 cm) 1 m2 (0,6 × 1,8 m)
Mânji (0-6 luni) 1,4 m2 (1 × 1,4 m)

Notă: În timpul călătoriilor de lungă durată, mânjii și caii tineri trebuie să aibă posibilitatea de a se întinde.

Aceste valori pot varia cu cel mult 10 % pentru caii adulți și ponei și cel mult 20 % pentru caii tineri și mânji, în
funcție nu numai de greutatea și talia cailor, dar și de condiția fizică a acestora, de condițiile meteorologice și de
durata preconizată a călătoriei.

Transport aerian

Densitatea de încărcare a cailor în raport cu suprafața

0-100 kg 0,42 m2
100-200 kg 0,66 m2
200-300 kg 0,87 m2
300-400 kg 1,04 m2
400-500 kg 1,19 m2
500-600 kg 1,34 m2
600-700 kg 1,51 m2
700-800 kg 1,73 m2

Transport maritim

Greutatea animalului viu în kg m2/animal

200-300 0,90–1,175
300-400 1,175–1,45
400-500 1,45–1,725
500-600 1,725–2
600-700 2–2,25

B. Animale din specia bovină

Transport feroviar

Categorie Greutate aproximativă (în kg) Suprafață în m2/animal

Viței de talie mică 50 0,30–0,40

Viței de talie medie 110 0,40–0,70
Viței de talie mare 200 0,70–0,95
Bovine de talie medie 325 0,95–1,30
Bovine de talie mare 550 1,30–1,60
Bovine de talie foarte mare > 700 > 1,60
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 31

Aceste valori pot varia, în funcție nu numai de greutatea și talia animalelor, dar și de condiția fizică a acestora, de
condițiile meteorologice și de durata preconizată a călătoriei.

Transport rutier

Categorie Greutate aproximativă (în kg) Suprafață în m2/animal

Viței de talie mică 50 0,30–0,40

Viței de talie medie 110 0,40–0,70
Viței de talie mare 200 0,70–0,95
Bovine de talie medie 325 0,95–1,30
Bovine de talie mare 550 1,30–1,60
Bovine de talie foarte mare > 700 > 1,60

Aceste valori pot înregistra variații, în funcție nu numai de greutatea și talia animalelor, dar și de condiția fizică a
acestora, de condițiile meteorologice și de durata preconizată a călătoriei.

Transport aerian

Categorie Greutate aproximativă (în kg) Suprafață în m2/animal

Viței 50 0,23
70 0,28

Bovine 300 0,84

500 1,27

Transport maritim

Greutatea animalului viu în kg m2/animal

200-300 0,81–1,0575
300-400 1,0575–1,305
400-500 1,305–1,5525
500-600 1,5525–1,8
600-700 1,8–2,025

Pentru animalele gestante spațiul se suplimentează cu 10 %.

C. Ovine/caprine

Transport feroviar

Categorie Greutate în kg Suprafață în m2/animal

Ovine tunse < 55 0,20–0,30

> 55 > 0,30
Ovine netunse < 55 0,30–0,40
> 55 > 0,40
Oi în gestație avansată < 55 0,40–0,50
> 55 > 0,50
32 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

Categorie Greutate în kg Suprafață în m2/animal

Caprine < 35 0,20–0,30

35 – 55 0,30–0,40
> 55 0,40–0,75
Capre în gestație avansată < 55 0,40–0,50
> 55 > 0,50

Suprafața indicată anterior poate varia în funcție de rasă, talia animalelor, condiția fizică și lungimea blănii aces-
tora, precum și de condițiile meteorologice și durata preconizată a călătoriei.

Transport rutier

Categorie Greutate în kg Suprafață în m2/animal

Ovine tunse și miei cu greutatea egală sau mai mare de 26 kg < 55 0,20–0,30
> 55 > 0,30
Ovine netunse < 55 0,30–0,40
> 55 > 0,40
Oi în gestație avansată < 55 0,40–0,50
> 55 > 0,50

Caprine < 35 0,20–0,30

35–55 0,30–0,40
> 55 0,40–0,75
Capre în gestație avansată < 55 0,40–0,50
> 55 > 0,50

Suprafața indicată anterior poate varia în funcție de rasă, talia animalelor, condiția fizică și lungimea blănii aces-
tora, precum și de condițiile meteorologice și durata preconizată a călătoriei. Indicație: pentru mieii de talie mică
poate fi asigurată o suprafață mai mică de 0,2 m2/animal.

Transport aerian

Densitatea de încărcare pentru ovine și caprine în raport cu suprafața

Greutate medie (în kg) Suprafața per ovină/caprină (în m2)

25 0,2
50 0,3
75 0,4

Transport maritim

Greutatea animalului viu în kg m2/animal

20 – 30 0,24–0,265
30 – 40 0,265–0,290
40 – 50 0,290–0,315
50 – 60 0,315–0,34
60 – 70 0,34–0,39
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 33

D. Porcine
Transportul feroviar și rutier

Porcinele trebuie să aibă cel puțin posibilitatea de a se întinde și de a sta în picioare în poziție normală.
Pentru a respecta aceste cerințe minime, densitatea de încărcare pentru porcine cu o greutate de cca. 100 kg nu
ar trebui să depășească 235 kg/m2.

Rasa, talia și condiția fizică a porcinelor pot impune creșterea suprafeței minime necesare menționate anterior; de
asemenea, se poate impune o creștere maximă cu 20 % a suprafeței în funcție de condițiile meteorologice și de
durata preconizată a călătoriei.
Transport aerian

Densitatea de încărcare ar trebui să fie relativ mare pentru a preveni rănirea animalelor la decolare sau aterizare
sau în cazul turbulențelor, deși animalele trebuie să aibă, totuși, posibilitatea de a se întinde. La stabilirea densității
de încărcare se ține cont de climat, durata totală a călătoriei și ora sosirii.

Greutate medie Suprafață/porcină

15 kg 0,13 m2
25 kg 0,15 m2
50 kg 0,35 m2
100 kg 0,51 m2

Transport maritim

Greutatea animalului viu în kg m2/animal

10 sau mai puțin 0,20

20 0,28
45 0,37
70 0,60
100 0,85
140 0,95
180 1,10
270 1,50

E. Păsări de curte

Densități aplicabile la transportul păsărilor de curte în containere

Se asigură suprafețe minime după cum urmează:

Categorie Suprafață în cm2

Pui de o zi 21-25/pui

Păsări de curte altele decât pui de o zi: greutate în kg Suprafață în cm2/kg

< 1,6 180 – 200

1,6 – < 3 160

3–<5 115

>5 105

Aceste valori pot varia în funcție nu numai de greutatea și talia păsărilor, dar și de condiția fizică a acestora,
condițiile meteorologice și durata preconizată a călătoriei.
34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

ANEXA II

JURNAL DE CĂLĂTORIE

[în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), articolul 8 alineatul (2), articolul 14 literele (a) și (c) și articolul 21
alineatul (2)]
1. Persoana care planifică o călătorie de lungă durată pregătește, ștampilează și semnează toate paginile din jurnalul
de călătorie, în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe.
2. Jurnalul de călătorie cuprinde următoarele secțiuni:
Secțiunea 1 — Planificare;
Secțiunea 2 — Locul de plecare;
Secțiunea 3 — Locul de destinație;
Secțiunea 4 — Declarația transportatorului;
Secțiunea 5 — Formular de raportare a anomaliilor.
Paginile jurnalului de călătorie trebuie să fie legate.
Modelele fiecărei secțiuni sunt prevăzute de apendicele la prezenta anexă.
3. Organizatorul:
(a) identifică fiecare jurnal de călătorie cu un număr de identificare distinctiv;
(b) se asigură că autoritatea competentă de la locul de plecare primește, cu două zile înainte de ora plecării, o copie
semnată a secțiunii 1 din jurnalul de călătorie, completată corespunzător, cu excepția numerelor certificatelor
sanitare veterinare, în modul definit de autoritatea respectivă;
(c) respectă instrucțiunile emise de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) litera (a);
(d) se asigură că jurnalul de călătorie este ștampilat în conformitate cu articolul 14 alineatul (1);
(e) se asigură că jurnalul de călătorie însoțește transportul de animale pe perioada călătoriei până la locul de
destinație sau, în cazul exportului într-o țară terță, cel puțin până la punctul de ieșire.
4. Deținătorii de la locul de plecare și, în cazul în care locul de destinație se află pe teritoriul Comunității, deținătorii
de la locul de destinație, completează și semnează secțiunile relevante din jurnalul de călătorie. Aceștia informează
autoritatea competentă asupra rezervelor cu privire la respectarea dispozițiilor prezentului regulament, cât mai
curând posibil, folosind modelul de formular din secțiunea 5.
5. Atunci când locul de destinație se află pe teritoriul Comunității, deținătorii de la locul de destinație păstrează
jurnalul de călătorie, cu excepția secțiunii 4, timp de cel puțin trei ani de la data sosirii la locul de destinație.
Jurnalul de călătorie este pus la dispoziția autorității competente, la cererea acesteia.
6. Atunci când jurnalul a fost completat pe teritoriul Comunității, transportatorul completează și semnează secțiunea
4 din jurnalul de călătorie.
7. În cazul în care animalele sunt exportate într-o țară terță, transportatorii înmânează jurnalul de călătorie medicului
veterinar oficial de la punctul de ieșire.
În cazul exportului de animale vii din specia bovină cu restituiri, secțiunea 3 din jurnalul de călătorie nu este
obligatorie în cazul în care legislația agricolă impune un raport.
8. Transportatorul prevăzut la secțiunea 3 din jurnalul de călătorie păstrează:
(a) o copie a jurnalului de călătorie completat;
(b) o fișă de înregistrare corespunzătoare sau un exemplar imprimat în conformitate cu anexa I sau anexa IB la
Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, în cazul în care vehiculul intră sub incidența regulamentului în cauză.
Documentele prevăzute la literele (a) și (b) sunt puse la dispoziția autorității competente care a acordat autorizația
de transportator și, la cerere, autorității competente de la locul de plecare, în termen de o lună de la completare
și sunt păstrate de către transportator timp de cel puțin trei ani de la data efectuării controlului.
Documentele prevăzute la litera (a) se înapoiază autorității competente de la locul de plecare în termen de o lună
de la încheierea călătoriei, cu excepția cazului în care au fost utilizate sistemele prevăzute la articolul 6 alineatul (9).
Se adoptă o versiune simplificată a jurnalului de călătorie și orientări pentru prezentarea înregistrărilor prevăzute
la articolul 6 alineatul (9), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2), atunci când
vehiculele sunt echipate cu sistemele prevăzute la articolul 6 alineatul (9).
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 35

Apendice

SECȚIUNEA 1
PLANIFICARE
36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

SECȚIUNEA 2
LOCUL DE PLECARE
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 37

SECȚIUNEA 3
LOCUL DE DESTINAȚIE
38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62
DECLARAȚIA TRANSPORTATORULUI
SECȚIUNEA 4
 SECȚIUNEA 5

FORMULAR DE RAPORTARE A ANOMALIILOR Nr.….

O copie a formularului de raportare a anomaliilor, însoțită de o copie a secțiunii 1 din jurnalul de călătorie, se transmite
autorității competente.
40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

ANEXA III

FORMULARE
[prevăzute la articolul 10 alineatul (2), articolul 11 alineatul (2), articolul 17 alineatul (2) și articolul 18 alineatul (2)]

CAPITOLUL I
Autorizația transportatorului în sensul articolului 10 alineatul (1)
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 41

CAPITOLUL II
Autorizația transportatorului în sensul articolului 11 alineatul (1)
42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

CAPITOLUL III
Certificatul de competență profesională pentru conducători auto și însoțitori în sensul articolului 17 alineatul (2)
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 43

CAPITOLUL IV

Certificatul de autorizare a mijloacelor de transport rutier pentru călătorii de lungă durată în sensul articolului 18 alineatul (2)
44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

ANEXA IV

FORMAREA

1. Conducătorii auto și însoțitorii prevăzuți la articolul 6 alineatul (5) și la articolul 17 alineatul (1) trebuie să fi
absolvit cu brio cursurile de formare menționate la alineatul (2) și să fi trecut examenul aprobat de autoritatea
competentă, care asigură faptul că examinatorii sunt independenți.

2. Cursurile de formare prevăzute la alineatul 1 cuprind cel puțin aspectele tehnice și administrative ale legislației
comunitare cu privire la protecția animalelor în timpul transportului și în special următoarele:

(a) articolele 3 și 4 și anexele I și II;

(b) fiziologia animală și în special nevoile de adăpare, hrănire, comportamentul animalelor și conceptul de
presiune;
(c) aspectele practice de manipulare a animalelor;

(d) impactul conducerii auto asupra bunăstării animalelor transportate și asupra calității cărnii;
(e) îngrijirea de urgență a animalelor;
(f) siguranța personalului care manipulează animalele.
03/vol. 62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 45

ANEXA V

ACORDURI INTERNAȚIONALE

[prevăzute la articolul 21 alineatul (1) litera (e)]

Convenția Europeană pentru protecția animalelor în timpul transportului internațional.

46 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 03/vol. 62

ANEXA VI

NORME INTERNAȚIONALE PENTRU CONTAINERE, ȚARCURI SAU STAULE ADECVATE PENTRU

TRANSPORTUL ANIMALELOR VII PE CALEA AERULUI

[prevăzute de anexa I capitolul II (punctul 4.1)]

Asociația de transport aerian internațional (IATA), regulamentele privind animalele vii, ediția 31, 1 octombrie 2004.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 1

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru
conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în
prezentul document.

►B REGULAMENTUL (CE) NR. 1099/2009 AL CONSILIULUI

din 24 septembrie 2009
privind protecția animalelor în momentul uciderii
(Text cu relevanță pentru SEE)
(JO L 303, 18.11.2009, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

Jurnalul Oficial

NR. Pagina Data

►M1 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/723 al Comisiei din 16 L 122 11 17.5.2018
mai 2018

rectificat prin:

►C1 Rectificare, JO L 345, 29.12.2011, p. 35 (1099/2009)

 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 2

▼B
REGULAMENTUL (CE) NR. 1099/2009 AL CONSILIULUI
din 24 septembrie 2009
privind protecția animalelor în momentul uciderii
(Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește norme privind uciderea animalelor

crescute sau deținute în scopul producerii de alimente, lână, piele, blană
sau orice alte produse, precum și privind uciderea animalelor în scopul
depopulării și ►C1 operațiunile ◄ aferente.

În ceea ce privește peștii, se vor aplica însă numai obligațiile prevăzute

la articolul 3 alineatul (1).

(2) Capitolul II, cu excepția articolului 3 alineatele (1) și (2), precum

și capitolul III și capitolul IV cu excepția articolului 19 nu se aplică în
cazul uciderii de urgență în afara unui abator sau atunci când respectarea
dispozițiilor respective ar determina un risc imediat și serios pentru
sănătatea sau siguranța umană.

(3) Prezentul regulament nu se aplică:

(a) atunci când animalele sunt ucise:

(i) în cadrul unor experimente științifice efectuate sub suprave­

gherea unei autorități competente;

(ii) în cadrul activităților de vânătoare sau de pescuit sportiv;

(iii) în cadrul manifestărilor culturale sau sportive;

(b) în cazul păsărilor de crescătorie, al iepurilor de crescătorie și al

iepurilor de câmp sacrificați în afara unui abator de către
proprietarul lor, pentru consumul personal intern.

Articolul 2
Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a) „ucidere” înseamnă orice proces provocat în mod intenționat care

cauzează moartea unui animal;

(b) „►C1 operațiuni ◄ aferente” înseamnă ►C1 operațiuni ◄ cum

ar fi manipularea, adăpostirea, imobilizarea, asomarea și sângerarea
animalelor, care au loc în contextul și în locul unde acestea
urmează să fie ucise;

(c) „animal” înseamnă orice animal vertebrat, cu excepția reptilelor și a

►C1 amfibienilor ◄;

(d) „ucidere de urgență” înseamnă uciderea animalelor având leziuni

sau o boală asociată cu durere sau suferință puternică, dacă nu
există alte posibilități practice de a reduce această durere sau sufe­
rință;
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 3

▼C1
(e) „adăpostire” înseamnă ținerea animalelor în boxe, țarcuri, spații
acoperite sau terenuri asociate cu operațiunile de sacrificare sau
care fac parte din acestea;

▼B
(f) „asomare” înseamnă orice proces provocat în mod intenționat care
determină pierderea cunoștinței și a sensibilității fără durere,
inclusiv orice proces care determină moartea imediată;

▼C1
(g) „ritual religios” înseamnă o serie de acțiuni care se referă la sacri­
ficarea animalelor care sunt stabilite de o religie;

▼B
(h) „manifestări culturale sau sportive” înseamnă manifestările legate în
mod esențial și predominant de tradiții culturale sau activități
sportive consolidate în timp, inclusiv curse sau alte forme de
competiții, dacă acestea nu determină o producție de carne sau
de alte produse de origine animală sau dacă producția respectivă
este marginală în raport cu evenimentul propriu-zis și nu este
semnificativă din punct de vedere economic;

(i) „proceduri standard de operare” înseamnă un set de instrucțiuni

scrise care au scopul de a obține realizarea în mod uniform a
unei funcții sau unui standard specific;

(j) „sacrificare” înseamnă uciderea animalelor destinate consumului

uman;

(k) „abator” înseamnă orice unitate utilizată pentru sacrificarea

animalelor terestre care intră în domeniul de aplicare al Regula­
mentului (CE) nr. 853/2004;

(l) „operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică

care deține controlul unei întreprinderi care se ocupă de uciderea
animalelor sau de orice alte operațiuni asociate care intră în
domeniul de aplicare al prezentului regulament;

▼C1
(m) „animale pentru blană” înseamnă acele specii de mamifere crescute
în special pentru producția de blănuri, cum ar fi nurca, dihorul,
vulpea, ratonul, nutria, șinșila;

▼B
(n) „depopulare” înseamnă procesul de ucidere a animalelor din motive
de sănătate publică sau a animalelor, de bunăstare a animalelor sau
din motive de mediu, sub supravegherea autorității competente;

(o) „păsări de crescătorie” înseamnă păsările de fermă, inclusiv păsările

care nu sunt considerate domestice, dar care sunt crescute ca
animale domestice, cu excepția acarinatelor;

(p) „imobilizare” înseamnă aplicarea unei proceduri menite să

restricționeze mișcările animalului, care îl cruță de orice fel de
durere, teamă sau agitație care pot fi evitate, pentru a facilita
asomarea sau uciderea efectivă a acestuia;

(q) „autoritate competentă” înseamnă autoritatea centrală a unui stat

membru care are competența de a asigura respectarea cerințelor
prezentului regulament sau orice autoritate căreia autoritatea
centrală i-a delegat competența respectivă;

(r) „spinalizare” înseamnă lacerarea țesutului nervos central și a

măduvei spinării cu ajutorul unui instrument alungit în formă de
tijă introdus în cavitatea craniană.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 4

▼B
CAPITOLUL II

CERINȚE GENERALE

Articolul 3
Cerințe generale privind uciderea și ►C1 operațiunile ◄ aferente

(1) În timpul uciderii animalelor și al ►C1 operațiunilor ◄ aferente,

acestea sunt ferite de orice durere, chin sau suferință evitabile.

(2) În sensul alineatului (1), operatorii economici adoptă măsurile

necesare pentru a garanta, în special, că animalele:

(a) beneficiază de confort fizic și de protecție, în special prin

menținerea curățeniei, în condiții termice adecvate și prin evitarea
căderilor și alunecărilor;

(b) sunt protejate de leziuni;

▼C1
(c) sunt manipulate și adăpostite ținându-se cont de comportamentul lor
normal;

▼B
(d) nu manifestă semne de durere, teamă care pot fi evitate sau afișează
comportamente anormale;

(e) nu suferă din cauza unei privări prelungite de hrană sau de apă;

(f) sunt ferite de interacțiuni care pot fi evitate cu alte animale care le-
ar putea afecta bunăstarea.

▼C1
(3) Facilitățile utilizate pentru ucidere și pentru operațiunile aferente
trebuie să fie proiectate, construite, întreținute și exploatate astfel încât
condițiile de utilizare prevăzute pentru acestea, pe tot parcursul anului,
să asigure respectarea obligațiilor prevăzute la alineatele (1) și (2).

▼B

Articolul 4
Metode de asomare

(1) Animalele vor fi ucise doar după asomare, în conformitate cu

metodele și cerințele specifice referitoare la aplicarea metodelor
respective prevăzute în anexa I. Pierderea cunoștinței și sensibilității
se menține până la moartea animalului.

Metodele menționate în anexa I care nu au drept rezultat moartea

instantanee (denumită în continuare „asomare simplă”) sunt urmate cât
de repede posibil de o procedură care să asigure moartea, cum ar fi
sângerarea, spinalizarea, electrocutarea sau expunerea prelungită la
anoxie.

(2) Anexa I poate fi modificată pentru a ține seama de progresul

tehnic și științific, în baza unui aviz al EFSA și în conformitate cu
procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).

▼C1
Orice astfel de modificări trebuie să asigure un nivel de bunăstare a
animalelor cel puțin echivalent cu cel asigurat prin metodele existente.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 5

▼B
(3) ►C1 Liniile directoare ◄ comunitare privind metodele
prevăzute în anexa I pot fi adoptate în conformitate cu procedura
menționată la articolul 25 alineatul (2).

(4) În cazul animalelor supuse unor metode speciale de sacrificare

prevăzute de ritualuri religioase, cerințele prevăzute la alineatul (1) nu
se aplică atunci când sacrificarea are loc într-un abator.

Articolul 5
Verificarea asomării

(1) Operatorii economici se asigură de faptul că persoanele respon­

sabile de asomare sau alte persoane desemnate în acest sens desfășoară
verificări periodice pentru a se asigura că animalele nu prezintă niciun
semn de conștiență sau sensibilitate în intervalul de timp dintre procesul
de asomare și moarte.

Aceste verificări se realizează asupra unui eșantion de animale suficient

de reprezentativ, iar frecvența lor se stabilește ținând cont de rezultatul
verificărilor precedente și de orice factori care ar putea afecta eficiența
procesului de asomare.

În cazul în care rezultatul verificărilor indică faptul că un animal nu este

asomat în mod corespunzător, persoana însărcinată cu asomarea ia
imediat măsurile corespunzătoare, astfel cum este specificat în proce­
durile standard de operare întocmite în conformitate cu articolul 6
alineatul (2).

(2) În cazul în care, în sensul articolului 4 alineatul (4), animalele

sunt ucise fără asomare prealabilă, persoanele responsabile cu procesul
de sacrificare efectuează verificări sistematice pentru a se asigura că
animalele nu prezintă niciun semn de conștiință sau sensibilitate
înainte de a fi eliberate din imobilizare și că nu prezintă niciun semn
de viață înainte de a se trece la eviscerare sau opărire.

(3) În sensul alineatelor (1) și (2), operatorii economici pot folosi

procedurile de verificare descrise în ghidurile de bune practici
menționate la articolul 13.

(4) Atunci când este cazul, pentru a se ține seama de nivelul înalt de
fiabilitate a anumitor metode de asomare și pe baza unui aviz al EFSA,
în conformitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2) se
pot adopta derogări de la cerințele prevăzute la alineatul (1).

Articolul 6
Proceduri standard de operare

(1) Operatorii economici planifică din timp uciderea animalelor și

►C1 operațiunile ◄ aferente și le efectuează în conformitate cu proce­
durile standard de operare.

(2) Operatorii economici concep și pun în aplicare astfel de proceduri

standard de operare pentru a garanta că uciderea și
►C1 operațiunile ◄ aferente se desfășoară în conformitate cu
articolul 3 alineatul (1).
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 6

▼B
În ceea ce privește asomarea, procedurile standard de operare:

(a) țin cont de recomandările producătorului;

(b) definesc, pentru fiecare metodă de asomare utilizată, pe baza

dovezilor științifice disponibile, parametrii-cheie menționați în
capitolul I din anexa I care asigură eficacitatea asomării animalelor;

(c) specifică măsurile care trebuie luate în cazul în care verificările

menționate la articolul 5 indică faptul că un animal nu este
asomat corespunzător sau, în cazul animalelor asomate în confor­
mitate cu articolul 4 alineatul (4), că animalele încă mai prezintă
semne de viață.

(3) În sensul alineatului (2) din prezentul articol, operatorii

economici pot folosi procedurile standard de operare descrise în
ghidurile de bune practici menționate la articolul 13.

(4) Operatorii economici pun la dispoziția autorității competente

procedurile standard de operare, la cererea acesteia.

Articolul 7
Nivelul și certificatul de competență

(1) Uciderea și ►C1 operațiunile ◄ aferente pot fi efectuate numai

de către persoane cu un nivel de competență adecvat, fără a provoca
animalelor niciun fel de durere, chin sau suferință evitabile.

(2) Operatorii economici se asigură că următoarele

►C1 operațiuni ◄ aferente sacrificării sunt efectuate numai de
persoane care dețin un certificat de competență pentru astfel de
►C1 operațiuni ◄, conform dispozițiilor articolului 21, demons­
trându-și capacitatea de a efectua aceste ►C1 operațiuni ◄ în confor­
mitate cu normele prevăzute în prezentul regulament:

(a) manipularea și îngrijirea animalelor înainte de imobilizare;

(b) imobilizarea animalelor în vederea asomării și uciderii;

(c) asomarea animalelor;

(d) evaluarea eficacității asomării;

(e) imobilizarea și suspendarea animalelor vii;

(f) sângerarea animalelor vii;

(g) sacrificarea în conformitate cu articolul 4 alineatul (4).

(3) Fără a aduce atingere obligației prevăzute la alineatul (1),

uciderea animalelor pentru blană se efectuează în prezența și sub supra­
vegherea directă a unei persoane care deține un certificat de competență,
conform dispozițiilor menționate la articolul 21, emis pentru toate
►C1 operațiunile ◄ efectuate sub supravegherea sa. Operatorii
economici din cadrul crescătoriilor de animale pentru blană notifică în
avans autoritatea competentă cu privire la data uciderii animalelor.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 7

▼B
Articolul 8
Instrucțiunile pentru utilizarea echipamentelor de imobilizare și de
asomare

Produsele comercializate sau prezentate prin intermediul publicității ca

echipamente de imobilizare sau de asomare se vând numai atunci când
sunt însoțite de instrucțiuni adecvate privind utilizarea lor, într-un mod
care să asigure un nivel optim al bunăstării animalelor. De asemenea,
aceste instrucțiuni se pun la dispoziția producătorilor în mod public, prin
intermediul internetului.

Aceste instrucțiuni specifică în special:

(a) speciile, categoriile, cantitățile și/sau greutatea animalelor cărora le

sunt destinate echipamentele;

(b) parametrii recomandați care corespund diferitelor circumstanțe de

utilizare, inclusiv parametrii-cheie prevăzuți la capitolul I din
anexa I;

(c) pentru echipamentul de asomare, o metodă de monitorizare a

eficienței echipamentului în privința respectării normelor stabilite
prin prezentul regulament;

(d) recomandările de întreținere și, dacă este cazul, de calibrare a echi­

pamentului de asomare.

Articolul 9
Utilizarea echipamentelor de imobilizare și de asomare

(1) Operatorii economici asigură că orice echipament de imobilizare

sau de asomare a animalelor este întreținut și verificat în conformitate
cu instrucțiunile producătorilor de către persoane care au fost instruite în
mod special în acest scop.

Operatorii economici întocmesc un registru de întreținere. Aceste

registre se păstrează cel puțin un an și le pun la dispoziția autorității
competente la cererea acesteia.

(2) Operatorii economici asigură faptul că, în cursul

►C1 operațiunilor ◄ de asomare, un echipament de rezervă adecvat
este disponibil imediat la fața locului și este folosit în cazul în care
echipamentul de asomare utilizat inițial nu dă rezultate. Metoda de
rezervă poate fi diferită de cea utilizată prima dată.

▼C1
(3) Operatorii economici se asigură că animalele nu sunt imobilizate,
inclusiv imobilizare a capului, decât în momentul în care persoana
însărcinată cu asomarea sau sângerarea este pregătită să le asomeze
sau să le sângereze cât mai repede posibil.

▼B

Articolul 10
Consumul personal intern

În cazul sacrificării animalelor, altele decât păsările de crescătorie,

iepurii de crescătorie și iepurii de câmp, și al ►C1 operațiunilor ◄
conexe efectuate în afara unui abator de către proprietarul acestora
sau de către o persoană aflată sub responsabilitatea și supravegherea
proprietarului pentru consumul personal intern se aplică numai
dispozițiile articolului 3 alineatul (1), articolului 4 alineatul (1) și arti­
colului 7 alineatul (1).
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 8

▼B
Cu toate acestea, în cazul unei sacrificări de animale, altele decât
păsările de crescătorie, iepurii de crescătorie și iepurii de câmp,
porcii, oile și caprele, în afara unui abator, de către proprietarul
acestora sau de către o persoană aflată sub responsabilitatea și suprave­
gherea proprietarului, pentru consumul personal intern, se aplică și
dispozițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) și la punctele 1.8-
1.11, 31.1, precum și, în cazul în care este vorba despre asomarea
simplă, punctul 3.2 din anexa III.

Articolul 11
Furnizarea directă de mici cantități de păsări de crescătorie, iepuri
de crescătorie și iepuri de câmp

(1) În cazul sacrificării păsărilor de crescătorie, a iepurilor de cres­

cătorie și a iepurilor de câmp în cadrul fermei în scopul furnizării
directe de mici cantități de carne către consumatorul final sau distri­
buitorii locali care livrează cu amănuntul astfel de carne către
consumatorii locali sub formă de carne proaspătă, se aplică numai
dispozițiile articolului 3 alineatul (1), articolului 4 alineatul (1) și arti­
colului 7 alineatul (1), cu condiția ca numărul de animale sacrificate în
cadrul fermei să nu depășească numărul maxim de animale care
urmează să fie stabilit în conformitate cu procedura menționată la
articolul 25 alineatul (2).

(2) Cerințele prevăzute în capitolele II și III din prezentul regulament

se aplică în cazul sacrificării unor astfel de animale atunci când numărul
acestora depășește numărul maxim menționat la alineatul (1) din
prezentul articol.

Articolul 12
Importurile din țări terțe

Cerințele prevăzute în capitolele II și III din prezentul regulament se

aplică în sensul articolului 12 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul
(CE) nr. 854/2004.

Certificatul de sănătate care însoțește carnea importată din țări terțe este
însoțit de un atestat care să certifice conformitatea cu cerințe cel puțin
echivalente cu cele prevăzute la capitolele II și III din prezentul regu­
lament.

Articolul 13
Elaborarea și difuzarea ghidurilor de bune practici

(1) Statele membre încurajează elaborarea și difuzarea de ghiduri de

bune practici pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regu­
lament.

(2) Atunci când se întocmesc astfel de ghiduri de bune practici,

acestea se elaborează și difuzează de către organizațiile de operatori
economici:

(a) prin consultare cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale,

autoritățile competente și alte părți interesate;

(b) ținând seama de avizele științifice menționate la articolul 20

alineatul (1) litera (c).

(3) Autoritatea competentă evaluează ghidurile de bune practici

pentru a se asigura că acestea au fost elaborate în conformitate cu
alineatul (2) și că sunt conforme cu ►C1 liniile directoare ◄ comu­
nitare existente.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 9

▼B
(4) În cazul în care organizațiile operatorilor nu prezintă ghiduri de
bune practici, autoritatea competentă poate elabora și publica propriile
ghiduri de bune practici.
(5) Statele membre prezintă Comisiei toate ghidurile de bune practici
validate de autoritatea competentă. Comisia creează și exploatează un
sistem de înregistrare a acestor ghiduri, pe care îl pune la dispoziția
statelor membre.

CAPITOLUL III

CERINȚE SUPLIMENTARE APLICABILE ABATOARELOR

Articolul 14
▼C1
Amenajarea, construcția și echipamentul utilizat în abatoare

▼B
(1) Operatorii economici se asigură că amenajarea și construcția
abatoarelor, precum și echipamentul utilizat în cadrul acestora respectă
regulile prevăzute în anexa II.
(2) În sensul prezentului regulament, operatorii economici prezintă,
atunci când li se solicită acest lucru, autorității competente menționate la
articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, pentru fiecare abator,
cel puțin următoarele informații:
(a) numărul maxim de animale pe oră pentru fiecare linie de sacrificare;
(b) categoriile de animale și greutățile pentru care pot fi folosite echi­
pamentele de imobilizare sau de asomare disponibile;
(c) capacitatea maximă pentru fiecare spațiu de adăpostire.
▼C1
Autoritatea competentă respectivă analizează informațiile prezentate de
operatorii economici în conformitate cu primul paragraf la data auto­
rizării abatorului.
▼B
(3) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul
(2), pot fi adoptate următoarele:
(a) derogări de la normele prevăzute în anexa II pentru abatoarele
mobile;
(b) modificări necesare adaptării anexei II pentru a ține cont de
progresul științific și tehnic.
Până la adoptarea derogărilor menționate la litera (a) din primul
paragraf, statele membre pot stabili sau menține normele naționale apli­
cabile în cazul abatoarelor mobile.
(4) ►C1 Liniile directoare ◄ comunitare pentru punerea în aplicare
a alineatului (2) din prezentul articol și a anexei II se pot adopta în
conformitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2).

Articolul 15
►C1 Operațiunile ◄ de manipulare și de imobilizare în abatoare

(1) Operatorii economici se asigură că normele de operare pentru

abatoare prevăzute în anexa III sunt respectate.
(2) Operatorii economici asigură că toate animalele care sunt ucise în
conformitate cu articolul 4 alineatul (4) fără asomare prealabilă sunt
imobilizate individual; rumegătoarele se imobilizează mecanic.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 10

▼B
Sistemele de imobilizare a ►C1 bovinelor ◄ în poziții inverse sau în
orice poziții nefirești se folosesc doar în cazul animalelor sacrificate în
conformitate cu articolul 4 alineatul (4) și cu condiția ca acestea să fie
prevăzute cu un dispozitiv care restricționează atât mișcarea laterală, cât
și cea verticală a capului animalului și să fie ajustabile astfel încât să se
adapteze dimensiunii animalului.

(3) Următoarele metode de imobilizare sunt interzise:

(a) suspendarea sau ridicarea animalelor conștiente;

(b) fixarea mecanică sau legarea labelor sau picioarelor animalelor;

(c) secționarea măduvei spinării, de exemplu cu ajutorul unui stilet sau

pumnal;

(d) utilizarea curentului electric pentru imobilizarea animalului la inten­

sități care nu îl asomează sau ucid în circumstanțe controlate, în
particular orice aplicare a curentului electric care nu înconjoară
creierul.

Cu toate acestea, literele (a) și (b) nu se aplică dispozitivelor de

suspendare utilizate pentru păsările de crescătorie.

(4) Pentru a ține seama de progresul tehnic și științific, inclusiv de un

aviz al EFSA, anexa III poate fi modificată în conformitate cu procedura
prevăzută la articolul 25 alineatul (2).

(5) ►C1 Liniile directoare ◄ comunitare pentru punerea în aplicare

a normelor prevăzute în anexa III pot fi adoptate în conformitate cu
procedura menționată la articolul 25 alineatul (2).

Articolul 16
Proceduri de monitorizare în cadrul abatoarelor

(1) În sensul articolului 5, operatorii economici adoptă și pun în

aplicare proceduri de monitorizare adecvate în cadrul abatoarelor.

▼C1
(2) Procedurile de monitorizare menționate la alineatul (1) din
prezentul articol descriu modalitatea în care trebuie efectuate verificările
prevăzute la articolul 5 și includ cel puțin următoarele informații:

(a) numele persoanelor responsabile pentru procedura de monitorizare;

▼B
(b) indicatorii destinați să detecteze semnele absenței sau prezenței
conștienței sau sensibilității la animalele; indicatorii destinați
detectării absenței semnelor de viață la animalele sacrificate în
conformitate cu articolul 4 alineatul (4);

(c) criteriile în funcție de care să se determine dacă rezultatele arătate

de indicatorii menționați la litera (b) sunt satisfăcătoare;

(d) circumstanțele și/sau momentul în care trebuie să aibă loc monito­

rizarea;

(e) numărul de animale din fiecare eșantion care să fie verificate în

cursul monitorizării;
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 11

▼B
(f) proceduri adecvate pentru a garanta că, în cazul în care criteriile
menționate la litera (c) nu sunt îndeplinite, ►C1 operațiunile ◄ de
asomare sau de ucidere sunt reexaminate pentru a identifica
motivele oricărui tip de imperfecțiune și schimbările necesare ale
acestor ►C1 operațiuni ◄.

(3) Operatorii economici introduc câte o procedură de monitorizare

specifică pentru fiecare linie de sacrificare.

(4) Frecvența verificărilor ține cont de principalii factori de risc, cum

ar fi schimbările legate de tipul sau dimensiunea animalelor sacrificate
sau de organizarea activității personalului, fiind stabilită în vederea
garantării unor rezultate cu un nivel ridicat de siguranță.

(5) În sensul alineatelor (1)-(4) din prezentul articol, operatorii pot

folosi procedurile de monitorizare descrise în ghidurile de bune practici
menționate la articolul 13.

(6) ►C1 Liniile directoare ◄ comunitare privind procedurile de

monitorizare în abatoare pot fi adoptate în conformitate cu procedura
menționată la articolul 25 alineatul (2).

Articolul 17
Responsabilul cu bunăstarea animalelor

(1) Operatorii economici desemnează un responsabil cu bunăstarea

animalelor pentru fiecare abator care să acorde asistența necesară
pentru ca abatorul respectiv să respecte normele stabilite prin
prezentul regulament.

(2) Responsabilul cu bunăstarea animalelor se află sub autoritatea

directă a operatorului economic și raportează direct acestuia în ceea
ce privește chestiunile referitoare la bunăstarea animalelor. Acesta este
în măsură să ceară ca personalul abatorului să realizeze orice măsuri
corective necesare pentru a asigura respectarea normelor stabilite prin
prezentul regulament.

(3) Sarcinile responsabilului cu bunăstarea animalelor sunt prevăzute

în procedurile standard de operare ale abatoarelor și aduse în mod
eficace în atenția personalului interesat.

(4) Responsabilul cu bunăstarea animalelor deține un certificat de

competență conform cu dispozițiile menționate la articolul 21, emis
pentru toate ►C1 operațiunile ◄ desfășurate în abatoarele unde el/ea
este responsabil.

(5) Responsabilul cu bunăstarea animalelor ține o evidență a

măsurilor întreprinse în vederea asigurării bunăstării animalelor din
abatorul în care își desfășoară activitatea. Aceste evidențe se păstrează
cel puțin un an și se pun la dispoziția autorităților competente la soli­
citarea acestora.

(6) Alineatele (1)-(5) nu se aplică abatoarelor care sacrifică mai puțin

de 1 000 de unități animal viu pentru mamifere sau 150 000 de unități
pe an pentru păsări sau iepuri de crescătorie.

În sensul primului paragraf, „unitate animal viu” înseamnă o unitate de

măsură standard care permite reunirea diferitelor categorii de animale
pentru a permite compararea acestora.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 12

▼B
În aplicarea primului paragraf statele membre vor folosi următoarele rate
de conversie:

(a) ►C1 bovine ◄ adulte în sensul Regulamentului (CE)

nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a
unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții
specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul
unic OCP) (1) și ecvidee: 1 unitate animal viu;

(b) alte ►C1 bovine ◄: 0,50 unitate animal viu;

(c) porcine cu o greutate în viu de peste 100 kg: 0,20 unitate animal
viu;

(d) alte porcine: 0,15 unitate animal viu;

(e) ovine și caprine: 0,10 unitate animal viu;

(f) miei, iezi și purcei cu o greutate în viu mai mică de 15 kg: 0,05
unitate animal viu.

CAPITOLUL IV

DEPOPULAREA ȘI UCIDEREA DE URGENȚĂ

Articolul 18
Depopularea

(1) Autoritatea competentă responsabilă cu o operație de depopulare

stabilește un plan de acțiune pentru a asigura respectarea normelor
prevăzute în prezentul regulament, înainte de începerea operației.

În special, metodele de asomare și de ucidere planificate și procedurile

standard de operare corespunzătoare având scopul de a garanta
respectarea normelor stabilite în prezentul regulament se includ în
planurile de urgență cerute de dreptul comunitar privind sănătatea
animală, pe baza ipotezelor stabilite în planul de urgență cu privire la
dimensiunea și situarea focarelor suspectate.

(2) Autoritatea competentă:

(a) garantează că astfel de ►C1 operațiuni ◄ se desfășoară în confor­

mitate cu planul de acțiune menționat la alineatul (1);

(b) ia toate măsurile adecvate pentru a proteja bunăstarea animalelor în

cele mai bune condiții disponibile.

(3) În sensul prezentului articol și în situații excepționale, autoritatea

competentă poate acorda derogări de la una sau mai multe dispoziții ale
prezentului regulament, dacă consideră că respectarea acestora poate
afecta sănătatea umană sau încetini în mod semnificativ procesul de
eradicare a unei boli.

(4) Până la data de 30 iunie a fiecărui an, autoritatea competentă

menționată la alineatul (1) transmite Comisiei un raport privind
►C1 operațiunile ◄ de depopulare desfășurate în cursul anului
precedent și îl pune la dispoziția publicului prin intermediul internetului.

(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 13

▼B
În ceea ce privește fiecare operație de depopulare, raportul respectiv va
include în special:

(a) motivele depopulării;

(b) numărul și speciile de animale ucise;

(c) metodele de asomare și de ucidere utilizate;

(d) o descriere a dificultăților întâmpinate și, dacă este cazul, a soluțiilor

găsite pentru a diminua sau reduce la minimum suferința animalelor
în cauză;

(e) orice derogare acordată în conformitate cu alineatul (3).

(5) ►C1 Liniile directoare ◄ comunitare pentru elaborarea și

punerea în aplicare a acțiunilor de depopulare pot fi adoptate în confor­
mitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2).

(6) După caz, pentru a se ține seama de informațiile colectate de

Sistemul de notificare a bolilor animalelor (ADNS) se pot adopta
derogări de la obligația de raportare prevăzută la alineatul (4) din
prezentul articol, în conformitate cu procedura menționată la articolul 25
alineatul (2).

Articolul 19
Uciderea de urgență

În cazul uciderii de urgență, deținătorul animalelor în cauză ia toate

măsurile necesare pentru a le ucide cât mai rapid.

CAPITOLUL V

AUTORITATEA COMPETENTĂ

Articolul 20
Sprijin științific

(1) Fiecare stat membru se asigură că există suficient sprijin științific

independent disponibil pentru a asista autoritățile competente, la soli­
citarea acestora, prin furnizarea de:

(a) expertize tehnice și științifice în legătură cu autorizarea abatoarelor,

astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (2) și elaborarea
de noi metode de asomare;

(b) avize științifice referitoare la instrucțiunile furnizate de producători

privind utilizarea și întreținerea echipamentelor de imobilizare și de
asomare;

(c) avize științifice cu privire la ghidurile de bune practici elaborate pe

teritoriul său în sensul prezentului regulament;

(d) recomandări în sensul prezentului regulament, în special cu privire

la inspecții și audituri;
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 14

▼B
(e) avize cu privire la capacitatea și adecvarea unor organisme și entități
separate de a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 21 alineatul
(2);

(2) Sprijinul științific poate fi furnizat prin intermediul unei rețele cu

condiția efectuării tuturor sarcinilor enumerate la alineatul (1) pentru
toate activitățile relevante care au loc în statele membre în cauză.

În acest scop, fiecare stat membru desemnează un punct de contact unic

și îl pune la dispoziția publicului prin intermediul internetului. Acest
punct de contact este responsabil de schimbul de informații tehnice și
științifice și de cele mai bune practici privind punerea în aplicare a
prezentului regulament cu omologii săi și cu Comisia.

Articolul 21
Certificatul de competență

(1) În sensul articolului 7, statele membre desemnează autoritatea

competentă care are responsabilitatea:

(a) de a asigura disponibilitatea cursurilor de formare pentru personalul

implicat în desfășurarea ►C1 operațiunilor ◄ de ucidere și a
►C1 operațiunilor ◄ aferente;

(b) de a emite certificate de competență care atestă promovarea unui

examen final independent; subiectele examenului respectiv se referă
la categoriile de animale relevante și corespund
►C1 operațiunilor ◄ enumerate la articolul 7 alineatele (2) și
(3), precum și subiectelor prevăzute în anexa IV;

(c) de a autoriza programele de formare pentru cursurile menționate la

litera (a) și conținutul și modalitățile examenului menționat la litera
(b).

(2) Autoritatea competentă poate delega examinarea finală și emiterea

certificatelor de competență unui organism sau unei entități separate,
care:

(a) deține experiența, personalul și echipamentul necesare;

(b) este independent(ă) și nu se află în conflict de interese în ceea ce

privește examinarea finală și emiterea certificatelor de competență.

De asemenea, autoritatea competentă poate delega și organizarea de

cursuri de formare unui organism sau unei entități separate care
dispune de expertiza, personalul și echipamentul necesare pentru
aceasta.

Datele de contact ale organismelor și entităților cărora le-au fost

delegate aceste sarcini sunt puse de autoritatea competentă la dispoziția
publicului prin intermediul internetului.

(3) Certificatele de competență menționează categoriile de animale,

tipurile de echipamente și ►C1 operațiunile ◄ enunțate la articolul 7
alineatul (2) sau (3) pentru care este valabil certificatul.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 15

▼B
(4) Statele membre recunosc certificatele de competență eliberate
într-un alt stat membru.

(5) Autoritatea competentă poate elibera certificate de competență

temporare dacă:

(a) solicitantul participă la unul dintre cursurile de formare menționate

la alineatul (1) litera (a);

(b) solicitantul va lucra în prezența și sub directa supraveghere a altei

persoane care deține un certificat de competență eliberat pentru
activitatea specifică pe care urmează să o desfășoare;

(c) validitatea certificatului temporar nu depășește trei luni; și

(d) solicitantul furnizează o declarație scrisă care atestă că nu i s-a mai

eliberat anterior un alt certificat de competență temporar pentru
același tip de activitate sau demonstrează autorității competente, în
mod satisfăcător, că nu a putut să treacă examenul final.

(6) Fără a aduce atingere deciziei unei autorități judiciare sau a unei
autorități competente de interzicere a manipulării animalelor, certifi­
catele de competență, inclusiv certificatele temporare, se eliberează
numai dacă solicitantul furnizează o declarație scrisă care atestă că nu
a comis încălcări grave ale dreptului comunitar și/sau național în
domeniul protecției animalelor în cursul perioadei de trei ani anterioare
datei solicitării unui astfel de certificat.

(7) Statele membre pot recunoaște calificările obținute în alte scopuri

ca fiind echivalente cu certificatele de competență în sensul prezentului
regulament, cu condiția ca acestea să fi fost obținute în condiții echi­
valente cu cele prevăzute la prezentul articol. Autoritatea competentă
pune la dispoziția publicului și actualizează, prin intermediul interne­
tului, o listă a calificărilor recunoscute drept echivalente cu certificatul
de competență.

(8) ►C1 Liniile directoare ◄ comunitare pentru aplicarea

dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol pot fi adoptate în
conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).

CAPITOLUL VI

NECONFORMITATEA, SANCȚIUNILE ȘI COMPETENȚELE DE

PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 22
Neconformitatea

(1) În sensul articolului 54 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004,

autoritatea competentă poate, în special:

(a) să solicite operatorilor economici să își modifice procedurile

standard de operare și, în special, să reducă ritmul de producție
sau chiar să oprească producția;

(b) să solicite operatorilor economici să mărească frecvența controalelor

prevăzute la articolul 5 și să modifice procedurile de monitorizare
menționate la articolul 16;
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 16

▼B
(c) să suspende sau să retragă certificatele de competență eliberate în
temeiul prezentului regulament unei persoane care nu mai demons­
trează suficiente competențe, cunoștințe sau familiarizare cu
sarcinile aferente pentru îndeplinirea ►C1 operațiunilor ◄ pentru
care a fost eliberat certificatul;

(d) să suspende sau să retragă delegarea competențelor prevăzută la

articolul 21 alineatul (2);

(e) să solicite modificarea instrucțiunilor prevăzute la articolul 8

acordând atenția cuvenită avizelor științifice furnizate în confor­
mitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (b).

(2) În cazul în care o autoritate competentă suspendă sau retrage un

certificat de competență, aceasta va informa autoritatea competentă care
l-a acordat cu privire la decizia sa.

Articolul 23
Sancțiuni

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în caz de

nerespectare a prezentului regulament și iau toate măsurile necesare
pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Aceste sancțiuni
trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.
Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la 1 ianuarie
2013 și o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară a
acestora.

Articolul 24
Normele de punere în aplicare

Normele de punere în aplicare a prezentului regulament pot fi adoptate

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).

Articolul 25
Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul

alimentar și sănătatea animală, instituit prin articolul 58 din Regula­
mentul (CE) nr. 178/2002.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică

articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE

se stabilește la trei luni.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 26
Norme naționale mai stricte

(1) Prezentul regulament nu împiedică statele membre să mențină

orice norme naționale destinate asigurării unei protecții mai extinse a
animalelor în momentul uciderii aplicabile la momentul intrării în
vigoare a prezentului regulament.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 17

▼B
Înainte de 1 ianuarie 2013, statele membre informează Comisia cu
privire la existența unor astfel de norme naționale. Comisia le supune
atenției celorlalte state membre.

(2) Statele membre pot adopta norme naționale destinate să asigure o

protecție mai extinsă a animalelor în momentul uciderii decât cele
prevăzute de prezentul regulament cu privire la următoarele domenii:

(a) uciderea animalelor și celelalte operațiuni conexe, desfășurate în

afara unui abator;

(b) sacrificarea vânatului de crescătorie, astfel cum a fost definit la

punctul 1.6 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004,
inclusiv renii, și celelalte operațiuni conexe;

(c) sacrificarea animalelor și celelalte operațiuni conexe, în conformitate

cu articolul 4 alineatul (4).

Statele membre notifică Comisiei aceste norme naționale. Comisia le

supune atenției celorlalte state membre.

(3) În cazul în care, pe baza unor noi dovezi științifice, un stat

membru consideră oportun să adopte măsuri destinate asigurării unei
protecții mai extinse a animalelor în momentul uciderii în raport cu
metodele de asomare prezentate în anexa I, acesta transmite Comisiei
o notificare cu privire la măsurile avute în vedere. Comisia le supune
atenției celorlalte state membre.

Comisia prezintă chestiunea comitetului menționat la articolul 25

alineatul (1) în termen de o lună de la notificare și, pe baza avizului
EFSA și în conformitate cu procedura menționată la articolul 25
alineatul (2), aprobă sau respinge măsurile naționale în cauză.

În cazul în care Comisia consideră adecvat, pe baza măsurilor naționale

aprobate, poate propune modificări la anexa I, în conformitate cu
articolul 4 alineatul (2).

(4) Un stat membru nu interzice sau împiedică punerea în circulație

pe teritoriul său a produselor de origine animală derivate din animalele
ucise în alt stat membru pe motiv că animalele în cauză nu au fost ucise
în conformitate cu normele sale naționale destinate unei protecții mai
extinse a animalelor în momentul uciderii.

Articolul 27
Raportarea

(1) Până la 8 decembrie 2014, Comisia transmite Parlamentului

European și Consiliului un raport privind posibilitatea de a introduce
anumite cerințe privind protecția peștilor în momentul uciderii, ținând
seama de aspectele legate de bunăstarea animalelor, precum și de
impactul socio-economic și asupra mediului. După caz, acest raport va
fi însoțit de propuneri legislative în vederea modificării prezentului
regulament prin introducerea unor norme specifice privind protecția
peștilor în momentul uciderii.

În așteptarea adoptării acestor măsuri, statele membre pot menține sau

adopta norme naționale privind protecția peștilor în momentul sacri­
ficării sau al uciderii și informează Comisia cu privire la acestea.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 18

▼B
(2) Până la 8 decembrie 2012, Comisia transmite Parlamentului
European și Consiliului un raport privind sistemele de imobilizare a
bovinelor în poziții inverse sau nefirești. Acest raport se bazează pe
rezultatele unui studiu științific care compară sistemele în cauză cu
cele care imobilizează bovinele în poziție verticală și iau în considerare
aspectele privind protecția animalelor, precum și implicațiile socio-
economice, inclusiv acceptarea acestora de către comunitățile religioase
și siguranța operatorilor. După caz, acest raport va fi însoțit de propuneri
legislative în vederea modificării prezentului regulament în ceea ce
privește sistemele de imobilizare a bovinelor în poziții inverse sau nefi­
rești.

(3) Până la 8 decembrie 2013, Comisia transmite Parlamentului

European și Consiliului un raport privind diferitele metode de
asomare a păsărilor de crescătorie, în special asomatoarele cu băi de
apă multiple pentru păsări, ținând seama de aspectele legate de
bunăstarea animalelor, precum și de impactul socio-economic și
asupra mediului.

Articolul 28
Abrogare

(1) Directiva 93/119/CEE se abrogă.

Cu toate acestea, în sensul articolului 29 alineatul (1) din prezentul

regulament, continuă să se aplice următoarele dispoziții din Directiva
93/119/CEE:

(a) anexa A:

(i) punctul 1 din secțiunea I;

(ii) punctul 1 și a doua teză de la punctul 3, punctele 6, 7 și 8,

precum și prima teză de la punctul 9 din secțiunea II;

(b) anexa C, punctul 3.A.2, punctul 3.B.1 primul paragraf, punctul

3.B.2, punctul 3.B.4 și punctele 4.2 și 4.3 din secțiunea II;

(2) Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la

prezentul regulament.

Articolul 29
Dispoziții tranzitorii

(1) Până la 8 decembrie 2019, articolul 14 alineatul (1) se aplică

numai pentru abatoarele noi sau pentru orice amenajare nouă,
construcție sau echipamente reglementate de normele prevăzute în
anexa II, care nu au intrat în funcțiune înainte de 1 ianuarie 2013
prezentului regulament.

(2) Până la 8 decembrie 2015, statele membre pot dispune ca certi­

ficatele de competență menționate la articolul 21 să fie emise prin
procedură simplificată în cazul persoanelor care demonstrează o expe­
riență profesională relevantă de cel puțin trei ani.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 19

▼B
Articolul 30
Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data

publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2013.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se
aplică direct în toate statele membre.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 20

▼B
ANEXA I

LISTA METODELOR DE ASOMARE ȘI SPECIFICAȚIILE AFERENTE

(menționate la articolul 4)

CAPITOLUL I
Metode
Tabelul 1 – Metode mecanice

Cerințe
specifice pentru
anumite metode
Nr. Denumire Descriere Condiții de utilizare Parametri-cheie
– capitolul II
din prezenta
anexă

1 Dispozitiv cu bolț O leziune gravă și Toate speciile Poziția și direcția de Nu se aplică

captiv penetrant ireversibilă a împușcare
creierului provocată Sacrificare, depo­
de șoc și de pene­ pulare și alte situații O viteză, o lungime a
trarea unui bolț captiv ieșirii și un diametru
al bolțului corespun­
Asomare simplă zătoare dimensiunii și
speciei animalului

Intervalul maxim
dintre asomare și
sângerare/ucidere
(secunde)

2 Dispozitiv cu bolț O leziune gravă a Rumegătoare, păsări Poziția și direcția de Punctul 1

captiv nepenetrant creierului provocată de crescătorie, iepuri împușcare
de șocul unui bolț de crescătorie și
captiv fără penetrare iepuri de câmp O viteză, un diametru
și o formă a bolțului
Asomare simplă Sacrificare doar corespunzătoare
pentru rumegătoare dimensiunii și speciei
animalului
Sacrificare, depo­
pulare și alte situații Forța cartușului
pentru păsări de cres­ utilizat
cătorie, iepuri de
crescătorie și iepuri Intervalul maxim
de câmp dintre asomare și
sângerare/ucidere
(secunde)

3 Armă de foc cu O leziune gravă și Toate speciile Poziția de împușcare Nu se aplică

proiectil liber ireversibilă a
creierului provocată Sacrificare, depo­ Puterea și calibrul
de șoc și de pene­ pulare și alte situații cartușului
trarea unuia sau mai
multor proiectile Tipul de proiectil

4 Macerarea Strivirea imediată a Pui de maximum 72 Cantitatea maximă Punctul 2

întregului animal de ore și ouă care poate fi
embrionate introdusă

Toate situațiile cu Distanța dintre lame

excepția sacrificării și viteza de rotație

Măsuri pentru a
preveni supraîncăr­
carea
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 21

▼B
Cerințe
specifice pentru
anumite metode
Nr. Denumire Descriere Condiții de utilizare Parametri-cheie
– capitolul II
din prezenta
anexă

5 Dislocarea cervicală Întinderea și răsucirea Păsări cântărind Nu se aplică Punctul 3

manuală sau maximum 5 kg în viu
mecanică a gâtului,
provocând astfel Sacrificare, depo­
ischemia cerebrală pulare și alte situații

6 Lovitură puternică
penetrativă în cap
Lovitură fermă și Porcine tinere, miei, Forța și localizarea Punctul 3
precisă în cap care iezi, iepuri de crescă­ loviturii
provoacă vătămarea torie, iepuri de câmp,
gravă a creierului animale pentru blană
și păsări cântărind
maximum 5 kg în viu

Sacrificare, depo­
pulare și alte situații

Tabelul 2 – Metode electrice

Cerințe
specifice capi­
Nr. Denumire Descriere Condiții de utilizare Parametri-cheie
tolului II din
prezenta anexă

1 Asomarea electrică Expunere a creierului Toate speciile Curent minim (A sau Punctul 4
aplicată exclusiv la la curent electric, mA)
Sacrificare, depo­
nivelul capului determinând o formă
pulare și alte situații Tensiune minimă (V)
de epilepsie genera­
lizată pe electroence­ Frecvență maximă
falogramă (EEG) (Hz)
Asomare simplă Durata minimă a
expunerii
Intervalul maxim
dintre asomare și
sângerare/ucidere
(secunde)
Frecvența reglării
echipamentului
Optimizarea fluxului
de curent
Evitarea unor șocuri
electrice înainte de
asomare
Poziționarea și zona
suprafeței de contact
a electrozilor

2 Asomarea prin elec­ Expunere a corpului Toate speciile Curent minim (A sau Punctul 5
tricitate aplicată la la un curent care mA)
Sacrificare, depo­
nivelul capului și generează, în același
pulare și alte situații Tensiune minimă (V)
corpului timp, o formă de
epilepsie generalizată Frecvență maximă
pe EEG și fibrilația (Hz)
sau oprirea inimii Durata minimă a
expunerii
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 22

▼B

Cerințe
specifice capi­
Nr. Denumire Descriere Condiții de utilizare Parametri-cheie
tolului II din
prezenta anexă

Asomare simplă în Frecvența reglării

cazul sacrificării echipamentului
Optimizarea fluxului
de curent
Evitarea unor șocuri
electrice înainte de
asomare
Poziționarea și zona
suprafeței de contact
a electrozilor
Intervalul maxim
dintre asomare și
sângerare în cazul
asomării sau
asomărilor simple
(secunde)

3 Electrocutare în baie
de apă
Expunere a întregului Păsări de crescătorie Curent minim (A sau Punctul 6
corp la un curent care mA)
generează o formă de Sacrificare, depo­
epilepsie generalizată pulare și alte situații Tensiune minimă (V)
pe EEG și o posibilă Frecvență maximă
fibrilație sau oprire a (Hz)
inimii prin inter­
mediul unei băi de Frecvența reglării
apă echipamentului
Asomare simplă cu Evitarea unor șocuri
excepția cazului în electrice înainte de
care frecvența este asomare
mai mică sau egală cu
50Hz Reducerea la
minimum a durerii în
momentul suspendării
Optimizarea fluxului
de curent
Durata maximă a
suspendării înainte de
baia de apă
Durata minimă a
expunerii pentru
fiecare animal
Imersiunea păsărilor
până la baza aripilor
Intervalul maxim
dintre asomare și
sângerare/ucidere
pentru frecvențele
peste 50 Hz (secunde)
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 23

▼M1
Tabelul 3 – Metode de asomare în atmosferă controlată
▼B

Cerințe
specifice capi­
Nr. Denumire Descriere Condiții de utilizare Parametri-cheie
tolului II din
prezenta anexă

1 Dioxid de carbon, Expunerea directă sau Porcine, mustelide, Concentrația Punctul 7

concentrație ridicată progresivă a șinșile, păsări de dioxidului de carbon
animalelor conștiente crescătorie cu Punctul 8
la un amestec gazos excepția rațelor și a Durata de expunere
conținând peste 40 % gâștelor Intervalul maxim
dioxid de carbon. dintre asomare și
Metoda poate fi Sacrificare numai în
cazul porcinelor sângerare în cazul
folosită în bazine, asomării simple
tuneluri, containere Alte situații cu (secunde)
sau clădiri etanșeizate excepția sacrificării în
în prealabil cazul păsărilor de Calitatea gazului
Asomare simplă în crescătorie, al muste­ Temperatura gazului
cazul sacrificării lidelor, al șinșilelor și
porcinelor al porcinelor

2 Dioxid de carbon în Expunerea succesivă Păsări de crescătorie Concentrația Nu se aplică

două faze a animalelor dioxidului de carbon
conștiente la un Sacrificare, depo­
amestec gazos pulare și alte situații Durata de expunere
conținând până la Calitatea gazului
40 % dioxid de
carbon, urmată de o Temperatura gazului
concentrație mai mare
de dioxid de carbon
sau după ce animalele
și-au pierdut
cunoștința

3 Dioxid de carbon Expunerea directă sau Porcine și păsări de Concentrația Punctul 8

asociat cu gaze inerte progresivă a crescătorie dioxidului de carbon
animalelor conștiente
la un amestec de gaz, Sacrificare, depo­ Durata de expunere
conținând până la pulare și alte situații
Intervalul maxim
40 % dioxid de dintre asomare și
carbon asociat cu sângerare/ucidere în
gaze inerte, care duce cazul asomării simple
la anoxie. Metoda (secunde)
poate fi folosită în
bazine, saci, tuneluri, Calitatea gazului
containere sau clădiri
etanșeizate în Temperatura gazului
prealabil Concentrația de
Asomare simplă a oxigen
porcinelor în cazul în
care durata expunerii
la o concentrație de
dioxid de carbon de
minim 30 % este mai
mică de 7 minute
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 24

▼B

Cerințe
specifice capi­
Nr. Denumire Descriere Condiții de utilizare Parametri-cheie
tolului II din
prezenta anexă

Asomare simplă a
păsărilor în cazul în
care durata totală a
expunerii la o
concentrație de dioxid
de carbon de minim
30 % este mai mică
de 3 minute

4 Gaze inerte Expunerea directă sau Porcine și păsări de Concentrația de Punctul 8

progresivă a crescătorie oxigen
animalelor conștiente Sacrificare, depo­ Durata de expunere
la un amestec de gaz pulare și alte situații
inert, precum argon Calitatea gazului
sau azot, care duce la Intervalul maxim
anoxie. Metoda poate dintre asomare și
fi folosită în bazine, sângerare/ucidere în
saci, tuneluri, cazul asomării simple
containere sau în (secunde)
clădiri etanșeizate în Temperatura gazului
prealabil
Asomare simplă în
cazul sacrificării
porcinelor
Asomare simplă
pentru păsări de cres­
cătorie în cazul în
care durata expunerii
la anoxie este mai
mică de 3 minute

5 Monoxid de carbon Expunerea animalelor Animale pentru blană, Calitatea gazului Punctele 9.1,
(sub formă pură) conștiente la un păsări de crescătorie Concentrația mono­ 9.2 și 9.3
amestec gazos și porcine tinere xidului de carbon
conținând peste 4 % Alte situații cu
monoxid de carbon Durata de expunere
excepția sacrificării
Temperatura gazului

6 Monoxid de carbon Expunerea animalelor Animale pentru blană, Concentrația mono­ Punctul 9
asociat cu alte gaze conștiente la un păsări de crescătorie xidului de carbon
amestec gazos și porcine tinere Durata de expunere
conținând peste 1 % Alte situații cu
monoxid de carbon, Temperatura gazului
excepția sacrificării
asociat cu alte gaze Filtrarea gazului
toxice produs de motor

▼M1
7 Asomare prin Expunerea animalelor Pui de carne cu o Rata de decompresie Punctele
presiune atmosferică conștiente la o greutate în viu de Durata de expunere 10.1-10.5
scăzută decompresie treptată, până la 4 kg
cu reducerea Temperatura și
Sacrificarea, depo­ umiditatea ambiantă
oxigenului disponibil pularea și alte situații
la mai puțin de 5 %
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 25

▼B
Tabelul 4 – Alte metode

Cerințe
specifice capi­
Nr. Denumire Descriere Condiții de utilizare Parametri-cheie
tolului II din
prezenta anexă

1 Injecție letală Pierderea cunoștinței Toate speciile Tipul de injecție Nu se aplică

și a sensibilității,
Alte situații cu Utilizarea medica­
urmată de moartea
excepția sacrificării mentelor aprobate
ireversibilă deter­
minată de injectarea
unor substanțe vete­
rinare

CAPITOLUL II
Cerințe specifice pentru anumite metode
1. Dispozitiv cu bolț captiv nepenetrant
La utilizarea acestei metode, operatorii trebuie să acorde o atenție deosebită
pentru a evita fracturarea craniului.

Această metodă se va utiliza doar în cazul rumegătoarelor a căror greutate în viu

nu depășește 10 kg.

2. Macerarea
Această metodă asigură macerarea instantanee și moartea imediată a animalelor.
Aparatul conține lame rotative cu acționare mecanică rapidă sau proiecții de
polistiren expandat. Aparatul trebuie să aibă o capacitate suficientă pentru a
asigura uciderea instantanee a tuturor animalelor, chiar în cazul în care sunt în
număr mare.

3. Dislocarea cervicală și lovitură puternică penetrativă în cap

Aceste metode nu se vor utiliza ca metode de rutină, ci numai în cazul nu sunt
disponibile alte metode de asomare.

Aceste metode nu se vor utiliza în abatoare decât ca metodă de rezervă pentru

asomare.

Nicio persoană nu va ucide prin dislocare cervicală manuală sau lovitură

puternică penetrativă în cap mai mult de 70 de animale pe zi.

Dislocarea cervicală manuală nu va fi utilizată pentru animalele cu o greutate în

viu mai mare de trei kilograme.

4. Asomarea electrică aplicată exclusiv la nivelul capului

4.1. În cazul asomării electrice exclusiv la nivelul capului, electrozii
înconjoară creierul animalului și sunt adaptați dimensiunii capului.

4.2. Asomarea electrică exclusiv la nivelul capului se efectuează aplicând

limitele minime de curent prevăzute în tabelul 1.

Tabelul 1 – Limite minime ale curentului pentru asomarea electrică exclusiv la nivelul capului

Bovine în vârstă Animale din

Categorie de Bovine cu vârsta Animale din
de cel puțin 6 speciile ovină și Pui Curcani
animale sub 6 luni specia porcine
luni caprină

Curent minim 1,28 A 1,25 A 1,00 A 1,30 A 240 mA 400 mA

5. Asomarea prin electricitate aplicată la nivelul capului și al corpului

5.1. Animale din speciile ovină, caprină și porcină.

Nivelul minim al curentului pentru asomarea prin electricitate aplicată la nivelul

capului și al corpului este de 1 amper pentru ovine și caprine și 1,3 amperi pentru
porcine.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 26

▼B
5.2. Vulpi
Electrozii se aplică la nivelul gurii și al rectului, cu o valoare minimă a curentului
de 0,3 amperi și un voltaj minim de 110 volți, pentru cel puțin trei secunde.

5.3. Șinșile
Electrozii se aplică de la urechi la coadă, cu o valoare minimă a curentului de
0,57 amperi, pentru cel puțin 60 de secunde.

6. Asomarea electrică cu baie de apă a păsărilor de crescătorie

6.1. Animalele nu sunt suspendate dacă sunt prea mici în raport cu asomatorul
cu baie de apă sau dacă fixarea poate determina sau crește durerea (de exemplu,
în cazul animalelor vizibil rănite). În aceste cazuri, animalele sunt ucise utilizând
o metodă alternativă.

6.2. Dispozitivele de suspendare se umezesc înainte de suspendarea și

expunerea la curent a păsărilor vii. Păsările se suspendă de ambele picioare.

6.3. Pentru animalele enumerate în tabelul 2 asomarea cu baie de apă se

efectuează în conformitate cu nivelul minim al curentului stabilit în tabelul
următor, iar animalele sunt expuse la curent pentru o durată minimă de cel
puțin patru secunde.

Tabelul 2 – Cerințe privind curentul utilizat de echipamentul pentru asomarea cu baie de apă
(valori medii per animal)

Frecvența (Hz) Pui Curcani Rațe și gâște Prepelițe

< 200 Hz 100 mA 250 mA 130 mA 45 mA

De la 200 la 400 Hz 150 mA 400 mA Interzis Interzis

De la 400 la 1 500 200 mA 400 mA Interzis Interzis

Hz*

7. Concentrație ridicată de dioxid de carbon

În cazul porcinelor, al mustelidelor și al șinșilelor, se utilizează o concentrație
minimă de dioxid de carbon de 80 %.

8. Dioxidul de carbon, utilizarea gazelor inerte sau a unei combinații a

acestor amestecuri gazoase
În niciun caz gazele nu vor intra în camera sau locația în care animalele urmează
să fie asomate și ucise într-un mod care ar putea provoca arsuri sau agitație din
cauza înghețării sau a lipsei de umiditate.

9. Monoxidul de carbon (sub formă pură sau asociat cu alte gaze)

9.1. Animalele sunt ținute permanent sub supraveghere vizuală.

9.2. Acestea sunt introduse unul câte unul, asigurându-se faptul că atunci când
un animal este introdus în încăpere cel dinaintea sa și-a pierdut deja cunoștința
sau este mort.

9.3. Animalele rămân în încăpere până când se constată moartea lor.

9.4. Se poate utiliza gazul produs de un motor special adaptat în scopul

uciderii animalelor, cu condiția ca persoana responsabilă de uciderea animalelor
să fi verificat în prealabil dacă gazul utilizat:

(a) a fost răcit în mod corespunzător;

(b) a fost filtrat suficient;

(c) nu conține componente sau gaze iritante.

Motorul se testează anual înainte de a se proceda la uciderea animalelor.

9.5. Animalele sunt introduse în încăpere numai când se obține concentrația

minimă de monoxid de carbon.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 27

▼M1
10. Asomare prin presiune atmosferică scăzută
10.1. Pe parcursul prime faze, rata de decompresie nu trebuie să fie mai mare
decât echivalentul unei reduceri a presiunii de la presiunea atmosferică standard
la nivelul mării de 760 la 250 Torr pentru o durată de cel puțin 50 de secunde.

10.2. Pe parcursul fazei a doua, trebuie să se atingă o presiune atmosferică

standard la nivelul mării de 160 Torr în următoarele 210 de secunde.

10.3. Curba presiune-timp trebuie ajustată pentru a se asigura că toate păsările

sunt asomate ireversibil în timpul ciclului.

10.4. Camera trebuie să fie supusă unei încercări de etanșeitate și manometrele

trebuie să fie etalonate înainte de fiecare sesiune operațională și cel puțin o dată
pe zi.

10.5. Datele privind presiunea absolută a vidului, durata de expunere, tempe­

ratura și umiditatea trebuie înregistrate și păstrate timp de cel puțin un an.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 28

▼B
ANEXA II

AMENAJAREA, CONSTRUCȚIA ȘI ECHIPAREA ABATOARELOR

(menționate la articolul 14)
1. Toate structurile de adăpostire
1.1. Sistemele de ventilație sunt proiectate, construite și întreținute astfel încât
să se asigure în mod constant bunăstarea animalelor, ținând seama de gama
condițiilor meteorologice probabile.

1.2. În cazul în care sunt necesare mijloace mecanice de ventilație, se prevăd

instalații alternative de alarmă și urgență în eventualitatea unei avarii.

1.3. Structurile de adăpostire se proiectează și se construiesc astfel încât să se

reducă la minimum riscul rănirii animalelor și apariția de zgomote bruște.

1.4. Structurile de adăpostire se proiectează și se construiesc astfel încât să

faciliteze inspecția animalelor. Se asigură un iluminat fix sau portabil adecvat
pentru a permite inspecția animalelor în orice moment.

2. Structurile de adăpostire pentru animalele care nu sunt livrate în containere

2.1. Se proiectează și se construiesc țarcuri, coridoare și piste, pentru a permite
ca:

(a) animalele să se miște în mod liber în direcția cerută, utilizând caracteristicile

lor comportamentale și fără agitație;

(b) porcinele și ovinele să se deplaseze unele lângă altele, cu excepția cazurilor

în care pistele conduc la echipamentul de imobilizare.

2.2. Rampele și podurile se echipează cu protecție laterală pentru a exista

siguranță ca animalele nu cad.

2.3. Sistemul de furnizare a apei în țarcuri se proiectează, se construiește și se

întreține astfel încât să se permită accesul animalelor la apă curată în orice
moment, fără ca acestea să se rănească sau să fie limitate în mișcare.

2.4. În cazul în care se utilizează un țarc de așteptare, acesta se construiește cu

o podea netedă și părți laterale solide, între țarcurile de adăpostire și pista care
conduce la punctul de asomare, și se proiectează astfel încât animalele să nu
poată fi blocate sau călcate în picioare.

2.5. Podelele sunt construite și întreținute astfel încât să se reducă la minimum

riscul ca animalele să alunece, să cadă sau să se rănească la picioare.

▼C1
2.6. În cazul în care abatoarele au câmpuri de adăpost fără refugiu natural sau
umbră, trebuie asigurată o protecție adecvată împotriva intemperiilor. În cazul în
care nu există astfel de protecție, câmpurile de adăpost respective nu se vor
utiliza în cazul unor condiții meteorologice nefavorabile. În lipsa unei surse
naturale de apă se vor asigura dispozitive de adăpare.

3. Dispozitive și echipamente de imobilizare

3.1. Dispozitivele și echipamentele de imobilizare sunt proiectate, construite și
întreținute pentru a:

▼B
(a) optimiza aplicarea metodei de asomare sau ucidere;

(b) preveni rănirea sau contuzionarea animalelor;

 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 29

▼B
(c) reduce la minimum agitația animalelor și sunetele emise de acestea când sunt
imobilizate;

(d) reduce la minimum timpul de imobilizare.

3.2. Pentru animalele din specia bovine, boxele de imobilizare utilizate

împreună cu un bolț pneumatic captiv trebuie să posede un dispozitiv care să
împiedice mișcările laterale și verticale ale capului animalului.

4. Echipamentul pentru asomarea electrică (cu excepția echipamentului de

asomare cu baie de apă)
4.1. Echipamentul pentru asomarea electrică este fixat printr-un dispozitiv care
afișează și înregistrează detalii privind parametrii-cheie electrici pentru fiecare
animal asomat. Dispozitivul se amplasează astfel încât să existe o vizibilitate
clară pentru personal și trebuie să emită un avertisment vizual și sonor clar în
cazul în care durata expunerii scade sub nivelul necesar. Aceste înregistrări se
păstrează cel puțin un an.

4.2. Echipamentul automat pentru asomarea electrică asociat unui dispozitiv

de imobilizare emite un curent constant.

5. Echipamentul pentru asomarea electrică cu baie de apă

5.1. Liniile de suspendare să fie proiectate și poziționate astfel încât păsările
suspendate să nu întâlnească niciun obstacol și să se reducă la minimum discon­
fortul acestora.

5.2. Liniile de suspendare să fie proiectate astfel încât păsările care sunt
suspendare de acestea să nu rămână atârnate în stare de conștiență mai mult
de un minut. Cu toate acestea, rațele, gâștele și curcile să nu rămână atârnate
în stare de conștiență mai mult de două minute.

5.3. Întreaga lungime a liniei de suspendare, de la punctul de intrare până la

bazinul de opărire, să fie ușor accesibilă în cazul în care animalele trebuie să fie
înlăturate de pe linia de abataj.

5.4. Dimensiunea și forma inelelor metalice să corespundă dimensiunii

picioarelor păsărilor care urmează să fie asomate, pentru a garanta o electrocutare
nedureroasă.

5.5. Echipamentul de asomare cu baie de apă să fie prevăzut cu o rampă de

intrare izolată electric, proiectată și întreținută astfel încât să prevină revărsarea
apei la intrare.

5.6. Baia de apă să fie proiectată astfel încât nivelul de imersiune a păsărilor
să poată fi adaptat cu ușurință.

5.7. Electrozii echipamentului de asomare cu baie de apă să cuprindă toată

lungimea bazinului. Bazinul să fie proiectat și întreținut astfel încât cătușele care
trec pe deasupra apei să fie în contact continuu cu bara de interacțiune împă­
mântată.

5.8. Se realizează un sistem în contact cu pieptul păsărilor de la punctul de

suspendare până când păsările intră în asomator, în scopul de a le calma.

5.9. Echipamentul de asomare cu baie de apă să fie ușor accesibil, pentru a

permite sângerarea păsărilor care au fost asomate, în cazul în care acestea rămân
în bazin ca urmare a unei avarii sau a unei întârzieri pe linie.

5.10. Echipamentul de asomare cu baie de apă să fie fixat printr-un dispozitiv

care afișează și înregistrează detalii privind parametrii-cheie electrici utilizați.
Aceste înregistrări se păstrează cel puțin un an.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 30

▼B
6. Echipamentul de asomare cu gaz pentru porcine și păsările de crescătorie
6.1. Asomatoarele cu gaz, inclusiv benzile transportoare, să fie concepute și
construite pentru a:

(a) optimiza aplicarea metodei de asomare cu gaz;

(b) preveni rănirea sau contuzionarea animalelor;

(c) reduce la minimum agitația animalelor și sunetele emise de acestea când sunt
imobilizate.

6.2. Asomatoarele cu gaz să fie echipate pentru a măsura în permanență, afișa

și înregistra concentrația de gaz și timpul de expunere, precum și pentru a emite
un avertisment vizual sau sonor clar în cazul în care concentrația gazului scade
sub nivelul cerut. Dispozitivul se amplasează astfel încât să existe o vizibilitate
clară pentru personal. Aceste înregistrări se păstrează cel puțin un an.

6.3. Asomatorul cu gaz să fie proiectat astfel încât animalele să se poată așeza
fără să se suprapună, chiar și în cazul exploatării liniei la capacitatea sa maximă.

▼M1
7. Asomare prin presiune atmosferică scăzută
7.1. Echipamentele de asomare prin presiune atmosferică scăzută trebuie să fie
proiectate și construite pentru a asigura un vid al camerei care să permită o
decompresie lentă graduală, cu reducerea oxigenului disponibil și menținerea la
o presiune minimă.

7.2. Sistemul trebuie să fie echipat pentru măsurarea continuă, afișarea și

înregistrarea presiunii absolute a vidului, a duratei de expunere, a temperaturii
și a umidității și pentru a emite un avertisment vizibil și sonor în cazul în care
presiunea nu este la nivelurile cerute. Dispozitivul trebuie să fie perfect vizibil
pentru personal.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 31

▼B
ANEXA III

NORME DE OPERARE PENTRU ABATOARE

(menționate la articolul 15)

1. Sosirea, deplasarea și manipularea animalelor

1.1. Condițiile de bunăstare pentru fiecare transport de animale sunt evaluate
în mod sistematic de responsabilul cu bunăstarea animalelor sau de o persoană
direct subordonată acestuia la sosirea animalelor, în vederea identificării priori­
tăților, în special stabilind care sunt animalele cu necesități de bunăstare specifice
și ce măsuri adecvate se impun.

1.2. Animalele să fie descărcate cât mai rapid după sosire și sacrificate fără
întârzieri nejustificate.

Mamiferele, cu excepția iepurilor de crescătorie și a iepurilor de câmp, care nu

sunt duse la locul de sacrificare imediat după sosire, să fie adăpostite.

Animalele care nu sunt sacrificate în termen de 12 ore de la sosire trebuie hrănite

și ulterior alimentate cu cantități moderate de hrană la intervale corespunzătoare.
În astfel de cazuri, animalele primesc o cantitate adecvată de așternut pentru vite
sau de materiale echivalente, care să garanteze un nivel de confort corespunzător
speciei și numărului de animale în cauză. Materialul respectiv să garanteze un
drenaj eficient sau să asigure o absorbție adecvată a urinei și fecalelor.

1.3. Containerele în care sunt transportate animalele să fie păstrate în ordine,

manipulate cu atenție, în special în cazul în care fundul containerelor este
perforat sau flexibil, și:

(a) să nu fie aruncate, făcute să cadă sau lovite;

(b) atunci când este posibil, să fie încărcate și descărcate pe orizontală și cu

mijloace mecanice;

Animalele să fie descărcate individual atunci când este posibil.

1.4. Atunci când containerele sunt așezate unul peste altul, se fie luate
măsurile de precauție necesare:

(a) pentru a limita căderea de urină și fecale asupra animalelor situate mai jos;

(b) pentru a se asigura stabilitatea containerelor;

(c) pentru a se asigura că ventilația nu este blocată.

1.5. În scopul sacrificării, animalele neînțărcate, animalele de lapte în lactație,

femelele care au fătat în timpul transportului sau animalele livrate în containere
au prioritate față de celelalte animale. Dacă acest lucru nu este posibil, se adoptă
măsuri care să le atenueze suferința, în special:

(a) mulgând animalele de lapte la intervale de maximum 12 ore;

(b) asigurând condiții adecvate pentru sugar și pentru bunăstarea animalului nou-
născut, în cazul femelelor care au fătat;

(c) asigurând apă animalelor livrate în containere.

1.6. Mamiferele, cu excepția iepurilor de crescătorie și a iepurilor de câmp,

care nu sunt duse la locul de sacrificare imediat după descărcare, să aibă tot
timpul apă suficientă de băut, din instalații corespunzătoare.

1.7. Să se asigure o aprovizionare constantă de animale pentru asomare și

ucidere pentru a se evita ca manipulatorii de animale să grăbească animalele
din țarcurile de adăpostire.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 32

▼B
1.8. Se interzic următoarele:

(a) lovirea animalelor cu mâna sau cu piciorul;

(b) aplicarea unei presiuni într-o zonă sensibilă a corpului animalelor, în urma
căreia animalele să sufere dureri sau suferințe evitabile;

(c) ridicarea sau târârea animalelor de cap, urechi, coarne, picioare, coadă sau
lână sau manipularea acestora într-un mod care le produce dureri sau sufe­
rințe;

Cu toate acestea, interdicția de a ridica animalele de picioare nu se aplică

păsărilor de crescătorie, iepurilor de crescătorie și iepurilor de câmp;

(d) utilizarea țepușelor sau a altor instrumente ascuțite;

(e) răsucirea, strivirea sau ruperea cozilor animalelor sau lovirea ochilor anima­
lelor.

1.9. Să fie evitată, pe cât posibil, utilizarea instrumentelor care administrează

șocuri electrice. În orice caz, astfel de instrumente se utilizează numai pentru
►C1 bovinele ◄ și porcinele adulte care refuză să se miște și numai dacă
acestea au spațiu suficient pentru a înainta. Șocurile nu durează mai mult de o
secundă, sunt repartizate la intervale adecvate și se aplică exclusiv pe mușchii
membrelor posterioare. Dacă animalul nu reacționează, șocurile nu se adminis­
trează în mod repetat.

1.10. Animalele să nu fie legate de coarne, de cornițe sau de inelul din nas,
nici să nu fie imobilizate prin legarea picioarelor împreună. Dacă este necesară
legarea animalelor, frânghiile, funiile sau orice alte mijloace utilizate:

(a) să fie suficient de rezistente pentru a nu se rupe;

(b) să permită animalelor să se așeze, să mănânce și să se adape, dacă este

necesar;

(c) să fie proiectate astfel încât să elimine orice risc de strangulare sau rănire și
să permită dezlegarea rapidă a animalelor.

1.11. Animalele care nu se pot deplasa nu sunt târâte până la locul sacrificării,
ci sunt ucise acolo unde se află.

2. Norme suplimentare pentru mamiferele din adăposturi (cu excepția iepurilor

de crescătorie și a iepurilor de câmp)
2.1. Fiecare animal să aibă suficient spațiu pentru a se ridica, a se așeza și, cu
excepția vitelor ținute individual, pentru a se întoarce.

2.2. Animalele să fie ținute în siguranță în adăpost și se iau măsuri pentru a le

împiedica să scape și pentru a le proteja de animalele de pradă.

2.3. Pentru fiecare țarc se se indice printr-un în mod vizibil data și ora sosirii
și, cu excepția vitelor ținute individual, numărul maxim de animale care pot fi
ținute.

2.4. În toate zilele în care abatorul funcționează și înainte de sosirea anima­

lelor, se pregătesc și se păstrează gata de utilizare boxe izolate pentru animalele
care necesită îngrijiri specifice.

2.5. Starea generală și starea de sănătate a animalelor dintr-un adăpost să fie

controlată periodic de responsabilul cu bunăstarea animalelor sau de o persoană
având competențe adecvate.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 33

▼B
3. Sângerarea animalelor
3.1. Dacă o singură persoană este responsabilă de asomarea, încătușarea,
suspendarea și sângerarea animalelor, aceasta desfășoară toate
►C1 operațiunile ◄ menționate în mod consecutiv asupra unui animal înainte
de a efectua oricare dintre ele asupra unui alt animal.
3.2. În cazul asomării simple sau al sacrificării în conformitate cu articolul 4
alineatul (4), cele două artere carotide sau vasele din care apar acestea sunt
secționate în mod sistematic. Stimularea electrică se efectuează numai după ce
s-a verificat că animalul se află în stare de inconștiență. Eviscerarea sau opărirea
ulterioară să fie efectuată numai după verificarea absenței semnelor de viață ale
animalului.
3.3. Păsările să fie sacrificate utilizând un dispozitiv automat de tăiere a
gâtului numai dacă se poate stabili faptul că dispozitivul respectiv a tăiat într-
adevăr ambele vase de sânge. Atunci când dispozitivul de tăiere a gâtului nu a
funcționat în mod eficient, pasărea să fie sacrificată imediat.
 02009R1099 — RO — 18.05.2018 — 001.001 — 34

▼B
ANEXA IV

CORESPONDENȚA DINTRE ACTIVITĂȚILE ȘI CERINȚELE AFERENTE EXAMINĂRII COMPETENȚEI

(menționate la articolul 21)

►C1 Operațiunile ◄ de sacrificare enumerate la articolul 7

Subiecte în vederea examinării competenței
alineatul (2)

Toate ►C1 operațiunile ◄ enumerate la articolul 7 Comportamentul, suferința, conștiența și sensibilitatea,

alineatul (2) literele (a)-(g) precum și stresul animalelor
(a) manipularea și îngrijirea animalelor înainte de imobi­ Aspecte practice ale manipulării și imobilizării animalelor
lizare
Cunoașterea instrucțiunilor producătorilor cu privire la
(b) imobilizarea animalelor în vederea asomării și uciderii tipurile de echipamente de imobilizare folosite în cazul
imobilizării mecanice
(c) asomarea animalelor Aspectele practice ale tehnicilor de imobilizare și
cunoașterea instrucțiunilor producătorilor cu privire la
tipurile de echipamente de imobilizare folosite
Metode de rezervă de asomare și/sau de ucidere
Întreținerea de bază și curățarea echipamentului de
asomare și/sau de ucidere
(d) evaluarea eficacității asomării Monitorizarea eficacității asomării
Metode de rezervă de asomare și/sau de ucidere
(e) imobilizarea și suspendarea animalelor vii Aspecte practice ale manipulării și imobilizării animalelor
Monitorizarea eficacității asomării
(f) sângerarea animalelor vii Monitorizarea eficacității asomării și a semnelor vitale
Metode de rezervă de asomare și/sau de ucidere
Utilizarea și întreținerea corespunzătoare a cuțitelor
utilizate pentru sângerare
(g) sacrificarea în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) Utilizarea și întreținerea corespunzătoare a cuțitelor
utilizate pentru sângerare
Monitorizarea absenței semnelor vitale

►C1 Operațiunile ◄ de ucidere enumerate la articolul 7

Subiecte în vederea examinării competenței
alineatul (3)

Uciderea animalelor pentru blană Aspecte practice ale manipulării și imobilizării animalelor

Aspectele practice ale tehnicilor de imobilizare și

cunoașterea instrucțiunilor producătorilor cu privire la
echipamentele de imobilizare

Metode de rezervă de asomare și/sau de ucidere

Monitorizarea eficienței asomării și confirmarea morții

Întreținerea de bază și curățarea echipamentului de

asomare și/sau de ucidere
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 1

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul
său.

►B REGULAMENTUL (CE) NR. 1069/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL

CONSILIULUI
din 21 octombrie 2009
de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate
care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002
(Regulament privind subprodusele de origine animală)
(JO L 300, 14.11.2009, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

Jurnalul Oficial

NR. Pagina Data

►M1 Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 L 276 33 20.10.2010
septembrie 2010
►M2 Regulamentul (UE) nr. 1385/2013 al Consiliului din 17 decembrie 2013 L 354 86 28.12.2013
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 2

▼B
REGULAMENTUL (CE) NR. 1069/2009 AL PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 21 octombrie 2009
de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine
animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului
uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002
(Regulament privind subprodusele de origine animală)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special

articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din

tratat (2),

întrucât:

(1) Subprodusele de origine animală care nu sunt destinate

consumului uman constituie o sursă potențială de riscuri pentru
sănătatea publică și cea animală. Situațiile de criză din trecut,
legate de epidemiile de febră aftoasă, de răspândirea encefalopa­
tiilor spongiforme transmisibile, precum encefalopatia spon­
giformă bovină (ESB), și apariția dioxinelor în produsele
furajere, au arătat consecințele utilizării improprii a anumitor
subproduse de origine animală asupra sănătății publice și
animale, asupra siguranței lanțului alimentar și furajer și asupra
încrederii consumatorilor. În plus, astfel de crize pot avea și un
impact negativ mai larg, asupra societății în ansamblu, prin
impactul lor asupra situației socioeconomice a fermierilor și a
sectoarelor industriale interesate, și asupra încrederii consuma­
torilor în siguranța produselor de origine animală. Epizootiile ar
putea avea și consecințe negative pentru mediu, nu numai din
cauza problemei eliminării cadavrelor, dar și din punctul de
vedere al biodiversității.

(2) Subprodusele de origine animală apar mai ales cu ocazia sacri­

ficării animalelor pentru consumul uman, în cursul producției de
produse de origine animală, ca de exemplu produse lactate, și în
cursul eliminării animalelor moarte și în cadrul măsurilor de
control al bolilor. Indiferent de originea lor, ele constituie un
risc potențial pentru sănătatea publică și animală și pentru
mediu. Acest risc trebuie să fie controlat în mod adecvat, fie
prin direcționarea acestor produse către mijloace de eliminare
sigure sau prin utilizarea lor în scopuri diferite, cu condiția
aplicării unor măsuri stricte care să minimalizeze riscurile
sanitare în cauză.

(1) JO C 100, 30.4.2009, p. 133.

(2) Avizul Parlamentului European din 24 aprilie 2009 (nepublicat încă în
Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 7 septembrie 2009.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 3

▼B
(3) Eliminarea tuturor subproduselor de origine animală nu constituie
o opțiune realistă, dat fiind că ar duce la costuri care nu pot fi
susținute și la riscuri pentru mediu. Dimpotrivă, este în interesul
clar al tuturor cetățenilor – cu condiția minimalizării riscurilor
sanitare – ca o gamă largă de subproduse de origine animală să
fie folosite în siguranță pentru diferite aplicații, într-un mod
durabil. O gamă largă de subproduse de origine animală este
într-adevăr utilizată în mod curent în sectoare de producție impor­
tante, cum sunt industria farmaceutică, industria furajeră și cea a
pielăriei.

(4) Tehnologiile noi au lărgit posibilitățile de utilizare a subpro­

duselor de origine animală sau a produselor derivate într-un
număr mare de sectoare de producție, în special în scopul
producerii de energie. Cu toate acestea, utilizarea acestor noi
tehnologii ar putea crea riscuri sanitare care trebuie să fie, de
asemenea, minimizate.

(5) Normele sanitare comunitare cu privire la colectarea, transportul,

manipularea, tratarea, transformarea, prelucrarea, depozitarea,
introducerea pe piață, distribuția, utilizarea și eliminarea subpro­
duselor de origine animală ar trebui să fie stabilite într-un cadru
coerent și cuprinzător.

(6) Aceste norme generale trebuie să fie proporționale cu riscul

pentru sănătatea publică și animală pe care-l reprezintă subpro­
dusele de origine animală atunci când acestea sunt manipulate de
către operatori, în cursul diferitelor etape ale procesului ce duce
de la colectare la utilizarea sau eliminarea lor. Normele ar trebui
să țină seama, de asemenea, de riscurile pentru mediu apărute în
timpul acestor operațiuni. Cadrul comunitar trebuie să includă,
după caz, norme sanitare legate de introducerea pe piață,
inclusiv de schimburile comerciale intracomunitare și importul
de subproduse de origine animală.

(7) În Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 (1), Parlamentul European și

Consiliul au stabilit norme comunitare în materie de sănătate
privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate
consumului uman. Bazat pe un aviz științific și ca măsură în
temeiul Cărții albe a Comisiei din 12 ianuarie 2000 privind
siguranța alimentară, respectivul regulament a introdus o serie
de norme vizând să protejeze siguranța lanțului alimentar și
furajer, care sunt complementare legislației comunitare privind
alimentele și hrana animalelor. Respectivele norme au îmbunătățit
în mod semnificativ nivelul comunitar de protecție împotriva
riscurilor reprezentate de subprodusele de origine animală.

(8) Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 a introdus clasificarea subpro­

duselor de origine animală în trei categorii, în funcție de gradul
de risc implicat. Acesta impune operatorilor să păstreze subpro­
dusele de origine animală aparținând unor categorii diferite în
mod separat unele de altele, dacă doresc să utilizeze subproduse
de origine animală care să nu prezinte riscuri importante pentru
sănătatea publică sau animală, în special dacă astfel de produse
sunt derivate din materiale destinate consumului uman.
Respectivul regulament a introdus, de asemenea, principiul de a
nu hrăni animalele de fermă cu materiale care prezintă un risc
important și acela conform căruia materialele ce provin de la
animale nu trebuie să constituie hrană pentru animale aparținând
aceleiași specii cu cea din care produsele respective au fost
obținute. Conform respectivului regulament, numai materialele
provenind de la animale care au fost supuse unei inspecții vete­
rinare pot intra în lanțul furajer. În plus, acesta stabilește norme
pentru standardele de prelucrare care să garanteze diminuarea
riscurilor.

(1) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 4

▼B
(9) Conform articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul (CE)
nr. 1774/2002, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului
European și Consiliului un raport privind măsurile adoptate de
către statele membre pentru a asigura conformitatea cu respectivul
regulament. Raportul trebuie să fie însoțit, atunci când este cazul,
de propuneri legislative. Raportul a fost prezentat pe data de
21 octombrie 2005 și a subliniat necesitatea menținerii princi­
piilor Regulamentului (CE) nr. 1774/2002. Mai mult, acesta a
pus în evidență domeniile în care se considerau necesare modi­
ficări ale respectivului regulament, în special clarificări cu privire
la aplicabilitatea normelor la produsele finite, relația cu alte
dispoziții legale comunitare și clasificarea anumitor materiale.
Rezultatele unor serii de misiuni de informare, desfășurate în
statele membre în 2004 și 2005 de către Oficiul Alimentar și
Veterinar al Comisiei (OAV), vin în sprijinul acestor concluzii.
Potrivit OAV, sunt necesare îmbunătățiri referitoare la trasabi­
litatea fluxului de subproduse de origine animală, precum și la
eficacitatea și la armonizarea controalelor oficiale.

(10) Comitetul de coordonare științifică, înlocuit, în 2002, de Auto­

ritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), a adoptat
un număr de avize cu privire la subprodusele de origine animală.
Respectivele avize atestă nevoia menținerii principalelor principii
ale Regulamentului (CE) nr. 1774/2002; în special cel potrivit
căruia subprodusele de origine animală obținute de la animale
demonstrate a fi improprii consumului uman în urma unei
inspecții sanitare nu trebuie să pătrundă în lanțul furajer. Cu
toate acestea, respectivele subproduse de origine animală pot fi
recuperate și utilizate pentru fabricarea unor produse tehnice sau
industriale, în cadrul unor condiții sanitare specifice.

(11) Concluziile Președinției Consiliului asupra raportului Comisiei

din 21 octombrie 2005, care au fost adoptate în decembrie
2005, precum și consultările ulterioare realizate de Comisie au
evidențiat faptul că normele stabilite prin Regulamentul (CE)
nr. 1774/2002 ar trebui să fie îmbunătățite. Principalele
obiective ale normelor privind subprodusele de origine animală,
și anume controlul riscurilor pentru sănătatea publică și cea
animală și protecția siguranței lanțului alimentar și furajer, ar
trebui stabilite în mod clar. Prevederile prezentului regulament
ar trebui să permită atingerea acestor obiective.

(12) Normele stabilite de prezentul regulament cu privire la subpro­

dusele de origine animală ar trebui să se aplice produselor care nu
pot fi utilizate pentru consumul uman, potrivit legislației comu­
nitare, în special atunci când nu sunt conforme legislației refe­
ritoare la igiena alimentară sau când nu pot fi introduse pe piață
ca produse alimentare deoarece nu prezintă siguranță fie pentru că
dăunează sănătății, fie pentru că sunt improprii consumului uman
(subproduse de origine animală „prin lege”). Cu toate acestea,
respectivele norme trebuie să se aplice, de asemenea, și
produselor de origine animală care respectă anumite norme cu
privire la posibila lor utilizare pentru consumul uman sau care
reprezintă materie primă pentru produse destinate consumului
uman, chiar dacă acestea sunt în cele din urmă destinate unor
altor scopuri (subproduse de origine animală „prin alegere”).

(13) În plus, pentru a preveni riscurile reprezentate de animalele

sălbatice, cadavrele sau părți ale cadavrelor unor astfel de
animale suspectate de a fi afectate de o maladie contagioasă ar
trebui să facă obiectul unor norme stabilite prin prezentul regu­
lament. Această includere nu ar trebui să implice o obligație de
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 5

▼B
a colecta și a elimina corpurile animalelor sălbatice moarte sau
vânate în habitatul lor natural. Dacă se respectă bunele practici de
vânătoare, intestinele și alte părți corporale ale vânatului pot fi
eliminate în condiții de siguranță la fața locului. Astfel de practici
care vizează atenuarea riscurilor sunt bine stabilite în statele
membre și în unele cazuri se bazează pe tradiții culturale sau
pe dreptul intern care reglementează activitatea vânătorilor. Legi­
slația comunitară, în special Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de
stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică
alimentelor de origine animală (1), stabilește norme privind mani­
pularea cărnii și a subproduselor de origine animală provenite de
la animale sălbatice vânate. De asemenea, aceste norme atribuie
responsabilitatea pentru prevenirea riscurilor persoanelor cali­
ficate, cum ar fi vânătorii. Având în vedere riscurile potențiale
pentru lanțul alimentar, subprodusele de origine animală
provenind din vânat sălbatic ucis ar trebui să facă obiectul
prezentului regulament doar în măsura în care legislația refe­
ritoare la igiena alimentelor se aplică introducerii pe piață a
respectivului vânat și implică operații efectuate de unități care
manipulează vânatul. De asemenea, subprodusele de origine
animală folosite la prepararea trofeelor vânătorești ar trebui să
facă obiectul prezentului regulament pentru a preveni riscurile
pentru sănătatea animală care decurg din astfel de subproduse.

(14) Normele stabilite prin prezentul regulament ar trebui să se aplice

subproduselor de origine animală derivate din animale acvatice,
cu excepția materialelor provenind de pe navele care operează
conform legislației comunitare referitoare la igiena alimentelor.
Cu toate acestea, ar trebui adoptate măsuri proporționale cu
riscurile, referitoare la manipularea și eliminarea materialelor
care sunt generate la bordul navelor de pescuit în urma eviscerării
peștilor și care prezintă semne de boală. Aceste măsuri de punere
în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate pe baza
unei evaluări a riscurilor efectuate de instituția științifică cores­
punzătoare avându-se în vedere probele disponibile referitoare la
eficacitatea anumitor măsuri în combaterea răspândirii bolilor
transmisibile la om, în special a anumitor paraziți.

(15) Din cauza riscurilor limitate generate de materialele folosite ca

hrană neprelucrată pentru animale de companie la ferme sau
furnizate utilizatorului final de către întreprinderi din sectorul
alimentar, anumite activități legate de astfel de hrană neprelucrată
pentru animale de companie nu ar trebui să facă obiectul
dispozițiilor stabilite în prezentul regulament.

(16) Este indicat să se clarifice în prezentul regulament care sunt

animalele care trebuie clasificate ca animale de companie, astfel
încât subprodusele derivate din astfel de animale să nu fie folosite
în hrana animalelor de fermă. În mod particular, animalele ținute
pentru alte scopuri decât creșterea, cum ar fi animalele de
companie, ar trebui clasificate astfel.

(17) În scopul coerenței legislației comunitare, în prezentul regulament

ar trebui utilizate anumite definiții formulate în Regulamentul
(CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului
din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru preve­
nirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de
encefalopatie spongiformă (2) și în Directiva 2008/98/CE a

(1) JO L 139, 30.4.2004, p. 55.

(2) JO L 147, 31.5.2001, p. 1.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 6

▼B
Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008
privind deșeurile (1). Ar trebui clarificată și referința la Directiva
86/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1986 privind apro­
pierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale
statelor membre referitoare la protecția animalelor utilizate în
scopuri experimentale și în alte scopuri științifice (2).

(18) În scopul coerenței legislației comunitare, în prezentul regulament

ar trebui utilizată definiția unui animal acvatic astfel cum este
stabilită în Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie
2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și
produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul
anumitor boli la animalele de acvacultură (3). În același timp,
animalele acvatice nevertebrate care nu intră în sfera respectivei
definiții și care nu prezintă riscuri de transmitere a bolilor ar
trebui să facă obiectul acelorași cerințe ca și animalele acvatice.

(19) Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind

depozitele de deșeuri (4) precizează condițiile necesare emiterii
unui permis pentru un astfel de depozit. Prezentul regulament
ar trebui să prevadă eliminarea subproduselor de origine
animală la depozitele de deșeuri care au obținut un astfel de
permis.

(20) Responsabilitatea primordială pentru a desfășura operații în acord

cu prezentul regulament ar trebui să revină operatorilor. În același
timp, interesul public de a preveni riscurile pentru sănătatea
publică și cea animală impune instalarea unui sistem de
colectare și de eliminare care să asigure utilizarea în siguranță
sau eliminarea în siguranță a subproduselor de origine animală
care nu pot fi utilizate sau care nu sunt utilizate din motive
economice. Capacitatea sistemului de colectare și eliminare ar
trebui să țină seama de volumul efectiv de subproduse de
origine animală care se acumulează în anumite state membre.
Pe baza principiului precauției, acesta trebuie să reflecte, de
asemenea, nevoia de capacități mărite de eliminare în cazul
izbucnirii unor epizootii majore sau în cazul unor defecțiuni
tehnice temporare ale instalațiilor de eliminare existente. În
condițiile îndeplinirii cerințelor prezentului regulament, țările
membre ar trebui să aibă permisiunea de a coopera între ele și
cu țări terțe.

(21) Este importantă stabilirea punctului de început din ciclul de viață

al subproduselor de origine animală începând cu care ar trebui
aplicate cerințele din prezentul regulament. Din momentul în care
un produs devine un subprodus de origine animală nu ar trebui să
reintre în lanțul alimentar. Sunt de aplicare circumstanțe speciale
în cazul manipulării anumitor materii prime, cum ar fi pieile
manipulate în cadrul unităților sau instalațiilor integrate în
același timp în lanțul alimentar și în lanțul subproduselor de
origine animală. În aceste cazuri, măsurile necesare ar trebui
luate prin intermediul segregării, pentru a atenua riscurile
potențiale pentru lanțul alimentar care pot fi generate prin
contaminare încrucișată. În cazul altor unități, ar trebui stabilite

(1) JO L 312, 22.11.2008, p. 3.

(2) JO L 358, 18.12.1986, p. 1.
(3) JO L 328, 24.11.2006, p. 14.
(4) JO L 182, 16.7.1999, p. 1.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 7

▼B
condiții care se bazează pe riscuri, pentru a preveni contaminarea
încrucișată în special prin separarea dintre lanțul subproduselor de
origine animală și lanțul alimentar.

(22) Din motive legate de securitatea juridică și controlul adecvat al

riscurilor potențiale, ar trebui stabilit un punct final al lanțului de
prelucrare în cazul produselor care nu mai prezintă relevanță
directă pentru siguranța lanțului furajer. În cazul anumitor
produse reglementate în temeiul altor acte legislative comunitare,
un astfel de punct final ar trebui stabilit în etapa de fabricare.
Produsele care au ajuns la acest punct final ar trebui exceptate de
la controale în temeiul prezentului regulament. În special,
produsele care au depășit punctul final ar trebui să poată fi
introduse pe piață fără restricții în temeiul prezentului regulament
și să poată fi manipulate și transportate de către operatorii care nu
sunt autorizați sau înregistrați în conformitate cu prezentul regu­
lament.

(23) Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă modificarea acestui

punct final, în special în cazul unor riscuri nou apărute. Regula­
mentul (CE) nr. 1774/2002 prevede exceptarea de la cerințele sale
a anumitor produse, mai ales guano, anumite piei cărora li s-au
aplicat anumite metode de tratament cum ar fi tăbăcirea, precum
și anumite trofee de vânătoare. Excepții similare ar trebui
prevăzute în măsurile de punere în aplicare care urmează a fi
adoptate în temeiul prezentului regulament în cazul unor
produse cum ar fi cele oleochimice și produsele finale
provenite din producerea biodieselului, în condiții corespunză­
toare.

(24) Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice

și animale, statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare
pentru a preveni dispersarea subproduselor de origine animală din
zonele sau unitățile supuse restricțiilor, în special în eventualitatea
declanșării unei epidemii a unei boli enumerate în Directiva
92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a
măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la
animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii vezi­
culoase a porcului (1).

(25) Operațiunile cu subproduse de origine animală care generează un

risc considerabil pentru sănătatea publică și animală ar trebui să
se desfășoare doar în cadrul unor unități sau instalații autorizate
în prealabil pentru astfel de operațiuni de către autoritatea compe­
tentă. Această condiție trebuie aplicată în special unităților sau
instalațiilor de prelucrare și altor unități sau instalații unde se
manipulează sau se prelucrează subproduse de origine animală
care au relevanță directă pentru siguranța lanțului alimentar. Cu
condiția prevenirii contaminării încrucișate, ar trebui să se permită
manipularea mai multor categorii de subproduse de origine
animală în cadrul aceleiași unități sau aceleiași instalații. În
plus, ar trebui să se permită și modificarea acestor condiții în
cazul când volumul materialului de eliminat și de prelucrat ar
crește datorită izbucnirii unei epizootii majore, cu condiția ca
utilizarea temporară în astfel de condiții modificate să nu ducă
la propagarea riscurilor de îmbolnăvire.

(1) JO L 62, 15.3.1993, p. 69.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 8

▼B
(26) Cu toate acestea, astfel de autorizări nu ar trebui să fie necesare
pentru unități sau instalații care prelucrează sau manipulează
anumite materiale sigure, cum ar fi produsele prelucrate până la
limita la care nu mai reprezintă un risc pentru sănătatea publică și
animală. Astfel de unități sau instalații ar trebui să fie înregistrate
astfel încât să permită controlul oficial asupra fluxului de material
și să asigure trasabilitatea acestuia. Această cerință de înregistrare
ar trebui să se aplice, de asemenea, operatorilor care transportă
subproduse de origine animală sau produse derivate, în cazul în
care aceștia nu fac obiectul niciunui control din momentul
stabilirii punctului final al lanțului.

(27) Unitățile sau instalațiile ar trebui să fie autorizate în urma comu­

nicării unor informații către autoritatea competentă și în urma
unei vizite la fața locului, care să demonstreze că vor fi înde­
plinite cerințele prezentului regulament privind infrastructura și
echipamentul unității sau instalației, astfel încât să se poată
limita în mod corespunzător orice riscuri pentru sănătatea
publică și animală care ar putea fi generate de procesele de
prelucrare utilizate. Ar trebui să fie posibilă acordarea autori­
zațiilor în mod condiționat pentru a li se permite operatorilor să
remedieze deficiențele înainte ca unitatea sau instalația să obțină
autorizația definitivă.

(28) Unitățile sau instalațiile a căror funcționare a fost deja autorizată

în conformitate cu legislația comunitară privind igiena alimentară
nu vor avea obligația de fi autorizate sau înregistrate în temeiul
prezentului regulament, dat fiind că autorizațiile sau înregistrările
acordate în temeiul legislației comunitare țin deja seama de obiec­
tivele prezentului regulament. Cu toate acestea, unitățile sau insta­
lațiile care au fost autorizate sau înregistrate în temeiul legislației
privind igiena ar trebui să fie obligate să respecte cerințele
prezentului regulament și să facă obiectul controalelor oficiale
efectuate în scopul verificării respectării cerințelor prezentului
regulament.

(29) Pe baza evaluărilor de risc, subprodusele de origine animală și

produsele derivate ar trebui să fie clasificate în trei categorii care
reflectă gradul de risc reprezentat de acestea pentru sănătatea
publică și animală. În timp ce subprodusele de origine animală
și produsele derivate care prezintă un risc important ar trebui să
fie utilizate doar în afara lanțului furajer, utilizarea acestora care
prezintă un risc mai redus ar trebui să fie permisă în condiții de
siguranță.

(30) Progresele științei și tehnologiei pot duce la dezvoltarea unor

procedee care să elimine sau să minimalizeze riscurile pentru
sănătatea publică și animală. Pentru a lua în considerare aceste
progrese, ar trebui să existe posibilitatea modificării listelor cu
subproduse de origine animală stabilite prin prezentul regulament.
Înaintea oricăror astfel de modificări și în conformitate cu prin­
cipiile generale ale legislației comunitare destinate asigurării unui
nivel ridicat de protecție a sănătății publice și animale, ar trebui
efectuată o evaluare a riscului de către o instituție științifică
adecvată, cum ar fi EFSA, Agenția Europeană pentru Medi­
camente sau Comitetul Științific pentru Bunuri de Consum, în
funcție de tipul de subproduse de origine animală pentru care
trebuie evaluate riscurile. Totuși, trebuie să fie clar că, în cazul
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 9

▼B
în care se amestecă subproduse de origine animală de diferite
categorii, amestecul trebuie manipulat conform normelor
stabilite pentru proporția de amestec aparținând categoriei cores­
punzătoare celui mai mare risc.

(31) Datorită riscului important pentru sănătatea publică, subprodusele

de origine animală care prezintă riscul de a transmite encefa­
lopatia spongiformă contagioasă (ESC) nu ar trebui, în mod
special, utilizate în hrana pentru animale. Această restricție ar
trebui să se aplice de asemenea animalelor sălbatice susceptibile
de a transmite o maladie contagioasă. Restricția privind hrănirea
animalelor cu subproduse de origine animală prezentând un risc
de ESC nu trebuie să aducă atingere prevederilor privind hrănirea
animalelor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 999/2001.

(32) Subprodusele de origine animală provenind de la animale utilizate

în experimente, astfel cum sunt definite în Directiva 86/609/CEE,
ar trebui, de asemenea, să fie excluse de la utilizarea în hrană
pentru animale, din cauza riscurilor potențiale generate de respec­
tivele subproduse de origine animală. Cu toate acestea, statele
membre pot permite utilizarea subproduselor de origine animală
provenite de la animale care au fost utilizate în experimente
pentru a testa noi aditivi furajeri, în conformitate cu Regula­
mentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al
Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana
animalelor (1).

(33) Utilizarea anumitor substanțe și produse este ilegală în temeiul

Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie
1990 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea
limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare
în alimentele de origine animală (2) și al Directivei 96/22/CE din
29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe
cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor β-agoniste în
creșterea animalelor (3). În plus, Directiva 96/23/CE a Consiliului
din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor
substanțe și a reziduurilor acestora în animalele vii și în produsele
de origine animală (4) stabilește norme suplimentare de monito­
rizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora în animalele
vii și în produsele de origine animală. Directiva 96/23/CE stabi­
lește, de asemenea, norme care se aplică acolo unde s-a constatat
că prezența reziduurilor de substanțe autorizate sau de
contaminanți depășește anumite limite autorizate. Pentru a
asigura coerența legislației comunitare, produsele de origine
animală în care se detectează prezența de substanțe care încalcă
dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 și ale Directivelor
96/22/CE și 96/23/CE trebuie clasificate în categoria de materiale
1 sau 2, după caz, având în vedere riscul reprezentat de acestea
pentru lanțul alimentar și furajer.

(34) Nu ar trebui să fie necesară eliminarea gunoiului de grajd și a

conținutului tractului digestiv, dacă un tratament adecvat
garantează că nu se transmit boli în timpul răspândirii acestora
pe sol. Subprodusele de origine animală provenind de la animale
care mor în fermă sau care sunt ucise pentru a eradica maladii nu
ar trebui utilizate în lanțul furajer. Această restricție ar trebui

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2) JO L 224, 18.8.1990, p. 1.
(3) JO L 125, 23.5.1996, p. 3.
(4) JO L 125, 23.5.1996, p. 10.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 10

▼B
aplicată, de asemenea, subproduselor de origine animală
importate, autorizate să pătrundă în Comunitate, atunci când
acestea nu respectă legislația comunitară la inspecția la punctul
de frontieră al Comunității, precum și produselor care, în cursul
verificărilor efectuate în interiorul Comunității, nu respectă
cerințele în vigoare. Nerespectarea Directivei 2000/13/CE a Parla­
mentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind
apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și
prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea aces­
tora (1), precum și nerespectarea Regulamentului (CE)
nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din
13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furaje­
lor (2) nu ar trebui să aibă ca efect excluderea din lanțul furajer a
produselor prezentate pentru inspecție la frontieră.

(35) De la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE)

nr. 1774/2002, clasificarea automată a anumitor subproduse de
origine animală ca materiale de categoria 2 limitează drastic
utilizarea acestora, chiar dacă nu este în mod necesar
proporțională cu riscurile implicate. În mod corespunzător,
respectivele subproduse animale ar trebui reclasificate în
categoria 3 de materiale, astfel încât să se permită utilizarea lor
pentru anumite întrebuințări furajere. Pentru orice alte subproduse
de origine animală care nu sunt cuprinse în una din cele trei
categorii, clasificarea automată în categoria 2 ar trebui
menținută din considerente preventive, în special pentru a întări
excluderea generală a unor astfel de materiale din lanțul furajer al
animalelor de fermă, altele decât animalele pentru blană.

(36) Alte acte legislative intrate în vigoare după adoptarea Regula­

mentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al
Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a
cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Auto­
rității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a
procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (3), și
anume Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena
produselor alimentare (4), Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și
Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și
al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor
privind igiena furajelor (5), dispoziții la care Regulamentul (CE)
nr. 1774/2002 este complementar, situează responsabilitatea
primordială de a se conforma legislației comunitare, destinată
protecției sănătății publice și animale, în sarcina operatorilor din
industria alimentară și furajeră. În acord cu respectiva legislație,
operatorii care își desfășoară activitatea în temeiul prezentului
regulament ar trebui, de asemenea, să fie principalii responsabili
de asigurarea conformității cu prezentul regulament. Obligația
respectivă ar trebui să fie clarificată mai detaliat și ar trebui
specificate mijloacele de asigurare a trasabilității, cum ar fi
colectarea și direcționarea în mod separat a subproduselor de
origine animală. Sistemele în vigoare care asigură trasabilitatea
produselor care circulă în mod exclusiv la nivel național prin alte
mijloace ar trebui să funcționeze în continuare dacă furnizează
informații echivalente. Ar trebui să se depună toate eforturile
pentru promovarea documentației electronice și a altor forme de
documentație care nu implică registre pe suport de hârtie, atât
timp cât acestea asigură trasabilitatea deplină.

(1) JO L 109, 6.5.2000, p. 29.

(2) JO L 229, 1.9.2009, p. 1.
(3) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(4) JO L 139, 30.4.2004, p. 1.
(5) JO L 35, 8.2.2005, p. 1.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 11

▼B
(37) Pentru a asigura îndeplinirea cerințelor prezentului regulament
într-o unitate sau instalație, este necesar un sistem de controale
proprii. În timpul controalelor oficiale, autoritățile competente ar
trebui să țină cont de performanța controalelor proprii. În anumite
unități sau instalații, controalele proprii ar trebui efectuate prin
intermediul unui sistem bazat pe principiile metodei „analiza de
risc și punctelor critice de control” (HACCP). Principiile HACCP
ar trebui să se bazeze pe experiența dobândită în urma punerii lor
în aplicare în temeiul legislației comunitare referitoare la igiena
alimentară și furajeră. În această privință, ghidurile naționale de
bună practică ar putea reprezenta un instrument util pentru faci­
litarea punerii efective în practică a principiilor HACCP și a altor
aspecte ale prezentului regulament.

(38) Subprodusele de origine animală ar trebui folosite doar dacă

riscurile afectării sănătății publice sau animale sunt minimizate
în cursul prelucrării lor și în cursul introducerii pe piață a
produselor derivate fabricate pe bază de subproduse de origine
animală. Dacă această opțiune nu este disponibilă, subprodusele
de origine animală ar trebui eliminate în condiții de siguranță.
Opțiunile disponibile pentru utilizarea subproduselor de origine
animală de diferite categorii ar trebui clarificate astfel încât să fie
coerente cu legislația comunitară. În general, opțiunile pentru o
categorie de risc mai ridicat ar trebui să fie disponibile și pentru
categoriile de risc mai scăzut, cu excepția cazului în care se
aplică criterii speciale având în vedere riscurile aferente
anumitor subproduse de origine animală.

(39) Eliminarea subproduselor de origine animală și a produselor

derivate ar trebui să se efectueze în conformitate cu legislația
de mediu referitoare la depozitările în gropi de gunoi și la inci­
nerarea deșeurilor. Pentru a asigura coerența, incinerarea ar trebui
efectuată în conformitate cu Directiva 2000/76/CE a Parla­
mentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000
privind incinerarea deșeurilor (1). Coincinerarea deșeurilor – fie
că e vorba de o operațiune de recuperare sau de eliminare – face
obiectul unor condiții similare de autorizare și prelucrare cu a
celor privind incinerarea deșeurilor, în special în ceea privește
valorile limită de emisie în aer, evacuarea apei reziduale și a
reziduurilor, precum și cerințele referitoare la control, monito­
rizare și măsurare. Prin urmare, coincinerarea directă, fără
prelucrare prealabilă, a tuturor celor trei categorii ar trebui
permisă. În plus, ar trebui adoptate dispoziții specifice pentru
aprobarea instalațiilor de incinerare cu o capacitate redusă și
ridicată.

(40) Utilizarea subproduselor de origine animală sau a produselor

derivate pe post de combustibil în procesul de combustie ar
trebui autorizată, iar aceasta nu ar trebui considerată ca fiind o
operațiune de eliminare de deșeuri. Cu toate acestea, o asemenea
utilizare ar trebui să se desfășoare în condiții care asigură
protecția sănătății publice și animale, precum și în conformitate
cu standardele de mediu corespunzătoare.

(41) Prezentul regulament ar trebui să ofere posibilitatea de a stabili

parametri pentru metodele de prelucrare a subproduselor de
origine animală referitori la timp, temperatură și presiune, în
special pentru metodele la care în prezent se face referire ca
metodele 2 și 7 în Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

(1) JO L 332, 28.12.2000, p. 91.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 12

▼B
(42) Învelișul crustaceelor din care țesuturile moi sau carnea au fost
înlăturate ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentului
regulament. Datorită existenței în comunitate a unor practici
diferite de înlăturare a acestor țesuturi moi sau a cărnii, ar
trebui să fie posibil a se utiliza învelișul din care nu s-au
înlăturat toate țesuturile moi sau toată carnea, cu condiția ca
această utilizare să nu genereze un risc pentru sănătatea publică
și animală. Ghiduri naționale de bună practică ar putea asista la
răspândirea cunoștințelor referitoare la condițiile corespunzătoare
în care o asemenea utilizare ar fi posibilă.

(43) Având în vedere riscul redus de afectare a sănătății publice sau

animale ce derivă de la asemenea produse, autoritatea competentă
ar trebui să fie capabilă să autorizeze prepararea și aplicarea pe
teren a preparatelor biodinamice, pe baza materialelor de
categoria 2 și categoria 3, conform Regulamentului (CE)
nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția
ecologică și etichetarea produselor ecologice (1).

(44) Noile tehnologii care sunt în curs de dezvoltare oferă modalități

avantajoase de generare a energiei pe baza subproduselor de
origine animală sau de eliminare în condiții de siguranță a unor
asemenea produse. Eliminarea în condiții de siguranță poate avea
loc printr-o combinație de metode de izolare în siguranță a
subproduselor de origine animală la fața locului cu metode de
eliminare instituite, precum și printr-o combinație de parametri de
prelucrare autorizați și standarde noi care au fost evaluați favo­
rabil. Pentru a ține seama de progresul științific și tehnologic în
domeniu, astfel de tehnologii ar trebui autorizate în întreaga
comunitate ca metode alternative de eliminare sau de utilizare a
subproduselor de origine animală. Dacă un proces tehnologic a
fost elaborat de o persoană, solicitarea autorizării, verificată în
prealabil de autoritatea competentă, ar trebui examinată de EFSA
înainte ca autorizarea să fie acordată, pentru a se asigura că se
face o evaluare a potențialului de reducere a riscului de către
procesul respectiv și că se respectă drepturile persoanelor,
inclusiv dreptul la confidențialitatea informațiilor comerciale.
Pentru a oferi consultanță solicitanților, ar trebui adoptat un
format standard pentru cerere. Întrucât documentul respectiv are
doar scop orientativ, ar trebui adoptat în conformitate cu
procedura de consultare, în colaborare cu EFSA.

(45) Este indicat ca cerințele aplicabile introducerii pe piață a subpro­

duselor de origine animală și a produselor derivate care se
intenționează a fi utilizate în scop de hrănire, a fertilizatorilor
organici și a amelioratorilor solului să fie clarificate, astfel încât
să se asigure protecția lanțului alimentar și furajer. În scopul
hrănirii animalelor de fermă altele decât animalele pentru blană
ar trebui utilizat doar material din categoria 3. Fertilizatorii
produși pe baza subproduselor de origine animală pot afecta
siguranța lanțului alimentar și furajer. Atunci când au fost
fabricați din făină de carne și oase derivată din material de
categoria 2 sau din proteine animale prelucrate, ar trebui
adăugată o componentă, cum ar fi o substanță neorganică sau
nedigestibilă, pentru a preveni utilizarea directă în scop de
hrănire. O astfel de adăugare nu ar trebui impusă dacă compoziția
sau ambalajul produselor, în special al produselor destinate

(1) JO L 189, 20.7.2007, p. 1.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 13

▼B
utilizării de către consumatorul final, împiedică utilizarea greșită a
produsului ca hrană. Atunci când sunt determinate componentele,
ar trebui să se țină seama de circumstanțele diferite în ceea ce
privește clima și solul, precum și de obiectivul utilizării anumitor
îngrășăminte.

(46) Regulamentul (CE) nr. 1523/2007 al Parlamentului European și al

Consiliului din 11 decembrie 2007 de interzicere a introducerii pe
piață și a importului în Comunitate sau a exportului din Comu­
nitate de blănuri de pisică și de câine și de produse care conțin
asemenea blănuri (1) prevede o interdicție generală a introducerii
pe piață, a importului și a exportului de blănuri de pisică și câine,
precum și a produselor care conțin astfel de blănuri. Totuși,
interdicția respectivă nu ar trebui să afecteze obligația care
decurge din prezentul regulament de a elimina subprodusele de
origine animală provenite de la pisici sau câini, incluzând blana.

(47) Promovarea științei și cercetării și activitățile artistice pot

presupune utilizarea subproduselor de origine animală sau
produselor derivate de toate categoriile, uneori în cantități sub
nivelul schimburilor comerciale. Pentru a facilita importarea și
utilizarea unor asemenea subproduse de origine animală sau
produse derivate, ar trebui ca autoritatea competentă să poată să
stabilească condițiile referitoare la astfel de operațiuni pentru
fiecare caz în parte. Acolo unde acțiunea la nivel comunitar
este necesară ar trebui stabilite condiții armonizate.

(48) Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 conține prevederi detaliate care

permit, prin derogare, utilizarea materialelor din categoria 2 și
categoria 3 ca hrană pentru animalele din grădinile zoologice.
În prezentul regulament ar trebui stabilite prevederi similare, iar
hrănirea cu anumite materiale de categoria 1 ar trebui permisă și
completată de posibilitatea de a stabili norme detaliate în vederea
controlării oricărui risc posibil de afectare a sănătății publice sau
animale.

(49) Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 permite utilizarea materialului

din categoria 1 ca hrană pentru speciile amenințate cu dispariția
sau protejate reprezentate de păsările necrofage și alte specii care
trăiesc în habitatul lor natural, în scopul promovării biodiversi­
tății. Pentru a se oferi posibilitatea conservării speciilor
respective, practica de hrănire respectivă ar trebui în continuare
permisă în condițiile prezentului regulament, în conformitate cu
condițiile stabilite referitoare la prevenirea răspândirii bolilor. În
același timp, ar trebui stabilite condiții de sănătate în cadrul
măsurilor de punere în aplicare, care să permită utilizarea unor
astfel de materiale de categoria 1 în scopul hrănirii în cadrul
sistemelor de pășunat extensiv și ca hrană pentru alte specii
carnivore, cum ar fi urșii și lupii. Este important ca aceste
condiții de sănătate să țină seama de obiceiurile naturale de
consum ale speciilor în cauză, precum și de obiectivele comu­
nitare de promovare a biodiversității, astfel cum sunt menționate
în Comunicarea Comisiei din 22 mai 2006 intitulată „Stoparea
pierderii biodiversității până în 2010 și ulterior”.

(50) Îngroparea și arderea subproduselor de origine animală, în special

în cazul animalelor moarte, pot fi justificate în situații specifice,
în special în zone îndepărtate sau în situațiile în care se impune
controlul răspândirii bolilor și în care este necesară eliminarea de
urgență a animalelor ucise ca măsură de prevenire a apariției unui
focar de epidemie al unei boli transmisibile grave. În special,

(1) JO L 343, 27.12.2007, p. 1.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 14

▼B
eliminarea la fața locului ar trebui permisă în circumstanțe
speciale, întrucât capacitatea disponibilă de ecarisare sau de inci­
nerare dintr-o regiune sau dintr-un stat membru ar putea, altfel,
reprezenta un factor limitant pentru controlul răspândirii unei
boli.

(51) Derogarea referitoare la îngroparea și arderea subproduselor de

origine animală ar trebui extinsă la zonele unde accesul este
practic imposibil sau prezintă un risc pentru sănătatea și
siguranța personalului de colectare. Experiența câștigată prin
aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 și în urma catas­
trofelor naturale, cum ar fi incendiile forestiere și inundațiile din
anumite state membre, a arătat că, în astfel de circumstanțe
excepționale, eliminarea prin îngropare sau ardere la fața
locului poate fi justificată, pentru a asigura eliminarea fără
probleme a animalelor și evitarea propagării riscului de boală.
Întinderea globală a zonelor îndepărtate din statele membre ar
trebui să fie limitată, pe baza experienței acumulate prin
aplicarea Regulamentului (CE) nr. 999/2001, astfel încât să se
asigure că obligațiile generale de a avea la fața locului un
sistem de eliminare adecvat, care să fie corespunzător normelor
stabilite prin prezentul regulament, sunt respectate.

(52) Anumitor unități sau instalații care manipulează doar cantități

mici de subproduse de origine animală care nu reprezintă un
risc pentru sănătatea publică sau animală ar trebui să li se
permită să elimine astfel de subproduse prin alte mijloace de
eliminare decât cele prevăzute de prezentul regulament, sub
supraveghere oficială. Cu toate acestea, criteriile pentru astfel
de circumstanțe excepționale ar trebui stabilite la nivel comunitar,
astfel încât să se asigure aplicarea lor uniformă, pe baza situației
reale a anumitor sectoare și pe baza existenței altor sisteme de
eliminare în anumite state membre.

(53) Pentru a asigura securitatea juridică, posibilele acțiuni pe care

autoritatea competentă le poate întreprinde atunci când efectuează
controalele oficiale ar trebui specificate, în special în cazul
suspendării sau interzicerii permanente a operațiunilor sau al
impunerii unor condiții pentru asigurarea aplicării corespun­
zătoare a prezentului regulament. Aceste controale oficiale ar
trebui efectuate în cadrul planurilor de control multianuale în
temeiul Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele
oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu
legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare
și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (1).

(54) Pentru a asigura că statele membre pot controla cantitatea de

material care este introdusă în vederea eliminării pe teritoriul
lor, autoritatea competentă ar trebui să autorizeze primirea de
astfel de material către teritoriul lor.

(55) Sterilizarea prin presiune și condițiile de transport auxiliare pot fi

impuse astfel încât să se asigure controlul unor riscuri posibile.
Pentru a asigura stabilirea provenienței materialului și cooperarea
dintre autoritățile competente din statele membre care controlează
expedierea de subproduse de origine animală sau produse

(1) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 15

▼B
derivate, ar trebui utilizat sistemul TRACES, introdus prin
Decizia 2004/292/CE a Comisiei (1), în scopul de a oferi
informații referitoare la expedierea materialelor de categoria 1 și
categoria 2 și a făinii de carne și oase sau a grăsimii animale
derivate din materiale de categoria 1 și 2, precum și a proteinelor
de origine animală obținute din material de categoria 3. Ar trebui
stabilite condiții speciale pentru materialele trimise în mod
obișnuit în cantități mici, pentru utilizări în scopul cercetării, în
scop educativ, artistic sau pentru diagnosticare, pentru a facilita
circulația acestor materiale în cadrul Comunității. În condiții
speciale, ar trebui permise acorduri bilaterale care să faciliteze
controlul materialelor care circulă între statele membre care au
frontieră comună.

(56) Pentru a facilita transportul loturilor prin țări terțe care se înve­
cinează cu mai mult de un stat membru ar trebui introdus un
regim special de expediere a loturilor dinspre teritoriul unui stat
membru către un altul prin teritoriul unei țări terțe, în scopul
asigurării că mai ales loturile care reintră pe teritoriul comunității
fac obiectul verificărilor veterinare în conformitate cu Directiva
89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind
controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în
vederea realizării pieței interne (2).

(57) În interesul coerenței legislației comunitare, este necesar a se

clarifica relația dintre normele stabilite prin prezentul regulament
și legislația comunitară referitoare la deșeuri. Coerența ar trebui
asigurată în special în cazul interdicției de a exporta deșeuri,
prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului
European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile
de deșeuri (3). Pentru a preveni efecte potențial dăunătoare asupra
mediului, exportul de subproduse de origine animală și de
produse derivate destinate eliminării prin incinerare și prin
îngropare ar trebui interzis. De asemenea, ar trebui împiedicat
exportul de subproduse de origine animală și produse derivate
atunci când scopul este acela de a le folosi în instalații de
fabricare a biogazului sau a compostului, în țări terțe care nu
sunt membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică, pentru a preveni potențiale consecințe nedorite
asupra mediului și riscurile de afectare a sănătății publice și
animale. Atunci când aplică prevederile de exceptare de la inter­
dicția de export, Comisia este obligată să respecte întocmai, în
deciziile pe care le ia, Convenția de la Basel privind controlul
transportului transfrontalier al deșeurilor periculoase și eliminarea
lor, astfel cum a fost încheiată în numele Comunității prin
Decizia 93/98/CEE a Consiliului (4), precum și amendamentele
la această convenție stabilite în Decizia III/1 a Conferinței
părților, astfel cum a fost aprobată în numele Comunității prin
Decizia 97/640/CE a Consiliului (5), și puse în aplicare conform
Regulamentului (CE) nr. 1013/2006.

(58) În plus, ar trebui asigurat ca subprodusele de origine animală

amestecate sau contaminate cu deșeuri periculoase, enumerate
în Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 de
înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri
în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a
Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a
Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în

(1) JO L 94, 31.3.2004, p. 63.

(2) JO L 395, 30.12.1989, p. 13.
(3) JO L 190, 12.7.2006, p. 1.
(4) JO L 39, 16.2.1993, p. 1.
(5) JO L 272, 4.10.1997, p. 45.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 16

▼B
temeiul articolului 1 alineatul(4) din Directiva 91/689/CEE a
Consiliului privind deșeurile periculoase (1), sunt importate,
exportate sau expediate între state membre numai în conformitate
cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006. De asemenea, este necesară
stabilirea de norme referitoare la expedierea de astfel de material
în interiorul unui stat membru.

(59) Comisia ar trebui să poată efectua controale în statele membre.

Controalele comunitare în țări terțe ar trebui efectuate în confor­
mitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(60) Importul de subproduse de origine animală și produse derivate în

comunitate și tranzitul acestora ar trebui să se desfășoare în
conformitate cu norme care să fie cel puțin la fel de stricte ca
și cele aplicabile în Comunitate. Ca alternativă, normele apli­
cabile subproduselor de origine animală și produselor derivate
în țări terțe pot fi recunoscute a fi echivalente cu normele
stabilite în legislația comunitară. Datorită potențialelor riscuri
care pot apărea, în cazul produselor destinate utilizării în afara
lanțului furajer ar trebui aplicat un set de norme simplificat.

(61) Legislația comunitară referitoare la fabricarea produselor derivate

care se intenționează a fi folosite ca produse cosmetice, produse
medicinale sau dispozitive medicale conține un cadru cuprinzător
cu privire la introducerea pe piață a unor asemenea produse:
Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind
apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele
cosmetice (2), Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European
și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod
comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (3), Directiva
2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire
la produsele medicamentoase veterinare (4), Directiva 90/385/CEE
Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor
statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active
implantabile (5), Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie
1993 privind dispozitivele medicale (6) și Directiva 98/79/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998
privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (7) („di­
rectivele specifice”). Cu toate acestea, directivele specifice refe­
ritoare la produse cosmetice și la dispozitive medicale nu se
referă la riscurile de afectare a sănătății animalelor. În
asemenea cazuri, prezentul regulament ar trebui aplicat acestor
riscuri, iar recurgerea la măsuri de salvgardare în conformitate
cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ar trebui să fie posibilă.

(62) De asemenea, subprodusele de origine animală sau produsele

derivate care sunt livrate ca materie primă sau ca ingredient
pentru fabricarea unor astfel de produse derivate ar trebui să
facă obiectul cerințelor directivelor specifice, cu atât mai mult
cu cât acestea stabilesc norme destinate controlului riscului de
afectare a sănătății publice și animale. Respectivele directive
specifice reglementează deja materiile prime de origine animală
care ar putea fi folosite la fabricarea produselor derivate
respective și impun anumite condiții pentru a asigura protecție

(1) JO L 226, 6.9.2000, p. 3.

(2) JO L 262, 27.9.1976, p. 169.
(3) JO L 311, 28.11.2001, p. 67.
(4) JO L 311, 28.11.2001, p. 1.
(5) JO L 189, 20.7.1990, p. 17.
(6) JO L 169, 12.7.1993, p. 1.
(7) JO L 331, 7.12.1998, p. 1.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 17

▼B
sănătății publice și animale. În mod particular, Directiva
76/768/CEE exclude materialele de categoria 1 și de categoria
2 ca parte componentă a unui produs cosmetic și obligă fabri­
canții să aplice practici de bună fabricare. Directiva 2003/32/CE a
Comisiei (1) introduce specificații detaliate referitoare la dispozi­
tivele medicale fabricate prin utilizarea de țesuturi de origine
animală.

(63) Totuși, în cazurile în care nu au fost încă stabilite condiții prin

directivele specifice sau în care acestea nu se referă la anumite
riscuri pentru sănătatea publică și animală, ar trebui aplicat
prezentul regulament și ar trebui să fie posibil să se recurgă la
măsuri de salvgardare în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 178/2002.

(64) Anumite produse derivate nu intră în lanțul furajer sau nu se

aplică pe pământul pe care pasc animalele de fermă sau de pe
care se recoltează plante sau furaje. Astfel de produse derivate
includ produse de uz tehnic, cum ar fi pieile uscate destinate
fabricării produselor din piele, lâna prelucrată pentru industria
textilă, produse din oase pentru adezivi și material prelucrat
destinat hranei animalelor de companie. Ar trebui ca operatorilor
să le fie permis să introducă pe piață astfel de produse în cazul în
care acestea fie derivă dintr-un material brut care nu necesită
niciun fel de tratament, fie tratamentul aplicat sau destinația
finală a materialului tratat asigură un control adecvat al riscului.

(65) În câteva state membre s-au constatat unele nerespectări ale

normelor stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002. Prin
urmare, în plus față de impunerea aplicării stricte a acestor
norme, sunt necesare sancțiuni penale și de altă natură
împotriva operatorilor care nu respectă normele respective. În
consecință, este necesar ca statele membre să stabilească norme
referitoare la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului
regulament.

(66) Având în vedere faptul că obiectivul prezentului regulament, și

anume stabilirea de norme de sănătate publică și animală pentru
subprodusele de origine animală și produsele derivate pentru a
preveni și a minimiza riscurile pentru sănătatea publică și animală
generate de aceste produse și în special pentru a proteja siguranța
lanțului alimentar și furajer, nu pot fi îndeplinite în mod suficient
de statele membre și că acestea pot fi mai bine îndeplinite la nivel
comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu
principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din
tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la
articolul menționat, prezentul regulament nu se extinde dincolo de
ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(67) Pentru a ridica nivelul de securitate juridică și având în vedere

obiectivul general al Comisiei de a simplifica legislația comu­
nitară, prin prezentul regulament ar trebui stabilit un cadru de
norme coerent, ținând cont de normele stabilite de Regulamentul
(CE) nr. 1774/2002, precum și de experiența câștigată și de

(1) JO L 105, 26.4.2003, p. 18.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 18

▼B
progresul realizat de la data intrării în vigoare a respectivului
regulament. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 ar
trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(68) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regu­

lament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE
a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind
exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (1).

(69) Pentru a îmbunătăți coerența și claritatea legislației comunitare,

normele tehnice referitoare la operațiunile implicând subproduse
de origine animală, care sunt în prezent stabilite prin anexa la
Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, precum și prin măsurile de
punere în aplicare adoptate de Comisie pe baza respectivului
regulament (2), ar trebui stabilite prin două acte de punere în
aplicare separate. Consultarea și informarea consumatorilor și a
cercurilor socioprofesionale implicate în chestiuni legate de
prezentul regulament ar trebui efectuată în conformitate cu
Decizia 2004/613/CE a Comisiei din 6 august 2004 privind
crearea grupului consultativ pentru lanțul alimentar, sănătatea
animală și sănătatea plantelor (3).

(70) În mod special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte

norme de modificare a punctului final al lanțului de prelucrare a
anumitor produse derivate și de stabilire a unui astfel de punct
final pentru alte produse derivate, norme referitoare la bolile
contagioase grave, în prezența cărora ar trebui să nu se permită
expedierea subproduselor de origine animală și a produselor
derivate și/sau condițiile care permit astfel de expedieri, măsuri
de modificare a clasificării subproduselor de origine animală și a
produselor derivate, măsuri referitoare la restricțiile privind
folosirea și eliminarea subproduselor de origine animală și a
produselor derivate, măsuri de stabilire a condițiilor de aplicare
a anumitor derogări referitoare la utilizarea, colectarea și
eliminarea subproduselor de origine animală și a produselor
derivate, precum și măsuri de autorizare sau respingere a unei
anumite metode alternative de utilizare și eliminare a subpro­
duselor de origine animală și a produselor derivate.

(71) În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte norme

mai specifice referitoare la colectarea și transportul subproduselor
de origine animală și produselor derivate, la infrastructură, la
cerințele privind echipamentul și igiena pentru instalațiile și
unitățile care manipulează subproduse de origine animală și
produse derivate, la condițiile și cerințele de ordin tehnic
privind manipularea subproduselor de origine animală și a

(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(2) Regulamentul (CE) nr. 811/2003 privind interzicerea reutilizării peștelui în
interiorul speciei, îngroparea și incinerarea subproduselor animaliere
(JO L 117, 13.5.2003, p. 14); Decizia 2003/322/CE privind hrănirea
anumitor păsări necrofage cu anumite materii din categoria 1 (JO L 117,
13.5.2003, p. 32); Decizia 2003/324/CE privind derogarea de la interzicerea
reutilizării în interiorul speciei în ceea ce privește animalele pentru blană
(JO L 117, 13.5.2003, p. 37); Regulamentul (CE) nr. 92/2005 privind
modul de eliminare sau utilizare a subproduselor de origine animală
(JO L 19, 21.1.2005, p. 27); Regulamentul (CE) nr. 181/2006 privind
îngrășămintele organice și amelioratorii de soluri, alții decât gunoiul de
grajd (JO L 29, 2.2.2006, p. 31); Regulamentul (CE) nr. 1192/2006 privind
listele cu unitățile aprobate din statele membre (JO L 215, 5.8.2006, p. 10);
Regulamentul (CE) nr. 2007/2006 privind importul și tranzitul anumitor
produse intermediare derivate din materiale de categoria 3 (JO L 379,
28.12.2006, p. 98).
(3) JO L 275, 25.8.2004, p. 17.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 19

▼B
produselor derivate, inclusiv probele care trebuie prezentate în
scopul validării tratamentului respectiv, la condițiile de intro­
ducere pe piață a subproduselor de origine animală și a
produselor derivate, la cerințele privind aprovizionarea, tratarea
și utilizările finale în condiții de siguranță, la condițiile de import,
tranzit și export pentru subprodusele de origine animală și
produsele derivate, la măsurile detaliate de punere în aplicare a
controalelor oficiale, inclusiv norme privind metodele de referință
pentru analizele microbiologice, precum și condițiile pentru
controlul expedierii anumitor subproduse de origine animală și
produse derivate între statele membre. Deoarece măsurile
respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate
să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament,
printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente
neesențiale, ele trebuie să fie adoptate în conformitate cu
procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a
din Decizia 1999/468/CE.

(72) Din motive de eficiență, termenele care se aplică în mod normal

în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui scurtate
în vederea adoptării măsurilor care specifică condițiile de
expediere a subproduselor de origine animală din exploatații,
instalații sau zone cu acces restricționat. Din motive de urgență,
este necesară aplicarea procedurii de urgență prevăzute la
articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru
adoptarea unor măsuri de modificare a punctului final al
lanțului de prelucrare în cazul anumitor produse,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

Dispoziții comune

Secțiunea 1
Obiectul, domeniul de aplicare și definiții

Articolul 1
Obiect

Prezentul regulament stabilește norme de sănătate publică și de sănătate

animală referitoare la subproduse de origine animală și produse derivate,
pentru a preveni și minimiza riscul afectării sănătății publice și animale
generat de aceste produse și, în special, pentru a proteja siguranța
lanțului alimentar și furajer.

Articolul 2
Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică la:

(a) subprodusele de origine animală și produsele derivate care sunt

excluse de la consum uman în temeiul legislației comunitare; și la
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 20

▼B
(b) următoarele produse care, ca urmare a unei decizii luate de un
operator, care este ireversibilă, sunt destinate altor scopuri decât
consumului uman:

(i) produse de origine animală care ar putea fi destinate consumului

uman în temeiul legislației comunitare;

(ii) materie primă pentru producerea de produse de origine animală.

(2) Prezentul regulament nu se aplică la următoarele subproduse de

origine animală:

(a) corpuri întregi sau părți de animale sălbatice, altele decât vânat
sălbatic, care nu sunt suspectate a fi infectate sau afectate de o
boală transmisibilă oamenilor sau animalelor, cu excepția animalelor
acvatice debarcate în scop comercial;

(b) corpuri întregi sau părți de vânat sălbatic care nu sunt recuperate
după ucidere, în conformitate cu bunele practici de vânătoare, fără a
aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 853/2004;

(c) subprodusele de origine animală provenite de la animale sălbatice

vânate și din carnea acestora, menționate la articolul 1 alineatul (3)
litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(d) ovulele, embrionii și materialul seminal destinate reproducerii;

(e) laptele crud, colostrul și produsele derivate din acestea care sunt
obținute, păstrate, eliminate sau utilizate în ferma de origine;

(f) învelișul crustaceelor ale căror țesuturi moi și carne au fost înlă­
turate;

(g) deșeurile de catering, exceptând situațiile în care:

(i) provin din mijloace de transport folosite internațional;

(ii) sunt destinate utilizării ca furaje;

(iii) sunt destinate procesării prin sterilizare prin presiune sau

procesării prin metodele menționate la articolul 15 alineatul (1)
primul paragraf litera (a) sau transformării în biogaz sau
obținerii compostului;

(h) fără a aduce atingere legislației comunitare în materie de mediu,

materialul de pe navele care sunt în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 852/2004 și Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care a
rezultat în cursul operațiunilor de pescuit ale acestora și este
eliminat în mare, cu excepția materialului rezultat din eviscerarea
la bordul navelor a peștilor cu semne de boli, inclusiv paraziți,
transmisibile oamenilor;

(i) hrana neprelucrată pentru animale de companie din magazinele de

vânzare cu amănuntul, unde tranșarea și depozitarea au loc numai în
vederea vânzării directe, la fața locului, către consumator;

(j) hrana neprelucrată pentru animale de companie provenită de la

animale sacrificate în ferma de origine pentru consumul casnic
privat; precum și
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 21

▼B
(k) excrementele și urina, altele decât gunoiul de grajd și guano nemi­
neralizat.

(3) Prezentul regulament nu afectează legislația veterinară comunitară

care are ca obiectiv eradicarea și controlul bolilor veterinare.

Articolul 3
Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1. „subproduse de origine animală” înseamnă corpuri întregi sau părți

de corpuri de animale, produse de origine animală sau alte produse
obținute de la animale, care nu sunt destinate consumului uman,
incluzând ovule, embrioni și material seminal;

2. „produse derivate” înseamnă produse obținute în urma unuia sau

mai multor tratamente, transformări sau etape de prelucrare a
subproduselor de origine animală;

3. „produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală

astfel cum sunt definite la punctul 8.1 din anexa I la Regulamentul
(CE) nr. 853/2004;

4. „carcasă” înseamnă carcasă astfel cum e definită la punctul 1.9 din

anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

5. „animal” înseamnă animal nevertebrat sau vertebrat;

6. „animal de fermă” înseamnă:

(a) orice animal care este ținut, îngrășat sau crescut de oameni și
folosit pentru producția de alimente, lână, blană, pene, piei
uscate sau piei sau orice alt produs obținut din animale sau
pentru alte scopuri;

(b) ecvidee;

7. „animal sălbatic” înseamnă orice animal care nu este ținut de

oameni;

8. „animal de companie” înseamnă orice animal care aparține unor

specii de obicei hrănite și ținute de oameni, dar care nu sunt
consumate, pentru alte scopuri decât creșterea;

9. „animal acvatic” înseamnă animale acvatice astfel cum sunt definite

la articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/88/CE;

10. „autoritate competentă” înseamnă autoritatea centrală a unui stat

membru care are competența de a asigura respectarea cerințelor
prezentului regulament sau orice autoritate căreia i-a fost delegată
competența respectivă; include, de asemenea, acolo unde este cazul,
autoritatea corespunzătoare dintr-o țară terță;

11. „operator” înseamnă persoanele fizice sau juridice care au un

subprodus de origine animală sau produs derivat sub controlul lor
direct, incluzând transportatorii, comercianții și utilizatorii;

12. „utilizator” înseamnă persoanele fizice sau juridice care utilizează

subproduse de origine animală și produse derivate în scopuri
furajere speciale, pentru cercetare sau în alte scopuri specifice;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 22

▼B
13. „unitate” sau „instalație” înseamnă orice loc, altul decât navele de
pescuit, unde se desfășoară orice operație care implică manipularea
subproduselor de origine animală sau a produselor derivate;

14. „introducere pe piață” înseamnă orice operațiune care are ca scop

vânzarea de subproduse de origine animală sau produse derivate
către o parte terță din comunitate sau orice altă formă de
furnizare contra unei sume de bani sau gratuit către o astfel de
parte terță sau depozitarea în vederea furnizării către o astfel de
parte terță;

15. „tranzit” înseamnă mișcare prin comunitate de pe teritoriul unei țări

terțe către teritoriul altei țări terțe, altfel decât pe mare sau pe cale
aeriană;

16. „export” înseamnă mișcare dinspre comunitate către o țară terță;

17. „encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)” înseamnă toate

encefalopatiile spongiforme transmisibile astfel cum sunt definite
la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE)
nr. 999/2001;

18. „material cu risc specificat” înseamnă material cu risc specificat

astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul
(CE) nr. 999/2001;

19. „sterilizarea prin presiune” înseamnă prelucrarea subproduselor de

origine animală, după reducerea la particule cu mărime maximă de
50 mm, la o temperatură mai mare de 133 °C timp de cel puțin 20
de minute fără întrerupere la o presiune absolută de cel puțin 3 bari;

20. „gunoi de grajd” înseamnă orice fel de excremente și/sau urină

provenite de la animale de fermă, altele decât peștii de crescătorie,
cu sau fără așternut;

21. „rampă de gunoi autorizată” înseamnă o rampă de gunoi pentru care

a fost eliberată o autorizație în conformitate cu Directiva
1999/31/CE;

22. „fertilizatori organici” și „amelioratori ai solului” înseamnă

materiale de origine animală folosite pentru a menține sau îmbu­
nătăți nutriția plantelor și proprietățile fizice și chimice și activitatea
biologică a solurilor, fie separat, fie împreună; ei pot include gunoi
de grajd, guano nemineralizat, conținut din tractul digestiv, compost
și resturi de digestie;

23. „zonă izolată” înseamnă o zonă în care populația animală este atât
de mică și în care unitățile sau instalațiile de eliminare se află la o
distanță atât de mare încât activitățile de colectare și transport a
subproduselor de origine animală sunt inacceptabil de împovă­
rătoare în comparație cu eliminarea la nivel local;

24. „produse alimentare” sau „alimente” înseamnă produse alimentare

sau alimente astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul
(CE) nr. 178/2002;

25. „hrană pentru animale” sau „furaje” înseamnă hrană pentru animale
sau furaje astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (4) din
Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

26. „nămoluri rezultate în urma centrifugării sau separării” înseamnă

materialul colectat ca subprodus în urma purificării laptelui crud
și a separării laptelui degresat și a smântânii de la laptele crud;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 23

▼B
27. „deșeuri” înseamnă deșeuri astfel cum sunt definite la articolul 3
punctul 1 din Directiva 2008/98/CE.

Secțiunea 2
Obligații

Articolul 4
Punctul de început în lanțul de prelucrare și obligații

(1) Din momentul în care operatorii generează subproduse de origine

animală sau produse derivate care intră în domeniul de aplicare a
prezentului regulament, aceștia le identifică și se asigură că sunt
manevrate în conformitate cu prezentul regulament (punctul de început).

(2) Operatorii se asigură că în toate etapele de colectare, transport,

manipulare, tratare, transformare, prelucrare, depozitare, introducere pe
piață, distribuire, utilizare și eliminare din cadrul activităților economice
aflate sub controlul lor, subprodusele de origine animală și produsele
derivate satisfac cerințele prezentului regulament relevante pentru acti­
vitățile lor.

(3) Statele membre monitorizează și verifică îndeplinirea cerințelor

relevante din prezentul regulament de către operatori pe parcursul
întregului lanț al subproduselor de origine animală și al produselor
derivate, astfel cum este menționat la alineatul (2). În acest scop,
mențin un sistem de controale oficiale în conformitate cu legislația
comunitară relevantă.

(4) Statele membre se asigură de faptul că pe teritoriul lor este în

vigoare un sistem adecvat care asigură că subprodusele de origine
animală sunt:

(i) colectate, identificate și transportate fără întârzieri nejustificate;

precum și

(ii) tratate, utilizate sau eliminate în conformitate cu prezentul regu­

lament.

(5) Statele membre își pot îndeplini obligațiile care decurg din
alineatul (4) în cooperare cu alte state membre sau cu țări terțe.

Articolul 5
Punctul final al lanțului de prelucrare

(1) Se consideră că produsele derivate menționate la articolul 33, care

au ajuns în etapa de prelucrare, reglementate de legislația comunitară
menționată la articolul respectiv, au ajuns în punctul final al lanțului de
prelucrare, moment din care nu mai fac obiectul prezentului regulament.

Aceste produse derivate pot fi ulterior introduse pe piață fără restricții în

temeiul prezentului regulament și nu mai fac obiectul controalelor
oficiale în conformitate cu prezentul regulament.

Punctul final al lanțului de prelucrare poate fi modificat:

(a) pentru produsele menționate la articolul 33 literele (a)-(d), în caz de

risc pentru sănătatea animală;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 24

▼B
(b) pentru produsele menționate la articolul 33 literele (e) și (f), în caz
de risc pentru sănătatea publică sau animală.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale din

prezentul regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de regle­
mentare cu control menționată la articolul 52 alineatul (6).

(2) În cazul produselor derivate menționate la articolele 35 și 36, care

nu mai prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea publică sau
animală, poate fi stabilit un punct final al lanțului de prelucrare după
care produsele respective nu mai fac obiectul cerințelor impuse de
prezentul regulament.

Aceste produse derivate pot fi ulterior introduse pe piață fără restricții în

temeiul prezentului regulament și nu mai fac obiectul controalelor
oficiale în conformitate cu prezentul regulament.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (5).

(3) În cazul existenței unor riscuri pentru sănătatea umană sau

animală, produselor derivate menționate la articolele 33 și 36 din
prezentul regulament li se aplică mutatis mutandis articolele 53 și 54
din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 cu privire la măsurile de urgență.

Secțiunea 3
Restricții referitoare la sănătatea animală

Articolul 6
Restricții generale referitoare la sănătatea animală

(1) Subprodusele de origine animală și produsele derivate provenite

de la specii sensibile nu se expediază din exploatații, unități, instalații
sau zone care fac obiectul unor restricții:

(a) în temeiul legislației comunitare din domeniul veterinar; sau

(b) datorită prezenței unei boli transmisibile severe:

(i) enumerată în lista de la anexa I la Directiva 92/119/CEE; sau

(ii) menționată în conformitate cu al doilea paragraf.

Măsurile prevăzute la litera (b) punctul (ii) de la primul paragraf,

destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament
prin completarea acestuia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de
reglementare cu control menționată la articolul 52 alineatul (4).

(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care subprodusele de origine

animală și produsele derivate sunt expediate în condiții elaborate pentru
a preveni răspândirea bolilor transmisibile la oameni și animale.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 25

▼B
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale
prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (5).

Secțiunea 4
Clasificare

Articolul 7
Clasificarea subproduselor de origine animală și a produselor
derivate

(1) Subprodusele de origine animală sunt clasificate în categorii

specifice care reflectă nivelul de risc pentru sănătatea publică și
animală reprezentat de aceste subproduse de origine animală, în confor­
mitate cu listele stabilite la articolele 8, 9 și 10.

(2) Produsele derivate sunt supuse normelor referitoare la categoria

specifică de subproduse de origine animală din care au fost derivate, cu
excepția cazului în care în prezentul regulament se specifică altfel sau se
dispune altfel în măsurile privind punerea în aplicare a prezentului
regulament, care pot specifica condițiile în care produsele derivate nu
fac obiectul respectivelor norme adoptate de către Comisie.

(3) Articolele 8, 9 și 10 pot fi modificate pentru a ține cont de

progresele științifice în ceea ce privește evaluarea nivelului de risc, în
condițiile în care acest progres poate fi identificat pe baza unei evaluări
a riscului efectuată de instituția științifică adecvată. Cu toate acestea,
niciun subprodus de origine animală enumerat în aceste articole nu
poate fi eliminat de pe aceste liste și nu pot fi efectuate decât
schimbări de clasificare sau adăugiri.

(4) Măsurile menționate la alineatele (2) și (3), destinate să modifice

elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin
completarea acestuia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de
reglementare cu control menționată la articolul 52 alineatul (4).

Articolul 8
Materialul de categoria 1

Materialul de categoria 1 cuprinde următoarele subproduse de origine

animală:

(a) cadavre întregi și toate părțile corpului, inclusiv piei, aparținând

următoarelor animale:

(i) animale suspecte de infecție cu EST în conformitate cu Regu­

lamentul (CE) nr. 999/2001 sau în cazul cărora s-a confirmat
oficial prezența unei EST;

(ii) animale ucise în cadrul măsurilor de eradicare a EST;

(iii) alte animale decât animalele de fermă și animalele sălbatice, în

special animalele de companie, animalele din grădinile
zoologice și animalele de circ;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 26

▼M1
(iv) animale folosite în una sau mai multe proceduri definite la
articolul 3 din Directiva 2010/63/UE a Parlamentului
European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind
protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (1), în cazul
în care autoritatea competentă decide că animalele respective
sau orice parte a corpului acestora prezintă un risc posibil de a
provoca probleme grave de sănătate oamenilor sau altor
animale ca rezultat al procedurii sau procedurilor respective,
fără a se aduce atingere articolului 3 alineatul (2) din Regula­
mentul (CE) nr. 1831/2003;
▼B
(v) animale sălbatice, în cazul în care sunt suspectate ca fiind
infectate cu o boală transmisibilă oamenilor sau animalelor;
(b) următoarele materiale:
(i) material care prezintă riscuri specificate;
(ii) cadavre întregi sau părți din animale moarte care conțin material
care prezintă riscuri specificate în momentul eliminării;
(c) subproduse de origine animală derivate din animale care au fost
supuse unui tratament ilegal definit la articolul 1 alineatul (2)
litera (d) din Directiva 96/22/CE sau la articolul 2 litera (b) din
Directiva 96/23/CE;
(d) subproduse de origine animală care conțin reziduuri de alte
substanțe și substanțe vătămătoare pentru mediu enumerate în
anexa I grupa B punctul 3 la Directiva 96/23, dacă reziduurile
respective depășesc nivelul permis stabilit în legislația comunitară
sau, în absența acesteia, în legislația națională;
(e) subproduse de origine animală colectate în timpul tratării apelor
reziduale cerută de normele de punere în aplicare adoptate în
temeiul articolului 27 primul paragraf litera (c):
(i) din unități sau instalații care procesează material de categoria 1;
sau
(ii) din alte unități sau instalații în care este înlăturat material care
prezintă riscuri specificate;
(f) deșeuri de catering provenite din mijloace de transport folosite la
nivel internațional;
(g) amestecuri de material de categoria 1 fie cu material de categoria 2,
fie cu material de categoria 3 sau cu ambele.

Articolul 9
Materialul de categoria 2

Materialul de categoria 2 cuprinde următoarele subproduse de origine

animală:
(a) gunoi de grajd, guano nemineralizat și conținut al tubului digestiv;
(b) subproduse de origine animală colectate în timpul tratării apelor
reziduale cerută de normele de punere în aplicare adoptate în
temeiul articolului 27 primul paragraf litera (c):
(i) din unități sau instalații care procesează material de categoria 2;
sau
(ii) din abatoare, altele decât cele care fac obiectul articolului 8
litera (d);

(1) JO L 276, 20.10.2010, p. 33.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 27

▼B
(c) subproduse de origine animală care conțin reziduuri de substanțe
autorizate sau contaminanți care depășesc nivelurile permise
menționată la articolul 15 alineatul (3) din Directiva 96/23/CE;

(d) produse de origine animală care au fost declarate improprii alimen­

tației umane din cauza prezenței corpurilor străine în aceste produse;

(e) produse de origine animală, altele decât materialul de categoria 1,

care sunt:

(i) importate sau introduse dintr-o țară terță și nu respectă legislația

comunitară în domeniul veterinar în ceea ce privește importul
sau introducerea acestora în Comunitate, cu excepția cazului în
care legislația comunitară permite importul sau introducerea
acestora supus restricțiilor specifice sau reintroducerii lor în
țara terță; sau

(ii) expediate în alt stat membru și nu respectă cerințele stabilite sau

autorizate de legislația comunitară cu excepția cazului în care
acestea sunt reintroduse cu autorizația autorității competente din
statul membru de origine;

(f) animale și părți de animale, altele decât cele menționate la articolul 8

sau la articolul 10:

(i) care au decedat altfel decât prin sacrificare sau ucidere în

vederea consumului uman, inclusiv animale ucise din motive
de combatere a bolii;

(ii) fetuși;

(iii) ovule, embrioni și material seminal care nu sunt destinate

reproducerii; și

(iv) păsări moarte în ou;

(g) amestecuri de material de categoria 2 cu material de categoria 3;

(h) subproduse de origine animală, altele decât material de categoria 1

sau material de categoria 3.

Articolul 10
Materialul de categoria 3

Materialul de categoria 3 cuprinde următoarele subproduse de origine

animală:

(a) carcase și părți de animale sacrificate sau, în cazul vânatului,

cadavre sau părți de animale ucise și care sunt adecvate alimentației
umane în conformitate cu legislația comunitară, dar nu sunt
destinate alimentației umane din motive comerciale;

(b) carcase și părțile următoare care provin de la animale care au fost

sacrificate într-un abator și au fost considerate adecvate pentru a fi
sacrificate în vederea consumului uman în urma unei inspecții ante-
mortem sau cadavre și părțile următoare care provin de la vânat
ucis în vederea consumului uman în conformitate cu legislația
comunitară:
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 28

▼B
(i) carcase sau cadavre și părți de animale care sunt respinse ca
fiind neadecvate pentru consumul uman în conformitate cu
legislația comunitară, dar care nu au prezentat niciun semn
al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor;

(ii) capete de păsări;

(iii) piei, inclusiv bucăți și așchii ale acestora, coarne și picioare,

inclusiv falangele și oasele carpiene și metacarpiene, oasele
tarsiene și metatarsiene ale:

— animalelor, altele decât rumegătoare care necesită testare în

vederea depistării EST; precum și ale

— rumegătoarelor care au fost testate cu rezultate negative în

conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul
(CE) nr. 999/2001;

(iv) păr de porc;

(v) pene;

(c) subproduse de origine animală provenite de la păsări și lagomorfe

sacrificate la fermă, astfel cum se menționează la articolul 1
alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care
nu prezintă semne de boală transmisibilă omului sau animalelor;

(d) sânge de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei boli

transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul sângelui
obținut de la următoarele animale care au fost sacrificate într-un
abator după ce au fost considerate adecvate pentru a fi sacrificate în
vederea consumului uman în urma unei inspecții ante-mortem în
conformitate cu legislația comunitară:

(i) animale, altele decât rumegătoare care necesită testare în

vederea depistării EST; precum și

(ii) rumegătoare care au fost testate cu rezultate negative în confor­

mitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 999/2001;

(e) subproduse de origine animală provenite din fabricarea produselor

destinate consumului uman, inclusiv oase degresate, jumări și
nămoluri rezultate în urma centrifugării sau separării, din prelu­
crarea laptelui;

(f) produse de origine animală sau alimente care conțin produse de

origine animală, care nu mai sunt destinate consumului uman din
motive comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație sau
defecte de ambalare sau a altor defecte din care nu poate apărea
niciun risc pentru sănătatea publică sau animală;

(g) hrană pentru animale de companie sau furaje de origine animală

sau alimente care conțin subproduse de origine animală sau produse
derivate, care nu mai sunt destinate hranei animalelor din motive
comerciale sau din cauza unor probleme de fabricație sau defecte
de ambalare sau a altor defecte din care nu poate apărea niciun risc
pentru sănătatea publică sau animală;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 29

▼B
(h) sânge, placentă, lână, pene, păr, coarne, tăieturi de copite și lapte
crud provenite de la animale vii care nu au prezentat semne ale
niciunei boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin inter­
mediul produsului în cauză;

(i) animale acvatice și părți ale acestor animale, cu excepția mami­

ferelor marine, care nu au prezentat niciun semn de boli trans­
misibile omului sau animalelor;

(j) subproduse de origine animală din animale acvatice care provin din
unități sau instalații de fabricare a produselor pentru consumul
uman;

(k) următoarele materiale provenite de la animale care nu au prezentat

niciun semn al unei boli transmisibile oamenilor sau animalelor
prin intermediul materialului în cauză:

(i) cochilii ale crustaceelor cu țesuturi moi sau carne;

(ii) următoarele care provin de la animale terestre:

— subproduse de incubator;

— ouă;

— subproduse din ouă, inclusiv coji de ouă;

(iii) pui de o zi uciși din motive comerciale;

(l) nevertebrate acvatice și terestre, altele decât speciile patogene

pentru oameni sau animale;

(m) animale și părți ale acestora din ordinele zoologice Rodentia și

Lagomorpha, cu excepția materialului de categoria 1 menționat la
articolul 8 litera (a) punctele (iii), (iv) și (v) și materialului de
categoria 2 menționat la articolul 9 literele (a)-(g);

(n) piei, copite, pene, lână, coarne, păr și blană provenite de la animale
moarte care nu au prezentat niciun semn al unei boli transmisibile
oamenilor sau animalelor prin intermediul produsului în cauză,
altele decât cele menționate la litera (b) din prezentul articol;

(o) țesut adipos de la animale care nu au prezentat niciun semn al unei

boli transmisibile oamenilor sau animalelor prin intermediul mate­
rialului în cauză și care au fost sacrificate într-un abator și au fost
considerate adecvate pentru a fi sacrificate în vederea consumului
uman în urma unei inspecții ante-mortem în conformitate cu legi­
slația comunitară;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 30

▼B
(p) deșeuri de catering, altele decât cele menționate la articolul 8
litera (f).

CAPITOLUL II

Eliminarea și utilizarea subproduselor de origine animală și a

produselor derivate

Secțiunea 1
Restricții de utilizare

Articolul 11
Restricții de utilizare

(1) Se interzice folosirea subproduselor de origine animală și a

produselor derivate în următoarele scopuri:

(a) hrănirea animalelor terestre ale unei specii date, cu excepția

animalelor pentru blană, cu proteine animale prelucrate care
provin din cadavre sau părți de cadavre ale altor animale din
aceeași specie;

(b) hrănirea animalelor de fermă, altele decât animalele pentru blană, cu

deșeuri de catering sau cu materii prime pentru furaje care conțin
deșeuri de catering sau care provin din astfel de deșeuri;

(c) hrănirea animalelor de fermă cu iarbă, fie direct prin păscut sau prin
hrănirea cu iarbă tăiată, provenite de pe un teren tratat cu
îngrășăminte organice sau amelioratori de sol, alții decât gunoi de
grajd, cu excepția cazului în care tăierea ierburilor sau păscutul are
loc după expirarea unei perioade de așteptare care asigură un control
suficient al riscurilor pentru sănătatea oamenilor și animalelor și
care este de cel puțin 21 de zile; și

(d) hrănirea peștilor de fermă cu proteine animale prelucrate care provin

din cadavre sau părți de cadavre ale altor pești de crescătorie din
aceeași specie.

(2) Pot fi stabilite măsuri privind:

(a) verificările și controalele care urmează a fi efectuate pentru a

asigura aplicarea interdicțiilor menționate la alineatul (1), inclusiv
metode de detectare și teste care urmează a fi folosite pentru veri­
ficarea prezenței materialelor provenite de la anumite specii, precum
și praguri privind cantitățile nesemnificative de proteine animale
prelucrate menționate la alineatul (1) literele (a) și (d), generate
de contaminarea accidentală și inevitabilă din punct de vedere
tehnic;

(b) condițiile pentru hrănirea animalelor pentru blană cu proteine

animale prelucrate care provin din cadavre sau părți de cadavre
ale altor animale din aceeași specie; și

(c) condițiile pentru hrănirea animalelor de fermă cu iarbă provenită de

pe un teren tratat cu îngrășăminte organice sau amelioratori de sol,
în special o modificare a perioadei de așteptare astfel cum este
menționată la alineatul (1) litera (c).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 31

▼B
Secțiunea 2
Eliminarea și utilizarea

Articolul 12
Eliminarea și utilizarea materialului de categoria 1

Materialul de categoria 1 este:

(a) eliminat ca deșeuri prin incinerare:

(i) în mod direct, fără prelucrare prealabilă; sau

(ii) în urma prelucrării, prin sterilizare sub presiune, dacă așa cere
autoritatea competentă, și cu marcarea permanentă a mate­
rialului rezultat;

(b) eliminat sau recuperat prin coincinerare, dacă materialul de

categoria 1 reprezintă deșeuri:

(i) în mod direct, fără prelucrare prealabilă; sau

(ii) în urma prelucrării, prin sterilizare sub presiune, dacă așa cere
autoritatea competentă, și cu marcarea permanentă a mate­
rialului rezultat;

(c) în cazul materialului de categoria 1, altul decât materialul menționat

la articolul 8 litera (a) punctele (i) și (ii), eliminat prin prelucrare
prin sterilizare sub presiune, marcaj permanent al materialului
rezultat și îngropare într-o rampă de gunoi autorizată;

(d) în cazul materialului de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (f),

eliminat prin îngropare într-o rampă de gunoi autorizată;

(e) utilizat în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără

prelucrare prealabilă; sau

(f) utilizat pentru fabricarea produselor derivate menționate la arti­

colele 33, 34 și 36 și introdus pe piață în conformitate cu articolele
respective.

Articolul 13
Eliminarea și utilizarea materialului de categoria 2

Materialul de categoria 2 este:

(a) eliminat ca deșeuri prin incinerare:

(i) în mod direct, fără prelucrare prealabilă; sau

(ii) în urma prelucrării, prin sterilizare sub presiune, dacă așa cere
autoritatea competentă, și cu marcarea permanentă a mate­
rialului rezultat;

(b) eliminat sau recuperat prin coincinerare, dacă materialul de

categoria 2 reprezintă deșeuri:

(i) în mod direct, fără prelucrare prealabilă; sau

(ii) în urma prelucrării, prin sterilizare sub presiune, dacă așa cere
autoritatea competentă, și cu marcarea permanentă a mate­
rialului rezultat;

(c) eliminat într-o rampă de gunoi autorizată, în urma prelucrării prin

sterilizare sub presiune și marcaj permanent al materialului rezultat;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 32

▼B
(d) utilizat pentru fabricarea îngrășămintelor organice sau a ameliora­
torilor de sol care urmează a fi introduși pe piață în conformitate cu
articolul 32 în urma procesării prin sterilizare sub presiune, după
caz, și marcaj permanent al materialului rezultat;

(e) transformat în compost sau biogaz:

(i) în urma prelucrării prin sterilizare sub presiune și marcajul

permanent al materialului rezultat; sau

(ii) în cazul gunoiului de grajd, al tubului digestiv și al conținutului

acestuia, al laptelui, al produselor lactate, al colostrului, al
ouălor și al produselor din ouă despre care autoritatea
competentă nu consideră că prezintă un risc de răspândire a
oricăror boli transmisibile grave, în urma prelucrării sau fără
prelucrare prealabilă;

(f) aplicat pe soluri fără prelucrare, în cazul gunoiului de grajd, al

conținutului tubului digestiv separat de tubul digestiv, al laptelui,
al produselor lactate și al colostrului, despre care autoritatea
competentă nu consideră că prezintă un risc de răspândire a
oricăror boli transmisibile grave;

(g) în cazul materialului provenit de la animale acvatice, însilozate,

transformate în compost sau în biogaz;

(h) utilizat în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără

prelucrare prealabilă; sau

(i) utilizat pentru fabricarea produselor derivate menționate la arti­

colele 33, 34 și 36 și introduse pe piață în conformitate cu articolele
respective.

Articolul 14
Eliminarea și utilizarea materialului de categoria 3

Materialul de categoria 3 este:

(a) eliminat ca deșeuri prin incinerare, cu sau fără prelucrare prealabilă;

(b) eliminat sau recuperat prin coincinerare, cu sau fără prelucrare prea­
labilă, dacă materialul de categoria 3 reprezintă deșeuri;

(c) eliminat într-o rampă de gunoi autorizată, în urma prelucrării;

(d) prelucrat, cu excepția cazului în care materialul de categoria 3 s-a

schimbat prin descompunere sau deteriorare astfel încât să prezinte
un risc inacceptabil pentru sănătatea publică sau animală, prin inter­
mediul produsului în cauză, și utilizat:

(i) pentru fabricarea furajelor pentru animalele de fermă, altele

decât animalele pentru blană, care urmează a fi introduse pe
piață în conformitate cu articolul 31, cu excepția cazului mate­
rialului menționat la articolul 10 literele (n), (o) și (p);

(ii) pentru fabricarea furajelor pentru animalele pentru blană, care

urmează a fi introduse pe piață în conformitate cu articolul 36;

(iii) pentru fabricarea hranei pentru animalele de companie, care

urmează a fi introdusă pe piață în conformitate cu articolul 35;
sau
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 33

▼B
(iv) pentru fabricarea îngrășămintelor organice sau a amelioratorilor
de sol, care se introduc pe piață în conformitate cu articolul 32;

(e) utilizat pentru fabricarea hranei neprelucrate pentru animale de

companie, care urmează a fi introdusă pe piață în conformitate cu
articolul 35;

(f) transformat în compost sau biogaz;

(g) în cazul materialului provenit de la animalele acvatice, însilozate,

transformate în compost sau în biogaz;

(h) în cazul cochiliilor de crustacee, altele decât cele menționate la

articolul 2 alineatul (2) litera (f), și al cojilor de ouă, utilizate în
condiții stabilite de autoritatea competentă, care să prevină riscurile
pentru sănătatea publică și animală;

(i) utilizat în calitate de combustibil pentru combustie, cu sau fără

prelucrare prealabilă;

(j) utilizat pentru fabricarea produselor derivate menționate la arti­

colele 33, 34 și 36 și introdus pe piață în conformitate cu articolele
respective;

(k) în cazul deșeurilor de catering, menționate la articolul 10 litera (p),

prelucrate prin sterilizare prin presiune sau prin metode de
prelucrare menționate la articolul 15 alineatul (1) primul paragraf
litera (b) sau transformate în compost sau biogaz; sau

(l) aplicat pe soluri fără prelucrare, în cazul laptelui crud, al colostrului

și al produselor derivate din acestea, despre care autoritatea
competentă nu consideră că prezintă un risc de boală transmisibilă
oamenilor sau animalelor prin intermediul produselor în cauză.

Articolul 15
Măsuri de punere în aplicare

(1) Măsuri pentru punerea în aplicare a acestei secțiuni pot fi

stabilite, privind:

(a) condiții speciale pentru manipularea și eliminarea la bordul navelor

a materialului rezultat din eviscerarea la bord a peștilor cu semne de
boli, inclusiv paraziți, transmisibile oamenilor;

(b) metode de prelucrare pentru subproduse de origine animală, altele

decât sterilizare sub presiune, în special în ceea ce privește para­
metrii care trebuie aplicați pentru aceste metode de prelucrare, în
mod deosebit timpul, temperatura, presiunea și dimensiunea parti­
culelor;

(c) parametrii pentru transformarea subproduselor de origine animală,

inclusiv a deșeurilor de catering, în biogaz sau compost;

(d) condiții pentru incinerarea și coincinerarea subproduselor de origine

animală și a produselor derivate;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 34

▼B
(e) condiții pentru combustia subproduselor de origine animală și a
produselor derivate;

(f) condiții pentru producerea și manipularea subproduselor de origine

animală menționate la articolul 10 litera (c);

(g) însilozarea materialului care provine de la animale acvatice;

(h) marcajul permanent al subproduselor de origine animală;

(i) aplicarea pe sol a anumitor subproduse de origine animală,

îngrășăminte organice și amelioratori de sol;

(j) utilizarea anumitor subproduse de origine animală pentru hrana

animalelor de fermă; și

(k) nivelul de risc considerat inacceptabil pentru sănătatea publică sau

animală în ceea ce privește un anumit material, astfel cum se
menționează la articolul 14 litera (d).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

(2) Până la adoptarea normelor menționate:

(a) la alineatul (1) primul paragraf literele (c), (f) și (g), statele membre
pot adopta sau menține norme naționale pentru:

(i) producerea și manipularea subproduselor de origine animală

menționate la articolul 10 litera (c);

(ii) transformarea subproduselor de origine animală menționate la

articolul 10 litera (p); și

(iii) însilozarea materialului care provine de la animalele acvatice;

(b) la alineatul (1) primul paragraf litera (a), subprodusele de origine

animală menționate pot fi eliminate în mare, fără a aduce atingere
legislației comunitare din domeniul mediului.

Secțiunea 3
Derogări

Articolul 16
Derogări

Prin derogare de la articolele 12, 13 și 14, subprodusele de origine

animală pot fi:

(a) în cazul subproduselor de origine animală menționate la articolul 15

alineatul (1) primul paragraf litera (a), manipulate și eliminate în
conformitate cu condițiile speciale stabilite în temeiul literei
respective;

(b) utilizate pentru cercetare sau alte scopuri specifice în conformitate

cu articolul 17;

(c) în cazul subproduselor de origine animală menționate la articolul 18,

utilizate pentru hrana specială în conformitate cu articolul respectiv;

(d) în cazul subproduselor de origine animală menționate la articolul 19,

eliminate în conformitate cu acest articol;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 35

▼B
(e) eliminate sau utilizate în conformitate cu metodele alternative auto­
rizate în conformitate cu articolul 20, pe baza unor parametri care
pot include sterilizarea prin presiune sau alte cerințe impuse de
prezentul regulament sau măsurile de punere în aplicare ale acestuia;

(f) în cazul materialelor de categoria 2 și categoria 3, dacă există

autorizația autorității competente, utilizate pentru pregătirea și
aplicarea pe sol a preparatelor biodinamice menționate la articolul 12
alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007;

(g) în cazul materialului de categoria 3 și, dacă există autorizația auto­

rității competente, utilizat pentru hrană pentru animalele de
companie;

(h) în cazul subproduselor de origine animală, cu excepția materialului

de categoria 1, care apar în cursul intervențiilor chirurgicale asupra
animalelor vii sau în timpul nașterii animalelor în ferme și, dacă
există autorizația autorității competente, eliminate în ferma
respectivă.

Articolul 17
Cercetarea și alte scopuri specifice

(1) Autoritatea competentă poate, prin derogare de la articolele 12,

13 și 14, să autorizeze utilizarea subproduselor de origine animală și a
produselor derivate pentru expoziții, activități artistice și în scopuri de
diagnosticare, educaționale sau de cercetare în condiții care asigură
controlul riscurilor pentru sănătatea publică și animală.

Aceste condiții includ:

(a) interdicția oricărei utilizări ulterioare a subproduselor de origine

animală sau a produselor derivate în alte scopuri; și

(b) obligația de a elimina subprodusele de origine animală sau

produsele derivate în condiții de siguranță la locul de origine al
acestora, dacă este cazul.

(2) În cazul în care există riscuri pentru sănătatea publică și animală

care necesită adoptarea de măsuri pentru întreg teritoriul Comunității, în
special în cazul riscurilor nou apărute, condiții armonizate pentru
importul și utilizarea subproduselor de origine animală și a produselor
derivate menționate la alineatul (1) pot fi stabilite. Aceste condiții pot
include cerințe privind depozitarea, ambalajul, identificarea, transportul
și eliminarea.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 36

▼B
Articolul 18
Scopuri furajere speciale

(1) Autoritatea competentă poate autoriza, prin derogare de la arti­

colele 13 și 14, în condiții care asigură controlul riscurilor pentru
sănătatea publică și animală, colectarea și utilizarea de material de
categoria 2, cu condiția ca acesta să provină de la animale care nu au
fost sacrificate sau nu au decedat din cauza apariției sau a suspiciunii
privind apariția unei boli transmisibile omului sau animalelor, și de
material de categoria 3 pentru hrana:

(a) animalelor din grădinile zoologice;

(b) animalelor de circ;

(c) reptilelor și păsărilor de pradă, altele decât cele din grădini

zoologice sau animalele de circ;

(d) animalelor pentru blană;

(e) animalelor sălbatice;

(f) câinilor din crescătorii sau din haite recunoscute;

(g) câinilor și pisicilor din adăposturi;

(h) larvelor și viermilor pentru momeală de pescuit.

(2) Autoritatea competentă poate autoriza, prin derogare de la

articolul 12 și în conformitate cu condițiile stabilite în temeiul
alineatului (3) al prezentului articol:

(a) hrănirea animalelor din grădinile zoologice cu material de categoria

1 menționat la articolul 8 litera (b) punctul (ii) și cu materiale
derivate din animalele din grădinile zoologice destinate hrănirii; și

(b) hrănirea speciilor de păsări necrofage pe cale de dispariție sau

protejate și a altor specii care trăiesc în habitatul natural cu
material de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (b) punctul
(ii), în scopul promovării biodiversității.

(3) Măsuri pentru punerea în aplicare a acestui articol pot fi stabilite

cu privire la:

(a) condițiile în care colectarea și utilizarea astfel cum se menționează

la alineatul (1) pot fi autorizate în ceea ce privește circulația, depo­
zitarea și utilizarea materialului de categoria 2 și materialului de
categoria 3 pentru hrănire, incluzând cazul riscurilor nou apărute; și

(b) condițiile în care, în anumite cazuri, prin derogare de la obligația

stabilită la articolul 21 alineatul (1), hrănirea cu material de
categoria 1 astfel cum este menționat la alineatul (2) din prezentul
articol poate fi autorizată, incluzând:

(i) speciile de păsări necrofage pe cale de dispariție sau protejate și

alte specii din anumite state membre cărora le poate fi oferit
acest material drept hrană;

(ii) măsurile de prevenire a riscurilor pentru sănătatea publică și

animală.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 37

▼B
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale
prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Articolul 19
Colectarea, transportul și eliminarea

(1) Autoritatea competentă poate, prin derogare de la articolele 12,

13, 14 și 21, să autorizeze eliminarea:

(a) prin îngroparea animalelor de companie și ecvideelor moarte;

(b) prin incinerare sau îngropare la fața locului sau prin alte mijloace
sub supraveghere oficială prin care se previne transmiterea de riscuri
pentru sănătatea publică și animală, de material de categoria 1
menționat la articolul 8 litera (a) punctul (v) și litera (b) punctul
(ii), materiale de categoria 2 și categoria 3 în zone izolate;

(c) prin incinerare sau îngropare la fața locului sau prin alte mijloace
sub supraveghere oficială prin care se previne transmiterea de riscuri
pentru sănătatea publică și animală, de material de categoria 1
menționat la articolul 8 litera (b) punctul (ii), materiale de
categoria 2 și categoria 3 în zone în care accesul este practic
imposibil sau în care accesul ar putea fi posibil doar în anumite
condiții care, din rațiuni geografice sau climatice sau din cauza unui
dezastru natural, ar prezenta riscuri pentru sănătatea și siguranța
personalului care realizează colectarea sau în care accesul ar
necesita folosirea unor mijloace disproporționate de colectare;

(d) prin alte mijloace decât incinerarea sau îngroparea la fața locului,
sub supraveghere oficială, în cazul materialelor de categoria 2 și
categoria 3 care nu prezintă riscuri pentru sănătatea publică și
animală, în cazul în care volumul materialelor nu depășește un
anumit volum pe săptămână, volumul respectiv fiind determinat în
funcție de natura activităților realizate și speciile de origine ale
subproduselor de origine animală respective;

(e) prin incinerare sau îngropare la fața locului, în condiții prin care se
previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică sau animală,
de subproduse de origine animală altele decât materialul de
categoria 1 menționat la articolul 8 litera (a) punctul (i) în cazul
unei epidemii care implică o boală cu declarare obligatorie, dacă
transportul până la cea mai apropiată instalație autorizată pentru
procesarea sau eliminarea subproduselor de origine animală ar
spori pericolul propagării de riscuri pentru sănătate sau ar
însemna că, în cazul unei epidemii semnificative care implică o
boală epizootică, capacitățile de eliminare a unor astfel de instalații
ar fi depășite; și

(f) prin incinerare sau îngropare la fața locului, în condiții prin care se
previne transmiterea de riscuri pentru sănătatea publică și animală,
de albine și de subproduse apicole.

(2) Populația animală dintr-o anumită specie din zonele izolate

menționate la alineatul (1) litera (b) nu depășește un procentaj maxim
din populația animală din această specie în statul membru în cauză.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 38

▼B
(3) Statele membre trebuie să pună la dispoziția Comisiei informații
cu privire la:

(a) zonele pe care le clasifică drept zone izolate în sensul aplicării

alineatului (1) litera (b) și motivele pentru care le clasifică astfel,
precum și informații actualizate cu privire la orice schimbare de
clasificare; și

(b) modul în care folosesc autorizațiile prevăzute la alineatul (1)

literele (c) și (d) în legătură cu materialele de categoria 1 și
categoria 2.

(4) Măsuri pentru punerea în aplicare a acestui articol pot fi stabilite

cu privire la:

(a) condiții menite să asigure combaterea riscurilor pentru sănătatea

publică și animală în cazul incinerării și îngropării la fața locului;

(b) procentajul maxim al populației animale menționat la alineatul (2);

(c) volumul subproduselor de origine animală, în legătură cu natura

activităților și speciile de origine menționate la alineatul (1)
litera (d); și

(d) lista bolilor menționate la alineatul (1) litera (e).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Secțiunea 4
Metode alternative

Articolul 20
Autorizarea de metode alternative

(1) Procedura de autorizare a unei metode alternative de utilizare sau

eliminare a subproduselor animale sau a produselor derivate poate fi
inițiată fie de Comisie, fie la cererea unui stat membru sau a unei
părți interesate, care poate reprezenta mai multe părți interesate.

(2) Părțile interesate trimit cererile autorității competente a statului

membru în care intenționează să folosească metoda alternativă.

Autoritatea competentă evaluează, în termen de două luni de la primirea

unei cereri complete, dacă aceasta este conformă cu formatul standard
pentru cereri, menționat la alineatul (10).

(3) Autoritatea competentă comunică Autorității Europene pentru

Siguranța Alimentară (AESA) cererile statelor membre și părților inte­
resate, împreună cu un raport asupra evaluării sale și informează
Comisia în legătură cu acest lucru.

(4) În cazul în care Comisia inițiază procedura de autorizare, aceasta

trimite AESA un raport asupra evaluării sale.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 39

▼B
(5) AESA stabilește, în termen de șase luni de la primirea unei cereri
complete, dacă metoda prezentată oferă asigurări că riscurile pentru
sănătatea publică sau animală sunt:

(a) controlate astfel încât să se prevină răspândirea lor înainte de a fi

eliminate în conformitate cu prezentul regulament sau înaintea
punerii în aplicare a măsurilor aferente; sau

(b) reduse la un grad cel puțin echivalent, pentru categoria relevantă de

subproduse de origine animală, cu metodele de prelucrare concepute
în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) primul paragraf
litera (b).

AESA emite o opinie asupra cererii prezentate.

(6) În cazurile, justificate corespunzător, în care AESA cere solici­

tanților informații suplimentare, termenul menționat la alineatul (5)
poate fi prelungit.

După consultarea Comisiei sau solicitantului, AESA decide cu privire la

un termen în care se furnizează informațiile respective și informează
Comisia și solicitantul, după caz, asupra intervalului de timp supli­
mentar necesar.

(7) Dacă solicitanții doresc să comunice din proprie inițiativă

informații suplimentare, acestea trebuie transmise direct AESA.

În acest caz, termenul prevăzut în alineatul (5) nu va fi prelungit cu un

interval de timp suplimentar.

(8) AESA își transmite opinia Comisiei, solicitantului și autorității

competente a statului membru în cauză.

(9) În trei luni de la primirea opiniei AESA și luând în considerare

această opinie, Comisia informează solicitantul cu privire la măsura
propusă care urmează a fi adoptată în conformitate cu alineatul (11).

(10) Se adoptă un format standard pentru cererile de metode alter­

native, în conformitate cu procedura consultativă menționată la
articolul 52 alineatul (2).

(11) În urma primirii opiniei AESA, se adoptă următoarele măsuri:

(a) fie o măsură prin care se autorizează o metodă alternativă de

utilizare sau eliminare a subproduselor animale sau a produselor
derivate; fie

(b) o măsură prin care se respinge autorizarea unei astfel de metode

alternative.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 40

▼B
TITLUL II

OBLIGAȚIILE OPERATORILOR

CAPITOLUL I

Obligații generale

Secțiunea 1
Colectarea, transportul și trasabilitatea

Articolul 21
Colectarea și identificarea categoriei și transportul

(1) Operatorii colectează, identifică și transportă subproduse de

origine animală fără întârzieri nejustificate în condiții care să prevină
riscurile pentru sănătatea publică și animală.

(2) Operatorii se asigură că subprodusele de origine animală și

produsele derivate sunt însoțite pe timpul transportului de un
document comercial sau, atunci când prezentul regulament sau o
măsură adoptată în conformitate cu alineatul (6) o cer, de un certificat
de sănătate.

Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea competentă poate

autoriza transportul gunoiului de grajd între două puncte aflate pe teri­
toriul aceleiași ferme sau între ferme și utilizatori de gunoi de grajd
aflați în același stat membru fără document comercial sau certificat de
sănătate.

(3) Documentele comerciale și certificatele de sănătate care însoțesc

în timpul transportului subproduse de origine animală sau produse
derivate conțin cel puțin informații privind originea, destinația și
cantitatea acestor produse și o descriere a subproduselor de origine
animală sau a produselor derivate și a marcajului acestora, în cazul în
care prezentul regulament cere acest marcaj.

Cu toate acestea, în cazul subproduselor de origine animală și a

produselor derivate transportate pe teritoriul unui stat membru, auto­
ritatea competentă a statului membru în cauză poate autoriza trans­
miterea informațiilor menționate în primul paragraf cu ajutorul unui
sistem alternativ.

(4) Operatorii colectează, transportă și elimină deșeurile de catering

de categoria 3, în conformitate cu măsurile naționale prevăzute la
articolul 13 din Directiva 2008/98/CE.

(5) Se adoptă următoarele, în conformitate cu procedura de regle­

mentare menționată la articolul 52 alineatul (3):

(a) modele pentru documentele comerciale care sunt necesare pentru a

însoți subprodusele de origine animală în timpul transportului; și

(b) modele pentru certificatele de sănătate și condițiile referitoare la

modul în care acestea trebuie să însoțească subprodusele de
origine animală și produsele derivate în timpul transportului.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 41

▼B
(6) Măsurile pentru punerea în aplicare a acestui articol pot fi
stabilite cu privire la:

(a) cazurile în care este necesar un certificat de sănătate având în

vedere nivelul de risc pentru sănătatea publică și animală care
decurge din anumite produse derivate;

(b) cazurile în care, prin derogare de la primul paragraf al alineatului

(2) și având în vedere nivelul scăzut de risc pentru sănătatea publică
și animală care decurge din anumite subproduse animale sau
produse derivate, transportul produselor derivate poate avea loc
fără documentele sau certificatele menționate în alineatul respectiv;

(c) cerințe pentru identificare, inclusiv etichetare, și pentru separarea

diferitelor categorii de subproduse de origine animală în timpul
transportului; și

(d) condiții pentru prevenirea riscurilor pentru sănătatea publică și

animală care apar în timpul colectării sau transportului subpro­
duselor de origine animală, inclusiv condiții pentru transportul în
siguranță a acestor produse în ceea ce privește containerele, vehi­
culele și materialul de ambalaj.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Articolul 22
Trasabilitate

(1) Operatorii care expediază, transportă sau primesc subproduse de

origine animală sau produse derivate trebuie să țină un registru al expe­
dierilor și al documentelor comerciale sau al certificatelor de sănătate
conexe.

Cu toate acestea, primul paragraf nu se aplică atunci când a fost

acordată o autorizație de transport subproduselor de origine animală
sau produselor derivate fără documente comerciale sau certificate de
sănătate în conformitate cu cel de-al doilea paragraf al articolului 21
alineatul (2) sau cu măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul
articolului 21 alineatul (6) litera (b).

(2) Operatorii menționați la alineatul (1) introduc sisteme și proceduri

de identificare a:

(a) celorlalți operatori cărora le-au fost furnizate subprodusele lor de

origine animală sau produsele derivate; și

(b) operatorilor de la care aceștia s-au aprovizionat.

Aceste informații trebuie să se prezinte, la cerere, autorităților compe­

tente.

(3) Măsurile pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi

adoptate în conformitate cu procedura de reglementare menționată la
articolul 52 alineatul (3), în special privind:

(a) informațiile care trebuie să se prezinte autorităților competente;

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 42

▼B
(b) perioada de timp pentru care trebuie păstrate informațiile.

Secțiunea 2
Autorizarea și înregistrarea

Articolul 23
Înregistrarea operatorilor, a unităților sau a instalațiilor

(1) În vederea înregistrării, operatorii:

(a) înaintea începerii operațiilor, notifică autoritatea competentă cu

privire la orice unități sau instalații aflate sub controlul lor care
sunt în funcțiune la toate etapele producerii, transportului, manipu­
lării, procesării, depozitării, introducerii pe piață, distribuției,
utilizării sau eliminării subproduselor de origine animală și a
produselor derivate;

(b) furnizează autorității competente informații privind:

(i) categoria de subprodus de origine animală sau produs derivat

subordonată;

(ii) natura operațiunilor executate în care se folosesc subproduse de

origine animală sau produse derivate ca materie primă.

(2) Operatorii furnizează autorității competente informații actualizate

privind toate unitățile sau instalațiile subordonate, menționate la
alineatul (1) litera (a), în special orice modificare semnificativă a acti­
vităților, precum orice închidere a unei unități sau instalații existente.

(3) Normele detaliate privind înregistrarea, astfel cum sunt

menționate la alineatul (1), pot fi adoptate în conformitate cu
procedura de reglementare menționată la articolul 52 alineatul (3).

(4) Prin derogare de la alineatul (1), nicio notificare în vederea înre­

gistrării nu este necesară pentru activitățile în cadrul cărora unitățile care
generează subproduse de origine animală au fost deja autorizate sau
înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sau
Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și pentru activitățile în cadrul cărora
unitățile sau instalațiile au fost deja autorizate în conformitate cu
articolul 24 din prezentul regulament.

Aceeași derogare se aplică activităților ce implică generarea de

subproduse de origine animală doar la fața locului, care sunt efectuate
în ferme sau în alte incinte unde animalele sunt ținute, crescute sau
îngrijite.

Articolul 24
Autorizarea unităților sau instalațiilor

(1) Operatorii se asigură că unitățile sau instalațiile subordonate sunt

autorizate de autoritatea competentă, în cazul în care aceste unități sau
instalații efectuează una sau mai multe din următoarele activități:

(a) prelucrarea subproduselor de origine animală prin sterilizare sub

presiune, prin metodele de prelucrare menționate la articolul 15
alineatul (1) primul paragraf litera (b) sau prin metodele alternative
autorizate în conformitate cu articolul 20;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 43

▼B
(b) eliminarea ca deșeu, prin incinerarea subproduselor de origine
animală și a produselor derivate, exceptând unitățile sau instalațiile
care au permisiune de a funcționa în conformitate cu Directiva
2000/76/CE;

(c) eliminarea sau recuperarea subproduselor de origine animală și

produselor derivate, dacă sunt deșeuri, prin coincinerare,
exceptând unitățile sau instalațiile care au permisiune de a
funcționa în conformitate cu Directiva 2000/76/CE;

(d) utilizarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate

în calitate de combustibil pentru combustie;

(e) fabricarea hranei pentru animale de companie;

(f) fabricarea îngrășămintelor organice și a amelioratorilor de sol;

(g) transformarea subproduselor de origine animală și/sau a produselor

derivate în biogaz sau compost;

(h) manipularea subproduselor de origine animală după colectarea lor,

prin operațiuni precum sortarea, tăierea, răcirea, congelarea, sărarea,
înlăturarea pieilor sau a materialului care prezintă riscuri specificate;

(i) depozitarea subproduselor de origine animală;

(j) depozitarea produselor derivate destinate a fi:

(i) eliminate prin îngropare sau prin incinerare sau recuperate sau
eliminate prin coincinerare;

(ii) utilizate în calitate de combustibil pentru combustie;

(iii) utilizate în calitate de hrană, exceptând unitățile sau instalațiile

autorizate sau înregistrate în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 183/2005;

(iv) utilizate în calitate de îngrășăminte organice și amelioratori de

sol, cu excepția depozitării într-un loc în care se realizează o
aplicare directă.

(2) Autorizarea menționată la alineatul (1) specifică dacă unitatea sau

instalația este autorizată pentru operațiuni cu subproduse de origine
animală și/sau produse derivate din:

(a) o anume categorie menționată la articolele 8, 9 sau 10; sau

(b) mai mult de o categorie menționată la articolele 8, 9 sau 10,

indicând dacă astfel de operațiuni sunt efectuate:

(i) permanent, în condiții de separare strictă care previne orice risc

pentru sănătatea publică și animală; sau

(ii) temporar, în condiții care previn contaminarea, ca răspuns la

lipsa de capacitate pentru astfel de produse, rezultată din:

— o epidemie extinsă datorată unei boli epizootice; sau

— alte circumstanțe extraordinare și neprevăzute.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 44

▼B
Articolul 25
Cerințe generale de igienă

(1) Operatorii se asigură că unitățile sau instalațiile subordonate care

efectuează activitățile menționate la articolul 24 alineatul (1) literele (a)
și (h):

(a) sunt construite astfel încât să permită curățarea eficientă și dezin­

fectarea și, după caz, construirea de dușumele facilitează drenarea
lichidelor;

(b) au acces la instalații corespunzătoare de igienă personală, precum

toalete, vestiare și chiuvete pentru personal;

(c) beneficiază de aranjamente adecvate pentru protecția împotriva

dăunătorilor, precum insectele, rozătoarele și păsările;

(d) mențin instalațiile și echipamentele în bună stare de funcționare și

se asigură că aparatele de măsură sunt calibrate periodic; și

(e) beneficiază de aranjamente adecvate pentru curățarea și dezin­

fectarea containerelor și a vehiculelor care au ca scop evitarea
riscului contaminării.

(2) Orice persoană care lucrează în unitatea sau în instalația

menționată la alineatul (1) poartă îmbrăcăminte adecvată, curată și,
după caz, de protecție.

Atunci când este cazul, într-o anumită unitate sau instalație:

(a) persoanele care lucrează în spațiul contaminat nu intră în zona

curată înainte de a-și schimba sau de a-și dezinfecta îmbrăcămintea
și încălțămintea de lucru;

(b) echipamentele și aparatura nu sunt mutate din zona contaminată în

zona curată decât după ce au fost în prealabil curățate și dezin­
fectate; și

(c) operatorul stabilește o procedură privind deplasările persoanelor

pentru a controla deplasările acestora și a descrie utilizarea
corectă a băilor de dezinfectare a picioarelor și roților.

(3) În unitățile sau instalațiile care efectuează activitățile menționate

la articolul 24 alineatul (1) litera (a):

(a) subprodusele de origine animală sunt manipulate astfel încât să se

evite riscul contaminării;

(b) subprodusele de origine animală sunt prelucrate în cel mai scurt

timp posibil. După prelucrare, produsele derivate sunt manipulate
și depozitate astfel încât să se evite riscul contaminării;

(c) după caz, în timpul oricărei procesări aplicate subproduselor de

origine animală și produselor derivate, fiecare parte din subprodusul
de origine animală și din produsele derivate este tratată la o anumită
temperatură pentru o perioadă de timp determinată și sunt prevenite
riscurile recontaminării;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 45

▼B
(d) operatorii verifică periodic parametrii aplicabili (în special tempe­
ratura, presiunea, timpul, dimensiunea particulelor), atunci când este
cazul, prin dispozitive automate;

(e) sunt elaborate și fundamentate proceduri de curățare pentru toate

secțiunile unităților sau instalațiilor.

Articolul 26
Manipularea subproduselor de origine animală în cadrul sectorului
alimentar

(1) Tratamentul, prelucrarea sau depozitarea subproduselor de origine

animală în unitățile sau instalațiile autorizate sau înregistrate în confor­
mitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 sau cu
articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sunt efectuate în
condiții ce previn contaminarea încrucișată și, după caz, într-o
secțiune a unității sau instalației prevăzută în acest scop.

(2) Materiile prime pentru producerea gelatinei și a colagenului care

nu sunt destinate consumului uman pot fi depozitate, tratate sau
prelucrate în unitățile autorizate special în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 853/2004 anexa III secțiunea XIV capitolul I punctul 5 și
secțiunea XV capitolul I punctul 5, cu condiția ca transmiterea
riscului de boală să fie prevenită prin segregarea acestor materii prime
de cele utilizate pentru fabricarea produselor de origine animală.

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică fără a aduce atingere altor cerințe
mai detaliate stabilite de legislația comunitară veterinară.

Articolul 27
Măsuri de punere în aplicare

Măsurile pentru punerea în aplicare a acestei secțiuni și a secțiunii 1 din

prezentul capitol sunt stabilite cu privire la:

(a) cerințele de infrastructură și echipament aplicabile în cadrul

unităților și instalațiilor;

(b) cerințele de igienă aplicabile tuturor tipurilor de manipulare a

subproduselor de origine animală și a produselor derivate,
incluzând măsuri de modificare a cerințelor de igienă pentru
unitățile sau instalațiile menționate la articolul 25 alineatul (1);

(c) condițiile și cerințele tehnice privind manipularea, tratarea, trans­

formarea, prelucrarea și depozitarea subproduselor de origine
animală sau a produselor derivate și condițiile privind tratarea
apelor reziduale;

(d) probele care trebuie prezentate de operator în scopul validării trata­

mentului, transformării și procesării subproduselor de origine
animală sau a produselor derivate, privind capacitatea acestora de
a preveni riscurile legate de sănătatea umană și animală;

(e) condițiile pentru manipularea subproduselor de origine animală sau

a produselor derivate din mai mult de o categorie menționată la
articolele 8, 9 sau 10 în aceeași unitate sau instalație:

(i) în care aceste operații sunt efectuate separat;

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 46

▼B
(ii) în care aceste operații sunt efectuate temporar în anumite
circumstanțe;

(f) condițiile privind prevenirea contaminării încrucișate în cazul în

care subprodusele de origine animală sunt depozitate, tratate sau
prelucrate într-o secțiune a unității sau a instalației prevăzută în
acest scop, menționată la articolul 26;

(g) parametrii standard de transformare pentru instalațiile de biogaz sau

de compost;

(h) cerințele aplicabile incinerării sau coincinerării în instalații cu capa­

citate ridicată și redusă menționate la articolul 24 alineatul (1)
literele (b) și (c); și

(i) cerințele aplicabile combustiei subproduselor de origine animală și a

produselor derivate menționate la articolul 24 alineatul (1) litera (d).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Secțiunea 3
Verificările proprii și analiza riscurilor și
punctele critice de control

Articolul 28
Verificările proprii

Operatorii trebuie să creeze, să implementeze și să întrețină verificări

proprii în unitățile sau instalațiile lor pentru monitorizarea conformității
cu prezentul regulament. Operatorii se asigură că niciun subprodus de
origine animală sau produs derivat suspect sau despre care se știe că nu
respectă prezentul regulament nu părăsește unitatea sau instalația, cu
excepția cazului în care este destinat eliminării.

Articolul 29
Analiza riscurilor și punctele critice de control

(1) Operatorii care efectuează una dintre următoarele activități

creează, implementează și întrețin o procedură scrisă permanentă sau
proceduri bazate pe principiile corespunzătoare metodei „analiza
riscurilor și punctele critice de control” (HACCP) referitoare la:

(a) prelucrarea subproduselor de origine animală;

(b) transformarea subproduselor de origine animală în biogaz și

compost;

(c) manipularea și depozitarea a mai mult de o categorie de subproduse

de origine animală sau produse derivate în aceeași unitate sau insta­
lație;

(d) fabricarea de hrană pentru animalele de companie.

(2) Operatorii, astfel cum sunt menționați la alineatul (1), trebuie:

(a) să identifice toate riscurile care trebuie să fie prevenite, eliminate

sau aduse la un nivel acceptabil;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 47

▼B
(b) să identifice punctele critice la nivelul cărora un control este indis­
pensabil pentru prevenirea sau eliminarea unui risc sau pentru
aducerea acestuia la un nivel acceptabil;
(c) să stabilească, în punctele critice de control, limitele critice care
diferențiază acceptabilitatea de inacceptabilitate, în scopul prevenirii,
eliminării sau reducerii riscurilor identificate;
(d) să stabilească și să aplice proceduri de supraveghere eficientă a
punctelor critice de control;
(e) să stabilească acțiunile de corecție care trebuie să fie aplicate atunci
când supravegherea indică faptul că un punct critic de control nu
este controlat;
(f) să stabilească procedurile destinate verificării caracterului complet și
eficient al măsurilor descrise la literele (a)-(e). Procedurile de veri­
ficare se efectuează periodic;
(g) să întocmească documente și dosare, în funcție de natura și de
mărimea întreprinderii, pentru dovedirea aplicării efective a
măsurilor definite la literele (a)-(f).
(3) În cazul modificării unui produs, a unui procedeu sau a unei
etape de producție, prelucrare, depozitare sau distribuție, operatorii își
revizuie procedura și îi aduc modificările necesare.
(4) Măsurile în vederea punerii în aplicare a prezentului articol pot fi
adoptate în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la
articolul 52 alineatul (3).

Articolul 30
Ghiduri naționale de bună practică

(1) Atunci când este necesar, autoritățile competente încurajează

crearea, răspândirea și utilizarea voluntară a ghidurilor naționale de
bună practică, în special pentru aplicarea principiilor HACCP, astfel
cum se menționează la articolul 29. Operatorii pot utiliza aceste
ghiduri pe bază de voluntariat.
(2) Autoritatea competentă evaluează ghidurile naționale pentru a se
asigura că:
(a) au fost create în consultare cu reprezentanții părților ale căror
interese pot fi afectate substanțial și au fost răspândite în sectoarele
operatorilor; și
(b) conținutul lor poate fi pus în practică în sectoarele la care se referă.

CAPITOLUL II

Introducerea pe piață

Secțiunea 1
Subproduse de origine animală și produse
derivate pentru hrana animalelor de fermă, cu
excepția animalelor pentru blană

Articolul 31
Introducerea pe piață

(1) Subprodusele de origine animală și produsele derivate destinate

hranei animalelor de fermă, cu excepția animalelor pentru blană, pot fi
introduse pe piață doar cu condiția:
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 48

▼B
(a) să facă parte sau să provină din material de categoria 3, altul decât
cel menționat la articolul 10 literele (n), (o) și (p);

(b) să fi fost colectate sau prelucrate, după caz, în conformitate cu

condițiile pentru sterilizarea sub presiune sau alte condiții pentru
prevenirea riscurilor pentru sănătatea publică și animală în confor­
mitate cu măsurile adoptate în temeiul articolului 15 și orice alte
măsuri care au fost stabilite în conformitate cu alineatul (2) al
prezentului articol; și

(c) să provină din unități sau instalații autorizate sau înregistrate, după
caz, pentru subprodusul de origine animală sau produsul derivat în
cauză.

(2) Măsuri pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi

stabilite cu privire la condițiile de sănătate publică și animală pentru
colectarea, prelucrarea și tratarea subproduselor de origine animală și a
produselor derivate menționate la alineatul (1).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Secțiunea 2
Îngrășămintele organice și amelioratorii de sol

Articolul 32
Introducerea pe piață și utilizarea

(1) Îngrășămintele organice și amelioratorii de sol pot fi introduși pe

piață și utilizați în condițiile în care:

(a) provin din material de categoria 2 sau categoria 3;

(b) au fost produse în conformitate cu condițiile pentru sterilizarea sub

presiune sau alte condiții pentru prevenirea riscurilor pentru
sănătatea publică și animală în conformitate cu cerințele stabilite
în conformitate cu articolul 15 și orice alte măsuri care au fost
stabilite în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol;

(c) provin din unități sau instalații autorizate sau înregistrate, după caz;
și

(d) în cazul făinii de carne și oase provenite din material de categoria 2

și al proteinelor animale prelucrate destinate utilizării în calitate de
sau în îngrășămintele organice și amelioratorii de sol, au fost ames­
tecate cu o componentă pentru a exclude utilizarea ulterioară a
amestecului pentru scopuri alimentare și marcate atunci când
măsurile adoptate în conformitate cu alineatul (3) o cer.

În plus, resturile de digestie din transformarea în biogaz sau compost

pot fi introduse pe piață și utilizate ca îngrășăminte organice sau amelio­
ratori de sol.

Statele membre pot adopta sau pot menține norme interne care impun
condiții suplimentare pentru sau de restricționare a utilizării
îngrășămintelor organice și a amelioratorilor de sol, în condițiile în
care aceste norme sunt justificate de considerente privind sănătatea
publică și animală.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 49

▼B
(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (d), amestecarea nu este
necesară în cazul materialelor a căror utilizare drept hrană este exclusă
datorită compoziției sau ambalajului lor.

(3) Măsuri pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi

stabilite cu privire la:

(a) condiții de sănătate publică și animală pentru producția și utilizarea

îngrășămintelor organice și a amelioratorilor de sol;

(b) componente sau substanțe pentru marcajul îngrășămintelor organice

sau a amelioratorilor de sol;

(c) componente care trebuie amestecate cu îngrășăminte organice și

amelioratori de sol;

(d) condițiile suplimentare, cum ar fi metodele care trebuie folosite

pentru marcaj și proporțiile minime care trebuie respectate pentru
prepararea amestecului, în vederea excluderii utilizării unor astfel de
îngrășăminte sau amelioratori de sol în scopuri alimentare; și

(e) cazurile în care compoziția sau ambalajul permite materialului să fie

scutit de la cerințele de amestecare.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Secțiunea 3
Produse derivate reglementate prin alte
elemente de legislație comunitară

Articolul 33
Introducerea pe piață

Operatorii pot introduce pe piață următoarele produse derivate:

(a) produsele cosmetice astfel cum sunt definite la articolul 1

alineatul (1) din Directiva 76/768/CEE;

(b) dispozitivele medicale implantabile activ astfel cum sunt definite la

articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 90/385/CEE;

(c) dispozitivele medicale astfel cum sunt definite la articolul 1

alineatul (2) litera (a) din Directiva 93/42/CEE;

(d) dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro astfel cum sunt

definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva
98/79/CEE;

(e) medicamentele de uz veterinar astfel cum sunt definite la articolul 1

alineatul (2) din Directiva 2001/82/CE;

(f) medicamentele astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2)

din Directiva 2001/83/CE.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 50

▼B
Articolul 34
Fabricarea

(1) Importul, colectarea și mișcarea subproduselor de origine animală

și produselor derivate destinate unităților sau instalațiilor de prelucrare a
produselor derivate menționate la articolul 33 și prelucrarea acestor
produse derivate se realizează în conformitate cu legislația comunitară
menționată la articolul respectiv.

Materialul nefolosit în astfel de unități sau instalații se elimină în

conformitate cu legislația respectivă.

(2) Cu toate acestea, prezentul regulament se aplică atunci când legi­

slația comunitară menționată la articolul 33 nu prevede condiții pentru
combaterea riscurilor potențiale pentru sănătatea publică și animală în
conformitate cu obiectivele prezentului regulament.

Secțiunea 4
Alte produse derivate

Articolul 35
Introducerea pe piață a hranei pentru animale de companie

Operatorii pot introduce pe piață hrană pentru animale de companie,

dacă:

(a) produsele provin:

(i) din material de categoria 3, altul decât cel menționat la

articolul 10 literele (n), (o) și (p);

(ii) în cazul hranei pentru animale de companie importată sau a

hranei pentru animale de companie din materiale importate, din
material de categoria 1 menționat la articolul 8 litera (c), în
condițiile stabilite în conformitate cu articolul 40 primul
paragraf litera (a); sau

(iii) în cazul hranei neprelucrate pentru animale de companie, din

material menționat la articolul 10 litera (a) și litera (b) punctele
(i) și (ii); și

(b) operatorii garantează controlul riscului pentru sănătatea publică și

animală prin tratarea în condiții de siguranță în conformitate cu
articolul 38, în cazul în care aprovizionarea în condiții de
siguranță în conformitate cu articolul 37 nu garantează un control
suficient.

Articolul 36
Introducerea pe piață a altor produse derivate

Operatorii pot introduce pe piață produse derivate, altele decât cele

menționate la articolele 31, 32, 33 și 35, dacă:

(a) produsele respective:

(i) nu sunt destinate folosirii pentru hrana animalelor de fermă sau

pentru aplicarea pe solul din care astfel de animale urmează să
fie hrănite, sau

(ii) sunt destinate hrănirii animalelor pentru blană; precum și

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 51

▼B
(b) dacă asigură combaterea riscurilor pentru sănătatea publică și
animală prin:

(i) siguranța aprovizionării în conformitate cu articolul 37;

(ii) siguranța tratamentului în conformitate cu articolul 38, în cazul

în care siguranța aprovizionării nu asigură un control suficient;
sau

(iii) verificarea că produsele sunt folosite doar pentru uz final sigur

în conformitate cu articolul 39, în cazul în care siguranța trata­
mentului nu asigură un control suficient.

Articolul 37
Siguranța aprovizionării

(1) Siguranța aprovizionării include folosirea de materiale:

(a) de la care nu provine niciun risc inacceptabil pentru sănătatea

publică și animală;

(b) care au fost colectate și transportate de la punctul de colectare până

la unitatea sau instalația de fabricare în condiții care exclud riscuri
pentru sănătatea publică și animală; sau

(c) care au fost importate în Comunitate și transportate de la punctul de

primă intrare până la unitatea sau instalația de fabricare în condiții
care exclud riscuri pentru sănătatea publică și animală.

(2) Pentru siguranța aprovizionării, operatorii furnizează docu­

mentația pentru cerințele din alineatul (1), incluzând, atunci când este
necesar, dovezi cu privire la siguranța măsurilor de biosecuritate
adoptate pentru a exclude apariția de riscuri pentru sănătatea publică
și animală din cauza materiei prime.

Această documentație se păstrează și se prezintă, la cerere, autorității

competente.

În cazul menționat la litera (c) a alineatului (1), transporturile sunt

însoțite de un certificat de sănătate care corespunde modelului adoptat
în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 52
alineatul (3).

Articolul 38
Siguranța tratamentului

Siguranța tratamentului include supunerea materialului folosit la un

proces de prelucrare care reduce la un nivel acceptabil riscurile pentru
sănătatea publică și animală care decurg din folosirea materialului sau
din alte substanțe rezultate din procesul de prelucrare.

Se asigură, în special prin testarea produsului finit, că produsele derivate

nu prezintă niciun risc inacceptabil pentru sănătatea publică și animală
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 52

▼B
Articolul 39
Uz final sigur

Uzul final sigur include folosirea de produse derivate:

(a) în condiții care nu prezintă niciun risc inacceptabil pentru sănătatea

publică și animală; sau

(b) care pot prezenta un risc pentru sănătatea publică și animală, în

scopuri speciale, cu condiția ca folosirea în acest fel să fie justificată
de obiective stabilite în legislația comunitară, în special pentru
protejarea sănătății publice și animale.

Articolul 40
Măsuri de punere în aplicare

Măsuri pentru punerea în aplicare a prezentei secțiuni pot fi stabilite cu

privire la:

(a) condiții pentru introducerea pe piață a hranei pentru animale de

companie importată sau a hranei pentru animale de companie din
materiale importate, din material de categoria 1 menționat la
articolul 8 litera (c);

(b) condiții pentru siguranța aprovizionării și mișcării materialului care

urmează a fi folosit în condiții care exclud riscuri pentru sănătatea
publică și animală;

(c) documentație menționată la articolul 37 alineatul (2) primul

paragraf;

(d) parametri ai procesului de fabricare, menționați la primul alineat al

articolului 38, în special în ceea ce privește aplicarea de tratamente
fizice sau chimice materialului folosit;

(e) cerințe de testare aplicabile produsului finit; și

(f) condiții pentru folosirea sigură a produselor derivate care prezintă

riscuri pentru sănătatea publică și animală.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

CAPITOLUL III

Importul, tranzitarea și exportul

Articolul 41
Importul și tranzitarea

(1) Subprodusele de origine animală și produsele derivate sunt

importate în Comunitate sau sunt trimise în tranzit prin Comunitate în
conformitate cu:

(a) normele relevante ale prezentului regulament și măsurile de punere

în aplicare ale acestuia care sunt, pentru acel subprodus de origine
animală sau produs derivat, cel puțin la fel de stricte precum cele
aplicabile producției și comercializării de astfel de subproduse de
origine animală sau produse derivate în Comunitate;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 53

▼B
(b) condiții recunoscute ca fiind cel puțin echivalente cu normele apli­
cabile producției și comercializării de astfel de subproduse de
origine animală sau produse derivate în cadrul legislației comu­
nitare; sau

(c) în cazul subproduselor de origine animală și a produselor derivate

menționate la articolele 33, 35 și 36, cerințele stabilite la articolele
respective.

Măsurile menționate la litera (b) a primului paragraf, destinate să

modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin
completarea acestuia, sunt adoptate în conformitate cu procedura de
reglementare cu control menționată la articolul 52 alineatul (4).

(2) Prin derogare de la alineatul (1), importul și tranzitarea de:

(a) materiale cu risc specificat au loc doar în conformitate cu Regula­

mentul (CE) nr. 999/2001;

(b) subproduse de origine animală sau produse derivate amestecate sau

contaminate cu oricare dintre deșeurile enumerate ca periculoase în
Decizia 2000/532/CE se fac doar cu respectarea normelor Regula­
mentului (CE) nr. 1013/2006;

(c) materiale de categoria 1, materiale de categoria 2 și produse derivate

din acestea, care nu sunt destinate fabricării produselor derivate
menționate la articolele 33, 35 și 36, au loc doar dacă normele
pentru importul lor au fost adoptate în conformitate cu articolul 42
alineatul (2) litera (a);

(d) subproduse de origine animală și produse derivate, cu destinațiile

menționate la articolul 17 alineatul (1), au loc în conformitate cu
măsurile naționale care asigură combaterea riscurilor pentru
sănătatea publică și animală, până la adoptarea de condiții armo­
nizate menționate la articolul 17 alineatul (2).

(3) În cazul importului și tranzitării de material de categoria 3 și

produse derivate din acestea, se stabilesc normele relevante menționate
la litera (a) a primului paragraf al alineatului (1).

Aceste norme pot să prevadă că transporturile:

(a) trebuie să provină dintr-o țară terță sau parte a unei țări terțe
enumerate în conformitate cu alineatul (4);

(b) trebuie să provină din unități sau instalații autorizate sau înregistrate
de autoritatea competentă a țării terțe de origine și introduse pe listă
de acea autoritate pentru obiectul de activitate respectiv; și

(c) trebuie să fie însoțite la punctul de intrare în Comunitate, unde au

loc verificările veterinare, de documente cum ar fi un act comercial
sau un certificat de sănătate și, după caz, o declarație, care
corespunde unui model stabilit în temeiul articolului 42 alineatul (2)
primul paragraf litera (d).
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 54

▼B
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale
prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Până la adoptarea normelor menționate la literele (a) și (c) de la al

doilea paragraf, statele membre prevăd normele respective în cadrul
măsurilor naționale.

(4) Liste de țări terțe sau părți de țări terțe din care subproduse de
origine animală sau produse derivate pot fi importate sau tranzitate pe
teritoriul Comunității se alcătuiesc în conformitate cu procedura de
reglementare menționată la articolul 52 alineatul (3), ținând cont mai
ales de:

(a) legislația țării terțe;

(b) organizarea autorității competente și a serviciilor de inspecție ale

acesteia din țara terță, competențele acestor servicii și supravegherea
la care sunt supuse, precum și autoritatea acestora de a monitoriza
eficient aplicarea legislației;

(c) condițiile de sănătate aplicate efectiv în ceea ce privește producția,

prelucrarea, manipularea, depozitarea și expedierea produselor de
origine animală destinate Comunității;

(d) asigurările pe care le poate oferi țara terță în ceea ce privește

respectarea condițiilor de sănătate relevante;

(e) experiența obținută în comercializarea produsului din țara terță și

rezultatele verificărilor efectuate la import;

(f) rezultatul oricăror inspecții comunitare efectuate în țara terță;

(g) starea de sănătate a șeptelului, a altor animale domestice și sălbatice

din țara terță, acordându-se o atenție specială bolilor animale exotice
și tuturor aspectelor legate de starea generală de sănătate din țară, în
măsura în care acestea pot prezenta un risc pentru sănătatea publică
sau animală din Comunitate;

(h) regularitatea și rapiditatea cu care țara terță furnizează informații cu

privire la existența bolilor animale infecțioase de pe teritoriul său, în
special a bolilor enumerate în Codul de sănătate a animalelor
terestre și Codul de sănătate a animalelor acvatice ale Organizației
Mondiale pentru Sănătatea Animală;

(i) regulamentele cu privire la prevenirea și controlul bolilor animale

infecțioase în vigoare în țara terță și aplicarea acestora, inclusiv
normele privind importurile din alte țări terțe.

Lista unităților și instalațiilor menționate la alineatul (3) paragraful al

doilea litera (b) este actualizată și comunicată Comisiei și statelor
membre și pusă la dispoziția publicului.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 55

▼B
Articolul 42
Măsuri de punere în aplicare

(1) Măsuri pentru punerea în aplicare a articolului 41 care pot

exclude subproduse de origine animală sau produse derivate fabricate
în anumite unități sau instalații de la import sau tranzitare pentru a
proteja sănătatea publică sau animală se adoptă în conformitate cu
procedura de reglementare menționată la articolul 52 alineatul (3).

(2) Alte măsuri pentru punerea în aplicare a articolului 41 sunt

stabilite cu privire la:

(a) condiții pentru importul și tranzitarea materialelor de categoria 1 și

categoria 2 și pentru produsele derivate din acestea;

(b) restricții legate de sănătatea publică sau animală aplicabile mate­

rialului importat de categoria 3 sau produselor derivate din acesta
care ar putea să fie stabilite prin referire la listele comunitare de țări
terțe sau părți de țări terțe elaborate în conformitate cu articolul 41
alineatul (4) sau în alte scopuri legate de sănătatea publică sau
animală;

(c) condiții pentru prelucrarea de subproduse de origine animală sau

produse derivate în unități sau instalații din țări terțe; astfel de
condiții pot să includă modalitățile de control al unor astfel de
unități sau instalații de către autoritatea competentă în cauză și
pot exclude unele tipuri de unități sau instalații care manipulează
subproduse de origine animală sau produse derivate de la auto­
rizarea sau înregistrarea menționată la litera (b) a celui de-al
doilea paragraf al articolului 41 alineatul (3); și

(d) modele pentru certificatele de sănătate, documentele comerciale și

declarațiile care urmează să însoțească transporturile, specificând
condițiile în care poate fi indicat că subprodusele de origine
animală sau produsele derivate în cauză au fost colectate sau
fabricate în conformitate cu normele prezentului regulament.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Articolul 43
Exportul

(1) Exportul subproduselor de origine animală și al produselor

derivate destinate pentru incinerare sau depozitare la groapa de gunoi
este interzis.

(2) Exportul subproduselor de origine animală și al produselor

derivate în țări terțe care nu sunt membre ale OCDE pentru a fi
utilizate într-o instalație de biogaz sau de compost este interzis.

(3) Materialul de categoria 1, materialul de categoria 2 și produsele

derivate din acestea se exportă doar în alte scopuri decât cele menționate
la alineatele (1) și (2), cu condiția să fie adoptate normele pentru
exportul respectiv.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 56

▼B
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale
prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

(4) Articolul 12 al Regulamentului (CE) nr. 178/2002 cu privire la

alimentele și furajele exportate din Comunitate se aplică mutatis
mutandis la exportul materialului de categoria 3 sau al produselor
derivate din acesta în conformitate cu prezentul regulament.

(5) Prin derogare de la alineatele (3) și (4), exportul de:

(a) materiale cu risc specificat are loc doar în conformitate cu Regula­

mentul (CE) nr. 999/2001;

(b) subproduse de origine animală sau produse derivate amestecate sau

contaminate cu oricare dintre deșeurile enumerate ca periculoase în
Decizia 2000/532/CE se face doar cu respectarea normelor Regula­
mentului (CE) nr. 1013/2006.

TITLUL III

INSPECȚII OFICIALE ȘI DISPOZIȚII FINALE

CAPITOLUL I

Inspecții oficiale

Articolul 44
Procedura de autorizare

(1) Autoritatea competentă nu autorizează unitățile sau instalațiile

decât după ce controlul pe teren, care precede începerea oricărei acti­
vități, demonstrează că acestea respectă cerințele relevante stabilite în
conformitate cu articolul 27.

(2) Autoritatea competentă poate acorda o autorizație condiționată, în

cazul în care constată, în cadrul controlului pe teren, că unitatea sau
instalația respectă toate cerințele privind infrastructura și echipamentul
în vederea aplicării procedurilor operaționale în conformitate cu
prezentul regulament. Ea nu acordă o autorizație definitivă decât după
ce un alt control pe teren, efectuat în termen de trei luni de la data
acordării autorizației provizorii, arată că unitatea sau instalația respectă
celelalte cerințe menționate la alineatul (1). În cazul în care a avut loc
un progres evident, dar unitatea sau instalația nu respectă încă toate
aceste cerințe, autoritatea competentă poate prelungi autorizația
condiționată. Cu toate acestea, durata unei autorizații condiționate nu
poate fi mai mare de șase luni în total.

(3) Operatorii asigură că o unitate sau o instalație își încetează acti­

vitatea dacă autoritatea competentă îi retrage autorizația sau, în cazul
unei autorizații condiționate, dacă aceasta nu îi prelungește autorizația
sau nu îi acordă o autorizație definitivă.

Articolul 45
Inspecții oficiale

(1) Fără a aduce atingere articolului 5, autoritatea competentă efec­

tuează la intervale regulate acțiuni oficiale de control și supraveghere a
manipulării subproduselor de origine animală și a produselor derivate
care intră sub incidența prezentului regulament.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 57

▼B
(2) Articolele 41 și 42 ale Regulamentului (CE) nr. 882/2004 se
aplică mutatis mutandis inspecțiilor oficiale întreprinse pentru veri­
ficarea respectării prezentului regulament.

(3) În desfășurarea inspecțiilor sale oficiale, autoritatea competentă

poate lua în considerare respectarea ghidurilor de bune practici.

(4) Se pot stabili normele de punere în aplicare a prezentului articol,

inclusiv normele privind metodele de referință pentru analizele micro­
biologice.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Articolul 46
Suspendări, retrageri și interdicții ale operațiunilor

(1) În cazul în care inspecțiile și supravegherea oficială efectuate

arată că una sau mai multe cerințe prevăzute în prezentul regulament
nu sunt respectate, autoritatea competentă acționează în consecință.

În special, autoritatea competentă, în funcție de natura și de gravitatea

deficiențelor și de riscurile potențiale pentru sănătatea publică și
animală:

(a) suspendă autorizările pentru unități și instalații acordate în confor­

mitate cu prezentul regulament dacă:

(i) nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru autorizarea sau

funcționarea unității sau instalației;

(ii) este de așteptat ca operatorul să remedieze deficiențele într-un

interval rezonabil de timp; și

(iii) riscurile potențiale pentru sănătatea publică și animală nu fac

necesare acțiuni în conformitate cu litera (b);

(b) retrage autorizările pentru unități și instalații acordate în confor­

mitate cu prezentul regulament dacă:

(i) nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru autorizarea sau

funcționarea unității sau instalației; și

(ii) nu este de așteptat ca operatorul să remedieze deficiențele într-

un interval rezonabil de timp:

— din motive legate de structura unității sau a instalației;

— din motive legate de capacitatea personală a operatorului sau

a personalului din subordinea acestuia; sau

— din cauza unor riscuri importante pentru sănătatea publică și

animală, care ar face necesare schimbări majore în
funcționarea unității sau instalației înainte ca operatorul să
poată să solicite o nouă autorizare;
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 58

▼B
(c) impune condiții specifice unităților și instalațiilor, în vederea recti­
ficării deficiențelor existente.

(2) În funcție de natura și de gravitatea deficiențelor și de riscurile

potențiale pentru sănătatea publică și animală, autoritatea competentă
interzice temporar sau permanent, după caz, exercitarea de activități în
condițiile prezentului regulament operatorilor menționați la articolul 23
alineatele (1) și (3) și la articolul 24 alineatul (1), după caz, în urma
primirii de informații care arată:

(a) că cerințele legislației comunitare nu sunt satisfăcute; și

(b) că aceste activități generează potențiale riscuri pentru sănătatea

publică sau animală.

Articolul 47
Liste

(1) Fiecare stat membru alcătuiește o listă de instalații, unități și

operatori care au fost autorizați sau înregistrați în conformitate cu
prezentul regulament pe teritoriul său.

Fiecare instalație, unitate sau operator primește un număr oficial care

identifică instalația, unitatea sau operatorul în funcție de natura acti­
vității acestora.

Statele membre indică, dacă este cazul, numărul oficial care a fost
atribuit instalației, unității sau operatorului în conformitate cu alte acte
legislative comunitare.

Statele membre pun la dispoziția Comisiei și altor state membre listele

cu instalații, unități și operatori autorizați sau înregistrați.

Statele membre actualizează listele de instalații, unități și operatori auto­

rizați sau înregistrați și le pun la dispoziția altor state membre și a
publicului.

(2) Măsurile de punere în aplicare a prezentului articol se stabilesc în

conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 52
alineatul (3), în special în privința:

(a) formatului listelor menționate la alineatul (1); și

(b) procedurii prin care sunt puse la dispoziție listele menționate la

alineatul (1).

Articolul 48
Controlul expedierii către alte state membre

(1) Dacă un operator intenționează să expedieze material de categoria

1, material de categoria 2 sau făină de carne și oase sau grăsime animală
provenită din materiale de categoria 1 sau de categoria 2 către un alt stat
membru, operatorul în cauză informează autoritatea competentă a
statului membru de origine și autoritatea competentă a statului
membru de destinație.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 59

▼B
Autoritatea competentă a statului membru de destinație decide în
privința cererii depuse de operator într-un interval de timp determinat:

(a) să refuze primirea transportului;

(b) să accepte necondiționat transportul; sau

(c) să primească transportul în următoarele condiții:

(i) dacă produsele derivate nu au fost supuse sterilizării sub

presiune, trebuie să fie supuse acestui tratament; sau

(ii) subprodusele de origine animală sau produsele derivate trebuie

să se conformeze oricăror condiții pentru expedierea trans­
portului justificate pentru protejarea sănătății publice și
animale cu scopul de a se asigura că subprodusele de origine
animală și produsele derivate sunt manipulate în conformitate
cu prezentul regulament.

(2) Formatele pentru cererile adresate de operatori, menționate la

alineatul (1), pot fi adoptate în conformitate cu procedura de regle­
mentare menționată la articolul 52 alineatul (3).

(3) Autoritatea competentă din statul membru de origine informează

autoritatea competentă din statul membru de destinație, prin intermediul
sistemului TRACES, în conformitate cu Decizia 2004/292/CE, cu
privire la expedierea fiecărui transport trimis către statul membru de
destinație de

(a) subproduse de origine animală sau produse derivate menționate la

alineatul (1);

(b) proteine animale prelucrate provenite din material de categoria 3.

Atunci când este informată cu privire la expediere, autoritatea

competentă din statul membru de destinație informează autoritatea
competentă din statul membru de origine cu privire la sosirea fiecărui
transport, prin intermediul sistemului TRACES.

(4) Materialele de categoria 1 și de categoria 2, făina de carne și oase

și grăsimea animală menționate la alineatul (1) sunt transportate direct la
unitatea sau instalația de destinație, care trebuie să fie înregistrată sau
autorizată în conformitate cu articolele 23, 24 și 44 sau, în cazul
gunoiului de grajd, la ferma de destinație.

(5) Subprodusele de origine animală sau produsele derivate expediate

către alte state membre prin teritoriul unei țări terțe se trimit în trans­
porturi sigilate în statul membru de origine și sunt însoțite de un
certificat de sănătate.

Transporturile sigilate reintră în Comunitate doar printr-un punct de

control la frontieră, în conformitate cu articolul 6 din Directiva
89/662/CEE.

(6) Prin derogare de la alineatele (1)-(5), subprodusele de origine

animală sau produsele derivate menționate până acum, care au fost
amestecate sau contaminate cu oricare dintre deșeurile enumerate ca
periculoase în Decizia 2000/532/CE, vor fi trimise către alte state
membre doar dacă fac obiectul cerințelor Regulamentului (CE)
nr. 1013/2006.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 60

▼B
(7) Măsuri pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot fi
adoptate cu privire la:

(a) o perioadă de timp determinată pentru decizia autorității competente

astfel cum se menționează la alineatul (1);

(b) condiții suplimentare pentru expedierea subproduselor de origine

animală sau a produselor derivate menționate la alineatul (4);

(c) modele pentru certificatele de sănătate care trebuie să însoțească

transporturile trimise, în conformitate cu alineatul (5); și

(d) condițiile în care subprodusele de origine animală sau produsele

derivate destinate utilizării în târguri comerciale, activități artistice
și în scopuri de diagnosticare, educaționale sau de cercetare pot fi
trimise altor state membre, prin derogare de la alineatele (1)-(5) ale
prezentului articol.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

(8) Măsurile pentru punerea în aplicare a prezentului articol pot

menționa condițiile în care, prin derogare de la alineatele (1)-(4), auto­
ritățile competente pot permite:

(a) expedierea gunoiului de grajd transportat între două puncte ale

aceleiași ferme sau între ferme aflate în regiunea de frontieră
comună a statelor membre;

(b) expedierea altor subproduse de origine animală transportate între

unități sau instalații aflate în regiunea de frontieră comună a
statelor membre; și

(c) transportul unui animal de companie mort în vederea incinerării într-

o unitate sau instalație aflate în regiunea de frontieră comună a
statelor membre.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentului regulament prin completarea acestuia, sunt adoptate în
conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la
articolul 52 alineatul (4).

Articolul 49
Inspecții comunitare în statele membre

(1) Experți ai Comisiei pot să efectueze verificări la fața locului, în

cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre, dacă acest
lucru este necesar în vederea aplicării unitare a prezentului regulament.

Statul membru pe teritoriul căruia au loc verificările trebuie să asigure

experților tot sprijinul necesar desfășurării activității acestora.

Comisia comunică autorității competente rezultatele verificărilor.

 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 61

▼B
(2) Măsurile de punere în aplicare a prezentului articol pot fi stabilite
în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 52
alineatul (3), în special în privința procedurii de cooperare cu autoritățile
naționale.

Articolul 50
Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004 în scopul anumitor
inspecții

(1) Articolul 46 al Regulamentului (CE) nr. 882/2004 se aplică

mutatis mutandis inspecțiilor comunitare în țări terțe, întreprinse
pentru verificarea respectării prezentului regulament.

(2) Articolul 50 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE)

nr. 882/2004 se aplică mutatis mutandis la introducerea eșalonată a
normelor din articolul 41 alineatul (3) al prezentului regulament.

(3) Articolul 52 al Regulamentului (CE) nr. 882/2004 se aplică

mutatis mutandis inspecțiilor țărilor terțe în state membre, în legătură
cu operațiuni întreprinse în conformitate cu prezentul regulament.

CAPITOLUL II

Dispoziții finale

Articolul 51
Dispoziții legislative naționale

Statele membre transmit Comisiei textul dispozițiilor legislative

naționale adoptate în domeniul lor de competență, care are un impact
direct asupra punerii în aplicare corespunzătoare a prezentului regu­
lament.

Articolul 52
Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul

alimentar și sănătatea animală, instituit în temeiul articolului 58
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică arti­

colele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile
articolului 8 din respectiva decizie.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică arti­

colele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile
articolului 8 din respectiva decizie.

Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE

se stabilește la trei luni.

(4) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică

articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE,
având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(5) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică

articolul 5a alineatele (1)-(4), articolul 5 litera (b) și articolul 7 din
Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din
respectiva decizie.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 62

▼B
Termenele prevăzute la articolul 5a alineatul (3) litera (c), alineatul (4)
litera (b) și alineatul (4) litera (e) din Decizia 1999/468/CE se stabilesc
la două luni, o lună și, respectiv, două luni.
(6) Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică
articolul 5a alineatele (1), (2), (4) și (6) și articolul 7 din Decizia
1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva
decizie.

Articolul 53
Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul

încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare garantării
punerii lor în aplicare. Sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie
eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre
notifică aceste dispoziții Comisiei până la 4 iunie 2011 și o informează
fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a acestor
dispoziții.

Articolul 54
Abrogarea

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 se abrogă de la 4 martie 2011.

Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 se interpretează ca
trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul
de corespondență din anexă.

Articolul 55
Măsuri tranzitorii

Unitățile, instalațiile și utilizatorii autorizați sau înregistrați în confor­

mitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 înainte de 4 martie 2011 se
consideră a fi autorizați sau înregistrați, după caz, în conformitate cu
prezentul regulament.
▼M2
Articolul 56
Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data

publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 4 martie 2011.
Cu toate acestea, articolul 4 se aplică Mayotte, ca regiune ultraperiferică
în înțelesul articolului 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (denumită în continuare „Mayotte”) de la 1 ianuarie 2021.
Subprodusele de origine animală și produsele derivate obținute în
Mayotte înainte de 1 ianuarie 2021 se elimină în conformitate cu
articolul 19 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se
aplică direct în toate statele membre.
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 63

▼B
ANEXĂ

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 Prezentul regulament

Articolul 1 Articolele 1 și 2
Articolul 2 Articolul 3
Articolul 3 alineatul (1) Articolul 4 alineatele (1) și (2)
Articolul 3 alineatul (2) Articolul 41 alineatul (3) al patrulea
paragraf
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 4 alineatele (3), (4) și (5)
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 8
Articolul 4 alineatul (2) Articolele 12, 15 și 16
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 24 literele (h), (i) și (j)
Articolul 4 alineatul (4) Articolul 41 alineatul (2) litera (c),
articolul 43 alineatul (3) și articolul 43
alineatul (5) litera (a)
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 9
Articolul 5 alineatul (2) Articolele 13, 15 și 16
Articolul 5 alineatul (3) Articolul 24 literele (h), (i) și (j)
Articolul 5 alineatul (4) Articolul 41 alineatul (2) litera (c) și
articolul 43 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (1) Articolul 10
Articolul 6 alineatul (2) Articolele 14, 15 și 16
Articolul 6 alineatul (3) Articolul 24 literele (h), (i) și (j)
Articolul 7 Articolul 21
Articolul 8 Articolul 48
Articolul 9 Articolul 22
Articolele 10-15, 17 și 18 Articolele 23, 24, 27 și 44
Articolul 16 Articolul 6
Articolul 19 Articolul 31
Articolul 20 alineatul (1) Articolele 35 și 36
Articolul 20 alineatul (2) Articolul 32
Articolul 20 alineatul (3) Articolul 36
Articolul 21 —
Articolul 22 Articolul 11
Articolul 23 Articolele 17 și 18
Articolul 24 Articolul 19
Articolul 25 Articolele 28 și 29
Articolul 26 Articolele 45, 46 și 47
Articolul 27 Articolul 49
Articolul 28 Articolul 35 litera (a) punctul (ii) și
articolul 41 alineatul (1)
Articolul 29 Articolele 41 și 42
Articolul 30 Articolul 41 alineatul (1) litera (b)
 2009R1069 — RO — 01.01.2014 — 002.001 — 64

▼B
Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 Prezentul regulament

Articolul 31 Articolul 50 alineatul (1)

Articolul 32 —
Articolul 33 Articolul 52
Articolul 34 —
Articolul 35 Articolul 15 alineatul (2) și articolul 51
Articolul 36 —
Articolul 37 Articolul 54
Articolul 38 Articolul 56
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 1

Acest document are doar scop informativ ǚi nu produce efecte juridice. Instituǜiile Uniunii nu îǚi asumÄ rÄspunderea pentru
conǜinutul sÄu. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene ǚi disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în
prezentul document.

ॼB REGULAMENTUL (UE) NR. 142/2011 AL COMISIEI

din 25 februarie 2011
de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European ǚi al
Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animalÄ ǚi
produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman ǚi de punere în aplicare a Directivei
97/78/CE a Consiliului în ceea ce priveǚte anumite probe ǚi produse care sunt scutite de la
controalele sanitar-veterinare la frontierÄ în conformitate cu directiva menǜionatÄ
(Text cu relevanǜÄ pentru SEE)
(JO L 54, 26.2.2011, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

Jurnalul Oficial

NR. Pagina Data

ॻM1 Regulamentul (UE) nr. 749/2011 al Comisiei din 29 iulie 2011 L 198 3 30.7.2011
ॻM2 Regulamentul (UE) nr. 1063/2012 al Comisiei din 13 noiembrie 2012 L 314 5 14.11.2012
ॻM3 Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1097/2012 al Comisiei din L 326 3 24.11.2012
23 noiembrie 2012
ॻM4 Regulamentul (UE) nr. 294/2013 al Comisiei din 14 martie 2013 L 98 1 6.4.2013
ॻM5 Regulamentul (UE) nr. 555/2013 al Comisiei din 14 iunie 2013 L 164 11 18.6.2013
ॻM6 Regulamentul (UE) nr. 717/2013 al Comisiei din 25 iulie 2013 L 201 31 26.7.2013
ॻM7 Regulamentul (UE) nr. 185/2014 al Comisiei din 26 februarie 2014 L 57 21 27.2.2014
ॻM8 Regulamentul (UE) nr. 592/2014 al Comisiei din 3 iunie 2014 L 165 33 4.6.2014
ॻM9 Regulamentul (UE) 2015/9 al Comisiei din 6 ianuarie 2015 L 3 10 7.1.2015
ॻM10 Regulamentul (UE) 2017/172 al Comisiei din 1 februarie 2017 L 28 1 2.2.2017
ॻM11 Regulamentul (UE) 2017/786 al Comisiei din 8 mai 2017 L 119 1 9.5.2017
ॻM12 Regulamentul (UE) 2017/893 al Comisiei din 24 mai 2017 L 138 92 25.5.2017
ॻM13 Regulamentul (UE) 2017/1261 al Comisiei din 12 iulie 2017 L 182 31 13.7.2017
ॻM14 Regulamentul (UE) 2017/1262 al Comisiei din 12 iulie 2017 L 182 34 13.7.2017
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 2

ॽB
REGULAMENTUL (UE) NR. 142/2011 AL COMISIEI
din 25 februarie 2011
de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al
Parlamentului European ǚi al Consiliului de stabilire a unor
norme sanitare privind subprodusele de origine animalÄ ǚi
produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman ǚi de
punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce
priveǚte anumite probe ǚi produse care sunt scutite de la controalele
sanitar-veterinare la frontierÄ în conformitate cu directiva
menǜionatÄ
(Text cu relevanǜÄ pentru SEE)

CAPITOLUL I

DISPOZIǛII GENERALE

Articolul 1
Obiectul ǚi domeniul de aplicare
Prezentul regulament stabileǙte mÃsuri de punere în aplicare:

(a) a normelor de sÃnÃtate publicà Ǚi animalà privind subprodusele de

origine animalà Ǚi produsele derivate, prevÃzute în
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(b) privind anumite probe Ǚi produse care sunt scutite de la controalele

sanitar-veterinare la punctele de control la frontierà în conformitate
cu articolul 16 alineatul (1) literele (e) Ǚi (f) din Directiva 97/78/CE.

Articolul 2
Definiǜii
În sensul prezentului regulament, se aplicà definiǛiile prevÃzute în
anexa I.

Articolul 3
Punctul final în lanǜul de producǜie pentru anumite produse
derivate
UrmÃtoarele produse derivate, altele decât cele importate, pot fi
introduse pe piaǛà fÃrà restricǛii, în conformitate cu articolul 5
alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009:

(a) biomotorina care îndeplineǙte cerinǛele pentru eliminarea Ǚi util൘

izarea produselor derivate prevÃzute în anexa IV capitolul IV
secǛiunea 3 punctul 2 litera (b);

(b) hrana pentru animale de companie care îndeplineǙte cerinǛele

specifice privind hrana prelucratà pentru animale de companie
prevÃzute în anexa XIII capitolul II punctul 7 litera (a);

(c) produsele de ros pentru câini care îndeplinesc cerinǛele specifice

privind produsele de ros pentru câini prevÃzute în anexa XIII
capitolul II punctul 7 litera (b);

(d) pieile de ungulate care îndeplinesc cerinǛele specifice privind

punctul final pentru aceste produse prevÃzute în anexa XIII
capitolul V litera C;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 3

ॽB
(e) lâna Ǚi pÃrul care îndeplinesc cerinǛele specifice privind punctul
final pentru aceste produse prevÃzute în anexa XIII capitolul VII
litera B;

(f) penele Ǚi puful care îndeplinesc cerinǛele specifice privind punctul

final pentru aceste produse prevÃzute în anexa XIII capitolul VII
litera C;

ॽM1
(g) blÃnurile care îndeplinesc condiǛiile speciale aplicabile punctului
final din lanǛul de fabricaǛie a produsului respectiv, prevÃzute în
anexa XIII capitolul VIII;

(h) uleiul de peǙte destinat producerii de medicamente care îndeplineǙte

cerinǛele specifice aplicabile punctului final din lanǛul de fabricaǛie a
produsului respectiv, prevÃzute în anexa XIII capitolul XIII;

ॽM4
(i) benzina Ǚi combustibilii care îndeplinesc
cabile produselor obǛinute prin procesul
etape pentru producerea de combustibili
anexa IV capitolul IV secǛiunea 3 punctul
cerinǛele specifice apli൘
catalitic în mai multe
regenerabili stabilite în
2 litera (c);

(j) produsele oleochimice derivate din grÃsimi topite Ǚi care îndeplinesc

cerinǛele prevÃzute în capitolul XI din anexa XIII;

ॽM13
(k) motorina regenerabilÃ, combustibilul regenerabil pentru aviaǛie,
propanul regenerabil Ǚi benzina regenerabilà care îndeplinesc
cerinǛele specifice pentru produsele rezultate în urma hidrotrata൘
mentului catalitic în mai multe etape pentru producerea de combus൘
tibili regenerabili, prevÃzute în anexa IV capitolul IV secǛiunea 3
punctul 2 litera (f).

ॽB

Articolul 4
Boli transmisibile grave
Bolile enumerate de OIE în articolul 1.2.3. din Codul sanitar pentru
animale terestre, ediǛia 2010, Ǚi în capitolul 1.3 din Codul sanitar
pentru animale acvatice, ediǛia 2010, sunt considerate boli transmisibile
grave în sensul restricǛiilor generale privind sÃnÃtatea animalelor, în
conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

CAPITOLUL II

ELIMINAREA ǙI UTILIZAREA SUBPRODUSELOR DE ORIGINE

ANIMALÃ ǙI A PRODUSELOR DERIVATE

Articolul 5
Restricǜii privind utilizarea subproduselor de origine animalÄ ǚi a
produselor derivate
1. Operatorii din statele membre menǛionate în anexa II capitolul I
respectà condiǛiile privind hrÃnirea animalelor de blanà cu anumite
materiale derivate din cadavre sau pÃrǛi de animale din aceeaǙi specie
prevÃzute în acelaǙi capitol.

2. Operatorii respectà restricǛiile privind hrÃnirea animalelor de fermÃ

cu iarbà provenità de pe terenuri pe care au fost aplicate anumite îngrÃ൘
ǙÃminte organice Ǚi amelioratori de sol, în conformitate cu anexa II
capitolul II.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 4

ॽM8
Articolul 6
Eliminare prin incinerare, eliminare sau recuperare prin
coincinerare ǚi utilizare drept combustibil pentru ardere

ॽB
1. Autoritatea competentà se asigurà cà incinerarea Ǚi coincinerarea
subproduselor de origine animalà Ǚi a produselor derivate are loc numai:

(a) în instalaǛii de incinerare sau coincinerare cÃrora le-a fost acordatà o

autorizaǛie în conformitate cu Directiva 2000/76/CE; sau

(b) în cazul instalaǛiilor care nu sunt obligate sà deǛinà o autorizaǛie în

conformitate cu Directiva 2000/76/CE, în instalaǛii de incinerare sau
coincinerare care au fost autorizate de autoritatea competentà sÃ
efectueze eliminÃri prin incinerare, sau eliminÃri sau recuperÃri de
subproduse de origine animalà sau produse derivate, dacà acestea
reprezintà deǙeuri, prin coincinerare, în conformitate cu articolul 24
alienatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

2. Autoritatea competentà autorizeazà instalaǛii de incinerare Ǚi

instalaǛii de coincinerare menǛionate la punctul 1 litera (b), în confor൘
mitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (b) sau (c) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, numai dacà acestea îndeplinesc
cerinǛele stabilite în anexa III la regulamentul menǛionat.

3. Operatorii instalaǛiilor de incinerare Ǚi a instalaǛiilor de

coincinerare respectà cerinǛele generale privind incinerarea Ǚi
coincinerarea stabilite în anexa III capitolul I.

4. Operatorii instalaǛiilor de incinerare Ǚi coincinerare de mare

capacitate respectà cerinǛele din anexa III capitolul II.

5. Operatorii instalaǛiilor de incinerare Ǚi coincinerare de capacitate

micà respectà cerinǛele din anexa III capitolul III.

ॽM8
6. Operatorii se asigurà cà instalaǛiile de ardere, altele decât cele la
care se face referire în anexa IV capitolul IV secǛiunea 2, aflate sub
controlul lor, în care subprodusele de origine animalà sau produsele
derivate sunt utilizate drept combustibil, respectà condiǛiile generale Ǚi
cerinǛele specifice prezentate în capitolele IV, respectiv V, din anexa III
Ǚi cà sunt autorizate de cÃtre autoritatea competentà în conformitate cu
articolul 24 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

7. Autoritatea competentà autorizeazà doar instalaǛiile de ardere la

care se face referire la alineatul (6) pentru utilizarea subproduselor de
origine animalà sau a produselor derivate drept combustibil, în urmÃ൘
toarele condiǛii:

(a) instalaǛiile de ardere se aflà în sfera de cuprindere a capitolului V

din anexa III la respectivul regulament;

(b) instalaǛiile de ardere respectà toate condiǛiile generale Ǚi cerinǛele

specifice relevante prezentate în capitolele IV Ǚi V din anexa III la
respectivul regulament;

(c) existà în vigoare proceduri administrative menite sà asigure faptul

cà cerinǛele pentru autorizarea instalaǛiilor de ardere sunt verificate
anual.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 5

ॽM14
8. Pentru utilizarea dejecǛiilor provenite de la animalele de fermÃ
drept combustibil pentru ardere, în conformitate cu capitolul V din
anexa III, se aplicà urmÃtoarele norme, în plus faǛà de cele menǛionate
la alineatul (7) de la prezentul articol:

(a) cererea de autorizare transmisà de operator autoritÃǛii competente în

conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul
(CE) nr. 1069/2009 trebuie sà conǛinà dovezi certificate de
autoritatea competentà sau de o organizaǛie profesionalà autorizatÃ
de autoritÃǛile competente din statul membru în cauzÃ, din care sÃ
rezulte cà instalaǛia de ardere în care dejecǛiile provenite de la
animalele de fermà sunt utilizate drept combustibil respectà pe
deplin cerinǛele stabilite la punctul B subpunctele 3, 4 Ǚi 5 din
capitolul V din anexa III la prezentul regulament, fÃrà a aduce
atingere posibilitÃǛii autoritÃǛilor competente din statul membru în
cauzà de a acorda o derogare de la respectarea anumitor dispoziǛii în
conformitate cu punctul C subpunctul 4 din capitolul V din
anexa III;

(b) procedura de autorizare prevÃzutà la articolul 44 din Regulamentul

(CE) nr. 1069/2009 nu este încheiatà decât dupà efectuarea, în
cursul primelor Ǚase luni de funcǛionare a instalaǛiei de ardere, a
cel puǛin douà verificÃri consecutive, dintre care una neanunǛatÃ, de
cÃtre autoritatea competentà sau de cÃtre o organizaǛie profesionalÃ
autorizatà de autoritatea respectivÃ, incluzând mÃsurÃtorile necesare
privind temperatura Ǚi emisiile. Dupà ce rezultatele verificÃrilor
respective demonstreazà conformitatea cu cerinǛele stabilite la
punctul B subpunctele 3, 4 Ǚi 5 Ǚi, dacà este cazul, la punctul C
subpunctul 4 din capitolul V din anexa III la prezentul regulament,
se poate acorda autorizaǛia completÃ.

ॽB
Articolul 7
Depozitarea deǚeurilor de materiale de categoriile 1 ǚi 3
Prin derogare de la articolul 12 Ǚi articolul 14 litera (c) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, autoritatea competentà poate
autoriza eliminarea urmÃtoarelor materiale de categoria 1 Ǚi 3 într-un
depozit de deǙeuri autorizat:

(a) hrana pentru animale de companie importatà sau produsà din

materiale importate, din materiale de categoria 1 prevÃzute la
articolul 8 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(b) materialele de categoria 3 menǛionate la articolul 10 literele (f) Ǚi (g)

din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu condiǛia ca:

(i) astfel de materiale sà nu fi intrat în contact cu niciun subprodus

de origine animalà menǛionat la articolele 8 Ǚi 9 Ǚi la
articolul 10 literele (a) – (e) Ǚi (h) – (p) din regulamentul
respectiv;

(ii) în momentul în care sunt destinate eliminÃrii:

— materialele menǛionate la articolul 10 litera (f) din regula൘

mentul respectiv sà fi fost supuse prelucrÃrii definite la
articolul 2 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (CE)
nr. 852/2004; Ǚi

— materialele menǛionate la articolul 10 litera (g) din regula൘

mentul respectiv sà fi fost prelucrate în conformitate cu
anexa X capitolul II la acesta sau în conformitate cu
cerinǛele specifice privind hrana pentru animalele de
companie prevÃzute în anexa XIII capitolul II din regula൘
mentul menǛionat; Ǚi

(iii) eliminarea unor astfel de materiale nu prezintà riscuri pentru

sÃnÃtatea publicà sau animalÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 6

ॽB
Articolul 8
Cerinǜe pentru instalaǜiile de prelucrare ǚi alte unitÄǜi
1. Operatorii se asigurà cà instalaǛiile de prelucrare Ǚi alte unitÃǛi
aflate sub controlul lor îndeplinesc urmÃtoarele cerinǛe prevÃzute în
anexa IV capitolul I:

(a) condiǛiile generale privind prelucrarea prevÃzute în secǛiunea 1;

(b) cerinǛele privind epurarea apelor uzate prevÃzute în secǛiunea 2;

(c) cerinǛele specifice privind prelucrarea materialelor de categoria 1 Ǚi

2 prevÃzute în secǛiunea 3;

(d) cerinǛele specifice privind prelucrarea materialelor de categoria 3

prevÃzute în secǛiunea 4;

2. Autoritatea competentà autorizeazà numai instalaǛiile de

prelucrare Ǚi alte unitÃǛi care îndeplinesc condiǛiile prevÃzute în
anexa IV capitolul I.

Articolul 9
Cerinǜe privind igiena ǚi prelucrarea pentru instalaǜiile de
prelucrare ǚi alte unitÄǜi
Operatorii se asigurà cà unitÃǛile Ǚi instalaǛiile aflate sub controlul lor
îndeplinesc urmÃtoarele cerinǛe prevÃzute în anexa IV:

(a) cerinǛele privind igiena Ǚi prelucrarea prevÃzute în capitolul II;

(b) metodele de prelucrare standard prevÃzute în capitolul III, cu

condiǛia ca astfel de metode sà fie utilizate în unitatea sau instalaǛia
respectivÃ;

(c) metodele de prelucrare alternative prevÃzute în capitolul IV, cu

condiǛia ca astfel de metode sà fie utilizate în unitatea sau instalaǛia
respectivÃ.

Articolul 10
Cerinǜe privind transformarea subproduselor de origine animalÄ ǚi
a produselor derivate în biogaz ǚi compost
1. Operatorii se asigurà cà unitÃǛile Ǚi instalaǛiile aflate sub controlul
lor îndeplinesc urmÃtoarele cerinǛe privind transformarea subproduselor
de origine animalà Ǚi a produselor derivate în biogaz sau compost
prevÃzute în anexa V:

(a) cerinǛele aplicabile instalaǛiilor de biogaz Ǚi de compostare

prevÃzute în capitolul I;

(b) cerinǛele de igienà aplicabile instalaǛiilor de biogaz Ǚi de compostare

prevÃzute în capitolul II;

(c) parametrii de transformare standard prevÃzuǛi în capitolul III

secǛiunea 1;

(d) standardele privind reziduurile de digestie Ǚi compost prevÃzute în

capitolul III secǛiunea 3.

2. Autoritatea competentà autorizeazà numai instalaǛiile de biogaz Ǚi

de compostare care îndeplinesc cerinǛele prevÃzute în anexa V.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 7

ॽB
3. Autoritatea competentà poate autoriza utilizarea unor parametri de
transformare alternativi pentru instalaǛiile de biogaz Ǚi de compostare
dacà sunt îndeplinite cerinǛele prevÃzute în anexa V capitolul III
secǛiunea 2.

CAPITOLUL III

DEROGÃRI DE LA ANUMITE DISPOZIǛII ALE REGULAMENTULUI

(CE) NR. 1069/2009

Articolul 11
Norme speciale privind probele pentru cercetare ǚi diagnostic
1. Autoritatea competentà poate autoriza transportul, utilizarea Ǚi
eliminarea probelor pentru cercetare Ǚi diagnostic în condiǛii care
asigurà controlul riscurilor pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ.

Autoritatea competentà se asigurÃ, în special, cà operatorii respectÃ

cerinǛele din anexa VI capitolul I.

2. Operatorii respectà normele speciale privind probele pentru

cercetare Ǚi diagnostic prevÃzute în anexa VI capitolul I.

3. Operatorii pot expedia probe pentru cercetare Ǚi diagnostic care

constau din urmÃtoarele subproduse de origine animalà Ǚi produse
derivate cÃtre alt stat membru fÃrà informarea autoritÃǛii competente
din statul membru de origine în conformitate cu articolul 48 alineatul
(1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, fÃrà informarea autoritÃǛii
competente din statul membru de destinaǛie prin intermediul sistemului
TRACES Ǚi fÃrà acordul acceptÃrii expedierii în conformitate cu
articolul 48 alineatele (1) Ǚi (3) din regulamentul menǛionat:

(a) materiale de categoria 1 Ǚi 2 Ǚi fÃinà de carne Ǚi oase sau grÃsime

animalà provenità din materiale de categoria 1 Ǚi 2;

(b) proteine animale prelucrate.

Articolul 12
Norme speciale privind probele comerciale ǚi articolele pentru
expoziǜii
1. Autoritatea competentà poate autoriza transportul, utilizarea Ǚi
eliminarea probelor comerciale Ǚi a articolelor pentru expoziǛii în
condiǛii care asigurà controlul riscurilor pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi
animalÃ.

Autoritatea competentà se asigurÃ, în special, cà operatorii respectÃ

cerinǛele din anexa VI capitolul I secǛiunea 1 punctele 2, 3 Ǚi 4.

2. Operatorii respectà normele speciale privind probele comerciale Ǚi

articolele pentru expoziǛii prevÃzute în anexa VI capitolul I secǛiunea 2.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 8

ॽB
3. Operatorii pot expedia probe comerciale care constau din urmÃ൘
toarele subproduse de origine animalà Ǚi produse derivate cÃtre alt stat
membru fÃrà informarea autoritÃǛii competente din statul membru de
origine în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, fÃrà informarea autoritÃǛii
competente din statul membru de destinaǛie prin intermediul sistemului
TRACES Ǚi fÃrà acordul acceptÃrii expedierii în conformitate cu
articolul 48 alineatele (1) Ǚi (3) din regulamentul menǛionat:

(a) materiale de categoria 1 Ǚi 2 Ǚi fÃinà de carne Ǚi oase sau grÃsime

animalà provenità din materiale de categoria 1 Ǚi 2;

(b) proteine animale prelucrate.

Articolul 13
Norme speciale privind hrÄnirea animalelor
1. Operatorii pot hrÃni urmÃtoarele animale cu materiale de categoria
2, cu condiǛia ca astfel de materiale sà provinà de la animale care nu au
fost ucise sau nu au decedat ca urmare a prezenǛei sau a suspectÃrii
prezenǛei unei boli transmisibile la om sau la animale, sub rezerva
îndeplinirii cerinǛelor generale prevÃzute în anexa VI capitolul II
secǛiunea 1 Ǚi a oricÃror alte condiǛii care ar putea fi stabilite de
autoritatea competentÃ:

(a) animalele din grÃdinile zoologice;

(b) animalele de blanÃ;

(c) câinii din haite recunoscute;

(d) câinii Ǚi pisicile din adÃposturi;

ॽM4
(e) larvele Ǚi viermii pentru momealà de pescuit;

(f) animalele de circ.

ॽB
2. Operatorii pot hrÃni urmÃtoarele animale cu materiale de categoria
3 sub rezerva îndeplinirii cerinǛelor generale prevÃzute în anexa VI
capitolul II secǛiunea 1 Ǚi a oricÃror alte condiǛii care ar putea fi
stabilite de autoritatea competentÃ:

(a) animalele din grÃdinile zoologice;

(b) animalele de blanÃ;

(c) câinii din haite recunoscute;

(d) câinii Ǚi pisicile din adÃposturi;

ॽM4
(e) larvele Ǚi viermii pentru momealà de pescuit;

(f) animalele de circ.

ॽB

Articolul 14
HrÄnirea anumitor specii în puncte de hrÄnire sau în afara acestora
ǚi în grÄdinile zoologice
1. Autoritatea competentà poate autoriza utilizarea materialelor de
categoria 1 care constau din cadavre întregi sau pÃrǛi de animale
moarte care conǛin material cu risc specificat pentru hrÃnirea:

(a) în puncte de hrÃnire, a speciilor pe cale de dispariǛie sau a speciilor

protejate de pÃsÃri necrofage Ǚi a altor specii care trÃiesc în habitatul
lor natural, pentru promovarea biodiversitÃǛii, sub rezerva înde൘
plinirii condiǛiilor prevÃzute în anexa VI capitolul II secǛiunea 2;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 9

ॽB
(b) în afara punctelor de hrÃnire, dacà este cazul fÃrà colectarea
prealabilà a animalelor moarte, a animalelor sÃlbatice menǛionate
în anexa VI capitolul II secǛiunea 2 punctul 1 litera (a), sub
rezerva îndeplinirii condiǛiilor prevÃzute în secǛiunea 3 din
capitolul menǛionat.

2. Autoritatea competentà poate autoriza utilizarea materialelor de

categoria 1 care constau din cadavre întregi sau pÃrǛi de animale
moarte care conǛin materiale cu risc specificat Ǚi utilizarea materialelor
derivate din animale din grÃdini zoologice pentru hrÃnirea animalelor
din grÃdinile zoologice, sub rezerva îndeplinirii condiǛiilor prevÃzute în
anexa VI capitolul II secǛiunea 4.

Articolul 15
Norme speciale privind colectarea ǚi eliminarea
ॽM4
Dacà autoritatea competentà autorizeazà eliminarea subproduselor de
origine animalà prin derogarea prevÃzutà la articolul 19 alineatul (1)
literele (a), (b), (c), (e) Ǚi (f) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,
eliminarea îndeplineǙte urmÃtoarele norme speciale prevÃzute în
anexa VI capitolul III:

ॽB
(a) normele speciale privind eliminarea subproduselor de origine
animalà prevÃzute în secǛiunea 1;

(b) normele privind incinerarea Ǚi îngroparea subproduselor de origine

animalà în zone izolate, prevÃzute în secǛiunea 2;

(c) normele privind incinerarea Ǚi îngroparea albinelor Ǚi a subpro൘

duselor apicole, prevÃzute în secǛiunea 3.

ॽM9
Prin derogare de la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,
statele membre pot autoriza colectarea, transportul Ǚi eliminarea unor
cantitÃǛi mici de materiale de categoria 3, astfel cum se menǛioneazà la
articolul 10 litera (f) din regulamentul respectiv, prin mijloacele
menǛionate la articolul 19 alineatul (1) litera (d) din regulamentul
respectiv, cu condiǛia respectÃrii cerinǛelor privind eliminarea prin alte
mijloace prezentate în capitolul IV al anexei VI la prezentul regulament.

ॽB

CAPITOLUL IV

AUTORIZAREA METODELOR ALTERNATIVE

Articolul 16
Formatul standard pentru cererile de autorizare a metodelor
alternative
1. Cererile de autorizare a metodelor alternative de utilizare sau
eliminare a subproduselor de origine animalà sau a produselor
derivate, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, se depun de statele membre sau de
pÃrǛile interesate în conformitate cu cerinǛele privind formatul standard
al cererilor pentru metode alternative prevÃzut în anexa VII.

2. Statele membre desemneazà puncte de contact naǛionale care oferÃ

informaǛii privind autoritatea competentà responsabilà cu evaluarea
cererilor de autorizare a metodelor alternative de utilizare sau
eliminare a subproduselor de origine animalÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 10

ॽB
3. Comisia publicà pe site-ul sÃu internet o listà cu punctele de
contact naǛionale.

CAPITOLUL V

COLECTAREA, TRANSPORTUL, IDENTIFICAREA ǙI TRASABILn

ITATEA

Articolul 17
Cerinǜe privind documentele comerciale ǚi certificatele de sÄnÄtate,
identificarea, colectarea ǚi transportul subproduselor de origine
animalÄ ǚi trasabilitatea
1. Operatorii se asigurà cà subprodusele de origine animalà Ǚi
produsele derivate:

(a) îndeplinesc cerinǛele privind colectarea, transportul Ǚi identificarea

prevÃzute în anexa VIII capitolele I Ǚi II;

(b) sunt însoǛite în timpul transportului de documente comerciale sau

certificate de sÃnÃtate în conformitate cu cerinǛele din anexa VIII
capitolul III.

2. Operatorii care expediazÃ, transportà sau primesc subproduse de

origine animalà sau produse derivate pÃstreazà înregistrÃrile transpor൘
turilor Ǚi documentele comerciale sau certificatele de sÃnÃtate aferente
în conformitate cu cerinǛele prevÃzute în anexa VIII capitolul IV.

3. Operatorii respectà cerinǛele privind marcarea anumitor produse

derivate, prevÃzute în anexa VIII capitolul V.

CAPITOLUL VI

ÎNREGISTRAREA ǙI AUTORIZAREA UNITÃǛILOR ǙI INSTALAn

ǛIILOR

Articolul 18
Cerinǜe privind autorizarea uneia sau mai multor unitÄǜi ǚi instalaǜii
care manipuleazÄ subproduse de origine animalÄ în aceeaǚi locaǜie
Autoritatea competentà poate autoriza mai multe unitÃǛi sau instalaǛii
care manipuleazà subproduse de origine animalà aflate în aceeaǙi
locaǛie, cu condiǛia ca amplasarea acestora Ǚi modul de manipulare a
subproduselor de origine animalà Ǚi a produselor derivate în cadrul
unitÃǛilor sau instalaǛiilor sà excludà transmiterea riscurilor pentru
sÃnÃtatea publicà Ǚi animalà între unitÃǛi sau instalaǛii.

Articolul 19
Cerinǜe privind anumite unitÄǜi ǚi instalaǜii autorizate care
manipuleazÄ subproduse de origine animalÄ ǚi produse derivate
Operatorii se asigurà cà unitÃǛile Ǚi instalaǛiile aflate sub controlul lor,
autorizate de autoritatea competentÃ, îndeplinesc cerinǛele stabilite în
urmÃtoarele capitole din anexa IX la prezentul regulament în cazul în
care acestea desfÃǙoarà una sau mai multe din activitÃǛile urmÃtoare
prevÃzute la articolul 24 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009:

(a) Capitolul I, în cazul în care aceǙtia produc hranà pentru animale în

conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (e) din regulamentul
menǛionat;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 11

ॽB
(b) Capitolul II, în cazul în care aceǙtia depoziteazà subproduse de
origine animalà în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera
(i) din regulamentul menǛionat Ǚi în cazul în care aceǙtia
manipuleazà subproduse de origine animalà dupà colectarea
acestora prin intermediul urmÃtoarelor operaǛiuni prevÃzute la
articolul 24 alienatul (1) litera (h) din regulamentul menǛionat:
(i) sortare;
(ii) tÃiere;
(iii) refrigerare;
(iv) congelare;
(v) sÃrare;
(vi) conservare prin alte procese;
(vii) îndepÃrtarea pieilor sau îndepÃrtarea materialului cu risc spec൘
ificat;
(viii) operaǛiuni care implicà manipularea subproduselor de origine
animalà Ǚi care au loc în conformitate cu obligaǛiile impuse de
legislaǛia sanitar-veterinarà a Uniunii;
(ix) igienizarea/pasteurizarea subproduselor de origine animalÃ
destinate transformÃrii în biogaz/compostÃrii, înainte de trans൘
formarea sau compostarea în alte unitÃǛi sau instalaǛii în
conformitate cu anexa V la prezentul regulament;
(x) pasare;

ॽM9
(c) capitolul III, în cazul în care depoziteazà produse derivate destinate
anumitor scopuri preconizate, astfel cum se menǛioneazà la
articolul 24 alineatul (1) litera (j) din regulamentul respectiv;
(d) capitolul V, în cazul în care depoziteazà în exploataǛie subproduse
de origine animalà destinate eliminÃrii ulterioare, astfel cum se
menǛioneazà la articolul 4 din regulamentul respectiv.

ॽB

Articolul 20
Cerinǜe privind anumite unitÄǜi ǚi instalaǜii înregistrate care
manipuleazÄ subproduse de origine animalÄ ǚi produse derivate
1. Operatorii instalaǛiilor sau unitÃǛilor înregistrate sau alǛi operatori
înregistraǛi manipuleazà subprodusele de origine animalà Ǚi produsele
derivate în condiǛiile stabilite în anexa IX capitolul IV.
2. Operatorii înregistraǛi care transportà subproduse de origine
animalà sau produse derivate, cu excepǛia transportului între douÃ
locaǛii ale aceluiaǙi operator, îndeplinesc în special condiǛiile stabilite
în anexa IX capitolul IV punctul 2.
3. Alineatele (1) Ǚi (2) nu se aplicÃ:
(a) operatorilor autorizaǛi pentru care transportul subproduselor de
origine animalà sau a produselor derivate reprezintà o activitate
auxiliarÃ;
(b) operatorilor care sunt înregistraǛi pentru activitÃǛi de transport în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 183/2005.

ॽM2
4. Autoritatea competentà poate deroga urmÃtorii operatori de la
obligaǛia de notificare prevÃzutà la articolul 23 alineatul (1) litera (a)
din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009:
(a) operatorii care manipuleazà sau produc trofee de vânÃtoare sau alte
preparate prevÃzute în anexa XIII capitolul VI din prezentul regu൘
lament în scopuri personale sau necomerciale;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 12

ॽM2
(b) operatorii care manipuleazà sau eliminà probe pentru cercetare Ǚi
diagnostic în scopuri educaǛionale;

ॽM3
(c) operatorii care transportà lânà Ǚi pÃr uscate Ǚi netratate, cu condiǛia
ca acestea sà fie închise în ambalaje sigure Ǚi sà fie expediate direct
cÃtre o instalaǛie care fabricà produse derivate destinate utilizÃrilor
în afara lanǛului alimentar animal sau cÃtre o instalaǛie care efec൘
tueazà operaǛiuni intermediare, în condiǛii care sà permità evitarea
propagÃrii de agenǛi patogeni;

ॽM9
(d) operatorii care utilizeazà cantitÃǛi mici de materiale de categoriile 2
Ǚi 3 menǛionate la articolele 9 Ǚi 10 din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 sau de produse derivate din ele, în scopul furnizÃrii
directe a produselor în regiune la utilizatorul final, pe piaǛa localÃ
sau la unitÃǛile locale de comerǛ cu amÃnuntul, în cazul în care
autoritatea competentà considerà cà o astfel de activitate nu
prezintà niciun risc de rÃspândire a vreunei boli grave transmisibile
la oameni sau la animale; prezenta literà nu se aplicà în cazul în
care materialele respective sunt utilizate ca hranà pentru animalele
de fermà care nu sunt animale de blanÃ;

(e) utilizatori de îngrÃǙÃminte organice sau de amelioratori de sol în

unitÃǛile în care nu se cresc animale de fermÃ;

(f) operatori care manipuleazà Ǚi distribuie îngrÃǙÃminte organice sau

amelioratori de sol exclusiv în ambalaje gata de vânzare destinate
comerǛului cu amÃnuntul, cântÃrind maximum 50 kg, destinate unor
utilizÃri din afara lanǛului hranei pentru animale Ǚi a lanǛului
alimentar.

ॽM2
CAPITOLUL VII

INTRODUCEREA PE PIAǛÃ

Articolul 21
Prelucrarea ǚi introducerea pe piaǜÄ a subproduselor de origine
animalÄ ǚi a produselor derivate pentru hrÄnirea animalelor de
fermÄ, cu excepǜia animalelor de blanÄ
1. Operatorii îndeplinesc urmÃtoarele cerinǛe privind introducerea pe
piaǛÃ, cu excepǛia importurilor, de subproduse de origine animalà Ǚi
produse derivate destinate hrÃnirii animalelor de fermÃ, cu excepǛia
animalelor de blanÃ, în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, stabilite în anexa X la prezentul
regulament:

(a) cerinǛele generale privind prelucrarea Ǚi introducerea pe piaǛÃ

prevÃzute în capitolul I;

(b) cerinǛele specifice privind proteinele animale prelucrate Ǚi alte

produse derivate prevÃzute în capitolul II;

(c) cerinǛele privind anumite tipuri de hranà pentru peǙti Ǚi momeli

pentru pescuit prevÃzute în capitolul III.

2. Autoritatea competentà poate autoriza introducerea pe piaǛÃ, cu

excepǛia importurilor, a laptelui, a produselor pe bazà de lapte Ǚi a
produselor derivate din lapte clasificate ca materiale de categoria 3 în
conformitate cu articolul 10 literele (e), (f) Ǚi (h) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 Ǚi care nu au fost prelucrate în conformitate cu cerinǛele
generale prevÃzute în anexa X capitolul II secǛiunea 4 partea I din
prezentul regulament, cu condiǛia ca materialele respective sà îndepli൘
neascà cerinǛele privind derogarea pentru introducerea pe piaǛà a laptelui
prelucrat în conformitate cu standardele naǛionale prevÃzute în partea II
din secǛiunea menǛionatÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 13

ॽB
Articolul 22
Introducerea pe piaǜÄ ǚi utilizarea îngrÄǚÄmintelor organice ǚi a
amelioratorilor de sol
1. Operatorii îndeplinesc cerinǛele privind introducerea pe piaǛÃ, cu
excepǛia importurilor, a îngrÃǙÃmintelor organice Ǚi a amelioratorilor de
sol, precum Ǚi privind utilizarea unor astfel de produse, în special
aplicarea acestora pe terenuri, în conformitate cu articolul 15 alineatul
(1) litera (i) Ǚi cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, stabilite în anexa XI la prezentul regulament.

ॽM9
2. Introducerea pe piaǛÃ a urmÃtoarelor produse nu face obiectul
niciunei condiǛii de sÃnÃtate a animalelor:

(a) guano de la pÃsÃri marine sÃlbatice, colectate în Uniune sau

importate din ǛÃri terǛe;

(b) substraturi de culturà gata de vânzare, altele decât cele importate, cu

un conǛinut mai mic de:

(i) 5 % în volum de produse derivate din materiale de categoria 3

sau de material de categoria 2 altul decât dejecǛii animaliere
prelucrate;

(ii) 50 % în volum de dejecǛii animaliere prelucrate.

ॽB
3. Autoritatea competentà din statul membru în care urmeazà sà se
aplice pe terenuri un îngrÃǙÃmânt organic sau un ameliorator de sol,
produs din fÃinà de carne Ǚi oase derivatà din materiale de categoria 2
sau din proteine animale prelucrate, autorizeazà una sau mai multe
componente care urmeazà sà fie amestecate cu materialele menǛionate,
în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (d) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, conform criteriilor prevÃzute în
anexa IX capitolul II secǛiunea 1 punctul 3 din prezentul regulament.

4. Prin derogare de la articolul 48 alineatul (1) din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, autoritÃǛile competente din statele
membre de origine Ǚi de destinaǛie care au o frontierà comunà pot
autoriza transportul de gunoi de grajd între fermele localizate în
regiunile de frontierà ale celor douà state membre, cu condiǛia înde൘
plinirii condiǛiilor adecvate pentru controlul oricÃror riscuri posibile
pentru sÃnÃtatea publicà sau animalÃ, cum ar fi obligaǛia operatorilor
în cauzà de a pÃstra înregistrÃri adecvate, prevÃzute într-un acord
bilateral.

5. În conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, autoritÃǛile competente din statele
membre încurajeazÃ, dupà caz, dezvoltarea, diseminarea Ǚi utilizarea
de ghiduri naǛionale de bune practici agricole pentru aplicarea pe
terenuri a îngrÃǙÃmintelor organice Ǚi a amelioratorilor de sol.

Articolul 23
Produse intermediare
1. Produsele intermediare importate în Uniune sau aflate în tranzit
prin aceasta îndeplinesc condiǛiile de control al riscurilor potenǛiale
pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalà prevÃzute în anexa XII la
prezentul regulament.

2. Produsele intermediare care au fost transportate cÃtre o unitate sau

o instalaǛie menǛionatà în anexa XII punctul 3 la prezentul regulament
pot fi manipulate fÃrà alte restricǛii în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi cu prezentul regulament, dacÃ
sunt îndeplinite urmÃtoarele condiǛii:

(a) unitatea sau instalaǛia dispune de dotÃri adecvate pentru primirea

produselor intermediare care sà previnà transmiterea bolilor trans൘
misibile la om Ǚi la animale;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 14

ॽB
(b) produsele intermediare nu prezintà niciun risc de transmitere a
bolilor transmisibile la om Ǚi la animale datorità purificÃrii la care
au fost supuse sau datorità altor tratamente la care au fost supuse
subprodusele de origine animalà Ǚi produsele intermediare, datoritÃ
concentraǛiei subproduselor de origine animalà în produsul inter൘
mediar sau datorità mÃsurilor adecvate de biosecuritate privind
manipularea produselor intermediare;

(c) unitatea sau instalaǛia pÃstreazà înregistrÃri cu date referitoare la

cantitÃǛile de materiale primite, categoria acestora, dupà caz,
precum Ǚi la unitatea, instalaǛia sau operatorul cÃruia i-a furnizat
produsele sale; Ǚi

(d) produsele intermediare neutilizate Ǚi alte materiale în surplus ale

instalaǛiei sau unitÃǛii, cum ar fi produsele expirate, sunt eliminate
în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

ॽM9
3. Operatorul sau proprietarul unitÃǛii sau al fabricii de destinaǛie a
produselor intermediare sau reprezentantul acestuia utilizeazà Ǚi/sau
expediazà produsele intermediare exclusiv în scopul fabricÃrii în confor൘
mitate cu definiǛia produselor intermediare de la punctul 35 al anexei I.

ॽB

Articolul 24
HranÄ pentru animale de companie ǚi alte produse derivate
1. Se interzice utilizarea materialelor de categoria 1 menǛionate la
articolul 8 literele (a), (b), (d) Ǚi (e) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 pentru fabricarea produselor derivate destinate ingerÃrii
de cÃtre oameni sau animale sau aplicÃrii pe oameni sau animale, altele
decât produsele derivate menǛionate la articolele 33 Ǚi 36 din regula൘
mentul respectiv.

2. În cazul în care un subprodus de origine animalà sau un produs

derivat poate fi utilizat pentru hrÃnirea animalelor de fermà sau pentru
alte scopuri prevÃzute la articolul 36 litera (a) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, acestea se introduc pe piaǛÃ, cu excepǛia importurilor, în
conformitate cu cerinǛele specifice privind proteinele animale prelucrate
Ǚi alte produse derivate prevÃzute în anexa X capitolul II din prezentul
regulament, dacà anexa XIII la prezentul regulament nu prevede cerinǛe
specifice privind astfel de produse.

3. Operatorii respectà cerinǛele pentru introducerea pe piaǛÃ, cu

excepǛia importurilor, a hranei pentru animalele de companie, în confor൘
mitate cu articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, prevÃzute
în anexa XIII capitolele I Ǚi II din prezentul regulament.

4. Operatorii respectà cerinǛele pentru introducerea pe piaǛÃ, cu

excepǛia importurilor, a produselor derivate, în conformitate cu
articolul 40 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, prevÃzute în
anexa XIII capitolul I Ǚi capitolele III – XII din prezentul regulament.

CAPITOLUL VIII

IMPORTUL, TRANZITUL ǙI EXPORTUL

Articolul 25
Importul, tranzitul ǚi exportul subproduselor de origine animalÄ ǚi
a produselor derivate
1. Sunt interzise importul în Uniune Ǚi tranzitul prin aceasta a urmÃ൘
toarelor subproduse de origine animalÃ:

(a) gunoi de grajd neprelucrat;

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 15

ॽB
(b) pene Ǚi pÃrǛi de pene Ǚi puf netratate;

(c) cearà de albine sub formà de fagure.

ॽM2
2. Importul în Uniune Ǚi tranzitul prin aceasta a urmÃtoarelor
subproduse de origine animalà nu se supun niciunei condiǛii privind
sÃnÃtatea animalÃ:

(a) lâna Ǚi pÃrul care au fost spÃlate industrial sau care au fost tratate
printr-o altà metodà care asigurà eliminarea tuturor riscurilor
inacceptabile;

(b) blÃnuri care au fost uscate cel puǛin douà zile la o temperaturÃ
ambiantà de 18 °C Ǚi 55 % umiditate;

(c) lâna Ǚi pÃrul obǛinute de la animale, altele decât cele din specia
porcinÃ, care au fost tratate prin spÃlare industrialÃ, aceasta
constând în scufundarea lânii Ǚi a pÃrului într-o serie de bÃi de
apÃ, sÃpun Ǚi hidroxid de sodiu sau hidroxid de potasiu;

(d) lâna Ǚi pÃrul obǛinute de la animale, altele decât cele din specia
porcinÃ, care sunt expediate la unitatea în care se fabricà produse
derivate din lânà Ǚi pÃr pentru industria textilà Ǚi au fost tratate prin
cel puǛin una din urmÃtoarele metode:

— epilare chimicà cu var stins sau sulfurà de sodiu;

— fumigaǛie în formaldehidà într-o camerà închisà ermetic pentru

cel puǛin 24 de ore;

— spÃlare industrialà care constà în scufundarea lânii într-un

detergent solubil în apà la 60–70 °C;

— depozitare, care poate include timpul de transport, la temperatura

de 37 °C timp de opt zile, 18 °C timp de 28 de zile sau 4 °C
timp de 120 de zile;

(e) lâna Ǚi pÃrul care sunt uscate Ǚi introduse în ambalaje sigure,

obǛinute de la animale, altele decât cele din specia porcinÃ, care
sunt destinate pentru a fi expediate la unitatea în care se fabricÃ
produse derivate din lânà Ǚi pÃr pentru industria textilà Ǚi înde൘
plinesc toate condiǛiile urmÃtoare:

(i) au fost produse cu cel puǛin 21 de zile înainte de data de intrare

în Uniune Ǚi Ǜinute într-o Ǜarà terǛà sau într-o regiune a acesteia
care este

— menǛionatà în partea 1 din anexa II la Regulamentul (UE)

nr. 206/2010 Ǚi autorizatà pentru importare în Uniunea
Europeanà a cÃrnii proaspete de rumegÃtoare care nu sunt
supuse garanǛiilor suplimentare A Ǚi F menǛionate în
aceasta,
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 16

ॽM2
— indemnà de febrà aftoasÃ, Ǚi, în cazul în care este vorba de
lânà Ǚi de pÃr de ovine Ǚi caprine, de variolà ovinà Ǚi
caprinà în conformitate cu criteriile generale de bazÃ
enumerate în anexa II la Directiva 2004/68/CE;

(ii) sunt însoǛite de o declaraǛie importatorilor, astfel cum se

prevede în conformitate cu capitolul 21 din anexa XV;

(iii) au fost prezentate de cÃtre operator pentru aprobare la unul din

punctele de control la frontiera Uniunii care figureazà în
anexa I la Decizia 2009/821/CE, unde au înregistrat un
rezultat pozitiv la controlul documentar efectuat în conformitate
cu articolul 4 alineatul (3) din Directiva 97/78/CE.

ॽB
3. Operatorii respectà urmÃtoarele cerinǛe specifice privind importul
în Uniune Ǚi tranzitul prin aceasta a anumitor subproduse de origine
animalà Ǚi produse derivate, în conformitate cu articolul 41 alineatul (3)
Ǚi cu articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, prevÃzute în
anexa XIV la prezentul regulament:

(a) cerinǛele specifice pentru importul Ǚi tranzitul materialelor de

categoria 3 Ǚi a produselor derivate destinate utilizÃrilor în lanǛul
alimentar animal, altele decât utilizÃrile în hrana pentru animale de
companie sau pentru animale de blanÃ, prevÃzute în capitolul I din
anexa menǛionatÃ;

(b) cerinǛele specifice pentru importul Ǚi tranzitul subproduselor de

origine animalà Ǚi a produselor derivate destinate utilizÃrilor în
afara lanǛului alimentar animal pentru animalele de fermÃ,
prevÃzute în capitolul II din anexa respectivÃ.

ॽM10
4. Normele prevÃzute în capitolul V din anexa XIV se aplicà expor൘
turilor din Uniune de produse derivate menǛionate în respectivul capitol.

ॽB

Articolul 26
Introducerea pe piaǜÄ, inclusiv importul, ǚi exportul anumitor
materiale de categoria 1
Autoritatea competentà poate autoriza introducerea pe piaǛÃ, inclusiv
importul, precum Ǚi exportul de piei provenite de la animale care au
fost supuse unui tratament ilegal conform definiǛiei de la articolul 1
alineatul (2) litera (d) din Directiva 96/22/CE sau de la articolul 2
litera (b) din Directiva 96/23/CE, de intestine de rumegÃtoare cu sau
fÃrà conǛinut Ǚi de oase Ǚi produse din oase care conǛin coloana
vertebralà Ǚi craniul, cu condiǛia îndeplinirii urmÃtoarelor cerinǛe:

(a) materialele respective trebuie sà nu fie materiale de categoria 1

provenite de la oricare din urmÃtoarele animale:

(i) animale suspecte de infecǛie cu EST în conformitate cu

Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

(ii) animale în care prezenǛa EST a fost confirmatà oficial;

(iii) animale ucise în cadrul mÃsurilor de eradicare a EST;

(b) materialele respective trebuie sà nu fie destinate vreuneia din urmÃ൘

toarele utilizÃri:

(i) hrÃnirea animalelor;

(ii) aplicarea pe terenuri din care se hrÃnesc animalele de fermÃ;

(iii) producerea de:

— produse cosmetice astfel cum sunt definite la articolul 1

alineatul (1) din Directiva 76/768/CEE;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 17

ॽB
— dispozitive medicale implantabile activ astfel cum sunt
definite la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva
90/385/CEE;

— dispozitive medicale astfel cum sunt definite la articolul 1

alineatul (2) litera (a) din Directiva 93/42/CEE;

— dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro astfel cum

sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din
Directiva 98/79/CE;

— medicamente de uz veterinar astfel cum sunt definite la

articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2001/82/CE;

— medicamente astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul

(2) din Directiva 2001/83/CE;

(c) materialele trebuie importate cu o etichetà Ǚi trebuie sà îndepli൘

neascà cerinǛele specifice pentru anumite deplasÃri de subproduse
de origine animalà prevÃzute în anexa XIV capitolul IV secǛiunea 1
din prezentul regulament;

(d) materialele trebuie sà fie importate în conformitate cu cerinǛele de

certificare sanitar-veterinarà prevÃzute în legislaǛia naǛionalÃ.

Articolul 27
Importul ǚi tranzitul probelor pentru cercetare ǚi diagnostic
1. Autoritatea competentà poate autoriza importul Ǚi tranzitul
probelor pentru cercetare Ǚi diagnostic, care conǛin produse derivate
sau subproduse de origine animalÃ, inclusiv subprodusele de origine
animalà prevÃzute la articolul 25 alineatul (1), în conformitate cu
condiǛiile care asigurà controlul riscurilor pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi
animalÃ.

CondiǛiile respective includ cel puǛin urmÃtoarele:

(a) introducerea transportului trebuie sà fi fost autorizatà în prealabil de

autoritatea competentà din statul membru de destinaǛie; Ǚi

(b) transportul trebuie trimis direct de la punctul de intrare în Uniune

cÃtre utilizatorul autorizat.

2. Operatorii prezintà probele pentru cercetare Ǚi diagnostic destinate

importului printr-un stat membru, altul decât statul membru de desti൘
naǛie, la unul din punctele autorizate de control la frontierà ale Uniunii
enumerate în anexa I la Decizia 2009/821/CE. La punctul de control la
frontierÃ, probele pentru cercetare Ǚi diagnostic nu se supun controalelor
sanitar-veterinare în conformitate cu capitolul I din Directiva 97/78/CE.
Autoritatea competentà a punctului de control la frontierà informeazÃ
autoritatea competentà a statului membru de destinaǛie în legÃturà cu
introducerea probelor pentru cercetare Ǚi diagnostic prin intermediul
sistemului TRACES.

3. Operatorii care manipuleazà probe pentru cercetare sau probe

pentru diagnostic îndeplinesc cerinǛele speciale privind eliminarea
probelor pentru cercetare Ǚi diagnostic prevÃzute în anexa XIV
capitolul III secǛiunea 1 din prezentul regulament.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 18

ॽB
Articolul 28
Importul ǚi tranzitul probelor comerciale ǚi a articolelor pentru
expoziǜii
1. Autoritatea competentà poate autoriza importul Ǚi tranzitul
probelor comerciale în conformitate cu normele speciale prevÃzute în
anexa XIV capitolul III secǛiunea 2 punctul 1 din prezentul regulament.

2. Operatorii care manipuleazà probe comerciale îndeplinesc normele

speciale privind manipularea Ǚi eliminarea probelor comerciale
prevÃzute în anexa XIV capitolul III secǛiunea 2 punctele 2 Ǚi 3 din
prezentul regulament.

3. Autoritatea competentà poate autoriza importul Ǚi tranzitul

articolelor pentru expoziǛii în conformitate cu normele speciale privind
articolele pentru expoziǛii prevÃzute în anexa XIV capitolul III
secǛiunea 3 din prezentul regulament.

4. Operatorii care manipuleazà articole pentru expoziǛii îndeplinesc

condiǛiile privind ambalarea, manipularea Ǚi eliminarea articolelor pentru
expoziǛii prevÃzute în anexa XIV capitolul III secǛiunea 3 din prezentul
regulament.

Articolul 29
Cerinǜe specifice privind anumite deplasÄri de subproduse de
origine animalÄ între teritorii ale Federaǜiei Ruse
1. Autoritatea competentà autorizeazà deplasÃri specifice de trans൘
porturi de subproduse de origine animalà provenite din Ǚi destinate
FederaǛiei Ruse direct sau printr-o Ǜarà terǛÃ, pe cÃi rutiere sau
feroviare prin Uniune, între punctele autorizate de control la frontierÃ
ale Uniunii enumerate în anexa I la Decizia 2009/821/CE, cu condiǛia
îndeplinirii urmÃtoarelor condiǛii:

(a) transportul este sigilat cu un sigiliu purtând un numÃr de serie, la

punctul de control la frontierà de intrare în Uniune, de cÃtre
serviciile sanitar-veterinare ale autoritÃǛii competente;

(b) documentele care însoǛesc transportul, prevÃzute la articolul 7 din

Directiva 97/78/CE, cuprind pe fiecare paginà o Ǚtampilà aplicatà de
medicul veterinar oficial al autoritÃǛii competente responsabile
pentru punctul de control la frontierÃ, purtând menǛiunea
„EXCLUSIV PENTRU TRANZIT PRIN UE CU DESTINAǚIA
RUSIA”;

(c) sunt îndeplinite cerinǛele procedurale prevÃzute la articolul 11 din

Directiva 97/78/CE;

(d) transportul este certificat ca acceptabil pentru tranzit în documentul

sanitar-veterinar comun de intrare prevÃzut în anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 136/2004 de cÃtre medicul veterinar oficial
de la punctul de control la frontiera de introducere.

2. Nu sunt autorizate descÃrcarea sau depozitarea, în sensul

articolului 12 alineatul (4) sau al articolului 13 din Directiva
97/78/CE, a unor astfel de transporturi pe teritoriul unui stat membru.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 19

ॽB
3. Autoritatea competentà efectueazà cu regularitate audituri pentru a
verifica dacà numÃrul de transporturi Ǚi cantitÃǛile de produse care
pÃrÃsesc teritoriul Uniunii corespund numÃrului Ǚi cantitÃǛilor care au
fost introduse în Uniune.

ॽM5
Articolul 29a
Cerinǜe specifice pentru tranzitul prin Croaǜia al subproduselor de
origine animalÄ provenite din Bosnia ǚi Herǜegovina ǚi având ca
destinaǜie ǜÄri terǜe

1. Trecerea prin Uniune a transporturilor de subproduse de origine

animalà Ǚi produse derivate care provin din Bosnia Ǚi HerǛegovina Ǚi
care au ca destinaǛie ǛÃri terǛe, pe cale rutierÃ, direct între punctul de
control la frontierà din Nova Sela Ǚi punctul de control la frontierà din
PloÍe, este autorizatà dacà sunt îndeplinite urmÃtoarele condiǛii:

(a) transportul este sigilat de cÃtre medicul veterinar oficial, cu un

sigiliu numerotat în serie, la punctul de control la frontiera de
intrare;

(b) documentele care însoǛesc transportul, prevÃzute la articolul 7 din

Directiva 97/78/CE, prezintÃ, pe fiecare paginÃ, Ǚtampila „NUMAI
PENTRU TRANZIT PRIN UE CU DESTINAǚIA ǚÂRI TERǚE”
aplicatà de medicul veterinar oficial la punctul de control la
frontiera de intrare;

(c) sunt respectate cerinǛele procedurale prevÃzute la articolul 11 din

Directiva 97/78/CE;

(d) transportul este certificat ca fiind acceptabil pentru tranzit în docu൘

mentul sanitar-veterinar comun de intrare menǛionat la articolul 2
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 136/2004 de cÃtre medicul
veterinar oficial de la punctul de control la frontiera de intrare.

2. Nu sunt permise descÃrcarea sau depozitarea unor astfel de trans൘

porturi în Uniune, în sensul articolului 12 alineatul (4) sau al articolului
13 din Directiva 97/78/CE.

3. Autoritatea competentà efectueazà periodic audituri pentru a

verifica dacà numÃrul de transporturi Ǚi cantitÃǛile de produse care
pÃrÃsesc Uniunea corespund numÃrului Ǚi cantitÃǛilor introduse în
Uniune.

ॽB

Articolul 30
Listele cu unitÄǜile ǚi instalaǜiile din ǜÄrile terǜe
Listele cu unitÃǛile Ǚi instalaǛiile din ǛÃrile terǛe se introduc în sistemul
TRACES în conformitate cu specificaǛiile tehnice publicate de Comisie
pe site-ul sÃu internet.

Fiecare listà se actualizeazà periodic.

Articolul 31
Modele de certificate de sÄnÄtate ǚi declaraǜii pentru import ǚi
tranzit
Transporturile de subproduse de origine animalà Ǚi produse derivate
pentru importul în Uniune sau tranzitul prin aceasta trebuie sà fie
însoǛite de certificate de sÃnÃtate Ǚi declaraǛii, în conformitate cu
modelele prevÃzute în anexa XV la prezentul regulament, la punctul
de intrare în Uniune în care au loc controalele sanitar-veterinare, în
conformitate cu Directiva 97/78/CE.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 20

ॽB
CAPITOLUL IX

CONTROALE OFICIALE

Articolul 32
Controale oficiale
1. Autoritatea competentà ia toate mÃsurile necesare pentru a controla
întreg lanǛul de colectare, transport, utilizare Ǚi eliminare a subpro൘
duselor de origine animalà Ǚi a produselor derivate, în conformitate cu
articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

MÃsurile respective sunt luate în conformitate cu principiile privind

controalele oficiale prevÃzute la articolul 3 din Regulamentul (CE)
nr. 882/2004.

2. Controalele oficiale menǛionate la alineatul (1) includ controalele

privind pÃstrarea înregistrÃrilor Ǚi a altor documente impuse de normele
prevÃzute în prezentul regulament.

3. Autoritatea competentà efectueazà urmÃtoarele controale oficiale,

prevÃzute la articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, în conformitate cu cerinǛele prevÃzute în anexa XVI la
prezentul regulament:

(a) controale oficiale ale instalaǛiilor de prelucrare în conformitate cu

capitolul I;

(b) controale oficiale ale altor activitÃǛi care implicà manipularea

subproduselor de origine animalà Ǚi a produselor derivate în confor൘
mitate cu capitolul III secǛiunile 1 – 9.

4. Autoritatea competentà efectueazà controale ale sigiliilor aplicate

transporturilor de subproduse de origine animalà sau de produse
derivate.

În cazul în care autoritatea competentà aplicà un sigiliu unui astfel de

transport expediat cÃtre un loc de destinaǛie, aceasta trebuie sÃ
informeze autoritatea competentà din locul de destinaǛie.

5. Autoritatea competentà întocmeǙte listele cu unitÃǛile, instalaǛiile Ǚi

operatorii prevÃzute la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, în conformitate cu formatul prevÃzut în anexa XVI
capitolul II din prezentul regulament.

6. Autoritatea competentà din statul membru de destinaǛie decide în

legÃturà cu cererea unui operator privind acceptarea sau refuzul
anumitor materiale de categoria 1, categoria 2 Ǚi fÃinii de carne Ǚi
oase sau grÃsimii animale derivate din materiale de categoria 1 Ǚi
categoria 2, în termen de 20 de zile calendaristice de la data primirii
unei astfel de cereri, cu condiǛia ca cererea sà fie depusà în una din
limbile oficiale ale statului membru respectiv.

7. Operatorii depun cererile de autorizare menǛionate la alineatul (6)

în conformitate cu formatul standard prevÃzut în anexa XVI capitolul III
secǛiunea 10 din prezentul regulament.

Articolul 33
Reautorizarea instalaǜiilor ǚi unitÄǜilor dupÄ acordarea unei
autorizaǜii temporare
1. În cazul în care o instalaǛie sau o unitate autorizatà pentru
prelucrarea materialelor de categoria 3 primeǙte ulterior o autorizaǛie
temporarà pentru prelucrarea materialelor de categoria 1 sau de
categoria 2, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) litera (b)
punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, este interzisÃ
reluarea prelucrÃrii materialelor de categoria 3 înainte ca autoritatea
competentà sà acorde autorizaǛia de reluare a prelucrÃrii materialelor
de categoria 3 în conformitate cu articolul 44 din regulamentul
respectiv.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 21

ॽB
2. În cazul în care o instalaǛie sau o unitate autorizatà pentru
prelucrarea materialelor de categoria 2 primeǙte ulterior o autorizaǛie
temporarà pentru prelucrarea materialelor de categoria 1, în conformitate
cu articolul 24 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, este interzisà reluarea prelucrÃrii materialelor de
categoria 2 înainte ca autoritatea competentà sà acorde autorizaǛia de
reluare a prelucrÃrii materialelor de categoria 2 în conformitate cu
articolul 44 din regulamentul respectiv.

CAPITOLUL X

DISPOZIǛII FINALE

Articolul 34
Restricǜii privind introducerea pe piaǜÄ a anumitor subproduse de
origine animalÄ ǚi produse derivate din motive de sÄnÄtate publicÄ
ǚi animalÄ
Autoritatea competentà nu interzice Ǚi nu restricǛioneazà introducerea pe
piaǛà a urmÃtoarelor subproduse de origine animalà Ǚi produse derivate
din motive de sÃnÃtate publicà sau animalÃ, altele decât în conformitate
cu normele prevÃzute în legislaǛia Uniunii, în special cele prevÃzute în
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi în prezentul regulament:

(a) proteine animale prelucrate Ǚi alte produse derivate prevÃzute în

anexa X capitolul II din prezentul regulament;

(b) hrana pentru animale de companie Ǚi anumite alte produse derivate

prevÃzute în anexa XIII la prezentul regulament;

(c) subproduse de origine animalà Ǚi produse derivate importate în

Uniune sau aflate în tranzit prin aceasta în conformitate cu
anexa XIV la prezentul regulament.

Articolul 35
Abrogare
1. Se abrogà urmÃtoarele acte:

(a) Regulamentul (CE) nr. 811/2003;

(b) Decizia 2003/322/CE;

(c) Decizia 2003/324/CE;

(d) Regulamentul (CE) nr. 878/2004;

(e) Decizia 2004/407/CE;

(f) Regulamentul (CE) nr. 79/2005;

(g) Regulamentul (CE) nr. 92/2005;

(h) Regulamentul (CE) nr. 181/2006;

(i) Regulamentul (CE) nr. 197/2006;

(j) Regulamentul (CE) nr. 1192/2006;

(k) Regulamentul (CE) nr. 2007/2006.

2. Trimiterile la actele abrogate se interpreteazà ca trimiteri la

prezentul regulament.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 22

ॽB
Articolul 36
MÄsuri tranzitorii
1. Pentru o perioadà tranzitorie pânà la 31 decembrie 2011, operatorii
pot introduce pe piaǛÃ îngrÃǙÃminte organice Ǚi amelioratori de sol
produse înainte de 4 martie 2011 în conformitate cu
Regulamentele (CE) nr. 1774/2002 Ǚi (CE) nr. 181/2006:
(a) cu condiǛia ca acestea sà fi fost produse:
(i) fie de carne Ǚi oase provenità din materiale de categoria 2;
(ii) fie din proteine animale prelucrate;
(b) chiar dacà acestea nu au fost amestecate cu o componentà care sÃ
excludà utilizarea ulterioarà a amestecului pentru hrÃnirea
animalelor.
2. Pentru o perioadà de tranziǛie pânà la 31 ianuarie 2012, transpor൘
turile de subproduse de origine animalà Ǚi de produse derivate însoǛite
de un certificat de sÃnÃtate, o declaraǛie sau un document comercial,
completat Ǚi semnat în conformitate cu modelul adecvat prevÃzut în
anexa X din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, continuà sà fie
acceptate pentru importul în Uniune, cu condiǛia ca astfel de certificate,
declaraǛii sau documente sà fi fost completate Ǚi semnate înainte de
30 noiembrie 2011.
ॽM9
__________

ॽB

Articolul 37
Prezentul regulament intrà în vigoare în a douÃzecea zi de la data
publicÃrii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplicà de la 4 martie 2011.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale Ǚi se
aplicà direct în toate statele membre.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 23

ॽB
ANEXA I

DEFINIǛIILE MENǛIONATE LA ARTICOLUL 2

În sensul prezentului regulament, se aplicà urmÃtoarele definiǛii:

1. „animale de blanÄ” înseamnà animale crescute pentru producǛia de blanà Ǚi

care nu sunt destinate consumului uman;

2. „sânge” înseamnà sânge integral proaspÃt;

3. „materii prime furajere” înseamnà acele materii prime furajere, conform

definiǛiei de la articolul 3 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (CE)
nr. 767/2009, de origine animalÃ, inclusiv proteine animale prelucrate,
produse din sânge, grÃsimi topite, produse din ouÃ, ulei de peǙte, derivaǛi
de grÃsime, colagen, gelatinà Ǚi proteine hidrolizate, fosfat dicalcic, fosfat
tricalcic, lapte, produse pe bazà de lapte, produse derivate din lapte, colostru,
produse din colostru Ǚi nÃmoluri rezultate în urma centrifugÃrii sau separÃrii;

4. „produse din sânge” înseamnà produse derivate obǛinute din sânge sau
componente ale sângelui, cu excepǛia fÃinii de sânge; acestea cuprind
plasmà deshidratatÃ/congelatÃ/lichidÃ, sânge integral uscat, eritrocite
deshidratate/congelate/lichide sau componente ale acestora Ǚi amestecuri;

5. „proteine animale prelucrate” înseamnà proteine animale obǛinute în

întregime din materiale de categoria 3, care au fost tratate în conformitate
cu anexa X capitolul II secǛiunea 1 (inclusiv fÃinà de sânge Ǚi fÃinà de peǙte),
astfel încât acestea sà poatà fi utilizate direct ca materii prime furajere sau
pentru orice alte utilizÃri în furaje, inclusiv în hrana pentru animale de
companie, sau pentru utilizÃri în îngrÃǙÃminte organice sau amelioratori de
sol; totuǙi, acestea nu includ produsele din sânge, laptele, produsele pe bazÃ
de lapte, produsele derivate din lapte, colostrul, produsele din colostru,
nÃmolurile rezultate în urma centrifugÃrii sau separÃrii, gelatina, proteinele
hidrolizate Ǚi fosfatul dicalcic, ouÃle Ǚi produsele din ouÃ, inclusiv cojile de
ouÃ, fosfatul tricalcic Ǚi colagenul;

6. „fÄinÄ de sânge” înseamnà proteine animale prelucrate obǛinute din trata൘

mentul termic al sângelui sau al componentelor sângelui în conformitate cu
anexa X capitolul II secǛiunea 1;

ॽM11
7. „fÄinÄ de peǚte” înseamnà proteine animale prelucrate obǛinute din animale
acvatice, cu excepǛia mamiferelor marine, inclusiv nevertebrate acvatice de
crescÃtorie, inclusiv cele care intrà sub incidenǛa articolului 3 alineatul (1)
litera (e) din Directiva 2006/88/CE a Consiliului (1) Ǚi steaua-de-mare din
specia Asterias rubens care sunt recoltate într-o zonà de producǛie a moluǙ൘
telor;

ॽB
8. „grÄsimi topite” înseamnà grÃsimi obǛinute prin prelucrarea:

(a) fie a subproduselor de origine animalÃ;

(b) fie a produselor destinate consumului uman, pe care un operator le-a

destinat altor scopuri decât pentru consumul uman;

ॽM11
9. „ulei de peǚte” înseamnà ulei obǛinut din prelucrarea animalelor acvatice, cu
excepǛia mamiferelor marine, inclusiv nevertebrate acvatice de crescÃtorie,
inclusiv cele care intrà sub incidenǛa articolului 3 alineatul (1) litera (e) din
Directiva 2006/88/CE Ǚi steaua-de-mare din specia Asterias rubens care sunt

(1) Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerinǛele de sÃnÃtate
animalà pentru animale Ǚi produse de acvaculturà Ǚi privind prevenirea Ǚi controlul
anumitor boli la animalele de acvaculturà (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 24

ॽM11
recoltate într-o zonà de producǛie a moluǙtelor, sau ulei obǛinut din
prelucrarea peǙtelui destinat consumului uman, pe care un operator l-a
destinat altor scopuri decât pentru consumul uman;

ॽB
10. „subproduse apicole” înseamnà miere, cearà de albine, lÃptiǙor de matcÃ,
propolis sau polen, care nu sunt destinate consumului uman;

11. „colagen” înseamnà produse pe bazà de proteine obǛinute din piei, oase Ǚi
tendoane de animale;

12. „gelatinÄ” înseamnà proteine naturale, solubile, gelatinizate sau nu, obǛinute
prin hidroliza parǛialà a colagenului produs din oase, piei, tendoane Ǚi
ligamente de animale;

13. „jumÄri” înseamnà reziduuri cu conǛinut de proteine obǛinute prin topire,

dupà separarea parǛialà a grÃsimii Ǚi a apei;

14. „proteine hidrolizate” înseamnà polipeptide, peptide Ǚi aminoacizi, precum

Ǚi amestecurile acestora, obǛinute prin hidroliza subproduselor de origine
animalÃ;

15. „apÄ albÄ” înseamnà un amestec de lapte, produse pe bazà de lapte sau
produse derivate din acestea, cu apa colectatà de la clÃtirea echipamentelor
din industria laptelui, inclusiv recipientele utilizate pentru produse lactate,
înainte de curÃǛire Ǚi dezinfecǛie;

16. „conservÄ de hranÄ pentru animale de companie” înseamnà hranà pentru

animale de companie prelucratà termic, în recipiente închise ermetic;

17. „produse de ros pentru câini” înseamnà produse de ros pentru animale de
companie, produse din piei netÃbÃcite de ungulate sau din alte materiale de
origine animalÃ;

18. „subproduse aromatizante de origine animalÄ” înseamnà produse derivate

de origine animalÃ, lichide sau deshidratate, utilizate pentru a îmbunÃtÃǛi
calitÃǛile gustative ale hranei pentru animalele de companie;

ॽM4
19. „hranÄ pentru animale de companie” înseamnà hranà pentru animale, alta
decât materialele menǛionate la articolul 24 alineatul (2), pentru utilizarea ca
hranà pentru animale de companie Ǚi produsele de ros pentru câini, care
constau în subproduse de origine animalà sau produse derivate:

(a) care conǛin materiale de categoria 3, altele decât materialele prevÃzute la

articolul 10 literele (n), (o) Ǚi (p) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;
Ǚi

(b) care pot conǛine materiale de categoria 1 importate care constau în

subproduse de origine animalà obǛinute din animale care au fost
supuse unui tratament ilegal conform definiǛiei de la articolul 1
alineatul (2) litera (d) din Directiva 96/22/CE sau de la articolul 2
litera (b) din Directiva 96/23/CE;

ॽB
20. „hranÄ prelucratÄ pentru animale de companie” înseamnà hranà pentru
animale de companie, alta decât hrana neprelucratà pentru animale de
companie, care a fost prelucratà în conformitate cu anexa XIII capitolul II
punctul 3;

21. „hranÄ neprelucratÄ pentru animale de companie” înseamnà hranà pentru

animale de companie care conǛine materiale de categoria 3 Ǚi care nu a fost
supusà niciunui proces de conservare, altul decât refrigerarea sau congelarea;

22. „deǚeuri de catering” înseamnà orice deǙeuri alimentare, inclusiv uleiurile

de gÃtit uzate provenite din restaurante, unitÃǛi de catering Ǚi bucÃtÃrii,
inclusiv bucÃtÃrii centrale Ǚi bucÃtÃrii casnice;

ॽM4
23. „reziduuri de digestie” înseamnà reziduuri, inclusiv fracǛiuni lichide,
provenite din transformarea subproduselor de origine animalà într-o instalaǛie
de biogaz;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 25

ॽB
24. „conǜinutul tractului digestiv” înseamnà conǛinutul tractului digestiv al
mamiferelor Ǚi ratitelor;

25. „derivaǜi de grÄsime” înseamnà produse derivate obǛinute din grÃsimi topite
care, în ceea ce priveǙte grÃsimile topite obǛinute din materiale de categoria 1
sau categoria 2, au fost prelucrate în conformitate cu anexa XIII capitolul XI;

26. „guano” înseamnà un produs natural colectat din excrementele provenite de

la lilieci sau pÃsÃri marine sÃlbatice Ǚi care nu este mineralizat;

27. „fÄinÄ de carne ǚi oase” înseamnà proteine animale derivate din prelucrarea
materialelor de categoria 1 sau categoria 2 în conformitate cu una din
metodele de prelucrare prevÃzute în anexa IV capitolul III;

28. „piei tratate” înseamnà produse derivate din piei netratate, altele decât
produsele de ros pentru câini, care au fost:

(a) uscate;

(b) sÃrate uscat sau sÃrate umed timp de cel puǛin 14 zile înainte de
expediere;

(c) sÃrate timp de cel puǛin Ǚapte zile în sare de mare cu un adaos de 2 %
carbonat de sodiu;

(d) uscate timp de cel puǛin 42 de zile la o temperaturà minimà de 20 °C;

sau

(e) au fost supuse unui proces de conservare, altul decât prin tÃbÃcire;

29. „piei netratate” înseamnà toate Ǜesuturile cutanate Ǚi subcutanate care nu au

fost supuse niciunui tratament, altul decât tÃierea, refrigerarea sau congelarea;

30. „pene ǚi pÄrǜi de pene netratate” înseamnà pene sau pÃrǛi de pene, altele
decât penele sau pÃrǛile de pene care au fost tratate:

(a) cu un curent de aburi; sau

(b) printr-o altà metodà care asigurà eliminarea tuturor riscurilor inaccep൘
tabile;

ॽM2
31. „lânÄ netratatÄ” înseamnà lânÃ, alta decât lâna care:

(a) a fost supus spÃlÃrii industriale;

(b) a fost obǛinut prin tÃbÃcire;

(c) a fost tratat printr-o altà metodà care asigurà eliminarea tuturor riscurilor
inacceptabile;

(d) a fost obǛinutà de la animale, altele decât cele din specia porcinà Ǚi a fost
supusà spÃlÃrii industriale, aceasta constând în scufundarea lânii într-o
serie de bÃi de apÃ, sÃpun Ǚi hidroxid de potasiu sau hidroxid de sodiu;
sau

(e) a fost obǛinutà de la animale, altele decât cele din specia porcinà Ǚi este
destinatà pentru a fi expediatà direct la unitatea în care se fabricÃ
produse derivate din lânà pentru industria textilà Ǚi a fost supusà cel
puǛin unuia din tratamentele urmÃtoare:

(i) epilare chimicà cu var stins sau sulfurà de sodiu;

(ii) fumigaǛie în formaldehidà într-o camerà închisà ermetic pentru cel

puǛin 24 de ore;

(iii) spÃlare industrialà care constà în scufundarea lânii într-un detergent

solubil în apà la 60–70 °C;

(iv) depozitare, care poate include timpul de transport, la temperatura de

37 °C timp de opt zile, 18 °C timp de 28 de zile sau 4 °C timp de
120 de zile;

32. „pÄr netratat” înseamnà pÃr, altul decât pÃrul care:

(a) a fost supus spÃlÃrii industriale;

(b) a fost obǛinut prin tÃbÃcire;

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 26

ॽM2
(c) a fost tratat printr-o altà metodà care asigurà eliminarea tuturor riscurilor
inacceptabile;

(d) a fost obǛinut de la animale, altele decât cele din specia porcinà Ǚi a fost
supus spÃlÃrii industriale, aceasta constând în scufundarea pÃrului într-o
serie de bÃi de apÃ, sÃpun Ǚi hidroxid de potasiu sau hidroxid de sodiu; sau

(e) a fost obǛinut de la animale, altele decât cele din specia porcinà Ǚi este
destinat pentru a fi expediate direct la unitatea în care se fabricà produse
derivate din pÃr pentru industria textilà Ǚi a fost supus cel puǛin unuia din
tratamentele urmÃtoare:

(i) epilare chimicà cu var stins sau sulfurà de sodiu;

(ii) fumigaǛie în formaldehidà într-o camerà închisà ermetic pentru cel

puǛin 24 de ore;

(iii) spÃlare industrialà care constà în scufundarea pÃrului într-un

detergent solubil în apà la 60–70 °C;

(iv) depozitare, care poate include timpul de transport, la temperatura de

37 °C timp de opt zile, 18 °C timp de 28 de zile sau 4 °C timp de
120 de zile;

ॽB
33. „pÄr de porc netratat” înseamnà pÃr de porc, altul decât pÃrul de porc care:

(a) a fost supus spÃlÃrii industriale;

(b) a fost obǛinut prin tÃbÃcire; sau

(c) a fost tratat printr-o altà metodà care asigurà eliminarea tuturor riscurilor
inacceptabile;

34. „articol pentru expoziǜii” înseamnà subproduse de origine animalà sau

produse derivate destinate expoziǛiilor sau activitÃǛilor artistice;

ॽM9
35. „produs intermediar” înseamnà un produs derivat:

(a) care este destinat utilizÃrilor în procesele de fabricare a medicamentelor,

a medicamentelor de uz veterinar, a dispozitivelor medicale destinate
unor scopuri medicale Ǚi veterinare, a dispozitivelor medicale implan൘
tabile active, a dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro
destinate unor scopuri medicale Ǚi veterinare, a reactivilor de laborator
sau a produselor cosmetice, dupà cum urmeazÃ:

(i) ca material în cadrul unui proces de fabricaǛie sau producǛia finalà a

unui produs finit;

(ii) în procesele de validare sau de verificare din cursul unui proces de

fabricaǛie; sau

(iii) în controlul calitÃǛii unui produs finit;

(b) pentru care stadiile de proiectare, de prelucrare Ǚi de fabricare au fost

suficient de avansate pentru a putea fi considerat un produs derivat Ǚi
pentru ca materialul sà poatà fi clasificat direct ca fiind un produs sau o
componentà a unui produs destinat scopurilor menǛionate la litera (a);

(c) care, totuǙi, necesità anumite procedee sau prelucrÃri suplimentare, cum
ar fi amestecarea, învelirea, asamblarea sau ambalarea, pentru ca
produsul sà fie adecvat pentru introducerea pe piaǛà sau pentru
punerea în funcǛiune, dupà caz, ca medicament, ca medicament de uz
veterinar, ca dispozitiv medical destinat unor scopuri medicale sau
veterinare, ca dispozitiv medical implantabil activ, ca dispozitiv
medical pentru diagnostic in vitro destinat unor scopuri medicale sau
veterinare, ca reactiv de laborator sau ca produs cosmetic;

ॽB
36. „reactiv de laborator” înseamnà un produs ambalat, gata de utilizare, care
conǛine subproduse de origine animalà sau produse derivate Ǚi care este
destinat, ca atare sau în combinaǛie cu substanǛe de origine neanimalÃ,
unor utilizÃri de laborator specifice ca reactiv sau produs reactiv, etalon
sau material de control pentru detectarea, mÃsurarea, examinarea sau
producerea de alte substanǛe;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 27

ॽB
37. „produs utilizat pentru diagnostic in vitro” înseamnà un produs ambalat,
gata de utilizare, care conǛine un produs din sânge sau un alt subprodus de
origine animalà Ǚi care este folosit ca reactiv, produs reactiv, etalon, trusà sau
orice alt sistem, folosit fie ca atare, fie în combinaǛie, destinat utilizÃrii in
vitro în vederea examinÃrii probelor de origine umanà sau animalÃ, utilizat
numai sau în special în vederea diagnosticÃrii unei stÃri fiziologice, a unei
stÃri de sÃnÃtate, a unei boli sau anomalii genetice sau pentru a stabili nivelul
de siguranǛÃ Ǚi compatibilitatea cu reactivii; nu include organe donate sau
sânge donat;

38. „probe pentru cercetare ǚi diagnostic” înseamnà subproduse de origine

animalà Ǚi produse derivate destinate urmÃtoarelor utilizÃri: examinarea în
contextul activitÃǛilor de diagnostic sau analizà pentru promovarea
progresului în domeniul ǙtiinǛei Ǚi tehnologiei, în context educaǛional sau
în activitÃǛi de cercetare;

ॽM9
39. „probe comerciale” înseamnà subproduse de origine animalà sau produse
derivate destinate anumitor studii sau analize autorizate de autoritatea
competentà în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, în vederea realizÃrii unui proces de
producǛie, inclusiv prelucrarea subproduselor de origine animalà sau a
produselor derivate, crearea de hranà pentru animale, de hranà pentru
animale de companie sau de produse derivate ori testarea unor maǙini sau
a unor echipamente;

ॽB
40. „coincinerare” înseamnà recuperarea sau eliminarea subproduselor de
origine animalà sau a produselor derivate, în cazul în care acestea sunt
deǙeuri, într-o instalaǛie de coincinerare;

41. „combustie” înseamnà un proces care implicà oxidarea sau arderea în

vederea utilizÃrii valorii energetice a subproduselor de origine animalà sau
a produselor derivate, dacà acestea nu sunt deǙeuri;

42. „incinerarea” înseamnà eliminarea subproduselor de origine animalà sau a

produselor derivate ca deǙeuri, într-o instalaǛie de incinerare, în conformitate
cu definiǛia de la articolul 3 punctul 4 din Directiva 2000/76/CE;

43. „reziduuri de incinerare ǚi coincinerare” înseamnà orice reziduuri, astfel

cum sunt definite la articolul 3 punctul 13 din Directiva 2000/76/CE,
generate de instalaǛiile de incinerare sau coincinerare care trateazÃ
subproduse de origine animalà sau produse derivate;

44. „cod de culori” înseamnà folosirea sistematicà a culorilor în conformitate cu

anexa VIII capitolul II punctul 1 litera (c) pentru expunerea informaǛiilor în
conformitate cu prezentul regulament pe suprafaǛa sau partea suprafeǛei unui
ambalaj, recipient sau vehiculul sau pe o etichetà sau pe un simbol aplicat pe
acestea;

45. „operaǜiuni intermediare” înseamnà operaǛiunile, altele decât depozitarea,

prevÃzute la articolul 19 litera (b);

46. „tÄbÄcire” înseamnà întÃrirea pieilor, cu ajutorul taninilor vegetali, a

sÃrurilor de crom sau a altor substanǛe precum sÃrurile de aluminiu,
sÃrurile ferice, sÃrurile de siliciu, aldehidele Ǚi chinonele sau alǛi agenǛi
sintetici de întÃrire;

47. „taxidermie” înseamnà arta preparÃrii Ǚi împÃierii pieilor de animale pentru

a reproduce forma unui animal viu, astfel încât prin pielea împÃiatà sà nu
poatà fi transmise riscuri inacceptabile pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ;

48. „comerǜ” înseamnà comerǛul cu mÃrfuri între statele membre în conformitate

cu articolul 28 din Tratatul privind funcǛionarea Uniunii Europene;

49. „metode de prelucrare” înseamnà metodele enumerate în anexa IV capi൘

tolele III Ǚi IV;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 28

ॽB
50. „lot” înseamnà o unitate de producǛie produsà într-o singurà instalaǛie prin
utilizarea unor parametri de producǛie uniformi, cum ar fi originea materi൘
alelor, sau mai multe asemenea unitÃǛi, dacà acestea sunt produse în ordine
consecutivà într-o singurà instalaǛie Ǚi depozitate împreunà ca o unitate de
expediere;
51. „recipient închis ermetic” înseamnà un recipient proiectat Ǚi destinat a fi
folosit astfel încât sà asigure protecǛie împotriva pÃtrunderii microorganis൘
melor;
52. „instalaǜie de biogaz” înseamnà o instalaǛie în care subprodusele de origine
animalà sau produsele derivate reprezintà cel puǛin o parte din materialul
care este supus biodegradÃrii în condiǛii anaerobe;
53. „centre de colectare” înseamnà spaǛii, altele decât instalaǛiile de prelucrare,
în care sunt colectate subprodusele de origine animalà menǛionate la
articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu intenǛia
de a fi utilizate pentru hrÃnirea animalelor menǛionate la acelaǙi articol;
54. „instalaǜie de compostare” înseamnà o instalaǛie în care subprodusele de
origine animalà sau produsele derivate reprezintà cel puǛin o parte din
materialul care este supus biodegradÃrii în condiǛii aerobe;
55. „instalaǜie de coincinerare” înseamnà orice instalaǛie fixà sau mobilà al
cÃrei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse
materiale definite la articolul 3 punctul 5 din Directiva 2000/76/CE;
56. „instalaǜie de incinerare” înseamnà orice unitate tehnicà fixà sau mobilà Ǚi
echipamentul dedicat tratamentului termic al deǙeurilor conform definiǛiei de
la articolul 3 punctul 4 din Directiva 2000/76/CE;
57. „instalaǜie de producere a hranei pentru animale de companie” înseamnÃ
spaǛii sau instalaǛii pentru producerea de hranà pentru animale de companie
sau subproduse aromatizante de origine animalà în conformitate cu
articolul 24 alienatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;
ॽM9
58. „fabricÄ de prelucrare” înseamnà sedii sau instalaǛii pentru prelucrarea
subproduselor de origine animalà astfel cum se menǛioneazà la articolul 24
alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, în care subpro൘
dusele de origine animalà sunt prelucrate în conformitate cu anexa IV Ǚi/sau
cu anexa X;
59. „substraturi de culturÄ” înseamnà materiale, inclusiv pÃmânt pentru
ghivece, altele decât solul in situ, în care se cultivà plante Ǚi care sunt
utilizate independent de solul in situ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 29

ॽB
ANEXA II

RESTRICǛII PRIVIND UTILIZAREA SUBPRODUSELOR DE ORIGINE

ANIMALÃ

CAPITOLUL I

Reciclarea intraspecificÄ a animalelor de blanÄ

1. În Estonia, Letonia Ǚi Finlanda, urmÃtoarele animale de blanà pot fi hrÃnite
cu fÃinà de carne Ǚi oase sau alte produse care au fost prelucrate în confor൘
mitate cu anexa IV capitolul III Ǚi care sunt obǛinute din cadavre sau pÃrǛi de
cadavre de animale din aceeaǙi specie:

ॽM1
(a) vulpi (Vulpes vulpes Ǚi Alopex lagopus);

ॽB
(b) câini enoǛi (Nycteroites procynoides).

2. În Estonia Ǚi Letonia, animalele de blanà din specia nurcà americanÃ

(Mustela vison) pot fi hrÃnite cu fÃinà de carne Ǚi oase sau alte produse
care au fost prelucrate în conformitate cu metodele de prelucrare prevÃzute în
anexa IV capitolul III Ǚi care sunt obǛinute din cadavre sau pÃrǛi de cadavre
de animale din aceeaǙi specie.

3. HrÃnirea menǛionatà la punctele 1 Ǚi 2 are loc în urmÃtoarele condiǛii:

(a) HrÃnirea are loc numai în ferme:

(i) care au fost înregistrate de autoritatea competentà pe baza unei

cereri însoǛite de documentaǛia care dovedeǙte cà nu existà motive
pentru a suspecta prezenǛa unui agent EST în populaǛia de specii la
care se referà cererea;

(ii) unde existÃ, în cadrul fermei, un sistem de supraveghere adecvat

pentru encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) la animale de
blanà Ǚi care include teste de laborator periodice ale probelor pentru
detectarea TSE;

(iii) care au oferit garanǛii adecvate cà în lanǛul alimentar uman sau în

lanǛul alimentar al altor animale decât animalele de blanà nu pÃtrund
subproduse de origine animalÃ, fÃinà de carne Ǚi oase sau alte
produse care au fost prelucrate în conformitate cu anexa IV
capitolul III Ǚi care sunt derivate din animalele respective sau din
descendenǛii acestora;

(iv) care nu au avut niciun contact cunoscut cu ferme unde s-au înreg൘
istrat focare confirmate sau suspecte de EST;

(v) unde operatorul fermei înregistrate se asigurà cÃ:

— carcasele animalelor de blanà destinate hrÃnirii animalelor din

aceeaǙi specie sunt manipulate Ǚi prelucrate separat de carcasele
neautorizate pentru scopul respectiv;

— animalele de blanà hrÃnite cu fÃinà de carne Ǚi oase sau alte

produse care au fost prelucrate în conformitate cu anexa IV
capitolul III Ǚi care sunt derivate din animale de aceeaǙi
specie sunt pÃstrate separat de animalele care nu sunt hrÃnite
cu produse derivate din animale de aceeaǙi specie;

— ferma îndeplineǙte cerinǛele prevÃzute în anexa VI capitolul II

secǛiunea 1 punctul 2 Ǚi în anexa VIII capitolul II punctul (2)
litera (b) subpunctul (ii).
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 30

ॽB
(b) Operatorul fermei se asigurà cà fÃina de carne Ǚi oase sau alte produse
derivate dintr-o specie Ǚi destinate hrÃnirii aceleiaǙi specii:
(i) au fost prelucrate într-o instalaǛie de prelucrare autorizatà în confor൘
mitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 numai prin utilizarea metodelor de prelucrare 1 – 5
sau a metodei de prelucrare 7 prevÃzute în anexa IV capitolul III din
prezentul regulament;
(ii) au fost produse din animale sÃnÃtoase ucise pentru producerea
blÃnurilor.
(c) În cazul oricÃrui contact cunoscut sau suspect cu orice fermà în care s-au
înregistrat focare confirmate sau suspectate de EST, operatorul fermei
trebuie imediat:
(i) sà informeze autoritatea competentà cu privire la un astfel de
contact;
(ii) sà opreascà expedierea de animale de blanà cÃtre orice destinaǛie în
lipsa unei autorizaǛii scrise din partea autoritÃǛii competente.

CAPITOLUL II

HrÄnirea animalelor de fermÄ cu iarbÄ

Pentru hrÃnirea animalelor de fermà cu iarbà de pe terenuri, fie prin acces direct
al animalelor la terenurile respective, fie prin utilizarea ierbii cosite ca furaj, se
aplicà urmÃtoarele condiǛii privind îngrÃǙÃmintele organice sau amelioratorii de
sol aplicate pe terenurile respective:
(a) perioada de aǙteptare de cel puǛin 21 de zile prevÃzutà la articolul 11
alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 trebuie sà fi
fost respectatÃ;
(b) s-au utilizat numai îngrÃǙÃminte organice Ǚi amelioratori de sol în confor൘
mitate cu articolul 32 alineatele (1) Ǚi (2) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 Ǚi cu anexa XI capitolul II din prezentul regulament.
Cu toate acestea, condiǛiile menǛionate nu se aplicà dacà pe terenuri se aplicÃ
numai urmÃtoarele îngrÃǙÃminte organice Ǚi amelioratori de sol:
(a) gunoi de grajd Ǚi guano;
(b) conǛinutul tractului digestiv, lapte, produse pe bazà de lapte, produse derivate
din lapte, colostru Ǚi produse din colostru, care nu sunt considerate de
autoritatea competentà ca prezentând riscuri de rÃspândire a vreunei boli
grave la animale.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 31

ॽM8
ANEXA III

ELIMINAREA, RECUPERAREA ǙI UTILIZAREA DREPT

COMBUSTIBIL
ॽB

CAPITOLUL I

CERINǛE GENERALE PRIVIND INCINERAREA ǙI COINCINERAREA

Secǜiunea 1

Condiǜii generale
1. Operatorii instalaǛiilor de incinerare Ǚi coincinerare prevÃzute la articolul 6
alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament se asigurà cà instalaǛiile aflate
sub controlul lor îndeplinesc urmÃtoarele condiǛii de igienÃ:

(a) Subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate trebuie eliminate

cât mai curând posibil dupà sosirea acestora, în conformitate cu condiǛiile
prevÃzute de autoritatea competentÃ. Acestea trebuie depozitate în mod
corespunzÃtor înainte de eliminare, în conformitate cu condiǛiile
prevÃzute de autoritatea competentÃ.

(b) InstalaǛiile trebuie sà fie prevÃzute cu utilaje adecvate pentru curÃǛirea Ǚi

dezinfectarea recipientelor Ǚi vehiculelor la faǛa locului, Ǚi anume într-o
zonà desemnatà din care apele uzate sunt eliminate în conformitate cu
legislaǛia Uniunii, în vederea eliminÃrii riscurilor de contaminare.

(c) InstalaǛiile trebuie sà fie plasate pe o suprafaǛà solidà cu scurgere

adecvatÃ.

(d) InstalaǛiile trebuie sà fie prevÃzute cu sisteme adecvate pentru protecǛia

împotriva dÃunÃtorilor, precum insectele, rozÃtoarele Ǚi pÃsÃrile. În acest
scop, trebuie sà se utilizeze un program documentat pentru controlul
dÃunÃtorilor.

(e) Personalul trebuie sà aibà acces la dotÃri adecvate pentru igiena

personalÃ, cum ar fi lavabouri, vestiare Ǚi chiuvete, dupà caz, pentru a
preveni riscurile de contaminare.

(f) Trebuie sà se stabileascà Ǚi sà se documenteze proceduri de curÃǛare

pentru toate zonele din incintÃ. Pentru curÃǛenie trebuie sà se prevadÃ
echipamente Ǚi agenǛi de curÃǛare corespunzÃtori.

(g) Controlul igienei trebuie sà includà controale regulate ale mediului Ǚi

echipamentelor. Calendarul controalelor Ǚi rezultatele acestora trebuie
pÃstrate Ǚi documentate timp de cel puǛin doi ani.

2. Operatorul unei instalaǛii de incinerare sau coincinerare ia toate mÃsurile de

precauǛie necesare în ceea ce priveǙte recepǛia subproduselor de origine
animalà sau a produselor derivate pentru a preveni sau a reduce, pe cât
posibil, riscurile directe pentru sÃnÃtatea umanà sau animalÃ.

3. Animalele trebuie sà nu aibà acces la instalaǛii, subproduse de origine

animalà sau produse derivate care urmeazà sà fie incinerate sau coincinerate
sau la cenuǙa care rezultà din incinerarea sau coincinerarea subproduselor de
origine animalÃ.

4. Dacà instalaǛia de incinerare sau coincinerare este amplasatà într-o exploataǛie

de creǙtere a animalelor de fermÃ:

(a) trebuie sà existe o separare fizicà totalà între echipamentul de incinerare

sau coincinerare Ǚi efectivele de animale, furajele Ǚi aǙternutul acestora,
prevÃzutà cu împrejmuire dacà este cazul;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 32

ॽB
(b) echipamentul trebuie dedicat în exclusivitate operÃrii incineratorului Ǚi nu
poate fi utilizat altundeva în exploataǛie sau, în mod alternativ, acesta
trebuie curÃǛat Ǚi dezinfectat înainte de o astfel de utilizare;

(c) personalul care lucreazà la instalaǛie trebuie sà îǙi schimbe îmbrÃcÃmintea

exterioarà Ǚi încÃlǛÃmintea înainte de manipularea animalelor sau a
furajelor.

5. Depozitarea subproduselor de origine animalà Ǚi a produselor derivate care

urmeazà sà fie incinerate sau coincinerate, precum Ǚi a cenuǙii, trebuie sà se
efectueze în recipiente acoperite, identificate în mod corespunzÃtor Ǚi, dupÃ
caz, în recipiente etanǙe.

6. Subprodusele de origine animalà incinerate incomplet trebuie reincinerate sau

eliminate prin alte metode, altele decât prin eliminare într-un depozit de
deǙeuri autorizat, în conformitate cu articolele 12, 13 Ǚi 14, dupà caz, din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Secǜiunea 2

Condiǜii de operare
InstalaǛiile de incinerare sau coincinerare trebuie sà fie proiectate, dotate,
construite Ǚi operate astfel încât gazul rezultat din aceste procese sà se ridice
în mod controlat Ǚi omogen, chiar Ǚi în cele mai defavorabile condiǛii, la o
temperaturà de 850 °C timp de cel puǛin douà secunde sau la o temperaturÃ
de 1 100 °C timp de 0,2 secunde, mÃsuratà în apropierea peretelui intern sau într-
un alt punct reprezentativ al camerei în care are loc incinerarea sau coincinerarea,
în conformitate cu autorizarea autoritÃǛii competente.

Secǜiunea 3

Reziduurile de incinerare ǚi coincinerare

1. Cantitatea de reziduuri de incinerare Ǚi coincinerare trebuie sà fie minimÃ, iar
reziduurile trebuie sà fie inofensive. Astfel de reziduuri trebuie recuperate,
dupà caz, direct din instalaǛie sau în afara acesteia în conformitate cu
legislaǛia relevantà a Uniunii, sau eliminate într-un depozit de deǙeuri
autorizat.

2. Transportul Ǚi depozitarea intermediarà a reziduurilor uscate, inclusiv a

pulberilor, trebuie sà se efectueze astfel încât sà se previnà rÃspândirea în
mediu, de exemplu în recipiente închise.

Secǜiunea 4

MÄsurarea temperaturii ǚi a altor parametri

1. Se utilizeazà tehnici de monitorizare a parametrilor Ǚi a condiǛiilor relevante
pentru procesul de incinerare sau coincinerare.

2. AutorizaǛia emisà de autoritatea competentà sau condiǛiile anexate acesteia

stabilesc cerinǛele privind mÃsurarea temperaturii.

3. FuncǛionarea oricÃror echipamente de monitorizare automatà face obiectul

unor controale Ǚi a unui test anual de supraveghere.

4. Rezultatele mÃsurÃtorilor de temperaturà sunt înregistrate Ǚi prezentate în

mod corespunzÃtor, astfel încât sà îi permità autoritÃǛii competente sÃ
verifice respectarea condiǛiilor de funcǛionare admise stabilite prin prezentul
regulament în conformitate cu procedurile care urmeazà sà fie adoptate de
cÃtre autoritatea în cauzÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 33

ॽB
Secǜiunea 5

Funcǜionarea anormalÄ
În cazul unei defecǛiuni sau al unor condiǛii de funcǛionare anormale a unei
instalaǛii de incinerare sau de coincinerare, operatorul reduce sau opreǙte oper൘
aǛiunile cât mai rapid posibil, pânà în momentul în care se pot relua operaǛiunile
normale.

CAPITOLUL II

INSTALAǛII DE INCINERARE ǙI COINCINERARE DE MARE

CAPACITATE

Secǜiunea 1

Condiǜii specifice de operare

InstalaǛiile de incinerare Ǚi coincinerare care trateazà numai subproduse de origine
animalà Ǚi produse derivate, cu o capacitate de peste 50 de kg pe orà (instalaǛii de
mare capacitate) Ǚi care nu sunt obligate sà deǛinà un permis de operare în
conformitate cu Directiva 2000/76/CE, îndeplinesc urmÃtoarele condiǛii:

(a) InstalaǛiile trebuie sà fie echipate pentru fiecare linie cu cel puǛin un arzÃtor
auxiliar. Acest arzÃtor porneǙte automat în momentul în care temperatura
gazelor de ardere dupà ultima injecǛie de aer de combustie scade, dupÃ
caz, sub 850 °C sau 1 100 °C. De asemenea, acesta trebuie sà fie folosit
în timpul operaǛiunilor de pornire sau oprire a instalaǛiei pentru a asigura
menǛinerea temperaturii de 850 °C sau 1 100 °C, dupà caz, pe tot parcursul
acestor operaǛiuni Ǚi pe toatà perioada în care în camera unde are loc incin൘
erarea sau coincinerarea se aflà material nears.

(b) Dacà în camera unde are loc incinerarea sau coincinerarea se introduc
subproduse de origine animalà sau produse derivate printr-un proces
continuu, instalaǛia trebuie sà dispunà de un sistem automat care sÃ
previnà introducerea subproduselor de origine animalà sau a produselor
derivate în faza de pornire, înainte de atingerea temperaturii de 850 °C sau
1 100 °C, dupà caz, Ǚi în orice moment în care temperatura respectivà nu este
menǛinutÃ.

(c) Operatorul trebuie sà opereze instalaǛia de incinerare astfel încât sà se atingÃ

un nivel de incinerare la care conǛinutul de carbon organic total al cenuǙii Ǚi
zgurii sà fie mai mic de 3 % din greutatea în stare uscatà sau la care
pierderea la calcinare a acestora sà fie mai micà de 5 % din greutatea în
stare uscatÃ. Dacà este necesar, se utilizeazà tehnici corespunzÃtoare de
pretratare.

Secǜiunea 2

Evacuarea apelor
1. Amplasamentul instalaǛiilor de mare capacitate, inclusiv zonele asociate de
depozitare pentru subproduse de origine animalÃ, sunt proiectate astfel încât
sà se previnà eliberarea neautorizatà Ǚi accidentalà de orice substanǛe
poluante în sol, ape de suprafaǛÃ Ǚi ape subterane.

2. Trebuie sà se prevadà o capacitate de depozitare pentru apa de ploaie

contaminatà provenità de la amplasamentul instalaǛiei sau pentru apa
contaminatà provenità din pierderi prin scurgeri sau din operaǛiuni de
stingere a incendiilor.

Dacà este necesar, operatorul se asigurà cà apa de ploaie sau apa menǛionatÃ
mai sus poate fi testatà Ǚi epuratà înainte de eliminare, dupà caz.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 34

ॽB
CAPITOLUL III

INSTALAǛII DE INCINERARE ǙI COINCINERARE DE CAPACITATE

MICÃ
InstalaǛiile de incinerare Ǚi coincinerare care trateazà numai subproduse de origine
animalà Ǚi produse derivate, cu o capacitate maximà mai micà de 50 de kg de
subproduse de origine animalà pe orà sau per lot (instalaǛii de capacitate micÃ) Ǚi
care nu sunt obligate sà deǛinà un permis de operare în conformitate cu Directiva
2000/76/CE:

ॽM9
(a) se utilizeazà numai pentru eliminarea:

(i) cadavrelor animalelor de companie menǛionate la articolul 8 litera (a)

punctul (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(ii) materialelor de categoria 1 menǛionate la articolul 8 literele (b), (e) Ǚi (f),

a materialelor de categoria 2 menǛionate la articolul 9 sau a materialelor
de categoria 3 menǛionate la articolul 10 din regulamentul respectiv; Ǚi

(iii) cadavrelor de ecvine identificate individual din exploataǛii care nu fac

obiectul unor restricǛii sanitare în conformitate cu articolul 4 alineatul (5)
sau cu articolul 5 din Directiva 2009/156/CE, dacà existà autorizaǛie din
partea statului membru;

ॽB
(b) sunt echipate cu un arzÃtor auxiliar, în cazul în care în instalaǛia de capacitate
micà sunt introduse materiale de categoria 1 prevÃzute la articolul 8 litera (b)
din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(c) sunt operate astfel încât subprodusele de origine animalà sà fie transformate
complet în cenuǙÃ.

ॽM8

CAPITOLUL IV

CERINǛE GENERALE PENTRU UTILIZAREA SUBPRODUSELOR DE

ORIGINE ANIMALÃ ǙI A PRODUSELOR DERIVATE DREPT
COMBUSTIBIL

Secǜiunea 1

Cerinǜe generale privind arderea subproduselor de origine animalÄ ǚi a

produselor derivate drept combustibil
1. Operatorii instalaǛiilor de ardere menǛionaǛi la articolul 6 alineatul (6) se
asigurà cà urmÃtoarele condiǛii sunt îndeplinite în instalaǛiile de ardere
aflate sub controlul lor:

(a) Subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate destinate a fi

utilizate drept combustibil trebuie sà fie utilizate în scopul respectiv cât
mai rapid posibil sau sà fie depozitate în condiǛii de siguranǛà pânà la
utilizare.

(b) InstalaǛiile de ardere trebuie sà aplice mÃsuri corespunzÃtoare pentru a

asigura faptul cà curÃǛarea Ǚi dezinfectarea recipientelor Ǚi a vehiculelor
se desfÃǙoarà într-o zonà desemnatà de la faǛa locului, din care apele
reziduale pot fi colectate Ǚi eliminate în conformitate cu legislaǛia
Uniunii, în vederea eliminÃrii riscurilor de contaminare a mediului.

Prin derogare de la cerinǛele prezentate în primul paragraf, recipientele Ǚi

vehiculele utilizate la transportul grÃsimilor topite pot fi curÃǛate Ǚi dezin൘
fectate la sediul unde se aflà instalaǛia de încÃrcare sau la sediul oricÃrei
alte instalaǛii autorizate sau înregistrate în temeiul Regulamentului (CE)
nr. 1069/2009.

(c) InstalaǛiile de ardere trebuie sà fie situate pe o fundaǛie bine drenatÃ.

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 35

ॽM8
(d) InstalaǛiile de ardere trebuie sà aplice mÃsuri corespunzÃtoare de protecǛie
împotriva dÃunÃtorilor. În acest scop, trebuie sà se utilizeze un program
documentat de control al dÃunÃtorilor.

(e) Personalul trebuie sà aibà acces la dotÃri adecvate pentru igienÃ

personalÃ, cum ar fi sÃli de baie, vestiare Ǚi cÃzi, dacà este necesar,
pentru a se preveni riscurile contaminÃrii echipamentului de manipulare
a animalelor de fermà sau a furajelor acestora.

(f) Procedurile de curÃǛare Ǚi dezinfectare trebuie sà fie stabilite Ǚi docu൘

mentate pentru toate pÃrǛile instalaǛiei de ardere. Pentru curÃǛare se
folosesc echipamente Ǚi agenǛi de curÃǛare adecvaǛi.

(g) Controlul igienei trebuie sà includà inspecǛii regulate ale mediului Ǚi ale
echipamentelor. Calendarul inspecǛiilor Ǚi rezultatele acestora trebuie sÃ
fie documentate Ǚi pÃstrate cel puǛin doi ani.

(h) În cazul în care grÃsimile topite sunt utilizate drept combustibil pentru
ardere în motoarele fixe cu ardere internà situate în fabrici autorizate sau
înregistrate de prelucrare a alimentelor sau a furajelor, prelucrarea
alimentelor sau a furajelor în acelaǙi loc trebuie sà se desfÃǙoare în
condiǛii de separare stricte.

2. Operatorii instalaǛiilor de ardere iau toate mÃsurile de precauǛie necesare în

ceea ce priveǙte recepǛia subproduselor de origine animalà sau a produselor
derivate pentru a preveni sau a limita, în mÃsura posibilului, riscurile pentru
sÃnÃtatea umanà sau animalà Ǚi pentru mediu.

3. Animalele nu trebuie sà aibà acces la instalaǛia de ardere sau la subprodusele

de origine animalà Ǚi la produsele derivate care urmeazà a fi arse sau la
cenuǙa care rezultà din ardere.

4. În cazul în care instalaǛia de ardere este situatà într-o exploataǛie în care se

aflà animale din specii destinate producǛiei de alimente:

(a) trebuie sà existe o separare fizicà completà între echipamentele de ardere

Ǚi animale, incluzând furajele Ǚi aǙternutul acestora;

(b) echipamentele trebuie sà fie dedicate în exclusivitate funcǛionÃrii insta൘

laǛiei de ardere Ǚi sà nu fie utilizate altundeva în exploataǛie, cu excepǛia
cazului în care aceasta au fost curÃǛate Ǚi dezinfectate eficient înainte de
o astfel de utilizare;

(c) personalul care lucreazà în instalaǛia de ardere trebuie sà îǙi schimbe

îmbrÃcÃmintea exterioarà Ǚi încÃlǛÃmintea Ǚi sà aplice mÃsuri de igienÃ
personalà înainte de manipularea animalelor din exploataǛia curentà sau
din orice altà exploataǛie sau a hranei animalelor sau a aǙternutului
acestora.

5. Subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate care urmeazà sà fie

arse drept combustibil Ǚi reziduurile de ardere trebuie sà fie depozitate într-o
zonà dedicatà închisà Ǚi acoperità sau în recipiente acoperite Ǚi etanǙe.

6. Combustia subproduselor de origine animalà sau a produselor derivate este

efectuatà în condiǛii care împiedicà contaminarea hranei pentru animale.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 36

ॽM8
Secǜiunea 2

Condiǜii de exploatare a instalaǜiilor de ardere

1. InstalaǛiile de ardere trebuie sà fie proiectate, construite, echipate Ǚi
exploatate astfel încât, chiar Ǚi în cele mai nefavorabile condiǛii, subprodusele
de origine animalà Ǚi produsele derivate sà fie tratate cel puǛin 2 secunde la
temperatura de 850 °C sau cel puǛin 0,2 secunde la temperatura de 1 100 °C.

2. Gazul care rezultà din proces este expus, într-o manierà controlatà Ǚi
omogenÃ, timp de 2 secunde la temperatura de 850 °C sau timp de 0,2
secunde la temperatura de 1 100 °C.

Temperatura trebuie sà fie mÃsuratà în apropierea peretelui intern sau într-un

alt punct reprezentativ al camerei de ardere, astfel cum a fost autorizat de
cÃtre autoritatea competentÃ.

3. Tehnicile automatizate se utilizeazà pentru monitorizarea parametrilor Ǚi a

condiǛiilor relevante pentru procesul de ardere.

4. Rezultatele mÃsurÃtorilor temperaturii sunt înregistrate automat Ǚi prezentate

în mod corespunzÃtor, astfel încât sà îi permità autoritÃǛii competente sÃ
verifice respectarea condiǛiilor de funcǛionare autorizate menǛionate la
punctele 1 Ǚi 2, în conformitate cu procedurile care urmeazà sà fie decise
de autoritatea relevantÃ.

5. Operatorul unei instalaǛii de ardere se asigurà cà arderea combustibilului se

realizeazà astfel încât conǛinutul de carbon organic total din zgurà Ǚi din
cenuǙa decantatà sà fie mai mic de 3 % din greutatea materialului în stare
uscatà sau astfel încât pierderea prin ardere a acestora sà fie mai micà de 5 %
din aceastà greutate.

Secǜiunea 3

Reziduuri de ardere
1. Cantitatea Ǚi nocivitatea reziduurilor de ardere trebuie sà fie reduse la
minimum. Astfel de reziduuri trebuie sà fie recuperate sau, dacà nu este
posibil, eliminate sau utilizate în conformitate cu legislaǛia relevantà a
Uniunii.

2. Transportul Ǚi depozitarea intermediarà a reziduurilor uscate, inclusiv a

pulberilor, se efectueazà în recipiente închise sau într-un alt mod prin care
sà se previnà rÃspândirea în mediu.

Secǜiunea 4

Defecǜiuni sau condiǜii de funcǜionare anormale

1. InstalaǛia de ardere trebuie sà fie dotatà cu sisteme care închid automat
operaǛiunile în cazul unei defecǛiuni sau al unor condiǛii de funcǛionare
anormale pânà în momentul în care se pot relua operaǛiunile normale.

2. Subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate incomplet arse trebuie

sà fie arse din nou sau eliminate prin metode menǛionate la articolele 12, 13
Ǚi 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, altele decât eliminarea într-un
depozit de deǙeuri autorizat.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 37

ॽM8
CAPITOLUL V

TIPURI DE INSTALAǛII ǙI DE COMBUSTIBILI CARE POT FI

UTILIZATE PENTRU ARDERE ǙI CERINǛE SPECIFICE PENTRU
ANUMITE TIPURI DE INSTALAǛII

A. Motoare fixe cu ardere internÃ

1. Materii prime:

Pentru acest proces, o fracǛiune de grÃsimi derivatà din subproduse de

origine animalà din toate categoriile poate fi utilizatà dacà îndeplineǙte
urmÃtoarele condiǛii:

(a) în afara cazurilor în care s-au utilizat uleiul de peǙte sau grÃsimile
topite produse în conformitate cu secǛiunea VIII sau, respectiv, XII,
din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, fracǛia de grÃsime
derivatà din subproduse de origine animalà trebuie sà fie prelucratà în
prealabil utilizând:

(i) în cazul unei fracǛii de grÃsime obǛinute din materiale din

categoria 1 Ǚi 2, oricare dintre metodele de prelucrare nr. 1 - 5,
astfel cum sunt prezentate în capitolul III din anexa IV.

În cazul în care aceastà grÃsime este transportatÃ, prin intermediul

unui sistem de transport închis care nu poate fi ocolit, autorizat de
autoritatea competentÃ, de la instalaǛia de prelucrare în vederea
arderii directe imediate, marcarea permanentà cu
gliceroltriheptanoat (GTH) menǛionatà în anexa VIII capitolul V
punctul 1 nu este necesarÃ;

(ii) în cazul unei fracǛii de grÃsime obǛinute din materiale din

categoria 3, oricare dintre metodele de prelucrare nr. 1-5 sau
metoda de prelucrare 7, astfel cum sunt prezentate în capitolul
III din anexa IV;

(iii) în cazul materialelor derivate din peǙte, oricare dintre metodele de

prelucrare nr. 1-7, astfel cum sunt prezentate în capitolul III din
anexa IV;

(b) fracǛia de grÃsime trebuie sà fie separatà de proteine, iar în cazul

grÃsimii obǛinute de la rumegÃtoare Ǚi destinate arderii în altà insta൘
laǛie, trebuie îndepÃrtate impuritÃǛile insolubile al cÃror nivel depÃǙeǙte
0,15 % ca greutate.

2. Metodologie:

Arderea grÃsimilor animale drept combustibil într-un motor fix cu ardere

internà se realizeazà în modul urmÃtor:

(a) fracǛiile de grÃsime menǛionate la punctul 1 literele (a) Ǚi (b) trebuie

supuse arderii:

(i) în condiǛiile prezentate în secǛiunea 2 punctul 1 din capitolul IV;

sau

(ii) utilizând parametri de prelucrare prin care se obǛine un rezultat

echivalent condiǛiilor de la punctul (i) Ǚi care sunt autorizaǛi de
autoritatea competentÃ;

(b) arderea materiilor de origine animalà care nu sunt grÃsimi nu trebuie

permisÃ;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 38

ॽM8
(c) grÃsimile animale derivate din categoria 1 sau categoria 2 arse în sedii
autorizate sau înregistrate în conformitate cu Regulamentele (CE)
nr. 852/2004, 853/2004, 183/2005 sau în locuri publice trebuie sà fi
fost prelucrate prin metoda 1, astfel cum se menǛioneazà în capitolul
III din anexa IV;

(d) arderea grÃsimilor animale trebuie sà fie efectuatà în conformitate cu

legislaǛia Uniunii privind protecǛia mediului, în particular în ceea ce
priveǙte standardele Ǚi cerinǛele legislaǛiei respective, precum Ǚi cu
cerinǛele referitoare la cele mai bune tehnici disponibile pentru
controlul Ǚi monitorizarea emisiilor.

3. CondiǛii de funcǛionare:

Prin derogare de la cerinǛele prezentate în capitolul IV secǛiunea 2 punctul

2 primul paragraf, cerinǛele bazate pe alǛi parametri de prelucrare, care
asigurà un rezultat echivalent în ceea ce priveǙte mediul, pot fi autorizate
de autoritatea competentà responsabilà cu problemele de mediu.

B. InstalaǛii de ardere situate în exploataǛii în care dejecǛiile de pÃsÃri de curte

sunt utilizate drept combustibil
1. Tipul de instalaǛie:

InstalaǛie de ardere situatà într-o exploataǛie, cu o putere termicà nominalÃ

totalà care nu depÃǙeǙte 5 MW.

2. Materii prime Ǚi domeniu de aplicare:

Doar dejecǛii neprelucrate de pÃsÃri de curte, astfel cum se menǛioneazà la

articolul 9 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, destinate util൘
izÃrii drept combustibil pentru ardere în conformitate cu cerinǛele de la
punctele 3-5.

Arderea altor subproduse de origine animalà sau a altor produse derivate Ǚi

a dejecǛiilor provenite de la alte specii sau generate în afara exploataǛiei, în
scopul utilizÃrii drept combustibil, nu este permisà în instalaǛiile de ardere
situate într-o exploataǛie menǛionate la punctul 1.

3. CerinǛe specifice pentru dejecǛiile de pÃsÃri de curte utilizate drept

combustibil pentru ardere:

(a) DejecǛiile se depoziteazà în siguranǛà într-un spaǛiu de depozitare

închis pentru a minimiza necesitatea de manipulare suplimentarà Ǚi
pentru a preveni contaminarea altor zone dintr-o exploataǛie în care
se aflà animale din specii destinate producǛiei de alimente.

(b) InstalaǛia de ardere din exploataǛie trebuie sà fie echipatà cu:

(i) un sistem de gestionare automatà a combustibilului pentru a

introduce combustibilul direct în camera de ardere, fÃrà manipulÃri
suplimentare;

(ii) un arzÃtor auxiliar care trebuie sà fie utilizat în timpul oper൘

aǛiunilor de pornire Ǚi de oprire pentru a se asigura cà cerinǛele
de temperaturà prevÃzute în secǛiunea 2 punctul 2 din capitolul IV
sunt îndeplinite în orice moment în timpul operaǛiunilor respective
Ǚi atât timp cât în camera de ardere se aflà material nears.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 39

ॽM8
4. Valori limità ale emisiilor Ǚi cerinǛe de monitorizare:

(a) Emisiile de dioxid de sulf, de oxizi de azot (Ǚi anume suma dintre
monoxidul de azot Ǚi dioxidul de azot, exprimatà ca dioxid de azot) Ǚi
de materii sub formà de particule nu trebuie sà depÃǙeascà urmÃtoarele
valori limità ale emisiilor, exprimate în mg/Nm3 la temperatura de
273,15 K, la presiunea de 101,3 kPa Ǚi în condiǛiile unui conǛinut
de oxigen de 11 %, dupà ajustarea în funcǛie de conǛinutul în
vapori de apà al gazelor reziduale:

Valoare limità ale emisiilor, în mg/

Poluant
Nm3

Dioxid de sulf 50

Oxizi de azot (ca NO2) 200

Materie sub formà de particule 10

(b) Operatorul instalaǛiei de ardere din exploataǛie efectueazà mÃsurÃtori

cel puǛin anuale ale dioxidului de sulf, ale oxizilor de azot Ǚi ale
materiilor aflate sub formà de particule.

Ca alternativà la mÃsurÃtorile menǛionate la primul paragraf, pentru a

determina emisiile de dioxid de sulf pot fi utilizate alte proceduri
verificate Ǚi autorizate de cÃtre autoritatea competentÃ.

Monitorizarea se efectueazà de cÃtre sau în numele operatorului, în

conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu sunt disponibile
standarde CEN, se aplicà standardele ISO, standardele naǛionale sau
alte standarde internaǛionale prin care se asigurà obǛinerea unor date de
calitate ǙtiinǛificà echivalentÃ.

(c) Toate rezultatele se înregistreazÃ, se prelucreazà Ǚi se prezintà astfel

încât sà permità autoritÃǛii competente sà verifice respectarea valorilor
limità ale emisiilor.

(d) În cazul instalaǛiilor de ardere din exploataǛie care utilizeazà echi൘

pamente secundare de reducere a emisiilor pentru a se încadra în
valorile limità ale acestora, funcǛionarea eficace a echipamentelor
respective este monitorizatà continuu, iar rezultatele acesteia se înreg൘
istreazÃ.

(e) În cazul nerespectÃrii valorilor limità ale emisiilor menǛionate la litera

(a) sau în cazul în care o instalaǛie de ardere din exploataǛie nu
îndeplineǙte cerinǛele de la capitolul IV secǛiunea 2 punctul 1, oper൘
atorii informeazà imediat autoritatea competentà Ǚi iau mÃsurile
necesare pentru a restabili conformitatea în cel mai scurt timp
posibil. În cazul în care conformitatea nu poate fi restabilitÃ,
autoritatea competentà suspendà funcǛionarea instalaǛiei Ǚi îi retrage
autorizaǛia.

5. ModificÃri ale funcǛionÃrii Ǚi defecǛiuni:

(a) Operatorul notificà autoritÃǛii competente cu privire la orice modificare

planificatà vizând instalaǛia de ardere din exploataǛie care i-ar putea
afecta emisiile cu cel puǛin o lunà înainte de data la care se realizeazÃ
modificarea.

(b) Operatorul ia mÃsurile necesare pentru ca perioadele de pornire Ǚi de

oprire a instalaǛiilor de ardere din exploataǛie Ǚi perioadele corespun൘
zÃtoare oricÃror defecǛiuni sà fie cât mai scurte cu putinǛÃ. În cazul
unei funcǛionÃri deficitare sau a unei defecǛiuni a echipamentelor
secundare de reducere a emisiilor, operatorul informeazà imediat
autoritatea competentÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 40

ॽM14
C. InstalaǛii de ardere în care se utilizeazà drept combustibil dejecǛii provenite de
la animalele de fermÃ, altele decât dejecǛiile provenite de la pÃsÃrile de curte
prevÃzute la punctul B
1. Tipul de instalaǛie:
InstalaǛie de ardere cu o putere termicà nominalà totalà de maximum
50 MW.
2. Materii prime:
Doar dejecǛii provenite de la animalele de fermÃ, altele decât dejecǛiile
provenite de la pÃsÃrile de curte prevÃzute la punctul B, care urmeazà sÃ
fie utilizate drept combustibil pentru ardere în conformitate cu cerinǛele
stabilite la punctul 3.
Arderea altor subproduse de origine animalà sau a altor produse derivate,
utilizate drept combustibil, nu este permisà în instalaǛiile de ardere
menǛionate la punctul 1. DejecǛiile provenite de la animalele de fermÃ,
altele decât dejecǛiile provenite de la pÃsÃrile de curte prevÃzute la punctul
B, generate în afara exploataǛiei nu trebuie sà intre în contact cu animalele
de fermÃ.
3. Metodologie:
InstalaǛiile de ardere în care se utilizeazà drept combustibil dejecǛii
provenite de la animalele de fermÃ, altele decât dejecǛiile provenite de la
pÃsÃrile de curte prevÃzute la punctul B, respectà cerinǛele stabilite la
punctul B subpunctele 3, 4 Ǚi 5.
4. Derogare Ǚi perioadà de tranziǛie:
Autoritatea competentà din statul membru în cauzÃ, responsabilà cu
aspectele de mediu, poate:
(a) prin derogare de la punctul B subpunctul 3 litera (b) punctul (ii), sÃ
acorde instalaǛiilor de ardere aflate în stare de funcǛionare la 2 august
2017 o perioadà de timp suplimentarà de maximum 6 ani pentru a se
conforma cerinǛelor capitolului IV secǛiunea 2 punctul 2 primul
paragraf din anexa III la prezentul regulament;
(b) prin derogare de la punctul B subpunctul 4, sà autorizeze emisii de
particule de maximum 50 mg/m3, cu condiǛia ca puterea termicÃ
nominalà totalà a instalaǛiilor de ardere sà nu depÃǙeascà 5 MW;
(c) prin derogare de la punctul B subpunctul 3 litera (b) punctul (i), sÃ
autorizeze introducerea manualà a dejecǛiilor provenite de la ecvidee
drept combustibil în camera de ardere, în cazul în care puterea termicÃ
nominalà totalà nu depÃǙeǙte 0,5 MW.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 41

ॽB
ANEXA IV

PRELUCRAREA

CAPITOLUL I

CERINǛE PRIVIND INSTALAǛIILE DE PRELUCRARE ǙI ANUMITE

ALTE INSTALAǛII ǙI UNITÃǛI

Secǜiunea 1

Condiǜii generale
1. InstalaǛiile de prelucrare îndeplinesc urmÃtoarele cerinǛe privind prelucrarea
prin sterilizare sub presiune sau în conformitate cu metodele de prelucrare
prevÃzute la articolul 15 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009:

(a) InstalaǛiile de prelucrare trebuie sà nu fie situate în acelaǙi loc cu

abatoarele sau alte unitÃǛi autorizate sau înregistrate în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sau cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004,
cu excepǛia cazului în care riscurile pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ
care rezultà din prelucrarea subproduselor de origine animalà care provin
din astfel de abatoare sau alte unitÃǛi sunt controlate prin respectarea cel
puǛin a urmÃtoarelor condiǛii:

(i) instalaǛia de prelucrare trebuie sà fie separatà fizic de abator sau de

alte unitÃǛi, unde este cazul prin amplasarea unitÃǛii de prelucrare
într-o clÃdire complet separatà de abator sau de alte unitÃǛi;

(ii) în instalaǛia de prelucrare trebuie sà se instaleze Ǚi sà se utilizeze

urmÃtoarele:

— un sistem de bandà rulantà care leagà instalaǛia de prelucrare de

abator sau alte unitÃǛi Ǚi care nu poate fi ocolit;

— intrÃri, zone de recepǛie, echipamente Ǚi ieǙiri separate, atât

pentru instalaǛia de prelucrare, cât Ǚi pentru abator sau unitÃǛi;

(iii) trebuie luate mÃsuri pentru prevenirea rÃspândirii riscurilor prin

intermediul personalului comun instalaǛiei de prelucrare Ǚi abatorului
sau altor unitÃǛi;

(iv) persoanele neautorizate Ǚi animalele trebuie sà nu aibà acces la

instalaǛia de prelucrare.

Prin derogare de la punctele (i) – (iv), în cazul unitÃǛilor de prelucrare a

materialelor de categoria 3, autoritatea competentà poate autoriza alte
condiǛii în locul celor stabilite la aceste puncte, care sà reducà riscurile
pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ, inclusiv riscurile rezultate din
prelucrarea materialelor de categoria 3 provenite din unitÃǛi exterioare
autorizate sau înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 sau cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

Statele membre informeazà Comisia Ǚi celelalte state membre în cadrul

Comitetului permanent pentru lanǛul alimentar Ǚi sÃnÃtatea animalÃ
prevÃzut la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 în legÃturà cu utilizarea acestei derogÃri de cÃtre autori൘
tÃǛile lor competente;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 42

ॽB
(b) InstalaǛia de prelucrare trebuie sà aibà un sector curat Ǚi un sector murdar,
separate în mod corespunzÃtor. Sectorul murdar trebuie sà cuprindà un
spaǛiu acoperit pentru recepǛionarea subproduselor de origine animalà Ǚi
trebuie sà fie construit astfel încât sà fie uǙor de curÃǛat Ǚi dezinfectat.
Podelele trebuie sà fie construite astfel încât sà faciliteze drenarea
lichidelor;

(c) InstalaǛia de prelucrare trebuie sà fie prevÃzutà cu dotÃri adecvate,

inclusiv lavabouri, vestiare Ǚi chiuvete pentru personal;

(d) InstalaǛia de prelucrare trebuie sà aibà o capacitate suficientà de producǛie

de apà caldà Ǚi abur pentru prelucrarea subproduselor de origine animalÃ;

(e) Sectorul murdar trebuie, dupà caz, sà conǛinà echipamente pentru

reducerea dimensiunii subproduselor de origine animalà Ǚi echipamente
pentru încÃrcarea subproduselor de origine animalà zdrobite în unitatea de
prelucrare;

(f ) Dacà este necesar tratamentul termic, toate instalaǛiile trebuie sà fie dotate
cu:

(i) echipament de mÃsurare pentru monitorizarea temperaturii în funcǛie

de timp Ǚi, dacà se aplicà metodei de prelucrare utilizate, a presiunii
în punctele critice;

(ii) dispozitive de înregistrare pentru înregistrarea continuà a rezultatelor

acestor mÃsurÃtori astfel încât acestea sà rÃmânà accesibile pentru
verificÃri Ǚi controale oficiale;

(iii) un sistem de siguranǛà adecvat care sà previnà încÃlzirile insufi൘

ciente;

(g) Pentru a se preveni recontaminarea produselor derivate prin introducerea

de subproduse de origine animalÃ, trebuie sà existe o separare clarà a
zonei din instalaǛie unde sunt descÃrcate subprodusele de origine animalÃ
care urmeazà sà fie prelucrate de zonele prevÃzute pentru prelucrarea
produsului în cauzà Ǚi pentru depozitarea produsului derivat.

2. InstalaǛiile de prelucrare trebuie sà dispunà de dotÃri adecvate pentru

curÃǛarea Ǚi dezinfectarea containerelor sau a recipientelor în care se
primesc subprodusele de origine animalà Ǚi a mijloacelor de transport,
altele decât navele, în care acestea sunt transportate.

3. Trebuie sà existe dotÃri adecvate pentru dezinfectarea roǛilor vehiculelor Ǚi a

altor pÃrǛi ale vehiculului, dupà caz, la plecarea din sectorul murdar al insta൘
laǛiei de prelucrare.

4. Toate instalaǛiile de prelucrare trebuie sà aibà un sistem de eliminare a apelor

uzate care îndeplineǙte cerinǛele prevÃzute de autoritatea competentà în
conformitate cu legislaǛia Uniunii.

5. InstalaǛia de prelucrare trebuie sà dispunà de propriul sÃu laborator sau sÃ

foloseascà serviciile unui laborator extern. Laboratorul trebuie sà fie echipat
pentru efectuarea analizelor necesare Ǚi sà fie autorizat de autoritatea
competentà pe baza unei evaluÃri a capacitÃǛii laboratorului de a efectua
analizele respective, sà fie acreditat în conformitate cu standardele
recunoscute la nivel internaǛional sau sà se supunà controalelor periodice
ale autoritÃǛii competente în vederea evaluÃrii capacitÃǛii laboratorului de a
efectua aceste analize.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 43

ॽB
6. În cazul în care, pe baza unei evaluÃri a riscurilor, volumul de produse tratate
impune prezenǛa periodicà sau permanentà a autoritÃǛii competente, instalaǛia
de prelucrare trebuie sà fie prevÃzutà cu o încÃpere dotatà în mod adecvat
care poate fi încuiatà Ǚi care sà fie utilizatà exclusiv de cÃtre serviciul de
inspecǛie.

Secǜiunea 2

Epurarea apelor uzate

1. InstalaǛiile de prelucrare a materialelor de categoria 1 Ǚi alte unitÃǛi în care
sunt eliminate materiale cu risc specificat, precum Ǚi abatoarele Ǚi instalaǛiile
de prelucrare a materialelor de categoria 2, dispun de un proces de pretratare
pentru reǛinerea Ǚi colectarea materialelor de origine animalà ca o primà etapÃ
a epurÃrii apelor uzate.

Echipamentul utilizat în procesul de pretratare constà din bazine colectoare

sau site cu dimensiunile ochiurilor de cel mult 6 mm situate în avalul
procesului sau din sisteme echivalente care asigurà faptul cà particulele
solide din apele uzate care trec prin aceste site nu depÃǙesc 6 mm.

2. Apele uzate provenite de la unitÃǛile menǛionate la punctul 1 trebuie sà treacÃ

printr-un proces de pretratare care asigurà filtrarea tuturor apelor uzate înainte
de a fi evacuate din unitÃǛile respective. Nu se utilizeazà zdrobirea, macerarea
sau orice alte prelucrÃri sau aplicarea presiunii care ar putea facilita trecerea
materialelor solide de origine animalà prin procesul de pretratare.

3. Toate materialele de origine animalà reǛinute de procesul de pretratare al

unitÃǛilor menǛionate la punctul 1 se colecteazà Ǚi se transportà ca materiale
de categoria 1 sau categoria 2, dupà caz, Ǚi sunt eliminate în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

4. Apele uzate care au trecut de procesul de pretratare din unitÃǛile menǛionate la

punctul 1 Ǚi apele uzate din alte unitÃǛi care manipuleazà sau prelucreazÃ
subproduse de origine animalà se epureazà în conformitate cu legislaǛia
Uniunii, fÃrà restricǛii în conformitate cu prezentul regulament.

5. În plus faǛà de cerinǛele prevÃzute la punctul 4, autoritatea competentà poate

obliga operatorii sà epureze apele uzate provenite din sectorul murdar al
instalaǛiilor de prelucrare Ǚi din instalaǛiile sau unitÃǛile care efectueazà oper൘
aǛiuni intermediare cu materiale de categoria 1 sau categoria 2 sau care
depoziteazà materiale de categoria 1 sau categoria 2, în conformitate cu
condiǛiile care asigurà reducerea riscurilor prezentate de agenǛii patogeni.

6. FÃrà a aduce atingere dispoziǛiilor de la punctele 1 – 5, se interzice eliminarea

subproduselor de origine animalà prin sistemul de ape uzate, inclusiv a
sângelui Ǚi a laptelui sau a produselor derivate.

Cu toate acestea, materialele de categoria 3 care constau din nÃmoluri

rezultate în urma centrifugÃrii sau separÃrii pot fi eliminate prin sistemul de
ape uzate, cu condiǛia ca acestea sà fi fost supuse unuia dintre tratamentele
pentru nÃmolurile rezultate în urma centrifugÃrii sau separÃrii prevÃzute în
anexa X capitolul II secǛiunea 4 partea III din prezentul regulament.

Secǜiunea 3

Cerinǜe specifice privind prelucrarea materialelor de categoria 1 ǚi

categoria 2
Amplasarea instalaǛiilor de prelucrare a materialelor de categoria 1 Ǚi categoria 2
trebuie sà asigure o separare totalà a materialelor de categoria 1 de materialele de
categoria 2, de la recepǛionarea materiilor prime pânà la expedierea produsului
derivat rezultat, cu excepǛia cazului în care un amestec de materiale de categoria
1 Ǚi categoria 2 este prelucrat ca material de categoria 1.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 44

ॽB
Secǜiunea 4

Cerinǜe specifice privind prelucrarea materialelor de categoria 3

În plus faǛà de condiǛiile generale stabilite în secǛiunea 1, se aplicà Ǚi urmÃtoarele
cerinǛe:

1. InstalaǛiile de prelucrare a materialelor de categoria 3 nu pot fi amplasate în

aceeaǙi locaǛie cu instalaǛiile de prelucrare a materialelor de categoria 1 sau 2,
cu excepǛia cazului în care acestea se aflà într-o clÃdire complet separatÃ.

2. Cu toate acestea, autoritatea competentà poate autoriza prelucrarea materi൘

alelor de categoria 3 într-o locaǛie care manipuleazà sau prelucreazÃ
materiale de categoria 1 sau categoria 2, dacà se previne contaminarea
încruciǙatà prin:

(a) amplasarea incintelor, în special dispunerea zonelor de recepǛie, precum Ǚi

prin manipularea ulterioarà a materiilor prime;

(b) dispunerea Ǚi gestionarea echipamentului utilizat pentru prelucrare,

inclusiv dispunerea Ǚi gestionarea unor linii de prelucrare separate sau
proceduri de curÃǛire care exclud propagarea oricÃror riscuri potenǛiale
pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ; Ǚi

(c) dispunerea Ǚi gestionarea zonelor de depozitare temporarà a produselor

finite.

3. InstalaǛiile de prelucrare a materialelor de categoria 3 trebuie sà fie prevÃzute

cu o instalaǛie de verificare a prezenǛei corpurilor strÃine, cum ar fi materialele
de ambalaj sau bucÃǛile de metal, din subprodusele de origine animalà sau
produsele derivate, dacà acestea prelucreazà materiale destinate hrÃnirii
animalelor. Astfel de corpuri strÃine se îndepÃrteazà înainte sau în cursul
prelucrÃrii.

CAPITOLUL II

CERINǛE PRIVIND IGIENA ǙI PRELUCRAREA

Secǜiunea 1

Cerinǜe generale de igienÄ

În plus faǛà de cerinǛele generale de igienà prevÃzute la articolul 25 din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, instalaǛiile de prelucrare dispun de un
program documentat de control al dÃunÃtorilor pentru implementarea sistemelor
de protecǛie împotriva dÃunÃtorilor, cum ar fi insectele, rozÃtoarele Ǚi pÃsÃrile,
prevÃzute la articolul 25 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv.

Secǜiunea 2

Cerinǜe generale privind prelucrarea

1. Pentru monitorizarea continuà a condiǛiilor de prelucrare trebuie sà se folo൘
seascà aparate de mÃsurà Ǚi dispozitive de înregistrare calibrate corespunzÃtor.
Trebuie pÃstrate evidenǛe care sà indice data calibrÃrii aparatelor de mÃsurà Ǚi
a dispozitivelor de înregistrare.

2. Materiile prime care ar putea sà nu fi fost supuse tratamentului termic spec൘

ificat, cum ar fi materialul eliminat la începutul procesului sau scurgerile din
fierbÃtoare, trebuie recirculate prin instalaǛia de tratament termic sau colectate
Ǚi reprelucrate sau eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009.

Secǜiunea 3

Metode de prelucrare a materialelor de categoria 1 ǚi categoria 2

Cu excepǛia cazului în care autoritatea competentà impune aplicarea sterilizÃrii
sub presiune (metoda 1), materialele de categoria 1 Ǚi categoria 2 se prelucreazÃ
în conformitate cu metodele de prelucrare 2, 3, 4 sau 5 prevÃzute în capitolul III.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 45

ॽB
Secǜiunea 4

Prelucrarea materialelor de categoria 3

1. Pentru fiecare metodà de prelucrare conform capitolului III, punctele critice de
control care determinà amploarea tratamentelor termice aplicate la prelucrare
includ:

(a) dimensiunea particulelor materiilor prime;

(b) temperatura atinsà în procesul de tratament termic;

(c) presiunea, dacà se aplicà materiilor prime;

(d) durata procesului de tratament termic sau viteza de alimentare pentru un

sistem continuu. Pentru fiecare punct critic de control aplicabil trebuie
specificate standarde de prelucrare minime.

2. În cazul tratamentelor chimice care au fost autorizate de autoritatea

competentà ca metoda de prelucrare 7 în conformitate cu capitolul III litera
G, punctele critice de control care determinà amploarea tratamentelor chimice
aplicate includ ajustarea pH-ului care a fost realizatÃ.

3. ÎnregistrÃrile se pÃstreazà timp de cel puǛin doi ani pentru a dovedi aplicarea
valorilor de prelucrare minime pentru fiecare punct critic de control.

4. Materialele de categoria 3 se prelucreazà în conformitate cu oricare din

metodele de prelucrare 1 – 5 sau cu metoda de prelucrare 7 sau, în cazul
materialelor provenite de la animale acvatice, cu oricare din metodele de
prelucrare 1 – 7, în conformitate cu capitolul III.

CAPITOLUL III

METODE DE PRELUCRARE STANDARD

A. Metoda de prelucrare 1 (sterilizare sub presiune)

Reducere
1. Dacà dimensiunea particulelor subproduselor de origine animalà care
sunt prelucrate este mai mare de 50 de milimetri, dimensiunea subpro൘
duselor de origine animalà trebuie sà fie redusà cu ajutorul echipa൘
mentelor corespunzÃtoare, reglate astfel încât dimensiunea particulelor
dupà reducere sà nu fie mai mare de 50 de milimetri. EficienǛa echipa൘
mentelor trebuie verificatà zilnic, înregistrându-se starea acestora. DacÃ
verificÃrile indicà existenǛa unor particule mai mari de 50 de milimetri,
procesul trebuie oprit Ǚi trebuie efectuate reparaǛii înainte de reluarea
acestuia.

Timp, temperaturà Ǚi presiune

2. Subprodusele de origine animalà cu o dimensiune a particulelor de cel
mult 50 de milimetri trebuie încÃlzite la o temperaturà internà de peste
133 °C timp de cel puǛin 20 de minute fÃrà întrerupere la o presiune
(absolutÃ) de cel puǛin 3 bari. Presiunea trebuie produsà prin evacuarea
totalà a aerului din camera de sterilizare Ǚi înlocuirea acestuia cu aburi
(„aburi saturaǛi”); tratamentul termic poate fi aplicat ca proces unic sau
ca etapà de sterilizare anterioarà sau posterioarà procesului.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 46

ॽB
3. Prelucrarea poate fi efectuatà în sistem discontinuu sau în sistem
continuu.

B. Metoda de prelucrare 2
Reducere
1. Dacà dimensiunea particulelor subproduselor de origine animalà care
urmeazà sà fie prelucrate este mai mare de 150 de milimetri, dimen൘
siunea subproduselor de origine animalà trebuie sà fie redusà cu ajutorul
echipamentelor corespunzÃtoare, reglate astfel încât dimensiunea
particulelor dupà reducere sà nu fie mai mare de 150 de milimetri.
EficienǛa echipamentelor trebuie verificatà zilnic, înregistrându-se
starea acestora. Dacà verificÃrile indicà existenǛa unor particule mai
mari de 150 de milimetri, procesul trebuie oprit Ǚi trebuie efectuate
reparaǛii înainte de reluarea acestuia.

Timp, temperaturà Ǚi presiune

2. Dupà reducere, subprodusele de origine animalà trebuie încÃlzite astfel
încât sà se atingà o temperaturà internà mai mare de 100 °C timp de cel
puǛin 125 de minute, o temperaturà internà mai mare de 110 °C timp de
cel puǛin 120 de minute Ǚi o temperaturà internà mai mare de 120 °C
timp de cel puǛin 50 de minute.

Temperaturile interne pot fi atinse consecutiv sau printr-o combinaǛie

corespunzÃtoare a perioadelor de timp indicate.

3. Prelucrarea se efectueazà în sistem discontinuu.

C. Metoda de prelucrare 3
Reducere
1. Dacà dimensiunea particulelor subproduselor de origine animalà care
urmeazà sà fie prelucrate este mai mare de 30 de milimetri, dimensiunea
subproduselor de origine animalà trebuie sà fie redusà cu ajutorul echi൘
pamentelor corespunzÃtoare, reglate astfel încât dimensiunea particulelor
dupà reducere sà nu fie mai mare de 30 de milimetri. EficienǛa echipa൘
mentelor trebuie verificatà zilnic, înregistrându-se starea acestora. DacÃ
verificÃrile indicà existenǛa unor particule mai mari de 30 de milimetri,
procesul trebuie oprit Ǚi trebuie efectuate reparaǛii înainte de reluarea
acestuia.

Timp, temperaturà Ǚi presiune

2. Dupà reducere, subprodusele de origine animalà trebuie încÃlzite astfel
încât sà se atingà o temperaturà internà mai mare de 100 °C timp de cel
puǛin 95 de minute, o temperaturà internà mai mare de 110 °C timp de
cel puǛin 55 de minute Ǚi o temperaturà internà mai mare de 120 °C timp
de cel puǛin 13 de minute.

Temperaturile interne pot fi atinse consecutiv sau printr-o combinaǛie

corespunzÃtoare a perioadelor de timp indicate.

3. Prelucrarea poate fi efectuatà în sistem discontinuu sau în sistem

continuu.

D. Metoda de prelucrare 4
Reducere
1. Dacà dimensiunea particulelor subproduselor de origine animalà care
urmeazà sà fie prelucrate este mai mare de 30 de milimetri, dimensiunea
subproduselor de origine animalà trebuie sà fie redusà cu ajutorul echi൘
pamentelor corespunzÃtoare, reglate astfel încât dimensiunea particulelor
dupà reducere sà nu fie mai mare de 30 de milimetri. EficienǛa echipa൘
mentelor trebuie verificatà zilnic, înregistrându-se starea acestora. DacÃ
verificÃrile indicà existenǛa unor particule mai mari de 30 de milimetri,
procesul trebuie oprit Ǚi trebuie efectuate reparaǛii înainte de reluarea
acestuia.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 47

ॽB
Timp, temperaturà Ǚi presiune
2. Dupà reducere, subprodusele de origine animalà trebuie introduse într-un
vas în care s-a adÃugat grÃsime Ǚi încÃlzite astfel încât sà se atingà o
temperaturà internà mai mare de 100 °C timp de cel puǛin 16 minute, o
temperaturà internà mai mare de 110 °C timp de cel puǛin 13 minute, o
temperaturà internà mai mare de 120 °C timp de cel puǛin opt minute Ǚi
o temperaturà internà mai mare de 130 °C timp de cel puǛin trei minute.

Temperaturile interne pot fi atinse consecutiv sau printr-o combinaǛie

corespunzÃtoare a perioadelor de timp indicate.

3. Prelucrarea poate fi efectuatà în sistem discontinuu sau în sistem

continuu.

E. Metoda de prelucrare 5
Reducere
1. Dacà dimensiunea particulelor subproduselor de origine animalà care
urmeazà sà fie prelucrate este mai mare de 20 de milimetri, dimensiunea
subproduselor de origine animalà trebuie sà fie redusà cu ajutorul echi൘
pamentelor corespunzÃtoare, reglate astfel încât dimensiunea particulelor
dupà reducere sà nu fie mai mare de 20 de milimetri. EficienǛa echipa൘
mentelor trebuie verificatà zilnic, înregistrându-se starea acestora. DacÃ
verificÃrile indicà existenǛa unor particule mai mari de 20 de milimetri,
procesul trebuie oprit Ǚi trebuie efectuate reparaǛii înainte de reluarea
acestuia.

Timp, temperaturà Ǚi presiune

2. Dupà reducere, subprodusele de origine animalà trebuie încÃlzite pânà la
coagulare, apoi presate astfel încât sà se elimine grÃsimea Ǚi apa din
materialul proteic. Materialul proteic trebuie apoi încÃlzit astfel încât sÃ
se atingà o temperaturà internà mai mare de 80 °C timp de cel puǛin 120
de minute Ǚi o temperaturà internà mai mare de 100 °C timp de cel puǛin
60 de minute.

Temperaturile interne pot fi atinse consecutiv sau printr-o combinaǛie

corespunzÃtoare a perioadelor de timp indicate.

3. Prelucrarea poate fi efectuatà în sistem discontinuu sau în sistem

continuu.

F. Metoda de prelucrare 6 (pentru subproduse de origine animalà de categoria

3 provenite numai de la animale acvatice sau nevertebrate acvatice)
Reducere
1. Subprodusele de origine animalà trebuie reduse astfel încât dimensiunea
particulelor sà fie de cel mult:

(a) 50 mm, în cazul tratamentului termic în conformitate cu punctul 2

litera (a); sau

(b) 30 mm, în cazul tratamentului termic în conformitate cu punctul 2

litera (b).

Acestea trebuie amestecate apoi cu acid formic pentru a reduce Ǚi a

menǛine pH-ul la cel mult 4,0. Amestecul trebuie depozitat timp de
cel puǛin 24 de ore înainte de aplicarea altui tratament.

Timp, temperaturà Ǚi presiune

2. Dupà reducere, amestecul trebuie încÃlzit la:

(a) o temperaturà internà de cel puǛin 90 °C timp de cel puǛin 60 de

minute; sau
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 48

ॽB
(b) o temperaturà internà de cel puǛin 70 °C timp de cel puǛin 60 de
minute.

În cazul în care se utilizeazà un sistem continuu, avansarea produsului

prin convertorul de cÃldurà trebuie sà fie controlatà cu ajutorul unor
comenzi mecanice care sà limiteze deplasarea acestuia astfel încât la
sfârǙitul operaǛiunii de tratament termic produsul sà fi trecut printr-un
ciclu suficient în ceea ce priveǙte atât timpul, cât Ǚi temperatura.

3. Prelucrarea poate fi efectuatà în sistem discontinuu sau în sistem

continuu.

G. Metoda de prelucrare 7
1. Orice metodà de prelucrare autorizatà de autoritatea competentà pentru
care operatorul sau autoritatea competentà a demonstrat urmÃtoarele:

(a) identificarea riscurilor relevante prezentate de materiile prime, având

în vedere originea materialelor, precum Ǚi a riscurilor potenǛiale
având în vedere starea de sÃnÃtate a animalelor din statul membru
respectiv sau zona în care metoda urmeazà sà fie utilizatÃ;

(b) capacitatea metodei de prelucrare de a reduce riscurile menǛionate la

un nivel care nu prezintà niciun risc semnificativ pentru sÃnÃtatea
publicà sau animalÃ;

(c) prelevarea zilnicà de probe din produsul finit pe o perioadà de 30 de

zile de producǛie cu respectarea urmÃtoarelor standarde microbi൘
ologice:

(i) Probe de material prelevate direct dupà tratament:

Clostridium perfringens: absent în 1 g de produs

(ii) Probe de material prelevate în timpul depozitÃrii sau la scoaterea

din depozit:

Salmonella: absenǛÃ în 25 g: n = 5, c = 0, m = 0, M = 0

Enterobacteriaceae: n = 5, c = 2; m = 10; M = 300 în 1 g

unde:

n = numÃrul de probe de analizat;

m = valoarea prag pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este

considerat satisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din
toate probele este mai mic sau egal cu m;

M = valoarea maximà pentru numÃrul de bacterii; rezultatul

este considerat nesatisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii
din una sau mai multe probe este egal cu M sau mai
mare; Ǚi

c = numÃrul de probe în care numÃrul de bacterii poate fi

cuprins între m Ǚi M, probele putând fi considerate
totuǙi acceptabile dacà numÃrul de bacterii din
celelalte probe este mai mic sau egal cu m.

2. Detaliile privind punctele critice de control pe baza cÃrora fiecare

instalaǛie de prelucrare respectà în mod satisfÃcÃtor standardele microbi൘
ologice trebuie sà fie înregistrate Ǚi pÃstrate astfel încât operatorul sau
autoritatea competentà sà poatà monitoriza funcǛionarea instalaǛiei de
prelucrare. InformaǛiile care se înregistreazà Ǚi se monitorizeazà trebuie
sà includà dimensiunea particulelor Ǚi, dupà caz, temperatura criticÃ,
valoarea absolutà a timpului, profilul presiunii, viteza de alimentare cu
materii prime Ǚi viteza de reciclare a grÃsimilor.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 49

ॽB
3. Prin derogare de la punctul 1, autoritatea competentà poate autoriza
utilizarea unor metode de prelucrare care au fost autorizate înainte de
data aplicÃrii prezentului regulament, în conformitate cu anexa V
capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

4. Autoritatea competentà suspendà definitiv sau temporar aplicarea

metodelor de prelucrare prevÃzute la punctele 1 Ǚi 3 în cazul în care
obǛine dovezi conform cÃrora oricare din circumstanǛele specificate la
punctul 1 literele (a) sau (b) s-au modificat în mod substanǛial.

5. Autoritatea competentà informeazà la cerere autoritatea competentÃ

dintr-un alt stat membru cu privire la informaǛiile pe care le deǛine
conform punctelor 1 Ǚi 2 în legÃturà cu o metodà de prelucrare
autorizatÃ.

CAPITOLUL IV

METODE DE PRELUCRARE ALTERNATIVE

Secǜiunea 1

Dispoziǜii generale
ॽM1
1. Materialele rezultate din prelucrarea materialelor de categoria 1 Ǚi de
categoria 2 se marcheazà în mod permanent în conformitate cu cerinǛele
privind marcarea anumitor produse derivate prevÃzute în anexa VIII
capitolul V.

Cu toate acestea, marcarea menǛionatà nu este cerutà pentru urmÃtoarele

materiale menǛionate în secǛiunea 2:

(a) biomotorina produsà în conformitate cu punctul D;

(b) materialele hidrolizate menǛionate la punctul H;

(c) amestecurile de var nestins Ǚi de gunoi de grajd provenit de la porci Ǚi

de la pÃsÃri de curte, amestecurile respective fiind produse în confor൘
mitate cu punctul I;

ॽM13
(d) combustibilii regenerabili produǙi din grÃsimi topite care sunt derivate
din materiale de categoria 1 Ǚi de categoria 2, în conformitate cu
punctele J Ǚi L.

ॽB
2. Autoritatea competentà dintr-un stat membru pune la dispoziǛia autoritÃǛii
competente dintr-un alt stat membru, la cerere, rezultatele controalelor
oficiale în cazul în care o metodà alternativà este utilizatà pentru prima
datà în statul membru respectiv, în vederea facilitÃrii introducerii unei
metode alternative noi.

Secǜiunea 2

Standarde de prelucrare

A. Procesul de hidrolizà alcalinÃ

1. Materii prime
Pentru acest proces pot fi utilizate subproduse de origine animalà din
toate categoriile.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 50

ॽB
2. Metoda de prelucrare
Hidroliza alcalinà se efectueazà în conformitate cu urmÃtoarele standarde
de prelucrare:

(a) Se utilizeazà fie o soluǛie fie de hidroxid de sodiu (NaOH), fie de

hidroxid de potasiu (KOH) (sau o combinaǛie a acestora), într-o
cantitate care sà asigure o echivalenǛà molarà aproximativà în
raport cu greutatea, tipul Ǚi compoziǛia subproduselor de origine
animalà care trebuie supuse digestiei.

Dacà baza este neutralizatà de un conǛinut ridicat de lipide al

subproduselor de origine animalÃ, baza adÃugatà se ajusteazà astfel
încât sà se atingà echivalenǛa molarà menǛionatÃ.

(b) Subprodusele de origine animalà se introduc într-un recipient din

aliaj de oǛel. Se adaugà cantitatea de alcaline mÃsuratà fie sub
formà solidÃ, fie în soluǛie, în conformitate cu litera (a).

(c) Recipientul se închide iar subprodusele de origine animalà Ǚi

amestecul alcalin se încÃlzesc la o temperaturà internà de cel puǛin
150 °C la o presiune (absolutÃ) de cel puǛin 4 bari, timp de cel
puǛin:

(i) trei ore fÃrà întrerupere;

(ii) Ǚase ore fÃrà întrerupere în cazul tratamentului subproduselor de

origine animalà menǛionate la articolul 8 litera (a) punctele (i) Ǚi
(ii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Cu toate acestea, materialele obǛinute din materiale de categoria

1 care constau din animale ucise în contextul mÃsurilor de
eradicare a EST Ǚi care sunt fie rumegÃtoare care nu necesitÃ
testare pentru EST, fie rumegÃtoare care au fost testate Ǚi
rezultatul a fost negativ în conformitate cu articolul 6
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001, pot fi
prelucrate în conformitate cu punctul 2 litera (c) subpunctul
(i) din prezenta secǛiune; sau

(iii) o orà fÃrà întrerupere în cazul subproduselor de origine animalÃ

care constau din materiale obǛinute din peǙte sau pÃsÃri.

(d) Procesul trebuie efectuat într-un sistem discontinuu, iar materialul

din recipient trebuie amestecat în mod continuu pentru a facilita
procesul de digestie pânà când se obǛine dizolvarea Ǜesuturilor Ǚi
înmuierea oaselor Ǚi a dinǛilor; Ǚi

(e) Subprodusele de origine animalà trebuie tratate astfel încât cerinǛele

privind timpul, temperatura Ǚi presiunea sà fie îndeplinite simultan.

B. Procesul de hidrolizà la temperaturà ridicatà Ǚi presiune înaltÃ

1. Materii prime
Pentru acest proces pot fi utilizate materiale de categoria 2 Ǚi categoria 3.

2. Metoda de prelucrare
Hidroliza la temperaturà ridicatà Ǚi presiune înaltà se efectueazà în
conformitate cu urmÃtoarele standarde de prelucrare:

(a) Subprodusele de origine animalà sunt încÃlzite la o temperaturÃ

internà de cel puǛin 180 °C timp de cel puǛin 40 de minute fÃrÃ
întrerupere, la o presiune (absolutÃ) de cel puǛin 12 bari, încÃlzirea
fiind obǛinutà prin aplicarea indirectà a aburilor la reactorul biolitic;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 51

ॽB
(b) Tratarea se efectueazà discontinuu Ǚi materialul din recipient se
amestecà în mod constant; Ǚi

(c) Subprodusele de origine animalà se trateazà astfel încât sà se

respecte simultan cerinǛele privind timpul, temperatura Ǚi presiunea.

C. Procesul de producere a biogazului prin hidrolizà la presiune înaltÃ

1. Materii prime
Pentru acest proces pot fi utilizate subproduse de origine animalà din
toate categoriile.

2. Metoda de prelucrare
Procesul de producere a biogazului prin hidrolizà la presiune înaltà se
efectueazà în conformitate cu urmÃtoarele standarde de prelucrare:

(a) Subprodusele de origine animalà trebuie mai întâi prelucrate într-o

instalaǛie autorizatà prin metoda de prelucrare 1 (sterilizare sub
presiune) prevÃzutà în capitolul III;

(b) La sfârǙitul procesului prevÃzut la litera (a), materiile degresate se

trateazà la o temperaturà de cel puǛin 220 °C timp de cel puǛin 20 de
minute, la o presiune (absolutÃ) de cel puǛin 25 de bari, încÃlzirea
fiind efectuatà în douà etape, prima prin injecǛie directà de aburi, iar
a doua în mod indirect printr-un schimbÃtor de cÃldurà coaxial;

(c) Procesul se efectueazà în sistem discontinuu sau în sistem continuu

Ǚi materialul din recipient se amestecà în mod constant;

(d) Subprodusele de origine animalà se trateazà astfel încât sà se

respecte simultan cerinǛele privind timpul, temperatura Ǚi presiunea;

(e) Materialul rezultat este apoi amestecat cu apà Ǚi fermentat în condiǛii

anaerobe (prelucrare generatoare de biogaz) într-un reactor de
biogaz;

(f) În cazul materiilor prime de categoria 1, întregul proces trebuie sÃ

aibà loc în aceeaǙi locaǛie Ǚi într-un sistem închis, iar biogazul
produs în cursul procesului trebuie supus rapid procesului de
combustie în aceeaǙi instalaǛie la minimum 900 °C, urmat de
rÃcire rapidà („stingere”).

D. Procesul de obǛinere a biomotorinei

1. Materii prime
Pentru acest proces poate fi utilizatà fracǛia de grÃsime obǛinutà din
subproduse de origine animalà din toate categoriile.

2. Metoda de prelucrare
Producerea de biomotorinà se efectueazà în conformitate cu urmÃtoarele
standarde de prelucrare:

(a) Cu excepǛia cazului în care se utilizeazà ulei de peǙte sau grÃsimi

topite produse în conformitate cu anexa III secǛiunea VIII, respectiv
secǛiunea XII, din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, fracǛia de
grÃsime obǛinutà din subproduse de origine animalà trebuie mai
întâi prelucratà utilizând:

(i) în cazul materialelor de categoria 1 sau 2, metoda de prelucrare

1 (sterilizare prin presiune) în conformitate cu capitolul III; Ǚi
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 52

ॽB
(ii) în cazul materialelor de categoria 3, oricare din metodele de
prelucrare de la 1 la 5 sau metoda de prelucrare 7 sau, în
cazul materialelor derivate din peǙte, metodele de prelucrare
de la 1 la 7 în conformitate cu capitolul III;

(b) GrÃsimile prelucrate se prelucreazà în continuare utilizând una din

urmÃtoarele metode:

(i) un proces prin care grÃsimile prelucrate se separà de proteine în

cazul grÃsimilor provenite de la rumegÃtoare, impuritÃǛile inso൘
lubile peste 0,15 % din greutate se îndepÃrteazÃ, iar grÃsimile
prelucrate se supun ulterior esterificÃrii Ǚi transesterificÃrii.

Cu toate acestea, esterificarea nu este obligatorie pentru

grÃsimile prelucrate derivate din materiale de categoria 3.
Pentru esterificare se scade pH-ul sub 1 prin adÃugarea
acidului sulfuric (H2SO4) sau a unui acid echivalent, iar
amestecul se încÃlzeǙte la 72 °C timp de cel puǛin douà ore,
amestecând cu putere.

Transesterificarea se efectueazà prin creǙterea pH-ului la

aproximativ 14 cu ajutorul hidroxidului de potasiu sau cu o
bazà echivalentà la o temperaturà cuprinsà între 35 °C Ǚi
50 °C timp de cel puǛin 15 de minute. Transesterificarea se
realizeazà de douà ori în condiǛiile descrise în prezentul punct,
utilizând o nouà soluǛie bazicÃ. Acest proces este urmat de
rafinarea produselor, inclusiv printr-o distilare în vid la
150 °C, care rezultà în producerea biomotorinei;

(ii) un proces care utilizeazà parametri echivalenǛi, autorizat de

autoritatea competentÃ.

E. Procesul de gazificare Brookes

1. Materii prime
Pentru acest proces pot fi utilizate materiale de categoria 2 Ǚi categoria 3.

2. Metoda de prelucrare
Procesul de gazificare Brookes se efectueazà în conformitate cu urmÃ൘
toarele standarde de prelucrare:

(a) Camera de postcombustie se încÃlzeǙte cu gaze naturale;

(b) Subprodusele de origine animalà se introduc în camera primarà a

gazificatorului, apoi se închide uǙa. Camera primarà nu are arzÃtoare
Ǚi se încÃlzeǙte prin cÃldura transferatà prin conducǛie de la camera
de postcombustie situatà sub camera primarÃ. Cele trei supape de
admisie montate pe uǙa principalà pentru a mÃri eficienǛa procesului
constituie singura admisie de aer în camera primarÃ;

(c) Subprodusele de origine animalà se volatilizeazà în hidrocarburi

complexe, iar gazele obǛinute trec din camera primarà printr-o
deschidere îngustà situatà în partea de sus a peretelui posterior
spre zonele de amestecare Ǚi cracare, unde sunt descompuse în
elementele lor constitutive. În final, gazele sunt evacuate în
camera de postcombustie, unde se ard cu flacÃra unui arzÃtor cu
gaze naturale în prezenǛa unui exces de aer;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 53

ॽB
(d) Fiecare unitate de prelucrare este prevÃzutà cu douà arzÃtoare Ǚi
douà ventilatoare secundare de rezervÃ, în caz de defectare a
arzÃtoarelor sau a ventilatoarelor. Camera secundarà este conceputÃ
pentru un timp minim de retenǛie de douà secunde la o temperaturÃ
de cel puǛin 950 °C, atunci când sunt îndeplinite toate condiǛiile de
combustie.

(e) La ieǙirea din camera secundarÃ, gazele de evacuare trec printr-un

amortizor barometric situat la baza coǙului, care le rÃceǙte Ǚi le
dilueazà cu aer ambiant, menǛinând o presiune constantà în camera
primarà Ǚi cea secundarÃ;

(f) Procesul se realizeazà într-un ciclu de 24 de ore, care include încÃr൘

carea, prelucrarea, rÃcirea Ǚi eliminarea cenuǙii. La sfârǙitul ciclului,
cenuǙa rezidualà se îndepÃrteazà din camera primarà printr-un sistem
de extracǛie cu vid în saci închiǙi care se sigileazà înainte de
transport;

(g) Nu este permisà gazificarea altor materiale în afara subproduselor de

origine animalÃ.

F. Procesul de combustie a grÃsimilor animale într-un cazan termic

1. Materii prime
Pentru acest proces pot fi utilizate fracǛii de grÃsime obǛinute din
subproduse de origine animalà din toate categoriile.

2. Metoda de prelucrare
Combustia grÃsimilor animale într-un cazan termic se efectueazà în
conformitate cu urmÃtoarele standarde de prelucrare:

(a) Cu excepǛia cazului în care se utilizeazà ulei de peǙte sau grÃsimi

topite produse în conformitate cu anexa III secǛiunea VIII, respectiv
secǛiunea XII, din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, fracǛia de
grÃsime obǛinutà din subproduse de origine animalà trebuie mai
întâi prelucratà utilizând:

(i) în cazul fracǛiei de grÃsime a materialelor de categoria 1 Ǚi 2

destinatà combustiei în altà instalaǛie,

— pentru fracǛia de grÃsime obǛinutà din prelucrarea rumegÃ൘

toarelor care au fost testate cu un rezultat negativ în confor൘
mitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 999/2001 Ǚi din prelucrarea animalelor, altele decât
rumegÃtoarele care necesità testare pentru EST, oricare din
metodele de prelucrare de la 1 la 5 în conformitate cu
capitolul III din prezenta anexÃ.

— pentru fracǛia de grÃsime obǛinutà din prelucrarea altor

rumegÃtoare, metoda de prelucrare 1 conform capitolului
III; Ǚi

(ii) în cazul materialelor de categoria 1 Ǚi 2 destinate combustiei în

aceeaǙi instalaǛie sau în cazul materialelor de categoria 3, oricare
din metodele de prelucrare de la 1 la 5 sau metoda de prelucrare
7; în cazul materialelor obǛinute din peǙte, metodele de
prelucrare de la 1 la 7 în conformitate cu capitolul III;

(b) FracǛia de grÃsime se separà de proteine, iar în cazul grÃsimii

obǛinute din rumegÃtoare destinatà combustiei în altà instalaǛie se
îndepÃrteazà impuritÃǛile insolubile peste 0,15 % în greutate;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 54

ॽB
(c) Dupà procesul de prelucrare prevÃzut la literele (a) Ǚi (b), grÃsimile:

(i) se vaporizeazà într-un cazan de producere de vapori Ǚi se supun

combustiei la o temperaturà de cel puǛin 1 100 °C, minimum 0,2
secunde; sau

(ii) se prelucreazà printr-un proces care utilizeazà parametri echi൘

valenǛi, autorizat de autoritatea competentÃ;

(d) Nu este permisà combustia materialelor de origine animalÃ, altele

decât grÃsimile animale.

(e) Combustia grÃsimilor obǛinute din materiale de categoriile 1 Ǚi 2 se

efectueazà în aceeaǙi instalaǛie în care aceste grÃsimi sunt topite, în
vederea utilizÃrii energiei generate la procesele de topire. Cu toate
acestea, autoritatea competentà poate sà autorizeze transportul
acestor grÃsimi cÃtre alte instalaǛii pentru a fi supuse combustiei,
cu condiǛia ca:

(i) instalaǛia de destinaǛie sà fie autorizatà sà efectueze combustia;

(ii) prelucrarea produselor alimentare sau a hranei pentru animale

într-o instalaǛie autorizatà din acelaǙi loc sà se efectueze în
condiǛii de separare strictÃ;

(f) Combustia se efectueazà în conformitate cu legislaǛia Uniunii pentru

protecǛia mediului, în special în conformitate cu standardele legis൘
laǛiei respective privind cele mai bune tehnici disponibile pentru
controlul Ǚi monitorizarea emisiilor.

G. Procesul termo-mecanic de producere a biocombustibilului

1. Materii prime
Pentru acest proces pot fi utilizate gunoiul de grajd, conǛinutul tractului
digestiv Ǚi materialele de categoria 3.

2. Metoda de prelucrare
Producerea termo-mecanicà de biocombustibil se efectueazà în confor൘
mitate cu urmÃtoarele standarde de prelucrare:

(a) Subprodusele de origine animalà se încarcà într-un convertor Ǚi se

trateazà ulterior la o temperaturà de 80 °C timp de opt ore. În
aceastà perioadà dimensiunea materialului trebuie redusà în mod
continuu prin utilizarea unui echipament adecvat de abraziune
mecanicÃ.

(b) Materialul se trateazà ulterior la o temperaturà de 100 °C timp de cel

puǛin douà ore.

(c) Dimensiunea particulelor materialului rezultat trebuie sà fie mai micÃ

de 20 de milimetri;

(d) Subprodusele de origine animalà se trateazà astfel încât sà se

respecte simultan cerinǛele privind timpul, temperatura Ǚi presiunea
prevÃzute la punctele (a) Ǚi (b);

(e) În cursul tratamentului materialului, apa evaporatà se extrage în mod

continuu din atmosfera de deasupra biocombustibilului Ǚi se trece
printr-un condensator din oǛel inoxidabil. Condensatul de pÃstreazÃ
la o temperaturà de cel puǛin 70 °C timp de cel puǛin o orà înainte
de a fi eliminat ca apà uzatÃ;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 55

ॽB
(f) Dupà tratamentul termic al materialului, biocombustibilul din
convertor rezultat se descarcà Ǚi se transportà automat printr-un
conveier interconectat Ǚi acoperit în întregime în vederea incinerÃrii
sau coincinerÃrii în acelaǙi loc;

(g) Procesul se efectueazà în sistem discontinuu.

ॽM9
__________

ॽM1

I. Tratarea cu var a gunoiului de grajd provenit de la porci Ǚi de la pÃsÃri de curte

1. Materii prime
Pentru acest proces, se poate utiliza gunoiul de grajd, astfel cum este
menǛionat la articolul 9 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,
provenit de la porci Ǚi de la pÃsÃri de curte.

2. Metoda de prelucrare
(a) ConǛinutul de substanǛà uscatà al gunoiului de grajd trebuie sà fie
determinat prin utilizarea metodei CEN EN 12880:2000 (1) „Car൘
acterizarea nÃmolurilor. Determinarea conǛinutului de materie
uscatà Ǚi a conǛinutului de apÔ.

Pentru acest proces, conǛinutul de materie uscatà trebuie sà fie între

15 % Ǚi 70 %.

(b) Cantitatea de var care se adaugà trebuie sà fie determinatà în aǙa fel
încât sà se obǛinà una dintre combinaǛiile de duratà Ǚi temperaturÃ
stabilite la litera (f).

(c) Dimensiunea particulelor subproduselor de origine animalà care

urmeazà a fi prelucrate trebuie sà fie de maximum 12 mm.

Dacà este necesar, dimensiunea particulelor gunoiului de grajd

trebuie sà fie diminuatà astfel încât sà nu se depÃǙeascà dimensiunea
maximà respectivà a particulelor.

(d) Gunoiul de grajd trebuie sà fie amestecat cu var nestins (CaO) care
are un timp de reactivitate medie pânà la ridicatà mai mic de Ǚase
minute pentru a obǛine o creǙtere cu 40 °C a temperaturii, conform
criteriilor testului de reactivitate 5.10 din metoda CEN EN
459-2:2002 (2).

Amestecul trebuie realizat prin utilizarea a douà mixere sincronizate,

fiecare dintre acestea dispunând de câte douà elice.

Ambele mixere trebuie:

(i) sà fie echipate cu elice cu diametrul de 0,55 mm Ǚi cu o

lungime de 3,5 m;

(ii) sà funcǛioneze cu o putere de 30 kW Ǚi o vitezà de rotaǛie a

elicei de 156 rpm;

(iii) sà aibà o capacitate de tratare de 10 tone pe orÃ.

Durata medie de amestecare trebuie sà fie de aproximativ douÃ

minute.

(e) Amestecul trebuie amestecat pe parcursul unei perioade de cel puǛin

Ǚase ore pânà la obǛinerea unei mase cu dimensiunea minimà de
douà tone.

(1) BS EN 12880:2000, Caracterizarea nÃmolurilor. Determinarea conǛinutului de materie

uscatà Ǚi a conǛinutului de apÃ. Comitetul European pentru Standardizare.
(2) Metoda CEN EN 459-2:2002 din CEN/TC 51 - Ciment Ǚi var de construcǛie. Comitetul
European pentru Standardizare.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 56

ॽM1
(f) Trebuie sà se efectueze mÃsurÃri continue în puncte de control ale
masei obǛinute pentru a demonstra cà amestecul din aceasta atinge
un pH de cel puǛin 12 pe parcursul unei perioade dintre cele
menǛionate mai jos, în perioada respectivà fiind necesar sà se
atingà una dintre temperaturile urmÃtoare:

(i) 60 °C timp de 60 de minute; sau

(ii) 70 °C timp de 30 de minute.

(g) Procesul trebuie sà se efectueze în sistem discontinuu.

(h) Trebuie instituità o procedurà scrisà permanentà privind principiile

HACCP.

(i) Operatorii pot demonstra autoritÃǛii competente, printr-o validare

conformà cu principiile de mai jos, cà un proces în care se utilizeazÃ
un dispozitiv de amestecare diferit de cele menǛionate la litera (d)
sau în care se utilizeazà var dolomitic (CaOMgO) în loc de var
nestins este cel puǛin la fel de eficient ca procesul descris la litere
(a) - (h):

Validarea respectivà trebuie:

— sà demonstreze cà prin utilizarea unui dispozitiv de amestecare

diferit de cel menǛionat la litera (d) sau a varului dolomitic, dupÃ
caz, se poate obǛine un amestec cu gunoiul de grajd care sÃ
întruneascà parametrii referitori la pH, duratà Ǚi temperaturÃ
care sunt menǛionaǛi la litera (f);

— sà fie bazatà pe monitorizarea duratei Ǚi temperaturii în partea

inferioarÃ, la mijlocul Ǚi în partea superioarà a masei obǛinute,
asigurându-se un numÃr reprezentativ de puncte de monitorizare
(cel puǛin patru puncte de monitorizare în partea inferioarà a
masei, punctele respective fiind localizate la o distanǛÃ maximÃ
de 10 cm deasupra bazei pÃrǛii inferioare Ǚi, respectiv, 10 cm sub
limita superioarà a pÃrǛii inferioare; un punct de monitorizare la
mijlocul distanǛei dintre baza Ǚi vârful masei; Ǚi patru puncte de
monitorizare în partea superioarà a masei, acestea fiind localizate
la o adâncime maximà de 10 cm de suprafaǛa masei Ǚi, respectiv,
la o distanǛà maximà de 10 cm de limita superioarà a masei);

— sà fie efectuatà pe parcursul a douà perioade de cel puǛin 30 de

zile, una dintre acestea trebuind a fi dintr-un anotimp rece al
anului în zona geograficà în care urmeazà sà fie utilizat
dispozitivul de amestecare.

J. Procesul catalitic în mai multe etape pentru producerea de combustibili

regenerabili
1. Materii prime
(a) Pentru acest proces se pot utiliza urmÃtoarele materiale:

(i) grÃsimi topite derivate din materiale de categoria 2, care au fost

prelucrate prin utilizarea metodei 1 de prelucrare (sterilizarea
prin presiune);

(ii) uleiul de peǙte Ǚi grÃsimile topite derivate din materiale de

categoria 3, care au fost prelucrate prin utilizarea:

— oricÃreia dintre metodele 1 – 5 de prelucrare sau a metodei

7 de prelucrare; sau

— în cazul materialelor obǛinute din ulei de peǙte, a oricÃreia

dintre metodele 1 – 7 de prelucrare;

(iii) uleiul de peǙte sau grÃsimea topità care au fost produse în

conformitate cu secǛiunea VIII sau, respectiv, secǛiunea XII
ale anexei III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004,
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 57

ॽM1
(b) Se interzice utilizarea pentru acest proces a grÃsimilor topite derivate
din materiale de categoria 1.

2. Metoda de prelucrare
(a) GrÃsimea topità trebuie sà facà obiectul unui tratament prealabil care
constà în:

(i) înÃlbirea materialelor centrifugate prin trecerea acestora printr-un

filtru cu argilÃ;

(ii) îndepÃrtarea prin filtrare a impuritÃǛilor insolubile rÃmase.

(b) Materialele tratate în prealabil trebuie sà fie supuse unui proces

catalitic în mai multe etape care cuprinde o etapà de
hidro-dezoxigenare urmatà de o etapà de izomerizare.

Materialele trebuie supuse unei presiuni de cel puǛin 20 de bari la o

temperaturà de cel puǛin 250 °C, timp de cel puǛin 20 de minute.

ॽM9

K. Însilozarea materiilor derivate din peǙte

1. Materii prime
Pentru acest proces se pot utiliza numai urmÃtoarele subproduse
obǛinute din animale acvatice:

(a) materiale de categoria 2 menǛionate la articolul 9 litera (f)

punctele (i) Ǚi (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(b) materiale de categoria 3.

2. Metoda de prelucrare
2.1. Materialele care urmeazà sà fie tratate vor fi colectate în fermele de
acvaculturà Ǚi în unitÃǛile de prelucrare a alimentelor, zilnic Ǚi fÃrÃ
întârzieri nejustificate, mÃcinate sau tÃiate în bucÃǛi, fiind ulterior
însilozate la un pH de 4 sau mai mic, cu acid formic sau cu un alt
acid organic autorizat în conformitate cu legislaǛia privind hrana
pentru animale. PeǙtele însilozat rezultat trebuie sà fie o suspensie
de pÃrǛi ale animalelor acvatice lichefiate prin acǛiunea enzimelor
endogene în prezenǛa acidului adÃugat. Proteinele provenite de la
animale acvatice trebuie sà fie reduse în unitÃǛi solubile mai mici,
cu ajutorul enzimelor Ǚi al acidului, pentru a se preveni alterarea
microbianÃ. Materialul însilozat este transportat la fabrica de
prelucrare.

2.2. În fabrica de prelucrare, materialul însilozat provenit de la animale

acvatice trebuie sà fie introdus în rezervoare de depozitare închise.
Perioada de incubare trebuie sà fie de cel puǛin 24 de ore, la un pH de
4 sau mai mic, înainte ca tratamentul termic sà poatà fi aplicat.
Înainte de aplicarea tratamentului termic, materialul însilozat
provenit de la animale acvatice trebuie sà aibà un pH de 4 sau mai
mic Ǚi un diametru al particulelor mai mic de 10 mm dupà filtrare sau
macerare în fabricÃ. În timpul prelucrÃrii, el trebuie supus preîncÃlzirii
la o temperaturà de peste 85 °C, urmatà de incubare într-un recipient
izolat astfel încât sà se obǛinà temperatura de 85 °C în întreaga masÃ
a materialului de peǙte, timp de 25 de minute. Procesul trebuie sà se
desfÃǙoare într-o linie de producǛie închisÃ, cu rezervoare Ǚi conducte.

2.3. Înainte de acordarea autorizaǛiei, procedura scrisà permanentà a oper൘

atorului menǛionatà la articolul 29 alineatele (1)-(3) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 trebuie sà fie evaluatà de
autoritatea competentÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 58

ॽM13
L. Hidrotratamentul catalitic în mai multe etape pentru producerea de combus൘
tibili regenerabili
1. Materii prime

Pentru acest proces se pot utiliza urmÃtoarele materiale:

(a) grÃsimi topite derivate din materiale de categoria 1, care au fost

prelucrate prin utilizarea metodei de prelucrare 1 (sterilizarea sub
presiune);

(b) grÃsimi topite Ǚi ulei de peǙte în conformitate cu punctul J

subpunctul (1) litera (a) din prezenta secǛiune.

2. Metoda de prelucrare
(a) GrÃsimea topità trebuie sà facà obiectul unui tratament prealabil care
constà cel puǛin în albirea cu acid a materiei prime, inclusiv a
grÃsimilor topite, în prezenǛa unei argilei decolorante, urmatà de
înlÃturarea argilei decolorante Ǚi a impuritÃǛilor insolubile prin
filtrare.

Înainte de acest tratament, grÃsimea topità poate fi demucilaginatÃ

cu acid Ǚi/sau cu soluǛie causticÃ, urmÃrindu-se înlÃturarea impuri൘
tÃǛilor din grÃsimea topità prin formarea de mucilagii, apoi separarea
acestor mucilagii prin centrifugare.

(b) Materialele tratate în prealabil trebuie sà fie supuse unui proces de

hidrotratament care cuprinde o etapà de hidrotratament catalitic, o
etapà de stripare urmatà de o etapà de izomerizare.

Materialele trebuie supuse unei presiuni de cel puǛin 30 de bari la o

temperaturà de cel puǛin 265 °C, timp de cel puǛin 20 de minute.

ॽB

Secǜiunea 3

Eliminarea ǚi utilizarea produselor derivate

1. Produsele derivate din prelucrarea

(a) Materialelor de categoria 1:

(i) se eliminà în conformitate cu articolul 12 literele (a) sau (b) din

Regulamentul (CE) 1069/2009;

(ii) se eliminà prin îngropare într-un depozit de deǙeuri autorizat;

ॽM4
(iii) se transformà în biogaz. În acest caz, reziduurile de digestie
trebuie sà fie eliminate în conformitate cu punctul (i) sau (ii), cu
excepǛia cazurilor în care materialul rezultà de la prelucrare în
conformitate cu punctul 2 litera (a) sau (b) în cazul în care rezi൘
duurile pot fi utilizate în conformitate cu condiǛiile stabilite la
punctul 2 litera (a) sau punctul 2 litera (b) punctul (iii), dupÃ
caz; sau

ॽB
(iv) se prelucreazà mai departe în derivaǛi de grÃsime pentru alte
utilizÃri decât hrÃnirea animalelor.

(b) Materialelor de categoria 2 sau categoria 3:

ॽM4
(i) se eliminà în conformitate cu punctul 1 litera (a) punctul (i) sau
(ii), cu sau fÃrà prelucrare prealabilÃ, în conformitate cu
articolul 13 literele (a) Ǚi (b) Ǚi articolul 14 literele (a) Ǚi (b) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

ॽB
(ii) se prelucreazà mai departe în derivaǛi de grÃsime pentru alte
utilizÃri decât hrÃnirea animalelor;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 59

ॽB
(iii) se utilizeazà ca îngrÃǙÃminte organice sau ca amelioratori de sol;
sau

(iv) se composteazà sau se transformà în biogaz.

2. Materialele care rezultà de la prelucrare în conformitate cu:

(a) procesul de hidrolizà alcalinà definit în secǛiunea 2 litera A pot fi

transformate într-o instalaǛie de biogaz Ǚi ulterior supuse combustiei
rapide la minimum 900 °C, urmatà de rÃcire rapidà („stingere”); în
cazul în care materialul prevÃzut la articolul 8 literele (a) Ǚi (b) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 a fost utilizat ca materie primÃ,
transformarea în biogaz are loc în acelaǙi loc ca Ǚi prelucrarea, într-
un sistem închis;

(b) procesul de producere a biomotorinei:

(i) biomotorina Ǚi reziduurile de la distilarea biomotorinei pot fi

utilizate drept combustibil fÃrà restricǛii în conformitate cu
prezentul regulament (punct final);

ॽM4
(ii) sulfatul de potasiu poate fi utilizat pentru aplicarea directà pe sol
sau pentru fabricarea de produse derivate pentru aplicarea pe sol;

(iii) glicerina derivatà din materialele de categoria 1 Ǚi categoria 2 care

au fost prelucrate în conformitate cu metoda de prelucrare 1
conform capitolului III:

— folosità în scopuri tehnice;

— transformatà în biogaz, caz în care reziduurile de digestie se

pot aplica pe teren pe teritoriul naǛional din statul membru de
fabricaǛie, în conformitate cu decizia autoritÃǛii competente;
sau

— utilizatà pentru denitrificare la o staǛie de epurare a apelor

reziduale, caz în care reziduurile de denitrificare se pot
aplica pe teren în conformitate cu Directiva 91/271/CEE a
Consiliului (1);

(iv) glicerina derivatà din materiale de categoria 3:

— folosità în scopuri tehnice;

— transformatà în biogaz, caz în care reziduurile de digestie se

pot aplica pe teren; sau

— utilizatà pentru hrÃnire, cu condiǛia ca glicerina sà nu fie

derivatà din materiale de categoria 3 menǛionate la
articolul 10 literele (n), (o) Ǚi (p) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009;

ॽM1
(c) procesul catalitic în mai multe etape pentru producerea de combustibili
regenerabili poate fi:

(i) în cazul benzinei Ǚi al altor combustibili rezultaǛi din acest proces,

pot fi utilizate drept combustibil fÃrà restricǛii în conformitate cu
prezentul regulament (punct final);

(ii) în cazul argilei utilizate pentru înÃlbire Ǚi al nÃmolului rezultat din

procesul de tratare prealabilà menǛionat în secǛiunea 2 punctul J
alineatul (2) litera (a):

— se eliminà prin incinerare sau coincinerare;

— se transformà în biogaz;

— se composteazà sau se utilizeazà la fabricarea produselor

derivate menǛionate la articolul 36 litera (a) subpunctul (i) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(1) JO L 135, 30.5.1991, p. 40.

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 60

ॽM9
(d) amestecul de gunoi de grajd provenit de la porci Ǚi de la pÃsÃri de curte
tratat cu var se poate aplica pe teren ca îngrÃǙÃmânt prelucrat;
(e) Produsul final derivat din însilozarea materialelor derivate din peǙte:
(i) pentru materialele de categoria 2, poate fi utilizat în scopurile
menǛionate la articolul 13 litera (a)-(d) Ǚi (g)-(i) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 fÃrà prelucrare suplimentarÃ
sau ca hranà pentru animalele menǛionate la articolul 18 sau la
articolul 36 litera (a) punctul (ii) din regulamentul respectiv; sau
(ii) pentru materialele de categoria 3, poate fi utilizat în scopurile
menǛionate la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;
ॽM13
(f) hidrotratamentul catalitic în mai multe etape pentru producerea de
combustibili regenerabili:
(i) motorina regenerabilÃ, combustibilul regenerabil pentru aviaǛie,
propanul regenerabil Ǚi benzina regenerabilà rezultate din acest
proces pot fi utilizate drept combustibili fÃrà restricǛii în confor൘
mitate cu prezentul regulament (punct final);
(ii) argila decolorantà uzatà Ǚi nÃmolul rezultat din procesul de
tratament prealabil menǛionat în secǛiunea 2 punctul L subpunctul
(2) litera (a) pot fi:
— eliminate în conformitate cu articolul 12 literele (a) sau (b) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;
— eliminate prin îngropare într-un depozit de deǙeuri autorizat;
— transformate în biogaz, cu condiǛia ca reziduurile de digestie
obǛinute în urma transformÃrii în biogaz sà fie eliminate în mod
corespunzÃtor prin incinerare, coincinerare sau îngropare într-un
depozit de deǙeuri autorizat;
— utilizate în scopurile tehnice menǛionate la articolul 36 litera (a)
subpunctul (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.
ॽM4
3. Orice deǙeuri în afara subproduselor animale Ǚi a produselor derivate
menǛionate la punctul 2, rezultate de la prelucrarea subproduselor de
origine animalà în conformitate cu prezenta secǛiune, cum ar fi nÃmolurile,
filtratele, cenuǙa Ǚi reziduurile de digestie, se eliminà în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi cu prezentul regulament.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 61

ॽB
ANEXA V

TRANSFORMAREA SUBPRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALÃ ǙI A

PRODUSELOR DERIVATE ÎN BIOGAZ ǙI COMPOST

CAPITOLUL I

CERINǛE APLICABILE INSTALAǛIILOR

Secǜiunea 1

Instalaǜii de biogaz
1. InstalaǛiile de biogaz trebuie sà fie echipate cu o unitate de pasteurizare/igien൘
izare, care nu poate fi ocolitÃ, pentru subprodusele de origine animalà sau
produsele derivate introduse cu o dimensiune maximà a particulelor de
12 mm înainte de introducerea în unitate, care dispune de:

(a) instalaǛii de monitorizare care sà asigure cà temperatura de 70 °C este

atinsà timp de o orÃ;

(b) instrumente pentru înregistrarea continuà a rezultatelor mÃsurÃtorilor de

monitorizare prevÃzute la litera (a); Ǚi

(c) un sistem adecvat care sà previnà o încÃlzire insuficientÃ.

2. Prin derogare de la punctul 1, unitatea de pasteurizare/igienizare nu este

obligatorie în cazul instalaǛiilor de biogaz care transformà numai:

(a) materiale de categoria 2 care au fost prelucrate în conformitate cu metoda

de prelucrare 1 prevÃzutà în anexa IV capitolul III;

(b) materiale de categoria 3 care au fost prelucrate în conformitate cu oricare

din metodele de prelucrare 1 – 5 sau cu metoda de prelucrare 7 sau, în
cazul materialelor provenite de la animale acvatice, cu oricare din
metodele de prelucrare 1 – 7, în conformitate cu anexa IV capitolul III.

(c) materiale de categoria 3 care au fost supuse pasteurizÃrii/igienizÃrii în altÃ

instalaǛie autorizatÃ;

ॽM4
(d) subproduse de origine animalà care pot fi aplicate pe soluri fÃrÃ
prelucrare în conformitate cu articolul 13 litera (f) din Regulamentul
(CE) nr. 1069/2009 Ǚi cu prezentul regulament, în cazul în care
autoritatea competentà nu considerà cà acestea prezintà un risc de
rÃspândire a vreunei boli transmisibile grave la om sau la animale;

ॽB
(e) subproduse de origine animalà care au fost supuse procesului de hidrolizÃ
alcalinà prevÃzut în anexa IV capitolul IV secǛiunea 2 litera A;

(f) urmÃtoarele subproduse de origine animalÃ, dacà au fost autorizate de

autoritatea competentÃ:

(i) subprodusele de origine animalà prevÃzute la articolul 10 litera (f)

din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 care au fost supuse prelucrÃrii
definite la articolul 2 alineatul (1) litera (m) din Regulamentul (CE)
nr. 852/2004 în momentul în care acestea sunt destinate altor scopuri
decât consumul uman;

(ii) subprodusele de origine animalà prevÃzute la articolul 10 litera (g)

din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; sau

(iii) subprodusele de origine animalà care sunt transformate în biogaz,

dacà reziduurile de digestie sunt ulterior compostate, prelucrate sau
eliminate în conformitate cu prezentul regulament.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 62

ॽB
3. Dacà instalaǛia de biogaz este localizatà în sau lângà incinte unde sunt Ǜinute
animale de fermà Ǚi instalaǛia de biogaz nu utilizeazà numai gunoi de grajd,
lapte sau colostru provenite de la aceste animale, instalaǛia trebuie amplasatÃ
la distanǛÃ de zona în care sunt Ǜinute animalele.

DistanǛa respectivà se determinà într-un mod care sà asigure cà nu existÃ

riscuri inacceptabile de transmitere a bolilor transmisibile la om sau la
animale de la instalaǛia de biogaz.

În toate cazurile trebuie sà existe o separare fizicà totalà între instalaǛia de

biogaz Ǚi animalele, furajele Ǚi aǙternutul acestora, prevÃzutà cu împrejmuire
dacà este cazul.

4. Fiecare instalaǛie de biogaz trebuie sà aibà propriul laborator sau sà utilizeze

un laborator extern. Laboratorul trebuie sà fie echipat corespunzÃtor pentru
efectuarea analizelor necesare Ǚi sà fie autorizat de autoritatea competentÃ, sÃ
fie acreditat conform standardelor recunoscute la nivel internaǛional sau sà se
supunà controalelor periodice ale autoritÃǛii competente.

Secǜiunea 2

Instalaǜiile de compostare
1. InstalaǛiile de compostare trebuie sà fie echipate cu un reactor de compostare
închis sau cu o zonà închisÃ, care nu poate fi ocolità de subprodusele de
origine animalà sau produsele derivate introduse în instalaǛie, Ǚi trebuie sà fie
echipatà cu urmÃtoarele:

(a) instalaǛii de monitorizare a temperaturii în timp;

(b) dispozitive pentru înregistrarea, dupà caz continuÃ, a rezultatelor mÃsu൘

rÃtorilor de monitorizare menǛionate la litera (a);

(c) un sistem de siguranǛà adecvat care sà previnà încÃlzirile insuficiente.

2. Prin derogare de la punctul 1, pot fi permise alte tipuri de sisteme de

compostare dacà acestea:

(a) sunt astfel exploatate încât toate materialele din sistem sà îndeplineascÃ
parametrii de timp Ǚi temperaturÃ, inclusiv, dupà caz, asigurarea monitor൘
izÃrii continue a parametrilor; sau

(b) transformà numai materiale prevÃzute în secǛiunea 1 punctul 2; Ǚi

(c) îndeplinesc toate celelalte cerinǛe relevante din prezentul regulament.

3. Dacà instalaǛia de compostare este localizatà în sau lângà incinte unde sunt
Ǜinute animale de fermà Ǚi instalaǛia de compostare nu utilizeazà numai gunoi
de grajd, lapte sau colostru provenite de la aceste animale, instalaǛia de
compostare trebuie amplasatà la distanǛà de zona în care sunt Ǜinute
animalele.

DistanǛa respectivà se determinà într-un mod care sà asigure cà nu existÃ

riscuri inacceptabile de transmitere a bolilor transmisibile la om sau la
animale de la instalaǛia de compostare.

În toate cazurile trebuie sà existe o separare fizicà totalà între instalaǛia de

compostare Ǚi animalele, furajele Ǚi aǙternutul acestora, prevÃzutà cu
împrejmuire dacà este cazul.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 63

ॽB
4. Fiecare instalaǛie de compostare trebuie sà aibà propriul laborator sau sÃ
utilizeze un laborator extern. Laboratorul trebuie sà fie echipat corespunzÃtor
pentru efectuarea analizelor necesare Ǚi sà fie autorizat de autoritatea
competentÃ, sà fie acreditat conform standardelor recunoscute la nivel inter൘
naǛional sau sà se supunà controalelor periodice ale autoritÃǛii competente.

CAPITOLUL II

CERINǛE DE IGIENÃ APLICABILE INSTALAǛIILOR DE BIOGAZ ǙI

DE COMPOSTARE
1. Subprodusele de origine animalà se transformà cât mai curând posibil dupÃ
sosirea la instalaǛia de biogaz sau de compostare. Acestea trebuie sà fie
depozitate în mod corespunzÃtor pânà în momentul tratÃrii.

2. Containerele, recipientele Ǚi vehiculele utilizate pentru transportul materialelor

netratate se curÃǛà Ǚi se dezinfecteazà într-o zonà desemnatà în acest sens.

Aceastà zonà trebuie proiectatà sau amplasatà astfel încât sà se previnà riscul
de contaminare a produselor tratate.

3. Se iau în mod sistematic mÃsuri de prevenire împotriva pÃsÃrilor, rozÃ൘

toarelor, insectelor Ǚi a altor dÃunÃtori.

În acest scop se foloseǙte un program documentat de control al dÃunÃtorilor.

4. Se stabilesc Ǚi se documenteazà proceduri de curÃǛare pentru toate zonele din

incintÃ. Pentru curÃǛare se folosesc echipamente Ǚi agenǛi de curÃǛare adecvaǛi.

5. Controlul igienei trebuie sà includà inspecǛii periodice ale mediului Ǚi ale

echipamentelor. Programul inspecǛiilor Ǚi rezultatele acestora trebuie sà fie
documentate.

6. InstalaǛiile Ǚi echipamentele trebuie pÃstrate în stare bunà de întreǛinere, iar

echipamentul de mÃsurare trebuie calibrat la intervale regulate.

7. Reziduurile de digestie Ǚi compostul trebuie sà fie astfel manipulate Ǚi

depozitate în instalaǛia de biogaz sau de compostare încât sà se previnÃ
orice recontaminare.

CAPITOLUL III

PARAMETRI DE TRANSFORMARE

Secǜiunea 1

Parametri de transformare standard

1. Materialele de categoria 3 utilizate ca materii prime într-o instalaǛie de biogaz
echipatà cu o unitate de pasteurizare/igienizare trebuie sà îndeplineascà urmÃ൘
toarele cerinǛe minime:

(a) dimensiunea maximà a particulelor la intrarea în instalaǛie: 12 mm;

(b) temperatura minimà a tuturor materialelor din instalaǛie: 70 °C; Ǚi

(c) timpul minim neîntrerupt al materialelor în instalaǛie: 60 de minute.

Cu toate acestea, laptele, produsele pe bazà de lapte, produsele derivate din

lapte, colostrul Ǚi produsele din colostru de categoria 3 pot fi utilizate fÃrÃ
pasteurizare/igienizare ca materii prime într-o instalaǛie de biogaz, dacÃ
autoritatea competentà considerà cà acestea nu prezintà un risc de rÃspândire
a unor boli transmisibile grave la om sau la animale.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 64

ॽB
CerinǛele minime prevÃzute la literele (b) Ǚi (c) din prezentul punct se aplicÃ
Ǚi materialelor de categoria 2 care sunt introduse într-o instalaǛie de biogaz
fÃrà a fi în prealabil prelucrate în conformitate cu articolul 13 litera (e)
punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

2. Materialele de categoria 3 utilizate ca materii prime într-o instalaǛie de

compostare trebuie sà îndeplineascà urmÃtoarele cerinǛe minime:

(a) dimensiunea maximà a particulelor la intrarea în reactorul de compostare:

12 mm;

(b) temperatura minimà a tuturor materialelor din reactor: 70 °C; Ǚi

(c) timpul minim fÃrà întrerupere: 60 de minute.

CerinǛele minime prevÃzute la literele (b) Ǚi (c) din prezentul punct se aplicÃ
Ǚi materialelor de categoria 2 care sunt compostate fÃrà a fi în prealabil
prelucrate în conformitate cu articolul 13 litera (e) punctul (ii) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Secǜiunea 2

Parametri de transformare alternativi pentru instalaǜiile de biogaz ǚi de

compostare
1. Autoritatea competentà poate autoriza utilizarea altor parametri decât
parametrii prevÃzuǛi în capitolul I secǛiunea 1 punctul 1 Ǚi parametrii de
transformare standard, dacà solicitantul unei astfel de utilizÃri demonstreazÃ
cà astfel de parametri asigurà reducerea adecvatà a riscurilor biologice.
Aceastà demonstrare trebuie sà includà o validare efectuatà în conformitate
cu urmÃtoarele cerinǛe:

(a) Identificarea Ǚi analiza pericolelor posibile, inclusiv impactul materiilor

prime, pe baza unei descrieri complete a condiǛiilor Ǚi parametrilor de
transformare;

(b) O evaluare a riscurilor privind modul în care condiǛiile de transformare

specifice menǛionate la litera (a) sunt realizate în practicÃ, în situaǛii
normale Ǚi atipice;

(c) Validarea procesului preconizat prin mÃsurarea reducerii viabilitÃǛii/൘

infecǛiozitÃǛii:

(i) organismelor indicatoare endogene în timpul procesului, atunci când

indicatorul:

— este prezent în mod sistematic în numÃr mare în materiile prime;

— nu este mai puǛin termorezistent la aspectele letale ale procesului

de transformare, dar nici mult mai rezistent decât agenǛii patogeni
care sunt monitorizaǛi de cÃtre acesta;

— este relativ uǙor de cuantificat, de identificat Ǚi de confirmat; sau

(ii) unui organism indicator sau a unui virus bine caracterizat, pe durata
expunerii, introdus în materiile prime în interiorul unui suport
indicator adecvat;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 65

ॽB
(d) Validarea procesului preconizat menǛionat la litera (c) trebuie sà demon൘
streze cà procesul realizeazà reducerea globalà a urmÃtoarelor riscuri:

(i) pentru procesele termice Ǚi chimice:

— o reducere de 5 log10 a Enterococcus faecalis sau a Salmonella

Senftenberg (775W, H2S negativ),

— o reducere a titrului de infecǛiozitate a virusurilor termorezistente

precum parvovirusul cu cel puǛin 3 log10, atunci când acestea
sunt identificate ca prezentând un risc relevant; Ǚi

(ii) pentru procesele chimice:

— o reducere a paraziǛilor rezistenǛi, precum ouÃle de Ascaris spp.,

de cel puǛin 99,9 % (3 log10) a stadiilor viabile;

(e) Elaborarea unui program de control complet, care include proceduri de

monitorizare a funcǛionÃrii procesului menǛionat la litera (c);

(f) MÃsuri care sà asigure o monitorizare Ǚi o supraveghere continuà a

parametrilor relevanǛi ai procesului stabiliǛi în programul de control,
atunci când instalaǛia funcǛioneazÃ.

Detaliile privind parametrii relevanǛi ai procesului utilizaǛi într-o instalaǛie

de biogaz sau într-o instalaǛie de compostare, precum Ǚi celelalte puncte
critice de control, se înregistreazà Ǚi se pÃstreazà astfel încât proprietarul,
operatorul sau reprezentantul acestora Ǚi autoritatea competentà sà poatÃ
monitoriza funcǛionarea instalaǛiei.

La cerere, operatorul pune la dispoziǛia autoritÃǛii competente aceste

înregistrÃri. La cerere, Comisiei i se pun la dispoziǛie informaǛiile
referitoare la un proces autorizat în conformitate cu prezentul punct.

2. Prin derogare de la punctul 1, pânà la adoptarea normelor menǛionate la

articolul 15 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, autoritatea competentà poate autoriza utilizarea unor cerinǛe
specifice, altele decât cele prevÃzute în prezentul capitol, cu condiǛia ca
aceasta sà garanteze un efect echivalent în ceea ce priveǙte reducerea pato൘
genilor pentru:

(a) deǙeuri de catering utilizate ca singurele subproduse de origine animalÃ

într-o instalaǛie de biogaz sau de compostare; Ǚi

(b) amestecuri de deǙeuri de catering cu urmÃtoarele materiale:

(i) gunoi de grajd;

(ii) conǛinutul tractului digestiv separat de tractul digestiv;

(iii) lapte;

(iv) produse pe bazà de lapte;

(v) produse derivate din lapte;

(vi) colostru;

(vii) produse din colostru;

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 66

ॽB
(viii) ouÃ;

(ix) produse din ouÃ;

ॽM9
(x) subproduse de origine animalà menǛionate la articolul 10 litera (f)
din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, care au fost supuse
prelucrÃrii definite la articolul 2 alineatul (1) litera (m) din
Regulamentul (CE) nr. 852/2004;

(xi) amestec de subproduse de origine animalà menǛionate la punctul 2

litera (b) cu materiale derivate din subproduse care nu provin de la
animale.

ॽB
3. Dacà materialele menǛionate la punctul 2 litera (b) sau produsele derivate
menǛionate la articolul 10 litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009
reprezintà singurele materii prime de origine animalà care sunt tratate
într-o instalaǛie de biogaz sau de compostare, autoritatea competentÃ
poate autoriza utilizarea unor cerinǛe, altele decât cele specificate în
prezentul capitol, cu condiǛia ca aceasta:

(a) sà nu considere cà materialele respective prezintà un risc de

rÃspândire a vreunei boli transmisibile grave la om sau la animale;

ॽM9
(b) considerà cà reziduurile de digestie sau compostul sunt materiale
neprelucrate Ǚi obligà operatorii sà le trateze în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu prezentul regulament sau, în
cazul compostului sau al reziduurilor de digestie derivate din
deǙeurile de catering, sà le recupereze sau sà le elimine în confor൘
mitate cu legislaǛia privind protecǛia mediului.

ॽB
4. Operatorii pot introduce pe piaǛÃ reziduuri de digestie Ǚi compost care au
fost produse în conformitate cu parametrii autorizaǛi de autoritatea
competentÃ:

(a) în conformitate cu punctul 1;

(b) în conformitate cu punctele 2 Ǚi 3, numai în interiorul statului

membru în care au fost autorizaǛi parametrii respectivi.

Secǜiunea 3

Standarde pentru reziduurile de digestie ǚi compost

1. (a) Probele reprezentative de reziduuri de digestie sau compost prelevate în
cursul transformÃrii sau imediat dupà aceea în instalaǛia de biogaz sau în
instalaǛia de compostare în scopul monitorizÃrii procesului trebuie sÃ
respecte urmÃtoarele standarde:

Escherichia coli: n = 5, c = 1, m = 1 000, M = 5 000 în 1 g;

sau

Enterococcaceae: n = 5, c = 1, m = 1 000, M = 5 000 în 1 g;

Ǚi

(b) Probele reprezentative de reziduuri de digestie sau compost prelevate în

timpul depozitÃrii sau la scoaterea din depozit trebuie sà respecte urmÃ൘
toarele standarde:

Salmonella: absenǛÃ în 25 g: n = 5; c = 0; m = 0; M = 0

Unde, pentru literele (a) Ǚi (b):

n = numÃrul de probe de analizat;

m = valoarea prag pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este considerat

satisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din toate probele este mai mic
sau egal cu m;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 67

ॽB
M = valoarea maximà pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este considerat
nesatisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din una sau mai multe probe
este egal cu M sau mai mare; Ǚi
c = numÃrul de probe în care numÃrul de bacterii poate fi cuprins între m
Ǚi M, probele putând fi considerate totuǙi acceptabile dacà numÃrul de
bacterii din celelalte probe este mai mic sau egal cu m.
ॽM10
2. Compostul sau reziduurile de digestie, altele decât cele menǛionate la punctul
3 litera (b) din secǛiunea 2, care nu îndeplinesc cerinǛele prevÃzute în prezenta
secǛiune sunt supuse din nou transformÃrii sau compostÃrii Ǚi, în cazul
prezenǛei bacteriilor din genul Salmonella, sunt manipulate sau eliminate în
conformitate cu instrucǛiunile autoritÃǛii competente.
ॽM1
3. Atunci când subprodusele de origine animalà sunt transformate în biogaz sau
sunt compostate împreunà cu alte materiale care nu sunt de origine animalÃ,
autoritatea competentà poate autoriza operatorii sà preleveze probe reprezen൘
tative dupà pasteurizarea menǛionatà în capitolul I secǛiunea 1 punctul 1 litera
(a) sau dupà compostarea menǛionatà în secǛiunea 2 punctul 1, dupà caz, Ǚi
înainte sà aibà loc amestecarea cu materialele care nu sunt de origine animalÃ,
cu scopul de a monitoriza eficienǛa transformÃrii în biogaz sau a compostÃrii
subproduselor de origine animalÃ, dupà caz.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 68

ॽB
ANEXA VI

NORME SPECIALE PRIVIND CERCETAREA, HRÃNIREA

ANIMALELOR, COLECTAREA ǙI ELIMINAREA

CAPITOLUL I

NORME SPECIALE PRIVIND PROBELE PENTRU CERCETARE ǙI

ALTE SCOPURI

Secǜiunea 1

Probe pentru cercetare ǚi diagnostic

1. Operatorii se asigurà cà expedierile de probe pentru cercetare Ǚi diagnostic
sunt însoǛite de un document comercial, care trebuie sà specifice:

(a) descrierea materialului Ǚi specia animalà de la care provine;

(b) categoria materialului;

(c) cantitatea materialului;

(d) locul de origine Ǚi locul de expediere a materialului;

(e) numele Ǚi adresa expeditorului;

(f) numele Ǚi adresa destinatarului Ǚi/sau utilizatorului;

2. Utilizatorii care manipuleazà probe pentru cercetare Ǚi diagnostic iau toate

mÃsurile necesare pentru a împiedica rÃspândirea bolilor transmisibile la om
sau la animale în cursul manipulÃrii materialelor aflate sub controlul lor, în
special prin aplicarea bunelor practici de laborator.

3. Se interzic orice utilizÃri ulterioare ale probelor pentru cercetare Ǚi diagnostic

în alte scopuri decât cele prevÃzute la punctul 38 din anexa I.

4. Probele pentru cercetare Ǚi diagnostic Ǚi orice produse derivate din utilizarea

acestora, cu excepǛia cazurilor în care acestea sunt pÃstrate ca referinǛe, se
eliminÃ:

(a) ca deǙeuri prin incinerare sau coincinerare;

(b) în cazul subproduselor de origine animalà sau al produselor derivate

prevÃzute la articolul 8 litera (a) punctul (iv), la articolul 8 literele (c)
Ǚi (d) Ǚi la articolele 9 Ǚi 10 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 care
fac parte din culturi de celule, seturi de laborator sau probe de laborator,
prin tratament în condiǛii cel puǛin echivalente cu metoda validatà pentru
autoclavele cu aburi (1) Ǚi eliminare ulterioarà ca deǙeuri sau ape uzate în
conformitate cu legislaǛia relevantà a Uniunii;

(c) prin sterilizare sub presiune Ǚi eliminare ulterioarà sau utilizare în confor൘
mitate cu articolele 12, 13 Ǚi 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

5. Utilizatorii care manipuleazà probe pentru cercetare Ǚi diagnostic pÃstreazà un

registru cu expedierile probelor respective.

(1) CEN TC/102 – Sterilizatoare medicale - EN 285:2006 + A2:2009 - Sterilizare - Steril൘

izatoare cu aburi - Sterilizatoare mari, trimitere publicatà în JO C 293, 2.12.2009, p. 39.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 69

ॽB
Registrul include informaǛiile menǛionate la punctul 1 Ǚi data Ǚi metoda de
eliminare a probelor Ǚi a oricÃror produse derivate.

6. Prin derogare de la punctele 1, 4 Ǚi 5, autoritatea competentà poate accepta

manipularea Ǚi eliminarea probelor pentru cercetare Ǚi diagnostic în scopuri
educaǛionale în alte condiǛii care sà asigure eliminarea riscurilor inacceptabile
pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ.

Secǜiunea 2

Probe comerciale ǚi articole pentru expoziǜii

1. Probele comerciale Ǚi articolele pentru expoziǛii pot fi transportate, utilizate Ǚi
eliminate numai în conformitate cu secǛiunea 1 punctele 1 – 4 Ǚi 6.

2. Dupà încheierea studiilor sau analizelor specifice, cu excepǛia cazurilor în

care acestea sunt pÃstrate ca referinǛe, probele comerciale:

(a) se reexpediazà în statul membru de origine;

(b) se expediazà cÃtre alt stat membru sau o Ǜarà terǛÃ, dacà o astfel de
expediere a fost autorizatà în prealabil de autoritatea competentà din
statul membru sau Ǜara terǛÃ de destinaǛie; sau

(c) se eliminà sau se utilizeazà în conformitate cu articolele 12, 13 Ǚi 14 din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

3. Dupà încheierea activitÃǛii expoziǛiei sau a activitÃǛii artistice, articolele

pentru expoziǛie se reexpediazà în statul membru de origine, se expediazÃ
sau se eliminà în conformitate cu punctul 2.

CAPITOLUL II

NORME SPECIALE PRIVIND HRÃNIREA ANIMALELOR

Secǜiunea 1

Cerinǜe generale
ॽM4
Materialele de categoria 2 Ǚi 3 prevÃzute la articolul 18 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 pot fi utilizate ca hranà pentru animalele
prevÃzute la alineatul (1) literele (a), (b), (d), (f), (g) Ǚi (h) din articolul
menǛionat, dacà sunt îndeplinite cel puǛin urmÃtoarele condiǛii, pe lângà orice
condiǛii prevÃzute de autoritatea competentà în conformitate cu articolul 18
alineatul (1) din regulamentul respectiv:

ॽB
1. Subprodusele de origine animalà se transportà la utilizatori sau la centrele de
colectare în conformitate cu anexa VIII capitolul I secǛiunile 1 Ǚi 3.

2. Centrele de colectare se înregistreazà de cÃtre autoritatea competentÃ, dacÃ

acestea:

(a) îndeplinesc cerinǛele privind instalaǛiile care efectueazà operaǛiunile inter൘

mediare prevÃzute în anexa IX capitolul II; Ǚi

(b) dispun de dotÃri adecvate pentru distrugerea materialelor neutilizate, sau le

trimit la o instalaǛie autorizatà de prelucrare sau la o instalaǛie autorizatÃ
de incinerare sau coincinerare în conformitate cu prezentul regulament.

3. Statele membre pot autoriza utilizarea ca centru de colectare a unei instalaǛii

de prelucrare pentru materialele de categoria 2.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 70

ॽB
4. Operatorii centrelor de colectare care furnizeazà cÃtre utilizatori finali
materiale, altele decât subprodusele de origine animalà provenite de la
animale acvatice sau de la nevertebrate acvatice, trebuie sà se asigure cÃ
acestea sunt supuse unuia din urmÃtoarele tratamente:

(a) denaturare cu o soluǛie de agent colorant; soluǛia trebuie sà aibà o astfel

de concentraǛie încât coloraǛia materialului colorat sà fie vizibilà în mod
clar Ǚi sà nu disparà atunci când materialele colorate sunt supuse
congelÃrii sau refrigerÃrii, iar întreaga suprafaǛÃ a tuturor pieselor de
material trebuie sà fie coloratà cu o astfel de soluǛie fie prin imersarea
materialului în soluǛie, fie prin pulverizare sau alte moduri de aplicare a
soluǛiei;

(b) sterilizare prin fierbere sau cu aburi sub presiune pânà când fiecare piesÃ
de material este complet fiartÃ; sau

(c) orice altà manipulare sau tratament autorizate de autoritatea competentÃ

care rÃspunde de operator.

Secǜiunea 2

HrÄnirea anumitor specii în puncte de hrÄnire

1. Autoritatea competentà poate autoriza utilizarea materialelor de categoria 1
prevÃzute la articolul 18 alienatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 pentru hrÃnirea urmÃtoarelor specii protejate sau pe cale de
dispariǛie în puncte de hrÃnire, în urmÃtoarele condiǛii:

(a) Materialele trebuie utilizate ca hranà pentru:

ॽM9
(i) una din urmÃtoarele specii de pÃsÃri necrofage în urmÃtoarele state
membre:

Codul de Specia de animal

Statul membru
ǛarÃ
Denumirea localà Denumirea ǙtiinǛificÃ

BG Bulgaria Vulturul bÃrbos Gypaetus barbatus

Vulturul negru Aegypius monachus
Hoitarul Neophron percnopterus
Vulturul sur Gyps fulvus
Acvila de munte Aquila chrysaetos
Acvila de câmp Aquila heliaca
Codalbul Haliaeetus albicilla
Gaia neagrà Milvus migrans
Gaia roǙie Milvus milvus

EL Grecia Vulturul bÃrbos Gypaetus barbatus

Vulturul negru Aegypius monachus
Hoitarul Neophron percnopterus
Vulturul sur Gyps fulvus
Acvila de munte Aquila chrysaetos
Acvila de câmp Aquila heliaca
Codalbul Haliaeetus albicilla
Gaia neagrà Milvus migrans
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 71

ॽM9

Specia de animal
Codul de
Statul membru
ǛarÃ
Denumirea localà Denumirea ǙtiinǛificÃ

ES Spania Vulturul bÃrbos Gypaetus barbatus

Vulturul negru Aegypius monachus
Hoitarul Neophron percnopterus
Vulturul sur Gyps fulvus
Acvila de munte Aquila chrysaetos
Acvila imperialà Aquila adalberti
ibericÃ
Milvus migrans
Gaia neagrÃ
Milvus milvus
Gaia roǙie

FR FranǛa Vulturul bÃrbos Gypaetus barbatus

Vulturul negru Aegypius monachus
Hoitarul Neophron percnopterus
Vulturul sur Gyps fulvus
Acvila de munte Aquila chrysaetos
Codalbul Haliaeetus albicilla
Gaia neagrà Milvus migrans
Gaia roǙie Milvus milvus

HR CroaǛia Vulturul bÃrbos Gypaetus barbatus

Vulturul negru Aegypius monachus
Hoitarul Neophron percnopterus
Vulturul sur Gyps fulvus

IT Italia Vulturul bÃrbos Gypaetus barbatus

Vulturul negru Aegypius monachus
Hoitarul Neophron percnopterus
Vulturul sur Gyps fulvus
Acvila de munte Aquila chrysaetos
Gaia neagrà Milvus migrans
Gaia roǙie Milvus milvus

CY Cipru Vulturul negru Aegypius monachus

Vulturul sur Gyps fulvus

PT Portugalia Vulturul negru Aegypius monachus

Hoitarul Neophron percnopterus
Vulturul sur Gyps fulvus
Acvila de munte Aquila chrysaetos

SK Slovacia Acvila de munte Aquila chrysaetos

Acvila de câmp Aquila heliaca
Codalbul Haliaeetus albicilla
Gaia neagrà Milvus migrans
Gaia roǙie Milvus milvus

ॽB
(ii) una din speciile din ordinul carnivorelor enumerate în anexa II la
Directiva 92/43/CEE, în arii speciale de conservare care au fost
stabilite în conformitate cu directiva respectivÃ; sau
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 72

ॽB
(iii) una din speciile din ordinul falconiformelor sau strigiformelor
enumerate în anexa I la Directiva 2009/147/CE, în arii de protecǛie
specialà care au fost stabilite în conformitate cu directiva respectivÃ;

(b) Autoritatea competentà a acordat autorizarea operatorului responsabil

pentru punctul de hrÃnire.

Autoritatea competentà acordà astfel de autorizaǛii dacÃ:

(i) hrÃnirea nu este utilizatà ca o metodà alternativà de eliminare a

materialelor cu risc specificat sau a cadavrelor de rumegÃtoare care
conǛin astfel de materiale cu risc de transmitere a EST;

(ii) existà un sistem adecvat de supraveghere a EST în conformitate cu

Regulamentul (CE) nr. 999/2001, care implicà teste de laborator
periodice pentru detectarea EST;

(c) Autoritatea competentà trebuie sà asigure coordonarea cu orice autoritate

competentà responsabilà cu supravegherea cerinǛelor prevÃzute în
autorizare;

(d) Autoritatea competentà trebuie sà constate, pe baza unei evaluÃri a

situaǛiei specifice a speciilor în cauzà Ǚi a habitatului acestora, cÃ
stadiul de conservare al speciilor respective va fi îmbunÃtÃǛit;

(e) Autorizarea acordatà de autoritatea competentà trebuie:

(i) sà se refere Ǚi sà menǛioneze speciile în cauzÃ;

(ii) sà descrie în detaliu localizarea punctului de hrÃnire din aria

geograficà în care are loc hrÃnirea; Ǚi

(iii) sà fie imediat suspendatà în cazul:

— unei implicÃri suspecte sau confirmate în rÃspândirea EST, pânÃ

la excluderea riscurilor, sau

— nerespectÃrii oricÃrei norme prevÃzute în prezentul regulament.

(f) Operatorul responsabil cu hrÃnirea:

(i) desemneazà o zonà pentru hrÃnire îngrÃditÃ, accesul la aceasta fiind

limitat doar la speciile care urmeazà sà fie conservate, dupà caz cu
gard sau alte mijloace care corespund modului natural de hrÃnire al
speciilor respective;

(ii) se asigurà cà toate cadavrele eligibile de bovine Ǚi cel puǛin 4 % din

cadavrele eligibile de ovine Ǚi caprine destinate utilizÃrii ca hranÃ
pentru animale sunt testate înainte de utilizare, cu rezultate
negative, în cadrul programului de monitorizare a EST pus în
aplicare în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE)
nr. 999/2001 Ǚi, dupà caz, în conformitate cu o decizie adoptatà în
conformitate cu articolul 6 alineatul (1b) al doilea paragraf din regu൘
lamentul respectiv; Ǚi

(iii) pÃstreazà înregistrÃri care conǛin cel puǛin numÃrul, natura, greutatea
estimatà Ǚi originea carcaselor animalelor utilizate pentru hrÃnire,
data hrÃnirii, locul unde a avut loc hrÃnirea Ǚi, dupà caz, rezultatele
testelor EST.

2. În cazul în care un stat membru trimite Comisiei o cerere de includere în lista

prevÃzutà la punctul 1 litera (a), acesta depune:

(a) o justificare detaliatà pentru extinderea listei în vederea includerii

anumitor specii de pÃsÃri necrofage din statul membru respectiv,
inclusiv o explicaǛie a motivelor pentru care este necesarà hrÃnirea unor
astfel de pÃsÃri cu materiale de categoria 1 în loc de materiale de categoria
2 sau categoria 3;

(b) o explicaǛie privind mÃsurile care urmeazà sà fie luate pentru a asigura
respectarea dispoziǛiilor de la punctul 1.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 73

ॽB
Secǜiunea 3

HrÄnirea animalelor sÄlbatice în afara punctelor de hrÄnire

Autoritatea competentà poate autoriza utilizarea materialelor de categoria 1 care
constau din cadavre întregi sau pÃrǛi de animale moarte care conǛin materiale cu
risc specificat în afara punctelor de hrÃnire, dacà este cazul fÃrà colectarea
prealabilà a animalelor moarte, pentru hrÃnirea animalelor sÃlbatice menǛionate
în secǛiunea 2 punctul 1 litera (a), în urmÃtoarele condiǛii:

1. Autoritatea competentà trebuie sà constate, pe baza unei evaluÃri a situaǛiei

specifice a speciilor în cauzà Ǚi a habitatului acestora, cà stadiul de conservare
al speciilor respective va fi îmbunÃtÃǛit;

2. Autoritatea competentà trebuie sà identifice în autorizare exploataǛiile sau

efectivele situate într-o zonà de hrÃnire delimitatà geografic în urmÃtoarele
condiǛii:

(a) Zona de hrÃnire trebuie sà nu se extindà pe arii de creǙtere intensivà a

animalelor;

(b) Animalele de fermà din exploataǛiile sau efectivele din zona de hrÃnire
trebuie sà se supunà supravegherii periodice a unui medic veterinar oficial
în ceea ce priveǙte prevalenǛa EST Ǚi a bolilor transmisibile la om sau la
animale;

(c) HrÃnirea trebuie suspendatà imediat în cazul:

(i) unei implicÃri suspecte sau confirmate a unei exploataǛii sau a unui
efectiv în rÃspândirea EST, pânà la excluderea riscurilor;

(ii) unui focar suspect sau confirmat de boalà transmisibilà gravà la om

sau la animale într-o exploataǛie sau într-un efectiv, pânà la
excluderea riscurilor; sau

(iii) nerespectÃrii oricÃrei norme prevÃzute în prezentul regulament.

(d) Autoritatea competentà trebuie sà specifice în autorizare:

(i) mÃsuri adecvate de prevenire a transmiterii EST Ǚi a bolilor trans൘

misibile de la animale moarte la om sau la alte animale, cum ar fi
mÃsuri care sà vizeze modurile de hrÃnire ale speciilor care urmeazÃ
sà fie conservate, restricǛii de hrÃnire sezonale, restricǛii de deplasare
pentru animalele de fermà Ǚi alte mÃsuri destinate sà controleze
riscurile potenǛiale de transmitere a bolilor transmisibile la om sau
la animale, cum ar fi mÃsuri referitoare la speciile prezente în zona
de hrÃnire pentru care nu sunt destinate subprodusele de origine
animalÃ;

(ii) responsabilitÃǛile persoanelor sau entitÃǛilor din zona de hrÃnire care

oferà asistenǛà la hrÃnire sau sunt responsabile pentru animalele de
fermÃ, referitor la mÃsurile menǛionate la subpunctul (i);

(iii) condiǛiile de impunere a sancǛiunilor prevÃzute la articolul 53 din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 aplicabile încÃlcÃrii mÃsurilor
prevÃzute la subpunctul (i) de cÃtre persoane sau entitÃǛi prevÃzute
la prezenta literà (d) subpunctul (ii);

(e) În cazul în care hrÃnirea este efectuatà fÃrà colectarea în prealabil a

animalelor moarte, se efectueazà o estimare a ratei mortalitÃǛii preconizate
în zona de hrÃnire Ǚi a cerinǛelor de hrÃnire preconizate ale animalelor
sÃlbatice, pentru a servi ca bazà pentru evaluarea riscurilor potenǛiale de
transmitere a bolilor.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 74

ॽB
Secǜiunea 4

HrÄnirea animalelor din grÄdinile zoologice cu materiale de categoria 1

Autoritatea competentà poate autoriza utilizarea materialelor de categoria 1 care
constau din cadavre întregi sau pÃrǛi de animale moarte care conǛin materiale cu
risc specificat Ǚi utilizarea materialelor obǛinute din animale din grÃdinile
zoologice pentru hrÃnirea animalelor din grÃdinile zoologie în urmÃtoarele
condiǛii:

(a) Autoritatea competentà trebuie sà fi acordat autorizarea operatorului

responsabil cu hrÃnirea. Autoritatea competentà acordà astfel de autorizaǛii
dacÃ:

(i) hrÃnirea nu este utilizatà ca o metodà alternativà de eliminare a materi൘

alelor cu risc specificat sau a cadavrelor de rumegÃtoare care conǛin
astfel de materiale cu risc de transmitere a EST;

(ii) dacà se utilizeazà materiale de categoria 1 care constau din cadavre

întregi sau pÃrǛi de animale moarte care conǛin materiale cu risc spec൘
ificat, provenite de la bovine, existà un sistem adecvat de supraveghere
pentru EST în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001, care
implicà testÃri de laborator periodice ale probelor pentru detectarea EST;

(b) Autorizarea acordatà de autoritatea competentà trebuie suspendatà imediat în

cazul:

(i) unei implicÃri suspecte sau confirmate în rÃspândirea EST, pânà la

excluderea riscurilor; sau

(ii) nerespectÃrii oricÃrei norme prevÃzute în prezentul regulament.

(c) Operatorul responsabil cu hrÃnirea:

(i) depoziteazà materialul care urmeazà sà fie utilizat pentru hrÃnire Ǚi

efectueazà hrÃnirea într-o zonà îngrÃdità cu gard pentru a se asigura
cà la materialele pentru hrÃnire nu au acces alte animale carnivore
decât animalele din grÃdinile zoologice pentru care a fost acordatÃ
autorizarea;

(ii) se asigurà cà rumegÃtoarele destinate utilizÃrii ca hranà sunt incluse în

programul de monitorizare a EST pus în aplicare în conformitate cu
anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 Ǚi, dupà caz, în confor൘
mitate cu o decizie adoptatà în conformitate cu articolul 6 alineatul (1b)
al doilea paragraf din regulamentul respectiv;

(iii) pÃstreazà înregistrÃri care conǛin cel puǛin numÃrul, natura, greutatea
estimatà Ǚi originea cadavrelor animalelor utilizate pentru hrÃnire, rezul൘
tatele testelor EST Ǚi data hrÃnirii.

CAPITOLUL III

NORME SPECIALE PRIVIND COLECTAREA ǙI ELIMINAREA

Secǜiunea 1

Norme speciale privind eliminarea subproduselor de origine animalÄ

1. În cazul în care autoritatea competentà autorizeazà eliminarea subproduselor
de origine animalà la faǛa locului în conformitate cu articolul 19 alineatul (1)
literele (a), (b), (c) Ǚi (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, astfel de
eliminÃri pot fi efectuate:

(a) prin incinerare sau îngropare în incinta de origine a subproduselor de

origine animalÃ;

(b) într-un depozit de deǙeuri autorizat; sau

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 75

ॽB
(c) prin incinerare sau îngropare într-un loc astfel încât riscurile pentru
sÃnÃtatea animalÃ, pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi pentru mediu sà fie
reduse la minimum, cu condiǛia ca acel loc sà fie situat la o distanǛÃ
adecvatà care sà permità autoritÃǛii competente gestionarea prevenirii
riscurilor pentru sÃnÃtatea animalÃ, sÃnÃtatea publicà Ǚi mediu;

2. Incinerarea subproduselor de origine animalà în locurile prevÃzute la

articolul 19 alineatul (1) literele (b), (c) Ǚi (e) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 trebuie efectuatà astfel încât sà se asigure cà acestea sunt
incinerate:

(a) pe ruguri amenajate corespunzÃtor, care sà asigure transformarea subpro൘

duselor de origine animalà în cenuǙÃ;

(b) fÃrà periclitarea sÃnÃtÃǛii umane;

(c) fÃrà utilizarea de procese sau metode care ar putea dÃuna mediului, în
special în cazul în care acestea ar putea genera riscuri pentru apÃ, aer,
sol, plante sau animale sau prin producerea de zgomot sau mirosuri
neplÃcute;

(d) în condiǛii care sà asigure cà toate cenuǙile rezultate sunt eliminate prin
îngropare într-un depozit de deǙeuri autorizat.

3. Îngroparea subproduselor de origine animalà în locurile prevÃzute la

articolul 19 alineatul (1) literele (a), (b), (c) Ǚi (e) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 trebuie efectuatà astfel încât sà se asigure cà acestea sunt
îngropate:

(a) într-un mod care sà împiedice accesul animalelor carnivore sau omnivore
la acestea;

(b) într-un depozit de deǙeuri autorizat sau în alt loc fÃrà a periclita sÃnÃtatea
umanà Ǚi utilizând procese sau metode care nu dÃuneazà mediului, în
special în cazul în care acestea ar putea genera riscuri pentru apÃ, aer,
sol, plante sau animale sau prin producerea de zgomot sau mirosuri
neplÃcute;

4. În cazul eliminÃrii în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) literele (a), (b),

(c) Ǚi (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, transportul subproduselor de
origine animalà de la locul de origine la locul de eliminare trebuie efectuat în
urmÃtoarele condiǛii:

(a) subprodusele de origine animalà sà fie transportate în recipiente sau

vehicule sigure Ǚi etanǙe;

(b) încÃrcarea Ǚi descÃrcarea subproduselor de origine animalà sà fie supra൘

vegheatà de autoritatea competentÃ, dupà caz;

(c) roǛile vehiculelor sà fie dezinfectate la plecarea de la locul de origine;

(d) recipientele Ǚi vehiculele utilizate pentru transportul subproduselor de

origine animalà sà fie curÃǛate Ǚi dezinfectate în mod corespunzÃtor
dupà descÃrcarea subproduselor de origine animalÃ; Ǚi

(e) sà fie asigurate escorte pentru vehicule, teste de etanǙeitate Ǚi acoperitori

duble adecvate, dupà caz.

Secǜiunea 2

Incinerarea ǚi îngroparea subproduselor de origine animalÄ în zonele izolate

Procentajele maxime prevÃzute la articolul 19 alineatul (2) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 nu depÃǙesc:

(a) 10 % din populaǛia de bovine din statul membru în cauzÃ;

(b) 25 % din populaǛia de ovine Ǚi caprine din statul membru în cauzÃ;

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 76

ॽB
(c) 10 % din populaǛia de porcine din statul membru în cauzÃ; Ǚi
(d) un procentaj din populaǛia altor specii, stabilit de autoritatea competentà pe
baza unei evaluÃri a riscurilor potenǛiale pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ
generate de eliminarea animalelor din speciile respective prin incinerare sau
îngropare la faǛa locului.

Secǜiunea 3

Incinerarea ǚi îngroparea albinelor ǚi a subproduselor apicole

În cazul albinelor Ǚi al subproduselor apicole, autoritatea competentà poate
autoriza eliminarea prin incinerare sau îngropare la faǛa locului, în conformitate
cu articolul 19 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, cu
condiǛia de se lua toate mÃsurile necesare pentru a se asigura faptul cà incinerarea
sau îngroparea nu pericliteazà sÃnÃtatea animalÃ, sÃnÃtatea umanà sau mediul.

CAPITOLUL IV

ELIMINAREA PRIN ALTE MIJLOACE

Prin derogare de la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, statele
membre pot autoriza colectarea, transportul Ǚi eliminarea materialelor de
categoria 3 prevÃzute la articolul 10 litera (f) din regulamentul menǛionat prin
alte mijloace decât incinerarea sau îngroparea la faǛa locului, dacÃ:
(a) volumul materialelor nu depÃǙeǙte 20 de kg pe sÃptÃmânà în unitatea sau
instalaǛia de colectare a materialelor, indiferent de specia sau originea materi൘
alelor;
(b) materialele sunt colectate, transportate Ǚi eliminate prin mijloace care previn
transmiterea riscurilor inacceptabile pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ;
(c) autoritatea competentà efectueazà controale periodice, inclusiv controale ale
înregistrÃrilor pÃstrate de operatori, în unitÃǛile sau instalaǛiile în care sunt
colectate materialele, în vederea asigurÃrii respectÃrii dispoziǛiilor prezentei
secǛiuni.
ॽM9
__________
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 77

ॽB
ANEXA VII

FORMATUL STANDARD AL CERERILOR DE AUTORIZARE A UNOR

METODE ALTERNATIVE

CAPITOLUL I

Regimul lingvistic
1. Cererile de autorizare a unei metode alternative de utilizare sau eliminare a
subproduselor de origine animalà sau a produselor derivate, în conformitate
cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 (cereri), se depun în
una din limbile oficiale ale Uniunii Europene, astfel cum se menǛioneazà la
articolul 1 din Regulamentul nr. 1 din 1958.

2. PÃrǛile interesate care depun astfel de cereri într-o limbà alta decât engleza
trebuie sà valideze traducerea oficialà a cererii lor, furnizatà de AESA,
înainte de evaluare.

Perioada menǛionatà la articolul 20 alineatul (5) din Regulamentul (CE)

nr. 1069/2009 începe doar în momentul în care partea interesatà a validat
traducerea oficialà a cererii.

CAPITOLUL II

Conǜinutul cererilor
ॽM1
1. Cererile conǛin toate informaǛiile necesare pentru a permite AESA sÃ
evalueze siguranǛa metodei alternative propuse Ǚi descriu, în special:

— categoriile de subproduse de origine animalà care se intenǛioneazà sà fie

supuse metodei;

— întregul proces;

— pericolele biologice implicate la adresa sÃnÃtÃǛii oamenilor Ǚi animalelor

Ǚi

— gradul de reducere a riscului care trebuie atins graǛie procesului.

2. Cererea menǛionatà la alineatul (1) trebuie, de asemenea:

(a) sà indice punctele aplicabile din articolele 8, 9 Ǚi 10 din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, inclusiv starea fizicà a materialelor
respective Ǚi, dacà este cazul, orice tratament prealabil la care au fost
supuse materialele respective, indicându-se orice alte materiale în afara
subproduselor de origine animalà care urmeazà sà fie utilizate în cursul
procesului;

(b) sà includà un protocol HACCP Ǚi o diagramà flux care sà indice clar

fiecare etapà a procesului, sà identifice parametrii critici pentru
inactivarea unor patogeni relevanǛi cum ar fi temperatura, presiunea,
timpul de expunere, ajustarea valorii pH Ǚi dimensiunea particulelor Ǚi
sà fie completatà cu fiǙe de date tehnice privind echipamentele utilizate
pe parcursul procesului;

(c) sà identifice Ǚi sà caracterizeze pericolele biologice la adresa sÃnÃtÃǛii

oamenilor Ǚi animalelor pe care le prezintà categoriile de subproduse de
origine animalà care se intenǛioneazà sà fie supuse metodei;

(d) sà arate faptul cà cele mai rezistente pericole biologice asociate categoriei
de materiale care urmeazà sà fie prelucrate sunt reduse în oricare dintre
produsele generate pe parcursul procesului, inclusiv în apele reziduale,
cel puǛin pânà la nivelul atins de standardele de prelucrare stabilite în
prezentul regulament pentru aceeaǙi categorie de subproduse de origine
animalÃ. Gradul de reducere a riscurilor trebuie sà fie determinat prin
mÃsurÃri directe validate, cu excepǛia cazului în care se acceptà utilizarea
de modele sau comparaǛii cu alte procese.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 78

ॽM1
3. MÃsurÃrile directe validate menǛionate la alineatul (2) litera (d) înseamnÃ:

(a) mÃsurarea reducerii viabilitÃǛii/infecǛiozitÃǛii: organismelor indicatoare

endogene în timpul procesului, atunci când indicatorul:

— este prezent în mod sistematic în numÃr mare în materiile prime;

— nu este mai puǛin rezistent la aspectele letale ale procedeului de

tratare, cu toate acestea fÃrà a fi mult mai rezistent decât agenǛii
patogeni pe care trebuie sÃ-i controleze;

— este relativ uǙor de cuantificat, de identificat Ǚi de confirmat; sau

(b) folosirea unui organism de probà sau un virus bine caracterizat, introdus
în materiile prime din cadrul unui corp de probà adecvat.

În cazul în care sunt implicate mai multe etape, trebuie sà se evalueze în

ce mÃsurà diferitele etape de reducere au un efect cumulativ sau dacÃ
primele etape ale procesului riscà sà compromità eficacitatea etapelor
ulterioare;

(c) raportarea de rezultate complete prin

(i) descrierea în detaliu a metodologiei utilizate;

(ii) descrierea naturii probelor care au fost analizate;

(iii) demonstrarea faptului cà numÃrul de probe analizate este reprezen൘

tativ;

(iv) justificarea numÃrului de teste efectuate Ǚi selectarea punctelor de

mÃsurare;

(v) indicarea sensibilitÃǛii Ǚi a specificitÃǛii metodelor de detectare util൘

izate;

(vi) furnizarea de date privind repetabilitatea Ǚi variabilitatea statisticà a

mÃsurÃrilor obǛinute pe parcursul experimentelor;

(vii) în cazul hranei neprelucrate pentru animale de companie: justifi൘

carea, în cazul în care sunt utilizate, caracterului semnificativ al
surogatelor prionului;

(viii) demonstrarea, în cazul în care, în absenǛa mÃsurÃrilor directe, se

utilizeazà modele sau comparaǛii cu alte procese, a faptului cÃ
factorii care duc la reducerea riscurilor sunt bine cunoscuǛi Ǚi cÃ
modelul de reducere a riscurilor este bine stabilit;

(ix) furnizarea de date, pentru întregul proces, cu privire la mÃsurÃtorile

directe ale tuturor factorilor care duc la reducerea riscurilor care
demonstreazà cà aceǙti factori sunt aplicaǛi în mod omogen la
nivelul întregului lot tratat

4. Planul HACCP menǛionat la punctul 2 litera (b) trebuie sà se bazeze pe

parametrii critici utilizaǛi în scopul reducerii riscurilor, în special

— temperatura;

— presiunea;

— timpul Ǚi

— criteriile microbiologice.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 79

ॽM1
Limitele determinante stabilite în planul HACCP trebuie definite pe baza
rezultatelor validÃrii experimentale Ǚi/sau a modelului furnizat.
Dacà buna funcǛionare a procesului nu poate fi demonstratà decât pe baza
parametrilor tehnici legaǛi în mod specific de echipamentul utilizat în cadrul
procesului, planul HACCP trebuie sà includÃ, de asemenea, limitele tehnice
care trebuie respectate, în special consumul de energie, numÃrul de bÃtÃi ale
pompei sau dozele de substanǛe chimice.
Trebuie furnizate informaǛii cu privire la parametrii determinanǛi Ǚi tehnici
care trebuie monitorizaǛi Ǚi înregistraǛi în continuu sau la intervale definite,
precum Ǚi cu privire la metodele utilizate pentru mÃsurare Ǚi monitorizare.
Trebuie luatà în considerare variabilitatea parametrilor în condiǛii de
producǛie obiǙnuite.
Planul HACCP trebuie sà reflecte condiǛiile de exploatare normale Ǚi cazurile
de anomalie sau de urgenǛÃ, inclusiv o defecǛiune survenità în cursul proce൘
sului, Ǚi trebuie sà precizeze mÃsurile corective care trebuie aplicate în caz de
anomalie sau de urgenǛÃ.
5. Cererile trebuie, de asemenea, sà conǛinà suficiente informaǛii privind:
(a) riscurile asociate proceselor interdependente Ǚi în special privind
rezultatul unei evaluÃri a eventualelor impacturi indirecte care ar putea:
(i) influenǛa nivelul de reducere a riscurilor asociate unui anumit proces;
(ii) influenǛa pe care o poate avea transportul sau depozitarea oricÃror
produse obǛinute în cursul procesului Ǚi eliminarea în condiǛii de
siguranǛÃ a acestor produse, inclusiv apele uzate.
(b) riscurile asociate utilizÃrii finale preconizate a produselor, în special:
(i) indicarea utilizÃrii finale preconizate a oricÃror produse obǛinute în
cursul procesului;
(ii) evaluarea riscurilor probabile pentru sÃnÃtatea umanà Ǚi animalà Ǚi a
efectelor potenǛiale asupra mediului pe baza reducerii riscurilor
estimatà în conformitate cu punctul 2 litera (d).
6. Cererile trebuie însoǛite de documente justificative, în special:
(a) o schemà tehnicà care detaliazà funcǛionarea procesului;
(b) elementele de probà menǛionate la punctul 2 litera (d), precum Ǚi alte
elemente de probà destinate sà susǛinà informaǛiile furnizate în cadrul
cererii, astfel cum se stabileǙte la punctul 2.
7. Cererile menǛioneazà coordonatele pÃrǛii interesate, respectiv numele Ǚi
adresa completÃ, numerele de telefon Ǚi/sau de fax Ǚi/sau adresa de e-mail
a unei persoane de contact care acǛioneazà în calitate de parte interesatà sau
în numele acesteia.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 80

ॽB
ANEXA VIII

COLECTAREA, TRANSPORTUL ǙI TRASABILITATEA

CAPITOLUL I

COLECTARE ǙI TRANSPORT

Secǜiunea 1

Vehicule ǚi recipiente
1. Începând cu punctul de pornire al lanǛului de producǛie menǛionat la
articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, subprodusele
de origine animalà Ǚi produsele derivate trebuie sà fie colectate Ǚi transportate
în ambalaje noi închise ermetic sau în recipiente sau vehicule etanǙe
acoperite.

2. Vehiculele Ǚi recipientele refolosibile, precum Ǚi toate echipamentele sau

aparatele reutilizabile care intrà în contact cu subproduse de origine
animalà sau cu produse derivate altele decât produsele derivate introduse
pe piaǛÃ în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 767/2009 Ǚi care sunt
depozitate Ǚi transportate în conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE)
nr. 183/2005, trebuie pÃstrate curate.

Dacà nu sunt dedicate transportului de subproduse de origine animalà sau de

produse derivate specifice într-un mod care sà împiedice orice contaminare
încruciǙatÃ, ele trebuie sà fie, în special:

(a) curate Ǚi uscate înainte de utilizare Ǚi

(b) curÃǛate, spÃlate Ǚi/sau dezinfectate dupà fiecare utilizare în mÃsura

necesarà pentru a împiedica o contaminare încruciǙatÃ.

3. Recipientele refolosibile trebuie sà fie folosite numai pentru transportul unui

anumit subprodus de origine animalà sau produs derivat în mÃsura în care
acest lucru este necesar pentru evitarea contaminÃrii încruciǙate.

Cu toate acestea, recipientele refolosibile pot fi utilizate dacà autoritatea

competentà a autorizat o astfel de utilizare:

(a) pentru transportul diferitelor subproduse de origine animalà sau produse

derivate, cu condiǛia sà fi fost curÃǛate Ǚi dezinfectate între diferitele
utilizÃri într-un mod care sà împiedice contaminarea încruciǙatÃ;

(b) pentru transportul subproduselor de origine animalà sau al produselor

derivate menǛionate la articolul 10 litera (f) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, dupà ce au fost folosite pentru transportul produselor
destinate consumului uman, în condiǛii care sà împiedice contaminarea
încruciǙatÃ.

4. Ambalajele trebuie sà fie eliminate prin incinerare sau prin alte mijloace, în
conformitate cu legislaǛia Uniunii.

Secǜiunea 2

Condiǜii de temperaturÄ
1. Transportul subproduselor de origine animalà destinate producǛiei de materii
prime furajere sau de hranà neprelucratà pentru animale de companie trebuie
sà se desfÃǙoare la o temperaturà adecvatÃ, respectiv la o temperaturÃ
maximà de 7 °C în cazul subproduselor de origine animalà obǛinute din
carne Ǚi produse pe bazà de carne care nu sunt destinate consumului
uman, cu excepǛia cazului în care sunt utilizate pentru hrana animalelor în
conformitate cu anexa II capitolul I, pentru a se evita orice risc pentru
sÃnÃtatea animalà sau publicÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 81

ॽB
2. Materialele de categoria 3 neprelucrate destinate producǛiei de materii prime
furajere sau de hranà pentru animale de companie trebuie sà fie depozitate Ǚi
transportate în stare refrigeratÃ, congelatà sau însilozatÃ, cu excepǛia cazurilor
în care:

(a) sunt prelucrate în termen de 24 de ore de la colectare sau de la sfârǙitul

depozitÃrii în stare refrigeratà sau congelatÃ, dacà transportul ulterior este
asigurat prin mijloace de transport prin care este menǛinutà temperatura
de depozitare;

(b) în cazul laptelui, al produselor pe bazà de lapte sau al produselor derivate

din lapte care nu au fost supuse niciunuia dintre tratamentele menǛionate
în anexa X capitolul II secǛiunea 4 partea I, sunt transportate în stare
refrigeratà Ǚi în recipiente izolate, cu excepǛia situaǛiilor în care riscurile
pot fi limitate prin alte mÃsuri, datorità caracteristicilor materiilor.

3. Structura vehiculelor frigorifice folosite pentru transport trebuie sà asigure

menǛinerea unei temperaturi corespunzÃtoare pe întreaga duratà a transpor൘
tului, precum Ǚi monitorizarea acestei temperaturi.

Secǜiunea 3

Derogare privind colectarea ǚi transportul materialelor de categoria 3

compuse din lapte, produse pe bazÄ de lapte ǚi produse derivate din lapte
SecǛiunea 1 nu se aplicà transportului Ǚi colectÃrii de materiale de categoria 3
compuse din lapte, produse pe bazà de lapte Ǚi produse derivate din lapte
efectuate de operatori ai unor unitÃǛi de prelucrare a laptelui autorizate în confor൘
mitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care recepǛioneazÃ
produse pe care le-au livrat anterior Ǚi care le-au fost returnate, în special de cÃtre
clienǛii lor.

Secǜiunea 4

Derogare privind colectarea ǚi transportul gunoiului de grajd

Prin derogare de la secǛiunea 1, autoritatea competentà poate autoriza ca trans൘
portul Ǚi colectarea gunoiului de grajd transportat între douà puncte aflate pe
teritoriul aceleiaǙi ferme sau între ferme Ǚi utilizatori aflaǛi în acelaǙi stat
membru sà se efectueze în condiǛii care sà asigure prevenirea riscurilor inaccep൘
tabile pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ.

CAPITOLUL II

IDENTIFICARE
1. Trebuie sà se ia toate mÃsurile necesare pentru a se asigura cÃ:

(a) transporturile de subproduse de origine animalà Ǚi de produse derivate

pot fi identificate Ǚi sunt pÃstrate separat Ǚi pot fi identificate în timpul
colectÃrii la locul de origine al subproduselor de origine animalà Ǚi în
timpul transportului;

(b) o substanǛÃ de marcaj pentru identificarea subproduselor de origine

animalà sau a produselor derivate dintr-o anumità categorie este
folosità numai pentru categoria pentru care utilizarea sa este cerutÃ, în
conformitate cu prezentul regulament, sau stabilità în temeiul
punctului 4;

(c) transporturile de subproduse de origine animalà Ǚi de produse derivate

sunt expediate dintr-un stat membru cÃtre un alt stat membru în
ambalaje, recipiente sau vehicule care poartÃ, în mod vizibil Ǚi indelebil,
cel puǛin pe durata transportului, codul de culori descris în continuare,
utilizat pentru afiǙarea informaǛiilor prevÃzute în prezentul regulament pe
suprafaǛa sau pe o parte a ambalajului, a recipientului sau a vehiculului,
sau pe o etichetà sau un simbol aplicat pe acestea:

(i) în cazul materialelor de categoria 1, folosind culoarea neagrÃ;

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 82

ॽB
(ii) în cazul materialelor de categoria 2 (altele decât gunoiul de grajd Ǚi
conǛinutul tractului digestiv), folosind culoarea galbenÃ;

(iii) în cazul materialelor de categoria 3, folosind culoarea verde cu

conǛinut ridicat de albastru pentru a o distinge în mod clar de
celelalte culori;

(iv) în cazul transporturilor importate, culoarea menǛionatà pentru

materiile respective la punctele (i), (ii) Ǚi (iii), de îndatà ce trans൘
portul a trecut de punctul de control la frontierà de primà intrare în
Uniune.

2. În timpul transportului Ǚi al depozitÃrii, o etichetà ataǙatà pe ambalaj,

recipient sau vehicul trebuie:

(a) sà indice în mod clar categoria de subproduse de origine animalà sau de

produse derivate Ǚi

(b) sà poarte una din urmÃtoarele menǛiuni, care sà aparà în mod vizibil Ǚi
lizibil pe ambalaj, un recipient sau un vehicul, dupà caz:

(i) în cazul materialelor de categoria 3: „impropriu pentru consumul

uman”;

(ii) în cazul materialelor de categoria 2 (altele decât gunoiul de grajd

Ǚi conǛinutul tubului digestiv) Ǚi al produselor derivate din
materialele de categoria 2: „impropriu pentru consumul uman”;
cu toate acestea, dacà materialele de categoria 2 sunt destinate
hranei animalelor menǛionate la articolul 18 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 în condiǛiile prevÃzute sau
stabilite în conformitate cu articolul respectiv, eticheta va purta
menǛiunea „pentru hrana …”, completatà cu denumirea speciilor
specifice de animale cÃrora le sunt destinate materiile respective;

(iii) în cazul materialelor de categoria 1 Ǚi a produselor derivate din

materiale de categoria 1 care sunt destinate:

— eliminÃrii: „exclusiv pentru eliminare”;

— fabricÃrii de hranà pentru animale de companie: „exclusiv

pentru fabricarea de hranà pentru animale de companie”;

— fabricÃrii unui produs derivat menǛionat la articolul 36 din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009: „exclusiv pentru fabricarea
de produse derivate. Impropriu pentru consumul uman sau
animal sau pentru fertilizarea solurilor”;

(iv) în cazul laptelui, al produselor pe bazà de lapte, al produselor

derivate din lapte, al colostrului Ǚi al produselor din colostru:
„impropriu pentru consumul uman”;

(v) în cazul gelatinei produse pornind de la materiale de categoria 3:

„gelatinà destinatà consumului animal”;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 83

ॽB
(vi) în cazul colagenului produs pornind de la materiale de categoria
3: „colagen destinat consumului animal”;

(vii) în cazul hranei neprelucrate pentru animale de companie:

„exclusiv ca hranà pentru alimente de companie”;

(viii) în cazul peǙtelui Ǚi al produselor derivate din peǙte destinate

hranei peǙtilor, tratate Ǚi ambalate înainte de distribuǛie,
denumirea Ǚi adresa unitÃǛii de producǛie de origine a furajelor,
marcate în mod clar Ǚi lizibil, Ǚi

— în cazul fÃinii de peǙte provenind din peǙti sÃlbatici: „conǛine

doar fÃinà de peǙte provenind din peǙti sÃlbatici – poate fi
folosit pentru hrana peǙtilor de crescÃtorie din toate speciile”;

— în cazul fÃinii de peǙte provenind din peǙti de crescÃtorie:

„conǛine doar fÃinà de peǙte provenind din peǙti de crescÃtorie
din specia […] – poate fi folosità doar pentru hrana peǙtilor
de crescÃtorie din alte specii”;

— în cazul fÃinii de peǙte provenind din peǙti sÃlbatici Ǚi peǙti de

crescÃtorie: „conǛine fÃinà de peǙte provenind din peǙti
sÃlbatici Ǚi peǙti de crescÃtorie din specia […] – poate fi
folosità doar pentru hrana peǙtilor de crescÃtorie din alte
specii”;

(ix) în cazul produselor din sânge provenite de la ecvidee nedestinate

hranei animalelor: „sânge Ǚi produse din sânge provenite de la
ecvidee. Impropriu pentru consumul uman sau animal”;

(x) în cazul coarnelor, copitelor Ǚi al altor materii destinate producǛiei

de îngrÃǙÃminte organice Ǚi de amelioratori de sol menǛionate în
anexa XIV capitolul II secǛiunea 12: „impropriu pentru consumul
uman sau animal”;

(xi) în cazul îngrÃǙÃmintelor organice Ǚi al amelioratorilor de sol:

„îngrÃǙÃminte organice sau amelioratori de sol/accesul animalelor
de fermà la pÃǙuni sau utilizarea recoltelor în calitate de pÃǙuni
sunt interzise timp de cel puǛin 21 de zile dupà aplicare”;

(xii) în cazul materialelor utilizate pentru hrana animalelor în confor൘

mitate cu anexa VI capitolul II secǛiunea I: denumirea Ǚi adresa
centrului de colectare Ǚi menǛiunea „impropriu pentru consumul
uman”;

(xiii) în cazul gunoiului de grajd Ǚi al conǛinutului tractului digestiv:

„gunoi de grajd”;

(xiv) în cazul produselor intermediare, pe ambalajul exterior: „exclusiv

pentru medicamente/medicamente de uz veterinar/dispozitive
medicale/dispozitive medicale implantabile activ/dispozitive
medicale pentru diagnostic in vitro/reactivi de laborator”;

(xv) în cazul probelor pentru cercetare Ǚi diagnostic: „pentru cercetare

Ǚi diagnostic”, în locul textului pentru etichetà prevÃzut la
litera (a);

(xvi) în cazul probelor comerciale: „probe comerciale improprii pentru

consumul uman”, în locul textului pentru etichetà prevÃzut la
litera (a);

ॽM1
(xvii) în cazul articolelor pentru expoziǛii: „articole pentru expoziǛii
improprii pentru consumul uman”, în locul textului pentru
etichetà prevÃzut la litera (a);
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 84

ॽM1
(xviii) în cazul uleiului de peǙte destinat producǛiei de medicamente
menǛionat în anexa XIII capitolul XIII: „ulei de peǙte destinat
producǛiei de medicamente”, în locul textului pentru etichetÃ
prevÃzut la litera (a);

ॽM4
(xix) în cazul gunoiului de grajd supus tratamentului cu var menǛionat
în anexa IV capitolul IV secǛiunea 2 punctul I: „amestec de gunoi
de grajd Ǚi var”;

(xx) în cazul gunoiului de grajd prelucrat supus tratamentului

menǛionat în anexa XI capitolul I secǛiunea 2 literele (b) Ǚi (c):
„gunoi de grajd prelucrat”.

ॽB
(c) Cu toate acestea, eticheta menǛionatà la litera (b) subpunctul (xi) nu este
cerutà pentru îngrÃǙÃmintele organice Ǚi amelioratorii de sol:

(i) ambalate în ambalaje prevÃzute pentru vânzare, a cÃror greutate nu

depÃǙeǙte 50 de kg Ǚi care sunt destinate a fi utilizate de cÃtre
consumatorul final sau

(ii) ambalate în saci mari, a cÃror greutate nu depÃǙeǙte 1 000 de kg, cu

condiǛia ca:

— acestea sà fie autorizate de autoritatea competentà a statului

membru pe teritoriul cÃruia trebuie sà fie utilizate,

— sà se indice pe aceste ambalaje sau pe aceǙti saci faptul cà ele nu

sunt destinate a fi utilizate pe soluri la care au acces animalele de
fermÃ.

3. Statele membre pot sà instituie sisteme sau sà stabileascà norme pentru

codificarea cromaticà a ambalajelor, recipientelor sau vehiculelor folosite
pentru transportul subproduselor de origine animalà Ǚi al produselor
derivate, originare din Ǚi rÃmase pe teritoriul lor, cu condiǛia ca aceste
sisteme sau norme sà nu confunde sistemul de codificare cromaticÃ
prevÃzut la punctul 1 litera (c).

4. Statele membre pot sà stabileascà sisteme sau sà defineascà reguli privind

marcarea subproduselor de origine animalà provenite de pe teritoriul lor Ǚi
destinate sà rÃmânà pe acest teritoriu, cu condiǛia ca aceste sisteme sau reguli
sà nu fie incompatibile cu cerinǛele referitoare la marcare prevÃzute pentru
produsele derivate în capitolul V al prezentei anexe.

5. Prin derogare de la punctele 3 Ǚi 4, statele membre pot folosi sistemele sau

normele menǛionate la aceste puncte pentru subprodusele de origine animalÃ,
provenite de pe teritoriul lor, dar nedestinate sà rÃmânà pe acest teritoriu,
dacà statele membre sau Ǜara terǛà de destinaǛie Ǚi-au dat acordul.

6. Cu toate acestea:

(a) punctele 1 Ǚi 2 ale prezentului capitol nu se aplicà identificÃrii materi൘

alelor de categoria 3 compuse din lapte, produse pe bazà de lapte Ǚi
produse derivate din lapte efectuate de operatori ai unor unitÃǛi de
prelucrare a laptelui autorizate în conformitate cu articolul 4 din
Regulamentul (CE) nr. 853/2004, care recepǛioneazà produse pe care
le-au livrat anterior Ǚi care le-au fost returnate, în special de cÃtre
clienǛii lor;

(b) autoritatea competentà poate accepta ca identificarea gunoiului de grajd

transportat între douà puncte situate în cadrul aceleiaǙi ferme sau între
ferme Ǚi utilizatori aflaǛi în acelaǙi stat membru sà se efectueze prin alte
mijloace, prin derogare de la punctele 1 Ǚi 2;

(c) furajele combinate definite la articolul 3 alineatul (2) litera (h) din
Regulamentul (CE) nr. 767/2009 care au fost fabricate pornind de la
subproduse de origine animalà sau produse derivate Ǚi care au fost
ambalate Ǚi introduse pe piaǛÃ în calitate de furaje în conformitate cu
articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 nu trebuie sà fie iden൘
tificate în conformitate cu punctul 1 Ǚi nu trebuie sà fie etichetate în
conformitate cu punctul 2.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 85

ॽB
CAPITOLUL III

DOCUMENTE COMERCIALE ǙI CERTIFICATE DE SÃNÃTATE

1. În timpul transportului, subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate
trebuie sà fie însoǛite de un document comercial stabilit în conformitate cu
modelul care figureazà în prezentul capitol sau, dacà este prevÃzut de
prezentul regulament, de un certificat de sÃnÃtate.

Cu toate acestea, acest document sau certificat nu este necesar dacÃ:

(a) comercianǛii cu amÃnuntul furnizeazà produse derivate din materiale de

categoria 3 Ǚi îngrÃǙÃminte organice Ǚi amelioratori de sol unor utilizatori
finali din acelaǙi stat membru, care nu sunt operatori ai sectorului;

(b) laptele, produsele pe bazà de lapte Ǚi produsele derivate din lapte, care
sunt materiale de categoria 3, sunt colectate Ǚi returnate unor operatori ai
unor unitÃǛi de prelucrare a laptelui autorizate în conformitate cu
articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, dacà aceǙti operatori
recepǛioneazà produse, în special de la clienǛii lor, pe care le-au livrat
anterior;

(c) furajele combinate definite la articolul 3 alineatul (2) litera (h) din
Regulamentul (CE) nr. 767/2009 care au fost fabricate pornind de la
subproduse de origine animalà sau produse derivate sunt introduse pe
piaǛÃ, ambalate Ǚi etichetate în conformitate cu articolul 4 din
Regulamentul (CE) nr. 767/2009.

2. Documentul comercial se redacteazà în cel puǛin trei exemplare (un exemplar

original Ǚi douà copii). Originalul trebuie sà însoǛeascà transportul pânà la
destinaǛia finalÃ. Destinatarul trebuie sà pÃstreze documentul original.
ProducÃtorul pÃstreazà una dintre copii, iar transportatorul pÃstreazÃ
cealaltà copie.

Statele membre pot cere ca sosirea transporturilor sà fie atestatà prin inter൘
mediul sistemului TRACES sau al unui al patrulea exemplar al documentului
comercial, pe care destinatarul îl trimite înapoi producÃtorului.

3. Certificatele de sÃnÃtate se emit Ǚi se semneazà de cÃtre autoritatea

competentÃ.

4. În timpul transportului în cadrul Uniunii, subprodusele de origine animalà Ǚi

produsele derivate sunt însoǛite de un document comercial stabilit în confor൘
mitate cu modelul care figureazà la punctul 6, încà de la punctul de început
în lanǛul de prelucrare menǛionat la articolul 4 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Cu toate acestea, pe lângà autorizaǛia de a transmite informaǛii prin inter൘

mediul unui sistem alternativ, menǛionatà la articolul 21 alineatul (3) al doilea
paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, autoritatea competentà poate
autoriza ca subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate care sunt
transportate pe teritoriul sÃu sà fie însoǛite de:

(a) un document comercial diferit, pe suport de hârtie sau în format elec൘

tronic, cu condiǛia ca acest document comercial sà conǛinà informaǛiile
menǛionate la litera (f) din notele care figureazà la punctul 6 al
prezentului capitol;

(b) un document comercial în care cantitatea de materii sà fie exprimatà în

greutate sau volum de materii sau în numÃrul de ambalaje.

5. Registrele Ǚi documentele comerciale sau certificatele de sÃnÃtate aferente

sunt pÃstrate pe o perioadà de cel puǛin doi ani pentru a fi prezentate
autoritÃǛii competente.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 86

ॽB
6. Model de document comercial

Note

(a) Documentul comercial este furnizat în conformitate cu modelul prevÃzut

în prezentul capitol.

Acesta include, numerotate în ordinea indicatà în model, atestÃrile

necesare pentru transportul subproduselor de origine animalà Ǚi al
produselor derivate.

(b) Este întocmit într-una din limbile oficiale ale statului membru de origine
Ǚi ale statului membru de destinaǛie, dupà caz.

TotuǙi, poate fi, de asemenea, întocmit Ǚi în alte limbi oficiale ale

Uniunii, cu condiǛia sà fie însoǛit de o traducere oficialÃ, sau sà fi fost
acceptat în prealabil de autoritatea competentà a statului membru de
destinaǛie.

(c) Originalul fiecÃrui document comercial este compus dintr-o singurà foaie
de hârtie, recto Ǚi verso sau, în cazul în care nu este suficient, trebuie
prezentat astfel încât toate foile de hârtie necesare sà facà parte dintr-un
tot integrat Ǚi indivizibil.

(d) În cazul în care la documentul comercial se anexeazà foi suplimentare

din raǛiuni legate de identificarea diverselor articole ale transportului,
aceste foi sunt considerate, de asemenea, ca fÃcând parte din certificatul
original, iar semnÃtura Ǚi Ǚtampila persoanei responsabile pentru transport
trebuie sà se aplice pe fiecare paginÃ.

(e) În cazul în care documentul comercial, inclusiv foile suplimentare

prevÃzute la litera (d), se compune din mai multe pagini, fiecare
paginà se numeroteazà în josul paginii – (numÃrul paginii) din
(numÃrul total de pagini) – Ǚi este prevÃzutÃ, în partea de sus a
paginii, cu numÃrul de cod al documentului atribuit de persoana respon൘
sabilÃ.

(f) Originalul documentului comercial trebuie completat Ǚi semnat de cÃtre

persoana responsabilÃ.

Documentul comercial trebuie sà indice:

(i) data la care materialele au fost preluate de la unitate;

(ii) descrierea materialelor, inclusiv;

— identificarea materialelor într-una din categoriile menǛionate la

articolele 8, 9 Ǚi 10 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,

— specia de animale Ǚi referirea specificà la punctul aplicabil al

articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 pentru
materialele de categoria 3 Ǚi produsele derivate din acestea
care sunt destinate pentru hrana animalelor Ǚi

— dupà caz, numÃrul crotaliei animalului;

(iii) cantitatea de materiale, în volum, greutate sau numÃr de ambalaje;

(iv) locul de origine al materialelor, de unde acestea au fost expediate;

(v) numele Ǚi adresa transportatorului de materiale;

(vi) numele Ǚi adresa destinatarului Ǚi, dupà caz, numÃrul sÃu de

autorizare sau de înregistrare, eliberat în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau cu Regulamentele (CE)
nr. 852/2004, (CE) nr. 853/2004 sau (CE) nr. 183/2005, dupà caz;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 87

ॽB
(vii) dupà caz, numÃrul de autorizare sau de înregistrare al unitÃǛii sau al
instalaǛiei de origine, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 sau cu Regulamentele (CE) nr. 852/2004, (CE)
nr. 853/2004 sau (CE) nr. 183/2005, dupà caz, precum Ǚi natura
Ǚi metodele de tratare.
(g) Culoarea semnÃturii persoanei responsabile trebuie sà fie diferità de cea a
textului tipÃrit.
(h) NumÃrul de referinǛÃ al documentului Ǚi numÃrul de referinǛÃ local nu pot
fi atribuite decât o singurà datà pentru acelaǙi transport.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 88

ॽM3

Document comercial

Pentru transportul în interiorul Uniunii Europene al subproduselor de origine animalà Ǚi al produselor derivate care nu
sunt destinate consumului uman, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 89

ॽM3
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 90

ॽB
CAPITOLUL IV

ÎNREGISTRÃRI

Secǜiunea 1

Dispoziǜii generale
1. ÎnregistrÃrile menǛionate la articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 pentru subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate,
altele decât furajele combinate definite la articolul 3 alineatul (2) litera (h)
din Regulamentul (CE) nr. 767/2009, care au fost fabricate pornind de la
subproduse de origine animalà sau de la produse derivate Ǚi care sunt
introduse pe piaǛÃ în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE)
nr. 767/2009, cuprind:

(a) o descriere a:

(i) speciei de animale pentru materialele de categoria 3 Ǚi produsele

derivate ale acestora destinate utilizÃrii ca materii prime furajere Ǚi,
dacà este cazul, numÃrul crotaliei animalului în cazul carcaselor
întregi Ǚi al capetelor;

(ii) cantitatea de materiale;

(b) în cazul înregistrÃrilor pÃstrate de orice persoanà care expediazÃ

subproduse de origine animalà sau produse derivate, informaǛiile urmÃ൘
toare:

(i) data la care materialele au fost preluate de la unitate;

(ii) numele Ǚi adresa transportatorului Ǚi a destinatarului Ǚi, dupà caz,

numÃrul lor de autorizare sau de înregistrare;

(c) în cazul înregistrÃrilor pÃstrate de orice persoanà care transportÃ

subproduse de origine animalà sau produse derivate, informaǛiile urmÃ൘
toare:

(i) data la care materialele au fost preluate de la unitate;

(ii) locul de origine al materialelor, de unde acestea au fost expediate;

(iii) numele Ǚi adresa destinatarului Ǚi, dacà este cazul, numÃrul sÃu de
autorizare sau de înregistrare;

(d) în cazul înregistrÃrilor pÃstrate de orice persoanà care primeǙte

subproduse de origine animalà sau produse derivate, informaǛiile urmÃ൘
toare:

(i) data primirii materialelor;

(ii) locul de origine al materialelor, de unde acestea au fost expediate;

(iii) numele Ǚi adresa transportatorului.

2. Prin derogare de la punctul 1 al prezentei secǛiuni, operatorii nu trebuie sÃ

pÃstreze informaǛiile menǛionate la punctul 1 litera (a) Ǚi la literele (b)
subpunctul (i), (c) subpunctul (i), (c) subpunctul (iii), (d) subpunctul (ii) Ǚi
(d) subpunctul (iii) separat dacà pÃstreazà o copie a documentului comercial
care figureazà în capitolul III pentru fiecare transport Ǚi Ǜin la dispoziǛie
aceste informaǛii, precum Ǚi informaǛiile cerute în temeiul punctului 1 al
prezentei secǛiuni.

3. Operatorii instalaǛiilor de incinerare Ǚi de coincinerare pÃstreazà înregistrÃri

privind cantitÃǛile Ǚi categoria subproduselor de origine animalà Ǚi ale
produselor derivate incinerate sau coincinerate, dupà caz, precum Ǚi data la
care au fost efectuate aceste operaǛiuni.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 91

ॽB
Secǜiunea 2

Cerinǜe suplimentare în cazul utilizÄrii în scopuri furajere speciale

Pe lângà înregistrÃrile cerute în conformitate cu secǛiunea 1, operatorii pÃstreazÃ
urmÃtoarele înregistrÃri în legÃturà cu materialele relevante dacà subprodusele de
origine animalà sunt utilizate în scopuri furajere speciale, în conformitate cu
anexa VI capitolul II:

1. în cazul utilizatorilor finali, cantitatea utilizatÃ, animalele pentru care trebuie

sà serveascà drept hranà Ǚi data utilizÃrii;

2. în cazul centrelor de colectare:

(i) cantitatea manipulatà sau tratatà în conformitate cu anexa VI capitolul I

secǛiunea 1 punctul 4;

(ii) numele Ǚi adresa fiecÃrui utilizator final care utilizeazà materialele;

(iii) incintele în care materialele urmeazà a fi utilizate;

(iv) cantitatea expediatà Ǚi

(v) data expedierii materialelor.

Secǜiunea 3

Cerinǜe referitoare la anumite animale de blanÄ

Operatorul fermei menǛionat în anexa II capitolul I înregistreazà cel puǛin:

(a) numÃrul de blÃni Ǚi de carcase provenind de la animale hrÃnite cu materiale

provenind din propria lor specie Ǚi

(b) fiecare transport, pentru a asigura trasabilitatea materialelor.

Secǜiunea 4

Cerinǜe pentru aplicarea anumitor îngrÄǚÄminte organice ǚi amelioratori de

sol
Persoana responsabilà de terenurile cÃrora li se aplicà îngrÃǙÃminte organice Ǚi
amelioratori de sol, altele decât materialele menǛionate în anexa II capitolul II al
doilea paragraf Ǚi la care au acces animale de fermà sau de pe care se taie iarbÃ
pentru hrana animalelor de fermà pÃstreazà înregistrÃrile urmÃtoare pe o perioadÃ
de cel puǛin doi ani:

1. cantitÃǛile de îngrÃǙÃminte organice Ǚi de amelioratori de sol aplicate;

2. data la care s-au aplicat îngrÃǙÃmintele organice Ǚi amelioratorii de sol Ǚi

locurile aplicÃrii acestora;

3. în urma aplicÃrii îngrÃǙÃmântului organic sau a amelioratorului de sol, data la

care animalele au fost lÃsate sà pascà pe teren sau la care iarba de pe terenul
respectiv a fost tÃiatà pentru a fi utilizatà în calitate de furaj.

Secǜiunea 5

Cerinǜe referitoare la subprodusele de origine animalÄ derivate din animale

acvatice ǚi la hrana peǚtilor
InstalaǛiile de prelucrare care produc fÃinà de peǙte sau alte furaje provenite de la
animale acvatice pÃstreazà înregistrÃri ale urmÃtoarelor date:

(a) cantitÃǛile produse în fiecare zi;

(b) specia de origine, precizând dacà animalele acvatice au fost capturate în

naturà sau dacà provin din acvaculturÃ;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 92

ॽB
(c) în cazul fÃinii de peǙte obǛinute din peǙti de crescÃtorie, destinatà hranei
peǙtilor de crescÃtorie dintr-o altà specie, denumirea ǙtiinǛificà a speciei de
origine.

Secǜiunea 6

Cerinǜe referitoare la incinerarea ǚi la îngroparea subproduselor de origine

animalÄ
În cazul incinerÃrii sau al îngropÃrii subproduselor de origine animalÃ, astfel cum
se prevede la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,
persoana responsabilà de incinerare sau de îngropare pÃstreazà înregistrÃri privind
urmÃtoarele date:

(a) cantitÃǛile, categoriile Ǚi speciile de subproduse de origine animalà incinerate

sau îngropate;

(b) datele Ǚi locurile de incinerare Ǚi de îngropare.

Secǜiunea 7

Cerinǜe referitoare la fotogelatinÄ

Operatorii fabricilor autorizate din industria fotograficà menǛionate în anexa XIV
capitolul II secǛiunea 11 pÃstreazà înregistrÃri referitoare la achiziǛiile Ǚi la util൘
izÃrile fotogelatinei, precum Ǚi la eliminarea reziduurilor Ǚi a materialelor în
surplus.

CAPITOLUL V

MARCAREA ANUMITOR PRODUSE DERIVATE

1. În instalaǛiile de prelucrare a materialelor de categoria 1 sau 2, produsele
derivate sunt marcate în mod permanent cu triheptanoat de glicerol (GTH),
astfel încât:

(a) GTH sà se adauge la produsele derivate care au fost supuse unui prim
tratament de dezinfectare termicà la o temperaturà internà de cel puǛin
80 °C Ǚi rÃmân protejate de recontaminare;

(b) toate produsele derivate sà conǛinà în întreaga substanǛÃ, în mod omogen,

o concentraǛie minimà de cel puǛin 250 mg GTH pe kilogram de grÃsime.

2. Operatorii instalaǛiilor de prelucrare menǛionate la punctul 1 dispun de un

sistem de monitorizare Ǚi de înregistrare a parametrilor care permit sà se
demonstreze autoritÃǛii competente cà este atinsà concentraǛia minimÃ
omogenà cerutà de GTH.

Acest sistem de monitorizare Ǚi înregistrare include determinarea, pe baza

unor probe prelevate la intervale regulate, a conǛinutului de GTH intact ca
trigliceridà într-un extract de GTH curÃǛat în eter de petrol 40-70.

3. Marcarea cu GTH nu este cerutà pentru:

(a) produsele derivate lichide destinate unor instalaǛii de biogaz sau de

compostare;

(b) produsele derivate utilizate pentru hrana animalelor de blanà în confor൘

mitate cu anexa II capitolul I;

(c) biomotorina produsà în conformitate cu anexa IV capitolul IV

secǛiunea 2 punctul D;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 93

ॽB
(d) produsele derivate obǛinute în conformitate cu articolul 12 litera (a)
subpunctul (ii) Ǚi litera (b) subpunctul (ii), cu articolul 13 litera (a)
subpunctul (ii) Ǚi litera (b) subpunctul (ii) Ǚi cu articolul 16 litera (e)
din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, în cazul în care aceste produse
sunt:
(i) deplasate în afara instalaǛiei de prelucrare cu ajutorul unui sistem
închis de bandà rulantÃ, care nu poate fi ocolit, cu condiǛia ca
acest sistem sà fi fost autorizat de autoritatea competentà pentru:
— o incinerare sau o coincinerare directà imediatÃ,
— o utilizare imediatà în conformitate cu o metodà autorizatà pentru
subprodusele de origine animalà de categoria 1 Ǚi de categoria 2,
în conformitate cu anexa IV capitolul IV sau
ॽM1
(ii) destinate cercetÃrii Ǚi altor scopuri specifice menǛionate la
articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, care au fost
autorizate de autoritatea competentÃ;
ॽM13
(e) combustibilii regenerabili produǙi din grÃsimi topite care sunt derivate
din materiale de categoria 1 Ǚi de categoria 2, în conformitate cu punctele
J Ǚi L din anexa IV capitolul IV secǛiunea 2.

ॽM4

CAPITOLUL VI

TRANSPORTUL CADAVRELOR ANIMALELOR DE COMPANIE

CondiǛiile de la articolul 48 punctele 1-3 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009
referitoare la autorizarea prealabilà de cÃtre autoritatea competentà din statele
membre de destinaǛie Ǚi utilizarea TRACES nu sunt necesare în cazul trans൘
portÃrii unui animal de companie mort în vederea incinerÃrii într-o unitate sau
instalaǛie aflate într-o regiune de frontierà a unui alt stat membru atunci când
statele membre încheie un acord bilateral privind condiǛiile de transportare.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 94

ॽB
ANEXA IX

CERINǛE APLICABILE ANUMITOR UNITÃǛI ǙI INSTALAǛII

AUTORIZATE ǙI ÎNREGISTRATE

CAPITOLUL I

PRODUCEREA HRANEI PENTRU ANIMALELE DE COMPANIE

UnitÃǛile sau instalaǛiile care produc hranà pentru animalele de companie,
menǛionate la articolul 24 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, trebuie sà dispunà de dotÃri corespunzÃtoare pentru:

(a) depozitarea Ǚi tratarea materialelor în deplinà siguranǛà Ǚi pentru

(b) eliminarea, în conformitate cu prezentul regulament, a subproduselor de

origine animalà rÃmase dupà producǛia produselor, sau aceste materiale
trebuie sà fie trimise cÃtre o instalaǛie de incinerare, o instalaǛie de
coincinerare, o instalaǛie de prelucrare sau, în cazul materialelor de
categoria 3, o instalaǛie de biogaz sau de compostare în conformitate cu
articolele 12, 13 Ǚi 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi cu
prezentul regulament.

CAPITOLUL II

MANIPULAREA SUBPRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALÃ DUPÃ

COLECTAREA LOR
CerinǛele prezentului capitol se aplicà depozitÃrii subproduselor de origine
animalÃ, menǛionate la articolul 24 alineatul (1) litera (i) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi urmÃtoarelor operaǛiuni care presupun
manipularea subproduselor de origine animalà dupà colectarea lor, menǛionatÃ
la articolul 24 alineatul (1) litera (h) din regulamentul respectiv:

(a) sortare;

(b) tÃiere;

(c) refrigerare;

(d) congelare;

(e) sÃrare sau alte procese de conservare;

(f) înlÃturarea pieilor;

(g) îndepÃrtarea materialelor cu risc specificat;

(h) operaǛiuni care implicà manipularea subproduselor de origine animalà Ǚi care

au loc în conformitate cu obligaǛiile impuse de legislaǛia sanitar-veterinarà a
Uniunii, cum ar fi examinarea post-mortem sau prelevarea de probe;

(i) igienizarea/pasteurizarea subproduselor de origine animalà destinate trans൘

formÃrii în biogaz sau compostÃrii, înainte de transformarea sau compostarea
în alte unitÃǛi sau instalaǛii în conformitate cu anexa V din prezentul regu൘
lament;

(j) pasare.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 95

ॽB
Secǜiunea 1

Cerinǜe generale
1. SpaǛiile Ǚi instalaǛiile în care se efectueazà operaǛiuni intermediare trebuie sÃ
îndeplineascà cel puǛin urmÃtoarele cerinǛe:

(a) trebuie sà fie separate în mod adecvat de drumurile publice prin care se
poate propaga o contaminare Ǚi de alte spaǛii, cum ar fi abatoarele.
Structura instalaǛiilor trebuie sà asigure separarea completà a materialelor
de categoria 1 Ǚi 2, pe de o parte, de materialele de categoria 3, pe de
altà parte, de la primire pânà la expediere, în afara cazului în care se aflÃ
în clÃdiri complet separate.

(b) instalaǛia trebuie sà dispunà de un spaǛiu acoperit pentru primirea Ǚi

expedierea subproduselor de origine animalÃ, cu excepǛia cazului în
care acestea sunt descÃrcate cu ajutorul unor instalaǛii care împiedicÃ
propagarea unor riscuri pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ, cum ar fi
tuburile închise pentru subprodusele lichide de origine animalÃ.

(c) instalaǛia trebuie sà fie construità astfel încât sà fie uǙor de curÃǛat Ǚi
dezinfectat. DuǙumeaua trebuie sà fie instalatà astfel încât sà faciliteze
drenarea lichidelor.

(d) instalaǛia trebuie sà fie prevÃzutà cu dotÃri adecvate, inclusiv lavabouri,

vestiare, chiuvete pentru personal Ǚi, dacà este necesar, birouri care sÃ
poatà fi puse la dispoziǛia personalului care efectueazà controale oficiale.

(e) instalaǛia trebuie sà beneficieze de aranjamentele adecvate pentru

protecǛia împotriva dÃunÃtorilor, precum insectele, rozÃtoarele Ǚi pÃsÃrile.

(f) dacà este necesar în vederea îndeplinirii obiectivelor prezentului regu൘

lament, instalaǛiile trebuie sà dispunà de unitÃǛi de depozitare cu
temperaturà controlatà adecvate, cu o capacitate suficientà pentru
pÃstrarea subproduselor de origine animalà la temperaturi corespun൘
zÃtoare Ǚi proiectate astfel încât sà permità monitorizarea Ǚi înregistrarea
acestor temperaturi.

2. InstalaǛia trebuie sà dispunà de dotÃri corespunzÃtoare pentru curÃǛarea Ǚi

dezinfectarea containerelor Ǚi a recipientelor în care sunt primite subpro൘
dusele de origine animalÃ, precum Ǚi a vehiculelor, altele decât navele, în
care acestea sunt transportate. Trebuie sà existe dotÃri corespunzÃtoare pentru
dezinfectarea roǛilor vehiculelor.

Secǜiunea 2

Cerinǜe de igienÄ
1. Sortarea subproduselor de origine animalà trebuie sà se efectueze astfel încât
sà se evite orice risc de propagare a bolilor animale.

2. Pe întreg parcursul depozitÃrii, subprodusele de origine animalà se

manevreazà Ǚi se depoziteazà separat de alte mÃrfuri, astfel încât sà se
previnà propagarea agenǛilor patogeni.

3. Subprodusele de origine animalà se depoziteazà în mod corespunzÃtor,

inclusiv în condiǛii de temperaturà adecvate, pânà la reexpediere.

Secǜiunea 3

Standarde de prelucrare pentru igienizare/pasteurizare

Igienizarea/pasteurizarea menǛionatà la subpunctul (i) al paragrafului iniǛial al
prezentului capitol trebuie sà fie efectuatà în conformitate cu standardele de
prelucrare menǛionate în anexa V capitolul I secǛiunea 1 punctul 1 sau în confor൘
mitate cu parametrii de transformare alternativi autorizaǛi în conformitate cu
anexa V capitolul III secǛiunea 2 punctul 1.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 96

ॽB
CAPITOLUL III

CERINǛE REFERITOARE LA DEPOZITAREA PRODUSELOR

DERIVATE

Secǜiunea 1

Cerinǜe generale
Incintele Ǚi dotÃrile în care sunt depozitate produse derivate trebuie sà îndepli൘
neascà cel puǛin urmÃtoarele cerinǛe:

1. Incintele Ǚi dotÃrile în care sunt depozitate produse derivate din materiale de

categoria 3 nu pot fi situate în acelaǙi loc cu incintele în care sunt depozitate
produse derivate din materiale de categoria 1 sau de categoria 2, cu excepǛia
cazului în care contaminarea încruciǙatà este împiedicatà de structura Ǚi de
gestionarea spaǛiilor, de exemplu prin depozitarea în clÃdiri complet separate.

2. InstalaǛia trebuie:

(a) sà dispunà de un spaǛiu acoperit pentru primirea Ǚi expedierea produselor

derivate, cu excepǛia cazului în care produsele derivate:

(i) sunt descÃrcate cu ajutorul unor instalaǛii care împiedicà propagarea

unor riscuri pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ, cum ar fi tuburile
închise pentru produsele lichide sau

(ii) sunt recepǛionate ambalate, de exemplu în saci mari sau în recipiente

sau mijloace de transport ermetice acoperite;

(b) sà fie construità astfel încât sà fie uǙor de curÃǛat Ǚi dezinfectat.

DuǙumeaua trebuie sà fie instalatà astfel încât sà faciliteze drenarea
lichidelor;

(c) sà dispunà de dotÃri adecvate, inclusiv bÃi, vestiare Ǚi chiuvete corespun൘

zÃtoare pentru personal;

(d) sà beneficieze de aranjamentele adecvate pentru protecǛia împotriva

dÃunÃtorilor, precum insectele, rozÃtoarele Ǚi pÃsÃrile.

3. InstalaǛia trebuie sà dispunà de dotÃri corespunzÃtoare pentru curÃǛarea Ǚi

dezinfectarea containerelor Ǚi a recipientelor în care sunt primite produsele
derivate, precum Ǚi a vehiculelor, altele decât navele, în care acestea sunt
transportate.

4. Produsele derivate se depoziteazà în mod corespunzÃtor pânà la reexpediere.

Secǜiunea 2

Cerinǜe specifice referitoare la depozitarea laptelui, a anumitor produse pe

bazÄ de lapte ǚi a anumitor produse derivate din lapte
1. Depozitarea produselor menǛionate în anexa X capitolul II secǛiunea 4 partea
II se efectueazà la o temperaturà adecvatà pentru a evita orice risc pentru
sÃnÃtatea publicà sau animalÃ, într-o unitate sau o instalaǛie de depozitare
autorizatà Ǚi înregistratÃ, prevÃzutà în acest scop sau într-o zonà de depozitare
separatÃ, prevÃzutà în acest scop, în cadrul unei unitÃǛi sau instalaǛii de
depozitare autorizate Ǚi înregistrate.

2. Probele prelevate din produsele finale în cursul sau la terminarea depozitÃrii

trebuie sà fie cel puǛin conforme cu standardele microbiologice stabilite în
anexa X capitolul I.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 97

ॽB
CAPITOLUL IV

OPERATORI ÎNREGISTRAǛI
1. Operatorii instalaǛiilor sau unitÃǛilor înregistrate sau alǛi operatori înregistraǛi
manipuleazà subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate în urmÃ൘
toarele condiǛii:

(a) spaǛiile trebuie sà fie astfel construite încât sà poatà fi curÃǛate Ǚi dezin൘
fectate în mod eficace, dacà este necesar;

(b) spaǛiile trebuie sà fie prevÃzute cu sisteme adecvate pentru protecǛia

împotriva dÃunÃtorilor, precum insectele, rozÃtoarele Ǚi pÃsÃrile;

(c) instalaǛiile Ǚi echipamentele trebuie sà fie pÃstrate în condiǛii de igienÃ,

dacà este necesar;

(d) subprodusele de origine animalà Ǚi produsele derivate trebuie sà fie

depozitate în condiǛii care sà împiedice orice contaminare.

2. Operatorii pÃstreazà înregistrÃri într-o formà accesibilà autoritÃǛii competente.

3. Operatorii înregistraǛi care transportà subproduse de origine animalà sau

produse derivate între locuri care nu constituie spaǛiile aceluiaǙi operator
trebuie, în special:

(a) sà dispunà de informaǛii de identificare a vehiculelor lor, care sà permitÃ

verificarea utilizÃrii vehiculelor pentru transportul subproduselor de
origine animalà sau al produselor derivate;

(b) sÃ-Ǚi cureǛe Ǚi sÃ-Ǚi dezinfecteze vehiculele, dupà caz;

(c) sà ia toate mÃsurile necesare pentru a preveni contaminarea Ǚi propagarea

bolilor transmisibile la om Ǚi la animale.

ॽM9

CAPITOLUL V

METODE DE DEPOZITARE CONTROLATÃ

Secǜiunea 1

Dispoziǜii generale
1. Materialele care rezultà prin aplicare unei metode de depozitare controlatà pot
fi utilizate sau eliminate numai în statul membru în care metoda respectivà de
depozitare controlatà este autorizatà de autoritatea competentÃ.

2. La cerere, autoritatea competentà dintr-un stat membru pune la dispoziǛia

autoritÃǛii competente dintr-un alt stat membru rezultatele controalelor
oficiale în cazul în care o metodà de depozitare controlatà este utilizatÃ
pentru prima datà în statul membru respectiv, în vederea facilitÃrii introducerii
unei noi metode de depozitare controlatÃ.

Secǜiunea 2

Metodologie

A. Maturarea aerobà Ǚi depozitarea porcilor care au murit în fermÃ, precum Ǚi a

anumitor alte materiale de origine porcinÃ, urmate de incinerare sau de
coincinerare.
1. Statele membre vizate
Procesul de maturare aerobà Ǚi depozitare a porcilor care au murit în
fermà Ǚi a anumitor alte materiale de origine porcinÃ, urmate de
incinerare sau de coincinerare poate fi utilizat în FranǛa, Irlanda,
Letonia, Portugalia Ǚi Regatul Unit.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 98

ॽM9
Dupà maturare aerobà Ǚi depozitarea materialului, autoritatea
competentà din statul membru în cauzà trebuie sà se asigure cÃ
materialele sunt colectate Ǚi eliminate pe teritoriul respectivului stat
membru.

2. Materii prime
Pentru acest proces, pot fi utilizate numai urmÃtoarele materiale
provenite de la porcine:

(a) materiale de categoria 2 menǛionate la articolul 9 litera (f) punctele

(i)-(iii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(b) materiale de categoria 3 menǛionate la articolul 10 litera (h) din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Aceastà metodà este aplicabilà doar în cazul eliminÃrii porcinelor care

provin din aceeaǙi exploataǛie, cu condiǛia ca aceastà exploataǛie sà nu
fie supusà unor restricǛii cauzate de un focar epidemic suspect sau
confirmat de boalà transmisibilà gravà care afecteazà porcinele.
Aceastà metodà nu poate fi utilizatà nici în cazul animalelor care au
murit din cauza bolilor respective sau au fost ucise din motive de
control al bolilor, nici în cazul pÃrǛilor provenite de la animalele
respective.

3. Metodologie
3.1. Principii generale
Metoda este un proces autorizat de autoritatea competentÃ.

Locul trebuie construit Ǚi amenajat în conformitate cu legislaǛia

Uniunii referitoare la protecǛia mediului, în scopul prevenirii miro൘
surilor Ǚi a riscurilor la adresa solului Ǚi a apei freatice.

Operatorul trebuie:

(a) sà aplice mÃsuri de prevenire a accesului animalelor Ǚi sà punà în

aplicare un program documentat de control al dÃunÃtorilor;

(b) sà punà în aplicare proceduri de prevenire a rÃspândirii bolilor;

(c) sà punà în aplicare proceduri de prevenire a rÃspândirii rume൘

guǙului uzat în afara sistemului închis.

Procesul trebuie sà fie efectuat într-un sistem închis, format din mai
multe celule, cu podea impermeabilà la apà Ǚi delimitat de pereǛi
solizi. Toatà apa rezidualà trebuie colectatÃ; celulele trebuie sà fie
conectate cu o conductà de drenare dotatà cu un grilaj cu deschideri
de 6 mm, pentru a capta materialele solide.

Dimensiunea Ǚi numÃrul de celule trebuie sà fie adaptate nivelului

mortalitÃǛii definit în procedura scrisà permanentà menǛionatà la
articolul 29 alineatele (1)-(3) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,
cu o capacitate suficientà pentru nivelul de mortalitate în fermà pe o
perioadà de cel puǛin opt luni.

3.2. Faze
3.2.1. Faza de umplere Ǚi de depozitare
Porcii decedaǛi Ǚi alte materiale provenite de la porcine trebuie sà fie
acoperite în mod individual cu rumeguǙ Ǚi puse unul peste altul pânÃ
când celula este plinÃ. În primul rând, pe pÃmânt se pune un strat de
rumeguǙ de cel puǛin 30 cm. Carcasele de porcine Ǚi alte materiale
provenite de la acestea trebuie apoi plasate pe acest prim strat de
rumeguǙ Ǚi fiecare strat de carcase Ǚi de alte materiale provenite de
la porcine trebuie sà fie acoperit cu un strat de rumeguǙ de cel puǛin
30 cm.

Personalul nu trebuie sà pÃǙeascà pe materialele depozitate.

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 99

ॽM9
3.2.2. Faza de maturare
Atunci când celula este plinà Ǚi o creǙtere a temperaturii permite
degradarea tuturor Ǜesuturile moi, începe perioada de maturare, care
trebuie sà dureze cel puǛin 3 luni.

La sfârǙitul fazei de umplere Ǚi de depozitare Ǚi pe parcursul întregii

faze de maturare, operatorul trebuie sà monitorizeze temperatura din
fiecare celulà cu un senzor de temperaturà plasat la o adâncime de 40-
60 cm sub suprafaǛa grÃmezii a ultimului strat aplicat.

Citirea electronicà Ǚi monitorizarea temperaturii trebuie sà fie înreg൘

istratà de cÃtre operator.

La sfârǙitul fazei de umplere Ǚi de depozitare, monitorizarea

temperaturii este un indicator al amenajÃrii satisfÃcÃtoare a grÃmezii.
Temperatura trebuie sà fie mÃsuratà cu un dispozitiv de înregistrare
automatÃ. Obiectivul este de a se ajunge la 55 °C timp de 3 zile
consecutive, ceea ce înseamnà cà procesul de maturare este activ, iar
amenajarea grÃmezii este eficientÃ, precum Ǚi cà faza de maturare a
început.

Operatorul trebuie sà monitorizeze temperatura o datà pe zi Ǚi, în

funcǛie de rezultatul acestor mÃsurÃtori, se aplicà urmÃtoarele mÃsuri:

(a) în cazul în care temperatura de 55 °C sau mai mare este menǛinutÃ

timp de 3 zile consecutive, grÃmada poate fi îndepÃrtatà dupà o
fazà de maturare de 3 luni consecutive sau poate sà rÃmânà stocatÃ
la faǛa locului pânà la îndepÃrtarea ulterioarÃ;

(b) în cazul în care nu se ajunge la temperatura de 55 °C timp de 3 de

zile consecutive, mÃsurile definite în procedura scrisà permanentÃ
menǛionatà la articolul 29 alineatele (1)-(3) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 trebuie aplicate de operator; dacà este necesar,
autoritatea competentà poate stopa desfÃǙurarea metodei de
prelucrare, iar materialele trebuie eliminate în conformitate cu
articolul 13 din regulamentul menǛionat anterior.

Autoritatea competentà poate stabili o limità de timp pentru faza de

depozitare.

3.2.3. Transportul Ǚi incinerarea sau coincinerarea

Transportul materialelor rezultate din faza de maturare la instalaǛia
autorizatà de incinerare sau de coincinerare face obiectul controalelor
menǛionate în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau în Directiva
2008/98/CE.

B. Hidroliza cu eliminare ulterioarÃ

1. Statele membre vizate
Procesul hidrolizei cu eliminare ulterioarà se poate folosi în Irlanda,
Spania, Letonia, Portugalia Ǚi Regatul Unit.

Dupà hidrolizÃ, autoritatea competentà autorizantà trebuie sà se asigure cÃ

materialele sunt colectate Ǚi eliminate pe teritoriul aceluiaǙi stat membru
menǛionat anterior.

2. Materii prime
Pentru acest proces se pot utiliza numai materialele de origine porcinà de
mai jos:

(a) materiale de categoria 2 menǛionate la articolul 9 litera (f) punctele

(i)-(iii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(b) materiale de categoria 3 menǛionate la articolul 10 litera (h) din

regulamentul respectiv.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 100

ॽM9
Aceastà metodà este aplicabilà doar în cazul eliminÃrii porcinelor care
provin din aceeaǙi exploataǛie, cu condiǛia ca aceastà exploataǛie sà nu fie
supusà unor interdicǛii cauzate de un focar epidemic suspect sau confirmat
de boalà transmisibilà gravà care afecteazà porcinele, sau a animalelor
care au fost ucise din motive de control al bolilor.

3. Metodologie
Hidroliza cu eliminare ulterioarà constà într-o depozitare temporarà la faǛa
locului. Ea se efectueazà în conformitate cu urmÃtoarele standarde:

(a) Dupà colectarea subproduselor de origine animalà într-o exploataǛie

pentru care autoritatea competentà a autorizat utilizarea metodei de
prelucrare pe baza unei evaluÃri a densitÃǛii de animale din exploa൘
taǛie, a ratei mortalitÃǛii probabile Ǚi a potenǛialelor riscuri pentru
sÃnÃtatea publicà Ǚi a animalelor care ar putea sà aparÃ, subprodusele
respective trebuie sà fie introduse într-un recipient construit în
conformitate cu litera (b) („recipientul”) Ǚi care a fost aǙezat într-
un loc rezervat în conformitate cu literele (c) Ǚi (d) („locul rezervat”).

(b) Recipientul trebuie:

(i) sà fie prevÃzut cu un dispozitiv de închidere;

(ii) sà fie impermeabil la apÃ, etanǙ Ǚi sigilat ermetic;

(iii) sà fie învelit într-un mod care sà previnà coroziunea;

(iv) sà fie dotat cu un dispozitiv de control al emisiilor în confor൘

mitate cu litera (e).

(c) Recipientul trebuie sà fie plasat într-un loc rezervat Ǚi care este
separat din punct de vedere fizic de exploataǛie.

Locul respectiv trebuie sà beneficieze de cÃi de acces rezervate trans൘

portÃrii materialelor Ǚi accesului vehiculelor de colectare.

(d) Recipientul Ǚi locul acestuia trebuie construite Ǚi amenajate în

conformitate cu legislaǛia Uniunii referitoare la protecǛia mediului,
în scopul prevenirii mirosurilor Ǚi a riscurilor la adresa solului Ǚi a
apei freatice.

(e) Recipientul trebuie sà fie conectat la o conductà de evacuare a

emisiilor de gaze, care trebuie sà fie echipatà cu filtre adecvate,
menite sà previnà transmiterea bolilor transmisibile la oameni Ǚi la
animale.

(f) Recipientul trebuie sà fie închis pe parcursul procesului de hidrolizÃ,

timp de cel puǛin trei luni, astfel încât sà se previnà orice deschidere
neautorizatà a acestuia.

(g) Operatorul trebuie sà punà în aplicare proceduri de prevenire a trans൘

miterii bolilor transmisibile la oameni sau la animale prin intermediul
circulaǛiei personalului.

(h) Operatorul trebuie:

(i) sà aplice mÃsuri preventive împotriva pÃsÃrilor, a rozÃtoarelor, a

insectelor Ǚi a altor dÃunÃtori;

(ii) sà punà în aplicare un program documentat de control al dÃunÃ൘

torilor.

(i) Operatorul trebuie sà înregistreze:

(i) orice introducere a unor materiale în recipient;

(ii) orice colectare a materialelor hidrolizate din recipient.

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 101

ॽM9
(j) Operatorul trebuie sà goleascà recipientul la intervale regulate pentru:
(i) a verifica absenǛa coroziunii;
(ii) a detecta Ǚi a preveni orice eventualà scurgere în sol a unor
materialelor lichide.
(k) Dupà hidrolizÃ, materialele trebuie colectate, utilizate Ǚi eliminate în
conformitate cu articolul 13 literele (a), (b), (c) sau cu articolul 13
litera (e) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau cu
articolul 14 din regulamentul respectiv pentru materialele de
categoria 3.
(l) Procesul se efectueazà în sistem discontinuu.
(m) Se interzice orice altà manevrare sau utilizare a materialelor hidrol൘
izate, inclusiv aplicarea acestora pe sol.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 102

ॽB
ANEXA X

MATERII PRIME FURAJERE

CAPITOLUL I

CERINǛE GENERALE REFERITOARE LA PRELUCRARE ǙI LA

INTRODUCEREA PE PIAǛÃ
Standarde microbiologice aplicabile produselor derivate

Standardele microbiologice enunǛate în continuare se aplicà produselor derivate:

Probele de produse finale prelevate în timpul depozitÃrii sau la scoaterea din

depozit în instalaǛia de prelucrare trebuie sà respecte urmÃtoarele standarde:
Salmonella: absenǛÃ în 25 g: n = 5, c = 0, m = 0, M = 0

Enterobacteriaceae: n = 5, c = 2, m = 10, M = 300 în 1 g

unde:

n = numÃrul de probe de analizat;

m = valoarea prag pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este considerat satis൘

fÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din toate probele este mai mic sau egal
cu m;

M = valoarea maximà pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este considerat

nesatisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din una sau mai multe probe este
mai mare sau egal cu M Ǚi

c = numÃrul de probe în care numÃrul de bacterii poate fi cuprins între m Ǚi

M, probele putând fi considerate totuǙi acceptabile dacà numÃrul de
bacterii din celelalte probe este mai mic sau egal cu m.

Cu toate acestea, standardele microbiologice stabilite în prezentul capitol nu se

aplicà grÃsimilor topite Ǚi uleiului de peǙte provenite din prelucrarea subpro൘
duselor de origine animalÃ, atunci când proteinele animale prelucrate, obǛinute
în cursul aceleiaǙi prelucrÃri, sunt supuse unei prelevÃri aleatorii de probe cu
scopul de a asigura respectarea acestor standarde.

CAPITOLUL II

CERINǛE SPECIFICE REFERITOARE LA PROTEINELE ANIMALE

PRELUCRATE ǙI LA ALTE PRODUSE DERIVATE

Secǜiunea 1

Cerinǜe specifice privind proteinele animale prelucrate

ॽM12

A. Materii prime
1. Doar subprodusele de origine animalà care sunt materiale de categoria 3
sau produsele care sunt derivate din astfel de subproduse de origine
animalÃ, altele decât materialele de categoria 3 menǛionate la
articolul 10 literele (n), (o) Ǚi (p) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, pot fi utilizate pentru producerea proteinelor animale
prelucrate.

2. Proteine animale prelucrate derivate din insecte de crescÃtorie, destinate

producǛiei de hranà pentru alte animale de fermà decât cele de blanÃ, pot
fi obǛinute doar din urmÃtoarele specii de insecte:

(i) musca „soldatul negru” (Hermetia illucens) Ǚi musca comunà de casÃ

(Musca domestica),

(ii) viermele de fÃinà galben (Tenebrio molitor) Ǚi gândacul de grajd

negru-roǙcat (Alphitobius diaperinus),

(iii) greierele de casà (Acheta domesticus), greierele mic (Gryllodes

sigillatus) Ǚi greierele de câmp (Gryllus assimilis).
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 103

ॽB
B. Standarde de prelucrare
1. Proteinele animale prelucrate provenite de la mamifere trebuie sà fi fost
supuse metodei de prelucrare 1 (sterilizare sub presiune) descrise în
anexa IV capitolul III.

Cu toate acestea,

(a) sângele porcin sau componentele sângelui porcinelor destinate

producerii de fÃinà de sânge pot sà fi fost supuse oricÃreia dintre
metodele de prelucrare de la 1 la 5 sau metodei de prelucrare 7
descrise în anexa IV capitolul III cu condiǛia ca, în cazul metodei
7, sà se aplice un tratament termic la o temperaturà de 80 °C pentru
întregul conǛinut;

(b) proteinele animale prelucrate provenite de la mamifere

(i) pot sà fi fost supuse oricÃreia dintre metodele de prelucrare de la

1 la 5 sau metodei de prelucrare 7 descrise în anexa IV capitolul
III, cu condiǛia ca ele sà fie apoi eliminate sau utilizate în calitate
de combustibil;

(ii) în cazul în care sunt destinate exclusiv hranei pentru animalele

de companie, este posibil ca acestea sà fi fost supuse oricÃreia
dintre metodele de prelucrare de la 1 la 5 sau metodei de
prelucrare 7 descrise în anexa IV capitolul III, cu condiǛia ca
acestea:

— sà fie transportate în recipiente prevÃzute în acest scop care

sà nu fie utilizate pentru transportul subproduselor de origine
animalà sau al furajelor pentru animalele de fermà Ǚi

— sà fie expediate direct dintr-o instalaǛie de prelucrare de

materiale de categoria 3 cÃtre instalaǛia de producere a
hranei pentru animale de companie sau cÃtre o instalaǛie de
depozitare autorizatÃ, de unde sunt expediate direct cÃtre o
instalaǛie de producere a hranei pentru animale de companie.

2. Proteinele animale prelucrate de alte animale decât mamiferele, cu

excepǛia fÃinii de peǙte, trebuie sà fie supuse oricÃrei metode de
prelucrare de la 1 la 5 sau metodei de prelucrare 7 descrise în
anexa IV capitolul III.

3. FÃina de peǙte trebuie sà fi fost supusÃ:

(a) oricÃreia dintre metodele de prelucrare descrise în anexa IV capitolul

III sau

(b) unei alte metode care sà garanteze conformitatea produsului cu stan൘

dardele microbiologice pentru produse derivate descrise în capitolul I
al prezentei anexe.

C. Depozitare
1. Proteinele animale prelucrate trebuie sà fie ambalate Ǚi depozitate în saci
noi sau sterilizaǛi sau depozitate în silozuri pentru marfà în vrac
construite în mod corespunzÃtor sau în hambare.

Trebuie sà se adopte mÃsuri suficiente pentru reducerea la minimum a

condensului din interiorul silozurilor, transportoarelor sau al ascen൘
soarelor.

2. Produsele din transportoare, ascensoare Ǚi silozuri trebuie protejate

împotriva contaminÃrii accidentale.

3. Echipamentele de manipulare a proteinelor animale prelucrate trebuie sÃ

fie menǛinute în stare uscatà Ǚi curatà Ǚi trebuie sà existe puncte de
inspecǛie adecvate astfel încât echipamentele sà poatà fi examinate în
ceea ce priveǙte gradul de curÃǛenie.

Toate unitÃǛile de depozitare trebuie sà fie golite Ǚi curÃǛate în mod

regulat, în mÃsura necesarà pentru a preveni orice contaminare.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 104

ॽB
4. Proteinele animale prelucrate trebuie pÃstrate la loc uscat.

Trebuie sà se previnà scurgerile Ǚi condensul din zonele de depozitare.

Secǜiunea 2

Cerinǜe specifice privind produsele din sânge

A. Materii prime
Doar sângele menǛionat la articolul 10 litera (a) Ǚi litera (b) subpunctul (i) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 poate fi utilizat pentru producerea de
produse din sânge.

B. Standarde de prelucrare
Produsele din sânge trebuie sà fi fost supuse:

(a) oricÃreia dintre metodele de prelucrare 1 - 5 sau metodei de prelucrare 7

descrise în anexa IV capitolul III sau

(b) unei alte metode care sà garanteze conformitatea produsului din sânge cu
standardele microbiologice pentru produse derivate descrise în capitolul I
al prezentei anexe.

Secǜiunea 3

Cerinǜe specifice referitoare la grÄsimile topite, uleiul de peǚte ǚi derivaǜii de

grÄsime provenind din materiale de categoria 3

A. Materii prime
ॽM9
1. GrÃsimi topite
Pentru producerea de grÃsimi topite pot fi utilizate doar materialele de
categoria 3, altele decât cele menǛionate la articolul 10 literele (n), (o) Ǚi
(p) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

ॽM11
2. Ulei de peǙte
Doar materialele de categoria 3 menǛionate la articolul 10 literele (i), (j) Ǚi
(l) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi materialele de categoria 3
provenite de la animalele acvatice menǛionate la articolul 10 literele (e) Ǚi
(f) din regulamentul respectiv pot fi utilizate pentru producerea de ulei de
peǙte.

ॽB

B. Standarde de prelucrare
Dacà uleiul de peǙte sau grÃsimile topite nu au fost produse în conformitate
cu secǛiunea VIII sau cu secǛiunea XII a anexei III la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004, grÃsimile topite trebuie sà fie produse cu ajutorul uneia dintre
metodele de prelucrare 1 – 5 sau al metodei de prelucrare 7, iar uleiurile de
peǙte pot fi produse:

(a) folosind una dintre metodele de prelucrare 1 – 7 descrise în anexa IV

capitolul III; sau

(b) în conformitate cu o altà metodà care sà garanteze conformitatea

produsului cu standardele microbiologice pentru produse derivate
descrise în capitolul I al prezentei anexe.

GrÃsimile topite obǛinute de la rumegÃtoare trebuie sà fie purificate astfel

încât nivelul maxim al cantitÃǛii totale de impuritÃǛi insolubile rÃmase sà nu
depÃǙeascà 0,15 % din greutate.

DerivaǛii de grÃsime provenind de la grÃsimi topite sau uleiuri de peǙte de

categoria 3 trebuie sà fie produǙi în conformitate cu una dintre metodele de
prelucrare menǛionate în anexa IV capitolul III.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 105

ॽB
C. CerinǛe de igienÃ
În cazul în care se ambaleazà grÃsimile topite sau uleiul de peǙte, acestea
trebuie ambalate în recipiente noi sau în recipiente care au fost curÃǛate Ǚi
dezinfectate, dacà acest lucru este necesar pentru prevenirea contaminÃrii,
luându-se toate mÃsurile de precauǛie pentru a se preveni recontaminarea
acestora.

În cazul în care urmeazà sà se efectueze transportul în vrac al produselor

respective, tuburile, pompele Ǚi rezervoarele pentru marfa în vrac, precum Ǚi
orice alt recipient sau autocisternà pentru marfà în vrac, folosite la transportul
produselor din unitatea producÃtoare fie direct pe navà sau în rezervoare de
coastÃ, fie direct în instalaǛii, trebuie sà fie curate înainte de utilizare.

Secǜiunea 4

Cerinǜe specifice referitoare la lapte, colostru ǚi la anumite alte produse

derivate din lapte sau din colostru

Partea I
Cerinǜe generale

A. Materii prime
Doar laptele menǛionat la articolul 10 litera (e) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, cu excepǛia nÃmolurilor rezultate în urma centrifugÃrii sau
separÃrii Ǚi laptele menǛionat la articolul 10 literele (f) Ǚi (h) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 pot fi utilizate pentru producǛia de lapte,
produse pe bazà de lapte Ǚi produse derivate din lapte.

Colostrul nu poate fi utilizat decât dacà provine de la animale vii care nu

prezentau niciun semn de boalà transmisibilà la om sau la animale prin
intermediul colostrului.

B. Standarde de prelucrare
1. Laptele trebuie sà fie supus unuia din tratamentele urmÃtoare:

1.1. sterilizare la o valoare F0 (*) egalà sau superioarà lui trei;

1.2. Tratament UHT (**) combinat cu unul din tratamentele urmÃtoare:

(a) un tratament fizic ulterior, prin:

(i) un proces de deshidratare, combinat, în cazul laptelui pentru

hrana animalelor, cu o încÃlzire suplimentarà la cel puǛin
72 °C, sau

(ii) reducerea pH-ului la un nivel mai mic de 6 timp de cel puǛin o

orÃ;

(b) condiǛia ca laptele, produsul pe bazà de lapte sau produsul derivat

din lapte sà fi fost produs cu cel puǛin 21 de zile înainte de
expediere Ǚi ca în aceastà perioadà sà nu se fi detectat niciun caz
de febrà aftoasà în statul membru de origine.

1.3. Tratament HTST (***) aplicat de douà ori;

(*) F0 este efectul bactericid calculat asupra sporilor de bacterii. O valoare F0 de 3,00
înseamnà cà punctul cel mai rece din produs a fost încÃlzit suficient pentru a obǛine
acelaǙi efect bactericid ca la 121 °C (250 °F) în trei minute, cu încÃlzire Ǚi rÃcire
instantanee.
(**) UHT = tratare la temperaturà ridicatÃ, adicà la 132 °C timp de cel puǛin o secundÃ.
(***) HTST = temperaturà ridicatà într-un interval scurt, adicà la 72 °C timp de cel puǛin
15 secunde, sau efect de pasteurizare echivalent cu reacǛie negativà la fosfatazÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 106

ॽB
1.4. Tratament HTST combinat cu unul din urmÃtoarele:

(a) un tratament fizic ulterior, prin:

(i) un proces de deshidratare, combinat, în cazul laptelui pentru

hrana animalelor, cu o încÃlzire suplimentarà la cel puǛin
72 °C, sau

(ii) reducerea pH-ului la un nivel mai mic de 6 timp de cel puǛin o

orÃ;

(b) condiǛia ca laptele, produsul pe bazà de lapte sau produsul derivat

din lapte sà fi fost produs cu cel puǛin 21 de zile înainte de
expediere Ǚi ca în aceastà perioadà sà nu se fi detectat niciun caz
de febrà aftoasà în statul membru de origine.

2. Produsele pe bazà de lapte Ǚi produsele derivate din lapte trebuie sà fie

supuse cel puǛin unuia din tratamentele prevÃzute la punctul 1 sau sà fie
produse din lapte tratat în conformitate cu punctul 1.

3. Zerul destinat hranei animalelor din specii receptive la febra aftoasà Ǚi

produs din lapte tratat în conformitate cu punctul 1 trebuie:

(a) fie sà fie colectat la cel puǛin 16 ore de la coagularea laptelui, iar
pH-ul înregistrat sà fie sub 6,0 înainte de a fi transportat la exploa൘
taǛiile de animale; sau

(b) sà fi fost produs cu cel puǛin 21 de zile înainte de expediere Ǚi în

aceastà perioadà sà nu se fi detectat niciun caz de febrà aftoasà în
statul membru de origine.

4. În plus faǛÃ de cerinǛele prevÃzute la punctele 1, 2 Ǚi 3, laptele,

produsele pe bazà de lapte Ǚi produsele derivate din lapte trebuie sÃ
îndeplineascà urmÃtoarele cerinǛe:

4.1. dupà prelucrare, trebuie sà se ia toate mÃsurile de precauǛie pentru a se

preveni contaminarea produselor;

4.2. produsul final trebuie sà fie etichetat astfel încât sà indice faptul cÃ
acesta conǛine materiale de categoria 3 Ǚi nu este destinat consumului
uman, Ǚi trebuie sà fie:

(a) ambalat în recipiente noi, sau

(b) transportat în vrac în recipiente sau în orice alt mijloc de transport

care înainte de utilizare a fost curÃǛat Ǚi dezinfectat în totalitate.

5. Laptele crud trebuie sà fie produs în condiǛii care sà ofere garanǛii

adecvate privind sÃnÃtatea animalelor.

6. Colostrul Ǚi produsele din colostru trebuie:

6.1. sà fie obǛinute de la bovine crescute într-o exploataǛie în care toate

efectivele de bovine sunt recunoscute oficial indemne de tuberculozÃ,
oficial indemne de brucelozà Ǚi oficial indemne de leucozà enzooticÃ
bovinÃ, conform definiǛiilor de la articolul 2 alineatul (2) literele (d), (f)
Ǚi (j) din Directiva 64/432/CEE;

6.2. sà fi fost produs cu cel puǛin 21 de zile înainte de expediere Ǚi în aceastÃ

perioadà sà nu se fi detectat niciun caz de febrà aftoasà în statul
membru de origine;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 107

ॽB
6.3. sà fi fost supuse unui tratament unic HTST (*);

6.4. sà îndeplineascà cerinǛele stabilite la punctul 4 al prezentei pÃrǛi.

Partea II
Derogare privind introducerea pe piaǜÄ a laptelui
prelucrat în conformitate cu standardele naǜionale
ॽM4
1. CerinǛele enunǛate la punctele 2 Ǚi 3 ale prezentei pÃrǛi se aplicà prelucrÃrii,
utilizÃrii Ǚi depozitÃrii laptelui, produselor pe bazà de lapte Ǚi produselor
derivate din lapte care sunt materiale de categoria 3, astfel cum sunt
menǛionate la articolul 10 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,
cu excepǛia nÃmolurilor rezultate în urma centrifugÃrii sau separÃrii laptelui, a
laptelui, a produselor pe bazà de lapte Ǚi produselor derivate din lapte
menǛionate la articolul 10 literele (f) Ǚi (h) din regulamentul respectiv, care
nu au fost prelucrate în conformitate cu partea I a prezentei secǛiuni.

ॽB
2. Autoritatea competentà autorizeazà unitÃǛile de prelucrare a laptelui autorizate
sau înregistrate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE)
nr. 853/2004 sà furnizeze lapte, produse pe bazà de lapte Ǚi produse
derivate din lapte pentru utilizÃrile menǛionate la punctul 3 al prezentei
pÃrǛi, cu condiǛia ca unitatea vizatà sà asigure trasabilitatea produselor.

3. Laptele, produsele pe bazà de lapte Ǚi produsele derivate din lapte pot fi

furnizate Ǚi utilizate ca materii prime furajere:

(a) în statul membru vizat Ǚi în zonele transfrontaliere în care statele membre

au un acord reciproc în acest sens, în cazul produselor derivate, inclusiv
apa albÃ, care au fost în contact cu lapte crud Ǚi/sau cu lapte pasteurizat
în conformitate cu cerinǛele privind tratamentul termic enunǛate în
anexa III secǛiunea IX capitolul II punctul II.1 litera (a) sau (b) din
Regulamentul (CE) nr. 853/2004, dacà aceste produse derivate au fost
supuse unuia dintre urmÃtoarele tratamente:

(i) tratamentul UHT;

(ii) o sterilizare în urma cÃreia se atinge o valoare Fc mai mare sau egalÃ
cu 3 sau care a fost efectuatà la o temperaturà de minimum 115 °C
timp de 15 minute sau o combinaǛie echivalentà de temperaturà Ǚi
timp;

(iii) o pasteurizare sau o sterilizare, alta decât cea prevÃzutà la

subpunctul (ii), urmatà de:

— în cazul laptelui deshidratat sau al produselor deshidratate pe

bazà de lapte sau derivate din lapte, de un proces de deshi൘
dratare;

— în cazul unui produs din lapte acidificat, un proces prin care

valoarea pH-ului este redusà Ǚi menǛinutà timp de cel puǛin o
orà la un nivel sub 6;

(b) în statul membru în cauzÃ,

(i) în cazul produselor derivate, inclusiv apa albÃ, care au fost în contact
cu lapte care a fost doar pasteurizat în conformitate cu cerinǛele
privind tratamentul termic enunǛate în anexa III secǛiunea IX
capitolul II punctul II.1 litera (a) din Regulamentul (CE)
nr. 853/2004 Ǚi al zerului produs pornind de la produse pe bazà de
lapte netratate termic, care a fost colectat la cel puǛin 16 ore dupÃ
coagularea laptelui Ǚi al cÃrui pH trebuie sà fie mÃsurat la o valoare
mai micà de 6,0 înainte de livrarea zerului pentru a fi utilizat ca
hranà pentru animale, cu condiǛia ca ele sà fie trimise unui numÃr
limitat de exploataǛii de animale autorizate în acest scop, pe baza unei
evaluÃri a riscurilor efectuate în cazul scenariului cel mai favorabil Ǚi
al scenariului cel mai puǛin favorabil de cÃtre statul membru vizat în
cadrul elaborÃrii planurilor de urgenǛÃ privind epizootiile, în special
febra aftoasÃ;

(*) HTST = temperaturà ridicatà într-un interval scurt, adicà la 72 °C timp de cel puǛin 15
secunde, sau efect de pasteurizare echivalent cu reacǛie negativà la fosfatazÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 108

ॽB
(ii) în cazul produselor crude, inclusiv apa albà care a fost în contact cu
lapte crud Ǚi cu alte produse care nu pot fi supuse tratamentelor
menǛionate la litera (a) Ǚi la litera (b) subpunctul (i), cu condiǛia ca
ele sà fie trimise unui numÃr limitat de exploataǛii de animale
autorizate în acest scop, pe baza unei evaluÃri a riscurilor efectuate
în cazul scenariului cel mai favorabil Ǚi al scenariului cel mai puǛin
favorabil de cÃtre statul membru vizat în cadrul elaborÃrii planurilor
de urgenǛà privind epizootiile, în special febra aftoasà Ǚi cu condiǛia
ca animalele prezente în exploataǛiile de animale autorizate sà nu
poatà fi deplasate decât

— direct cÃtre un abator situat în acelaǙi stat membru, sau

— cÃtre o altà exploataǛie situatà în acelaǙi stat membru, în privinǛa

cÃreia autoritatea competentà garanteazà cà animalele receptive la
febra aftoasà nu pot pÃrÃsi exploataǛia decât pentru a fi trans൘
portate direct cÃtre un abator situat în acelaǙi stat membru sau,
dacà animalele au fost expediate cÃtre o exploataǛie care nu util൘
izeazà produsele vizate la prezentul subpunct (ii), doar dupÃ
trecerea unei perioade de aǙteptare de 21 de zile de la intro൘
ducerea animalelor.

4. Autoritatea competentà poate autoriza furnizarea de colostru care nu înde൘

plineǙte condiǛiile enunǛate în partea I punctul B.6 de la un fermier la un alt
fermier aflaǛi în acelaǙi stat membru în scopuri furajere, în condiǛii care sÃ
împiedice transmiterea de riscuri pentru sÃnÃtate.

Partea III
Cerinǜe speciale referitoare la nÄmolurile rezultate în
urma centrifugÄrii sau separÄrii
Materialele de categoria 3 compuse din nÃmoluri rezultate în urma centrifugÃrii
sau separÃrii trebuie sà fi fost supuse unui tratament termic de cel puǛin 70 °C
timp de 60 de minute sau de cel puǛin 80 °C timp de 30 de minute înainte de a
putea fi introduse pe piaǛÃ pentru a fi utilizate la hrana animalelor de fermÃ.

ॽM9
Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea competentà poate autoriza
parametri alternativi pentru tratamentul termic al nÃmolurilor rezultate din
centrifugare sau separare destinate utilizÃrii în statele membre care au autorizat
respectivii parametri alternativi, cu condiǛia ca operatorii sà poatà demonstra cÃ
tratamentul termic efectuat în conformitate cu parametrii alternativi sà garanteze
cel puǛin aceeaǙi reducere a riscurilor ca Ǚi cea determinatà de tratamentul
efectuat în conformitate cu parametrii menǛionaǛi în primul paragraf.

ॽB

Secǜiunea 5

Cerinǜe specifice privind gelatina ǚi proteinele hidrolizate

A. Materii prime
Doar subprodusele de origine animalà care sunt materiale de categoria 3 sau
produsele care sunt derivate din aceste subproduse de origine animalÃ, altele
decât materialele menǛionate la articolul 10 literele (m), (n), (o) Ǚi (p) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, pot fi utilizate pentru producerea gelatinei
Ǚi a proteinelor hidrolizate.

B. Standarde de prelucrare pentru gelatinÃ

1. Dacà gelatina nu a fost produsà în conformitate cu anexa III
secǛiunea XIV din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, ea trebuie sà fie
produsà printr-un proces care sà garanteze cà materialele de categoria 3
sunt supuse unui tratament cu acid sau substanǛe alcaline, urmat de una
sau mai multe clÃtiri.

Este necesar ca pH-ul sà fie apoi rectificat. Este necesar ca gelatina sà fie
extrasà cu ajutorul mai multor operaǛiuni succesive de încÃlzire, urmate
de o purificare prin filtrare Ǚi sterilizare.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 109

ॽB
2. Dupà ce a fost supusà proceselor menǛionate la punctul 1, gelatina poate
trece printr-un proces de deshidratare Ǚi, dacà este necesar, printr-un
proces de pulverizare sau de laminare.

3. Utilizarea conservanǛilor, alǛii decât dioxidul de sulf sau apa oxigenatÃ,

este interzisÃ.

C. Alte cerinǛe referitoare la gelatinÃ

Gelatina trebuie sà fie împachetatÃ, ambalatÃ, depozitatà Ǚi transportatà în
condiǛii de igienà satisfÃcÃtoare.

În mod concret:

(a) trebuie prevÃzutà o camerà sau un spaǛiu special pentru depozitarea

materialelor de ambalare Ǚi de împachetare;

(b) împachetarea Ǚi ambalarea trebuie sà aibà loc într-o încÃpere sau un

spaǛiu special destinat acestui scop.

D. Standarde de prelucrare pentru proteine hidrolizate

Proteinele hidrolizate trebuie sà fie produse printr-un proces de producǛie
care include mÃsuri corespunzÃtoare de reducere la minimum riscurile de
contaminare. Proteinele hidrolizate provenite de la rumegÃtoare trebuie sÃ
aibà o greutate molecularà sub 10 000 Dalton.

În afarà de cerinǛele enunǛate în primul paragraf, proteinele hidrolizate

provenite integral sau parǛial din piei de rumegÃtoare trebuie sà fie produse
într-o instalaǛie de prelucrare destinatà în exclusivitate producerii proteinelor
hidrolizate, printr-un proces care include prepararea materiilor prime de
categoria 3 prin tratare cu saramurÃ, cenuǙÃrire Ǚi spÃlare intensivÃ, urmate
de expunerea materiilor la:

(a) un pH mai mare de 11, timp de peste trei ore la o temperaturà de peste
80 °C Ǚi tratament termic ulterior la peste 140 °C timp de 30 de minute
la o presiune de peste 3,6 bari sau

(b) un pH de 1-2, urmat de un pH mai mare de 11, urmatà de tratament

termic la 140 °C timp de 30 de minute la o presiune de 3 bari.

Secǜiunea 6

Cerinǜe specifice privind fosfatul dicalcic

A. Materii prime
Doar subprodusele de origine animalà care sunt materiale de categoria 3 sau
produsele care sunt derivate din aceste subproduse de origine animalÃ, altele
decât materialele menǛionate la articolul 10 literele (m), (n), (o) Ǚi (p) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, pot fi utilizate pentru producerea
fosfatului dicalcic.

B. Standarde de prelucrare
1. Fosfatul dicalcic trebuie sà fie produs printr-un proces care sà cuprindÃ
urmÃtoarele trei etape:

(a) în primul rând, se asigurà cà întregul material osos de categoria 3

este zdrobit în particule fine Ǚi degresat cu apà fierbinte Ǚi tratat cu
acid clorhidric diluat (la o concentraǛie minimà de 4 % Ǚi la un pH
mai mic de 1,5) timp de cel puǛin douà zile;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 110

ॽB
(b) în al doilea rând, dupà etapa din proces prevÃzutà la litera (a), se
aplicà un tratament cu soluǛie fosforicà obǛinute cu oxid de calciu,
rezultând un precipitat de fosfat dicalcic cu un pH de 4-7;

(c) în final, precipitatul de fosfat dicalcic este uscat cu aer la o

temperaturà de intrare între 65 °C Ǚi 325 °C Ǚi o temperaturà de
ieǙire între 30 °C Ǚi 65 °C.

2. În cazul în care fosfatul dicalcic este derivat din oase degresate, el

trebuie sà provinà din oase menǛionate la articolul 10 litera (a) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Secǜiunea 7

Cerinǜe specifice pentru fosfatul tricalcic

A. Materii prime
Doar subprodusele de origine animalà care sunt materiale de categoria 3 sau
produsele care sunt derivate din aceste subproduse de origine animalÃ, altele
decât materialele menǛionate la articolul 10 literele (m), (n), (o) Ǚi (p) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, pot fi utilizate pentru producerea
fosfatului tricalcic.

B. Standarde de prelucrare
Fosfatul tricalcic trebuie sà fie produs printr-un proces care sà asigure:

(a) cà tot materialul osos de categoria 3 este zdrobit în particule fine

Ǚi degresat în contracurent cu apà fierbinte (aǙchiile de os trebuie sÃ
fie mai mici de 14 mm);

(b) o fierbere continuà în aburi timp de 30 de minute, la o temperaturà de

145 °C Ǚi o presiune de 4 bari;

(c) separarea masei proteinice din hidroxiapatità (fosfatul tricalcic) prin

centrifugare;

(d) granularea fosfatului tricalcic dupà uscare în pat fluidizat cu aer la

200 °C.

Secǜiunea 8

Cerinǜe specifice aplicabile colagenului

A. Materii prime
Doar subprodusele de origine animalà care sunt materiale de categoria 3 sau
produsele care sunt derivate din aceste subproduse de origine animalÃ, altele
decât materialele menǛionate la articolul 10 literele (m), (n), (o) Ǚi (p) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, pot fi utilizate pentru producerea
colagenului.

B. Standarde de prelucrare
1. Dacà colagenul nu a fost produs în conformitate cu cerinǛele referitoare
la colagen menǛionate în anexa III secǛiunea XV din Regulamentul (CE)
nr. 853/2004, ea trebuie sà fie produsà printr-un proces care sà garanteze
cà materialele de categoria 3 neprelucrate sunt supuse unui tratament care
include spÃlarea, adaptarea pH-ului, utilizându-se un acid sau substanǛe
alcaline, urmat de una sau mai multe clÃtiri, filtrare Ǚi extrudare.

Dupà acest tratament, colagenul poate fi supus unui proces de uscare.

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 111

ॽB
2. Se interzice utilizarea altor agenǛi de conservare decât cei autorizaǛi de
legislaǛia Uniunii.

C. Alte cerinǛe
Colagenul trebuie sà fie ambalat, împachetat, depozitat Ǚi transportat în
condiǛii de igienà satisfÃcÃtoare. În mod concret:

(a) trebuie prevÃzutà o camerà sau un spaǛiu special pentru depozitarea

materialelor de ambalare Ǚi de împachetare;

(b) împachetarea Ǚi ambalarea trebuie sà aibà loc într-o încÃpere sau un

spaǛiu special destinat acestui scop.

Secǜiunea 9

Cerinǜe specifice aplicabile produselor din ouÄ

A. Materii prime
Doar subprodusele de origine animalà menǛionate la articolul 10 literele (e) Ǚi
(f) Ǚi la articolul 10 litera (k) punctul (ii) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 pot fi utilizate pentru producerea de produse din ouÃ.

B. Standarde de prelucrare
Produsele din ouà trebuie sà fi fost în prealabil:

(a) supuse oricÃreia dintre metodele de prelucrare 1 - 5 sau metodei de

prelucrare 7 descrise în anexa IV capitolul III;

(b) supuse unei alte metode Ǚi unor parametri care garanteazà conformitatea
produselor cu standardele microbiologice aplicabile produselor derivate,
enunǛate în capitolul I sau

(c) tratate în conformitate cu cerinǛele referitoare la ouà Ǚi la produsele din

ouà enunǛate în anexa III secǛiunea X capitolele I, II Ǚi III din
Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

ॽM4

Secǜiunea 10

Cerinǜe specifice pentru hrÄnirea animalelor de fermÄ, altele decât animalele

pentru blanÄ, cu anumite materiale de categoria 3 menǜionate la articolul 10
litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009
Materialele de categoria 3 care cuprind produse alimentare care conǛin produse de
origine animalà originare din state membre Ǚi care nu mai sunt destinate
consumului uman din motive comerciale sau din cauza unor probleme de
fabricaǛie ori a unor defecte de ambalare sau a altor defecte care nu determinÃ
niciun risc pentru sÃnÃtatea publicà sau animalÃ, menǛionate la articolul 10 litera
(f) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, pot fi introduse pe piaǛÃ pentru a fi
utilizate ca hranà pentru animalele de fermÃ, altele decât animalele pentru blanÃ,
fÃrà alte tratamente suplimentare, cu condiǛia ca materialele:

(i) sà fi fost supuse prelucrÃrii definite la articolul 2 alineatul (1) litera (m) din
Regulamentul (CE) nr. 852/2004 sau în temeiul prezentului regulament;

(ii) sà fie formate din sau sà conǛinà unul sau mai multe dintre urmÃtoarele
materiale de categoria 3 menǛionate la articolul 10 litera (f) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009:

— lapte;

— produse pe bazà de lapte;

— produse derivate din lapte;

— ouÃ;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 112

ॽM4
— produse din ouÃ;
— miere;
— grÃsimi topite;
— colagen;
— gelatinÃ;
(iii) sà nu fi fost în contact cu niciun alt material de categoria 3; Ǚi
(iv) sà fi fost luate toate mÃsurile de precauǛie necesare pentru a preveni
contaminarea materialelor.
ॽB

CAPITOLUL III

CERINǛE REFERITOARE LA ANUMITE TIPURI DE HRANÃ PENTRU

PEǙTI ǙI MOMELI PENTRU PESCUIT
1. Subprodusele de origine animalà provenite din peǙti sau nevertebrate
acvatice Ǚi produsele derivate din acestea care sunt destinate a fi utilizate
pentru hrana peǙtilor de crescÃtorie sau a altor specii de acvaculturà trebuie:
(a) sà fie manipulate Ǚi prelucrate separat de materialele care nu sunt
autorizate în acest scop;
(b) sà provinÃ
(i) din peǙti sau alte animale acvatice, cu excepǛia mamiferelor marine,
debarcate în scop comercial, sau din subproduse de origine animalÃ
provenite din peǙti sÃlbatici care provin din unitÃǛile de fabricare a
produselor din peǙte pentru consumul uman sau
(ii) din peǙti de crescÃtorie, cu condiǛia sà fie utilizate pentru hrana
peǙtilor de crescÃtorie dintr-o altà specie.
(c) sà fie prelucrate într-o instalaǛie de prelucrare conform unei metode care
sà asigure siguranǛa microbiologicà a produsului, inclusiv în ceea ce
priveǙte agenǛii patogeni ai peǙtilor.
2. Autoritatea competentà poate stabili condiǛii cu scopul de a preveni riscurile
inacceptabile de transmitere a bolilor transmisibile la om Ǚi la animale,
aplicabile în cazul utilizÃrii animalelor acvatice Ǚi a nevertebratelor
acvatice Ǚi terestre:
(a) pentru hrana peǙtilor de crescÃtorie sau a nevertebratelor acvatice, atunci
când subprodusele de origine animalà nu au fost prelucrate în confor൘
mitate cu punctul 1 litera (c);
(b) ca momealà pentru pescuit, inclusiv pentru nevertebratele acvatice.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 113

ॽB
ANEXA XI

ÎNGRÃǙÃMINTELE ORGANICE ǙI AMELIORATORII DE SOL

CAPITOLUL I

CERINǛE REFERITOARE LA GUNOIUL DE GRAJD NEPRELUCRAT,

LA GUNOIUL DE GRAJD PRELUCRAT ǙI LA PRODUSELE
DERIVATE DIN GUNOIUL DE GRAJD PRELUCRAT

Secǜiunea 1

Gunoi de grajd neprelucrat

1. ComerǛul cu gunoi de grajd neprelucrat provenit de la alte specii decât
pÃsÃrile de curte sau ecvideele între statele membre trebuie sà fie supus
urmÃtoarelor condiǛii, în plus faǛÃ de consimǛÃmântul statului membru de
destinaǛie menǛionat la articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009:
(a) ComerǛul cu gunoi de grajd neprelucrat provenit de la alte specii decât
pÃsÃrile de curte sau ecvideele este interzis, cu excepǛia cazului
gunoiului de grajd:
(i) dintr-o zonà care nu este supusà restricǛiilor din cauza unei boli
transmisibile grave; Ǚi
(ii) destinat aplicÃrii, sub supravegherea autoritÃǛilor competente, pe un
teren care face parte dintr-o singurà exploataǛie situatà de ambele
pÃrǛi ale frontierei dintre douà state membre.
(b) Cu toate acestea, autoritatea competentà a statului membru de destinaǛie
poate sà acorde, Ǜinând cont de originea gunoiului de grajd, destinaǛia sa
Ǚi considerente privind sÃnÃtatea, o autorizaǛie specificà pentru intro൘
ducerea pe teritoriul sÃu:
(i) a gunoiului de grajd destinat:
— prelucrÃrii într-o instalaǛie pentru fabricarea produselor derivate
destinate a fi utilizate în afara lanǛului alimentar animal, sau
— transformÃrii în biogaz sau compost în conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi cu anexa V la prezentul
regulament, în vederea fabricÃrii produselor menǛionate în
secǛiunea 2 a prezentului capitol.
În astfel de cazuri, autoritatea competentà trebuie sà Ǜinà cont de
originea gunoiului de grajd atunci când autorizeazà introducerea sa
în astfel de instalaǛii; sau
(ii) a gunoiului de grajd destinat a fi aplicat pe terenul unei exploataǛii,
cu condiǛia ca autoritatea competentà a statului membru de origine
sÃ-Ǚi fi comunicat acordul cu privire la acest comerǛ.
(c) în cazurile menǛionate la litera (b), un atestat de sÃnÃtate stabilit în
conformitate cu modelul care figureazà la punctul 3 trebuie sà fie
anexat documentului comercial care însoǛeǙte transportul gunoiului de
grajd.
2. ComerǛul cu gunoi de grajd neprelucrat provenit de la pÃsÃrile de curte între
statele membre trebuie sà fie supus urmÃtoarelor condiǛii, în plus faǛà de
consimǛÃmântul statului membru de destinaǛie menǛionat la articolul 48
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009:
(a) gunoiul de grajd trebuie sà provinà dintr-o zonà care nu este supusÃ
restricǛiilor din cauza bolii Newcastle sau a gripei aviare;
(b) de asemenea, gunoiul de grajd netransformat provenind de la efectivele
de pÃsÃri de curte vaccinate împotriva bolii Newcastle nu trebuie sà fie
livrat într-o regiune care a obǛinut statutul de zonà care nu se supune
obligaǛiei de vaccinare împotriva bolii Newcastle în temeiul articolului
15 alineatul (2) din Directiva 2009/158/CE Ǚi
(c) un atestat de sÃnÃtate stabilit în conformitate cu modelul care figureazÃ
la punctul 3 trebuie sà fie anexat documentului comercial care însoǛeǙte
transportul gunoiului de grajd.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 114

ॽB
3. Model de atestat de sÃnÃtate care trebuie anexat documentului comercial.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 115

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 116

ॽB
4. Gunoiul de grajd neprelucrat de la ecvidee poate face obiectul unor
schimburi comerciale între statele membre, cu condiǛia ca statul membru
de destinaǛie sÃ-Ǚi fi dat acordul cu privire la schimburile comerciale în
conformitate cu articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 Ǚi cu condiǛia ca el sà nu provinà dintr-o exploataǛie supusÃ
restricǛiilor în materie de sÃnÃtate animalà legate de rÃpciugÃ, stomatita
veziculoasÃ, antrax sau rabie, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5)
din Directiva 90/426/CE.

5. În conformitate cu articolul 48 alineatul (1) litera (c) subpunctul (ii) din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, autoritatea competentà a statului
membru de destinaǛie poate cere operatorilor care expediazà gunoi de
grajd neprelucrat dintr-un alt stat membru:

(a) sÃ-i transmità informaǛii suplimentare în legÃturà cu expedierea

prevÃzutÃ, cum ar fi indicaǛii geografice precise privind locul în care
gunoiul de grajd urmeazà sà fie descÃrcat; Ǚi

(b) sà depoziteze gunoiul de grajd înainte de aplicarea acestuia pe teren.

6. Autoritatea competentà poate autoriza expedierea de gunoi de grajd trans൘

portat între douà puncte situate în cadrul aceleiaǙi ferme, sub rezerva unor
condiǛii privind controlul riscurilor posibile pentru sÃnÃtate, cum ar fi
obligaǛiile operatorilor vizaǛi de a pÃstra înregistrÃrile adecvate.

Secǜiunea 2

Guano de la lilieci, gunoi de grajd prelucrat ǚi produse derivate din gunoi de

grajd prelucrat
ॽM1
Introducerea pe piaǛÃ a gunoiului de grajd prelucrat, a produselor derivate din
gunoi de grajd prelucrat Ǚi guano de la lilieci trebuie sà respecte urmÃtoarele
condiǛii. În plus, în cazul guano-ului de la lilieci, este necesarà aprobarea statului
membru de destinaǛie, astfel cum se menǛioneazà la articolul 48 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009:

ॽB
(a) Ele trebuie sà provinà dintr-o instalaǛie pentru produse derivate destinate unor
utilizÃri în afara lanǛului alimentar animal, dintr-o instalaǛie de biogaz sau de
compostare sau dintr-o instalaǛie de producǛie de îngrÃǙÃminte organice Ǚi de
amelioratori de sol.

(b) Ele trebuie sà fi fost supuse unui tratament termic la o temperaturà de cel
puǛin 70 °C timp de cel puǛin 60 de minute Ǚi unui tratament pentru
reducerea bacteriilor generatoare de spori Ǚi a formÃrii de substanǛe toxice,
atunci când acestea sunt identificate ca fiind un risc relevant.

(c) Cu toate acestea, autoritatea competentà poate autoriza utilizarea altor

parametri de procedeu standardizaǛi decât cei descriǙi la litera (b), cu
condiǛia ca solicitantul sà demonstreze cà aceǙtia asigurà reducerea la
minimum a riscurilor biologice.

Aceastà demonstrare presupune o validare, care trebuie efectuatà dupà cum

urmeazÃ:

(i) identificarea Ǚi analiza eventualelor pericole, inclusiv efectele materiilor

prime, pe baza unei definiǛii complete a condiǛiilor de transformare Ǚi
evaluarea riscurilor pe care le poate crea obǛinerea practicà a condiǛiilor
de transformare specifice, în situaǛii normale Ǚi atipice.

(ii) validarea procedeului prevÃzut

(ii-1) prin mÃsurarea reducerii viabilitÃǛii/infecǛiozitÃǛii organismelor

indicatoare endogene în cursul procedeului, atunci când indica൘
torul:

— este prezent în mod sistematic în numÃr mare în materiile

prime;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 117

ॽB
— nu este mai puǛin termorezistent la aspectele letale ale proce൘
deului de tratare, cu toate acestea fÃrà a fi mult mai rezistent
decât agenǛii patogeni pe care trebuie sÃ-i controleze;

— este relativ uǙor de cuantificat, de identificat Ǚi de confirmat;

sau

(ii-2) prin mÃsurarea reducerii viabilitÃǛii/infecǛiozitÃǛii, pe durata

expunerii, a unui organism de probà sau a unui virus bine
caracterizat, introdus în materiile prime dintr-un corp de probÃ
adecvat.

(iii) validarea menǛionatà la subpunctul (ii) trebuie sà demonstreze cÃ

procedeul realizeazà reducerea globalà a urmÃtoarelor riscuri:

— pentru procedeele termice Ǚi chimice, prin reducerea cu cel puǛin 5

log10 a Enterococcus faecalis Ǚi prin reducerea titlului de infec൘
Ǜiozitate a virusurilor termorezistente precum parvovirus cu cel
puǛin 3 log10, atunci când sunt identificate ca un risc de luat în
considerare;

— pentru procedeele chimice, de asemenea, prin reducerea paraziǛilor

rezistenǛi, precum ouÃle de Ascaris spp., cu cel puǛin 99,9 %
(3 log10) din stadiile viabile.

(iv) elaborarea unui program de control complet, care sà includà proceduri

de supraveghere a funcǛionÃrii procesului.

(v) mÃsuri care sà asigure o monitorizare Ǚi o supraveghere continuà a

parametrilor relevanǛi ai procesului stabiliǛi în programul de control,
atunci când instalaǛia funcǛioneazÃ.

Datele detaliate privind parametrii adecvaǛi ai procedeului dintr-o instalaǛie,

precum Ǚi alte puncte critice de control se consemneazà Ǚi se pÃstreazÃ, astfel
încât proprietarul, operatorul sau reprezentantul acestora Ǚi autoritatea
competentà sà poatà controla funcǛionarea unitÃǛii. La cerere, Comisiei i se
pun la dispoziǛie informaǛiile referitoare la un procedeu autorizat în confor൘
mitate cu prezentul punct.

(d) probele reprezentative de gunoi de grajd prelevate în instalaǛie, în cursul

transformÃrii sau imediat dupà aceea, în scopul controlÃrii procedeului,
trebuie sà îndeplineascà urmÃtoarele norme:

Escherichia coli: n = 5, c = 5, m = 0, M = 1 000 în 1 g;

sau

Enterococcaceae: n = 5, c = 5, m = 0, M = 1 000 în 1 g;

Ǚi

Probele reprezentative de reziduuri de gunoi de grajd, în cursul sau la

termenul de reducere a stocurilor din instalaǛia de producǛie, instalaǛia de
biogaz sau instalaǛia de compostare trebuie sà îndeplineascà urmÃtoarele
standarde:

Salmonella: absenǛÃ în 25 g: n = 5; c = 0; m = 0; M = 0

unde:

n = numÃrul de probe de analizat;

m = valoarea prag pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este considerat

satisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din toate probele este mai mic
sau egal cu m;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 118

ॽB
M = valoarea maximà pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este
considerat nesatisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din una sau mai
multe probe este mai mare sau egal cu M Ǚi

c = numÃrul de probe în care numÃrul de bacterii poate fi cuprins între m

Ǚi M, probele putând fi considerate totuǙi acceptabile dacà numÃrul
de bacterii din celelalte probe este mai mic sau egal cu m.

Gunoiul de grajd transformat sau produsele pe bazà de gunoi de grajd trans൘

formate care nu îndeplinesc standardele de la prezentul punct sunt
considerate neprelucrate;

(e) Ele trebuie sà fie depozitate în aǙa fel încât dupà tratare, contaminarea,
infestarea secundarà sau formarea de umiditate sà se reducà la minimum.
Prin urmare, acestea trebuie sà fie depozitate în:

(i) silozuri bine sigilate Ǚi izolate sau hambare construite în mod corespun൘
zÃtor; sau

(ii) saci sigilaǛi corespunzÃtor, precum sacii de plastic sau „sacii mari”.

CAPITOLUL II

CERINǛE PRIVIND ANUMITE ÎNGRÃǙÃMINTE ORGANICE ǙI

AMELIORATORI DE SOL

Secǜiunea 1

Condiǜii de producǜie
1. ÎngrÃǙÃmintele organice Ǚi amelioratorii de sol, care nu sunt gunoi de grajd,
conǛinut al tractului digestiv, compost, lapte, produse pe bazà de lapte,
produse derivate din lapte, colostru, produse din colostru Ǚi reziduuri de
digestie provenite din transformarea subproduselor de origine animalà sau
a produselor derivate în biogaz, sunt fabricate:

(a) prin aplicarea metodei de prelucrare 1 (sterilizare sub presiune), atunci

când materialele de categoria 2 sunt utilizate ca materii prime;

ॽM4
(b) prin utilizarea unor proteine animale, inclusiv proteinele de origine
animalà produse în conformitate cu punctul B.1 litera (b) punctul (ii)
din anexa X capitolul II secǛiunea 1, care au fost produse pornind de la
materiale de categoria 3 în conformitate cu anexa X capitolul II secǛiunea
1 sau de la materiale care au fost supuse unui alt tratament, atunci când
aceste materiale pot fi utilizate pentru producerea de îngrÃǙÃminte
organice sau de amelioratori de sol, în conformitate cu prezentul regu൘
lament; sau

ॽB
(c) prin aplicarea oricÃreia dintre metodele de prelucrare 1 – 7 descrise în
anexa IV capitolul III atunci când materialele de categoria 3 sunt utilizate
ca materii prime care nu sunt folosite pentru producerea de proteine
animale prelucrate.

2. ÎngrÃǙÃmintele organice Ǚi amelioratorii de sol care constau în fÃinà de carne

Ǚi oase obǛinutà din materiale de categoria 2 sau din proteine animale
prelucrate, ori care au fost produǙi pornind de la aceste materiale, trebuie
sà fie amestecaǛi, într-o unitate sau o instalaǛie înregistratÃ, cu o proporǛie
minimà suficientà a unei componente autorizate de autoritatea competentà a
statului membru pe teritoriul cÃruia produsul trebuie sà fie utilizat, pentru a
exclude utilizarea ulterioarà a amestecului în scopuri furajere.

3. Autoritatea competentà autorizeazà componenta menǛionatà la punctul 2 în

conformitate cu urmÃtoarele condiǛii:

(a) componenta constà în var, gunoi de grajd, urinÃ, compost sau reziduuri
de digestie provenite din transformarea subproduselor de origine animalÃ
în biogaz sau alte substanǛe, cum ar fi îngrÃǙÃmintele minerale, care nu
sunt utilizate în hrana pentru animale Ǚi care exclud utilizarea ulterioarà a
amestecului în scopuri furajere în conformitate cu bunele practici
agricole;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 119

ॽB
(b) componenta este determinatà pe baza unei evaluÃri a condiǛiilor climatice
Ǚi a condiǛiilor solului în vederea utilizÃrii amestecului ca îngrÃǙÃmânt, pe
baza indicaǛiilor conform cÃrora componenta face amestecul de
neconsumat pentru animale sau este eficace în ceea ce priveǙte prevenirea
unei utilizÃri abuzive a amestecului în scopuri furajere Ǚi, în ceea ce
priveǙte protecǛia solului Ǚi a apelor subterane, este în conformitate cu
dispoziǛiile prevÃzute în legislaǛia Uniunii sau în legislaǛia naǛionalÃ
privind protecǛia mediului, dupà caz.
Autoritatea competentà trebuie sà punà lista componentelor autorizate la
dispoziǛia Comisiei Ǚi a altor state membre, la cerere.
4. Cu toate acestea, cerinǛele menǛionate la punctul 2 nu se aplicÃ:
(a) îngrÃǙÃmintelor organice Ǚi amelioratorilor de sol ambalaǛi în ambalaje
prevÃzute pentru vânzare, a cÃror greutate nu depÃǙeǙte 50 de kg Ǚi care
sunt destinaǛi a fi utilizaǛi de cÃtre consumatorul final; sau
(b) îngrÃǙÃmintelor organice Ǚi amelioratorilor de sol ambalaǛi în saci mari a
cÃror greutate nu depÃǙeǙte 1 000 de kg, pe ambalajele cÃrora este indicat
faptul cà îngrÃǙÃmintele organice nu sunt destinate terenurilor la care au
acces animalele de fermÃ, cu condiǛia ca autoritatea competentà a statului
membru pe teritoriul cÃruia trebuie aplicat îngrÃǙÃmântul organic sau
amelioratorul de sol sà fi autorizat utilizarea acestor saci mari pe baza
unei evaluÃri a probabilitÃǛii unei reorientÃri a materialelor cÃtre ferme
care cresc animale sau cÃtre terenuri la care au acces animale de fermÃ.
5. ProducÃtorii de îngrÃǙÃminte organice Ǚi de amelioratori de sol trebuie sà se
asigure cà decontaminarea de agenǛii patogeni este efectuatà înainte de intro൘
ducerea lor pe piaǛÃ, în conformitate cu:
— anexa X capitolul I, în cazul proteinelor animale prelucrate sau al
produselor derivate obǛinute din materiale de categoria 2 sau de
categoria 3,
— anexa V capitolul III secǛiunea 3, în cazul compostului Ǚi al reziduurilor
de digestie provenite din transformarea subproduselor de origine animalÃ
sau a produselor derivate în biogaz.

Secǜiunea 2

Depozitare ǚi transport
Dupà prelucrare sau transformare, îngrÃǙÃmintele organice Ǚi amelioratorii de sol
trebuie sà fie depozitaǛi Ǚi transportaǛi în mod corespunzÃtor:
(a) în vrac, în condiǛii adecvate care sà împiedice orice contaminare;
(b) ambalaǛi sau în saci mari, în cazul îngrÃǙÃmintelor organice sau al amelior൘
atorilor de sol destinaǛi a fi vânduǛi utilizatorilor finali; sau
(c) în cazul depozitÃrii într-o fermÃ, într-un loc de depozitare adecvat la care
animalele de fermà nu au acces.
ॽM9

Secǜiunea 3

Cerinǜe pentru autorizarea unitÄǜilor sau a fabricilor

Pentru a fi autorizaǛi în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (f) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, operatorii se asigurà cà unitÃǛile sau fabricile
care efectueazà activitÃǛile menǛionate la punctul 1 din secǛiunea 1 îndeplinesc
cerinǛele stabilite la articolul 8 din prezentul regulament Ǚi:
(a) dispun de dotÃri adecvate pentru depozitarea ingredientelor primite, pentru a
preveni contaminarea încruciǙatà Ǚi pentru a evita contaminarea în timpul
depozitÃrii;
(b) eliminà subprodusele de origine animalà sau produsele derivate neutilizate în
conformitate cu articolele 13 Ǚi 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 120

ॽB
ANEXA XII

PRODUSE INTERMEDIARE
În conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, urmÃtoarele condiǛii se aplicà la importul în Uniune Ǚi la
tranzitul în interiorul acesteia a produselor intermediare:

1. Importul Ǚi tranzitul produselor intermediare sunt autorizate, cu condiǛia ca:

(a) produsele intermediare sà fie derivate din urmÃtoarele materiale:

(i) materiale de categoria 3, altele decât materialele prevÃzute la

articolul 10 literele (c), (n), (o) Ǚi (p) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009;

(ii) produsele provenite din animale menǛionate la articolul 10 literele (i),

(l) Ǚi (m) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; sau

(iii) amestecuri de materiale menǛionate la subpunctele (i) Ǚi (ii);

(b) în cazul produselor intermediare destinate producerii de dispozitive

medicale, în dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro Ǚi în reactivi
de laborator, ele sà fie derivate din:

(i) materiale care îndeplinesc criteriile menǛionate la litera (a), cu

excepǛia faptului cà pot proveni de la animale care au fost supuse
unui tratament ilegal conform definiǛiei de la articolul 1 alineatul (2)
litera (d) din Directiva 96/22/CE sau de la articolul 2 litera (b) din
Directiva 96/23/CE;

(ii) materiale de categoria 2 menǛionate la articolul 9 literele (f) Ǚi (h) din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; sau

(iii) amestecuri de materiale menǛionate la subpunctele (i) Ǚi (ii);

(c) în cazul produselor intermediare destinate producerii de dispozitive

medicale implantabile activ, în medicamente Ǚi în medicamente de uz
veterinar, ele sà fie derivate din materialele menǛionate la litera (b), în
cazul în care autoritatea competentà considerà cà utilizarea acestor
materiale este justificatà pentru protecǛia sÃnÃtÃǛii publice sau animale;

(d) sà provinà dintr-o Ǜarà terǛà care figureazà pe lista OrganizaǛiei Mondiale
pentru SÃnÃtatea Animalelor (OIE) publicatà în buletinul OIE;

(e) sà provinà dintr-o unitate sau dintr-o instalaǛie înregistratà sau autorizatÃ
de autoritatea competentà a unei ǛÃri terǛe menǛionate la litera (d), în
conformitate cu condiǛiile enunǛate la punctul 2;

(f) fiecare transport sà fie însoǛit de o declaraǛie a importatorului în confor൘

mitate cu modelul de declaraǛie stabilit în anexa XV capitolul 20, în cel
puǛin una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se aflÃ
punctul de control la frontierà la care trebuie efectuatà inspecǛia Ǚi ale
statului membru de destinaǛie; aceste state membre pot autoriza utilizarea
altor limbi Ǚi pot cere traduceri oficiale ale declaraǛiilor stabilite în aceste
limbi;

(g) în cazul materialelor menǛionate la litera (b), ca importatorul sà îi demon൘

streze autoritÃǛii competente cà materialele:

(i) nu prezintà niciun risc de transmitere a unei boli transmisibile la om

sau la animale; sau

(ii) sunt transportate în condiǛii care împiedicà transmiterea oricÃror boli

transmisibile la om sau la animale.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 121

ॽB
2. O unitate sau o instalaǛie poate fi înregistratà sau autorizatà de autoritatea
competentà a unei ǛÃri terǛe, astfel cum se prevede la punctul 1 litera (e),
cu condiǛia ca:

(a) operatorul sau proprietarul instalaǛiei sau reprezentantul sÃu:

(i) sà demonstreze cà instalaǛia dispune de dotÃri adecvate pentru trans൘

formarea materialelor menǛionate la punctul 1 litera (a), (b) sau (c),
dupà caz, pentru a asigura încheierea etapelor necesare de concepere,
transformare Ǚi fabricare;

(ii) sà elaboreze Ǚi sà punà în aplicare metode de monitorizare Ǚi

verificare a punctelor critice de control în funcǛie de procesul folosit;

(iii) sà pÃstreze înregistrÃri ale informaǛiilor obǛinute în temeiul

subpunctului (ii) timp de cel puǛin doi ani, pentru a fi prezentate
autoritÃǛii competente;

(iv) sà informeze autoritatea competentà dacà vreuna dintre informaǛiile

de care dispune aratà existenǛa unui risc grav pentru sÃnÃtatea
animalà sau sÃnÃtatea publicÃ;

(b) autoritatea competentà a ǛÃrii terǛe efectueazÃ, la intervale regulate,

inspecǛii în unitate sau în instalaǛie Ǚi supravegheazà instalaǛia în confor൘
mitate cu urmÃtoarele condiǛii:

(i) frecvenǛa inspecǛiilor Ǚi a supravegherii se stabileǙte în funcǛie de

dimensiunea instalaǛiei, de tipul de produse realizate, de evaluarea
riscurilor Ǚi de garanǛiile oferite, pe baza unui sistem de controale
stabilit în conformitate cu principiile sistemului de analizà a riscurilor
Ǚi puncte critice de control (HACCP);

(ii) în cazul în care inspecǛia efectuatà de autoritatea competentà aratà cÃ

dispoziǛiile prezentului regulament nu sunt respectate, autoritatea
competentà trebuie sà acǛioneze în consecinǛÃ;

(iii) autoritatea competentà întocmeǙte o listà cu unitÃǛile sau instalaǛiile

autorizate sau înregistrate în conformitate cu prezenta anexà Ǚi
atribuie fiecÃrei unitÃǛi Ǚi fiecÃrei instalaǛii un numÃr oficial de iden൘
tificare legat de natura activitÃǛilor sale; aceastà listà Ǚi modificÃrile
sale ulterioare sunt prezentate statului membru în care se aflà punctul
de control la frontierà la care trebuie efectuatà inspecǛia Ǚi statului
membru de destinaǛie.

ॽM9
3. Produsele intermediare importate în Uniune sunt verificate la punctul de
inspecǛie la frontierà în conformitate cu articolul 4 din Directiva 97/78/CE
Ǚi sunt transportate direct de la punctul de inspecǛie la frontierà la:

(a) o unitate sau o fabricà înregistratÃ, pentru producǛia de reactivi de

laborator, dispozitive medicale Ǚi dispozitive medicale pentru diagnostic
in vitro destinate unor scopuri medicale sau veterinare sau de produse
derivate menǛionate la articolul 33 din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, unde produsele intermediare trebuie sà fie amestecate în
continuare, utilizate pentru învelire, asamblate sau ambalate înainte de a fi
introduse pe piaǛÃ sau date în folosinǛÃ în conformitate cu legislaǛia
Uniunii aplicabilà produsului derivat;

ॽB
(b) fie cÃtre o unitate sau o instalaǛie autorizatà pentru depozitarea subpro൘
duselor de origine animalà în conformitate cu articolul 24 alineatul (1)
litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, de unde pot fi expediate
doar cÃtre o unitate sau o instalaǛie menǛionatà la litera (a) a prezentului
punct, pentru utilizÃrile menǛionate la litera (a).

4. Produsele intermediare aflate în tranzit în Uniune trebuie sà fie transportate în

conformitate cu articolul 11 din Directiva 97/78/CE.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 122

ॽB
5. Medicul veterinar oficial al postului de control la frontierà vizat informeazÃ
autoritatea responsabilà de unitate sau de instalaǛie de la locul de destinaǛie cu
privire la transport, prin intermediul sistemului TRACES.
6. Operatorul sau proprietarul unitÃǛii sau al instalaǛiei de destinaǛie ori repre൘
zentantul sÃu pÃstreazà înregistrÃri în conformitate cu articolul 22 din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi îi furnizeazà autoritÃǛii competente, la
cerere, informaǛiile necesare privind achiziǛiile, vânzÃrile, utilizÃrile, stocurile
Ǚi eliminÃrile produselor intermediare în surplus, în scopul verificÃrii confor൘
mitÃǛii cu prezentul regulament.
7. Autoritatea competentà se asigurÃ, în conformitate cu Directiva 97/78/CE, cÃ
transporturile de produse intermediare sunt expediate din statul membru în
care se aflà postul de control la frontierà la care trebuie sà fie efectuatÃ
inspecǛia cÃtre instalaǛia de destinaǛie, astfel cum se menǛioneazà la punctul
3 sau, în caz de tranzit, cÃtre punctul de control la frontierà de ieǙire.
8. Autoritatea competentà trebuie sà efectueze controale documentare la intervale
regulate pentru a controla corespondenǛa între cantitÃǛile de produse inter൘
mediare importate, pe de o parte, Ǚi cantitÃǛile depozitate, utilizate,
expediate sau eliminate, pe de altà parte, pentru verificarea conformitÃǛii cu
prezentul regulament.
9. În ceea ce priveǙte transporturile de produse intermediare în tranzit, autoritÃǛile
competente responsabile de la punctele de control la frontierà de intrare Ǚi,
respectiv, de ieǙire trebuie sà coopereze în mÃsura necesarà pentru a garanta
realizarea unor controale efective Ǚi trasabilitatea acestor transporturi.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 123

ॽB
ANEXA XIII

HRANA PENTRU ANIMALELE DE COMPANIE ǙI ANUMITE ALTE

PRODUSE DERIVATE

CAPITOLUL I

Cerinǜe generale
InstalaǛiile de producǛie a hranei pentru animale de companie Ǚi unitÃǛile sau
instalaǛiile care produc produse derivate menǛionate în prezenta anexà trebuie
sà dispunà de dotÃri adecvate pentru:

(a) depozitarea Ǚi tratarea materiilor prime în condiǛii care sà îndepÃrteze riscurile

pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ;

(b) eliminarea subproduselor de origine animalà nefolosite Ǚi a produselor

derivate rÃmase dupà producǛie, cu excepǛia cazului în care materialele
neutilizate sunt trimise cÃtre o altà unitate sau instalaǛie pentru prelucrare
sau eliminare, în conformitate cu prezentul regulament.

CAPITOLUL II

Cerinǜe specifice privind hrana pentru animalele de companie, inclusiv

produsele de ros pentru câini

1. Hranà neprelucratà pentru animale de companie

Operatorii pot fabrica hranà neprelucratà pentru animale de companie doar
pornind de la materiale de categoria 3 menǛionate la articolul 10 litera (a) Ǚi
litera (b) subpunctele (i) Ǚi (ii) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Hrana neprelucratà pentru animale de companie trebuie sà fie ambalatà în

ambalaje noi pentru a se preveni orice scurgeri.

Trebuie sà se ia mÃsuri eficiente pentru a se asigura cà produsul nu este

expus contaminÃrii pe parcursul întregului lanǛ de producǛie Ǚi pânà la
punctul de vânzare.

2. Materii prime pentru hranà prelucratà pentru animale de companie Ǚi pentru

produse de ros pentru câini
Operatorii pot fabrica hranà prelucratà pentru animale de companie Ǚi
produse de ros pentru câini doar pornind de la:

(a) materiale de categoria 3, altele decât materialele prevÃzute la articolul 10

literele (n), (o) Ǚi (p) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; Ǚi

(b) în cazul hranei pentru animale de companie importate sau fabricate

pornind de la materiale importate, de la materiale de categoria 1 care
constau din subproduse de origine animalà obǛinute din animale care au
fost supuse unui tratament ilegal conform definiǛiei de la articolul 1
alineatul (2) litera (d) din Directiva 96/22/CE sau la articolul 2 litera
(b) din Directiva 96/23/CE.

3. Hranà prelucratà pentru animale de companie

(a) Conservele de hranà pentru animale de companie pot fi supuse trata൘
mentului termic la o valoare Fc minimà de 3.

(b) Hrana prelucratà pentru animale de companie, alta decât cea în conserve,
trebuie:

(i) sà fie supusà unui tratament termic la cel puǛin 90 °C în întregul

conǛinut al produsului final;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 124

ॽB
(ii) sà fie supusà unui tratament termic la cel puǛin 90 °C pentru ingredi൘
entele de origine animalÃ; sau

(iii) sà fie produsà în ceea ce priveǙte materiile prime furajere de origine

animalà exclusiv prin utilizarea de:

— subproduse de origine animalà sau produse derivate din carne

sau din produse din carne care au fost supuse unui tratament
termic la cel puǛin 90 °C pentru întregul conǛinut;

— urmÃtoarele produse derivate care au fost fabricate în

concordanǛÃ cu cerinǛele prezentului regulament: lapte Ǚi
produse pe bazà de lapte, gelatinÃ, proteine hidrolizate,
produse din ouÃ, colagen, produse sangvine menǛionate în
anexa X capitolul II secǛiunea 2, proteine animale prelucrate,
inclusiv fÃinà de peǙte, grÃsime topitÃ, uleiuri de peǙte, fosfat
dicalcic, fosfat tricalcic sau subproduse aromatizante de origine
animalÃ;

(iv) dacà autoritatea competentà autorizeazà acest lucru, sà fie supusÃ

unui tratament cum ar fi deshidratarea sau fermentarea, care sÃ
garanteze cà hrana pentru animalele de companie nu prezintÃ
niciun risc inacceptabil pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ;

(v) în cazul subproduselor de origine animalà menǛionate la articolul 10

literele (l) Ǚi (m) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi în cazul
subproduselor de origine animalà provenite din animale acvatice, din
nevertebrate acvatice Ǚi terestre, Ǚi dacà autoritatea competentÃ
autorizeazà acest lucru, sà fie supusà unui tratament care sÃ
garanteze cà hrana pentru animalele de companie nu prezintÃ
niciun risc inacceptabil pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalÃ.

Dupà fabricare se iau toate mÃsurile de precauǛie pentru a se garanta cÃ

hrana prelucratà pentru animale de companie nu este expusà la
contaminare.

Hrana prelucratà pentru animalele de companie trebuie sà fie ambalatà în

ambalaje noi.

4. Produsele de ros pentru câini trebuie sà fie supuse unui tratament termic
suficient pentru a distruge organismele patogene, inclusiv Salmonella.

Dupà acest tratament se iau toate mÃsurile de precauǛie pentru a se garanta cÃ

produsul nu este expus contaminÃrii.

Produsele de ros pentru câini trebuie sà fie ambalate în ambalaje noi.

5. Pe parcursul producǛiei Ǚi/sau al depozitÃrii (înainte de expediere) trebuie sÃ

se preleveze probe aleatorii de la produsele de ros pentru câini Ǚi de la hrana
prelucratà pentru animalele de companie, cu excepǛia hranei în conserve Ǚi a
hranei prelucrate pentru animale de companie care a fost tratatà în confor൘
mitate cu punctul 3 litera (b) subpunctul (v), pentru a se verifica respectarea
urmÃtoarelor standarde:

Salmonella: absentà în 25 g, n = 5, c = 0, m = 0, M = 0.

Enterobacteriaceae: n = 5, c = 2, m = 10, M = 300 în 1 g

unde:

n = numÃrul de probe de analizat;

m = valoarea prag pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este considerat

satisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din toate probele este mai mic
sau egal cu m;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 125

ॽB
M = valoarea maximà pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este
considerat nesatisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din una sau mai
multe probe este mai mare sau egal cu M Ǚi

c = numÃrul de probe în care numÃrul de bacterii se poate situa între m Ǚi

M, proba fiind în continuare consideratà acceptabilÃ, în cazul în care
numÃrul bacteriilor din celelalte probe este egal cu sau mai mic
decât m.

6. Pe parcursul producǛiei Ǚi/sau al depozitÃrii (înainte de expediere) trebuie sÃ

se preleveze probe aleatorii de la hrana neprelucratà pentru animale de
companie, pentru a se verifica respectarea urmÃtoarelor standarde:

Salmonella: absentà în 25 g, n = 5, c = 0, m = 0, M = 0.

Enterobacteriaceae: n = 5, c = 2, m = 10, M = 5 000 în 1 g.

unde:

n = numÃrul de probe de analizat;

m = valoarea prag pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este considerat

satisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din toate probele este mai mic
sau egal cu m;

M = valoarea maximà pentru numÃrul de bacterii; rezultatul este

considerat nesatisfÃcÃtor dacà numÃrul de bacterii din una sau mai
multe probe este mai mare sau egal cu M Ǚi

c = numÃrul de probe în care numÃrul de bacterii se poate situa între m Ǚi

M, proba fiind în continuare consideratà acceptabilÃ, în cazul în care
numÃrul bacteriilor din celelalte probe este egal cu sau mai mic
decât m.

7. Punctul final în lanǛul de producǛie pentru hrana prelucratà pentru animale de

companie Ǚi produsele de ros pentru câini
Pot fi introduse pe piaǛà fÃrà restricǛii în conformitate cu prezentul regu൘
lament:

(a) hrana prelucratà pentru animale de companie

(i) care a fost fabricatà Ǚi ambalatà în Uniune în conformitate cu

punctul 3 Ǚi care a fost testatà în conformitate cu punctul 5; sau

(ii) care a fost supusà controalelor sanitar-veterinare în conformitate cu

Directiva 97/78/CE la un punct de control la frontierÃ.

(b) produsele de ros pentru câini

(i) care au fost fabricate Ǚi ambalate în Uniune în conformitate cu

punctul 4 Ǚi care au fost testate în conformitate cu punctul 5; sau

(ii) care au fost supuse controalelor sanitar-veterinare în conformitate cu

Directiva 97/78/CE la un punct de control la frontierÃ.

CAPITOLUL III

Cerinǜe specifice aplicabile subproduselor aromatizante de origine animalÄ

utilizate la fabricarea hranei pentru animale de companie
1. Operatorii pot utiliza doar subproduse de origine animalà care pot fi utilizate
ca materii prime pentru hrana prelucratà pentru animalele de companie Ǚi
produsele de ros pentru câini, în conformitate cu capitolul II punctul 2,
pentru fabricarea de produse derivate lichide sau deshidratate, utilizate
pentru a îmbunÃtÃǛi calitÃǛile gustative ale hranei pentru animalele de
companie.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 126

ॽB
2. Subprodusele aromatizante de origine animalà trebuie sà fi fost în prealabil
supuse unei metode de tratare Ǚi unor parametri care sà garanteze confor൘
mitatea produsului cu standardele microbiologice stabilite în capitolul II
punctul 5 al prezentei anexe. Dupà tratament trebuie sà se ia toate
mÃsurile de precauǛie pentru a se asigura cà produsul nu este expus contami൘
nÃrii.

3. Produsul final trebuie sà fie:

(a) ambalat într-un ambalaj nou sau sterilizat; sau

(b) transportat în vrac în recipiente sau în orice alt mijloc de transport care a
fost curÃǛat Ǚi dezinfectat în totalitate.

CAPITOLUL IV

Cerinǜe specifice privind sângele ǚi produsele din sânge de la ecvidee

Introducerea pe piaǛÃ a sângelui Ǚi a produselor din sânge provenite de la ecvidee
în alte scopuri decât hrana pentru animale este supusà urmÃtoarelor condiǛii:

1. Sângele poate fi introdus pe piaǛà în aceste scopuri cu condiǛia sà fi fost

recoltat:

(a) de la ecvidee care:

(i) la inspecǛia din data recoltÃrii sângelui nu prezintà semne clinice ale
niciunei boli cu notificare obligatorie menǛionate în anexa I la
Directiva 2009/156/CE Ǚi nici ale gripei ecvine, piroplasmozei
ecvine, rinopneumoniei ecvine sau ale arteritei virale ecvine
menǛionate la articolul 1.2.3. punctul 4 din Codul sanitar pentru
animale terestre al OrganizaǛiei Mondiale pentru SÃnÃtatea
Animalelor (OIE), ediǛia 2010;

(ii) au fost Ǜinute sub supraveghere veterinarà cel puǛin 30 de zile înainte
de data recoltÃrii sângelui Ǚi în cursul recoltÃrii sângelui în exploataǛii
care nu fÃceau obiectul unei interdicǛii în temeiul articolului 4
alineatul (5) din Directiva 2009/156/CE sau al unor restricǛii în
temeiul articolului 5 din directiva respectivÃ;

(iii) pentru perioadele menǛionate la articolul 4 alineatul (5) din Directiva

2009/156/CE, nu au avut contact cu ecvidee din exploataǛii care
fÃceau obiectul unei interdicǛii din motive de sÃnÃtate a animalelor
în temeiul articolului respectiv Ǚi timp de cel puǛin 40 de zile înainte
de data colectÃrii Ǚi în cursul colectÃrii sângelui, nu au avut contact
cu ecvidee dintr-un stat membru sau dintr-o Ǜarà terǛà care nu erau
considerate indemne de pesta cabalinà africanà în conformitate
articolul 5 alineatul (2) primul paragraf literele (a) Ǚi (b) din
directiva respectivÃ;

(b) sub supraveghere veterinarÃ:

(i) în abatoare înregistrate sau autorizate în conformitate cu

Regulamentul (CE) nr. 853/2004; sau

(ii) în unitÃǛi autorizate, cÃrora le-a fost alocat un numÃr de autorizare

veterinarà Ǚi supravegheate de autoritatea competentÃ, pentru
colectarea de sânge de la ecvidee în vederea fabricÃrii de produse
din sânge destinate unor alte utilizÃri decât hrana pentru animale.

2. Produsele din sânge pot fi introduse pe piaǛÃ în aceste scopuri în urmÃtoarele

condiǛii:

(a) sà se fi luat toate mÃsurile de precauǛie pentru a se evita contaminarea

produselor din sânge cu agenǛi patogeni în cursul fabricÃrii, mânuirii sau
ambalÃrii;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 127

ॽB
(b) produsele din sânge sà fi fost fabricate din sânge care:

(i) fie îndeplineǙte condiǛiile prevÃzute la punctul 1 litera (a); sau

(ii) a fost supus cel puǛin unuia din tratamentele urmÃtoare, urmate de o
verificare a eficacitÃǛii, în vederea inactivÃrii posibililor agenǛi
etiologici ai pestei cabaline africane, encefalomielitelor ecvine de
toate tipurile, inclusiv encefalomielita ecvinà venezueleanÃ, anemiei
infecǛioase ecvine, stomatitei veziculoase Ǚi morvei (Burkholderia
mallei):

— tratament termic la o temperaturà de 65 °C timp de cel puǛin trei

ore,

— iradiere cu 25 kGy prin raze gama,

— modificare a pH-ului la pH 5 timp de douà ore,

— tratament termic la cel puǛin 80 °C pentru întregul conǛinut.

3. Sângele Ǚi produsele din sânge de ecvidee trebuie sà fie ambalate în recipiente

impermeabile sigilate care, în cazul sângelui de ecvidee, poartà numÃrul de
autorizare al abatorului sau al unitÃǛilor de colectare menǛionate la punctul 1
litera (b).

CAPITOLUL V

Cerinǜe specifice privind pieile de ungulate ǚi produsele derivate din acestea

A. UnitÃǛi Ǚi instalaǛii
Autoritatea competentà poate autoriza instalaǛiile care manipuleazà piei,
inclusiv piei cenuǙÃrite, sà furnizeze bucÃǛi Ǚi fragmente ale acestora pentru
producerea de gelatinà pentru consumul animal, de îngrÃǙÃminte organice sau
de amelioratori de sol, cu condiǛia ca:

(a) instalaǛia sà dispunà de spaǛii de depozitare dotate cu podele tari Ǚi pereǛi

netezi, uǙor de curÃǛat Ǚi de dezinfectat Ǚi, dupà caz, echipate cu instalaǛii
frigorifice;

(b) spaǛiile de depozitare sà fie pÃstrate în bunà stare de întreǛinere Ǚi igienÃ,

astfel încât sà nu existe riscul contaminÃrii materiilor prime;

(c) în cazul în care materiile prime care nu respectà cerinǛele prezentului

capitol sunt depozitate Ǚi/sau prelucrate în aceste spaǛii, este necesar ca
acestea sà fie Ǜinute separat de materiile prime care respectà cerinǛele din
prezentul capitol pe toatà perioada recepǛiei, depozitÃrii, prelucrÃrii Ǚi
expedierii;

(d) în cazul bucÃǛilor Ǚi fragmentelor provenite de la pieile cenuǙÃrite,

bucÃǛile Ǚi fragmentele sà fie supuse unui tratament care sà garanteze
cà orice risc pentru sÃnÃtatea publicà Ǚi animalà este îndepÃrtat înainte de
a fi utilizate pentru producerea:

(i) gelatinei pentru consumul animal; sau

(ii) îngrÃǙÃmintelor organice sau amelioratorilor de sol.

B. Introducerea pe piaǛà a subproduselor de origine animalà Ǚi a produselor

derivate
1. Pieile netratate pot fi introduse pe piaǛà cu condiǛia sà îndeplineascÃ
condiǛiile de sÃnÃtate aplicabile cÃrnii proaspete în temeiul Directivei
2002/99/CE.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 128

ॽB
2. Pieile tratate pot fi introduse pe piaǛÃ cu condiǛia ca:

(a) sà nu fi intrat în contact cu alte produse de origine animalà sau cu

animale vii care prezintà un risc de rÃspândire a unei boli trans൘
misibile grave;

(b) documentul comercial stabilit în anexa VIII capitolul III sà conǛinà o

declaraǛie care sà precizeze cà au fost luate toate mÃsurile de
precauǛie pentru a evita contaminarea cu agenǛi patogeni.

C. Punctul final în lanǛul de producǛie pentru piei

1. Pieile de ungulate care, în temeiul deciziei unui operator, sunt destinate
altor scopuri decât consumul uman, Ǚi care îndeplinesc cerinǛele
Regulamentului (CE) nr. 853/2004 referitoare la materiile prime pentru
producǛia gelatinei sau a colagenului destinate a fi utilizate în alimentaǛie,
pot fi introduse pe piaǛà fÃrà restricǛii în conformitate cu prezentul regu൘
lament.

2. UrmÃtoarele piei tratate pot fi introduse pe piaǛà fÃrà restricǛii în confor൘

mitate cu prezentul regulament:

(a) piei care au fost supuse procesului complet de tÃbÃcire;

(b) piei în stare „wet blue”;

(c) „piei piclate”;

(d) piei cenuǙÃrite (tratate cu var Ǚi în saramurà la un pH de 12-13 timp

de cel puǛin opt ore).

3. Prin derogare de la punctul C.2, autoritatea competentà poate cere ca

transporturile de piei tratate menǛionate la punctul 2 literele (c) Ǚi (d)
sà fie însoǛite de un document comercial în conformitate cu modelul
stabilit în anexa VIII capitolul III punctul 6, atunci când ele sunt
livrate unitÃǛilor sau instalaǛiilor care produc hranà pentru animale de
companie, îngrÃǙÃminte organice sau amelioratori de sol sau care
transformà aceste materiale în biogaz.

CAPITOLUL VI

Cerinǜe specifice privind trofeele de vânÄtoare ǚi alte preparate din animale

A. DispoziǛiile prezentului capitol se aplicà fÃrà a aduce atingere mÃsurilor de
protecǛie a faunei sÃlbatice, adoptate în temeiul Regulamentului (CE)
nr. 338/97.

B. SiguranǛa aprovizionÃrii
Trofeele de vânÃtoare Ǚi celelalte preparate din animale pot fi introduse pe
piaǛà atunci când, în scopul preparÃrii, subprodusele de origine animalà au
fost supuse unui tratament sau sunt prezentate într-o stare care nu prezintÃ
niciun risc pentru sÃnÃtate, cu condiǛia ca ele sà provinÃ:

(a) de la alte specii decât ungulatele, pÃsÃrile Ǚi animalele din clasa biologicÃ
Insecta sau Arachnida; Ǚi

(b) de la animale dintr-o zonà care nu este supusà restricǛiilor din cauza
prezenǛei unei boli transmisibile grave la care sunt receptive animalele
din speciile în cauzÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 129

ॽB
C. SiguranǛa tratamentului
1. Trofeele de vânÃtoare sau alte preparate din animale pot fi introduse pe
piaǛÃ atunci când, în scopul preparÃrii, subprodusele de origine animalÃ
au fost supuse unui tratament sau sunt prezentate într-o stare care nu
prezintà niciun risc pentru sÃnÃtate, cu condiǛia ca ele:

(a) sà provinà de la ungulate Ǚi pÃsÃri care au fost supuse unui tratament

taxidermist complet care le asigurà o conservare la temperatura
ambiantÃ;

(b) sà fie ungulate sau pÃsÃri împÃiate sau pÃrǛi împÃiate ale acestor
animale;

ॽM4
(c) sà fi fost supuse unei preparÃri anatomice, cum ar fi plastinaǛia;

(d) sà fie animale din clasa biologicà Insecta sau Arachnida care au fost
supuse unui tratament precum uscarea, care sà împiedice transmiterea
de boli transmisibile la om sau la animale; sau

(e) sunt obiecte în colecǛii de istorie naturalà sau pentru promovarea

ǙtiinǛei Ǚi au fost:

(i) conservate în medii, cum ar fi alcoolul sau formaldehida, care

permit expunerea lor; sau

(ii) complet incluse în microlamele;

(f) sunt eǙantioane de ADN prelucrate destinate depozitelor pentru

promovarea cercetÃrii în domeniul biodiversitÃǛii, ecologiei, ǙtiinǛei
medicale Ǚi veterinare sau biologiei.

ॽB
2. Trofeele de vânÃtoare sau alte preparate, altele decât cele menǛionate la
punctul B Ǚi la punctul C.1, care provin de la animale originare dintr-o
zonà supusà restricǛiilor legate de prezenǛa unor boli transmisibile grave
la care sunt receptive animalele din specia vizatÃ, pot fi introduse pe piaǛÃ
cu condiǛia ca:

(a) în cazul trofeelor de vânÃtoare sau al altor preparate constând

exclusiv în oase, coarne, copite, gheare, coarne de cerb sau dinǛi:

(i) sà fi fost scufundate în apà clocotità pe o duratà corespunzÃ൘

toare, astfel încât sà se garanteze eliminarea oricÃror materii,
altele decât oasele, coarnele, copitele, ghearele, coarnele de
cerb sau dinǛii;

(ii) sà fi fost dezinfectate cu un produs autorizat de cÃtre autoritatea

competentÃ, în special cu apà oxigenatÃ, în cazul pÃrǛilor
alcÃtuite din oase;

(iii) sà fi fost ambalate, imediat dupà tratare, fÃrà sà fi intrat în

contact cu alte produse de origine animalà care le-ar putea
contamina, în ambalaje individuale, transparente Ǚi închise
astfel încât sà se evite o contaminare ulterioarÃ; Ǚi

(iv) sà fie însoǛite de un certificat de sÃnÃtate care sà ateste cà au fost

îndeplinite condiǛiile enunǛate la subpunctele (i), (ii) Ǚi (iii);

(b) în cazul trofeelor de vânÃtoare sau al altor preparate constând

exclusiv în piei,

(i) sà fi fost:

— uscate,

— sÃrate uscat sau sÃrate umed timp de cel puǛin 14 zile înainte
de expediere, sau

— supuse unui proces de conservare, altul decât prin tÃbÃcire;

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 130

ॽB
(ii) sà fi fost ambalate, imediat dupà tratare, fÃrà sà fi intrat în
contact cu alte produse de origine animalà care le-ar putea
contamina, în ambalaje individuale, transparente Ǚi închise
astfel încât sà se evite o contaminare ulterioarÃ; Ǚi

(iii) sà fie însoǛite de un document comercial sau de un certificat de

sÃnÃtate care sà ateste cà au fost îndeplinite condiǛiile enunǛate la
subpunctele (i) Ǚi (ii).

CAPITOLUL VII

Cerinǜe specifice privind lâna, pÄrul, pÄrul de porc, penele, pÄrǜile de pene ǚi
puful

A. Materii prime
1. Lâna netratatÃ, pÃrul netratat, pÃrul de porc netratat Ǚi penele, pÃrǛile de
pene Ǚi puful netratate trebuie sà fie materiale de categoria 3 menǛionate
la articolul 10 litera (b) subpunctele (iii), (iv) Ǚi (v) Ǚi la articolul 10
literele (h) Ǚi (n) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Ele trebuie sà fie închise în ambalaje sigure Ǚi uscate.

Cu toate acestea, în cazul penelor, pÃrǛilor de pene Ǚi pufului netratate

expediate direct de la abatoare la instalaǛia de prelucrare, autoritatea
competentà poate sà acorde o derogare de la cerinǛa privind starea
uscatà a materialelor transportate pe teritoriul sÃu, cu condiǛia ca:

(a) sà fie luate toate mÃsurile pentru a se evita orice rÃspândire a event൘
ualelor boli;

(b) transportul sà se realizeze în recipiente Ǚi/sau cu vehicule închise

etanǙ care trebuie sà fie curÃǛate Ǚi dezinfectate imediat dupÃ
fiecare utilizare.

ॽM2
2. Este interzis sà se deplaseze pÃrul de porc, lâna Ǚi pÃrul de animale din
specia porcinà provenite din regiunile în care pesta porcinà africanà este
endemicÃ, cu excepǛia pÃrului de porc, a lânii Ǚi pÃrului de animale din
specia porcinà care:

ॽB
(a) a fost opÃrit, vopsit sau decolorat; sau

(b) a fost supus unei alte forme de tratare care asigurà eliminarea
agenǛilor patogeni, cu condiǛia sà se prezinte o dovadà în acest
sens, sub forma unui certificat emis de un medic veterinar
competent din locul de origine. SpÃlarea în fabricà nu poate fi
consideratà ca fiind o formà de tratare în sensul prezentei dispoziǛii.

3. DispoziǛiile de la punctul 1 nu se aplicà penelor decorative sau penelor:

(a) pe care cÃlÃtorii le transportà în scopuri personale; sau

(b) sub formà de transporturi trimise unor persoane fizice în scopuri

neindustriale.

B. Punctul final în lanǛul de producǛie pentru lânà Ǚi pÃr

Lâna Ǚi pÃrul care au fost spÃlate industrial sau care au fost tratate printr-o
altà metodà care asigurà eliminarea tuturor riscurilor inacceptabile pot fi
introduse pe piaǛà fÃrà restricǛii în conformitate cu prezentul regulament.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 131

ॽB
Statele membre pot autoriza introducerea pe piaǛÃ a lânii Ǚi a pÃrului netratate
provenind de la ferme, unitÃǛi sau instalaǛii care au fost înregistrate în confor൘
mitate cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau autorizate în
conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (i) din acelaǙi regulament pe
teritoriul lor, fÃrà restricǛii în conformitate cu prezentul regulament, dacà s-au
asigurat cà lâna Ǚi pÃrul nu prezintà niciun risc inacceptabil pentru sÃnÃtatea
publicà Ǚi animalÃ.

ॽM2
Lâna Ǚi pÃrul de animale, altele decât cele din specia porcinà pot fi introduse
pe piaǛà fÃrà restricǛii în conformitate cu prezentul regulament, cu condiǛia ca:

(a) sà fi fost supuse spÃlÃrii industriale, care constà în scufundarea lânii Ǚi

pÃrului într-o serie de bÃi de apÃ, sÃpun Ǚi hidroxid de potasiu sau
hidroxid de sodiu; sau

(b) sà fie trimise la unitatea în care se fabricà produse derivate din lânà sau
pÃr pentru industria textilÃ, iar aceastà lânà sau pÃr sà fi fost supuse cel
puǛin unuia din tratamentele urmÃtoare:

(i) epilare chimicà cu var stins sau sulfurà de sodiu;

(ii) fumigaǛie în formaldehidà într-o camerà închisà ermetic pentru cel

puǛin 24 de ore;

(iii) spÃlare industrialà care constà în scufundarea lânii într-un detergent

solubil în apà la 60–70 °C;

(iv) depozitare, care poate include timpul de transport, la temperatura de

37 °C timp de opt zile, 18 °C timp de 28 de zile sau 4 °C timp de
120 de zile.

ॽB

C. Punctul final în lanǛul de producǛie pentru pene Ǚi puf

Penele, pÃrǛile de pene Ǚi puful care au fost spÃlate industrial Ǚi tratate cu
abur fierbinte la o temperaturà de 100 °C pentru cel puǛin 30 de minute pot fi
introduse pe piaǛà fÃrà restricǛii în conformitate cu prezentul regulament.

CAPITOLUL VIII

Cerinǜe specifice referitoare la blÄnuri

Punct final

BlÃnurile care au fost uscate douà zile la o temperaturà ambiantà de 18 °C Ǚi

55 % umiditate pot fi introduse pe piaǛà fÃrà restricǛii în conformitate cu
prezentul regulament.

CAPITOLUL IX

Cerinǜe specifice referitoare la subprodusele apicole

Subprodusele apicole destinate exclusiv utilizÃrii în apiculturÃ:

1. nu trebuie sà provinà dintr-o zonà care face obiectul unei interdicǛii legate de
apariǛia:

(a) unor cazuri de locà americanà (Paenibacillus larvae larvae), cu excepǛia

situaǛiilor în care autoritatea competentà a considerat riscul neglijabil, a
eliberat o autorizaǛie specialà care limiteazà utilizarea acestor produse la
statul membru în cauzà Ǚi a luat toate mÃsurile necesare pentru a preveni
propagarea acestei boli;

(b) unor cazuri de acariozà [Acarapis woodi (Rennie)], cu excepǛia situaǛiilor

în care regiunea de destinaǛie a obǛinut garanǛii suplimentare conform
articolului 14 alineatul (2) din Directiva 92/65/CEE;

(c) gândacului mic de stup (Aethina tumida); sau

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 132

ॽB
(d) a acarianului Tropilaelaps (Tropilaelaps spp.); Ǚi

2. trebuie sà îndeplineascà cerinǛele impuse în articolul 8 litera (a) din Directiva

92/65/CEE.

CAPITOLUL X

Cerinǜe specifice pentru grÄsimile topite provenite de la materialele de

categoria 1 sau de categoria 2 destinate unor scopuri oleochimice
1. GrÃsimile topite provenite din materiale de categoria 1 sau de categoria 2, care
sunt destinate unor scopuri oleochimice, trebuie sà fie produse utilizând
oricare dintre metodele de prelucrare 1 - 5 descrise în anexa IV capitolul III.

2. GrÃsimile topite obǛinute de la rumegÃtoare trebuie sà fie purificate astfel încât

nivelul maxim al cantitÃǛii totale de impuritÃǛi insolubile rÃmase sà nu depÃ൘
Ǚeascà 0,15 % din greutate.

CAPITOLUL XI

Cerinǜe specifice referitoare la derivaǜii de grÄsime

1. Pentru obǛinerea derivaǛilor de grÃsime din grÃsimi topite provenite din
materialele de categoria 1 Ǚi de categoria 2 se pot folosi urmÃtoarele procese:

(a) transesterificarea sau hidroliza la cel puǛin 200 °C, la presiunea corespun൘
zÃtoare, timp de 20 de minute (glicerol, acizi graǙi Ǚi esteri);

(b) saponificarea cu NaOH 12M (glicerol Ǚi sÃpun):

(i) într-un proces discontinuu la 95 °C timp de trei ore; sau

(ii) într-un proces continuu la 140 °C, la o presiune de 2 bari (2 000 hPa),
timp de opt minute; sau

(c) hidrogenare la 160 °C, la o presiune de 12 bari (12 000 hPa), timp de 20
de minute.

2. DerivaǛii de grÃsime produǙi în concordanǛÃ cu prezentul capitol pot fi

introduǙi pe piaǛÃ doar:

(a) pentru alte utilizÃri decât hrana pentru animale, produsele cosmetice Ǚi
medicamentele;

(b) în plus, în cazul derivaǛilor de grÃsime provenind din materiale de

categoria 1, pentru alte utilizÃri decât în îngrÃǙÃminte organice Ǚi ameli൘
oratori de sol.

ॽM4
3. Punctul final pentru produsele derivate din grÃsimi topite:

Derivatele din grÃsime care au fost prelucrate, menǛionate la punctul 1, pot fi

introduse pe piaǛà pentru utilizÃri indicate la punctul 2, fÃrà restricǛii în
conformitate cu prezentul regulament.

ॽB

CAPITOLUL XII

Cerinǜe specifice privind coarnele ǚi produsele din coarne, exceptând fÄina

din coarne, ǚi copitele ǚi produsele din copite, exceptând fÄina din copite,
destinate producǜiei de îngrÄǚÄminte organice sau de amelioratori de sol
Comercializarea coarnelor Ǚi produselor din coarne, exceptând fÃina din coarne,
Ǚi a copitelor Ǚi produselor din copite, exceptând fÃina din copite, destinate
producǛiei de îngrÃǙÃminte organice sau de amelioratori de sol face obiectul
urmÃtoarelor condiǛii:

(a) ele trebuie sà provinà de la animale care:

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 133

ॽB
(i) fie au fost sacrificate într-un abator, dupà efectuarea unei inspecǛii ante-
mortem, în urma cÃreia s-au dovedit a fi adecvate pentru sacrificarea în
vederea consumului uman, în conformitate cu legislaǛia Uniunii
Europene; sau
(ii) nu prezintà semne clinice ale niciunei boli transmisibile la om sau la
animale prin intermediul produsului respectiv;
(b) ele trebuie sà fi fost supuse unui tratament termic timp de o orà la o
temperaturà interioarà de cel puǛin 80 °C;
(c) coarnele trebuie sà fie îndepÃrtate fÃrà deschiderea cavitÃǛii craniene;
(d) în orice etapà a prelucrÃrii, depozitÃrii sau transportului, se iau toate mÃsurile
de precauǛie pentru a se evita contaminarea reciprocÃ;
(e) ele trebuie fie ambalate într-un ambalaj sau recipient nou; fie transportate în
vehicule sau containere de transport în vrac dezinfectate înainte de încÃrcare
cu ajutorul unui produs autorizat de cÃtre autoritatea competentÃ;
(f) ambalajele sau recipientele trebuie:
(i) sà indice tipul de produs (coarne, produse din coarne, copite sau produse
din copite);
(ii) sà fie marcate cu numele Ǚi adresa unitÃǛii sau instalaǛiei autorizate sau
înregistrate de destinaǛie.
ॽM1
CAPITOLUL XIII

Cerinǜe specifice pentru uleiul de peǚte destinat producǜiei de medicamente

Punct final al lanǛului de fabricare a uleiului de peǙte destinat producǛiei de
medicamente
Uleiul de peǙte obǛinut din materialele menǛionate în anexa X capitolul II
secǛiunea 3 punctul A.2, care a fost dezacidificat cu o soluǛie NaOH la o
temperaturà mai mare sau egalà cu 80 °C Ǚi care a fost ulterior purificat prin
distilare la o temperaturà mai mare sau egalà cu 200 °C, poate fi introdus pe
piaǛà pentru producǛia de medicamente fÃrà restricǛii, în conformitate cu prezentul
regulament.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 134

ॽB
ANEXA XIV

IMPORTUL, EXPORTUL ǙI TRANZITUL

CAPITOLUL I

CERINǛE SPECIFICE PRIVIND IMPORTUL ÎN UNIUNE ǙI

TRANZITUL ÎN INTERIORUL ACESTEIA A MATERIALELOR DE
CATEGORIA 3 ǙI A PRODUSELOR DERIVATE DESTINATE UNOR
UTILIZÃRI ÎN LANǛUL ALIMENTAR ANIMAL, ALTELE DECÂT CA
HRANÃ PENTRU ANIMALE DE COMPANIE SAU CA HRANÃ
PENTRU ANIMALE DE BLANÃ

Secǜiunea 1
În conformitate cu articolul 41 alineatul (1) litera (a) Ǚi alineatul (3) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, urmÃtoarele cerinǛe se aplicà transporturilor
importate Ǚi în tranzit de materiale de categoria 3 Ǚi de produse derivate din
acestea destinate unor utilizÃri în lanǛul alimentar animal, altele decât ca hranÃ
pentru animale de companie sau ca hranà pentru animale de blanÃ:
(a) ele trebuie sà fie constituite din materiale de categoria 3 menǛionate în
coloana „materii prime” din tabelul 1 sau sà fi fost produse pornind de la
aceste materii, dupà caz;
(b) trebuie sà respecte condiǛiile de import Ǚi de tranzit specificate în coloana
„CondiǛii de import Ǚi de tranzit” din tabelul 1;
ॽM4
(c) trebuie sà provinà dintr-o Ǜarà terǛà sau dintr-o parte a unei ǛÃri terǛe
enumerate în coloana „Liste de ǛÃri terǛe” din tabelul 1;
(d) trebuie sà provinà dintr-o unitate sau instalaǛie înregistratà sau autorizatà de
cÃtre autoritatea competentà din Ǜara terǛÃ, dupà caz, Ǚi care se aflà pe lista
unitÃǛilor Ǚi instalaǛiilor din ǛÃrile terǛe menǛionatà la articolul 30; Ǚi
(e) trebuie sà fie:
(i) însoǛite, în timpul transportului lor cÃtre punctul de intrare în Uniune în
care sunt efectuate controalele sanitar-veterinare, de certificatul de
sÃnÃtate vizat în coloana „Certificate/modele de documente” din tabelul
1; sau
(ii) prezentate, la punctul de intrare în Uniune în care sunt efectuate
controalele sanitar-veterinare, însoǛite de un document corespunzÃtor
modelului vizat în coloana „Certificate/modele de documente” din
tabelul 1.

__________
ॽB
Nr. Produsul
ॽM12
1 Proteine animale preluc൘
rate, inclusiv alte ames൘
tecuri Ǚi produse decât
hrana pentru animale de
companie care conǛine
astfel de proteine, Ǚi
hranà combinatà pentru
animale care conǛine
astfel de proteine conform
definiǛiei de la articolul 3
alineatul (2) litera (h)
din Regulamentul (CE)
nr. 767/2009
ॼB
2 Produse din sânge pentru
materii prime furajere
Tabelul 1
Materii prime [referire la dispoziǛiile
CondiǛii de import Ǚi de tranzit
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]
Materiale de categoria 3 (a) proteinele animale prelucrate trebuie sÃ
menǛionate la articolul 10 literele fi fost produse în conformitate cu
(a), (b), (d), (e), (f), (h), (i), (j), secǛiunea 1 din capitolul II al anexei
(k), (l) Ǚi (m). X; Ǚi
(b) proteinele animale prelucrate înde൘
plinesc cerinǛele suplimentare stabilite
în secǛiunea 2 a prezentului capitol.
Materiale de categoria 3 ॼM9 Produsele derivate din sânge trebuie
menǛionate la articolul 10 litera sà fi fost produse în conformitate cu
(a) Ǚi litera (b) punctul (i). secǛiunea 2 din capitolul II al anexei X Ǚi
cu secǛiunea 5 din capitolul I al anexei
XIV. ॽ
Liste de ǛÃri terǛe Certificate/modele de documente
(a) în cazul proteinelor animale prelucrate, (a) în cazul altor proteine
cu excepǛia fÃinii de peǙte: animale prelucrate decât
cele derivate din insectele
ǛÃrile terǛe incluse în lista din partea 1 a de crescÃtorie:
anexei II la Regulamentul (UE)
nr. 206/2010; Anexa XV, capitolul 1;
(b) în cazul fÃinii de peǙte: (b) în cazul proteinelor animale
prelucrate derivate din
ǛÃrile terǛe incluse în lista din anexa II insectele de crescÃtorie:
la Decizia 2006/766/CE.
Anexa XV, capitolul 1a.
(a) În cazul produselor din sânge Anexa XV capitolul 4(B).
provenind de la ungulate:
ǚÃri terǛe sau pÃrǛi din ǛÃri terǛe incluse
în lista din anexa II partea 1 din
Regulamentul (UE) nr. 206/2010, din
care se autorizeazà importuri din toate
categoriile de carne proaspÃtà provenitÃ
de la speciile respective.
(b) În cazul produselor din sânge
provenind de la alte specii:
ǚÃri terǛe incluse în lista din anexa II
partea 1 din Regulamentul (UE)
nr. 206/2010.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 135
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]
3 GrÃsimi topite Ǚi uleiuri (a) În cazul grÃsimilor topite, cu
de peǙte excepǛia uleiului de peǙte:
materiale de categoria 3
menǛionate la articolul 10
literele (a), (b), (d), (e), (f),
(g), (h), (i), (j) Ǚi (k).
(b) În cazul uleiului de peǙte:
materiale de categoria 3
menǛionate la articolul 10
literele (e), (f), (i) Ǚi (j).
4 Lapte, produse pe bazà (a) Lapte Ǚi produse pe bazà de
de lapte Ǚi produse lapte:
derivate din lapte,
colostru Ǚi produse din materiale de categoria 3
colostru menǛionate la articolul 10
literele (e), (f) Ǚi (h).
(b) Colostru Ǚi produse din
colostru:
Materiale de categoria 3
provenind de la animale vii
care nu au prezentat niciun
semn de boalà transmisibilÃ
prin colostru la om sau la
animale.
CondiǛii de import Ǚi de tranzit
(a) GrÃsimile topite Ǚi uleiul de peǙte (a) În cazul grÃsimilor topite, cu excepǛia
trebuie sà fi fost produse în confor൘
mitate cu anexa X capitolul II
secǛiunea 3 Ǚi
(b) GrÃsimile topite trebuie sà îndepli൘
neascà cerinǛele suplimentare stabilite
în secǛiunea 3 a prezentului capitol.
Laptele, produsele pe bazà de lapte,
colostrul Ǚi produsele din colostru trebuie
sà îndeplineascà cerinǛele enunǛate în
secǛiunea 4 a prezentului capitol.
Liste de ǛÃri terǛe
uleiului de peǙte:
ǚÃri terǛe incluse în lista din anexa II
partea 1 din Regulamentul (UE)
nr. 206/2010.
(b) În cazul uleiului de peǙte:
ǚÃrile terǛe incluse în lista din anexa II
la Decizia 2006/766/CE.
(a) În cazul laptelui Ǚi al produselor pe
bazà de lapte:
ǚÃrile terǛe autorizate menǛionate în
anexa I la Regulamentul (UE)
nr. 605/2010.
(b) În cazul colostrului Ǚi al produselor din
colostru:
ǚÃrile terǛe enumerate ca fiind
autorizate în coloana „A” din anexa I
la Regulamentul (UE) nr. 605/2010.
Certificate/modele de documente
(a) În cazul grÃsimilor topite,
cu excepǛia uleiului de
peǙte:
Anexa XV capitolul 10 (A).
(b) În cazul uleiului de peǙte:
Anexa XV capitolul 9.
(a) În cazul laptelui, al
produselor pe bazà de
lapte Ǚi al produselor
derivate din lapte:
Anexa XV capitolul 2(A).
(b) În cazul colostrului Ǚi al
produselor din colostru:
Anexa XV capitolul 2(B).
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 136
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

5 Gelatinà Ǚi proteine Materiale de categoria 3 Gelatina Ǚi proteinele hidrolizate trebuie sà (a) ǚÃrile terǛe incluse în lista din anexa II (a) În cazul gelatinei:
hidrolizate menǛionate la articolul 10 literele fi fost produse în conformitate cu anexa X partea 1 din Regulamentul (UE)
(a), (b), (e), (f), (g), (i) Ǚi (j) Ǚi, în capitolul II secǛiunea 5. nr. 206/2010 Ǚi urmÃtoarele ǛÃri: anexa XV capitolul 11.
cazul proteinelor hidrolizate, (b) În cazul proteinelor hidrol൘
materiale de categoria 3 (KR) Coreea de Sud
izate:
menǛionate la articolul 10 literele (MY) Malaysia
(d), (h) Ǚi (k). anexa XV capitolul 12.
(PK) Pakistan
(TW) Taiwan.
(b) În cazul gelatinei Ǚi al proteinelor
hidrolizate provenite de la peǙti:
ǛÃrile terǛe incluse în lista din anexa II
la Decizia 2006/766/CE.

6 Fosfat dicalcic Materiale de categoria 3 Fosfatul dicalcic trebuie sà fi fost produs în ǚÃrile terǛe incluse în lista din anexa II Anexa XV capitolul 12.
menǛionate la articolul 10 literele conformitate cu anexa X capitolul II partea 1 din Regulamentul (UE)
(a), (b), (d), (e), (f), (g), (h), (i), (j) secǛiunea 6. nr. 206/2010 Ǚi urmÃtoarele ǛÃri:
Ǚi (k).
(KR) Coreea de Sud
(MY) Malaysia
(PK) Pakistan
(TW) Taiwan.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 137
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

7 Fosfat tricalcic Materiale de categoria 3 menǛionate Fosfatul tricalcic trebuie sà fi fost produs în ǚÃrile terǛe incluse în lista din anexa II Anexa XV capitolul 12.
la articolul 10 literele (a), (b), conformitate cu anexa X capitolul II partea 1 din Regulamentul (UE)
(d),(e), (f), (g), (h), (i) Ǚi (k). secǛiunea 7. nr. 206/2010 Ǚi urmÃtoarele ǛÃri:
(KR) Coreea de Sud
(MY) Malaysia
(PK) Pakistan
(TW) Taiwan.

8 Colagen Materiale de categoria 3 Colagenul trebuie sà fi fost produs în ǚÃrile terǛe incluse în lista din anexa II Anexa XV capitolul 11.
menǛionate la articolul 10 literele conformitate cu anexa X capitolul II partea 1 din Regulamentul (UE)
(a), (b), (e), (f), (g), (i) Ǚi (j). secǛiunea 8. nr. 206/2010 Ǚi urmÃtoarele ǛÃri:
(KR) Coreea de Sud
(MY) Malaysia
(PK) Pakistan
(TW) Taiwan.

9 Produse din ouà Materiale de categoria 3 Produsele din ouà trebuie sà fi fost produse ǚÃrile terǛe incluse în lista din anexa II Anexa XV capitolul 15.
menǛionate la articolul 10 literele în conformitate cu anexa X capitolul II partea 1 din Regulamentul (UE)
(e), (f) Ǚi litera (k) punctul (ii). secǛiunea 9. nr. 206/2010, precum Ǚi ǛÃri terǛe sau pÃrǛi
din ǛÃri terǛe din care statele membre
autorizeazà importuri de carne proaspÃtÃ
de pÃsÃri de curte, de ouà Ǚi de produse
din ouà care sunt incluse în lista din
anexa I partea 1 din Regulamentul (CE)
nr. 798/2008.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 138
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 139

ॽB
Secǜiunea 2
ॽM1
Importuri de proteine animale prelucrate, inclusiv amestecuri ǚi produse
altele decât hrana pentru animale de companie care conǜine astfel de
proteine ǚi furajele combinate care conǜin astfel de proteine definite la
articolul 3 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009
ॽB
CerinǛele urmÃtoare se aplicà importurilor de proteine animale prelucrate:

1. Înainte de introducerea transporturilor în liberà circulaǛie în interiorul Uniunii,

autoritatea competentà trebuie sà preleveze probe de la proteinele animale
prelucrate din cadrul transporturilor importate la punctul de control la fron൘
tierÃ, pentru a asigura respectarea cerinǛelor generale din anexa X capitolul I.

Autoritatea competentà trebuie:

(a) sà preleveze probe de la fiecare transport de produse transportat în vrac;

(b) sà efectueze prelevÃri aleatorii de probe din transporturile de produse

ambalate în unitatea producÃtoare de origine.

2. Prin derogare de la punctul 1, în cazul în care Ǚase teste consecutive efectuate

pe transporturile în vrac provenite dintr-o anumità Ǜarà terǛà au un rezultat
negativ, autoritatea competentà a punctului de control la frontierà poate
efectua prelevÃri aleatorii de probe din urmÃtoarele transporturi în vrac
provenite din Ǜara terǛÃ în cauzÃ.

În cazul în care una dintre aceste probe aleatorii are un rezultat pozitiv,
autoritatea competentà care efectueazà prelevarea de probe informeazÃ
autoritatea competentà din Ǜara terǛà de origine astfel încât aceasta sà poatÃ
lua mÃsurile corespunzÃtoare în vederea remedierii situaǛiei.

Autoritatea competentà din Ǜara terǛà de origine trebuie sà transmità aceste

mÃsuri autoritÃǛii competente care efectueazà prelevarea de probe.

În cazul în care se obǛine încà un rezultat pozitiv din aceeaǙi sursÃ, autoritatea
competentà a punctului de control la frontierà trebuie sà efectueze prelevÃri de
probe din fiecare transport din sursa respectivà pânà în momentul în care
obǛine Ǚase teste consecutive cu rezultat negativ.

3. AutoritÃǛile competente trebuie sà pÃstreze timp de cel puǛin trei ani o

evidenǛÃ a rezultatelor obǛinute din eǙantionÃrile efectuate pe toate transpor൘
turile din care s-au prelevat probe.

4. Atunci când rezultatul testelor de verificare a prezenǛei Salmonella asupra unui

transport importat în Uniune este pozitiv sau când transportul nu respectÃ
standardele microbiologice referitoare la Enterobacteriaceae stabilite în
anexa X capitolul I, acesta trebuie:

(a) sà fie tratat în conformitate cu procedura stabilità la articolul 17 alineatul

(2) litera (a) din Directiva 97/78/CE sau

(b) sà fie reprelucrat într-o instalaǛie de prelucrare sau decontaminat printr-un

tratament autorizat de cÃtre autoritatea competentÃ. Transportul nu poate fi
eliberat înainte de a fi tratat, testat pentru verificarea prezenǛei Salmonella
sau a Enterobacteriaceae de cÃtre autoritatea competentà în conformitate
cu anexa X capitolul I Ǚi înainte de obǛinerea unui rezultat negativ.

ॽM12
5. Proteinele animale prelucrate obǛinute din insecte de crescÃtorie pot fi
importate în Uniune dacà au fost produse în conformitate cu urmÃtoarele
condiǛii:

(a) insectele aparǛin uneia dintre urmÃtoarele specii:

— musca „soldatul negru” (Hermetia illucens) Ǚi musca comunà de casÃ

(Musca domestica),
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 140

ॽM12
— viermele de fÃinà galben (Tenebrio molitor) Ǚi gândacul de grajd
negru-roǙcat (Alphitobius diaperinus),

— greierele de casà (Acheta domesticus), greierele mic (Gryllodes

sigillatus) Ǚi greierele de câmp (Gryllus assimilis);

(b) substratul de hrÃnire a insectelor poate conǛine numai produse de origine

neanimalà sau urmÃtoarele produse de origine animalà din materiale de
categoria 3:

— fÃinà de peǙte;

— produse din sânge provenite de la nerumegÃtoare;

— fosfat di- Ǚi tricalcic de origine animalÃ;

— proteine hidrolizate provenind de la nerumegÃtoare;

— proteine hidrolizate din piei de rumegÃtoare;

— gelatinà Ǚi colagen provenite de la nerumegÃtoare;

— ouà Ǚi produse din ouÃ;

— lapte, produse pe bazà de lapte Ǚi produse derivate din lapte Ǚi

colostru;

— miere;

— grÃsimi topite;

(c) substratul de hrÃnire a insectelor Ǚi insectele sau larvele acestora nu au

fost în contact cu niciun alt material de origine animalà decât cele
menǛionate la litera (b), iar substratul nu conǛinea dejecǛii animaliere,
deǙeuri de catering sau alte deǙeuri.

ॽB

Secǜiunea 3

Importuri de grÄsimi topite

CerinǛele urmÃtoare se aplicà importurilor de grÃsimi topite:

GrÃsimile topite trebuie:

(a) sà provinà parǛial sau în întregime din materii prime porcine Ǚi dintr-o ǛarÃ
terǛà sau dintr-o zonà a teritoriului unei ǛÃri terǛe care a fost indemnà de febrÃ
aftoasà în ultimele 24 de luni sau indemnà de pestà porcinà clasicà sau de
pestà porcinà africanà în ultimele 12 luni;

(b) sà provinà parǛial sau în întregime din materii prime de pÃsÃri de curte Ǚi
dintr-o Ǜarà terǛà sau dintr-o zonà a teritoriului unei ǛÃri terǛe care a fost
indemnà de boala Newcastle sau de gripà aviarà în ultimele Ǚase luni;

(c) sà provinà parǛial sau în întregime din materii prime de rumegÃtoare Ǚi

dintr-o Ǜarà terǛà sau dintr-o zonà a teritoriului unei ǛÃri terǛe care a fost
indemnà de febrà aftoasà în ultimele 24 de luni Ǚi de pestà bovinà în
ultimele 12 luni sau

(d) în cazul în care a existat un focar al uneia dintre bolile menǛionate la literele
(a), (b) Ǚi (c) în cursul perioadei de referinǛÃ menǛionate la punctele
respective, sà fi fost supuse unuia dintre urmÃtoarele tratamente termice:

(i) la cel puǛin 70 °C timp de cel puǛin 30 de minute sau

(ii) la cel puǛin 90 °C timp de cel puǛin 15 minute

InformaǛiile detaliate privind punctele critice de control trebuie sà fie înreg൘

istrate de operatori Ǚi pÃstrate astfel încât proprietarul, operatorul sau repre൘
zentantul acestora Ǚi, dacà se dovedeǙte necesar, autoritatea competentÃ, sÃ
poatà controla funcǛionarea unitÃǛii; informaǛiile înregistrate trebuie sà includÃ
dimensiunea particulelor, temperatura criticà Ǚi, dacà este necesar, valoarea
absolutà a timpului, profilul presiunii, viteza de alimentare cu materii prime
Ǚi rata de reciclare a grÃsimilor
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 141

ॽB
Secǜiunea 4

Importuri de lapte, produse pe bazÄ de lapte, produse derivate din lapte,

colostru ǚi produse din colostru
A. CerinǛele urmÃtoare se aplicà importurilor de lapte, produse pe bazà de lapte,
produse derivate din lapte, colostru Ǚi produse din colostru:

1. Laptele, produsele pe bazà de lapte Ǚi produsele derivate din lapte trebuie:

(a) sà fi fost supuse cel puǛin unuia dintre tratamentele prevÃzute în

anexa X capitolul II secǛiunea 4 partea I, punctele 1.1, 1.2, 1.3 Ǚi
punctul B.1.4 litera (a);

(b) sà fie conforme cu dispoziǛiile anexei X capitolul II secǛiunea 4 partea

I, punctele B.2 Ǚi B.4 Ǚi, în cazul zerului, punctul B.3.

2. Prin derogare de la anexa X capitolul II secǛiunea 4 partea I punctul B.1.4,

laptele, produsele pe bazà de lapte Ǚi produsele derivate din lapte pot fi
importate din ǛÃrile terǛe autorizate menǛionate în coloana A a anexei I la
Regulamentul (UE) nr. 605/2010, cu condiǛia ca laptele, produsele pe bazÃ
de lapte Ǚi produsele derivate din lapte sà fi fost supuse unui tratament
HTST unic Ǚi:

(a) sà nu fi fost expediate înainte de trecerea unei perioade minime de 21

de zile de la producǛie Ǚi în aceastà perioadà sà nu se fi detectat niciun
caz de febrà aftoasà în Ǜara terǛà exportatoare sau

(b) sà fi fost prezentate la un punct de control la frontierà al Uniunii la

cel puǛin 21 de zile dupà producǛie Ǚi în aceastà perioadà sà nu se fi
detectat niciun caz de febrà aftoasà în Ǜara terǛà exportatoare.

B. CerinǛele urmÃtoare se aplicà importurilor de colostru Ǚi de produse din

colostru:

1. Materialele trebuie sà fi fost supuse unui tratament HTST unic Ǚi:

(a) sà nu fi fost expediate înainte de trecerea unei perioade minime de 21

de zile de la producǛie Ǚi în aceastà perioadà sà nu se fi detectat niciun
caz de febrà aftoasà în Ǜara terǛà exportatoare sau

(b) sà fi fost prezentate la un punct de control la frontierà al Uniunii la

cel puǛin 21 de zile dupà producǛie Ǚi în aceastà perioadà sà nu se fi
detectat niciun caz de febrà aftoasà în Ǜara terǛà exportatoare.

2. Materialele trebuie sà fie obǛinute de la bovine supuse unor inspecǛii

veterinare regulate pentru a garanta cà acestea provin din exploataǛii în
care bovinele:

(a) sunt recunoscute ca oficial indemne de tuberculozà Ǚi oficial indemne

de brucelozÃ, conform definiǛiilor de la articolul 2 alineatul (2) literele
(d) Ǚi (f) din Directiva 64/432/CEE, fie nerestricǛionate conform legis൘
laǛiei naǛionale a ǛÃrii terǛe din care provine colostrul în ceea ce
priveǙte eradicarea tuberculozei Ǚi a brucelozei Ǚi

(b) sunt recunoscute ca oficial indemne de leucozà enzooticà bovinÃ,

conform definiǛiilor de la articolul 2 alineatul (2) litera (j) din
Directiva 64/432/CEE, fie incluse într-un sistem oficial pentru
controlul leucozei enzootice bovine Ǚi sà nu se fi înregistrat, ca
urmare a testelor clinice Ǚi de laborator, simptome ale prezenǛei
bolii respective în efectivul de animale în ultimii doi ani.

3. Dupà prelucrare, trebuie sà fie luate toate mÃsurile de precauǛie pentru a

se preveni contaminarea colostrului Ǚi a produselor din colostru.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 142

ॽB
4. Produsul final trebuie sà fie etichetat astfel încât sà indice faptul cà acesta
conǛine material de categoria 3 Ǚi nu este destinat consumului uman Ǚi
trebuie sà fi fost:
(a) ambalat în recipiente noi, sau
(b) transportat în vrac în recipiente sau în orice alt mijloc de transport
care înainte de utilizare a fost curÃǛat Ǚi dezinfectat în totalitate.
ॽM9

Secǜiunea 5

Importurile de produse derivate din sânge destinate hrÄnirii animalelor de

fermÄ
UrmÃtoarele cerinǛe se aplicà importurilor de produse derivate din sânge, inclusiv
sângele Ǚi plasma sangvinà uscate prin pulverizare care au fost derivate de la
porcine, destinate hrÃnirii porcinelor:
Aceste produse derivate trebuie sà fie:
(a) supuse unui tratament termic la o temperaturà de cel puǛin 80 °C în întreaga
masà de substanǛÃ, iar sângele Ǚi plasma sangvinà uscate au un conǛinut de
umiditate de maximum 8 %, cu o activitate a apei (Aw) mai micà de 0,6;
(b) depozitate în mediu uscat la temperatura ambiantà timp de cel puǛin 6
sÃptÃmâni.
ॽB

CAPITOLUL II

CERINǛE SPECIFICE REFERITOARE LA IMPORTUL ÎN UNIUNE ǙI

LA TRANZITUL ÎN INTERIORUL ACESTEIA A SUBPRODUSELOR DE
ORIGINE ANIMALÃ ǙI A PRODUSELOR DERIVATE DESTINATE A FI
UTILIZATE ÎN AFARA LANǛULUI ALIMENTAR ANIMAL AL
ANIMALELOR DE FERMÃ, CU EXCEPǛIA ANIMALELOR DE BLANÃ

Secǜiunea 1

Cerinǜe specifice
În conformitate cu articolul 41 alineatul (1) litera (a), alineatul (2) litera (c) Ǚi
alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, urmÃtoarele cerinǛe specifice
se aplicà transporturilor importate Ǚi în tranzit de subproduse de origine animalÃ
Ǚi de produse derivate destinate a fi utilizate în afara lanǛului alimentar animal al
animalelor de fermÃ:
(a) trebuie sà fie constituite din subproduse de origine animalà menǛionate în
coloana „Materii prime” din tabelul 2 sau sà fi fost produse pornind de la
aceste subproduse de origine animalÃ;
(b) trebuie sà respecte condiǛiile de import Ǚi de tranzit specificate în coloana
„CondiǛii de import Ǚi de tranzit” din tabelul 2;
ॽM4
(c) trebuie sà provinà dintr-o Ǜarà terǛà sau dintr-o parte a unei ǛÃri terǛe
enumerate în coloana „Liste de ǛÃri terǛe” din tabelul 2;
(d) trebuie sà provinà dintr-o unitate sau instalaǛie înregistratà sau autorizatà de
cÃtre autoritatea competentà din Ǜara terǛÃ, dupà caz, Ǚi care se aflà pe lista
unitÃǛilor Ǚi instalaǛiilor din ǛÃrile terǛe menǛionatà la articolul 30; Ǚi
(e) trebuie sà fie:
(i) însoǛite, în timpul transportului lor cÃtre punctul de intrare în Uniune în
care sunt efectuate controalele sanitar-veterinare, de certificatul de sÃnÃtate
vizat în coloana „Certificate/modele de documente” din tabelul 2; sau
(ii) prezentate, la punctul de intrare în Uniune în care sunt efectuate
controalele sanitar-veterinare, însoǛite de un document corespunzÃtor
modelului vizat în coloana „Certificate/modele de documente” din
tabelul 2.

__________
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]
1 Gunoi de grajd prelucrat, Materiale de categoria 2 Gunoiul
produse derivate din menǛionate la articolul 9 litera (a).
gunoi de grajd prelucrat
Ǚi guano de la lilieci
2 Produse din sânge, cu Materiale de categoria I Produsele din sânge trebuie sà fi fost
excepǛia celor provenite menǛionate la articolul 8 literele
de la ecvidee, pentru (c) Ǚi (d) Ǚi materiale de
fabricarea de produse categoria 3 menǛionate la
derivate destinate util൘ articolul 10 literele (a), (b), (d)
izÃrilor în afara lanǛului Ǚi (h).
alimentar animal pentru
animalele de fermÃ
Tabelul 2
CondiǛii de import Ǚi de tranzit
de grajd prelucrat, produsele
derivate din gunoi de grajd prelucrat Ǚi
guanoul de la lilieci trebuie sà fi fost
produse în conformitate cu anexa XI
capitolul I secǛiunea 2.
produse în conformitate cu secǛiunea 2.
Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
ǚÃrile terǛe enumerate în: Anexa XV capitolul 17.
(a) anexa II partea 1 din
Regulamentul (UE) nr. 206/2010;
(b) anexa I la Decizia 2004/211/CE; sau
(c) anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 798/2008.
UrmÃtoarele ǛÃri terǛe: (a) în cazul produselor din
sânge netratate:
(a) în cazul produselor din sânge netratate
provenind de la ungulate: anexa XV capitolul 4(C).
— ǛÃrile terǛe sau pÃrǛi din ǛÃrile terǛe (b) în cazul produselor din
incluse în lista din anexa II partea 1 sânge tratate:
din Regulamentul (UE)
nr. 206/2010 din care se anexa XV capitolul 4(D).
autorizeazà importuri de carne
proaspÃtà de orice specie de
ungulate domestice Ǚi numai în
perioada indicatà în coloanele 7 Ǚi
8 ale pÃrǛii respective,
— Japonia.
(b) în cazul produselor din sânge netratate
provenind de la pÃsÃri de curte Ǚi de la
alte specii aviare:
— ǛÃrile terǛe sau pÃrǛi din ǛÃrile terǛe
incluse în lista din anexa I partea 1
din Regulamentul (CE)
nr. 798/2008,
— Japonia.
(c) în cazul produselor din sânge netratate
provenind de la alte animale:
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 143
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

— ǛÃrile terǛe incluse fie în lista din

anexa II partea 1 din
Regulamentul (UE) nr. 206/2010,
fie în lista din partea 1 a anexei I
la Regulamentul (CE) nr. 798/2008,
fie în lista din anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 119/2009,
— Japonia.
(d) în cazul produselor din sânge tratate
provenind de la orice specie:
— ǛÃrile terǛe incluse în lista din
anexa II partea 1 din
Regulamentul (UE) nr. 206/2010,
din anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 798/2008
sau din anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 119/2009,
— Japonia.

3 Sânge Ǚi produse din Materiale de categoria 3 Sângele Ǚi produsele din sânge trebuie sà UrmÃtoarele ǛÃri terǛe: Anexa XV capitolul 4(A).
sânge de ecvidee menǛionate la articolul 10 literele îndeplineascà cerinǛele stabilite în
(a), (b), (d) Ǚi (h). secǛiunea 3. (a) în cazul sângelui recoltat în confor൘
mitate cu anexa XIII capitolul IV
punctul 1 sau al produselor din sânge
produse în conformitate cu punctul 2
litera (b) subpunctul (i) din capitolul
respectiv:
— ǛÃrile terǛe sau pÃrǛi din ǛÃrile terǛe
incluse în lista din anexa I la
Decizia 2004/211/CE, din care
este autorizatà importarea de
ecvidee pentru reproducere Ǚi
pentru producǛie.
(b) în cazul produselor din sânge tratate în
conformitate cu anexa XIII capitolul IV
punctul 2 litera (b) subpunctul (ii):
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 144
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

— ǛÃrile terǛe incluse în lista din

anexa II partea 1 din
Regulamentul (UE) nr. 206/2010,
din care statele membre autorizeazÃ
importuri de carne proaspÃtà de
ecvidee domestice.

4 Piei proaspete sau Materiale de categoria 3 Pieile trebuie sà îndeplineascà cerinǛele Pieile provin dintr-o Ǜarà terǛà sau, în caz Anexa XV capitolul 5(A).
refrigerate de ungulate menǛionate la articolul 10 litera stabilite în secǛiunea 4 punctele 1 Ǚi 4. de regionalizare în conformitate cu
(a) Ǚi litera (b) punctul (iii). legislaǛia Uniunii, dintr-o zonà a unei ǛÃri
terǛe figurând în anexa II partea 1 din
Regulamentul (UE) 206/2010, de unde
statele membre autorizeazà importurile de
care proaspÃtà de la aceeaǙi specie.

5 Piei tratate de ungulate
Materiale de categoria 3 Pieile trebuie sà îndeplineascà cerinǛele (a) în cazul pieilor tratate de ungulate: (a) în cazul pieilor tratate de
menǛionate la articolul 10 litera stabilite în secǛiunea 4 punctele 2, 3 Ǚi 4. ungulate, altele decât cele
(a), litera (b) punctele (i) Ǚi (iii) ǛÃrile terǛe sau pÃrǛi din ǛÃrile terǛe care îndeplinesc cerinǛele
Ǚi litera (n). incluse în lista din anexa II partea 1 stabilite în secǛiunea 4
din Regulamentul (UE) nr. 206/2010. punctul 2:
(b) în cazul pieilor tratate de rumegÃtoare anexa XV capitolul 5(B).
destinate expedierii în Uniunea Euro൘
peanÃ, care au fost izolate timp de (b) în cazul pieilor tratate de
douÃzeci Ǚi una de zile sau care rumegÃtoare Ǚi de ecvidee
urmeazà sà fie transportate timp de destinate expedierii în
douÃzeci Ǚi una de zile fÃrà întrerupere Uniunea EuropeanÃ, care
înainte de import: au fost izolate timp de
douÃzeci Ǚi una de zile sau
orice Ǜarà terǛÃ. care urmeazà sà fie trans൘
portate timp de douÃzeci Ǚi
una de zile fÃrà întrerupere
înainte de import:
declaraǛia oficialà prevÃzutÃ
în anexa XV capitolul 5(C).
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 145
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

(c) în cazul pieilor tratate de

ungulate care îndeplinesc
cerinǛele stabilite în
secǛiunea 4 punctul 2:
nu este cerut niciun
certificat.

6 Trofee de vânÃtoare Ǚi Materiale de categoria 2 Trofeele de vânÃtoare Ǚi celelalte preparate (a) În cazul trofeelor de vânÃtoare Ǚi al (a) În cazul trofeelor de
alte preparate din menǛionate la articolul 9 litera (f) trebuie sà îndeplineascà cerinǛele stabilite celorlalte preparate menǛionate în vânÃtoare menǛionate în
animale provenite de la animale sÃlbatice în secǛiunea 5. secǛiunea 5 punctul 2: secǛiunea 5 punctul 2:
care nu sunt suspecte de infecǛie
cu o boalà transmisibilà la om sau orice Ǜarà terǛÃ. anexa XV capitolul 6(A).
la animale Ǚi materiale de (b) În cazul trofeelor de vânÃtoare Ǚi al (b) În cazul trofeelor de
categoria 3 menǛionate la celorlalte preparate menǛionate în vânÃtoare menǛionate în
articolul 10 litera (a), litera (b) secǛiunea 5 punctul 3: secǛiunea 5 punctul 3:
punctele (i), (iii) Ǚi (v) Ǚi litera (n).
(i) Trofee de vânÃtoare de pÃsÃri: anexa XV capitolul 6(B).
— ǛÃrile terǛe incluse în lista din (c) În cazul trofeelor de
anexa I partea 1 din vânÃtoare menǛionate în
Regulamentul (CE) secǛiunea 5 punctul 1:
nr. 798/2008, din care statele
membre autorizeazà importuri nu este cerut niciun
de carne proaspÃtà de pÃsÃri certificat.
de curte Ǚi urmÃtoarele ǛÃri:
(GL) Groenlanda,
(TN) Tunisia.
(ii) Trofee de vânÃtoare de ungulate:
— ǛÃrile terǛe enumerate în
coloanele corespunzÃtoare
cÃrnii proaspete de ungulate
din partea I a anexei II la
Regulamentul (UE)
nr. 206/2010, inclusiv orice
restricǛii prevÃzute în coloana
cu observaǛii speciale pentru
carnea proaspÃtÃ.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 146
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

7 PÃr de porc
Materiale de categoria 3 PÃrul de porc trebuie sà fi fost obǛinut de la (a) În cazul pÃrului de porc netratat: (a) Dacà niciun caz de pestÃ
menǛionate la articolul 10 litera animale provenite din Ǜara terǛà de origine porcinà africanà nu a fost
(b) subpunctul (iv). Ǚi sacrificate într-un abator în aceastà ǛarÃ. constatat în cursul
ǛÃrile terǛe sau, în cazul regionalizÃrii, ultimelor 12 luni:
regiuni ale acestora incluse în lista din
anexa II partea 1 din
Regulamentul (UE) nr. 206/2010, care anexa XV capitolul 7(A).
sunt indemne de pesta porcinà africanÃ
în cele 12 luni care preced data
importÃrii. (b) Dacà unul sau mai multe
cazuri de pestà porcinÃ
africanà au fost constatate
(b) În cazul pÃrului de porc tratat: în cursul ultimelor 12 luni:

ǛÃrile terǛe incluse în lista din anexa II anexa XV capitolul 7(B).

partea 1 din Regulamentul (UE)
nr. 206/2010, care ar putea sà nu fie
indemne de pesta porcinà africanà în
cele 12 luni care preced data importÃrii.

ॽM2

8 Lânà Ǚi pÃr netratate Materiale de categoria 3 (1) Lâna Ǚi pÃrul netratate trebuie sà fie: (1) Orice Ǜarà terǛÃ. (1) Niciun certificat de sÃnÃtate
produse de la animale, menǛionate la articolul 10 literele nu este cerut pentru impor൘
altele decât cele din (h) Ǚi (n). turile de lânà Ǚi pÃr
specia porcinà (a) închise în ambalaje sigure Ǚi netratate.

(b) trimise direct cÃtre o instalaǛie care

produce produse derivate destinate
a fi utilizate în afara lanǛului
alimentar animal sau cÃtre o
instalaǛie care efectueazà operaǛiuni
intermediare, în condiǛii care sÃ
permità evitarea propagÃrii de
agenǛi patogeni.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 147
ॽM2
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

(2) Lâna Ǚi pÃrul menǛionate la articolul 25
alineatul (2) litera (e).
(2) ǚarà terǛà sau regiune din aceasta (2) O declaraǛie a importa൘
torului în conformitate cu
capitolul 21 din anexa XV
(a) enumerate în partea 1 din anexa II este obligatorie.
la Regulamentul (UE) nr. 206/2010
Ǚi autorizate pentru importurile în
Uniunea Europeanà de carne
proaspÃtà de rumegÃtoare care nu
sunt supuse garanǛiilor supli൘
mentare A Ǚi F menǛionate în
aceasta; Ǚi

(b) indemne de febrà aftoasà Ǚi, în caz

de lânii Ǚi a pÃrului de animale din
speciile ovine Ǚi caprine, de variolÃ
ovinà Ǚi caprinà în conformitate cu
anexa II la Directiva 2004/68/CE.

ॼB

9 Pene, pÃrǛi de pene Ǚi
puf tratate
Materiale de categoria 3 Penele Ǚi pÃrǛile de pene trebuie sà respecte Orice Ǜarà terǛÃ. Niciun certificat de sÃnÃtate nu
menǛionate la articolul 10 litera cerinǛele stabilite în secǛiunea 6. este cerut pentru importurile de
(b) punctul (v) Ǚi literele (h) Ǚi (n). pene, pÃrǛi de pene Ǚi puf
tratate.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 148
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

10 Subproduse apicole Materiale de categoria 3 menǛionate (a) În cazul subproduselor apicole
la articolul 10 litera (e). destinate a fi utilizate în apiculturÃ,
altele decât ceara de albine sub formÃ
de fagure:
(i) subprodusele trebuie sà fi fost
supuse unei temperaturi mai mici
sau egale cu -12 °C timp de cel
puǛin 24 de ore; sau
(ii) În cazul cerii de albine, materia
trebuie sà fi fost prelucratà în
conformitate cu oricare din
metodele de prelucrare 1 – 5 sau
cu metoda de prelucrare 7, astfel
cum au fost prezentate în
anexa IV capitolul III Ǚi rafinatÃ
înainte de a fi importatÃ.
(a) În cazul subproduselor apicole (a) În cazul subproduselor
destinate a fi utilizate în apiculturÃ: apicole destinate a fi
utilizate în apiculturÃ:
ǛÃrile terǛe incluse în lista din anexa II
partea 1 din Regulamentul (UE) anexa XV capitolul 13.
nr. 206/2010 Ǚi urmÃtoarea ǛarÃ:
(b) În cazul cerii de albine
(CM) Camerun. destinate altor scopuri
decât hrana animalelor de
fermÃ:
(b) În cazul cerii de albine destinate altor
scopuri decât hrana animalelor de
fermÃ: un document comercial
care sà ateste cà materia a
fost rafinatà Ǚi prelucratÃ.
orice Ǜarà terǛÃ.

(b) În cazul cerii de albine, alta decât ceara

de albine sub formà de fagure,
destinatà altor scopuri decât hrana
animalelor de fermÃ, ceara de albine
trebuie sà fi fost rafinatà sau prelucratÃ
în conformitate cu oricare din metodele
de prelucrare 1 - 5 sau cu metoda de
prelucrare 7, astfel cum au fost
prezentate în anexa IV capitolul III
înainte de a fi importatÃ.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 149
ॽB
Nr. Produsul
11 Oase Ǚi produse din oase
(cu excepǛia fÃinii de
oase), coarnele Ǚi
produsele din coarne
(cu excepǛia fÃinii de
coarne) Ǚi copitele Ǚi
produsele din copite (cu
excepǛia fÃinii de copite)
destinate utilizÃrii în alte
scopuri decât ca materii
prime furajere, îngrÃ൘
ǙÃminte organice sau
amelioratori de sol
ॽM10
12 Hranà pentru animale de
companie, inclusiv
produse de ros pentru
câini
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]
Materiale de categoria 3
menǛionate la articolul 10 litera
(a), litera (b) punctele (i) Ǚi (iii)
Ǚi literele (e) Ǚi (h).
(a) În cazul hranei prelucrate
pentru animale de companie
Ǚi al produselor de ros pentru
câini: materiale menǛionate la
articolul 35 litera (a) punctele
(i) Ǚi (ii).
(b) În cazul hranei neprelucrate
pentru animale de companie:
materiale menǛionate la
articolul 35 litera (a) punctul
(iii).
CondiǛii de import Ǚi de tranzit
Produsele îndeplinesc cerinǛele enunǛate în
secǛiunea 7.
Hrana pentru animale de companie Ǚi
produsele de ros pentru câini trebuie sà fi
fost produse în conformitate cu capitolul II
din anexa XIII.
Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Orice Ǜarà terǛÃ. Produsele trebuie sà fie însoǛite
de:
(a) documentul comercial
prevÃzut în secǛiunea 7
punctul 2 Ǚi
(b) o declaraǛie a importa൘
torului în conformitate cu
anexa XV capitolul 16,
întocmità în cel puǛin una
dintre limbile oficiale ale
statului membru prin care
intrà transportul în Uniune
Ǚi în cel puǛin una dintre
limbile oficiale ale statului
membru de destinaǛie.
(a) În cazul hranei neprelucrate pentru (a) În cazul conservelor de
animale de companie: hranà pentru animale de
companie: anexa XV
ǚÃri terǛe incluse în lista din partea 1 a capitolul 3(A).
anexei II la Regulamentul (UE)
nr. 206/2010 sau din anexa I la (b) În cazul hranei prelucrate
Regulamentul (CE) nr. 798/2008, din pentru animale de
care statele membre autorizeazà companie, alta decât cea în
importuri de carne proaspÃtà de la conserve: anexa XV
aceleaǙi specii Ǚi din care este capitolul 3(B).
autorizatà doar carnea nedezosatÃ.
(c) În cazul produselor de ros
În ceea ce priveǙte materiile din peǙte, pentru câini: anexa XV
ǛÃrile terǛe incluse în lista din anexa II capitolul 3(C).
la Decizia 2006/766/CE.
(d) În cazul hranei neprelucrate
(b) În cazul produselor de ros pentru câini pentru animale de
Ǚi al hranei pentru animale de companie: anexa XV
companie, alta decât hrana neprelucratà capitolul 3(D).
pentru animale de companie:
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 150
ॽM10
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

ǚÃrile terǛe incluse în lista din partea 1

a anexei II la Regulamentul (UE)
nr. 206/2010 Ǚi urmÃtoarele ǛÃri:

(JP) Japonia

(EC) Ecuador

(LK) Sri Lanka

(TW) Taiwan.

În cazul hranei prelucrate pentru

animale de companie derivate din
materii provenite de la peǙti, ǛÃri terǛe
incluse în lista din anexa II la Decizia
2006/766/CE.

ॽM4

13 Subproduse aromatizante Materiale menǛionate la Subprodusele aromatizante de origine ǚÃrile terǛe incluse în lista din anexa II Anexa XV capitolul 3(E).
de origine animalà articolul 35 litera (a). animalà trebuie sà fi fost produse în confor൘ partea 1 din Regulamentul (UE) nr. 206/
pentru producerea hranei mitate cu anexa XIII capitolul III. 2010, din care statele membre autorizeazÃ
pentru animale de importuri de carne proaspÃtà de la aceleaǙi
companie specii Ǚi unde este autorizatà doar carnea
nedezosatÃ.

În ceea ce priveǙte subprodusele aromat൘

izante obǛinute din peǙte, ǛÃri terǛe incluse
în lista din anexa II la Decizia 2006/766/
CE.

În ceea ce priveǙte subprodusele aromat൘

izante obǛinute din carne de pasÃre, ǛÃri
terǛe incluse în lista din partea 1 a anexei
I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008, din
care statele membre autorizeazà importurile
de carne proaspÃtà de pasÃre.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 151
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

14 Subproduse de origine ॼM4 (a) Materiale de categoria Produsele îndeplinesc cerinǛele enunǛate în (a) În cazul subproduselor de origine (a) În cazul subproduselor de
animalà pentru 3 menǛionate la articolul 10 secǛiunea 8. animalà destinate preparÃrii hranei origine animalà destinate
producerea hranei pentru literele (a)-(m). ॽ pentru animale de companie: preparÃrii hranei prelucrate
animale de companie, pentru animale de
altele decât hrana (b) În cazul materialelor pentru (i) în cazul subproduselor de origine companie:
neprelucratà pentru producerea hranei pentru animalà obǛinute de la animale
animale de companie, Ǚi animale de companie, din speciile bovinÃ, ovinÃ, anexa XV capitolul 3(F).
a produselor derivate materiale de categoria 1 caprinÃ, porcinà Ǚi cabalinÃ,
destinate a fi utilizate în menǛionate la articolul 8 inclusiv animalele sÃlbatice Ǚi de (b) În cazul subproduselor de
afara lanǛului alimentar litera (c). crescÃtorie: origine animalà destinate
animal fabricÃrii de produse
(c) În cazul blÃnii pentru ǛÃrile terǛe sau pÃrǛi din ǛÃrile terǛe destinate utilizÃrii în afara
producerea produselor incluse în lista din anexa II partea lanǛului alimentar animal al
derivate, materiale de 1 din Regulamentul (UE) animalelor de fermÃ:
categoria 3 menǛionate la nr. 206/2010, din care se
articolul 10 litera (n). autorizeazà importuri de carne anexa XV capitolul 8.
proaspÃtà destinatà consumului
uman.

(ii) Materii prime obǛinute de la pÃsÃri

de curte, inclusiv de la ratite

ǛÃrile terǛe sau pÃrǛi din ǛÃrile terǛe

din care statele membre
autorizeazà importuri de carne
proaspÃtà de pasÃre, incluse în
lista din anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 798/2008.

(iii) materii prime obǛinute de la peǙti:

ǛÃrile terǛe incluse în lista din

anexa II la Decizia 2006/766/CE.

(iv) materii prime obǛinute de la alte

mamifere sÃlbatice terestre Ǚi de
la leporide:

ǛÃrile terǛe incluse în lista din

anexa II partea 1 din
Regulamentul (UE) nr. 206/2010
sau din anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 798/2008.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 152
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

(b) În cazul subproduselor de origine

animalà destinate producerii de
produse farmaceutice:

ǛÃrile terǛe incluse în lista din anexa II

partea 1 din Regulamentul (UE)
nr. 206/2010, din anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 798/2008 sau
din anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 119/2009,
precum Ǚi urmÃtoarele ǛÃri terǛe:

(JP) Japonia

(PH) Filipine

(TW) Taiwan.

(c) În cazul subproduselor de origine

animalà destinate fabricÃrii de produse
destinate utilizÃrii în afara lanǛului
alimentar animal al animalelor de
fermÃ, altele decât produsele farma൘
ceutice:

ǛÃrile terǛe incluse în lista din partea 1 a

anexei II la Regulamentul (UE)
nr. 206/2010, din care se autorizeazÃ
importuri de carne proaspÃtà provenitÃ
de la speciile respective, în lista din
anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 798/2008 sau
din anexa I partea 1 din
Regulamentul (CE) nr. 119/2009 sau,
în cazul materiilor provenite de la
peǙti, ǛÃrile terǛe enumerate în anexa II
la Decizia 2006/766/CE.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 153
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

ॽM4

15 Subproduse de origine Materiale de categoria 3 Produsele trebuie sà îndeplineascà cerinǛele ǚÃri terǛe incluse în lista din anexa II partea Anexa XV capitolul 3(D).
animalà destinate a fi menǛionate la articolul 10 litera enunǛate în secǛiunea 8. 1 din Regulamentul (UE) nr. 206/2010 sau
utilizate ca hranà (a) Ǚi litera (b) punctele (i) Ǚi (ii). din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/
neprelucratà pentru 2008, din care statele membre autorizeazÃ
animale de companie importuri de carne proaspÃtà de la aceleaǙi
specii Ǚi unde este autorizatà doar carnea
nedezosatÃ.

În ceea ce priveǙte materialele din peǙte,

ǛÃri terǛe incluse în lista din anexa II la
Decizia 2006/766/CE.

16 Subproduse de origine Materiale de categoria 3 Produsele trebuie sà îndeplineascà cerinǛele ǚÃri terǛe incluse în lista din anexa II partea Anexa XV capitolul 3(D).
animalà destinate a fi menǛionate la articolul 10 literele enunǛate în secǛiunea 8. 1 din Regulamentul (UE) nr. 206/2010 sau
utilizate pentru hrana (a)-(m). din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/
animalelor de blanà 2008, din care statele membre autorizeazÃ
importuri de carne proaspÃtà de la aceleaǙi
specii Ǚi unde este autorizatà doar carnea
nedezosatÃ.

În ceea ce priveǙte materiile din peǙte,

ǛÃrile terǛe incluse în lista din anexa II la
Decizia 2006/766/CE.
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 154
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

ॽM1

17 GrÃsimi topite destinate ॼM4 (a) În cazul materiilor GrÃsimile topite trebuie sà îndeplineascà ǚÃrile terǛe incluse în lista din anexa II Anexa XV capitolul 10(B).
anumitor scopuri în destinate producerii de biomo൘ cerinǛele enunǛate în secǛiunea 9. partea 1 din Regulamentul (UE)
afara lanǛului alimentar torinà sau produse oleo൘ nr. 206/2010 Ǚi, în cazul materiilor din
animal al animalelor de chimice: materiale de peǙte, ǛÃrile terǛe incluse în lista din
fermà categoriile 1, 2 Ǚi 3 anexa II la Decizia 2006/766/CE.
menǛionate la articolele 8, 9
Ǚi 10. ॽ

(b) În cazul materialelor destinate

producerii de combustibili
regenerabili menǛionaǛi în
anexa IV capitolul IV
secǛiunea 2 punctul J:

materiale de categoriile 2 Ǚi 3
menǛionate la articolele 9
Ǚi 10.

(c) În cazul materiilor prime

destinate îngrÃǙÃmintelor
organice Ǚi amelioratorilor de
sol:

materiale de categoria 2
menǛionate la articolul 9
literele (c), (d) Ǚi litera (f)
punctul (i) Ǚi materiale de
categoria 3 menǛionate la
articolul 10 la alte litere
decât (c) Ǚi (p).
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 155
ॽM1
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

(d) În cazul materiilor prime

destinate altor scopuri:

materiale de categoria 1
prevÃzute la articolul 8
literele (b), (c) Ǚi (d),
materiale de categoria 2
prevÃzute la articolul 9
literele (c) Ǚi (d) Ǚi litera (f)
punctul (i) Ǚi materiale de
categoria 3 prevÃzute la
articolul 10, la alte litere
decât (c) Ǚi (p).

ॽM4

18 DerivaǛi de grÃsime (a) În cazul derivaǛilor de grÃsime
destinaǛi unor utilizÃri în afara
lanǛului alimentar animal
pentru animalele de fermÃ:
materiale de categoria 1
prevÃzute la articolul 8
literele (b), (c) Ǚi (d),
materiale de categoria 2
prevÃzute la articolul 9
literele (c) Ǚi (d) Ǚi litera (f)
punctul (i) Ǚi materiale de
categoria 3 prevÃzute la
articolul 10.
(b) În cazul derivaǛilor de grÃsime
destinaǛi a fi utilizaǛi ca hranÃ
pentru animale:
DerivaǛii de grÃsime trebuie sà îndepli൘ Orice Ǜarà terǛÃ. (a) În cazul derivaǛilor de
neascà cerinǛele enunǛate în secǛiunea 10. grÃsime destinaǛi unor
utilizÃri în afara lanǛului
alimentar animal pentru
animalele de fermÃ:
anexa XV capitolul 14(A).
(b) În cazul derivaǛilor de
grÃsime destinaǛi a fi
utilizaǛi ca hranà pentru
animale:
anexa XV capitolul 14(B).

materiale de categoria 3, altele

decât cele menǛionate la
articolul 10 literele (n), (o) Ǚi
(p);
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 156
ॽB
Materii prime [referire la dispoziǛiile
Nr. Produsul CondiǛii de import Ǚi de tranzit Liste de ǛÃri terǛe Certificate/ modele de documente
Regulamentului (CE) nr. 1069/2009]

19 Fotogelatinà Materiale de categoria 1 Fotogelatina importatà trebuie sà îndepli൘ Fotogelatina poate fi importatà doar din Anexa XV capitolul 19.
menǛionate la articolul 8 litera neascà cerinǛele enunǛate în secǛiunea 11. cadrul unor unitÃǛi de origine situate în
(b) Ǚi materiale de categoria 3 Statele Unite Ǚi în Japonia care sunt
menǛionate la articolul 10. autorizate în conformitate cu secǛiunea 11.

20 Coarne Ǚi produse din Materiale de categoria 3 Produsele trebuie sà îndeplineascà cerinǛele Orice Ǜarà terǛÃ. Anexa XV capitolul 18.
coarne, exceptând fÃina menǛionate la articolul 10 literele enunǛate în secǛiunea 12.
din coarne, Ǚi copitele Ǚi (a), (b), (h) Ǚi (n).
produsele din copite,
exceptând fÃina din
copite, destinate producǛiei
de îngrÃǙÃminte organice
sau de amelioratori de sol
02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 157
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 158

ॽB
Secǜiunea 2

Importurile de sânge ǚi produse din sânge, cu excepǜia celor provenite de la

ecvidee, destinate fabricÄrii produselor derivate destinate utilizÄrilor în afara
lanǜului alimentar animal pentru animalele de fermÄ
UrmÃtoarele cerinǛe se aplicà importurilor de sânge Ǚi produse din sânge, cu
excepǛia celor provenite de la ecvidee, destinate fabricÃrii de produse derivate
destinate utilizÃrilor în afara lanǛului alimentar animal pentru animalele de fermÃ:

1. Produsele din sânge trebuie sà provinà dintr-o instalaǛie de producǛie a

produselor derivate destinate utilizÃrilor în afara lanǛului alimentar animal
pentru animalele de fermà care îndeplinesc cerinǛele specifice prevÃzute de
prezentul regulament sau din unitatea de colectare.

ॽM4
2. Sângele din care sunt fabricate produsele derivate din sânge destinate
fabricÃrii produselor derivate destinate utilizÃrilor în afara lanǛului
alimentar animal pentru animalele de fermà trebuie sà fi fost recoltat sub
supraveghere veterinarÃ:

(a) în abatoare:

(i) autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004; sau

(ii) autorizate Ǚi supravegheate de cÃtre autoritatea competentà a ǛÃrii în

care s-a efectuat recoltarea; sau

(b) de la animale vii, în unitÃǛi autorizate Ǚi supravegheate de cÃtre

autoritatea competentà a ǛÃrii în care s-a efectuat recoltarea.

ॽB
3.1. Produsele din sânge destinate fabricÃrii de produse derivate destinate util൘
izÃrilor în afara lanǛului alimentar animal pentru animalele de fermà derivate
de la animalele care aparǛinând taxonilor Artiodactyla, Perissodactyla Ǚi
Proboscidea, inclusiv hibrizii acestora, trebuie sà respecte fie condiǛiile de
la punctul (a) fie cele de la punctul (b):

(a) produsele trebuie sà fi fost supuse unuia dintre urmÃtoarele tratamente,

garantând absenǛa agenǛilor patogeni ai bolilor menǛionate la punctul (b):

(i) tratament termic la o temperaturà de 65 °C timp de cel puǛin trei

ore, urmat de un test de eficacitate;

(ii) iradiere la 25 kGy cu raze gamma, urmatà de un test de eficacitate;

(iii) tratament termic în profunzime la o temperaturà de cel puǛin 80 °C,

urmat de un test de eficacitate;

(iv) numai în cazul animalelor care nu fac parte din Suidae Ǚi Tayasn
suidae: modificarea pH-ului la valoarea 5 timp de douà ore, urmatÃ
de un test de eficacitate;

(b) în cazul produselor din sânge care nu sunt tratate conform punctului (a),
produsele trebuie sà provinà dintr-o Ǜarà terǛà sau regiune:

(i) unde nu s-a înregistrat niciun caz de pestà bovinÃ, pestà a rumegÃ൘
toarelor mici sau febrà a VÃii de Rift pentru o perioadà de cel puǛin
12 luni Ǚi unde, de cel puǛin 12 luni, nu s-a practicat vaccinarea
împotriva bolilor respective.

(ii) unde nu s-a înregistrat niciun caz de febrà aftoasà pentru o perioadÃ
de cel puǛin 12 luni Ǚi

— unde, de cel puǛin 12 luni, nu s-a practicat vaccinarea împotriva

bolii respective, sau
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 159

ॽB
— unde programele de vaccinare a rumegÃtoarelor domestice
împotriva febrei aftoase se deruleazà Ǚi se controleazà în mod
oficial pentru o perioadà de cel puǛin 12 luni; în acest caz, în
urma controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva
97/78/CE Ǚi în conformitate cu cerinǛele menǛionate la
articolul 8 alineatul (4) din directiva respectivÃ, produsele
trebuie sà fie transportate direct la unitatea înregistratà sau la
instalaǛia de destinaǛie Ǚi trebuie sà se ia toate mÃsurile de
precauǛie, inclusiv de eliminare în siguranǛÃ a deǙeurilor, a
materialului neutilizat sau în surplus, pentru a evita riscul
rÃspândirii bolilor la animale sau oameni.

3.2. În cazul animalelor care nu fac parte din Suidae Ǚi Tayassuidae, pe lângÃ
punctul 3.1 litera (b) subpunctele (i) Ǚi (ii) trebuie sà se respecte una din
urmÃtoarele condiǛii:

(a) în Ǜara terǛÃ sau în regiunea de origine nu s-a înregistrat, în ultimele 12

luni, niciun caz de stomatità veziculoasà Ǚi boala limbii albastre
(inclusiv prezenǛa de animale seropozitive) Ǚi, de cel puǛin 12 luni, nu
s-a practicat vaccinarea speciilor receptive la bolile respective;

(b) în urma controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva 97/78/CE

Ǚi în conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8 alineatul (4) din
directiva respectivÃ, produsele trebuie sà fie transportate direct la
instalaǛia de destinaǛie Ǚi trebuie sà se ia toate mÃsurile de precauǛie,
inclusiv de eliminare în siguranǛÃ a deǙeurilor, a materialului neutilizat
sau în surplus, pentru a evita riscul rÃspândirii bolilor la animale sau
oameni.

3.3. Pe lângà punctul 3.1 litera (b) subpunctele (i) Ǚi (ii), în cazul animalelor din
familiile Suidae Ǚi Tayassuidae din Ǜara terǛÃ sau în regiunea de origine, nu
s-a înregistrat, în ultimele 12 luni, niciun caz de boalà veziculoasà a
porcului, pestà porcinà clasicà Ǚi pestà porcinà africanÃ, nu s-a practicat
vaccinarea împotriva bolilor respective, de cel puǛin 12 luni Ǚi se respectÃ
una din urmÃtoarele condiǛii:

(a) în Ǜara sau în regiunea de origine nu s-a înregistrat, în ultimele 12 luni,

niciun caz de stomatità veziculoasà (inclusiv prezenǛa de animale sero൘
pozitive) Ǚi, de cel puǛin 12 luni, nu s-a practicat vaccinarea speciilor
receptive la boala respectivÃ;

(b) în urma controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva 97/78/CE

Ǚi în conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8 alineatul (4) din
directiva respectivÃ, produsele trebuie sà fie transportate direct la
unitatea înregistratà sau la instalaǛia de destinaǛie Ǚi trebuie sà se ia
toate mÃsurile de precauǛie, inclusiv de eliminare în siguranǛÃ a
deǙeurilor, a materialului neutilizat sau în surplus, pentru a evita riscul
rÃspândirii bolilor la animale sau oameni.

4. În cazul produselor din sânge pentru producǛia de produse derivate destinate

utilizÃrilor în afara lanǛului alimentar animal pentru animalele de fermà care
provin de la pÃsÃri de crescÃtorie Ǚi alte specii aviare, acestea trebuie sÃ
respecte urmÃtoarele condiǛii de la litera (a) sau (b):

(a) Produsele trebuie sà fi fost supuse unuia dintre urmÃtoarele tratamente,

garantând absenǛa agenǛilor patogeni ai bolilor menǛionate la litera (b):

(i) tratament termic la o temperaturà de 65 °C timp de cel puǛin trei

ore, urmat de un test de eficacitate;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 160

ॽB
(ii) iradiere la 25 kGy cu raze gamma, urmatà de un test de eficacitate;

(iii) tratament termic în profunzime la o temperaturà de cel puǛin 70 °C,

urmat de un test de eficacitate;

(b) în cazul produselor din sânge care nu sunt tratate conform literei (a),
produsele trebuie sà provinà dintr-o Ǜarà terǛà sau regiune:

(i) care a fost indemnà de boala de Newcastle Ǚi de gripa aviarà înalt

patogenÃ, astfel cum sunt incluse în Codul de SÃnÃtate al
Animalelor Terestre al OIE, ediǛia din 2010;

(ii) în care, în ultimele 12 luni, nu s-a efectuat vaccinarea împotriva

gripei aviare;

(iii) în care pÃsÃrile de crescÃtorie sau alte specii aviare de la care

provin produsele nu au fost vaccinate împotriva bolii de
Newcastle cu vaccinuri preparate dintr-o tulpinà dominantà a
virusului bolii de Newcastle, care aratà un indice de patogenicitate
mai ridicat decât tulpinile lentogene ale virusului.

Secǜiunea 3

Importuri de sânge ǚi produse din sânge de ecvidee

UrmÃtoarele cerinǛe se aplicà importurilor de sânge Ǚi produse din sânge de
ecvidee:

ॽM4
1. Sângele trebuie sà respecte condiǛiile menǛionate în anexa XIII capitolul IV
punctul 1 litera (a) Ǚi trebuie sà fie recoltat sub supraveghere veterinarÃ:

(a) în abatoare:

(i) autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004; sau

(ii) autorizate Ǚi supravegheate de cÃtre autoritatea competentà a ǛÃrii în

care s-a efectuat recoltarea; sau

(b) de la ecvidee vii, în unitÃǛi autorizate Ǚi cÃrora le-a fost alocat un numÃr
de autorizare veterinarà Ǚi supravegheate de autoritatea competentà a ǛÃrii
în care s-a efectuat recoltarea, pentru recoltarea de sânge de la ecvidee în
vederea fabricÃrii de produse din sânge destinate altor utilizÃri decât
hrÃnirea animalelor.

ॽB
2. Produsele din sânge trebuie sà respecte condiǛiile stabilite în anexa XIII
capitolul IV punctul 2.

În plus, produsele din sânge menǛionate în anexa XIII capitolul IV punctul 2

litera (b) subpunctul (i) trebuie sà fie fabricate din sânge recoltat de la
ecvidee care au fost Ǜinute sub supraveghere veterinarà timp de cel puǛin
trei luni – sau de la naǙtere dacà au vârsta mai micà de trei ani – înainte de
data recoltÃrii în exploataǛii din Ǜara terǛÃ unde s-a efectuat recoltarea, care, în
perioada respectivà Ǚi în cursul perioadei în care s-a efectuat recoltarea, a fost
indemnà de:

(a) pestà cabalinà africanà în conformitate cu articolul 5 primul paragraf

alineatul (2) din Directiva 2009/156/CE;

(b) encefalomielità ecvinà venezueleanà timp de cel puǛin doi ani;

 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 161

ॽB
(c) morvÃ:

(i) timp de trei ani; sau

(ii) timp de Ǚase luni, în cazul în care animalele nu au prezentat niciun

semn clinic de morvà (Burkholderia mallei) la inspecǛia post-mortem
efectuatà în abatorul menǛionat la punctul (1) litera (a), incluzând o
examinare atentà a membranelor mucoase din trahee, laringe, cavitÃǛi
nazale Ǚi sinusuri cu ramificaǛiile lor, dupà secǛionarea capului în
planul median Ǚi excizarea septului nazal;

ॽM4
(d) în cazul produselor din sânge altele decât serul Ǚi plasma, stomatita
veziculoasà pentru o perioadà de cel puǛin Ǚase luni.

ॽB
3. Produsele din sânge trebuie sà provinà de la o unitate sau instalaǛie care a
fost autorizatà sau înregistratà de autoritatea competentà a ǛÃrii terǛe.

4. Sângele Ǚi produsele din sânge sunt ambalate Ǚi etichetate în conformitate cu

anexa XIII capitolul IV punctul 3.

Secǜiunea 4

Importuri de piei de ungulate

UrmÃtoarele cerinǛe se aplicà importurilor de piei de ungulate:

1. Pieile proaspete sau refrigerate pot fi importate în cazul în care:

(a) provin dintr-o Ǜarà terǛà menǛionatà în coloana aplicabilà din tabelul 2
rândul 4 prevÃzut în secǛiunea 1 care, în funcǛie de specia în cauzÃ:

(i) pentru o perioadà de cel puǛin 12 luni înaintea expedierii, a fost

indemnà de urmÃtoarele boli:

— pesta porcinà clasicÃ,

— pesta porcinà africanà Ǚi

— pesta bovinÃ; Ǚi

(ii) a fost indemnà de febrà aftoasà pentru o perioadà de cel puǛin 12 luni
înainte de data expedierii Ǚi în care, pentru o perioadà de cel puǛin 12
luni înainte de data expedierii, nu s-a practicat vaccinarea împotriva
bolii respective;

(b) au fost obǛinute de la:

(i) animale care au rÃmas pe teritoriul ǛÃrii terǛe de origine timp de cel
puǛin trei luni înainte de a fi sacrificate sau de la naǙtere, în cazul
animalelor cu o vârstà mai micà de trei luni;

(ii) în cazul pieilor de biungulate, animale care provin din exploataǛii în

care nu a existat niciun focar de febrà aftoasà în ultimele 30 de zile Ǚi
în jurul cÃrora, pe o razà de 10 km, nu a existat niciun caz de febrÃ
aftoasà timp de 30 de zile;

(iii) în cazul pieilor de porcine, animale care provin din exploataǛii în care
nu a existat niciun focar de boalà veziculoasà a porcului în ultimele
30 de zile sau de pestà porcinà clasicà sau africanà în ultimele 40 de
zile Ǚi în jurul cÃrora, pe o razà de 10 km, nu a existat niciun caz de
astfel de boli timp de 30 de zile; sau
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 162

ॽB
(iv) animale care au fost supuse inspecǛiei de sÃnÃtate ante-mortem la
abator pe parcursul celor 24 de ore anterioare sacrificÃrii Ǚi nu au
prezentat semne de febrà aftoasÃ, pestà bovinÃ, pestà porcinà clasicÃ,
pestà porcinà africanà sau boalà veziculoasà a porcului; Ǚi

(c) acestea au fost supuse tuturor mÃsurilor de precauǛie pentru a se evita

recontaminarea cu agenǛi patogeni.

2. Pieile tratate menǛionate în anexa XIII capitolul V punctul C.2 pot fi importate
fÃrà nicio restricǛie.

3. Alte piei tratate pot fi importate în cazul în care:

(a) provin fie:

(i) dintr-o Ǜarà terǛà sau, în caz de regionalizare în conformitate cu

legislaǛia Uniunii, dintr-o zonà a unei ǛÃri terǛe figurând pe lista
prevÃzutà la litera (a) din coloana „lista ǛÃrilor terǛe” din
secǛiunea 1 tabelul 2 rândul 5 de unde importurile de carne
proaspÃtà de la speciile în cauzà sunt autorizate Ǚi au fost tratate
astfel cum se specificà în anexa I punctul 28 literele (a), (b) Ǚi (c);

(ii) dintr-o Ǜarà terǛà care figureazà pe lista prevÃzutà în secǛiunea 1

tabelul 2 rândul 5 coloana aplicabilà litera (a) Ǚi au fost tratate
astfel cum se specificà în anexa I punctul 28 literele (c) sau (d); sau

(iii) de la ecvidee sau animale rumegÃtoare dintr-o Ǜarà terǛà menǛionatà în

lista din secǛiunea 1 tabelul 2 rândul 5 coloana „lista ǛÃrilor terǛe”
litera (b) Ǚi au fost tratate în conformitate cu anexa I punctul 28
literele (a), (b) Ǚi (c) Ǚi care dupà tratament au fost izolate timp de
cel puǛin 21 de zile Ǚi

(b) în cazul pieilor sÃrate transportate pe cale navalÃ, acestea au fost tratate în
conformitate cu anexa I punctul (28) literele (b) Ǚi (c) Ǚi au fost izolate
dupà tratament pe durata transportului timp de cel puǛin 14 zile în cazul
tratamentului menǛionat la punctul 28 litera (b) sau Ǚapte zile în cazul
tratamentului menǛionat la punctul 28 litera (c) înaintea importului, iar
certificatul de sÃnÃtate care însoǛeǙte transportul atestà acest tratament Ǚi
durata transportului.

4. Pieile proaspete, refrigerate sau tratate de ungulate trebuie sà fie importate în

recipiente, vehicule rutiere, vagoane de cale feratà sau baloturi sigilate sub
responsabilitatea autoritÃǛii competente din Ǜara terǛÃ din care sunt expediate.

Secǜiunea 5

Importuri de trofee de vânÄtoare ǚi alte preparate din animale

UrmÃtoarele cerinǛe se aplicà importurilor de trofee de vânÃtoare Ǚi a altor
preparate din animale:

1. Trofeele de vânÃtoare sau alte preparate din animale care respectà cerinǛele
menǛionate în anexa XIII capitolul VI punctele B Ǚi C.1 pot fi importate fÃrÃ
restricǛii.

2. Trofee de vânÃtoare tratate sau alte preparate de la pÃsÃri Ǚi ungulate, constând

exclusiv în oase, coarne, copite, gheare, coarne de cerb, dinǛi, piei din ǛÃri
terǛe pot fi importate dacà respectà cerinǛele specificate în anexa XIII capitolul
VI punctul C.1 litera (a) Ǚi punctul C.2 litera (a) subpunctele (i)-(ii) Ǚi litera
(b) subpunctele (i) Ǚi (ii).
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 163

ॽB
TotuǙi, în cazul pieilor sÃrate uscat sau sÃrate umed transportate cu nave,
pieile nu trebuie sà fie sÃrate cu 14 zile înainte de expediere, cu condiǛia ca
ele se fie sÃrate timp de 14 zile înainte de import.

3. Trofee de vânÃtoare sau alte preparate de la pÃsÃri Ǚi ungulate alcÃtuite din

pÃrǛi anatomice întregi care nu au fost tratate deloc pot fi importate în cazul în
care:

(a) provin de la animale originare dintr-o zonà care nu este supusà restricǛiilor
din cauza prezenǛei unei boli transmisibile grave la care sunt receptive
animalele din speciile în cauzÃ;

(b) au fost ambalate, fÃrà a intra în contact cu alte produse de origine animalÃ
care le-ar putea contamina, în ambalaje individuale, transparente Ǚi
închise, pentru a evita orice contaminare ulterioarÃ.

Secǜiunea 6

Importuri de pene ǚi pÄrǜi de pene ǚi puf tratate

Pene Ǚi pÃrǛi de pene Ǚi puf tratate pot fi importate în cazul în care:

(a) sunt pene decorative tratate, pene tratate transportate de cÃlÃtori pentru uz
personal sau transporturi de pene sau puf tratate trimise unor persoane fizice
în scopuri neindustriale; sau

(b) sunt însoǛite de un document comercial în care se precizeazà cà penele Ǚi

pÃrǛile de pene sau puful au fost tratate cu un curent de abur sau prin altÃ
metodà care asigurà eliminarea tuturor riscurilor inacceptabile Ǚi sunt bine
ambalate Ǚi uscate; Ǚi

(c) cu excepǛia cazului în care documentul comercial atestà cà au fost spÃlate

industrial Ǚi tratate cu abur fierbinte la o temperaturà de 100 °C timp de cel
puǛin 30 de minute, acestea sunt trimise unei unitÃǛi sau instalaǛii înregistrate
pentru un astfel de tratament.

Secǜiunea 7

Importuri de oase ǚi produse din oase (cu excepǜia fÄinii de oase), coarne ǚi
produse din coarne (cu excepǜia fÄinii de coarne) ǚi copite ǚi produse din
copite (cu excepǜia fÄinii de copite) destinate utilizÄrii în alte scopuri decât ca
materii prime furajere, îngrÄǚÄminte organice sau amelioratori de sol
1. Oase Ǚi produse din oase (cu excepǛia fÃinii de oase), coarne Ǚi produse din
coarne (cu excepǛia fÃinii de coarne) Ǚi copite Ǚi produse din copite (cu
excepǛia fÃinii de copite) pot fi importate pentru fabricarea de produse
derivate destinate utilizÃrilor în afara lanǛului alimentar animal în cazul în
care:

(a) produsele sunt deshidratate înainte de exportul cÃtre Uniune Ǚi nu sunt

refrigerate sau congelate;

ॽM9
(b) produsele sunt expediate din Ǜara terǛÃ de origine direct la un punct de
inspecǛie la frontierà de intrare în Uniune Ǚi nu sunt transbordate într-un
alt port sau loc din exteriorul Uniunii;

ॽB
(c) dupà verificarea documentelor, prevÃzutà de Directiva 97/78/CE,
produsele sunt transportate direct la unitatea sau la instalaǛia de destinaǛie
înregistratÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 164

ॽB
2. Fiecare transport trebuie sà fie însoǛit de un document comercial Ǚtampilat de
autoritatea competentà care supravegheazà unitatea de origine, care sÃ
cuprindà urmÃtoarele informaǛii:

(a) Ǜara terǛÃ de origine;

(b) denumirea unitÃǛii sau a instalaǛiei de producǛie;

(c) tipul produsului (os deshidratat/produse din os deshidratat/coarne

deshidratate/produse din coarne deshidratate/copite deshidratate/produse
din copite deshidratate) Ǚi

(d) confirmarea faptului cà produsul a fost:

(i) obǛinut de la animale sÃnÃtoase sacrificate într-un abator;

(ii) deshidratat timp de 42 de zile la o temperaturà medie de cel puǛin

20°;

(iii) încÃlzit timp de o orà la o temperaturà internà de cel puǛin 80 °C

înainte de deshidratare;

(iv) calcinat timp de o orà la o temperaturà internà de cel puǛin 800 °C

înainte de deshidratare;

(v) supus unui proces de acidificare astfel încât pH-ul sà fie menǛinut la
o valoare mai micà de 6 timp de cel puǛin o orà înainte de deshi൘
dratare Ǚi

nu este destinat, în nicio etapÃ, folosirii ca hranÃ, materii prime furajere,

îngrÃǙÃminte organice sau amelioratori de sol.

3. La expedierea cÃtre Uniune, materialul trebuie sà fie închis în recipiente sau

vehicule sigilate sau transportate în vrac cu nave.

În cazul în care se transportà în recipiente, recipientele Ǚi, în toate cazurile,

toate documentele însoǛitoare trebuie sà poarte numele Ǚi adresa unitÃǛii sau
instalaǛiei de destinaǛie înregistrate.

4. În urma controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva 97/78/CE Ǚi în

conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8 alineatul (4) din directiva
respectivÃ, materialul trebuie sà fie transportat direct la unitatea înregistratÃ
sau la instalaǛia de destinaǛie.

Secǜiunea 8

Importuri de subproduse de origine animalÄ pentru fabricarea de hranÄ

pentru animalele de blanÄ, hranÄ pentru animalele de companie, alta
decât hrana neprelucratÄ pentru animalele de companie ǚi de produse
derivate destinate utilizÄrii în afara lanǜului alimentar animal pentru
animalele de fermÄ
Subprodusele de origine animalà destinate fabricÃrii de hranà pentru animalele de
blanÃ, hranà pentru animalele de companie, alta decât hrana neprelucratà pentru
animalele de companie Ǚi produsele derivate destinate utilizÃrii în afara lanǛului
alimentar animal pentru animalele de fermà pot fi importate în cazul în care:

1. subprodusele de origine animalà au fost congelate în instalaǛia de origine sau

au fost conservate în conformitate cu legislaǛia Uniunii, astfel încât sà se
evite alterarea lor între data expedierii Ǚi data livrÃrii la unitatea sau
instalaǛia de destinaǛie;

2. subprodusele de origine animalà au fost supuse tuturor mÃsurilor de

precauǛie în vederea evitÃrii contaminÃrii cu agenǛi patogeni;

3. subprodusele de origine animalà au fost ambalate în ambalaje noi pentru a

preveni orice scurgere sau în ambalaje care au fost curÃǛate Ǚi dezinfectate
înainte de utilizare;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 165

ॽB
4. în urma controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva 97/78/CE Ǚi în
conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8 alineatul (4) din directiva
respectivÃ, subprodusele de origine animalà trebuie sà fie transportate direct la:

(a) o instalaǛie de producere a hranei pentru animale de companie sau la o

unitate sau instalaǛie înregistratà de destinaǛie care a oferit garanǛii cÃ
subprodusele de origine animalà vor fi utilizate doar în scopul fabricÃrii
produselor pentru care a fost înregistratà sau autorizatÃ, dupà caz,
conform precizÃrilor autoritÃǛii competente – dacà acestea sunt
necesare – Ǚi nu pÃrÃsesc unitatea sau instalaǛia fÃrà sà fi fost tratate,
decât cu scopul de a fi eliminate direct;

(b) o unitate sau instalaǛie care a fost autorizatà în conformitate cu

articolul 24 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(c) un utilizator înregistrat sau un centru de colectare înregistrat care a

furnizat garanǛii conform cÃrora subprodusele de origine animalÃ
urmeazà sà fie utilizate exclusiv în scopuri autorizate, conform preci൘
zÃrilor autoritÃǛii competente – dacà acestea sunt necesare; sau

(d) o unitate sau instalaǛie care a fost autorizatà în conformitate cu

articolul 24 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009; Ǚi

5.1. în cazul materiei prime pentru producǛia de hranà pentru animale de

companie menǛionatà la articolul 35 litera (a) punctul (ii) din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, materia primÃ:

(a) se marcheazà într-o Ǜarà terǛÃ, înainte de intrarea în Uniune, cu o cruce

de mangal lichefiat sau de cÃrbune activ, pe fiecare faǛà exterioarà a
fiecÃrui bloc congelat sau, atunci când materia primà este transportatà în
paleǛi care nu sunt împÃrǛiǛi în transporturi separate în timpul trans൘
portului la instalaǛia de producere a hranei pentru animale de
companie de destinaǛie, pe fiecare parte externà a fiecÃrui palet, astfel
încât marcajul sà acopere cel puǛin 70 % din lungimea diagonalei laturii
blocului congelat Ǚi sà aibà o lÃǛime de cel puǛin 10 cm;

(b) în cazul materialelor necongelate, sà fie marcate în Ǜara terǛà înainte de

intrarea în Uniune, prin vaporizare cu mangal lichefiat sau prin aplicarea
unui praf de mangal astfel încât mangalul sà fie foarte vizibil pe
suprafaǛa materialului;

(c) sà fie transportate direct cÃtre:

(i) instalaǛia de producere a hranei pentru animale de companie de

destinaǛie, conform punctului 4 litera (a); sau

(ii) o unitate sau instalaǛie de destinaǛie care a fost autorizatà în confor൘

mitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, în conformitate cu punctul 4 litera (b) din
secǛiunea în cauzà Ǚi de acolo este transportatà direct cÃtre instalaǛia
de producere a hranei pentru animale de companie menǛionatà la
litera (i), cu condiǛia ca instalaǛia de destinaǛie:

— sà trateze exclusiv materialele prevÃzute la prezentul punct 5.1.

sau

— sà trateze exclusiv materialele destinate unei instalaǛii

producÃtoare de hranà pentru animale de companie prevÃzutÃ
la punctul (i); Ǚi

(d) sà fie manipulate astfel încât marcajul prevÃzut la literele (a) Ǚi (b) sà nu
fie îndepÃrtat decât în instalaǛia de producere a hranei pentru animale de
companie de destinaǛie, chiar înainte ca materialul sà fie utilizat pentru
fabricarea de hranà pentru animale de companie, în conformitate cu
condiǛiile aplicabile hranei pentru animalele de companie fabricate din
material de categoria 3 prevÃzut în anexa XIII capitolul II;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 166

ॽB
5.2. în cazul în care transporturile fabricate din materie primà care a fost tratatÃ
astfel cum se menǛioneazà la punctul 5.1 de mai sus sau din materie primÃ
netratatÃ, toate materiile prime din transport au fost marcate în conformitate
cu punctul 5.1 literele (a) Ǚi (b) de mai sus;

5.3. marcajul prevÃzut la punctul 5.1. literele (a) Ǚi (b) Ǚi la punctul 5.2 rÃmâne
vizibil de la expediere pânà la livrarea cÃtre instalaǛia de producere a hranei
pentru animale de companie de destinaǛie;

6. În instalaǛia de producere a hranei pentru animale de companie de destinaǛie,

materiile prime pentru producǛia de hranà pentru animale de companie
menǛionate la articolul 35 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 sunt depozitate înainte de producǛie, utilizate Ǚi eliminate
respectând condiǛiile autorizate de autoritatea competentÃ, permiǛând real൘
izarea controalelor oficiale privind cantitatea de materii prime primite,
utilizate pentru producǛie Ǚi eliminate, dupà caz.

Autoritatea competentà poate autoriza operatorul instalaǛiei de producere a

hranei pentru animale de companie sà depoziteze astfel de materiale
împreunà cu materialele de categoria 3.

Secǜiunea 9

Importuri de grÄsimi topite destinate anumitor scopuri în afara lanǜului

alimentar animal al animalelor de fermÄ
GrÃsimile topite care nu sunt destinate producǛiei de hranà pentru animalele de
fermÃ, fabricÃrii de produse cosmetice, medicamente sau dispozitive medicale pot
fi importate, cu condiǛia:

(a) sà fie derivate din:

ॽM4
(i) în cazul materialelor destinate pentru producerea de biomotorinà sau
produse oleochimice, subprodusele de origine animalà menǛionate la
articolele 8, 9 Ǚi 10 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

ॽB
(ii) în cazul materiilor prime destinate producǛiei de îngrÃǙÃminte organice
sau de amelioratori de sol, materialele de categoria 2 menǛionate la
articolul 9 literele (c), (d) Ǚi (f) punctul (i) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 sau materiale din categoria 3, altele decât materialele
menǛionate la articolul 10 literele (c) Ǚi (p) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009;

ॽM1
(iii) în cazul materialelor destinate producerii de combustibili regenerabili
menǛionaǛi în anexa IV capitolul IV secǛiunea 2 punctul J la prezentul
regulament, materiale de categoria 2 menǛionate la articolul 9 din
Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi materiale de categoria 3 menǛionate
la articolul 10 din regulamentul respectiv;

(iv) în cazul altor materiale, materiale de categoria 1 menǛionate la

articolul 8 literele (b), (c) Ǚi (d) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, materiale de categoria 2 menǛionate la articolul 9
literele (c), (d) Ǚi litera (f) punctul (i) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 sau materiale de categoria 3, altele decât materialele
menǛionate la articolul 10 literele (c) Ǚi (p) din regulamentul respectiv;

ॽB
(b) sà fi fost prelucrate prin metoda de prelucrare 1 (sterilizare sub presiune) sau
în conformitate cu una dintre celelalte metode de prelucrare menǛionate în
anexa IV capitolul III;

(c) în cazul grÃsimii obǛinute de la rumegÃtoare sà se fi îndepÃrtat impuritÃǛile

insolubile de peste 0,15 % în greutate;
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 167

ॽB
(d) sà fi fost marcate înainte de expedierea în Uniunea EuropeanÃ, astfel încât sÃ
fie atinsà concentraǛia minimà de GTH menǛionatà în anexa VIII capitolul V
punctul (1) litera (b).

(e) ca în urma controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva 97/78/CE Ǚi

în conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8 alineatul (4) din
directiva respectivÃ, grÃsimile topite sunt transportate direct la unitatea înreg൘
istratà sau la instalaǛia de destinaǛie, în condiǛii care sà împiedice contami൘
narea; Ǚi

(f) sà se aplice etichete pe ambalaj sau pe recipient indicând „NU ESTE

DESTINAT CONSUMULUI UMAN SAU ANIMAL”.

Secǜiunea 10

Importuri de derivaǜi de grÄsime

1. DerivaǛii de grÃsime pot fi importaǛi în cazul în care certificatul de sÃnÃtate
care însoǛeǙte transportul certificà faptul cÃ:

(a) derivaǛii de grÃsime provin din materiale de categoria 1, 2 sau 3;

(b) în cazul derivaǛilor de grÃsime care provin din materiale de categoria 2,

produsele:

(i) au fost fabricate conform unei metode care respectà cel puǛin stan൘
dardele unuia dintre procesele prevÃzute în anexa XIII capitolul XI
punctul 1; Ǚi

(ii) vor fi utilizate exclusiv în îngrÃǙÃminte organice, în produse de

ameliorare a solului sau alte utilizÃri în afara lanǛului alimentar
animal pentru animalele de fermÃ, altele decât produsele cosmetice,
produsele farmaceutice Ǚi dispozitivele medicale.

(c) în cazul derivaǛilor de grÃsime fabricaǛi din materiale de categoria 1,

produsele nu trebuie sà fie utilizate în îngrÃǙÃminte organice Ǚi ameli൘
oratori de sol, produse cosmetice, produse farmaceutice Ǚi dispozitive
medicale; totuǙi, acestea pot fi utilizate pentru alte scopuri în afara
lanǛului alimentar animal pentru animalele de fermÃ.

2. Certificatul de sÃnÃtate menǛionat la punctul 1 trebuie sà fie prezentat

autoritÃǛii competente la punctul de control la frontierà de primà intrare a
bunurilor în Uniune Ǚi, în continuare, un exemplar trebuie sà însoǛeascÃ
transportul pânà la sosirea acestuia la instalaǛia de destinaǛie.

3. În urma controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva 97/78/CE Ǚi în

conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8 alineatul (4) din directiva
respectivÃ, derivaǛii de grÃsime sunt transportaǛi direct la unitatea înregistratÃ
sau la instalaǛia de destinaǛie.

Secǜiunea 11

Importuri de fotogelatinÄ
1. Gelatina care a fost fabricatà din materiale care conǛin coloanà vertebralà de
bovine compusà din materiale de categoria 1 în conformitate cu articolul 8
litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi care este destinatà utilizÃrii
în industria fotograficà (fotogelatina) poate fi importatÃ, cu condiǛia ca
aceasta:

(a) sà provinà de la una dintre instalaǛiile de origine indicate în tabelul 3;

(b) sà fi fost produsà în conformitate cu punctul 6;

(c) sà fie importatà printr-unul dintre punctele de control la frontierà de

primà intrare în Uniune indicate în tabelul 3; Ǚi

(d) sà fie destinatà producǛiei într-o fabricà autorizatà din industria foto൘
graficà menǛionatà în tabelul 3.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 168

ॽB
Tabelul 3

Importuri de fotogelatinÄ

Punct de control la
Statul membru de Fabrici autorizate din
ǚara terǛà de origine InstalaǛii de provenienǛà frontierà de primà intrare
destinaǛie industria fotograficÃ
în Uniune

Japonia Nitta Gelatin Inc., ǚÃrile de Jos Rotterdam FujifilmEurope,

2-22 Futamata Oudenstaart 1,
Yao-City, Osaka 5047 TK Tilburg,
581-0024 Japonia ǚÃrile de Jos

Jellie Co. Ltd-

7-1, Wakabayashi
2-Chome,
Wakabayashi-ku,
Sendai-City;
Miyagi,
982 Japonia

NIPPI Inc. Gelatine

Division
1 Yumizawa-Cho
Fujinomiya City
Shizuoka
418-0073 Japonia

Nitta Gelatin Inc., Regatul Unit Liverpool Kodak Ltd.

2-22 Futamata Felixstowe Headstone Drive,
Yao-City, Osaka Heathrow Harrow, Middlesex,
581-0024 Japonia HA4 4TY,
Regatul Unit

Republica Cehà Hamburg FOMA Bohemia,

spol. SRO
Jana Krušinky
1604
501 04 Hradec
Králove,
Republica CehÃ

Statele Unite Eastman Gelatine Regatul Unit Liverpool Kodak Ltd.

Corporation, Felixstowe Headstone Drive,
227 Washington Heathrow Harrow, Middlesex,
Street, HA4 4TY,
Peabody, Regatul Unit
MA, 01960 SUA
Republica Cehà Hamburg FOMA Bohemia spol.
Gelita North SRO
America, Jana Krušinky
2445 Port Neal 1604
Industrial Road 501 04 Hradec
Sergeant Bluff, Králove,
Iowa, 51054 SUA Republica CehÃ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 169

ॽB
2. Din momentul intrÃrii fotogelatinei pe teritoriul statului membru de desti൘
naǛie, ea nu este comercializatà între state membre, ci este utilizatà doar în
fabricile autorizate din industria fotograficà din acelaǙi stat membru de
destinaǛie Ǚi doar în scopul utilizÃrii în producǛia fotograficÃ.

3. În urma controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva 97/78/CE Ǚi în

conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8 alineatul (4) din directiva
respectivÃ, fotogelatina trebuie sà fie transportatà direct la fabrica autorizatÃ
din industria fotograficà de destinaǛie.

4. Transportul menǛionat la punctul 3 este efectuat în vehicule sau recipiente în

care fotogelatina este complet separatà de alte produse destinate alimentaǛiei
umane sau animale.

5. În fabrica autorizatà din industria fotograficà de destinaǛie, operatorul se

asigurà cà orice surplus, reziduu sau alt tip de deǙeu derivat din fotogelatinÃ
este:

(a) transportat în recipiente etanǙe care poartà eticheta „exclusiv pentru

eliminare” în vehicule în condiǛii de igienà satisfÃcÃtoare;

(b) eliminat în conformitate cu articolul 12 litera (a) punctul (i) din

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 sau exportat într-o Ǜarà terǛà de
origine în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1013/2006.

6. Fotogelatina este produsà în conformitate cu urmÃtoarele cerinǛe:

(a) Fotogelatina se produce doar în instalaǛii care nu produc gelatinà pentru

alimentaǛia umanà sau pentru hrana pentru animale destinatà expedierii în
Uniunea Europeanà Ǚi care sunt autorizate de autoritatea competentà din
Ǜara terǛÃ în cauzÃ.

(b) Fotogelatina este produsà printr-un proces care sà asigure cà materiile

prime sunt tratate prin metoda de prelucrare 1 (sterilizare sub presiune) în
conformitate cu anexa IV capitolul III sau fac obiectul unui tratament cu
acid sau substanǛe alcaline timp de cel puǛin douà zile, spÃlÃrii cu apà Ǚi;

(i) dupà tratamentul cu acid, este tratatà cu o soluǛie alcalinà pentru o

perioadà de cel puǛin 20 de zile; sau

(ii) dupà tratamentul cu acid, este tratatà cu o soluǛie de acid pentru un

interval de 10-12 ore;

în continuare, nivelul de pH trebuie modificat, iar materialul purificat

prin filtrare Ǚi sterilizare la o temperaturà de 138 °C-140 °C, timp de 4
secunde.

(c) Dupà ce a fost supusà procesului menǛionat la litera (b), fotogelatina

poate fi supusà unui proces de deshidratare Ǚi, dacà este necesar, unui
proces de pulverizare sau de laminare.

(d) Fotogelatina este împachetatà Ǚi ambalatà în ambalaje noi, depozitatà Ǚi

transportatà în recipiente închise ermetic, etanǙe Ǚi etichetate într-un
vehicul în condiǛii de igienà satisfÃcÃtoare.

În cazul în care se observà scurgeri, vehiculul Ǚi recipientele se curÃǛà în

profunzime Ǚi se inspecteazà înaintea reutilizÃrii.

(e) Pachetele Ǚi ambalajele care conǛin fotogelatinà trebuie sà poarte

menǛiunea „fotogelatinà fotograficà destinatà exclusiv industriei fotogra൘
fice”.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 170

ॽB
Secǜiunea 12

Importuri de coarne ǚi produse din coarne, cu excepǜia fÄinii de coarne, ǚi de

copite ǚi produse din copite, cu excepǜia fÄinii de copite, destinate producǜiei
de îngrÄǚÄminte organice sau de amelioratori de sol
Coarnele Ǚi produsele din coarne, cu excepǛia fÃinii de coarne, Ǚi copitele Ǚi
produsele din copite, cu excepǛia fÃinii de copite, destinate producǛiei de îngrÃ൘
ǙÃminte organice sau de amelioratori de sol, pot fi importate cu condiǛia:

1. sà fie produse conform anexei XIII capitolul XII; Ǚi

2. sà fie transportate, dupà efectuarea controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în

Directiva 97/78/CE Ǚi în conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8
alineatul (4) din directiva respectivÃ, direct cÃtre o unitate sau instalaǛie
autorizatà sau înregistratÃ.

CAPITOLUL III

NORME SPECIALE PRIVIND ANUMITE PROBE

Secǜiunea 1

Probe pentru cercetare ǚi diagnostic

Probele pentru cercetare Ǚi diagnostic Ǚi orice produse derivate din utilizarea
acestora, cu excepǛia cazurilor în care acestea sunt pÃstrate ca referinǛe sau reex൘
pediate cÃtre Ǜara terǛÃ de origine, se eliminÃ:

(a) ca deǙeuri prin incinerare;

(b) prin sterilizare sub presiune Ǚi eliminare ulterioarà sau utilizare în confor൘
mitate cu articolele 12 Ǚi 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; sau

(c) în conformitate cu anexa VI capitolul I secǛiunea 1 punctul 4 litera (b) în

cazul:

(i) cantitÃǛilor care nu depÃǙesc 2 000 ml; Ǚi

(ii) cu condiǛia ca probele sau produsele derivate sà fi fost produse în Ǚi

expediate din ǛÃri terǛe sau zone ale ǛÃrilor terǛe din care statele membre
autorizeazà importurile de carne proaspÃtà de animale domestice din
specia bovinà care sunt enumerate în anexa II partea I din
Regulamentul (UE) nr. 206/2010.

Secǜiunea 2

Probe comerciale
1. Autoritatea competentà poate autoriza importul Ǚi tranzitul de probe comer൘
ciale, cu condiǛia ca acestea:

(a) sà provinà din:

(i) ǛÃrile terǛe menǛionate în coloana „lista ǛÃrilor terǛe” din prezenta
anexà capitolul II secǛiunea 1 tabelul 2 rândul 14;

(ii) în cazul probelor comerciale care constau din lapte, produse pe bazÃ
de lapte sau produse derivate din lapte, din ǛÃrile terǛe autorizate
enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 605/2010;

(b) sà fie însoǛite de un certificat de sÃnÃtate astfel cum se menǛioneazà în

anexa XV capitolul 8; Ǚi
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 171

ॽB
(c) dupà efectuarea controalelor sanitar-veterinare prevÃzute în Directiva
97/78/CE Ǚi în conformitate cu cerinǛele menǛionate la articolul 8
alineatul (4) din directiva respectivÃ, sà fie transportate direct cÃtre una
din unitÃǛile sau instalaǛiile autorizate sau înregistrate indicate în
autorizaǛia autoritÃǛii competente.

2. Cu excepǛia cazului în care probele comerciale sunt pÃstrate ca referinǛÃ,

acestea:

(a) se eliminà sau se utilizeazà în conformitate cu articolele 12, 13 Ǚi 14 din

Regulamentul (CE) 1069/2009; sau

(b) se reexpediazà în Ǜara terǛà de origine.

3. În cazul în care probele comerciale sunt utilizate pentru testarea utilajelor,

testarea este efectuatÃ:

(a) cu echipament corespunzÃtor; sau

(b) cu echipament care este curÃǛat Ǚi dezinfectat înainte de utilizarea în alte

scopuri decât testarea.

În timpul transportului cÃtre unitatea sau instalaǛia autorizatà sau înregistratÃ,

probele comerciale trebuie sà fie ambalate în recipiente etanǙe.

Secǜiunea 3

Articole pentru expoziǜii

1. Importul Ǚi tranzitul articolelor pentru expoziǛii se desfÃǙoarà în conformitate
cu urmÃtoarele condiǛii:

(a) acestea provin din ǛÃrile terǛe menǛionate în capitolul II secǛiunea 1

tabelul 2 rândul 14 coloana „lista ǛÃrilor terǛe”;

(b) introducerea acestora a fost autorizatà în prealabil de cÃtre autoritatea

competentà a statului membru în care articolul de expoziǛie urmeazà sÃ
fie utilizat;

(c) dupà efectuarea controalelor sanitar-veterinare prevÃzute de Directiva

97/78/CE, articolele de expoziǛie sunt trimise direct cÃtre utilizatorul
autorizat.

2. Fiecare transport trebuie sà fie ambalat în ambalaje care sà împiedice orice

scurgere Ǚi trebuie sà fie însoǛit de un document comercial care specificÃ:

(a) descrierea materialului Ǚi specia animalà de la care provine;

(b) categoria materialului;

(c) cantitatea materialului;

(d) locul de expediere al materialului;

(e) numele Ǚi adresa expeditorului;

(f) numele Ǚi adresa destinatarului; Ǚi

(g) detalii care sà permità identificarea autorizaǛiei autoritÃǛii competente de

destinaǛie.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 172

ॽB
3. Dupà încheierea activitÃǛii expoziǛiei sau a activitÃǛii artistice, articolele
pentru expoziǛie:

(a) se reexpediazà în Ǜara terǛà de origine;

(b) se expediazà cÃtre alt stat membru sau Ǜarà terǛÃ, dacà o astfel de
expediere a fost autorizatà în prealabil de autoritatea competentà din
statul membru sau Ǜara terǛÃ de destinaǛie; sau

(c) se eliminà în conformitate cu articolele 12, 13 Ǚi 14 din

Regulamentul (CE) 1069/2009.

CAPITOLUL IV

CERINǛE SPECIFICE ÎN CAZUL ANUMITOR DEPLASÃRI ALE

SUBPRODUSELOR ANIMALE

Secǜiunea 1

Importuri de anumite materiale de categoria 1

Materialele menǛionate la articolul 26 pot fi importate în urmÃtoarele condiǛii:

1. Materialele importate prezintà o etichetà ataǙatà pe ambalaj, recipient sau

vehicul care indicà „Interzisà utilizarea în alimentaǛie, hrana animalelor, îngrÃ൘
ǙÃminte, produse cosmetice, medicamente Ǚi dispozitive medicale”.

2. Materialele sunt trimise direct unei unitÃǛi sau instalaǛii autorizate sau înreg൘
istrate pentru producǛia de produse derivate, altele decât produsele menǛionate
la punctul 1.

3. Materialul neutilizat sau în surplus se utilizeazà sau se eliminà în conformitate

cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Secǜiunea 2

Importuri de anumite materiale destinate altor scopuri decât hrana

animalelor de fermÄ
1. Autoritatea competentà poate autoriza importurile urmÃtoarelor materiale
destinate altor scopuri decât hrana animalelor de fermÃ, cu excepǛia celor
destinate pentru hrana animalelor de blanÃ, cu condiǛia sà nu existe niciun
risc inacceptabil de transmitere a bolilor transmisibile la om sau la animale:

(a) subproduse de origine animalà din animale acvatice Ǚi produse derivate

din animale acvatice;

(b) nevertebrate acvatice Ǚi produse derivate din nevertebrate acvatice;

(c) nevertebrate acvatice, incluzând oricare dintre formele lor de transformare,

cum ar fi larvele Ǚi produse derivate din larve;

(d) produsele provenite de la animalele menǛionate la literele (a), (b) Ǚi (c),

cum ar fi icrele de peǙte;

(e) materialele de categoria 3 care cuprind animale Ǚi pÃrǛi ale acestora din
ordinele zoologice Rodentia Ǚi Lagomorpha.

2. Importul transporturilor de materiale menǛionate la punctul 1 se desfÃǙoarà în

conformitate cu cerinǛele de certificare sanitar-veterinarà prevÃzute în legislaǛia
naǛionalÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 173

ॽM10

CAPITOLUL V

NORME PRIVIND EXPORTUL ANUMITOR PRODUSE DERIVATE

Norme aplicabile exporturilor de produse derivate enumerate mai jos, astfel cum
sunt menǛionate la articolul 25 alineatul (4):

Produse derivate Norme privind exportul

1 DejecǛii animaliere prelucrate Ǚi DejecǛiile animaliere prelucrate Ǚi

îngrÃǙÃminte organice, compost îngrÃǙÃmintele organice,
sau reziduuri de digestie compostul sau reziduurile de
provenite din prelucrarea gener൘ digestie provenite din prelucrarea
atoare de biogaz, care nu conǛin generatoare de biogaz, care nu
alte subproduse de origine conǛin alte subproduse de origine
animalà sau produse derivate animalà sau produse derivate
decât dejecǛii animaliere decât dejecǛii animaliere
prelucrate prelucrate trebuie sà îndeplineascÃ
cel puǛin condiǛiile prevÃzute la
literele (a), (b), (d) Ǚi (e) din
secǛiunea 2 a capitolului I din
anexa XI.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 174

ॽB
ANEXA XV

MODELE DE CERTIFICATE DE SÃNÃTATE

Modelele de certificate de sÃnÃtate din prezenta anexà se aplicà importurilor din ǛÃri terǛe Ǚi
tranzitului prin Uniunea Europeanà de subproduse de origine animalà Ǚi de produse derivate
menǛionate în modelele de certificate de sÃnÃtate respective.

Note

(a) Certificatele veterinare sunt întocmite
de Ǜara terǛÃ exportatoare pe baza
modelelor prevÃzute în prezenta
anexÃ, în conformitate cu modelul
corespunzÃtor subproduselor sau
produselor derivate de origine animalÃ
în cauzÃ. Ele conǛin, numerotate în
ordinea indicatà în model, certificatele
necesare pentru orice Ǜarà terǛà Ǚi, dacÃ
este cazul, garanǛiile suplimentare
cerute pentru Ǜara terǛÃ exportatoare
sau pentru o parte a acesteia.
(b) În cazul în care modelul de certificat
prevede cà anumite menǛiuni se
pÃstreazà dupà caz, menǛiunile care nu
sunt relevante pot fi tÃiate de cÃtre
medicul veterinar oficial responsabil
cu certificarea, acesta marcându-le cu
iniǛialele Ǚi Ǚtampila sa, sau pot fi
eliminate complet din certificat.
(c) Originalul fiecÃrui certificat este
compus dintr-o singurà foaie de
hârtie, faǛÃ-verso, sau, în cazul în care
nu este suficient, este prezentat astfel
încât toate foile de hârtie necesare sÃ
facà parte dintr-un tot integrat Ǚi indiv൘
izibil.
(d) Certificatul se întocmeǙte în cel puǛin
una dintre limbile oficiale ale statului
membru al UE în care se efectueazÃ
inspecǛia transportului la punctul de
control la frontierà Ǚi ale statului
membru al UE de destinaǛie. Cu toate
acestea, statele membre respective pot
autoriza Ǚi utilizarea altor limbi,
însoǛite, dacà este cazul, de o
traducere oficialÃ.
(e) În cazul în care la certificat se
anexeazà foi de hârtie suplimentare,
din raǛiuni legate de identificarea
elementelor transportului, aceste foi de
hârtie sunt considerate, de asemenea,
ca fÃcând parte din certificatul
original, prin aplicarea pe fiecare
foaie de hârtie a semnÃturii Ǚi a
Ǚtampilei medicului veterinar oficial
care face certificarea.
(f) Atunci când certificatul, inclusiv
tabelele suplimentare prevÃzute la
litera (e), conǛine mai mult de o
paginÃ, fiecare paginà trebuie sà fie
numerotatà în partea de jos a paginii
– (numÄrul paginii) din (numÄrul total
de pagini) –, iar numÃrul de cod al
certificatului acordat de autoritatea
competentà trebuie sà figureze în
partea de sus a paginii.
(g) Certificatul original se completeazà Ǚi
se semneazà de cÃtre un medic
veterinar oficial. De aceea, autoritÃǛile
competente ale ǛÃrii exportatoare
garanteazà aplicarea principiilor de
certificare echivalente cu cele stabilite
în Directiva 96/93/CE.
(h) SemnÃtura trebuie sà fie de culoare
diferità de cea a textului tipÃrit.
AceeaǙi regulà se aplicà Ǚi pentru alte
Ǚtampile, cu excepǛia celor în relief sau
filigranate.
(i) Certificatul original trebuie sà înso൘
Ǜeascà transportul pânà la punctul
comunitar de control la frontierÃ.
(j) În cazul în care certificatele de
sÃnÃtate sunt folosite pentru transpor൘
turile în tranzit, se va completa rubrica
nr. I.5 („Destinatar”) a certificatului de
sÃnÃtate relevant, cu numele Ǚi adresa
punctului de control la frontierà prin
care transportul urmeazà sà pÃrÃseascÃ
Uniunea EuropeanÃ.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 175

ॽB
CAPITOLUL 1
ॽM12
Certificat de sÄnÄtate
Pentru alte proteine animale prelucrate decât cele derivate din insecte de crescÄn
torie, care nu sunt destinate consumului uman, inclusiv alte amestecuri ǚi
produse decât hrana pentru animale de companie care conǜin astfel de
proteine, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 176

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 177

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 178

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 179

ॽM12
CAPITOLUL 1a

Certificat de sÄnÄtate
Pentru alte proteine animale prelucrate decât cele derivate din insecte de crescÄn
torie, care nu sunt destinate consumului uman, inclusiv alte amestecuri ǚi
produse decât hrana pentru animale de companie care conǜin astfel de
proteine, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 180

ॽM12
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 181

ॽM12
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 182

ॽM12
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 183

ॽM12
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 184

ॽM12
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 185

ॽB
CAPITOLUL 2(A)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru lapte, produse pe bazÄ de lapte ǚi produse derivate din lapte care nu sunt
destinate consumului uman destinate expedierii în sau tranzitului prin (2)
Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 186

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 187

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 188

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 189

ॽB
CAPITOLUL 2(B)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru colostru ǚi produse din colostru de bovine care nu sunt destinate
consumului uman destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea
EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 190

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 191

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 192

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 193

ॽB
CAPITOLUL 3(A)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru conservele de hranÄ pentru animale de companie destinate expedierii în
sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 194

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 195

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 196

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 197

ॽM4

CAPITOLUL 3(B)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru hrana pentru animale de companie prelucratÄ, alta decât conservele
de hranÄ pentru animale de companie, destinatÄ expedierii în sau tranzitului
prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 198

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 199

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 200

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 201

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 202

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 203

ॽB
CAPITOLUL 3(C)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru produse de ros pentru câini destinate expedierii în sau tranzitului prin (2)
Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 204

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 205

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 206

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 207

ॽM6

CAPITOLUL 3(D)

Certificat de sÄnÄtate

pentru hrana pentru animale de companie neprelucratÄ, destinatÄ vânzÄrii

directe, sau subprodusele de origine animalÄ utilizate în hrana pentru
animalele de blanÄ, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea
EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 208

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 209

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 210

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 211

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 212

ॽB
CAPITOLUL 3(E)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru subproduse aromatizante de origine animalÄ utilizate la fabricarea
hranei pentru animale de companie, destinate expedierii în sau tranzitului
prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 213

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 214

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 215

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 216

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 217

ॽM6

CAPITOLUL 3(F)

Certificat de sÄnÄtate

pentru subproduse de origine animalÄ (3) pentru producerea hranei pentru

animale de companie, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea
EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 218

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 219

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 220

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 221

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 222

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 223

ॽM4

CAPITOLUL 4(A)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru importurile de sânge ǚi produse din sânge de ecvidee pentru utilizarea în
afara lanǜului alimentar animal, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2)
Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 224

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 225

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 226

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 227

ॽM9

CAPITOLUL 4(B)

Certificat sanitar

Pentru produsele derivate din sânge care nu sunt destinate consumului uman,
care ar putea fi utilizate ca materiale în hrana animalelor ǚi care sunt destinate
expedierii în Uniunea EuropeanÄ sau tranzitului prin aceasta (2)
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 228

ॽM9
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 229

ॽM9
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 230

ॽM9
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 231

ॽM4

CAPITOLUL 4(C)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru produse din sânge netratate, cu excepǜia celor provenite de la ecvidee,
pentru fabricarea de produse derivate destinate utilizÄrilor în afara lanǜului
alimentar animal pentru animalele de fermÄ destinate expedierii în sau trann
zitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 232

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 233

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 234

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 235

ॽM4

CAPITOLUL 4(D)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru produse din sânge tratate, cu excepǜia celor provenite de la ecvidee,
pentru fabricarea de produse derivate destinate utilizÄrilor în afara lanǜului
alimentar animal pentru animalele de fermÄ, destinate expedierii în sau trann
zitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 236

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 237

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 238

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 239

ॽB
CAPITOLUL 5(A)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru piei proaspete sau refrigerate de ungulate, destinate expedierii în sau
tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 240

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 241

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 242

ॽB
CAPITOLUL 5(B)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru piei tratate de ungulate, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2)
Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 243

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 244

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 245

ॽB
CAPITOLUL 5(C)

Declaraǜie oficialÄ
Pentru pieile tratate de rumegÄtoare ǚi de ecvidee expedierii în sau tranzitului
prin (1) Uniunea EuropeanÄ ǚi care au fost izolate timp de 21 de zile sau care
urmeazÄ sÄ fie transportate timp de 21 de zile fÄrÄ întrerupere înainte de import
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 246

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 247

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 248

ॽM4

CAPITOLUL 6(A)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru trofeele de vânÄtoare tratate ǚi alte preparate de pÄsÄri ǚi ungulate,
constând numai în oase, coarne, copite, gheare, coarne de cerb, dinǜi, piei,
destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 249

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 250

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 251

ॽB
CAPITOLUL 6(B)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru trofee de vânÄtoare sau alte preparate de pÄsÄri ǚi ungulate tratate care
constau din pÄrǜi întregi care nu au fost tratate, destinate expedierii în sau
tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 252

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 253

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 254

ॽB
CAPITOLUL 7(A)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru pÄr de porc provenind din ǜÄri terǜe sau din regiuni ale acestora indemne
de pestÄ porcinÄ africanÄ, destinat expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea
EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 255

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 256

ॽB
CAPITOLUL 7(B)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru pÄr de porc provenind din ǜÄri terǜe sau din regiuni ale acestora care nu
sunt indemne de pestÄ porcinÄ africanÄ, destinat expedierii în sau tranzitului
prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 257

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 258

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 259

ॽM6

CAPITOLUL 8

Certificat de sÄnÄtate

pentru subproduse de origine animalÄ destinate utilizÄrii în afara lanǜului

alimentar animal sau ca probe comerciale (2), destinate expedierii în sau trann
zitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 260

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 261

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 262

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 263

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 264

ॽM6
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 265

ॽB
CAPITOLUL 9

Certificat de sÄnÄtate
Pentru uleiul de peǚte nedestinat consumului uman, care se utilizeazÄ ca materie
primÄ furajerÄ sau destinat utilizÄrilor în afara lanǜului alimentar animal
destinat expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 266

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 267

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 268

ॽB
CAPITOLUL 10(A)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru grÄsimile topite nedestinate consumului uman, utilizate ca materie primÄ
furajerÄ, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 269

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 270

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 271

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 272

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 273

ॽM4

CAPITOLUL 10(B)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru grÄsimile topite care nu sunt destinate consumului uman, utilizate pentru
anumite scopuri în afara lanǜului alimentar animal, destinate expedierii în sau
tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 274

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 275

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 276

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 277

ॽM4

CAPITOLUL 11

Certificat de sÄnÄtate
Pentru gelatinÄ ǚi colagen nedestinate consumului uman, utilizate ca materie
primÄ furajerÄ sau în afara lanǜului alimentar animal, destinate expedierii în
sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 278

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 279

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 280

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 281

ॽB
CAPITOLUL 12

Certificat de sÄnÄtate
Pentru proteine hidrolizate, fosfat dicalcic ǚi fosfat tricalcic nedestinate
consumului uman, utilizate ca materie primÄ furajerÄ sau în afara lanǜului
alimentar animal, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea
EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 282

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 283

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 284

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 285

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 286

ॽB
CAPITOLUL 13

Certificat de sÄnÄtate
Subproduse apicole destinate exclusiv utilizÄrii în apiculturÄ, destinate expedierii
în sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 287

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 288

ॽM4

CAPITOLUL 14(A)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru derivaǜii de grÄsime nedestinaǜi consumului uman, utilizaǜi în afara
lanǜului alimentar animal, destinaǜi expedierii în sau tranzitului prin (2)
Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 289

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 290

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 291

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 292

ॽB
CAPITOLUL 14(B)

Certificat de sÄnÄtate
Pentru derivaǜii de grÄsime nedestinaǜi consumului uman, utilizaǜi ca hranÄ
pentru animale sau în afara lanǜului alimentar animal, destinaǜi expedierii în
sau tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 293

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 294

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 295

ॽM4

CAPITOLUL 15

Certificat de sÄnÄtate
Pentru produsele din ouÄ care nu sunt destinate consumului uman, care ar putea
fi utilizate ca materie primÄ furajerÄ ǚi care sunt destinate expedierii în sau
tranzitului prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 296

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 297

ॽM4
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 298

ॽB
CAPITOLUL 16

Declaraǜie-tip
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 299

ॽB
CAPITOLUL 17

Certificat de sÄnÄtate
Pentru gunoi de grajd prelucrat ǚi produse derivate din gunoi de grajd prelucrat
ǚi guano de la lilieci, destinate expedierii în sau tranzitului prin (2) Uniunea
EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 300

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 301

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 302

ॽB
CAPITOLUL 18

Certificat de sÄnÄtate
Pentru coarne ǚi produse din coarne, exceptând fÄina din coarne, ǚi copite ǚi
produse din copite, exceptând fÄina din copite, destinate producǜiei de îngrÄn
ǚÄminte organice sau de amelioratori de sol destinaǜi expedierii în sau tranzitului
prin (2) Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 303

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 304

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 305

ॽB
CAPITOLUL 19

Certificat de sÄnÄtate
Pentru gelatinÄ nedestinatÄ consumului uman, utilizatÄ în industria fotograficÄ ǚi
care urmeazÄ sÄ fie expediatÄ cÄtre Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 306

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 307

ॽB
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 308

ॽM9

CAPITOLUL 20

Declaraǜie-tip

Declaraǜie pentru importul din ǜÄri terǜe ǚi pentru tranzitul prin Uniunea
EuropeanÄ a produselor intermediare care urmeazÄ sÄ fie utilizate în fabricarea
de medicamente, de medicamente de uz veterinar, de dispozitive medicale
destinate unor scopuri medicale ǚi veterinare, de dispozitive medicale implann
tabile active, de dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro destinate unor
scopuri medicale ǚi veterinare, de reactivi de laborator ǚi de produse cosmetice.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 309

ॽM9
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 310

ॽM9
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 311

ॽM9
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 312

ॽM9
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 313

ॽM2

CAPITOLUL 21

Declaraǜie tip

Declaraǜia importatorului de lânÄ ǚi de pÄr menǜionat la articolul 25

alineatul (2) litera (e) pentru importarea în Uniunea EuropeanÄ
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 314

ॽM2
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 315

ॽB
ANEXA XVI

CONTROALE OFICIALE

CAPITOLUL I

CONTROALE OFICIALE ÎN INSTALAǛIILE DE PRELUCRARE

Secǜiunea 1

Supravegherea producǜiei
1. Autoritatea competentà supravegheazà instalaǛiile de prelucrare pentru a
asigura respectarea cerinǛelor Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 Ǚi a
prezentului regulament.

În special, aceasta:

(a) verificÃ:

(i) starea generalà de igienà a incintelor, echipamentelor Ǚi a person൘

alului;

(ii) eficienǛa verificÃrilor proprii efectuate de operatorul instalaǛiei de

prelucrare, în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009; astfel de verificÃri includ o examinare a rezultatelor
verificÃrilor menǛionate Ǚi dacà este necesar, prelevarea de probe;

(iii) implementarea eficientà a procedurii scrise permanente bazatà pe

principiile HACCP în conformitate cu articolul 29 alineatul (1)
din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; astfel de verificÃri includ o
examinare a rezultatelor implementÃrii menǛionate Ǚi, dacà este
necesar, prelevarea de probe;

(iv) standardele produselor dupà prelucrare; analizele Ǚi testele trebuie

efectuate în conformitate cu metode recunoscute ǙtiinǛific, în special
cele prevÃzute de legislaǛia Uniunii sau, dacà acestea nu existÃ, cu
standardele internaǛionale recunoscute sau, în absenǛa acestora, cu
standardele naǛionale; Ǚi

(v) condiǛiile de depozitare;

(b) preleveazà orice probe necesare pentru testele de laborator; Ǚi

(c) efectueazà orice alte verificÃri pe care le considerà necesare în vederea

respectÃrii Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 Ǚi a prezentului regu൘
lament.

2. Pentru a putea sà ducà la îndeplinire responsabilitÃǛile sale în conformitate cu

punctul 1, autoritatea competentà trebuie sà aibà acces liber în orice moment
la toate componentele instalaǛiei de prelucrare Ǚi la toate evidenǛele, docu൘
mentele comerciale Ǚi certificatele de sÃnÃtate.

Secǜiunea 2

Proceduri de autorizare
1. Înainte de emiterea unei autorizaǛii pentru o instalaǛie de prelucrare, astfel
cum se prevede la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009, autoritatea competentà trebuie sà verifice dacà validarea insta൘
laǛiei de prelucrare a fost efectuatà de operator în conformitate cu urmÃtoarele
proceduri Ǚi indicatori:

(a) o descriere a procesului printr-o diagramà a fluxului de proces;

(b) o identificare a punctelor critice de control (CCP), inclusiv viteza de

prelucrare a materiilor prime pentru sistemele continue;

(c) respectarea cerinǛelor de prelucrare specifice stabilite în prezentul regu൘

lament; Ǚi
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 316

ॽB
(d) îndeplinirea urmÃtoarelor cerinǛe:

(i) dimensiunea particulelor pentru tratamentul discontinuu Ǚi continuu

sub presiune – definità în funcǛie de orificiul tocÃtorului Ǚi de dimen൘
siunea fantei nicovalei;

(ii) temperatura, presiunea, timpul de prelucrare Ǚi, în cazul sistemelor de

prelucrare continue, viteza de prelucrare a materiilor prime, conform
punctelor 2 Ǚi 3.

2. În cazul unui sistem de tratament discontinuu sub presiune:

(a) temperatura trebuie sà fie monitorizatà cu un termocuplu permanent Ǚi

trebuie sà fie înscrisà într-un grafic în funcǛie de timpul real;

(b) faza de presiune trebuie sà fie monitorizatà cu un manometru permanent;

presiunea trebuie înscrisà într-un grafic în funcǛie de timpul real;

(c) timpul de prelucrare trebuie indicat în diagramele timp/temperaturà Ǚi

timp/presiune.

Termocuplul Ǚi manometrul trebuie calibrate cel puǛin o datà pe an.

3. În cazul unui sistem de tratament continuu sub presiune:

(a) temperatura Ǚi presiunea trebuie monitorizate cu termocupluri sau cu un

detector de temperaturà cu infraroǙu, iar manometrele trebuie folosite în
anumite poziǛii definite în întregul sistem de prelucrare astfel încât
temperatura Ǚi presiunea sà respecte condiǛiile necesare în interiorul
întregului sistem continuu sau într-o secǛiune a acestuia; temperatura Ǚi
presiunea trebuie înscrise într-un grafic în funcǛie de timpul real;

(b) mÃsurÃtorile timpului de tranzitare minim în interiorul întregii secǛiuni

relevante din sistemul continuu în care temperatura Ǚi presiunea respectÃ
condiǛiile necesare trebuie sà fie transmise autoritÃǛilor competente,
folosindu-se markeri insolubili, cum ar fi dioxidul de mangan sau o
metodà care oferà garanǛii echivalente.

MÃsurÃtorile exacte Ǚi controlul vitezei de prelucrare a materiilor prime

sunt esenǛiale Ǚi trebuie sà fie mÃsurate pe parcursul testului de validare
faǛÃ de un CCP care poate fi monitorizat în mod continuu, precum:

(i) rotaǛiile Ǚurubului de avans pe minut (rpm);

(ii) curentul electric (amperi la un o anumità tensiune);

(iii) viteza de evaporare/condensare; sau

(iv) numÃrul de bÃtÃi ale pompei pe unitate de timp.

Toate echipamentele de mÃsurare Ǚi monitorizare trebuie sà fie calibrate

cel puǛin o datà pe an.

4. Autoritatea competentà trebuie sà repete procedurile de validare atunci când

considerà necesar Ǚi de fiecare datà când procesul suferà modificÃri
importante, cum ar fi modificarea structurii echipamentelor sau schimbarea
materiilor prime.

CAPITOLUL II

LISTELE UNITÃǛILOR, INSTALAǛIILOR ǙI OPERATORILOR

ÎNREGISTRAǛI ǙI AUTORIZAǛI
1. Accesul la listele unitÃǛilor, instalaǛiilor Ǚi operatorilor înregistraǛi Ǚi autorizaǛi

În vederea sprijinirii statelor membre în a pune la dispoziǛia celorlalte state

membre Ǚi a publicului listele actualizate cu unitÃǛile, instalaǛiile Ǚi operatorii
înregistraǛi Ǚi aprobaǛi, Comisia realizeazà un site internet care sà includÃ
legÃturile cÃtre site-urile internet naǛionale realizate de fiecare stat membru,
în conformitate cu punctul 2 litera (a).
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 317

ॽB
2. Formatul site-urilor internet naǛionale

(a) Fiecare stat membru furnizeazà Comisiei un link cÃtre un site internet
naǛional unic în care figureazà indexul cu listele tuturor unitÃǛilor, insta൘
laǛiilor Ǚi operatorilor înregistraǛi Ǚi autorizaǛi de pe teritoriul sÃu
(„index”).

(b) Fiecare index constà dintr-o paginÃ, prezentatà în una sau mai multe
limbi oficiale ale Uniunii.

3. Structura, inclusiv informaǛiile relevante Ǚi codurile, indexurilor urmeazÃ

specificaǛiile tehnice publicate de Comisie pe site-ul sÃu internet.

CAPITOLUL III

CERINǛE SPECIFICE PENTRU CONTROALELE OFICIALE

Secǜiunea 1

Controale oficiale privind marcarea produselor derivate

AutoritÃǛile competente efectueazà o verificare a performanǛelor sistemului de
monitorizare Ǚi înregistrare menǛionat la punctul 2 din capitolul V anexa VIII
la prezentul regulament, pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament
Ǚi pot, în cazul în care este necesar, sà cearà testarea probelor suplimentare în
conformitate cu metoda vizatà la acelaǙi punct al doilea paragraf.

Secǜiunea 2

Controale oficiale în instalaǜii de incinerare de capacitate micÄ

Autoritatea competentà inspecteazà o instalaǛie de incinerare de capacitate micÃ
pentru incinerarea materialelor cu risc specificat, cel puǛin o datà pe an, pentru a
monitoriza respectarea Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 Ǚi a prezentului regu൘
lament.

Secǜiunea 3

Controale oficiale în zone izolate

În cazul eliminÃrii subproduselor provenite din zone izolate, în conformitate cu
articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009,
autoritatea competentà asigurà monitorizarea periodicà a zonelor clasificate ca
zone izolate, pentru a garanta cà zonele respective Ǚi operaǛiunile de eliminare
sunt controlate în mod corespunzÃtor.

Secǜiunea 4

Controale oficiale în ferme înregistrate pentru hrÄnirea animalelor de blanÄ

1. Autoritatea competentà ia mÃsurile necesare pentru a controla:

(a) compoziǛia, prelucrarea Ǚi utilizarea corespunzÃtoare a hranei pentru

animale care conǛine fÃinà de carne Ǚi oase sau alte produse care au
fost prelucrate în conformitate cu metodele de prelucrare prevÃzute în
anexa IV capitolul III Ǚi care sunt obǛinute din cadavre sau pÃrǛi de
cadavre de animale din aceeaǙi specie.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 318

ॽB
(b) cà animalele sunt hrÃnite cu hrana pentru animale menǛionatà la litera (a)
inclusiv:

(i) supravegherea strictà a stÃrii de sÃnÃtate a animalelor respective; Ǚi

(ii) un sistem corespunzÃtor de supraveghere a EST prin eǙantionare Ǚi

analize de laborator regulate în vederea depistÃrii EST.

2. Probele menǛionate la punctul 1 litera (b) subpunctul (ii) includ probe

prelevate de la animale care prezintà simptome neurologice Ǚi de la
animale de reproducere mai mature.

Secǜiunea 5

Controale oficiale privind centrele de colectare

1. Autoritatea competentÃ:

(a) include centrele de colectare în lista alcÃtuità în conformitate cu

articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(b) atribuie un numÃr oficial fiecÃrui centru de colectare; Ǚi

(c) actualizeazà lista centrelor de colectare Ǚi o pune la dispoziǛia publicului

împreunà cu lista alcÃtuità în conformitate cu articolul 47 alineatul (1)
din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

2. Pentru a verifica respectarea prezentului regulament, autoritatea competentÃ

efectueazà controale oficiale la centrele de colectare.

ॽM4

Secǜiunea 6

Controale oficiale privind hrÄnirea animalelor sÄlbatice ǚi a anumitor

animale din grÄdinile zoologice cu materiale de categoria 1
Autoritatea competentà supravegheazà starea de sÃnÃtate a animalelor de fermÃ
din regiunea în care hrÃnirea este efectuatà astfel cum se specificà în secǛiunile 2,
3 Ǚi 4 din capitolul II din anexa VI Ǚi efectueazà o supraveghere corespunzÃtoare
a EST prin eǙantionare Ǚi analize de laborator în vederea depistÃrii EST.

Probele respective includ probe prelevate de la animale suspecte Ǚi de la animale

de reproducere mai mature.

ॽB

Secǜiunea 7

Controale oficiale privind aplicarea anumitor îngrÄǚÄminte organice ǚi

amelioratori de sol
Autoritatea competentà efectueazà controale de-a lungul întregului lanǛ de
producǛie Ǚi utilizare a îngrÃǙÃmintelor organice Ǚi amelioratorilor de sol supuǙi
restricǛiilor prevÃzute în capitolul II din anexa II.

Aceste controale includ verificÃri ale amestecului cu o componentà menǛionatà la

punctul 2 din secǛiunea 1 din capitolul II din anexa XI, iar verificÃrile efectuate
asupra stocurilor de produse existente în exploataǛie Ǚi evidenǛele Ǜinute în confor൘
mitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 Ǚi cu prezentul Regulament.

Secǜiunea 8

Controale oficiale privind fabrici autorizate din industria fotograficÄ

Autoritatea competentà efectueazà controale documentare în fabricile autorizate
din industria fotograficà menǛionate în tabelul 3 de la punctul 1 din secǛiunea 11
capitolul II din anexa XIV pe circuitul de aprovizionare dintre punctele de
control la frontierà de la prima intrare Ǚi fabrica autorizatà din industria foto൘
graficÃ, în scopul verificÃrii corespondenǛei cantitÃǛii produselor importate,
utilizate Ǚi eliminate.
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 319

ॽB
Secǜiunea 9

Controale oficiale privind anumite grÄsimi topite importate

Autoritatea competentà efectueazà controale documentare în unitÃǛile sau insta൘
laǛiile înregistrate care primesc grÃsimi topite care au fost importate în confor൘
mitate cu secǛiunea 9 capitolul II din anexa XIV pe circuitul de aprovizionare
dintre punctele de control la frontierà de la prima intrare Ǚi unitatea sau instalaǛia
înregistratÃ, în scopul verificÃrii corespondenǛei cantitÃǛii produselor importate,
utilizate Ǚi eliminate.
ॽM3

Secǜiunea 10

Format standard pentru cererile de anumite autorizÄri în cadrul

schimburilor comerciale din interiorul Uniunii
Operatorii transmit autoritÃǛii competente din statul membru de destinaǛie o cerere
de autorizare a expedierii subproduselor de origine animalà Ǚi a produselor
derivate menǛionate la articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009 în conformitate cu urmÃtorul format:
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 320

ॽM3
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 321

ॽM3
 02011R0142 — RO — 02.08.2017 — 012.001 — 322

ॽM9

Secǜiunea 11

Controale oficiale privind hidroliza cu eliminare ulterioarÄ

Autoritatea competentà efectueazà controale în locurile unde se utilizeazÃ
procedeul hidrolizei cu eliminare ulterioarà în conformitate cu partea B din
secǛiunea 2 a capitolului V din anexa IX.
În scopul asigurÃrii corespondenǛei dintre cantitÃǛile de materiale hidrolizate
expediate Ǚi eliminate, astfel de controale includ controale documentare:
(a) ale cantitÃǛii de materiale hidrolizate în locul respectiv;
(b) în unitÃǛile sau în fabricile unde materialele hidrolizate sunt eliminate.
Controalele trebuie efectuate în mod regulat, pe baza unei analize a riscurilor.
În cursul primelor douÃsprezece luni de operare, se efectueazà o vizità de control
la locul în care se aflà un recipient destinat hidrolizei de fiecare datà când
materialul hidrolizat este colectat din recipient.
Dupà primele douÃsprezece luni de operare, se efectueazà o vizità de control la
astfel de locuri de fiecare datà când recipientul este golit Ǚi verificat în vederea
constatÃrii absenǛei coroziunii Ǚi a scurgerilor, în conformitate cu partea B
punctul (3) litera (j) din secǛiunea 2 a capitolului V din anexa IX.
ॽM14

Secǜiunea 12

Controalele oficiale ale instalaǜiilor autorizate pentru arderea subproduselor

de origine animalÄ
Autoritatea competentà efectueazà verificÃri ale documentelor în conformitate cu
procedurile menǛionate la articolul 6 alineatele (7) Ǚi (8) în instalaǛiile autorizate
menǛionate în capitolul V din anexa III.
L 304/18 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 octombrie 2011
privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a
Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale
Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a
Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a
Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
în special articolul 114,
reprezintă un principiu general al legislației alimentare
acela de a oferi consumatorilor o bază comună pentru
a alege în cunoștință de cauză în domeniul produselor
alimentare pe care le consumă și pentru a preveni orice
practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social
European (1),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
întrucât:
(1) În conformitate cu articolul 169 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie
să contribuie la atingerea unui nivel ridicat de protecție a
consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul
articolului 114 din tratat.
(2) Libera circulație a unor produse alimentare sigure și
sănătoase constituie un aspect esențial al pieței interne
și contribuie în mod semnificativ la sănătatea și
bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele sociale și
economice ale acestora.
(5) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de
consumatori (4) reglementează anumite aspecte ale
informării consumatorilor, cu scopul precis de a
împiedica acțiunile înșelătoare și omisiunile de informații.
Principiile generale privind practicile comerciale neloiale
ar trebui să fie completate de norme specifice referitoare
la informarea consumatorilor cu privire la produsele
alimentare.
(6) Normele Uniunii privind etichetarea produselor
alimentare aplicabile tuturor produselor alimentare sunt
prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind
apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la
etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum
și la publicitatea acestora (5). Majoritatea dispozițiilor
prevăzute în respectiva directivă datează din 1978 și
prin urmare ar trebui să fie actualizate.

(3) Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a
sănătății consumatorilor și pentru garantarea dreptului
acestora la informare, ar trebui să se asigure informarea
corespunzătoare a consumatorilor cu privire la produsele
alimentare pe care aceștia le consumă. Alegerea consu­
matorilor poate fi influențată, printre altele, de
considerații privind sănătatea, economice, ecologice,
sociale sau etice.
(4) În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al
Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie
2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale
legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene
pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor
în domeniul siguranței produselor alimentare (3),
(1) JO C 77, 31.3.2009, p. 81.
(2) Poziția Parlamentului European din 16 iunie 2010 (JO C 236 E,
12.8.2011, p. 187) și Poziția în primă lectură a Consiliului din
21 februarie 2011 (JO C 102 E, 2.4.2011, p. 1). Poziția Parla­
mentului European din 6 iulie 2011 (nepublicată încă în Jurnalul
Oficial) și decizia Consiliului din 29 septembrie 2011.
(3) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(7) Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie
1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele
produselor alimentare (6) stabilește norme privind
conținutul și prezentarea informațiilor nutriționale pe
produsele alimentare preambalate. În conformitate cu
aceste norme, includerea informațiilor nutriționale este
voluntară, cu excepția cazului în care se face o
mențiune nutrițională cu privire la produsul alimentar.
Majoritatea dispozițiilor prevăzute în respectiva directivă
datează din 1990 și prin urmare ar trebui să fie actua­
lizate.
(8) Cerințele generale de etichetare sunt completate de o
serie de dispoziții aplicabile tuturor produselor alimentare
în circumstanțe speciale sau anumitor categorii de
produse alimentare. În plus, există o serie de norme
specifice care sunt aplicabile unor produse alimentare
specifice.
(4) JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(5) JO L 109, 6.5.2000, p. 29.
(6) JO L 276, 6.10.1990, p. 40.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(9) Deși obiectivele originale și componentele principale ale
legislației actuale privind etichetarea sunt încă valabile, se
impune raționalizarea acesteia în scopul de a asigura
faptul că părțile interesate o vor respecta mai ușor și
vor beneficia de o mai mare claritate și în scopul moder­
nizării acesteia, pentru a ține cont de noile evoluții în
domeniul informațiilor referitoare la produsele
alimentare. Prezentul regulament va servi atât intereselor
pieței interne, prin simplificarea legislației, asigurarea
securității juridice și reducerea birocrației, cât și celor
ale cetățenilor, prin impunerea etichetării obligatorii a
produselor alimentare de o manieră clară, pe înțelesul
cetățeanului și lizibilă.
(10) Publicul larg manifestă interes pentru relația dintre
alimentație și sănătate, precum și pentru alegerea unei
alimentații adecvate, adaptate necesității fiecăruia. Cartea
Albă a Comisiei din 30 mai 2007 referitoare la o
Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate
legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate
(„Cartea albă a Comisiei”) a semnalat faptul că etichetarea
nutrițională reprezintă o metodă importantă de
informare a consumatorilor cu privire la compoziția
produselor alimentare, care îi ajută să facă o alegere în
deplină cunoștință de cauză. Comunicarea Comisiei din
13 martie 2007 intitulată „Strategia UE pentru politica de
protecție a consumatorilor 2007-2013 – Mai multă
putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție
eficientă a acestora” a subliniat că această posibilitate de
alegere în cunoștință de cauză este esențială atât pentru
asigurarea unei veritabile concurențe, cât și pentru
bunăstarea consumatorilor. Cunoașterea principiilor de
bază ale nutriției, precum și prezentarea unor informații
nutriționale corespunzătoare pe produsele alimentare ar
ajuta în mod substanțial consumatorul în efectuarea unei
astfel de alegeri în cunoștință de cauză. Campaniile de
educare și informare reprezintă un mecanism important
prin care consumatorii pot înțelege mai bine informațiile
referitoare la produsele alimentare.
(11) Pentru a spori certitudinea juridică și pentru a asigura
raționalitatea și coerența aplicării legislației, este
necesară abrogarea Directivelor 90/496/CEE și
2000/13/CE și înlocuirea acestora cu un regulament
unic care să garanteze certitudinea pentru consumatori
și pentru alte părți implicate și să reducă obligațiile admi­
nistrative.
(12) Din motive de claritate, se impune să fie abrogate și să fie
încorporate de prezentul regulament alte acte orizontale,
și anume Directiva 87/250/CEE a Comisiei din 15 aprilie
1987 privind menționarea tăriei alcoolice în volume în
etichetarea băuturilor alcoolice destinate consumatorului
final (1), Directiva 1999/10/CE a Comisiei din 8 martie
1999 de prevedere a unor derogări de la dispozițiile
articolului 7 din Directiva 79/112/CEE a Consiliului în
ceea ce privește etichetarea produselor alimentare (2),
Directiva 2002/67/CE a Comisiei din 18 iulie 2002
privind etichetarea produselor alimentare care conțin
chinină și a produselor alimentare care conțin cafeină (3),
Regulamentul (CE) nr. 608/2004 al Comisiei din
31 martie 2004 privind etichetarea produselor alimentare
(1) JO L 113, 30.4.1987, p. 57.
(2) JO L 69, 16.3.1999, p. 22.
(3) JO L 191, 19.7.2002, p. 20.
L 304/19
și a ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli,
esteri de fitosterol, fitostanoli și/sau esteri de fitostanol (4)
și Directiva 2008/5/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2008
privind indicarea pe etichetele anumitor produse
alimentare a altor mențiuni obligatorii decât cele
prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului (5).
(13) Se impune stabilirea unor definiții, principii, cerințe și
proceduri comune pentru a constitui un cadru clar și o
bază comună pentru măsurile naționale și la nivelul
Uniunii care reglementează informațiile referitoare la
produsele alimentare.
(14) Pentru a urmări o abordare cuprinzătoare și evolutivă a
informării consumatorilor cu privire la produsele
alimentare pe care le consumă, ar trebui să existe o
definiție generală a legislației privind informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare, care să includă norme
cu caracter general și specific, precum și o definiție
generală a informațiilor referitoare la produsele
alimentare, care să includă și informațiile furnizate prin
alte mijloace decât eticheta.
(15) Normele Uniunii ar trebui să se aplice numai întreprin­
derilor, noțiune care implică o anumită continuitate a
activităților și un anumit nivel de organizare. Operațiuni
cum ar fi manipularea și livrarea ocazională de produse
alimentare, servirea hranei și vânzarea unor produse
alimentare de către persoane fizice, de exemplu în
cadrul evenimentelor în scopuri caritabile sau la
târgurile și reuniunile comunității locale, nu ar trebui să
intre sub incidența prezentului regulament.
(16) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să prevadă suficientă flexibilitate
pentru a se putea menține la zi cu noile cerințe de
informare a consumatorilor și să asigure un echilibru
între protecția pieței interne și diferențele de percepție
ale consumatorilor din statele membre.
(17) Solicitarea de informații obligatorii referitoare la
produsele alimentare ar trebui să permită consumatorilor,
înainte de orice, să identifice și să utilizeze corespunzător
produsul alimentar și să facă o alegere adecvată nevoilor
de alimentație individuale. În acest scop, operatorii din
sectorul alimentar ar trebui să faciliteze persoanelor cu
deficiențe de vedere accesibilitatea la informațiile oferite
de ei.
(18) Pentru a permite legislației privind informațiile referitoare
la produsele alimentare să se adapteze la evoluția
necesităților de informare a consumatorilor, orice consi­
derente privind necesitatea informațiilor obligatorii refe­
ritoare la produsele alimentare ar trebui să țină seama și
de interesul larg demonstrat al majorității consumatorilor
pentru dezvăluirea anumitor informații.
(19) Cu toate acestea, noi cerințe privind informațiile obli­
gatorii referitoare la produsele alimentare ar trebui să
fie stabilite numai dacă este necesar, în conformitate cu
principiile subsidiarității, proporționalității și durabilității.
(4) JO L 97, 1.4.2004, p. 44.
(5) JO L 27, 31.1.2008, p. 12.
L 304/20 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(20) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să interzică utilizarea de informații
care ar induce consumatorul în eroare în special în ceea
ce privește caracteristicile produselor alimentare, efectele
sau proprietățile produselor alimentare sau atribuirea de
virtuți medicinale produselor alimentare. Pentru a fi
eficientă, această interdicție trebuie să fie extinsă asupra
publicității și prezentării produselor alimentare.
(21) În scopul de a evita fragmentarea normelor privind
responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar în
ceea ce privește informațiile referitoare la produsele
alimentare, se impune clarificarea responsabilităților care
revin operatorilor din sectorul alimentar în acest
domeniu. Respectiva clarificare ar trebui să fie
conformă cu responsabilitățile în privința consumatorului
menționate la articolul 17 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002.
(22) Ar trebui să fie elaborată o listă a tuturor informațiilor
obligatorii care ar trebui furnizate în principiu pentru
toate produsele alimentare destinate consumatorului
final și unităților de restaurație colectivă. Această listă
ar trebui să mențină informațiile impuse deja de legislația
existentă a Uniunii, considerate în general un acquis
valoros în domeniul informării consumatorului.
(23) Pentru a se ține cont de schimbările și evoluțiile în
domeniul informațiilor referitoare la produsele
alimentare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să
permită punerea la dispoziție a anumitor mențiuni prin
mijloace alternative. Consultarea părților interesate ar
trebui să faciliteze o modificare bine orientată și
oportună a cerințelor aplicabile în materie de informații
referitoare la produsele alimentare.
(24) Atunci când sunt utilizate pentru producerea produselor
alimentare și rămân prezente în acestea, anumite ingre­
diente, alte substanțe sau produse (precum adjuvanții
tehnologici) pot provoca alergii sau intoleranțe unor
persoane, iar unele dintre aceste alergii sau intoleranțe
reprezintă un pericol pentru sănătatea celor în cauză.
Este important să se furnizeze informații cu privire la
prezența aditivilor alimentari, a adjuvanților tehnologici
și a altor substanțe sau produse cu un efect alergenic sau
de intoleranță demonstrat din punct de vedere științific
pentru a permite consumatorilor, în special acelora dintre
ei care suferă de alergii sau intoleranțe alimentare, să
poată alege în cunoștință de cauză produse sigure
pentru ei.
(25) Pentru a informa consumatorii cu privire la prezența în
produsele alimentare a unor nanomateriale fabricate, ar
trebui să se furnizeze o definiție a nanomaterialelor
fabricate. Ținând seama de faptul că produsele alimentare
care constau în nanomateriale fabricate sau care conțin
acest tip de nanomateriale ar putea constitui alimente
noi, cadrul legislativ potrivit pentru respectiva definiție
ar trebui să fie luat în considerare în contextul viitoarei
revizuiri a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parla­
mentului European și al Consiliului din 27 ianuarie
1997 privind alimentele și ingredientele alimentare
noi (1).
(1) JO L 43, 14.2.1997, p. 1.
22.11.2011
(26) Etichetele produselor alimentare ar trebui să fie clare și
ușor de înțeles pentru a-i ajuta pe consumatorii care
doresc să facă alegeri în mod mai avizat în privința
produselor alimentare și a regimului alimentar. Studiile
arată că o bună lizibilitate este un element important în
maximizarea posibilității ca mențiunile de pe etichetă să
influențeze publicul și că informațiile ilizibile referitoare
la produse reprezintă una dintre principalele cauze de
nemulțumire a consumatorilor față de etichetele
produselor alimentare. Prin urmare, ar trebui să fie
elaborată o abordare cuprinzătoare pentru a se ține
seama de toate aspectele privind lizibilitatea, inclusiv
fontul, culoarea și contrastul.
(27) Pentru a se asigura informarea cu privire la produsele
alimentare, este necesar să se ia în considerare toate
mijloacele de furnizare a produselor alimentare către
consumatori, inclusiv vânzarea produselor alimentare
prin mijloace de comunicare la distanță. Deși este
evident că orice produs alimentar vândut la distanță ar
trebui să îndeplinească aceleași cerințe ca produsele
vândute în magazine, este necesar să se clarifice faptul
că, în astfel de cazuri, informațiile obligatorii relevante
referitoare la produsele alimentare ar trebui de asemenea
să fie disponibile înainte de încheierea cumpărării
produsului.
(28) Tehnologia folosită pentru înghețarea produselor
alimentare s-a dezvoltat în mod semnificativ în ultimele
decenii și a început să fie folosită frecvent atât pentru a
îmbunătăți circulația bunurilor în cadrul pieței interne a
Uniunii, cât și pentru a reduce riscurile referitoare la
siguranța alimentară. Totuși, înghețarea urmată mai
târziu de dezghețarea anumitor produse alimentare, în
special a produselor de carne sau de pescuit, limitează
posibilele utilizări viitoare ale acestora și poate avea, de
asemenea, un efect asupra siguranței, gustului și calității
fizice ale acestora. În schimb, în cazul altor produse, în
special în cazul untului, înghețarea nu are astfel de efecte.
Prin urmare, în cazul dezghețării unui produs, consu­
matorul final ar trebui informat în mod corespunzător
cu privire la starea acestuia.
(29) Ar trebui să se indice țara de origine sau locul de
proveniență a unui produs alimentar atunci când, în
absența unei astfel de mențiuni, consumatorul ar putea
fi indus în eroare cu privire la țara de origine reală sau
locul real de proveniență a produsului. În toate cazurile,
modul de indicare a țării de origine sau a locului de
proveniență nu ar trebui să înșele consumatorul și ar
trebui să se bazeze pe criterii clar definite care să
asigure condiții de concurență echitabile la nivelul
industriei și care să îmbunătățească înțelegerea de către
consumatori a informațiilor privind țara de origine sau
locul de proveniență a produsului alimentar. Astfel de
criterii nu ar trebui să se aplice indicațiilor referitoare la
denumirea sau adresa operatorului din sectorul alimentar.
(30) În anumite cazuri, operatorii din sectorul alimentar ar
putea dori să indice în mod voluntar originea unui
produs alimentar, pentru a atrage atenția consumatorilor
asupra calităților produsului lor. Aceste indicații ar trebui
să corespundă, de asemenea, unor criterii armonizate.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(31) Indicarea originii este în momentul de față obligatorie
pentru carnea de vită și mânzat și pentru produsele din
carne de vită și mânzat în Uniune (1), ca urmare a crizei
encefalopatiei spongiforme bovine, această situație creând
un anumit nivel de așteptare din partea consumatorilor.
Evaluarea de impact realizată de Comisie confirmă faptul
că originea cărnii pare să reprezinte o preocupare
importantă pentru consumatori. În Uniune sunt
consumate pe scară largă și alte tipuri de carne,
precum carnea de animale din specia porcină, ovină,
caprină și carnea de păsări de curte. Prin urmare ar
trebui să se impună declararea obligatorie a originii
acestor produse. Cerințele specifice privind originea ar
putea să difere în funcție de tipul de carne, conform
caracteristicilor speciilor animale. Ar trebui să se
prevadă stabilirea prin norme de punere în aplicare a
cerințelor obligatorii care ar putea varia în funcție de
tipul de carne, ținând seama de principiul
proporționalității și de obligațiile administrative care
revin operatorilor din sectorul alimentar și autorităților
de aplicare.
(32) Dispozițiile privind indicarea obligatorie a originii au fost
elaborate pe baza unor abordări verticale precum cele
pentru miere (2), fructe și legume (3), pește (4), carne de
vită și mânzat și produse din carne de vită și mânzat (5),
ulei de măsline (6). Este necesar să se ia în calcul posibi­
litatea de a extinde dispozițiile privind indicarea obli­
gatorie a originii pe etichetă la alte produse alimentare.
Prin urmare ar trebui să se solicite Comisiei să pregă­
tească rapoarte referitoare la următoarele produse
alimentare: alte tipuri de carne decât carnea de vită și
mânzat, carnea de animale din specia porcină, ovină,
caprină și carnea de păsări de curte; lapte; laptele
utilizat ca ingredient în produsele lactate; carnea
utilizată ca ingredient; produsele alimentare neprelucrate;
produse dintr-un singur ingredient; ingrediente care
reprezintă mai mult de 50 % dintr-un produs alimentar.
Laptele fiind unul dintre produsele în cazul cărora se
consideră că indicarea originii prezintă un interes
deosebit, raportul Comisiei cu privire la acest produs ar
trebui să fie pus la dispoziție cât mai curând posibil. Pe
baza concluziilor rapoartelor menționate, Comisia poate
înainta propuneri de modificare a dispozițiilor relevante
ale Uniunii sau, după caz, poate avea noi inițiative, în
funcție de sector.
(33) Normele de origine nepreferențiale aplicabile în Uniune
sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al
(1) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al
Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identi­
ficare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și
mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (JO L 204,
11.8.2000, p. 1).
(2) Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind
mierea (JO L 10, 12.1.2002, p. 47).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie
2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE)
nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului
în sectorul fructelor și legumelor (JO L 350, 31.12.2007, p. 1).
(4) Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie
1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor
pescărești și de acvacultură (JO L 17, 21.1.2000, p. 22).
(5) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.
(6) Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 al Comisiei din 13 iunie 2002
privind standardele de comercializare a uleiului de măsline
(JO L 155, 14.6.2002, p. 27).
L 304/21
Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a
Codului vamal comunitar (7), iar dispozițiile sale de
punere în aplicare în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93
al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții
de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consi­
liului de instituire a Codului vamal comunitar (8).
Stabilirea țării de origine a produselor alimentare se va
întemeia pe normele menționate, cu care operatorii din
sectorul alimentar și administrațiile sunt familiarizați,
ceea ce ar trebui să faciliteze punerea în aplicare.
(34) Declarația nutrițională privind un produs alimentar se
referă la informațiile privind valoarea sa energetică și
prezența anumitor nutrienți. Indicarea obligatorie pe
ambalaj a informațiilor nutriționale ar trebui să sprijine
acțiunile din domeniul nutriției ca parte a politicilor din
domeniul sănătății publice care ar putea include
furnizarea de recomandări științifice pentru educația
cetățenilor în domeniul nutriției și să le permită să facă
o alegere a produselor alimentare în cunoștință de cauză.
(35) Pentru a facilita compararea produselor cu ambalaje de
dimensiuni diferite, se impune reținerea cerinței ca
declarația nutrițională obligatorie să facă referire la
cantitatea de 100 g sau 100 ml și, dacă este cazul, să
se permită introducerea de declarații suplimentare
pentru alte porții. Prin urmare, în cazul în care
produsul alimentar respectiv este preambalat și se pot
identifica porții separate sau unități de consum, ar
trebui să se permită introducerea unei declarații
nutriționale per porție sau per unitate de consum, pe
lângă informațiile per cantitate de 100 g sau 100 ml. În
plus, pentru a furniza indicații comparabile legate de
porții sau unități de consum, Comisia ar trebui împuter­
nicită să adopte norme privind prezentarea declarației
nutriționale per porție sau per unitate de consum
pentru categorii specifice de produse alimentare.
(36) Cartea albă a Comisiei a subliniat anumite aspecte
nutriționale importante pentru sănătatea publică
precum acizii grași saturați, zaharurile sau sodiul. Prin
urmare, cerințele privind furnizarea obligatorie a
informațiilor nutriționale trebuie să țină seama de
aceste aspecte.
(37) Deoarece unul dintre obiectivele urmărite de prezentul
regulament constă în punerea la dispoziția consuma­
torului final a unei baze pentru ca acesta să facă alegeri
în cunoștință de cauză, este important să se asigure, în
acest scop, înțelegerea cu ușurință a informațiilor
furnizate pe etichetă de către consumatorul final. Prin
urmare, ar trebui să se utilizeze pe etichetă termenul
„sare” în locul termenului corespunzător al nutrientului
„sodiu”.
(38) În interesul consecvenței și coerenței dreptului Uniunii,
includerea voluntară a mențiunilor nutriționale și de
sănătate pe etichetele produselor alimentare ar trebui să
se realizeze în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consi­
liului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile
nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele
alimentare (9).
(7) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
(8) JO L 253, 11.10.1993, p. 1.
(9) JO L 404, 30.12.2006, p. 9.
L 304/22 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(39) Pentru a evita obligațiile inutile pentru operatorii din
sectorul alimentar, anumite categorii de produse
alimentare neprelucrate sau pentru care informațiile
nutriționale nu constituie un factor determinant pentru
decizia de cumpărare a consumatorului, respectiv al căror
ambalaj este prea mic pentru a se putea satisface cerințele
obligatorii în materie de etichetare, ar trebui să fie
exceptate de la furnizarea obligatorie a unei declarații
nutriționale, cu excepția cazului în care obligația de a
furniza respectivele informații este prevăzută de alte
norme ale Uniunii.
(40) Ținând seama de natura specifică a băuturilor alcoolice,
Comisia ar trebui invitată să analizeze mai îndeaproape
cerințele de furnizare a informațiilor pentru aceste
produse. Prin urmare, Comisia ar trebui, ținând seama
de nevoia de a asigura coerența cu alte politici
relevante ale Uniunii, să producă un raport în termen
de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regu­
lament cu privire la aplicarea cerințelor de a furniza
informații cu privire la ingrediente și informații nutrițiale
în cazul băuturilor alcoolice. În plus, ținând seama de
Rezoluția Parlamentului European din 5 septembrie
2007 privind strategia Uniunii Europene de sprijinire a
statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale
consumului de alcool (1), de avizul Comitetului Economic
și Social European (2), de activitatea Comisiei, precum și
de preocupările publicului larg privind problemele
generate de alcool, în special în cazul tinerilor și al
consumatorilor vulnerabili, Comisia, după consultarea
părților interesate și a statelor membre, ar trebui să
analizeze dacă este necesară o definiție a băuturilor de
tipul „alcopop”, destinate în mod specific tinerilor. De
asemenea, Comisia ar trebui să propună, dacă este
cazul, cerințe specifice referitoare la băuturile alcoolice
în contextul prezentului regulament.
(41) Pentru a atrage consumatorul de rând și pentru a servi
scopului informativ pentru care a fost introdusă și dat
fiind nivelul actual de cunoștințe privind alimentația,
informațiile nutriționale prezentate ar trebui să fie
simple și ușor de înțeles. Plasarea informațiilor
nutriționale parțial în câmpul vizual principal, cunoscut
sub denumirea de „partea frontală a ambalajului” și
parțial pe altă parte a ambalajului, cum ar fi pe „partea
posterioară a ambalajului” ar putea crea confuzii pentru
consumatori. Prin urmare, declarația nutrițională ar trebui
să figureze în același câmp vizual. În plus, cu titlu
voluntar, cele mai importante elemente ale informațiilor
nutriționale pot fi repetate în câmpul vizual principal,
pentru a ajuta consumatorii să observe cu ușurință
informațiile nutriționale esențiale în momentul
achiziționării produselor alimentare. Alegerea liberă
privind informațiile care pot fi repetate ar putea crea
confuzii pentru consumatori. Prin urmare, este necesar
să se clarifice care sunt informațiile care pot fi repetate.
(42) Pentru a-i încuraja pe operatorii din sectorul alimentar să
furnizeze în mod voluntar informațiile incluse în
(1) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 160.
(2) JO C 77, 31.3.2009, p. 81.
22.11.2011
declarația nutrițională pentru produse alimentare precum
băuturile alcoolice și produsele alimentare care nu au fost
preambalate și care pot fi exceptate de la obligația unei
declarații nutriționale, ar trebui acordată posibilitatea de a
declara numai un număr redus de elemente din declarația
nutrițională. Cu toate acestea, ar trebui să fie stabilite în
mod clar informațiile care pot fi furnizate în mod
voluntar, pentru a se evita situația în care consumatorul
ar fi indus în eroare de alegerea liberă a operatorului din
sectorul alimentar.
(43) Există evoluții recente în ceea ce privește exprimarea
declarației nutriționale, sub altă formă decât per 100 g,
per 100 ml, per porție, sau în ceea ce privește
prezentarea acesteia, prin utilizarea unor reprezentări
grafice sau simboluri, în anumite state membre și
anumite organizații din cadrul sectorului alimentar.
Aceste forme suplimentare de exprimare și de prezentare
pot ajuta consumatorii să înțeleagă mai bine declarația
nutrițională. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi
științifice la nivelul întregii Uniuni cu privire la modul în
care consumatorul de rând înțelege și utilizează formele
alternative de exprimare și de prezentare a informațiilor.
Prin urmare, ar trebui să se permită dezvoltarea a diferite
forme de exprimare și de prezentare pe baza criteriilor
stabilite în prezentul regulament, iar Comisia ar trebui să
fie invitată să pregătească un raport referitor la utilizarea
respectivelor forme de exprimare și de prezentare, la
efectul lor pe piața internă și la oportunitatea continuării
armonizării.
(44) Pentru a ajuta Comisia în elaborarea acestui raport,
statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei
informațiile relevante referitoare la utilizarea unor
forme suplimentare de exprimare și de prezentare a
declarației nutriționale pe piețele naționale. În acest
scop, statele membre ar trebui să fie împuternicite să
solicite operatorilor din sectorul alimentar care introduc
pe piețele naționale produse alimentare care fac obiectul
unor forme suplimentare de exprimare sau de prezentare
să notifice autorităților naționale utilizarea unor astfel de
forme suplimentare, precum și justificările relevante refe­
ritoare la îndeplinirea cerințelor prevăzute de prezentul
regulament.
(45) Este de dorit să se asigure un anumit nivel de
consecvență în dezvoltarea unor forme suplimentare de
exprimare și de prezentare a declarației nutriționale. Prin
urmare, este oportun să se promoveze schimbul constant
de bune practici și experiență între statele membre și cu
Comisia și să se promoveze participarea părților inte­
resate la astfel de schimburi.
(46) Menționarea în același câmp vizual a cantității
elementelor nutriționale și a indicatorilor comparativi
într-o formă ușor de identificat pentru a permite o
apreciere a proprietăților nutriționale ale unui produs
alimentar ar trebui considerată în ansamblu ca o parte
a declarației nutriționale și nu ar trebui să fie tratată ca
un grup de mențiuni individuale.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(47) Experiența arată că, în multe cazuri, informațiile furnizate
în mod voluntar referitoare la produsele alimentare sunt
în detrimentul clarității informațiilor care trebuie
menționate în mod obligatoriu. Prin urmare, ar trebui
să se stabilească criterii care să sprijine operatorii din
sectorul alimentar și autoritățile însărcinate cu aplicarea
să găsească un echilibru între furnizarea informațiilor
obligatorii și a informațiilor facultative referitoare la
produsele alimentare.
(48) Statele membre ar trebui să își păstreze dreptul, în funcție
de condițiile locale și de împrejurările practice, de a
stabili norme referitoare la furnizarea informațiilor
pentru produsele alimentare care nu sunt preambalate.
Deși în astfel de cazuri solicitarea de către consumatori
a unor informații suplimentare este limitată, informațiile
referitoare la alergenii potențiali sunt considerate extrem
de importante. Dovezile arată că majoritatea cazurilor de
alergii alimentare își găsesc originea în produse
alimentare care nu au fost preambalate. În consecință,
informațiile referitoare la alergenii potențiali ar trebui să
fie întotdeauna furnizate consumatorilor.
(49) În ceea ce privește chestiunile armonizate în mod specific
prin prezentul regulament, statele membre nu ar trebui
să fie în măsură să adopte dispoziții naționale, cu
excepția cazurilor permise de dreptul Uniunii. Prezentul
regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să
adopte măsuri la nivel național privind chestiunile care
nu sunt în mod specific armonizate prin acesta. Totuși,
respectivele măsuri naționale nu ar trebui să interzică, să
obstrucționeze sau să restricționeze libera circulație a
bunurilor care sunt în conformitate cu prezentul regu­
lament.
(50) Consumatorii Uniunii manifestă un interes din ce în ce
mai mare pentru punerea în aplicare a normelor Uniunii
referitoare la bunăstarea animalelor în momentul sacri­
ficării, inclusiv dacă animalul a fost asomat înainte de
sacrificare. În acest sens, în contextul viitoarei strategii
a Uniunii în domeniul protecției și bunăstării animalelor,
ar trebui să se analizeze posibilitatea efectuării unui
studiu referitor la oportunitatea de a furniza consuma­
torilor informațiile relevante referitoare la asomarea
animalelor.
(51) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să poată fi adaptată la evoluția
rapidă a mediului social, economic și tehnologic.
(52) Statele membre ar trebui să efectueze controale oficiale
pentru a impune respectarea prezentului regulament, în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie
2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a
asigura verificarea conformității cu legislația privind
hrana pentru animale și produsele alimentare și cu
normele de sănătate animală și de bunăstare a
animalelor (1).
(53) Trimiterile la Directiva 90/496/CEE din Regulamentul
(CE) nr. 1924/2006 și din Regulamentul (CE)
(1) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.
L 304/23
nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consi­
liului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de
vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe
de alt tip în produsele alimentare (2) ar trebui să fie
actualizate pentru a ține seama de prezentul regulament.
Regulamentele (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006
ar trebui modificate în consecință.
(54) Actualizarea frecventă și neregulată a cerințelor privind
informațiile referitoare la produsele alimentare poate
impune sarcini administrative considerabile întreprin­
derilor din sectorul alimentar, în special întreprinderilor
mici și mijlocii. Prin urmare, ar trebui să se garanteze că
măsurile care pot fi adoptate de Comisie în exercitarea
competențelor conferite de prezentul regulament s-ar
aplica de la aceeași dată a oricărui an calendaristic, la
expirarea unei perioade de tranziție corespunzătoare. În
cazuri de urgență, ar trebui să se permită derogări de la
acest principiu atunci când scopul măsurilor vizate este
protecția sănătății umane.
(55) Pentru a le permite operatorilor din sectorul alimentar să
adapteze etichetarea produselor lor la noile cerințe
introduse de prezentul regulament, este important să se
prevadă perioade de tranziție corespunzătoare pentru
aplicarea prezentului regulament.
(56) Având în vedere modificările substanțiale ale cerințelor în
materie de etichetare nutrițională introduse prin
prezentul regulament, în special modificările legate de
conținutul declarației nutriționale, operatorii din
sectorul alimentar ar trebui să fie autorizați să anticipeze
aplicarea prezentului regulament.
(57) Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi
realizate în mod satisfăcător de statele membre și prin
urmare acestea pot fi realizate mai bine la nivelul
Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate
cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la
articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În
conformitate cu principiul proporționalității enunțat la
același articol, prezentul regulament nu depășește ceea
ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(58) Competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu
articolul 290 din TFUE, ar trebui delegată Comisiei, în
ceea ce privește, printre altele, disponibilitatea anumitor
mențiuni obligatorii prin alte mijloace decât pe ambalaj
sau pe etichetă, lista produselor alimentare pentru care
nu este obligatorie furnizarea unei liste a ingredientelor,
reexaminarea listei substanțelor sau a produselor care
provoacă alergii sau intoleranțe sau lista nutrienților
care pot fi declarați în mod voluntar. Este deosebit de
important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare,
Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la
nivel de experți. În cursul pregătirii și elaborării actelor
delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea
simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante
către Parlamentul European și Consiliu.
(2) JO L 404, 30.12.2006, p. 26.
L 304/24 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

(59) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a Articolul 2

prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie împuter­
nicită să adopte acte de punere în aplicare în ceea ce
privește, printre altele, modalitățile de exprimare a
uneia sau a mai multor mențiuni prin intermediul picto­
gramelor sau al simbolurilor în locul cuvintelor sau al
cifrelor, modalitățile de indicare a datei durabilității
minimale, modalitățile de indicare a țării de origine sau
a locului de proveniență pentru carne, precizia valorilor
declarate în vederea declarației nutriționale sau
exprimarea per porție sau per unitate de consum a
declarației nutriționale. Respectivele competențe ar
trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului
din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și princi­
piilor generale privind mecanismele de control de către
statele membre al exercitării competențelor de executare
de către Comisie (1),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele
definiții:
(a) definițiile referitoare la „produs alimentar”, „legislație
alimentară”, „întreprindere cu profil alimentar”, „operator
din sectorul alimentar”, „comerț cu amănuntul”, „introducere
pe piață” și „consumator final” de la articolul 2 și de la
articolul 3 punctele 1, 2, 3, 7, 8 și 18 din Regulamentul
(CE) nr. 178/2002;
(b) definițiile referitoare la „prelucrare”, „produse neprelucrate”
și „produse prelucrate” de la articolul 2 alineatul (1) literele
(m), (n) și (o) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parla­
mentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004
privind igiena produselor alimentare (2);

CAPITOLUL I
(c) definiția referitoare la „enzimă alimentară” de la articolul 3
DISPOZIȚII GENERALE alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1332/2008
Articolul 1 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie
2008 privind enzimele alimentare (3);
Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește bazele pentru asigurarea
unui înalt nivel de protecție a consumatorului în domeniul (d) definițiile referitoare la „aditiv alimentar”, „adjuvant
informațiilor referitoare la produsele alimentare, luând în consi­ tehnologic” și „substanță suport” de la articolul 3 alineatul
derare diferențele de percepție ale consumatorilor și nevoia (2) literele (a) și (b) și, respectiv, de la punctul 5 din anexa I
acestora de informații și asigurând în același timp buna la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului
funcționare a pieței interne. European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind
aditivii alimentari (4);

(2) Prezentul regulament definește principiile, cerințele și

responsabilitățile generale care reglementează informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare, în special etichetarea produselor
alimentare. Acesta prevede mijloacele pentru garantarea
dreptului consumatorilor la informare și procedurile pentru
furnizarea informațiilor referitoare la produsele alimentare,
ținând seama de necesitatea de a prevedea suficientă flexibilitate
pentru a putea răspunde evoluțiilor viitoare și noilor cerințe
privind informațiile.
(e) definiția „aromelor” de la articolul 3 alineatul (2) litera (a)
din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului
European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind
aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți
aromatizante destinate utilizării în și pe produsele
alimentare (5);

(f) definițiile referitoare la „carne” și „carne separată mecanic”,

(3) Prezentul regulament se aplică operatorilor din sectorul
alimentar în toate etapele lanțului alimentar, în cazul în care
activitățile acestora privesc informarea consumatorilor cu privire
la produsele alimentare. Acesta se aplică tuturor produselor
alimentare destinate consumatorului final, inclusiv produselor
alimentare livrate de unitățile de restaurație colectivă și
produselor alimentare destinate a fi furnizate acestora.
„preparate din carne”, „produse pescărești” și „produse din
carne” de la punctele 1.1, 1.14, 1.15, 3.1 și 7.1 din anexa I
la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire
a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor
de origine animală (6);

Prezentul regulament se aplică serviciilor de restaurație oferite (g) definiția referitoare la „publicitate” de la articolul 2 litera (a)
de societățile de transport atunci când plecarea are loc pe teri­ din Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a
toriul statelor membre cărora li se aplică tratatele. Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea
înșelătoare și comparativă (7).

(4) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere (2 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

cerințelor de etichetare prevăzute în dispozițiile specifice ale (3 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 7.
Uniunii aplicabile anumitor produse alimentare. (4 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 16.
(5 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 34.
(6 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 55.
(1) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (7 ) JO L 376, 27.12.2006, p. 21.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) De asemenea, se aplică următoarele definiții:
(a) „informații referitoare la produsele alimentare” înseamnă
informațiile referitoare la un produs alimentar puse la
dispoziția consumatorului final prin intermediul unei
etichete, al altor documente însoțitoare sau prin orice alte
mijloace, inclusiv instrumente ale tehnologiei moderne sau
comunicare verbală;
(b) „legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare” înseamnă dispozițiile Uniunii care regle­
mentează informațiile referitoare la produsele alimentare,
în special etichetarea, inclusiv normele generale aplicabile,
în anumite împrejurări, tuturor produselor alimentare sau
anumitor categorii de produse alimentare și normele care se
aplică numai unor produse alimentare specifice;
(c) „informații obligatorii referitoare la produsele alimentare”
înseamnă mențiunile pe care le impun dispozițiile Uniunii
pentru a fi furnizate consumatorului final;
(d) „unitate de restaurație colectivă” înseamnă orice unitate
(inclusiv un vehicul sau un stand fix sau mobil) precum
restaurantele, cantinele, școlile, spitalele și societățile de
catering, în care, în cadrul unei activități profesionale,
sunt preparate produse alimentare destinate consumului
direct de către consumatorul final;
(e) „produs alimentar preambalat” înseamnă orice unitate de
vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului
final și unităților de restaurație colectivă, constituită dintr-
un produs alimentar și din ambalajul în care a fost introdus
înainte de a fi oferit spre vânzare, pe care acest ambalaj îl
acoperă în întregime sau parțial, dar în asemenea mod încât
conținutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie
deschis sau să suporte o modificare; conceptul de „produs
alimentar preambalat” nu acoperă produsele alimentare
ambalate în spațiul de comercializare la cererea consuma­
torului, respectiv preambalate în vederea vânzării directe;
(f) „ingredient” înseamnă orice substanță sau produs, inclusiv
aromele, aditivii alimentari și enzimele alimentare, precum
și orice constituent al unui ingredient compus, utilizat(ă) în
fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și
prezent(ă) încă în produsul finit, eventual sub o formă
modificată; reziduurile nu sunt considerate ingrediente;
(g) „loc de proveniență” înseamnă orice loc indicat ca fiind
locul din care provine un produs alimentar, dar care nu
este „țara de origine”, astfel cum este definită în confor­
mitate cu articolele 23-26 din Regulamentul (CEE)
nr. 2913/92; denumirea, denumirea comercială sau adresa
operatorului din sectorul alimentar pe etichetă nu
reprezintă o indicare a țării de origine sau a locului de
proveniență a produselor alimentare în înțelesul prezentului
regulament;
(h) „ingredient compus” înseamnă un ingredient care este, la
rândul lui, produs din mai multe ingrediente;
L 304/25
(i) „etichetă” înseamnă orice marcaj, marcă, semn, imagine sau
altă descriere scrisă, imprimată, ștanțată, marcată, gravată
sau tipărită pe un produs alimentar sau atașată ambalajului
sau recipientului unui astfel de produs;
(j) „etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile sau
denumirile comerciale, imaginile sau semnele care se
referă la un produs alimentar și care figurează pe orice
ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă care
însoțesc sau se referă la respectivul produs;
(k) „câmp vizual” înseamnă toate suprafețele unui ambalaj care
pot fi citite dintr-un singur unghi de vedere;
(l) „câmpul vizual principal” înseamnă câmpul vizual al unui
ambalaj care este cel mai probabil să fie văzut la prima
vedere de către consumator la momentul cumpărării și care
permite consumatorului să identifice imediat un produs
după caracterul sau natura sa și, dacă este cazul, după
marca acestuia. În cazul în care ambalajul are mai multe
câmpuri vizuale principale identice, câmpul vizual principal
este cel ales de operatorul din sectorul alimentar;
(m) „lizibilitate” înseamnă aspectul fizic al informațiilor prin
care informațiile sunt accesibile vizual publicului larg care
este determinat de diferite elemente, printre care dimen­
siunea fontului, distanța dintre litere, distanța dintre
rânduri, de grosimea liniilor, culoare, tipul caracterelor,
raportul dintre lățimea și înălțimea caracterului, suprafața
materialului, precum și de contrastul semnificativ dintre
text și fundal;
(n) „denumire legală” înseamnă denumirea unui produs
alimentar prevăzută în dispozițiile Uniunii care i se aplică
sau, în absența unor astfel de dispoziții, denumirea
prevăzută în actele cu putere de lege și actele administrative
aplicabile în statele membre în care produsul alimentar este
vândut consumatorului final sau unităților de restaurație
colectivă;
(o) „denumire curentă” înseamnă o denumire care este
acceptată drept denumire a produsului alimentar de către
consumatorii din statul membru în care este vândut, fără ca
denumirea să necesite explicații suplimentare;
(p) „denumire descriptivă” înseamnă o denumire care oferă o
descriere a produsului alimentar și, dacă este cazul, a
utilizării lui în mod suficient de clar încât să permită consu­
matorului să stabilească natura efectivă a acestuia și să îl
deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;
(q) „ingredient primar” înseamnă ingredientul sau ingredientele
dintr-un produs alimentar care reprezintă mai mult de
50 % din respectivul aliment sau pe care consumatorul le
asociază de obicei cu denumirea produsului și pentru care,
în majoritatea cazurilor, este necesară o mențiune canti­
tativă;
L 304/26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(r) „data durabilității minimale” înseamnă data până la care
produsul alimentar își păstrează proprietățile specifice
atunci când este păstrat în mod corespunzător;
(s) „nutrient” înseamnă proteine, glucide, grăsimi, fibre, sodiu,
vitamine și minerale enumerate în Partea A punctul 1 din
Anexa XIII la prezentul regulament, precum și substanțele
care aparțin sau fac parte din oricare dintre respectivele
categorii;
(t) „nanomaterial fabricat” înseamnă orice material produs în
mod intenționat care conține una sau mai multe
dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puțin sau care
este alcătuit din părți funcționale distincte, în interior sau la
suprafață, dintre care multe au una sau mai multe
dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puțin, inclusiv
structurile, aglomeratele sau agregatele, care pot să aibă o
dimensiune mai mare de 100 nm, dar posedă proprietăți
caracteristice scării nanometrice.
Proprietățile care sunt caracteristice scării nanomentrice
includ:
(i) proprietățile legate de suprafața specifică mare a mate­
rialelor luate în considerare; și/sau
(ii) proprietățile fizico-chimice specifice care diferă de cele
ale aceluiași material sub altă formă decât cea nano­
metrică;
(u) „mijloc de comunicare la distanță” înseamnă orice mijloc
care, fără prezența fizică simultană a furnizorului și a
consumatorului, poate fi utilizat pentru încheierea unui
contract între aceste părți.
(3) În sensul prezentului regulament, țara de origine a unui
produs alimentar se referă la originea unui produs alimentar,
astfel cum este stabilită în conformitate cu articolele 23-26 din
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.
(4) Se aplică, de asemenea, definițiile specifice prevăzute în
anexa I.
CAPITOLUL II
PRINCIPIILE GENERALE ALE INFORMAȚIILOR REFERITOARE
LA PRODUSELE ALIMENTARE
Articolul 3
Obiective generale
(1) Furnizarea informațiilor referitoare la produsele
alimentare urmărește asigurarea unui nivel ridicat de protecție
a sănătății și intereselor consumatorilor, oferind consumatorilor
finali o bază pentru a face o alegere în cunoștință de cauză și
pentru a utiliza în mod sigur produsele alimentare, ținând
seama în special de considerații de ordin sanitar, economic,
ecologic, social și etic.
(2) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare își propune să creeze un spațiu la nivelul Uniunii
22.11.2011
în care produsele alimentare produse și comercializate legal să
circule liber, ținând seama, după caz, de necesitatea de a apăra
interesele legitime ale producătorilor și de a promova fabricarea
de produse de calitate.
(3) Atunci când legislația privind informațiile referitoare la
produsele alimentare stabilește noi cerințe, se acordă o
perioadă de tranziție după intrarea în vigoare a noilor cerințe,
cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător. În timpul
unei perioade de tranziție, produsele alimentare ale căror
etichete nu respectă noile cerințe pot fi introduse pe piață, iar
stocurile de astfel de produse introduse pe piață înainte de
expirarea perioadei de tranziție pot continua să fie vândute
până la epuizarea lor.
(4) Se efectuează o consultare deschisă și transparentă a
publicului, inclusiv a părților interesate, direct sau prin orga­
nismele reprezentative, în timpul pregătirii, evaluării și revizuirii
legislației alimentare, cu excepția cazurilor în care urgența
problemei respective nu permite aceasta.
Articolul 4
Principiile care reglementează informațiile obligatorii
referitoare la produsele alimentare
(1) Informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare
impuse de legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare se referă la informațiile care se încadrează în special
în următoarele categorii:
(a) informații privind identitatea și compoziția, proprietățile sau
alte caracteristici ale produsului alimentar;
(b) informații privind protecția sănătății consumatorilor și
utilizarea sigură a unui produs alimentar. În mod special,
acestea se referă la informații privind:
(i) însușirile legate de compoziție care pot dăuna sănătății
anumitor grupuri de consumatori;
(ii) data durabilității minimale, condițiile de păstrare și de
siguranță a utilizării;
(iii) efectele asupra sănătății, inclusiv riscurile și consecințele
legate de consumul dăunător și periculos al unui produs
alimentar;
(c) informații privind caracteristicile nutriționale care să permită
consumatorilor, inclusiv celor care urmează un regim
alimentar special, să aleagă în cunoștință de cauză.
(2) Atunci când se ia în considerare nevoia de informații
obligatorii referitoare la produsele alimentare și care să
permită consumatorilor să facă o alegere în cunoștință de
cauză, se ține seama de faptul că majoritatea acestora
consideră deosebit de necesare anumite informații pe care le
prețuiesc în mod special sau de orice avantaje general
acceptate pentru consumator.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 5
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța
Alimentară
Orice măsură a Uniunii în domeniul legislației privind
informațiile referitoare la produsele alimentare susceptibile de
a avea un efect asupra sănătății publice se adoptă după
consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
(„Autoritatea”).
CAPITOLUL III
CERINȚE GENERALE PRIVIND INFORMAȚIILE REFERITOARE
LA PRODUSELE ALIMENTARE ȘI RESPONSABILITĂȚILE
OPERATORILOR DIN SECTORUL ALIMENTAR
Articolul 6
Cerință de bază
Orice produs alimentar destinat consumatorului final sau
unităților de restaurație colectivă este însoțit de informații refe­
ritoare la produsul respectiv în conformitate cu prezentul regu­
lament.
Articolul 7
Practici corecte de informare
(1) Informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie
să inducă cumpărătorul în eroare, în special:
(a) în ceea ce privește caracteristicile produsului alimentar și în
special în ceea ce privește natura, identitatea, proprietățile,
compoziția, cantitatea, data durabilității minimale, țara de
origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau
producție;
(b) atribuind produsului alimentar efecte sau proprietăți pe care
nu le are;
(c) sugerând că produsul alimentar posedă caracteristici
speciale, atunci când, în realitate, toate produsele alimentare
similare posedă asemenea caracteristici, mai ales evidențiind
în mod special prezența sau absența anumitor ingrediente
sau/și nutrienți;
(d) sugerând, prin intermediul prezentării, în descrieri sau
imagini, prezența unui anumit produs alimentar sau a
unui anumit ingredient, câtă vreme, în realitate, o
componentă prezentă în mod natural sau un ingredient
utilizat în mod normal în respectivul produs alimentar a
fost înlocuit(ă) cu o altă componentă sau cu un alt
ingredient.
(2) Informațiile referitoare la produsele alimentare sunt
precise, clare și ușor de înțeles de către consumator.
(3) Sub rezerva derogărilor prevăzute de legislația Uniunii
aplicabile apelor minerale naturale și produselor alimentare cu
destinații nutriționale speciale, informațiile referitoare la
produsele alimentare nu atribuie niciunui produs alimentar
proprietăți de prevenire, de tratament sau de vindecare a unei
boli umane și nu evocă astfel de proprietăți.
L 304/27
(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică, de asemenea:
(a) publicității;
(b) prezentării produselor alimentare, în special formei,
aspectului sau ambalajului acestora, materialului folosit
pentru ambalare, modului în care sunt prezentate, precum
și locului în care sunt expuse.
Articolul 8
Responsabilități
(1) Operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine
răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la
produsele alimentare este operatorul sub a cărui denumire sau
denumire comercială se comercializează produsul alimentar sau,
dacă operatorul respectiv nu are sediul în Uniune, importatorul
pe piața Uniunii Europene.
(2) Operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine
răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la
produsele alimentare asigură existența și acuratețea informațiilor
referitoare la produsele alimentare în conformitate cu legislația
aplicabilă privind informațiile referitoare la produsele alimentare
și cu cerințele dispozițiilor de drept intern relevante.
(3) Operatorii din sectorul alimentar care nu intervin în
informațiile referitoare la produsele alimentare nu furnizează
produse alimentare despre care știu sau presupun, pe baza
informațiilor pe care le dețin în calitate de profesioniști, că nu
sunt conforme cu legislația aplicabilă privind informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare și cu cerințele dispozițiilor de
drept intern relevante.
(4) Operatorii din sectorul alimentar, în cadrul întreprin­
derilor pe care le gestionează, nu modifică informațiile care
însoțesc un produs alimentar dacă o astfel de modificare ar
induce în eroare consumatorul final sau ar reduce în orice alt
mod nivelul de protecție a consumatorului și posibilitățile
acestuia de a alege în cunoștință de cauză. Operatorii din
sectorul alimentar sunt răspunzători de orice modificări pe
care le efectuează în cazul informațiilor referitoare la
produsele alimentare care însoțesc un produs alimentar.
(5) Fără a aduce atingere alineatelor (2)-(4), operatorii din
sectorul alimentar, în cadrul întreprinderilor pe care le
gestionează, asigură și verifică respectarea cerințelor legislației
privind informațiile referitoare la produsele alimentare și ale
dispozițiilor naționale corespunzătoare relevante pentru
activitățile lor.
(6) În cadrul întreprinderilor pe care le gestionează,
operatorii din sectorul alimentar asigură transmiterea
informațiilor privind produsele alimentare care nu sunt pream­
balate și care sunt destinate consumatorului final sau unei
unități de restaurație colectivă către operatorul din sectorul
alimentar care recepționează produsele alimentare respective
pentru a permite, atunci când este necesar, furnizarea
informațiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare
către consumatorul final.
L 304/28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(7) În următoarele cazuri, operatorii din sectorul alimentar
asigură, în cadrul întreprinderilor pe care le gestionează,
menționarea informațiilor obligatorii prevăzute la articolele 9
și 10 pe preambalaj sau pe o etichetă atașată acestuia sau pe
documentele comerciale referitoare la produsele alimentare, în
cazul în care se poate garanta că documentele respective
însoțesc produsul alimentar la care se referă sau au fost
trimise înaintea livrării sau concomitent cu aceasta:
(a) în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat
consumatorului final, dar este comercializat într-o etapă
anterioară vânzării către acesta și în cazul în care această
etapă nu implică vânzarea către o unitate de restaurație
colectivă;
(b) în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat
unităților de restaurație colectivă pentru a fi preparat,
prelucrat, împărțit sau decupat.
Fără a aduce atingere dispozițiilor primului paragraf, operatorii
din sectorul alimentar asigură includerea mențiunilor prevăzute
la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (f), (g) și (h) și pe ambalajul
extern în care produsele alimentare preambalate sunt prezentate
spre comercializare.
(8) Operatorii din sectorul alimentar care le furnizează altor
operatori din sectorul alimentar produse alimentare care nu sunt
destinate consumatorului final sau unităților de restaurație
colectivă se asigură că respectivii operatori din sectorul
alimentar primesc suficiente informații care să le
permită, după caz, să își îndeplinească obligațiile în temeiul
alineatului (2).
CAPITOLUL IV
INFORMAȚII OBLIGATORII REFERITOARE LA PRODUSELE
ALIMENTARE
SECȚIUNEA 1
Conținut și prezentare
Articolul 9
Lista mențiunilor obligatorii
(1) În conformitate cu articolele 10-35 și sub rezerva
excepțiilor prevăzute în prezentul capitol, este obligatorie
menționarea următoarelor informații.
(a) denumirea produsului alimentar;
(b) lista ingredientelor;
(c) orice ingredient sau adjuvant tehnologic menționat în anexa
II sau provenit dintr-o substanță sau dintr-un produs
menționat în anexa II care provoacă alergii sau intoleranță,
utilizat în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și
încă prezent în produsul finit, chiar și într-o formă modi­
ficată;
(d) cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingre­
diente;
22.11.2011
(e) cantitatea netă de produs alimentar;
(f) data durabilității minimale sau data limită de consum;
(g) condițiile speciale de păstrare și/sau condițiile de utilizare;
(h) numele sau denumirea comercială și adresa operatorului din
sectorul alimentar menționat la articolul 8 alineatul (1);
(i) țara de origine sau locul de proveniență, în cazurile
menționate la articolul 26;
(j) instrucțiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar
îngreuna utilizarea corectă a produsului alimentar;
(k) pentru băuturile care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în
volum, concentrația alcoolică dobândită;
(l) o declarație nutrițională.
(2) Mențiunile prevăzute la alineatul (1) sunt exprimate prin
cuvinte și cifre. Fără a aduce atingere articolului 35, acestea pot
fi menționate suplimentar prin pictograme sau simboluri.
(3) Atunci când Comisia adoptă acte delegate și acte de
punere în aplicare la care se face referire în prezentul articol,
mențiunile prevăzute la alineatul (1) pot fi în mod alternativ
exprimate prin intermediul pictogramelor sau al simbolurilor, în
locul cuvintelor sau al cifrelor.
Pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de alte mijloace
de prezentare a informațiilor obligatorii referitoare la produsele
alimentare decât cuvintele sau cifrele și cu condiția să se asigure
același nivel de informare ca atunci când se utilizează cuvinte și
cifre, Comisia, ținând seama de elementele care dovedesc
înțelegerea uniformă de către consumatori, poate stabili, prin
intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 51,
criteriile în baza cărora una sau mai multe mențiuni
prevăzute la alineatul (1) pot fi exprimate prin pictograme sau
simboluri în loc de cuvinte sau cifre.
(4) Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a
dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol, Comisia
poate adopta acte de punere în aplicare privind modalitățile
de aplicare a criteriilor definite în conformitate cu alineatul (3)
pentru a exprima una sau mai multe mențiuni prin intermediul
pictogramelor sau simbolurilor în locul cuvintelor sau cifrelor.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
Articolul 10
Mențiuni obligatorii suplimentare pentru anumite tipuri
sau categorii de produse alimentare
(1) În plus față de mențiunile prevăzute la articolul 9
alineatul (1), în anexa III sunt prevăzute mențiuni obligatorii
suplimentare pentru anumite tipuri sau categorii de produse
alimentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Pentru a asigura informarea consumatorilor în ceea ce
privește tipurile și categoriile specifice de produse alimentare
și pentru a ține seama de progresele tehnologice, evoluțiile
științifice, protecția sănătății consumatorilor sau utilizarea
sigură a unui produs alimentar, Comisia poate modifica anexa
III prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu
articolul 51.
În cazul apariției unui risc pentru sănătatea consumatorilor,
atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura
prevăzută la articolul 52 se aplică actelor delegate adoptate în
temeiul prezentului articol.
Articolul 11
Metrologie
Dispozițiile articolului 9 nu aduc atingere dispozițiilor mai
specifice ale Uniunii în materie de metrologie.
Articolul 12
Punerea la dispoziție și amplasarea informațiilor obligatorii
referitoare la produsele alimentare
(1) Informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare,
pentru toate produsele alimentare, sunt disponibile și ușor acce­
sibile, în conformitate cu prezentul regulament.
(2) În cazul produselor alimentare preambalate, informațiile
obligatorii apar direct pe ambalaj sau pe eticheta atașată la
acesta.
(3) Pentru a se asigura că consumatorii pot beneficia de alte
mijloace de furnizare a informațiilor obligatorii referitoare la
produsele alimentare, mai bine adaptate pentru anumite
mențiuni obligatorii, și cu condiția să se asigure același nivel
de informare ca și prin intermediul ambalajului sau etichetei,
Comisia, ținând seama de elementele care dovedesc înțelegerea
uniformă de către consumatori și de utilizarea răspândită a
acestor mijloace în rândul consumatorilor, poate stabili, prin
intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 51,
criteriile în baza cărora anumite mențiuni obligatorii pot fi
exprimate prin alte mijloace decât pe pachet sau pe etichetă.
(4) Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a
alineatului (3) din prezentul articol, Comisia poate adopta acte
de punere în aplicare privind modalitățile de aplicare a criteriilor
prevăzute la alineatul (3) pentru exprimarea anumitor mențiuni
obligatorii prin alte mijloace decât ambalajul sau eticheta.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(5) În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate,
se aplică dispozițiile articolului 44.
Articolul 13
Modul de prezentare a mențiunilor obligatorii
(1) Fără a aduce atingere măsurilor naționale adoptate în
temeiul articolului 44 alineatul (2), informațiile obligatorii
L 304/29
referitoare la produsele alimentare sunt amplasate într-un loc
evident, astfel încât să fie ușor vizibile, lizibile și, după caz,
indelebile. Acestea nu trebuie să fie în niciun caz disimulate,
ascunse, trunchiate sau separate prin orice alte reprezentări
scrise sau imagini sau prin orice alt element intercalat.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale Uniunii
aplicabile anumitor produse alimentare, atunci când apar pe
ambalaj sau pe eticheta atașată la acesta, mențiunile obligatorii
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) se imprimă pe ambalaj sau
pe etichetă astfel încât să se asigure o lizibilitate bună, cu
caractere folosind dimensiuni ale fontului pentru care
înălțimea literei mici x, astfel cum este definită în anexa IV,
este mai mare sau egală cu 1,2 mm.
(3) În cazul ambalajelor sau al recipientelor la care cea mai
mare față prezintă o suprafață mai mică de 80 cm2, dimen­
siunea fontului înălțimii literei mici x menționată la alineatul
(2) este mai mare sau egală cu 0,9 mm.
(4) În scopul atingerii obiectivelor prezentului regulament,
Comisia stabilește, prin intermediul actelor delegate în confor­
mitate cu articolul 51, norme privind lizibilitatea.
Cu același scop ca cel menționat la primul paragraf, Comisia
poate, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu
articolul 51, să extindă cerințele de la alineatul (5) din
prezentul articol la mențiunile obligatorii suplimentare pentru
categorii sau tipuri specifice de produse alimentare.
(5) Mențiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a),
(e) și (k) figurează în același câmp vizual.
(6) Dispozițiile alineatului (5) din prezentul articol nu se
aplică în cazurile menționate la articolul 16 alineatele (1) și (2).
Articolul 14
Vânzarea la distanță
(1) Fără a aduce atingere cerințelor privind informațiile
prevăzute la articolul 9, în cazul produselor alimentare pream­
balate oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la
distanță:
(a) informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare,
cu excepția mențiunilor prevăzute la articolul 9 alineatul
(1) litera (f), sunt puse la dispoziție înainte de cumpărare
și apar pe suportul de vânzare la distanță sau sunt furnizate
prin alte mijloace corespunzătoare identificate în mod clar
de către operatorul din sectorul alimentar. În cazul în care
sunt utilizate alte mijloace corespunzătoare, informațiile
obligatorii referitoare la produsele alimentare sunt puse la
dispoziție fără ca prin aceasta operatorii din sectorul
alimentar să impună costuri suplimentare consumatorilor;
(b) toate mențiunile obligatorii sunt puse la dispoziție în
momentul livrării.
L 304/30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate
oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanță,
mențiunile obligatorii în temeiul articolului 44 sunt puse la
dispoziție în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
(3) Alineatul (1) litera (a) nu se aplică produselor alimentare
oferite spre vânzare prin intermediul automatelor sau al
incintelor comerciale automatizate.
Articolul 15
Cerințe lingvistice
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 9 alineatul
(3), informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare
sunt redactate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatorii
din statele membre în care se comercializează produsul
alimentar.
(2) Statul membru în care este comercializat un produs
alimentar poate să prevadă, pe teritoriul său, ca aceste
mențiuni să figureze în una sau mai multe dintre limbile
oficiale ale Uniunii.
(3) Alineatele (1) și (2) nu împiedică redactarea mențiunilor
în mai multe limbi.
Articolul 16
Omisiunea anumitor mențiuni obligatorii
(1) În cazul buteliilor de sticlă destinate reutilizării, care au
un marcaj indelebil și care, prin urmare, nu poartă nici etichetă,
nici inel, nici manșetă, sunt obligatorii numai mențiunile
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (c), (e), (f) și (l).
(2) În cazul ambalajelor sau al recipientelor la care cea mai
mare față prezintă o suprafață mai mică de 10 cm2, numai
mențiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (c),
(e), (f) sunt obligatorii pe ambalaj sau pe etichetă. Mențiunile
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sunt furnizate prin
alte mijloace sau sunt puse la dispoziție la cererea consuma­
torului.
(3) Fără a aduce atingere altor dispoziții ale Uniunii care
prevăd o declarație nutrițională obligatorie, declarația
menționată la articolul 9 alineatul (1) litera (l) nu este obli­
gatorie pentru produsele alimentare menționate în anexa V.
(4) Fără a aduce atingere altor dispoziții ale Uniunii care
prevăd o listă a ingredientelor sau o declarație nutrițională obli­
gatorie, mențiunile de la articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (l)
nu sunt obligatorii pentru băuturile care conțin mai mult de
1,2 % alcool în volum.
Până la 13 decembrie 2014, Comisia întocmește un raport
privind aplicarea articolului 18 și a articolului 30 alineatul (1)
în cazul produselor menționate la prezentul alineat și în care
abordează chestiunea acoperirii în viitor a unor categorii de
băuturi alcoolice, în special, de obligația de a fi însoțite de
informații privind valoarea energetică și motivele care ar
justifica eventualele exceptări, ținând seama de nevoia de a
22.11.2011
asigura coerența cu alte politici relevante ale Uniunii. În acest
context, Comisia ia în considerare necesitatea de a propune o
definiție a băuturilor de tip „alcopop”.
Comisia alătură raportului respectiv o propunere legislativă,
dacă este cazul, care să stabilească norme pentru o listă a
ingredientelor sau o declarație nutrițională obligatorie pentru
aceste produse.
SECȚIUNEA 2
Dispoziții detaliate privind mențiunile obligatorii
Articolul 17
Denumirea produsului alimentar
(1) Denumirea produsului alimentar este denumirea sa legală.
În absența unei asemenea denumiri, denumirea produsului
alimentar este denumirea sa curentă sau, în cazul în care nu
există o denumire curentă sau aceasta nu este folosită, se indică
denumirea descriptivă a produsului alimentar.
(2) Se permite utilizarea în statul membru de comercializare
a denumirii sub care produsul alimentar este fabricat și comer­
cializat legal în statul membru de producție. Cu toate acestea,
atunci când aplicarea celorlalte dispoziții ale prezentului regu­
lament, în special a celor prevăzute la articolul 9, nu este de
natură să permită consumatorilor din statul membru de comer­
cializare să cunoască natura reală a produsului alimentar și să îl
deosebească de produsele alimentare cu care ar putea fi
confundat, denumirea produsului alimentar este însoțită de
alte informații descriptive, care trebuie să figureze în apropierea
acesteia.
(3) În cazuri excepționale, denumirea produsului alimentar
din statul membru de producție nu se utilizează în statul
membru de comercializare atunci când produsul alimentar pe
care aceasta îl desemnează în statul membru de producție este
atât de diferit, din punct de vedere al compoziției sau al
fabricării sale, de produsul alimentar cunoscut sub această
denumire în statul membru de comercializare, încât dispozițiile
de la alineatul (2) nu sunt suficiente pentru a garanta, în statul
membru de comercializare, o informare corectă a consuma­
torilor.
(4) Nicio denumire protejată, fie ea proprietate intelectuală,
marcă de comerț sau nume fantezist, nu se poate substitui
denumirii produsului alimentar.
(5) În anexa VI sunt prevăzute dispoziții specifice privind
denumirea produsului alimentar și mențiunile care îl însoțesc.
Articolul 18
Lista ingredientelor
(1) Lista ingredientelor este precedată de un titlu sau de o
mențiune corespunzătoare care conține cuvântul „ingrediente”.
Lista respectivă cuprinde toate ingredientele din produsul
alimentar, în ordinea descrescătoare a ponderii lor în
momentul utilizării lor la fabricarea produsului alimentar.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Ingredientele sunt desemnate prin denumirea lor
specifică, după caz, în conformitate cu normele prevăzute la
articolul 17 și în anexa VI.
(3) Toate ingredientele prezente sub formă de nanomateriale
fabricate trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor.
Denumirile acestor ingrediente sunt urmate de cuvântul „nano”
între paranteze.
(4) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatelor (1) și (2)
din prezentul articol sunt prevăzute în anexa VII.
(5) În scopul atingerii obiectivelor prezentului regulament,
Comisia, prin intermediul actelor delegate în conformitate cu
articolul 51, ajustează și adaptează definiția nanomaterialelor
fabricate menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (t) în
funcție de progresele tehnice și științifice sau de definițiile
convenite la nivel internațional.
Articolul 19
Omisiunea listei ingredientelor
(1) Pentru următoarele produse alimentare nu este obligatorie
furnizarea unei liste de ingrediente:
(a) fructelor și legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au
fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altui tratament
similar;
(b) apele carbogazoase, în a căror descriere se indică caracterul
carbogazos;
(c) oțeturile de fermentație provenite exclusiv dintr-un singur
produs de bază, cu condiția să nu fi fost adăugat niciun alt
ingredient;
(d) brânzeturile, untul, laptele și smântâna fermentate la care nu
au fost adăugate alte ingrediente decât produsele lactate,
enzimele alimentare și culturile de microorganisme
necesare fabricării sau sarea necesară pentru fabricarea brân­
zeturilor, altele decât cele proaspete sau topite;
(e) produsele alimentare care conțin un singur ingredient, cu
următoarele condiții:
(i) denumirea produsului alimentar să fie identică cu
numele ingredientului; sau
(ii) denumirea produsului alimentar să permită identificarea
clară a naturii ingredientului.
(2) Pentru a ține seama de relevanța pentru consumatori a
unei liste a ingredientelor pentru anumite tipuri sau categorii de
produse alimentare, Comisia poate, în cazuri excepționale, prin
intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 51,
să completeze dispozițiile de la alineatul (1) din prezentul
articol, cu condiția ca omisiunile să nu determine o informare
neadecvată a consumatorului final și a unităților de restaurație
colectivă.
L 304/31
Articolul 20
Omisiunea compușilor unui produs alimentar din lista
ingredientelor
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 21, menționarea în
lista ingredientelor a următorilor compuși ai unui produs
alimentar nu este obligatorie:
(a) compușii unui ingredient care, în cursul procesului de
fabricație, au fost temporar extrași pentru fi reîncorporați
apoi într-o cantitate care nu depășește conținutul inițial;
(b) aditivii alimentari și enzimele alimentare:
(i) a căror prezență într-un produs alimentar este datorată
exclusiv faptului că erau conținuți în unul sau în mai
multe ingrediente ale produsului respectiv, în confor­
mitate cu principiul transferului la care se face
trimitere la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b)
din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, cu condiția să
nu mai îndeplinească nicio funcție tehnologică în
produsul finit; sau
(ii) care sunt utilizați ca adjuvanți tehnologici;
(c) substanțele suport și substanțele care nu sunt aditivi
alimentari, dar sunt utilizate în același mod și cu același
scop ca substanțele suport și care sunt utilizate în cantitățile
strict necesare;
(d) substanțele care nu sunt aditivi alimentari, dar care sunt
folosite în același mod și în același scop ca și adjuvanții
tehnologici și care rămân prezente în produsul finit, chiar
dacă într-o formă modificată;
(e) apa:
(i) atunci când se utilizează în procesul de fabricație numai
pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat
într-o formă concentrată sau deshidratată; sau
(ii) în cazul lichidului de acoperire care, în mod normal, nu
se consumă.
Articolul 21
Etichetarea anumitor substanțe sau produse care provoacă
alergii sau intoleranțe
(1) Fără a aduce atingere normelor adoptate în temeiul arti­
colului 44 alineatul (2), mențiunile la care se face referire la
articolul 9 alineatul (1) litera (c) îndeplinesc următoarele cerințe:
(a) sunt incluse în lista ingredientelor, în conformitate cu
normele prevăzute la articolul 18 alineatul (1), făcându-se
referire în mod clar la numele substanței sau produsului,
enumerate în anexa II;și
L 304/32 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(b) denumirea substanței sau a produsului astfel cum este
prevăzută în anexa II este pusă în evidență printr-un set
de caracteristici grafice care o diferențiază clar de restul
listei de ingrediente, de exemplu prin font, stilul caracterelor
sau culoarea de fond.
În lipsa unei liste a ingredientelor, reprezentarea mențiunilor la
care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) include
cuvântul „conține” urmat de numele substanței sau al
produsului, enumerate în anexa II.
În cazul în care mai multe ingrediente sau mai mulți adjuvanți
tehnologici ai unui produs alimentar provin dintr-o singură
substanță sau dintr-un singur produs enumerat în anexa II,
indicațiile de pe etichetă clarifică acest fapt în cazul fiecărui
ingredient sau adjuvant tehnologic în cauză.
Includerea mențiunilor la care se face referire la articolul 9
alineatul (1) litera (c) nu este obligatorie în cazurile în care
numele produsului alimentar face referire în mod clar la
substanța sau produsul în cauză.
(2) Pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor
și pentru a ține seama de cele mai recente progrese științifice și
cunoștințe tehnice, Comisia reexaminează sistematic și, după
caz, actualizează lista din anexa II prin intermediul actelor
delegate, în conformitate cu articolul 51.
În cazul apariției unui risc pentru sănătatea consumatorilor,
atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura
prevăzută la articolul 52 se aplică actelor delegate adoptate în
conformitate cu prezentul articol.
Articolul 22
Indicarea cantității ingredientelor
(1) Indicarea cantității unui ingredient sau a unei categorii de
ingrediente utilizat(e) la fabricarea sau prepararea unui produs
alimentar este obligatorie atunci când ingredientul sau categoria
de ingrediente în cauză:
(a) figurează în denumirea produsului alimentar sau sunt
asociate de obicei de către consumator cu denumirea
respectivă;
(b) sunt scoase în evidență în etichetare prin cuvinte, imagini
sau reprezentări grafice; sau
(c) sunt esențiale pentru a caracteriza un produs alimentar și
pentru a-l diferenția de produsele cu care ar putea fi
confundat din cauza denumirii sau aspectului său.
(2) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatului (1),
inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea
cantităților pentru anumite ingrediente, sunt prevăzute în anexa
VIII.
22.11.2011
Articolul 23
Cantitatea netă
(1) Cantitatea netă a unui produs alimentar este exprimată în
litri, centilitri, mililitri, kilograme sau grame, după caz:
(a) în unități de volum pentru produsele lichide;
(b) în unități de masă pentru alte produse.
(2) Pentru a asigura o mai bună înțelegere de către consu­
matori a informațiilor referitoare la produsele alimentare care
figurează pe etichetă, Comisia poate stabili, pentru anumite
produse alimentare specificate, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, o modalitate de
exprimare a cantității nete diferită de cea menționată la
alineatul (1) din prezentul articol.
(3) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatului (1),
inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea
cantității nete, sunt prevăzute în anexa IX.
Articolul 24
Data durabilității minimale, data limită de consum și data
congelării
(1) În cazul produselor alimentare foarte perisabile din punct
de vedere microbiologic și care, din cauza acestui fapt, pot
reprezenta, după o scurtă perioadă, un pericol imediat pentru
sănătatea umană, data durabilității minimale se înlocuiește cu
data limită de consum. După data limită de consum se
consideră că un produs alimentar nu prezintă siguranță, în
conformitate cu articolul 14 alineatele (2)-(5) din Regulamentul
(CE) nr. 178/2002.
(2) Data corespunzătoare este indicată în conformitate cu
anexa X.
(3) Pentru a asigura o aplicare uniformă a modalității de
indicare a datei durabilității minimale, menționată la punctul
1 litera (c) din anexa X, Comisia poate adopta acte de punere
în aplicare în care sunt stabilite norme în acest sens. Actele de
punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 25
Condiții de păstrare sau condiții de utilizare
(1) În cazurile în care produsele alimentare necesită condiții
speciale de păstrare și/sau utilizare, aceste condiții sunt indicate.
(2) Pentru a permite păstrarea sau utilizarea corespunzătoare
a produselor alimentare după deschiderea ambalajului, se
precizează condițiile de păstrare și/sau termenul limită de
consum, atunci când este cazul.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 26
Țara de origine sau locul de proveniență
(1) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere cerințelor
de etichetare stabilite prin dispoziții specifice ale Uniunii, în
special prin Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din
20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din
produse agricole și alimentare (1) și Regulamentul (CE)
nr. 510/2006 din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor
geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și
alimentare (2).
(2) Mențiunile privind țara de origine sau locul de
proveniență sunt obligatorii:
(a) în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce
consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară
de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului
alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul
alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că
produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de
proveniență;
(b) pentru tipurile de carne care se încadrează la codurile din
Nomenclatura combinată („NC”) enumerate în anexa XI.
Aplicarea dispozițiilor de la prezenta literă face obiectul
adoptării actelor de punere în aplicare menționate la
alineatul (8).
(3) În cazul în care se indică țara de origine sau locul de
proveniență a produsului și aceasta (acesta) nu este aceeași
(același) cu țara de origine sau locul de proveniență a ingre­
dientului primar:
(a) se indică de asemenea țara de origine sau locul de
proveniență a ingredientului (ingredientelor) primar(e); sau
(b) se indică faptul că țara de origine sau locul de proveniență a
ingredientului (ingredientelor) primar(e) diferă de țara de
origine sau locul de proveniență a produsului alimentar.
Aplicarea dispozițiilor de la prezentul alineat face obiectul
adoptării normelor de aplicare menționate la alineatul (8).
(4) În termen de cinci ani de la punerea în aplicare a
dispozițiilor de la alineatul (2) litera (b), Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului un raport pentru a evalua
indicarea obligatorie pe etichetă a țării de origine sau a
locului de proveniență ale produselor menționate la litera
respectivă.
(5) Până la 13 decembrie 2014, Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului rapoarte privind indicarea obli­
gatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru
următoarele produse alimentare:
(1 )JO L 93, 31.3.2006, p. 1.
(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
L 304/33
(a) alte tipuri de carne decât carnea de vită și mânzat și decât
cele menționate la alineatul (2) litera (b);
(b) lapte;
(c) laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate;
(d) produsele alimentare neprelucrate;
(e) produsele dintr-un singur ingredient;
(f) ingrediente care reprezintă mai mult de 50 % dintr-un
produs alimentar.
(6) Până la 13 decembrie 2013, Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului un raport privind indicarea
obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență
pentru carnea folosită ca ingredient.
(7) Rapoartele menționate la alineatele (5) și (6) iau în consi­
derare nevoia de informare a consumatorului, fezabilitatea
măsurii privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a
locului de proveniență, precum și analiza costurilor și benefi­
ciilor rezultate din introducerea unor astfel de măsuri, inclusiv
impactul juridic asupra pieței interne și impactul asupra
comerțului internațional.
Comisia poate însoți rapoartele respective de propuneri de
modificare a dispozițiilor relevante ale Uniunii.
(8) Până la 13 decembrie 2013, în urma evaluărilor de
impact, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind
aplicarea alineatului (2) litera (b) și a alineatului (3) din
prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2).
(9) În cazul produselor alimentare menționate la alineatul (2)
litera (b), la alineatul (5) litera (a) și la alineatul (6), rapoartele și
evaluările de impact realizate în temeiul acestui articol au în
vedere, printre altele, opțiunile privind modalitățile de indicare
a țării de origine sau a locului de proveniență a acestor produse
alimentare, în special în ceea ce privește fiecare dintre urmă­
toarele date importante referitoare la viața animalului:
(a) locul nașterii;
(b) locul unde a fost crescut;
(c) locul unde a fost sacrificat.
Articolul 27
Instrucțiuni de utilizare
(1) Instrucțiunile de utilizare a unui produs alimentar sunt
indicate astfel încât să permită o utilizare corespunzătoare a
respectivului produs alimentar.
L 304/34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care
stabilesc norme detaliate de punere în aplicare a dispozițiilor
alineatului (1) în cazul anumitor produse alimentare. Actele de
punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 28
Concentrația alcoolică
(1) Normele privind indicarea concentrației alcoolice în
volum, în ceea ce privește produsele clasificate în Nomenclatura
combinată („NC”) sub codul 2204, sunt cele prevăzute în
dispozițiile specifice ale Uniunii aplicabile acestor produse.
(2) Concentrația alcoolică dobândită a băuturilor care conțin
mai mult de 1,2 % alcool în volum, altele decât cele menționate
la alineatul (1), este indicat în conformitate cu anexa XII.
SECȚIUNEA 3
Declarația nutrițională
Articolul 29
Relația cu alte acte legislative
(1) Prezenta secțiune nu se aplică produselor alimentare care
intră în domeniul de aplicare a următoarelor acte legislative:
(a) Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor
statelor membre privind suplimentele alimentare (1);
(b) Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercia­
lizarea apelor minerale naturale (2).
(2) Prezenta secțiune se aplică fără a aduce atingere Directivei
2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
6 mai 2009 privind produsele alimentare cu destinație
nutrițională specială (3) și directivelor specifice prevăzute la
articolul 4 alineatul (1) din directiva menționată.
Articolul 30
Conținut
(1) Declarația nutrițională obligatorie cuprinde următoarele
informații:
(a) valoarea energetică; și
(b) cantitatea de grăsimi, acizi grași saturați, glucide, zaharuri,
proteine și sare.
(1) JO L 183, 12.7.2002, p. 51.
(2) JO L 164, 26.6.2009, p. 45.
(3) JO L 124, 20.5.2009, p. 21.
22.11.2011
După caz, o declarație care să indice faptul că prezența
conținutului de sare se datorează exclusiv prezenței în mod
natural a sodiului poate figura în imediata apropiere a declarației
nutriționale.
(2) Conținutul declarației nutriționale obligatorii menționate
la alineatul (1) poate fi completat cu indicarea cantităților unuia
sau mai multor elemente dintre următoarele:
(a) acizi grași mononesaturați;
(b) acizi grași polinesaturați;
(c) polioli;
(d) amidon;
(e) fibre;
(f) oricare dintre vitaminele sau mineralele menționate în
partea A punctul 1 din anexa XIII și prezente în cantități
semnificative, astfel cum sunt definite în partea A punctul 2
din anexa XIII.
(3) În cazul în care etichetarea produselor alimentare pream­
balate prevede declarația nutrițională obligatorie menționată la
alineatul (1), următoarele informații referitoare la produsele
alimentare pot fi repetate pe etichetă:
(a) valoarea energetică; sau
(b) valoarea energetică și cantitățile de grăsimi, de acizi grași
saturați, de zaharuri și de sare.
(4) Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1), în cazul în
care etichetarea produselor menționate la articolul 16 alineatul
(4) prevede o declarație nutrițională, conținutul declarației poate
fi limitat numai la valoarea energetică.
(5) Fără a aduce atingere articolului 44 și prin derogare de la
articolul 36 alineatul (1), în cazul în care etichetarea produselor
menționate la articolul 44 alineatul (1) prevede o declarație
nutrițională, conținutul declarației poate fi limitat numai la:
(a) valoarea energetică; sau
(b) valoarea energetică și cantitățile de grăsimi, de acizi grași
saturați, de zaharuri și de sare.
(6) Pentru a ține seama de relevanța mențiunilor prevăzute la
alineatele (2)-(5) din prezentul articol pentru informarea consu­
matorilor, Comisia poate, prin intermediul unor acte delegate, în
conformitate cu articolul 51, să modifice listele de la alineatele
(2)-(5) din prezentul articol, prin adăugarea sau eliminarea unor
mențiuni.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(7) Până la 13 decembrie 2014, Comisia, ținând seama de
dovezile științifice și de experiența acumulată în statele membre,
prezintă un raport privind prezența acizilor grași trans în
produsele alimentare și în regimul alimentar de zi cu zi al
populației Uniunii. Obiectivul raportului este evaluarea
impactului mijloacelor adecvate care le-ar permite consuma­
torilor să aleagă un regim alimentar și produse alimentare mai
sănătoase sau care ar putea promova furnizarea de opțiuni
alimentare mai sănătoase pentru consumatori, inclusiv, printre
altele, informarea consumatorilor cu privire la acizii grași trans
sau la restricțiile privind utilizarea lor. După caz, Comisia poate
decide să însoțească raportul respectiv de o propunere legi­
slativă.
Articolul 31
Calcularea
(1) Valoarea energetică se calculează utilizând factorii de
conversie enumerați în anexa XIV.
(2) Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, factorii de conversie
pentru vitaminele și mineralele menționate în partea A punctul
1 din anexa XIII, care să permită un calcul mai exact al
conținutului de vitamine și minerale în produsele alimentare.
Factorii de conversie respectivi se adaugă la anexa XIV.
(3) Valoarea energetică și cantitățile de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) se referă la produsele alimentare
astfel cum sunt vândute.
După caz, se pot furniza informații cu privire la produsul
alimentar după preparare, cu condiția să fie oferite instrucțiuni
de preparare suficient de detaliate, iar informațiile să se refere la
produsul alimentar gata pentru consum.
(4) Valorile declarate sunt valori medii care se bazează, după
caz, pe următorii factori:
(a) analiza produsului alimentar efectuată de producător;
(b) un calcul efectuat pe baza valorilor medii cunoscute sau
reale ale ingredientelor utilizate; sau
(c) un calcul efectuat pe baza unor date general stabilite și
acceptate.
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc
norme detaliate pentru punerea în aplicare uniformă a
prezentului alineat în ceea ce privește precizia valorilor
declarate, precum diferențele dintre valorile declarate și cele
stabilite în cursul controalelor oficiale. Actele de punere în
aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
L 304/35
Articolul 32
Exprimarea per 100 g sau per 100 ml
(1) Valoarea energetică și cantitatea de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) sunt exprimate în unitățile de
măsură prevăzute în anexa XV.
(2) Valoarea energetică și cantitatea de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) se exprimă per 100 g sau per
100 ml.
(3) Eventuala declarație privind vitaminele și mineralele, în
plus față de forma de exprimare menționată la alineatul (2),
este exprimată ca procent din consumul de referință stabilit în
partea A punctul 1 din anexa XIII pentru 100 g sau 100 ml.
(4) În plus față de forma de exprimare menționată la
alineatul (2) din prezentul articol, valoarea energetică și
cantitățile de nutrienți menționate la articolul 30 alineatele
(1), (3), (4) și (5) pot fi exprimate, după caz, ca procent din
consumul de referință stabilit în partea B din anexa XIII pentru
100 g sau 100 ml.
(5) În cazul în care se furnizează informații în temeiul
alineatului (4), se introduce următoarea mențiune în imediata
apropriere a acestora: „Consumul de referință al unui adult
obișnuit (8 400 kJ/2 000 kcal)”.
Articolul 33
Exprimarea per porție sau per unitate de consum
(1) În următoarele cazuri, valoarea energetică și cantitățile de
nutrienți menționate la articolul 30 alineatele (1)-(5) pot fi
exprimate per porție și/sau per unitate de consum ușor identi­
ficabilă (identificabile) de către consumator, cu condiția marcării
pe etichetă a cantității corespunzătoare porției sau a unității de
consum utilizate și cu condiția să fie precizat numărul de porții
sau de unități conținute în ambalaj:
(a) în plus față de forma de exprimare la 100 g sau la 100 ml
menționată la articolul 32 alineatul (2);
(b) în plus față de forma de exprimare per 100 g sau per
100 ml menționată la articolul 32 alineatul (3) privind
cantitățile de vitamine și minerale;
(c) în plus sau în loc de forma de exprimare la 100 g sau la
100 ml menționată la articolul 32 alineatul (4).
(2) Prin derogare de la articolul 32 alineatul (2), în cazurile
menționate la articolul 30 alineatul (3) litera (b), cantitatea de
nutrienți și/sau procentul din consumul de referință stabilit(e) în
partea B din anexa XIII pot fi exprimate numai per porție sau
numai per unitate de consum.
Atunci când cantitatea de nutrienți este exprimată numai per
porție sau numai per unitate de consum, în conformitate cu
primul paragraf, valoarea energetică se exprimă per 100 g sau
per 100 ml și în funcție de porție sau unitatea de consum.
L 304/36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Prin derogare de la articolul 32 alineatul (2), în cazurile
menționate la articolul 30 alineatul (5), valoarea energetică și
cantitatea de nutrienți și/sau procentul din consumul de
referință stabilit(e) în partea B din anexa XIII pot fi exprimate
numai per porție sau numai per unitate de consum.
(4) Porția sau unitatea utilizată sunt indicate în imediata
apropiere a declarației nutriționale.
(5) Pentru a asigura o aplicare uniformă a exprimării
declarației nutriționale pe porție sau per unitate de consum și
pentru a asigura o bază de comparație uniformă pentru
consumator, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare
și ținând seama de comportamentul real de consum al consu­
matorilor, precum și de recomandările privind regimul
alimentar, norme privind exprimarea per porție sau per
unitate de consum pentru anumite categorii de produse
alimentare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă
în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 48 alineatul (2).
Articolul 34
Prezentare
(1) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(1) și (2) sunt incluse în același câmp vizual. Acestea sunt
prezentate grupat, într-un format clar și, după caz, în ordinea
de prezentare prevăzută în anexa XV.
(2) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(1) și (2) sunt prezentate, în funcție de spațiul disponibil, sub
formă de tabel, cu numerele aliniate. În cazul în care spațiul nu
permite, declarația este prezentată în format liniar.
(3) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatul
(3) sunt prezentate:
(a) în câmpul vizual principal; și
(b) folosind dimensiunile fontului stabilite la articolul 13
alineatul (2).
Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatul (3) pot
fi prezentate într-un format diferit de cel precizat la alineatul (2)
din prezentul articol.
(4) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(4) și (5) pot fi prezentate într-un format diferit de cel precizat
la alineatul (2) din prezentul articol.
(5) În cazurile în care valoarea energetică sau cantitatea de
nutrient (nutrienți) dintr-un produs sunt neglijabile, informațiile
referitoare la elementele respective pot fi înlocuite cu o
mențiune precum „Conține cantități neglijabile de ….” și sunt
amplasate în imediata apropiere a declarației nutriționale, dacă
aceasta există.
Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului alineat,
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare referitoare la
valoarea energetică și la cantitățile de nutrienți menționate la
22.11.2011
articolul 30 alineatele (1)-(5) care pot fi considerate neglijabile.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(6) Pentru a asigura o aplicare uniformă a modalității de
prezentare a declarației nutriționale în formatele menționate la
alineatele (1)-(4) din prezentul articol, Comisia poate adopta
acte de punere în aplicare în acest sens. Actele de punere în
aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 35
Forme de exprimare și prezentare suplimentare
(1) În plus față de formele de exprimare menționate la
articolul 32 alineatele (2) și (4) și la articolul 33 și față de
prezentarea menționată la articolul 34 alineatul (2), valoarea
energetică și cantitatea de nutrienți menționate la articolul 30
alineatele (1)-(5) pot fi exprimate în alte moduri și/sau
prezentate utilizând reprezentări grafice sau simboluri în plus
față de cuvinte sau cifre, cu condiția să fie respectate urmă­
toarele cerințe:
(a) să fie bazate pe cercetări fiabile și pertinente din punct de
vedere științific și să nu inducă în eroare consumatorul,
astfel cum se specifică la articolul 7;
(b) crearea lor să fie rezultatul unor consultări cu o gamă largă
de grupuri de părți interesate;
(c) să vizeze facilitarea înțelegerii de către consumator a
contribuției sau a importanței produsului alimentar pentru
valoarea energetică și conținutul de nutrienți corespun­
zătoare unui regim alimentar;
(d) să fie sprijinite de elemente pertinente din punct de vedere
științific care să dovedească înțelegerea de către consu­
matorul mediu a unor astfel de forme de exprimare sau
de prezentare;
(e) în cazul altor forme de exprimare, acestea să se bazeze fie
pe consumul armonizat de referință prevăzut la anexa XIII,
fie, în absența acestuia, pe recomandările științifice general
acceptate privind valoarea energetică și aporturile de
nutrienți;
(f) să fie obiective și nediscriminatorii; și
(g) aplicarea lor să nu creeze obstacole în calea liberei circulații
a bunurilor.
(2) Statele membre le pot recomanda operatorilor din
sectorul alimentar utilizarea uneia sau a mai multor forme supli­
mentare de exprimare sau de prezentare a declarației
nutriționale care, în opinia lor, îndeplinesc în cea mai mare
măsură cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(g).
Statele membre furnizează Comisiei detaliile acestor forme
suplimentare de exprimare și de prezentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Statele membre asigură o monitorizare adecvată a
formelor suplimentare de exprimare sau de prezentare a
declarației nutriționale prezente pe piață pe teritoriul lor.
Pentru a facilita monitorizarea utilizării unor astfel de forme
suplimentare de exprimare sau de prezentare, statele membre
le pot solicita operatorilor din sectorul alimentar care introduc
pe piața națională produse alimentare care poartă astfel de
informații să notifice autorității competente utilizarea unei
forme suplimentare de exprimare sau de prezentare, precum și
să furnizeze justificările relevante referitoare la îndeplinirea
cerințelor prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(g). În astfel de
cazuri, se pot solicita, de asemenea, informații privind încetarea
utilizării unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de
prezentare.
(4) Comisia facilitează și organizează schimburi de informații
între statele membre, precum și cu Comisia și părțile interesate,
în ceea ce privește chestiunile legate de utilizarea unor forme
suplimentare de exprimare sau de prezentare a declarației
nutriționale.
(5) Ținând seama de experiența dobândită, până la
13 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European
și Consiliului un raport privind utilizarea unor forme supli­
mentare de exprimare și prezentare, impactul acestora asupra
pieței interne și oportunitatea unei armonizări suplimentare a
acestor forme de exprimare și prezentare. În acest scop, statele
membre furnizează Comisiei informații relevante referitoare la
utilizarea unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de
prezentare pe piață, pe teritoriul lor. Comisia poate alătura
acestui raport propuneri de modificare a dispozițiilor relevante
ale Uniunii.
(6) Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului articol,
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc norme
detaliate privind punerea în aplicare a alineatelor (1), (3) și (4)
din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2).
CAPITOLUL V
INFORMAȚII VOLUNTARE REFERITOARELA PRODUSELE
ALIMENTARE
Articolul 36
Cerințe aplicabile
(1) Atunci când informațiile referitoare la produsele
alimentare menționate la articolele 9 și 10 sunt oferite în
mod voluntar, acestea trebuie să respecte cerințele menționate
în capitolul IV secțiunile 2 și 3.
(2) Informațiile referitoare la produsele alimentare furnizate
în mod voluntar respectă următoarele cerințe:
(a) nu induc în eroare consumatorul, astfel cum se specifică la
articolul 7;
(b) nu sunt ambigue și nu derutează consumatorii; și
L 304/37
(c) după caz, se bazează pe date științifice relevante.
(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce
privește cerințele menționate la alineatul (2) din prezentul
articol pentru următoarele informații voluntare referitoare la
produsele alimentare:
(a) informații privind prezența posibilă și neintenționată în
produsele alimentare a unor substanțe sau produse care
provoacă alergii sau intoleranțe;
(b) informații privind posibilitatea consumului produselor
alimentare respective de către vegetarieni și vegani; și
(c) indicarea, pe lângă aportul de referință specificat la anexa
XIII, a aportului de referință pentru grupe specifice de
populație.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(4) Pentru a asigura informarea corespunzătoare a consuma­
torilor, atunci când operatorii din sectorul alimentar furnizează
informații voluntare referitoare la produsele alimentare în mod
divergent, cu riscul de a induce în eroare sau de a deruta
consumatorul, Comisia poate, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, să prevadă cazuri
suplimentare de furnizare a unor informații voluntare referitoare
la produsele alimentare menționate la alineatul (3) din prezentul
articol.
Articolul 37
Prezentare
Informațiile oferite în mod voluntar nu trebuie să fie incluse în
detrimentul spațiului disponibil pentru informațiile obligatorii.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII DE DREPT INTERN
Articolul 38
Dispoziții de drept intern
(1) În ceea ce privește chestiunile armonizate în mod specific
prin prezentul regulament, statele membre nu pot să adopte sau
să mențină dispoziții de drept intern, cu excepția cazurilor
permise de dreptul Uniunii. Respectivele dispoziții de drept
intern nu creează obstacole în ceea ce privește libera circulație
a mărfurilor sau cazuri de discriminare în ceea ce privește
produsele alimentare din alte state membre.
(2) Fără a aduce atingere articolului 39, statele membre pot
adopta dispoziții de drept intern în ceea ce privește chestiunile
care nu sunt armonizate în mod specific prin prezentul regu­
lament, în măsura în care acestea nu interzic, obstrucționează
sau restricționează libera circulație a bunurilor care sunt în
conformitate cu prezentul regulament.
L 304/38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 39
Dispoziții de drept intern privind mențiunile obligatorii
suplimentare
(1) În afara mențiunilor obligatorii prevăzute la articolul 9
alineatul (1) și la articolul 10, în conformitate cu procedura
stabilită la articolul 45, statele membre pot adopta dispoziții
privind mențiuni obligatorii suplimentare pentru anumite
tipuri sau categorii de produse alimentare, pentru cel puțin
unul dintre următoarele motive:
(a) protecția sănătății publice;
(b) protecția consumatorilor;
(c) prevenirea fraudelor;
(d) protecția drepturilor de proprietate industrială și comercială,
a indicațiilor de proveniență, a denumirilor de origine înre­
gistrate și prevenirea concurenței neloiale.
(2) În conformitate cu alineatul (1), statele membre pot
introduce dispoziții privind menționarea obligatorie a țării de
origine sau a locului de proveniență a produselor alimentare
numai atunci când există dovada unei legături între anumite
calități ale produsului și originea sau proveniența sa. Odată cu
notificarea Comisiei în legătură cu astfel de dispoziții, statele
membre oferă dovezi conform cărora majoritatea consuma­
torilor consideră că furnizarea acestor informații prezintă o
importanță deosebită.
Articolul 40
Lapte și produse lactate
Statele membre pot adopta dispoziții de derogare de la
articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatul (1) în cazul
laptelui și al produselor lactate ambalate în butelii de sticlă
destinate reutilizării.
Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul respec­
tivelor dispoziții.
Articolul 41
Băuturi alcoolice
Până la adoptarea dispozițiilor Uniunii prevăzute la articolul 16
alineatul (4), statele membre pot menține dispoziții de drept
intern privind enumerarea ingredientelor în cazul băuturilor
care au o concentrație alcoolică mai mare de 1,2 % în volum.
Articolul 42
Exprimarea cantității nete
În absența dispozițiilor Uniunii menționate la articolul 23
alineatul (2) referitoare la exprimarea cantității nete pentru
anumite produse alimentare prin altă modalitate decât cea
prevăzută la articolul 23 alineatul (1), statele membre pot
menține dispozițiile de drept intern adoptate înainte de
12 decembrie 2011.
22.11.2011
Până la 13 decembrie 2014, statele membre informează
Comisia cu privire la existența unor astfel de dispoziții.
Comisia le supune atenției celorlalte state membre.
Articolul 43
Indicarea voluntară a aportului de referință pentru grupe
specifice de populație
Până la adoptarea dispozițiilor Uniunii menționate la
articolul 36 alineatul (3) litera (c), statele membre pot adopta
măsuri de drept intern în ceea ce privește indicarea voluntară a
aportului de referință pentru grupe specifice de populație.
Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul respec­
tivelor dispoziții.
Articolul 44
Dispoziții de drept intern privind produsele alimentare
care nu sunt preambalate
(1) Pentru produsele alimentare prezentate nepreambalate la
vânzare către consumatorul final sau către unitățile de
restaurație colectivă sau pentru produsele alimentare ambalate
în locul în care sunt vândute la cererea cumpărătorului sau
preambalate în vederea vânzării lor directe:
(a) este obligatorie includerea mențiunilor specificate la
articolul 9 alineatul (1) litera (c);
(b) nu este obligatorie includerea altor mențiuni prevăzute la
articolele 9 și 10, cu excepția cazului în care statele
membre adoptă măsuri naționale care impun includerea
unora sau a tuturor mențiunilor respective, precum și a
unor elemente din mențiunile respective.
(2) Statele membre pot adopta măsuri naționale privind
mijloacele prin care trebuie puse la dispoziție mențiunile speci­
ficate la alineatul (1) sau elemente din mențiunile respective și,
după caz, forma de exprimare și de prezentare a acestora.
(3) Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul
dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2).
Articolul 45
Procedura de notificare
(1) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, statele
membre care consideră necesară adoptarea noii legislații privind
informarea cu privire la produsele alimentare notifică în
prealabil Comisia și celelalte state membre în legătură cu
măsurile avute în vedere și specifică motivele care stau la
baza lor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Comisia consultă Comitetul permanent pentru lanțul
alimentar și sănătatea animală înființat prin articolul 58
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 în cazul în
care consideră că o astfel de consultare este utilă sau în cazul în
care un stat membru solicită acest lucru. În acest caz, Comisia
se asigură că respectivul proces este transparent pentru toate
părțile interesate.
(3) Statul membru care consideră necesară adoptarea noii
legislații privind informarea cu privire la produsele alimentare
poate lua măsurile avute în vedere numai la trei luni de la
notificarea menționată la alineatul (1), cu condiția să nu fi
primit un aviz negativ din partea Comisiei.
(4) În cazul în care avizul Comisiei este negativ și înainte de
expirarea perioadei menționate la alineatul (3) din prezentul
articol, Comisia inițiază procedura de examinare menționată la
articolul 48 alineatul (2) pentru a se stabili dacă măsurile avute
în vedere pot fi puse în aplicare, sub rezerva unor modificări
corespunzătoare, dacă este necesar.
(5) Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de
informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și
al normelor privind serviciile societății informaționale (1) nu se
aplică măsurilor care intră sub incidența procedurii de notificare
menționată la prezentul articol.
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII DE APLICARE, DISPOZIȚII DE MODIFICARE ȘI
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 46
Modificări ale anexelor
Pentru a ținea seama de progresele tehnice, de evoluțiile
științifice, de sănătatea consumatorilor sau de necesitatea
informării consumatorilor, sub rezerva articolului 10 alineatul
(2) și a articolului 21 alineatul (2) referitoare modificarea
anexelor II și III, Comisia poate, prin intermediul actelor
delegate, în conformitate cu articolul 51, să modifice anexele
la prezentul regulament.
Articolul 47
Perioada de tranziție pentru măsurile de punere în aplicare
sau actele delegate și data de punere în aplicare a acestora
(1) Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol,
în exercitarea competențelor conferite de prezentul regulament
de a adopta măsuri prin intermediul actelor de punere în
aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2) sau prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, Comisia:
(a) stabilește o perioadă de tranziție corespunzătoare pentru
aplicarea noilor măsuri, pe parcursul căreia produsele
alimentare care poartă etichete care nu respectă noile
măsuri pot fi introduse pe piață și pe parcursul căreia
(1 ) JO L 204, 21.7.1998, p. 37.
L 304/39
stocurile din aceste produse alimentare care au fost
introduse pe piață înainte de sfârșitul perioadei de
tranziție pot fi vândute în continuare până la epuizarea
stocului; și
(b) se asigură că măsurile respective se aplică cu începere de la
data de 1 aprilie a fiecărui an calendaristic.
(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazurile de urgență, atunci
când scopul măsurilor menționate la alineatul respectiv îl
constituie protecția sănătății umane.
Articolul 48
Comitetul
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru
lanțul alimentar și sănătatea animală, instituit în temeiul arti­
colului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului
(UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se
aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu
adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică
articolul 5 alineatul (4) paragraful al treilea din Regulamentul
(UE) nr. 182/2011.
Articolul 49
Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, primul și
al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
„Etichetarea nutrițională a produselor pentru care sunt făcute
mențiuni nutriționale și/sau de sănătate este obligatorie, cu
excepția publicității generice. Informațiile care trebuie să fie
furnizate sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din
Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European
și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare (*). În cazul
în care se impun mențiuni nutriționale și/sau de sănătate
privind un nutrient menționat la articolul 30 alineatul (2)
din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, se declară cantitatea
de nutrient în conformitate cu articolele 31-34 din regula­
mentul respectiv.
Cantitatea (cantitățile) de substanță (substanțe) care face (fac)
obiectul unei mențiuni nutriționale sau de sănătate și care nu
apar(e) în etichetarea nutrițională este (sunt) menționată
(menționate) în același câmp vizual cu etichetarea nutrițională
și sunt exprimate în conformitate cu articolele 31, 32 și 33
din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Unitățile de măsură
utilizate pentru a exprima cantitatea de substanță sunt
potrivite pentru substanțele individuale în cauză.
___________
(*) JO L 304, 22.11.2011, p. 18”.
L 304/40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 50
Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, alineatul
(3) se înlocuiește cu următorul text:
„(3) Etichetarea nutrițională a produselor în care se adaugă
vitamine și minerale și care sunt reglementate prin prezentul
regulament este obligatorie. Informațiile care trebuie furnizate
sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din Regula­
mentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al
Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consu­
matorilor referitoare la produsele alimentare și trebuie să
includă cantitățile totale de vitamine și minerale prezente,
atunci când acestea se adaugă produselor alimentare (*).
___________
(*) JO L 304, 22.11.2011, p. 18”.
Articolul 51
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită
Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la
articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (2), articolul 12
alineatul (3), articolul 13 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5),
articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 23
alineatul (2), articolul 30 alineatul (6), articolul 31 alineatul (2),
articolul 36 alineatul (4) și articolul 46 se conferă Comisiei pe o
perioadă de cinci ani de la 12 decembrie 2011. Comisia
prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu
cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani.
Delegarea de competențe se prelungește tacit pentru perioade
de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul
European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel
târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 9
alineatul (3), articolul 10 alineatul (2), articolul 12 alineatul
(3), articolul 13 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5),
articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2),
articolul 23 alineatul (2), articolul 30 alineatul (6),
articolul 31 alineatul (2), articolul 36 alineatul (4) și
articolul 46 poate fi revocată oricând de Parlamentul
European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt
delegării de competențe specificată în decizia respectivă.
Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării
acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată
ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere
actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică
simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul
(3), articolului 10 alineatul (2), articolului 12 alineatul (3), arti­
22.11.2011
colului 13 alineatul (4), articolului 18 alineatul (5), articolului
19 alineatul (2), articolului 21 alineatul (2), articolului 23
alineatul (2), articolului 30 alineatul (6), articolului 31
alineatul (2), articolului 36 alineatul (4) și articolului 46 intră
în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și
nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni
de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu
sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv,
Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu
vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu
două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 52
Procedura de urgență
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol
intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se
formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2).
Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European
și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la
procedura de urgență.
(2) Parlamentul European sau Consiliul pot formula
obiecțiuni la un act delegat în conformitate cu procedura
menționată la articolul 51 alineatul (5). Într-un astfel de caz,
Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei
Parlamentului European sau a Consiliului de a formula
obiecțiuni.
Articolul 53
Abrogare
(1) Directivele 87/250/CEE, 90/496/CE, 1999/10/CE,
2000/13/CE, 2002/67/CE și 2008/5/CE și Regulamentul (CE)
nr. 608/2004 se abrogă de la 13 decembrie 2014.
(2) Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri
la prezentul regulament.
Articolul 54
Măsuri tranzitorii
(1) Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate
înainte de 13 decembrie 2014 care nu respectă cerințele
prevăzute de prezentul regulament pot fi comercializate până
la epuizarea stocurilor acestor produse alimentare.
Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate înainte de
13 decembrie 2016 care nu respectă cerințele prevăzute la
articolul 9 alineatul (1) litera (l) din prezentul regulament pot
fi comercializate până la epuizarea stocurilor acestor produse
alimentare.
Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate înainte de
1 ianuarie 2014 care nu respectă cerințele prevăzute la anexa VI
partea B pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor
acestor produse alimentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Între 13 decembrie 2014 și 13 decembrie 2016, în cazul
în care declarația nutrițională este furnizată pe o bază voluntară,
aceasta respectă articolele 30-35 din prezentul regulament.
(3) Fără a aduce atingere Directivei 90/496/CEE, articolului 7
din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 și articolului 7 alineatul
(3) din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, produsele alimentare
etichetate în conformitate cu articolele 30-35 din prezentul
regulament pot fi introduse pe piață înainte de 13 decembrie
2014.
Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1162/2009 al
Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a unor măsuri
tranzitorii de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004,
(CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.
Adoptat la Strasbourg, 25 octombrie 2011.
Pentru Parlamentul European
Președintele
J. BUZEK
L 304/41
European și ale Consiliului (1), produsele alimentare etichetate
în conformitate cu anexa VI partea B a prezentului regulament
pot fi introduse pe piață înainte de 1 ianuarie 2014.
Articolul 55
Intrarea în vigoare și data aplicării
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la
data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la 13 decembrie 2014, cu
excepția articolului 9 alineatul (1) litera (l) care se aplică de la
13 decembrie 2016 și a anexei VI partea B, care se aplică de la
1 ianuarie 2014.
Pentru Consiliu
Președintele
M. DOWGIELEWICZ
(1) JO L 314, 1.12.2009, p. 10.
L 304/42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA I

DEFINIȚII SPECIFICE
menționate la articolul 2 alineatul (4)

1. „Declarația nutrițională” sau „etichetarea nutrițională” se referă la informațiile care menționează:

(a) valoarea energetică; sau

(b) valoarea energetică și unul sau mai mulți numai dintre următorii nutrienți:

— grăsimi (acizi grași saturați, acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați);

— glucide (zaharuri, polioli, amidon);

— sare;

— fibre;

— proteine;

— oricare dintre vitaminele sau mineralele menționate în anexa XIII partea A punctul 1 și prezente în cantități
semnificative, după cum se prevede în anexa XIII partea A punctul 2.

2. „Grăsimi” înseamnă lipidele totale, inclusiv fosfolipidele.

3. „Acizi grași saturați” înseamnă acizii grași fără legătură dublă.

4. „Acizi grași trans” înseamnă acizi grași cu cel puțin o legătură dublă neconjugată (și anume întreruptă de cel puțin o
grupare metilen) carbon-carbon, în configurație trans.

5. „Acizi grași mononesaturați” înseamnă acizii grași cu o legătură dublă în poziție cis.

6. „Acizi grași polinesaturați” înseamnă acizi grași cu două sau mai multe legături duble cis sau cismetilenice întrerupte.

7. „Glucide” înseamnă orice carbohidrat care este metabolizat în organism și care include polioli.

8. „Zaharuri” înseamnă toate monozaharidele și dizaharidele prezente într-un produs alimentar, cu excepția poliolilor.

9. „Polioli” înseamnă alcooli care conțin mai mult de două grupări hidroxil.

10. „Proteine” înseamnă conținutul de proteine calculat utilizând formula: proteine = azot total Kjeldahl × 6,25.

11. „Sare” înseamnă conținutul de sare echivalent calculat utilizând formula: sare = sodiu × 2,5.

12. „Fibre” înseamnă polimeri glucidici compuși din trei sau mai multe unități monomerice, care nu sunt nici digerați,
nici absorbiți în intestinul subțire uman și care aparțin uneia dintre următoarele categorii:

— polimeri glucidici comestibili, prezenți în mod natural în produsele alimentare consumate ca atare;

— polimeri glucidici comestibili care au fost obținuți din materii prime alimentare prin mijloace fizice, enzimatice
sau chimice și care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi științifice general acceptate;

— polimeri glucidici comestibili sintetici care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi științifice general
acceptate.

13. „Valoarea medie” înseamnă valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de nutrienți conținută de un anumit
produs alimentar și reflectă ajustări care iau în considerare variațiile sezoniere, obiceiurile de consum și alți factori
care ar putea determina variația valorii efective.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/43

ANEXA II

SUBSTANȚE CARE CAUZEAZĂ ALERGII SAU INTOLERANȚE

1. Cereale care conțin gluten, și anume: grâu, secară, orz, ovăz, grâu spelt, grâu dur sau hibrizi ai acestora și produse
derivate, exceptând:

(a) siropurile de glucoză obținute din grâu, inclusiv dextroza (1);

(b) maltodextrine obținute din grâu (1);

(c) siropurile de glucoză obținute din orz;

(d) cerealele utilizate pentru fabricarea distilatelor sau a alcoolului etilic de origine agricolă.

2. Crustacee și produse derivate.

3. Ouă și produse derivate.

4. Pește și produse derivate, exceptând:

(a) gelatina de pește folosită ca substanță suport pentru preparatele de vitamine sau de carotenoide;

(b) gelatina de pește sau ihtiocolul folosit(ă) la limpezirea berii sau a vinului.

5. Arahide și produse derivate.

6. Soia și produse derivate, exceptând:

(a) uleiul și grăsimea de soia rafinate complet (1);

(b) amestecuri naturale de tocoferoli (E306), tocoferolul D-alfa natural, acetatul de tocoferol D-alfa natural, succinatul
de tocoferol D-alfa natural, obținuți din soia;

(c) fitosterolii și esterii de fitosterol derivați din uleiuri vegetale, obținuți din soia;

(d) esterul de stanol vegetal fabricat din steroli de ulei vegetal, obținuți din soia.

7. Lapte și produse derivate (inclusiv lactoză), exceptând:

(a) zerul utilizat pentru fabricarea distilaților sau a alcoolului etilic de origine agricolă;

(b) lactitolul.

8. Fructe cu coajă lemnoasă, adică: migdale (Amygdalus communis L.), alune de pădure (Corylus avellana), nuci (Juglans
regia), nuci Caju (Anacardium occidentale), nuci Pecan [Carya illinoinensis (Wangenh.) K. Koch], nuci de Brazilia
(Bertholletia excelsa), fistic (Pistacia vera), nuci de macadamia și nuci de Queensland (Macadamia ternifolia), precum și
produse derivate, exceptând fructele cu coajă utilizate pentru fabricarea distilatelor sau a alcoolului etilic de origine
agricolă.

9. Țelină și produse derivate.

10. Muștar și produse derivate.

11. Semințe de susan și produse derivate.

12. Dioxidul de sulf și sulfiții în concentrații mai mari de 10 mg/kg sau 10 mg/litru în SO2 total trebuie calculați pentru
produsele gata pentru consum sau reconstituite în conformitate cu instrucțiunile producătorilor.

13. Lupin și produse derivate.

14. Moluște și produse derivate.

(1) Și produsele obținute din acestea, în măsura în care procesul la care sunt supuse nu poate crește nivelul de alergenicitate estimat de
autoritate pentru produsul de bază din care au fost obținute.
L 304/44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA III
PRODUSE ALIMENTARE PE A CĂROR ETICHETĂ TREBUIE SĂ FIGUREZE UNA SAU MAI MULTE
MENȚIUNI SUPLIMENTARE
TIP SAU CATEGORIE DE PRODUS ALIMENTAR
1. Produse alimentare ambalate în anumite gaze
1.1. Produse alimentare a căror durabilitate a fost extinsă
prin utilizarea gazelor de ambalare autorizate prin
Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.
2. Produse alimentare care conțin îndulcitori
2.1. Produse alimentare care conțin un îndulcitor sau
îndulcitori autorizați prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
2.2. Produse alimentare care conțin atât adaos de zahăr, cât
și un îndulcitor sau îndulcitori autorizați prin Regula­
mentul (CE) nr. 1333/2008.
2.3. Produse alimentare care conțin aspartam și/sau
aspartam-acetsulfam autorizat prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
2.4. Produse alimentare care conțin mai mult de 10 %
polioli adăugați autorizați prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
3. Produse alimentare care conțin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu
3.1. Produsele zaharoase sau băuturile care conțin acid
glicirizinic sau sarea sa de amoniu, din cauza
adaosului unei(unor) substanțe precum planta de
lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-o concentrație de
100 mg/kg sau 10 mg/l sau mai mult.
3.2. Produsele zaharoase care conțin acid glicirizinic sau
sarea sa de amoniu în urma adaosului unei(unor)
substanțe precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza
glabra, într-o concentrație de 4 g/kg sau mai mult.
3.3. Băuturi care conțin acid glicirizinic sau sarea sa de
amoniu în urma adaosului unei(unor) substanțe
precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-
o concentrație de 50 mg/l sau mai mult sau de
300 mg/l sau mai mult, în cazul băuturilor cu o
concentrație alcoolică mai mare de 1,2 % în volum (1).
22.11.2011
MENȚIUNI
„Ambalate în atmosferă protectoare”.
Mențiunea „cu îndulcitor(i)” însoțește numele produsului
alimentar.
Mențiunea „cu zahăr (zaharuri) și îndulcitor(i)” trebuie să fie
adăugată la numele produsului alimentar.
Mențiunea „conține aspartam (o sursă de fenilalanină)”
trebuie să apară pe etichetă în cazurile în care
aspartamul/sarea aspartam-acesulfam este inclus (inclusă)
în lista de ingrediente doar prin referirea la numărul E.
mențiunea „conține o sursă de fenilalanină” trebuie să apară
pe etichetă în cazurile în care aspartamul/sarea aspartam-
acesulfam este inclus (inclusă) în lista de ingrediente cu
denumirea sa.
„Consumul excesiv poate cauza efecte laxative”.
Mențiunea „conține lemn dulce” se adaugă imediat după
lista ingredientelor, cu excepția cazului în care termenul
„lemn dulce” se află deja pe lista ingredientelor sau în
numele produsului alimentar. În lipsa unei liste a ingre­
dientelor, mențiunea figurează alături de numele produsului
alimentar.
Mențiunea „conține lemn dulce – persoanele care suferă de
hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv” se
adaugă imediat după lista ingredientelor. În lipsa unei
liste a ingredientelor, mențiunea figurează alături de
numele produsului alimentar.
Mențiunea „conține lemn dulce – persoanele care suferă de
hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv” se
adaugă imediat după lista ingredientelor. În lipsa unei
liste a ingredientelor, mențiunea figurează alături de
numele produsului alimentar.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
TIP SAU CATEGORIE DE PRODUS ALIMENTAR
4. Băuturi cu conținut ridicat de cafeină sau produse alimentare cu adaos de cafeină
4.1. Băuturile, cu excepția celor pe bază de cafea, ceai sau
extract de cafea sau ceai, atunci când denumirea
produsului alimentar include termenul „cafea” sau
„ceai”, care:
— sunt destinate consumului fără modificări și conțin
cafeină, oricare ar fi sursa acesteia, într-o proporție
mai mare de 150 mg/l; sau
— sunt sub formă de concentrat sau în formă deshi­
dratată și, după reconstituire, conțin cafeină,
oricare ar fi sursa acesteia, într-o proporție mai
mare de 150 mg/l.
4.2. Alte produse alimentare în afara băuturilor în cazul
cărora se adaugă cafeină în scop fiziologic.
5. Produse alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de fitostanol
5.1. Produse alimentare sau ingrediente alimentare cu
adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli
sau esteri de fitostanol.
6. Carne congelată, preparate din carne congelate și produse pescărești netransformate congelate
6.1. Carne congelată, preparate din carne congelate și
produse pescărești netransformate congelate.
(1) Nivelurile se aplică produselor prezentate drept gata pentru consum sau celor reconstituite potrivit instrucțiunilor producătorilor.
L 304/45
MENȚIUNI
Mențiunea „Conținut ridicat de cafeină. Nu se recomandă
pentru copii sau femeile însărcinate sau care alăptează” în
același câmp vizual ca și denumirea băuturii, urmată de
menționarea, în paranteze și în conformitate cu
articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament, a
conținutului de cafeină exprimat în mg per 100 ml.
Mențiunea „Conține cafeină. Nu se recomandă pentru copii
sau femeile însărcinate” în același câmp vizual ca și
denumirea produsului alimentar, urmată de menționarea,
în paranteze și în conformitate cu articolul 13 alineatul
(1) din prezentul regulament, a conținutului de cafeină
exprimat în mg per 100 g/ml. În cazul suplimentelor
alimentare, conținutul de cafeină se exprimă per porție,
astfel cum se recomandă pentru consumul zilnic pe
etichetă.
1. mențiunea „cu adaos de steroli vegetali” sau „cu adaos
de stanoli vegetali” în același câmp vizual cu denumirea
produsului alimentar;
2. în lista ingredientelor este menționată cantitatea de
fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de
fitostanol adăugați (exprimată în procente sau grame
de steroli/stanoli vegetali liberi la 100 g sau la 100 ml
de produs alimentar);
3. se menționează că produsul alimentar este destinat
exclusiv persoanelor care doresc să își reducă nivelul
colesterolului din sânge;
4. se semnalează că pacienții care urmează un tratament
de reducere a nivelului colesterolului ar trebui să
consume produsul doar sub supraveghere medicală;
5. se semnalează, în mod vizibil, că este posibil ca
produsul alimentar să nu fie adecvat din punct de
vedere nutrițional pentru femeile însărcinate, cele care
alăptează și copiii sub cinci ani;
6. se recomandă să se folosească produsul alimentar în
cadrul unui regim echilibrat și variat, care să conțină
un consum regulat de fructe și legume, pentru a ajuta
la menținerea nivelului carotenoidelor;
7. în același câmp vizual cu mențiunea prevăzută la
punctul 3, apare o mențiune prin care se recomandă
să se evite un consum mai mare de 3 g/zi de steroli/
stanoli vegetali adăugați;
8. este inclusă o definiție a porției de produs alimentar sau
de ingredient alimentar (preferabil în g sau ml) cu o
mențiune privind cantitatea de sterol/stanol vegetal
conținută de fiecare porție.
Data congelării sau data primei congelări în cazul în care
produsul a fost congelat de mai multe ori, în conformitate
cu punctul 3 din anexa X.
L 304/46 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA IV

DEFINIREA ÎNĂLȚIMII LITEREI MICI x

ÎNĂLȚIMEA LITEREI MICI x

Legenda

1 linia ascendenților

2 linia majusculelor

3 linie mediană

4 linie de bază

5 linia descendenților

6 înălțimea literei mici x

7 dimensiunile fontului
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/47

ANEXA V

PRODUSE ALIMENTARE CARE SUNT EXCEPTATE DE LA CERINȚA DE A FURNIZA DECLARAȚII

NUTRIȚIONALE OBLIGATORII

1. produse neprelucrate care conțin un singur ingredient sau o singură categorie de ingrediente;

2. produse prelucrate a căror prelucrare constă numai în maturare și care conțin un singur ingredient sau o singură
categorie de ingrediente;

3. apă destinată consumului uman, inclusiv în cazul în care singurele ingrediente adăugate sunt dioxidul de carbon
și/sau arome;

4. plante aromatice, condimente sau amestecuri ale acestora;

5. sare și înlocuitori de sare;

6. îndulcitori pentru masă;

7. produsele prevăzute de Directiva 1999/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 privind
extractele de cafea și de cicoare (1), boabe de cafea întregi sau măcinate și boabe de cafea decafeinizate întregi sau
măcinate;

8. infuzii de plante și de fructe, ceai, ceai decafeinizat, ceai instant sau solubil sau extract de ceai, ceai instant sau solubil
decafeinizat sau extract de ceai decafeinizat, la care nu s-au adăugat alte ingrediente în afara aromelor, care nu
modifică valoarea nutrițională a ceaiului;

9. oțeturi fermentate și înlocuitori de oțet, inclusiv cele (cei) la care s-au adăugat numai arome;

10. arome;

11. aditivi alimentari;

12. adjuvanți tehnologici;

13. enzime alimentare;

14. gelatină;

15. compuși de gelificare;

16. drojdie;

17. gumă de mestecat;

18. produse alimentare ambalate sau în recipiente la care cea mai mare față prezintă o suprafață mai mică de 25 cm2;

19. produse alimentare, inclusiv cele artizanale, furnizate direct de către producător în cantități mici către consumatorul
final sau centrele de comerț cu amănuntul locale care le furnizează direct consumatorului final.

(1) JO L 66, 13.3.1999, p. 26.

L 304/48 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA VI

DENUMIREA PRODUSULUI ALIMENTAR ȘI MENȚIUNI SPECIFICE ÎNSOȚITOARE

PARTEA A — MENȚIUNI OBLIGATORII CARE ÎNSOȚESC DENUMIREA PRODUSULUI ALIMENTAR

1. Denumirea produsului alimentar cuprinde sau este însoțită de mențiuni referitoare la starea fizică în care se găsește
produsul alimentar sau la tratamentul specific care i-a fost aplicat (de exemplu: transportat în pulbere, recongelat,
liofilizat, congelat rapid, concentrat, afumat), în toate cazurile în care omiterea acestui tip de informații ar putea induce
cumpărătorul în eroare.

2. În cazul unor produse alimentare care au fost congelate înainte de vânzare și care sunt vândute decongelate, denumirea
produsului alimentar este însoțită de mențiunea „decongelat”.

Prezenta cerință nu se aplică următoarelor:

(a) ingrediente prezente în produsul final;

(b) produse alimentare în cazul cărora congelarea este o etapă necesară din punct de vedere tehnologic a procesului de
producție;

(c) produse alimentare în cazul cărora decongelarea nu are efecte negative asupra siguranței sau calității produsului
alimentar.

Prezentul punct se aplică fără a aduce atingere punctului 1.

3. Produsele alimentare tratate cu radiații ionizante vor prezenta una dintre următoarele indicații:

„iradiat” sau „tratat cu radiații ionizante” și alte mențiuni, astfel cum figurează în Directiva 1999/2/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și
ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (1).

4. În cazul produselor alimentare în care o componentă sau un ingredient, cu privire la care consumatorii se așteaptă să
fie utilizate în mod normal sau să fie prezente în mod natural, a fost substituit cu o componentă diferită sau cu un
ingredient diferit, eticheta cuprinde - pe lângă lista ingredientelor - o indicație clară cu privire la componenta sau
ingredientul care a fost utilizat pentru substituția parțială sau integrală:

(a) în apropierea denumirii produsului; și

(b) cu o dimensiune a fontului raportată la înălțimea literei x de cel puțin 75 % din înălțimea literei x pentru
denumirea produsului și care să nu fie mai mică decât dimensiunea minimă a fontului prevăzută la
articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament.

5. În cazul produselor din carne, al preparatelor din carne și al produselor pescărești care conțin adaos de proteine,
inclusiv în formă hidrolizată, de origine animală diferită, denumirea produsului alimentar trebuie să conțină o
mențiune referitoare la prezența acestor proteine și originea lor.

6. În cazul produselor din carne și al preparatelor din carne care au un aspect de tranșă, ciozvârtă, felie, porție sau carcasă
de carne, denumirea produsului alimentar trebuie să includă o mențiune privind prezența adaosului de apă în cazul în
care apa adăugată reprezintă mai mult de 5 % din greutatea produsului finit. Aceleași reguli se aplică în cazul
produselor pescărești și al preparatelor pe bază de produse pescărești care au un aspect de tranșă, ciozvârtă, felie,
porție sau file sau de produs pescăresc întreg.

7. Produsele din carne, preparatele din carne și produsele pescărești care ar putea crea impresia că sunt făcute dintr-o
singură bucată de carne sau pește, dar care în realitate sunt compuse din mai multe bucăți diferite combinate prin
adăugarea altor ingrediente, inclusiv aditivi alimentari și enzime alimentare sau prin alte mijloace, trebuie să poarte
următoarea mențiune:

în bulgară: „формовано месо” și „формована риба”;

în spaniolă: „combinado de piezas de carne” și „combinado de piezas de pescado”;

în cehă: „ze spojovaných kousků masa” și „ze spojovaných kousků rybího masa”;

în daneză: „Sammensat af stykker af kød” și „Sammensat af stykker af fisk”;

în germană: „aus Fleischstücken zusammengefügt” și „aus Fischstücken zusammengefügt”;

(1) JO L 66, 13.3.1999, p. 16.

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/49

în estonă: „liidetud liha” și „liidetud kala”;

în greacă: „μορφοποιημένο κρέας” și „μορφοποιημένο ψάρι”;

în engleză: „formed meat” și „formed fish”;

în franceză: „viande reconstituée” și „poisson reconstitué”;

în irlandeză: „píosaí feola ceangailte” și „píosaí éisc ceangailte”;

în italiană: „carne ricomposta” și „pesce ricomposto”;

în letonă: „formēta gaļa” și „formēta zivs”;

în lituaniană: „sudarytas (-a) iš mėsos gabalų”. și „sudarytas (-a) iš žuvies gabalų”;

în maghiară: „darabokból újraformázott hús” și „darabokból újraformázott hal”;

în malteză: „laħam rikostitwit” și „ħut rikostitwit”;

în olandeză: „samengesteld uit stukjes vlees” și „samengesteld uit stukjes vis”;

în polonă: „z połączonych kawałków mięsa” și „z połączonych kawałków ryby”;

în portugheză: „carne reconstituída” și „peixe reconstituído”;

în română: „carne formată” și „carne de pește formată”;

în slovacă: „spájané alebo formované mäso” și „spájané alebo formované ryby”;

în slovenă: „sestavljeno, iz koščkov oblikovano meso” și „sestavljene, iz koščkov oblikovane ribe”;

în finlandeză: „paloista yhdistetty liha” și „paloista yhdistetty kala”;

în suedeză: „sammanfogade bitar av kött” și „sammanfogade bitar av fisk”.

PARTEA B — CERINȚE SPECIFICE PRIVIND DENUMIREA „CARNE TOCATĂ”

1. Criterii de compoziție controlate pe baza unei medii zilnice:

Raport colagen/proteine din

Conținutul de grăsimi
carne (1)

— carne tocată slabă ≤7% ≤ 12 %

— carne tocată exclusiv de vită ≤ 20 % ≤ 15 %

— carne tocată conținând și carne de porc ≤ 30 % ≤ 18 %

— carne tocată provenind de la alte specii ≤ 25 % ≤ 15 %

(1) Raportul colagen/proteine din carne este exprimat ca procentul de colagen din proteinele din carne. Conținutul de colagen se
obține prin înmulțirea conținutului de hidroxiprolină cu 8.

2. În plus față de cerințele prevăzute în capitolul IV din secțiunea V a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004,
eticheta include mențiunile următoare:

— „conținut de grăsimi (exprimat ca procent) mai mic de …”;

— „raport colagen/proteine din carne mai mic de …”.

L 304/50 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

3. Statele membre pot autoriza introducerea pe piața internă a cărnii tocate care nu îndeplinește criteriile prevăzute la
punctul 1 din prezenta parte, prin aplicarea unei mărci comerciale naționale care nu poate fi confundată cu mărcile
comerciale definite la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

PARTEA C — CERINȚE SPECIFICE PRIVIND DENUMIREA MEMBRANELOR PENTRU CÂRNAȚI ȘI SALAMURI

În cazul în care o membrană pentru cârnați și salamuri nu este comestibilă, acest lucru trebuie specificat ca atare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
INDICAREA ȘI DENUMIREA INGREDIENTELOR
PARTEA A — DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND INDICAREA INGREDIENTELOR ÎN ORDINEA CANTITĂȚILOR
Categoria de ingredient
1. Adaos de apă și produse volatile
2. Ingrediente utilizate în formă concentrată sau
deshidratată și reconstituite în momentul fabri­
cării
3. Ingrediente utilizate în produse alimentare
concentrate sau deshidratate care sunt
destinate reconstituirii prin adaos de apă
4. Fructe, legume sau ciuperci, dintre care niciuna
nu predomină cantitativ în mod semnificativ și
care sunt folosite în proporții care pot varia,
utilizate într-un amestec, ca ingrediente ale
unui produs alimentar
5. Amestecurile de condimente sau plante
aromatice, atunci când niciunul sau niciuna
nu predomină în proporție, în funcție de
cantitate
6. Ingrediente care reprezintă mai puțin de 2 %
din produsul finit
7. Ingrediente care sunt asemănătoare sau se pot
înlocui unul cu altul, care ar putea fi utilizate în
fabricarea sau prepararea unui produs alimentar
fără a-i modifica compoziția, natura sau
valoarea percepută, cu condiția ca acestea să
reprezinte mai puțin de 2 % din produsul finit
8. Uleiuri rafinate de origine vegetală
L 304/51
ANEXA VII
Dispoziție privind specificarea în funcție de cantitate
Se înscriu în listă în ordinea cantității lor în cadrul produsului finit.
Cantitatea de apă adăugată ca ingredient într-un produs alimentar
este calculată scăzând din cantitatea totală a produsului finit
cantitatea totală a celorlalte ingrediente utilizate. Această cantitate
poate să nu fie luată în considerare dacă, în greutate, ea nu
depășește 5 % din produsul finit. Prezenta derogare nu se aplică
în cazul cărnii, al preparatelor din carne, al produselor pescărești
netransformate și al moluștelor bivalve netransformate.
Pot fi înscrise în listă în ordinea cantității înregistrate înainte de a fi
transformate în concentrat sau deshidratate.
Pot fi înscrise în listă în ordinea proporției din produsul reconstituit
cu condiția ca lista ingredientelor să prezinte o mențiune precum
„ingredientele produsului reconstituit” sau „ingrediente ale
produsului gata preparat”.
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „fructe”,
„legume” sau „ciuperci” urmată de mențiunea „în proporții variabile”,
urmată imediat de o listă a fructelor, legumelor sau ciupercilor
prezente. În astfel de cazuri, amestecul este cuprins în lista ingre­
dientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție de
cantitatea totală a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente.
Pot fi afișate într-o ordine diferită, cu condiția ca lista ingredientelor
să fie însoțită de o mențiune cum ar fi „în proporție variabilă”.
Pot fi înscrise în listă într-o ordine diferită, după celelalte ingre­
diente.
Pot fi desemnate în lista ingredientelor prin mențiunea „conține …
și/sau …”, în cazul în care cel puțin unul dintre cel mult două
ingrediente este prezent în produsul finit. Această prevedere nu se
aplică aditivilor alimentari sau ingredientelor din lista din partea C
din prezenta anexă, nici substanțelor sau produselor de pe lista din
anexa II care provoacă alergii sau intoleranță.
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „uleiuri vegetale”
urmată imediat de o listă de mențiuni privind originea vegetală
specifică și poate fi urmată de fraza „în proporții variate”. În cazul
în care sunt grupate, uleiurile vegetale sunt incluse în lista ingre­
dientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție de
cantitatea totală a uleiurilor vegetal prezente.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după caz, trebuie
să însoțească indicarea unui ulei hidrogenat.
L 304/52 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

Categoria de ingredient Dispoziție privind specificarea în funcție de cantitate

9. Grăsimi rafinate de origine vegetală
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „grăsimi
vegetale” urmată imediat de o listă de mențiuni privind originea
vegetală specifică și poate fi urmată de fraza „în proporții variate”.
În cazul în care sunt grupate, grăsimile vegetale sunt incluse în lista
ingredientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție
de cantitatea totală a grăsimilor vegetale prezente.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după caz, trebuie
să însoțească indicarea unei grăsimi vegetale hidrogenate.

PARTEA B — DESEMNAREA ANUMITOR INGREDIENTE PRIN DENUMIREA UNEI CATEGORII ÎN LOC DE O

DENUMIRE SPECIFICĂ
Fără a aduce atingere articolului 21, ingredientele care aparțin uneia dintre categoriile de produse alimentare enumerate
mai jos și sunt compuși ai unui alt produs alimentar pot fi desemnate recurgându-se la numele categoriei mai degrabă
decât la denumirea specifică.

Definiția categoriei de produs alimentar Denumire

1. Uleiuri rafinate de origine animală „Ulei”, completată prin calificativul „animal” sau prin
indicarea originii specifice animale.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după
caz, trebuie să însoțească indicarea unui ulei hidrogenat.

2. Grăsimi rafinate de origine animală
„Grăsime”, completată prin calificativul „animală” sau prin
indicarea originii specifice animale.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după
caz, trebuie să însoțească indicarea unei grăsimi hidro­
genate.

3. Amestecuri de făină provenind din două sau mai multe „Făină”, urmată de enumerarea soiurilor de cereale din care
specii de cereale provine, în ordinea descrescătoare a greutății.

4. Amidon sau fecule, precum și amidon sau fecule modi­ „Amidon”

ficate pe cale fizică sau enzimatică

5. Orice specie de pește, atunci când peștele constituie un „Pește”

ingredient al altui produs alimentar și sub rezerva ca
denumirea și prezentarea acestui produs să nu se refere
la o specie anume de pește

6. Orice tip de brânză, atunci când brânza sau amestecul „Brânzeturi”

de brânzeturi constituie un ingredient al altui produs
alimentar și sub rezerva că denumirea și prezentarea
acestui produs nu se referă la un tip anume de brânză

7. Orice condiment care nu depășește 2 % din cantitatea „Condiment (condimente)” sau „amestec de condimente”
produsului

8. Orice plante aromatice sau părți de plante aromatice „Plantă (plante) aromatică (aromatice)” sau „amestec de
care nu depășesc 2 % din greutatea produsului plante aromatice”

9. Orice tipuri de preparate pe bază de gumă utilizate la „Gumă bază”

fabricarea de gumă bază pentru guma de mestecat

10. Pesmet de orice origine „Pesmet”

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/53

Definiția categoriei de produs alimentar Denumire

11. Orice categorie de zaharoze „Zahăr”

12. Dextroză anhidră sau monohidrată „Dextroză”

13. Sirop de glucoză și sirop de glucoză deshidratat „Sirop de glucoză”

14. Toate proteinele din lapte (cazeine, cazeinate și „Proteine din lapte”
proteine din zer și din lactoseruri) și amestecurile lor

15. Unt de cacao presat, de centrifugă sau rafinat „Unt de cacao”

16. Toate tipurile de vin, astfel cum prevede anexa XI b la „Vin”

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (1)

17. Mușchii scheletici (2) ai mamiferelor și ai speciilor de „Carne de …” și denumirea (3) speciilor de animale de la
păsări recunoscute ca fiind adecvate consumului uman care provine.
împreună cu țesutul inclus în mod natural sau aderent,
în cazul în care conținutul total de grăsime și țesut
conjunctiv nu depășește valorile indicate mai jos și în
cazul în care carnea reprezintă un ingredient al altui
produs alimentar. Conținuturile maxime de grăsime și
țesut conjunctiv pentru ingredientele desemnate de
termenul „carne de …”

Conținut­ Raport colagen/

Specii ul de proteine din
grăsimi carne (1)

— Mamiferele (altele decât 25 % 25 %

iepurii și porcinele) și
amestecurile de specii
în care predomină
mamiferele

— Porcine 30 % 25 %

— Păsări și iepuri 15 % 10 %
(1) Raportul colagen/proteine din carne este exprimat ca
procentul de colagen din proteinele din carne. Conținutul
de colagen se obține prin înmulțirea conținutului de hidro­
xiprolină cu 8.

Dacă aceste limite maxime sunt depășite, dar toate

celelalte criterii pentru definirea termenului „carne”
sunt respectate, conținutul de „carne de …” trebuie
să fie ajustat în sens descrescător în consecință, iar
lista ingredientelor trebuie să menționeze, pe lângă
termenul „carne de …”, prezența grăsimilor și/sau a
țesutului conjunctiv.

Produsele acoperite de definiția „carne separată

mecanic” se exclud din această definiție.

18. Toate tipurile de produse cuprinse în definiția „carne „Carne separată mecanic” și denumirea (3) speciilor de
separată mecanic” animale de la care provine.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și
privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).
(2) Diafragma și mușchii maseteri fac parte din mușchii scheletici, în timp ce inima, limba, mușchii capului (alții decât mușchii maseteri),
mușchii carpieni, tarsieni și cei ai cozii sunt excluși.
(3) Pentru etichetarea în limba engleză, această denumire poate fi înlocuită cu denumirea generică a ingredientului pentru speciile de
animale în cauză.
L 304/54 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

PARTEA C — DESEMNAREA ANUMITOR INGREDIENTE PRIN DENUMIREA CATEGORIEI ACESTORA, URMATĂ DE

NUMELE SPECIFIC SAU DE NUMĂRUL E
Fără a aduce atingere articolului 21, aditivii alimentari sau enzimele alimentare, alții (altele) decât cei (cele) specificați
(specificate) la articolul 20 litera (b) aparținând uneia dintre categoriile enumerate în prezenta parte, trebuie să fie
desemnați (desemnate) prin denumirea categoriei acestora, urmată de numele specific sau, dacă este cazul, de numărul
E. În cazul în care un ingredient aparține mai multor categorii, este indicată categoria care corespunde funcției sale
principale în cazul produsului alimentar respectiv.

Acidifiant Agenți de spumare

Corector de aciditate Agent gelatinizant
Agent antiaglomerant Agent de glazurare
Antispumant Agent de umezire
Antioxidant Amidon modificat (2)
Agent de încărcare Conservant
Colorant Agent de propulsare
Emulsifiant Agent de afânare
Săruri de topire (1) Agenți de sechestrare
Agent de întărire Stabilizator
Potențiator de aromă Îndulcitor
Agent de tratare a făinii Agent de îngroșare

(1) Doar pentru brânzeturile topite și produsele pe bază de brânzeturi topite.

(2) Numele specific sau numărul E nu sunt obligatorii.

PARTEA D — DESEMNAREA AROMELOR ÎN LISTA INGREDIENTELOR

1. Aromele sunt desemnate fie prin termenii:
— „arome” sau printr-o denumire mai specifică sau o descriere a aromei, în cazul în care componenta aromatizantă
conține arome astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (2) literele (b), (c), (d), (e), (f), (g) și (h) din
Regulamentul (CE) nr. 1334/2008;
— „aromă (arome) de fum” sau „aromă (arome) de fum produsă (produse) din aliment(e) sau categorie sau sursă
(surse) de alimente” (de exemplu „aromă de fum produsă din fag”), dacă partea aromatizantă conține arome definite
la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 și dă produselor alimentare o aromă de
produs afumat.
2. Termenul „natural” în contextul descrierii aromelor se utilizează în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE)
nr. 1334/2008.
3. Chinina și/sau cafeina folosite ca arome pentru producerea sau prepararea unui produs alimentar se menționează în
funcție de denumire pe lista ingredientelor, imediat după cuvântul „aromă (arome)”.

PARTEA E — DESEMNAREA INGREDIENTELOR COMPUSE

1. Un ingredient compus poate să figureze în lista ingredientelor sub denumirea sa, în măsura în care aceasta este
prevăzută de reglementări sau este consacrată prin folosire, în funcție de ponderea sa cantitativă, fiind urmat imediat
de enumerarea propriilor ingrediente.
2. Fără a aduce atingere articolului 21, enumerarea ingredientelor nu este obligatorie pentru ingredientele compuse:
(a) în cazul în care compoziția ingredientului compus este definită în dispozițiile în vigoare ale Uniunii și în măsura în
care ingredientul compus reprezintă mai puțin de 2 % din produsul finit; cu toate acestea, respectiva dispoziție nu
se aplică aditivilor alimentari, sub rezerva dispozițiilor articolului 20 literele (a)-(d);
(b) în cazul ingredientelor compuse formate din amestecuri de condimente și/sau plante aromatice, care reprezintă mai
puțin de 2 % din produsul finit, cu excepția aditivilor alimentari, sub rezerva dispozițiilor articolului 20 literele (a)-
(d); sau
(c) în cazul în care ingredientul compus este un produs alimentar pentru care dispozițiile Uniunii nu prevăd indicarea
listei ingredientelor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/55

ANEXA VIII

INDICAREA CANTITATIVĂ A INGREDIENTELOR

1. Nu este necesară indicarea cantitativă:

(a) pentru un ingredient sau o categorie de ingrediente:

(i) a căror cantitate netă după scurgere este indicată în conformitate cu punctul 5 din anexa IX;

(ii) a căror cantitate este obligatoriu să figureze deja pe etichetă în conformitate cu dispozițiile Uniunii;

(iii) care sunt utilizate în doză mică în scopul aromatizării; sau

(iv) care, deși figurează în denumirea produsului alimentar, nu pot să influențeze alegerea consumatorului din
statul membru de comercializare deoarece variația de cantitate nu este esențială pentru a caracteriza produsul
alimentar sau de natură să îl diferențieze de alte produse similare;

(b) atunci când dispozițiile specifice ale Uniunii stipulează în mod precis cantitatea de ingredient sau categoria de
ingrediente fără a prevedea indicarea lor pe etichetă; sau

(c) în cazurile la care se face referire în anexa VII partea A punctele 4 și 5.

2. Articolul 22 alineatul (1) literele (a) și (b) nu se aplică în cazul:

(a) oricărui ingredient sau oricărei categorii de ingrediente cuprins(e) în indicația „cu îndulcitor(i)” sau „cu zahăr
(zaharuri) și îndulcitor(i)” în cazul în care respectiva indicație însoțește denumirea produsului alimentar, în confor­
mitate cu anexa III; sau

(b) oricărei vitamine și oricărui mineral adăugat(e) în cazul în care această substanță face obiectul unei declarații
nutriționale.

3. Indicarea cantității unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente:

(a) este exprimată în procente care trebuie să corespundă cantității de ingredient sau de ingrediente în momentul
utilizării acestuia/acestora; și

(b) apare în cadrul sau imediat lângă denumirea produsului alimentar sau pe lista ingredientelor, lângă ingredientul sau
categoria de ingrediente în cauză.

4. Prin derogare de la punctul 3:

(a) în cazul în care produsele alimentare au suferit o pierdere de umiditate ca urmare a unui tratament termic sau de
alt tip, cantitatea se exprimă în procente care trebuie să corespundă cantității de ingredient(e) utilizat(e) raportată la
produsul finit, cu excepția cazului în care această cantitate sau cantitatea totală a tuturor ingredientelor indicate pe
etichetă depășește 100 %, caz în care cantitatea este indicată pe baza cantității ingredientului/ingredientelor
utilizat(e) la prepararea a 100 g de produs finit;

(b) cantitatea ingredientelor volatile este indicată în funcție de cantitatea din produsul finit;

(c) cantitatea de ingrediente utilizate într-o formă concentrată sau deshidratată și reconstituite pe parcursul procesului
de fabricație poate fi indicată în funcție de cantitatea de dinainte de concentrare sau deshidratare;

(d) în cazul produselor alimentare concentrate sau deshidratate, care urmează a fi reconstituite prin adăugarea de apă,
cantitatea de ingrediente poate fi indicată în funcție de cantitatea din produsul reconstituit.
L 304/56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXĂ IX

DECLARAREA CANTITĂȚII NETE

1. Declararea cantității nete nu este obligatorie în cazul produselor alimentare:

(a) care sunt supuse unor pierderi considerabile din volumul sau din masa lor și care sunt vândute la bucată sau
cântărite în prezența cumpărătorului;

(b) a căror cantitate netă este mai mică de 5 g sau de 5ml; această dispoziție nu se aplică, cu toate acestea, în cazul
condimentelor și plantelor aromatice;

(c) vândute în mod normal la bucată, cu condiția ca numărul de bucăți să poată să fie văzut clar și calculat cu ușurință
din exterior sau, în caz contrar, ca acesta să fie indicat pe etichetă.

2. Atunci când indicarea unui anumit tip de cantitate (cum ar fi cantitatea nominală, cantitatea minimă, cantitatea medie)
este prevăzută de dispozițiile Uniunii sau, în absența acestora, de dispozițiile de drept intern, această cantitate este
cantitatea netă în sensul prezentului regulament.

3. Atunci când un produs preambalat este constituit din două sau mai multe produse preambalate individuale, care
conțin aceeași cantitate din același produs, indicarea cantității nete este realizată menționând cantitatea netă conținută
în fiecare ambalaj individual și numărul total al ambalajelor. Totuși, aceste mențiuni nu sunt obligatorii atunci când
numărul total al ambalajelor individuale poate să fie văzut clar și calculat cu ușurință din exterior și atunci când cel
puțin o indicație a cantității nete din fiecare ambalaj individual poate să fie văzută clar din exterior.

4. Atunci când un produs preambalat este constituit din două sau mai multe ambalaje individuale, care nu sunt
considerate unități de vânzare, indicarea cantității nete este realizată menționând cantitatea netă totală și numărul
total de ambalaje individuale.

5. Atunci când un aliment solid este prezentat într-un mediu lichid de acoperire, cantitatea netă după scurgere a
componentei solide este, de asemenea, indicată pe etichetă. În cazul în care produsul alimentar a fost glazurat,
cantitatea netă declarată a produsului alimentar trebuie să excludă glazura.

În sensul prezentului punct, prin „mediu lichid” se înțelege produsele menționate în continuare, eventual în amestecuri
între ele și, de asemenea, atunci când acestea se prezintă congelate sau congelate rapid, cu condiția ca lichidul să nu fie
decât un element auxiliar în raport cu elementele esențiale ale acestui preparat și să nu influențeze, în consecință, în
mod decisiv cumpărarea: apă, soluții apoase de săruri, saramuri, soluții apoase de acizi alimentari, oțet, soluții apoase
de zaharuri, soluții apoase de alte substanțe sau materii îndulcitoare, sucuri de fructe sau de legume în cazul fructelor
sau legumelor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/57

ANEXA X

DATA DURABILITĂȚII MINIMALE, DATA LIMITĂ DE CONSUM ȘI DATA CONGELĂRII

1. Data durabilității minimale este indicată după cum urmează:

(a) Data trebuie să fie precedată de termenii:

— „A se consuma de preferință înainte de …”, atunci când data conține indicarea zilei;

— „A se consuma de preferință înainte de sfârșitul …”, în celelalte cazuri.

(b) Mențiunile prevăzute la litera (a) sunt însoțite:

— de data însăși; sau

— de o referire la locul în care data este indicată pe etichetă.

Dacă este necesar, mențiunile respective se completează cu indicații privind condițiile de păstrare a căror respectare
asigură durabilitatea indicată.

(c) Data constă în indicarea zilei, lunii și, eventual, a anului în această ordine și în formă necodificată.

Cu toate acestea, în cazul produselor alimentare:

— a căror durabilitate este mai mică de trei luni, indicarea zilei și a lunii este suficientă;

— a căror durabilitate este mai mare de trei luni, dar nu depășește optsprezece luni, indicarea lunii și a anului este
suficientă;

— a căror durabilitate este mai mare de optsprezece luni, indicarea anului este suficientă.

(d) Sub rezerva dispozițiilor Uniunii care impun alte indicații cu privire la dată, menționarea datei durabilității
minimale nu este impusă în cazul:

— fructelor și legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altui
tratament similar; această derogare nu se aplică semințelor încolțite și altor produse similare, cum ar fi germenii
de leguminoase;

— al vinurilor, vinurilor licoroase, vinurilor spumoase, vinurilor aromatizate și produselor similare obținute din
alte fructe decât strugurii, precum și al băuturilor care corespund codurilor NC 2206 00 obținute din struguri
sau din must de struguri;

— al băuturilor care conțin 10 % sau mai mult alcool în volum;

— al produselor de panificație și de patiserie care, prin natura lor, sunt consumate în mod normal într-un răstimp
de douăzeci și patru de ore după fabricare;

— al oțeturilor;

— al sării de bucătărie;

— al zahărului în stare solidă;

— al produselor zaharoase care constau aproape exclusiv în zaharuri aromatizate și/sau colorate;

— al gumelor de mestecat și produselor similare de mestecat.

L 304/58 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

2. Data limită de consum este indicată după cum urmează:

(a) Este precedată de termenii „expiră la …”.

(b) Termenii prevăzuți la punctul (a) sunt însoțiți de:

— data însăși; sau

— de o referire la locul în care data este indicată pe etichetă.

Aceste mențiuni sunt urmate de o descriere a condițiilor de păstrare care trebuie respectate.

(c) Data constă în indicarea zilei, a lunii și, eventual, a anului în această ordine și în formă necodificată.

(d) Data limită de consum este indicată pe fiecare porție preambalată individuală.

3. Data congelării sau a primei congelări astfel cum este menționată la punctul 6 din anexa III se indică după cum
urmează:

(a) Este precedată de mențiunea „congelată la …”.

(b) Termenii menționați la punctul (a) sunt însoțiți de:

— data însăși; sau

— de o referire la locul în care este indicată data pe etichetă.

(c) Data constă în indicarea zilei, lunii și a anului în această ordine și în formă necodificată.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/59

ANEXA XI

TIPURI DE CARNE PENTRU CARE INDICAREA ȚĂRII DE ORIGINE SAU A LOCULUI DE PROVENIENȚĂ
ESTE OBLIGATORIE

Coduri NC
Descriere
(Nomenclatura combinată 2010)

0203 Carne de animale din specia porcină, proaspătă, refrigerată

sau congelată

0204 Carne de animale din speciile ovine sau caprine, proaspătă,

refrigerată sau congelată

Ex 0207 Carne proaspătă, refrigerată sau congelată de păsări de

curte de la poziția 0105
L 304/60 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA XII

CONCENTRAȚIA ALCOOLICĂ

Concentrația alcoolică dobândită a băuturilor care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în volum este indicată printr-o cifră
care nu are mai mult de o zecimală. Aceasta este urmată de simbolul „% vol” și poate fi precedată de termenul „alcool” sau
de abrevierea „alc.”.

Concentrația alcoolică dobândită este stabilită la 20 °C.

Toleranțele pozitive și negative permise în ceea ce privește indicarea concentrației alcoolice și exprimate în valori absolute
sunt enumerate în tabelul următor. Acestea se aplică fără a aduce atingere toleranțelor care rezultă din metoda de analiză
utilizată pentru determinarea concentrației alcoolice.

Descrierea băuturii Toleranță pozitivă sau negativă

1. Bere inclusă la codul NC 2203 00, cu o concentrație 0,5 % vol.

alcoolică care nu depășește 5,5 % vol.; băuturi necarbo­
gazoase incluse la codul NC 2206 00 obținute din
struguri

2. Bere cu o concentrație alcoolică care depășește 5,5 % 1 % vol.

vol.; băuturi spumoase incluse la codul NC 2206 00
obținute din struguri, diverse tipuri de cidru, cidru din
pere și alte băuturi fermentate similare, obținute din alte
fructe decât strugurii, eventual petiante sau spumante;
hidromel

3. Băuturi care conțin fructe sau părți de plante macerate 1,5 % vol.

4. Orice alte băuturi care conțin mai mult de 1,2 % alcool 0,3 % vol.
în volum
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/61

ANEXA XIII

CONSUMUL DE REFERINȚĂ

PARTEA A – CONSUMUL ZILNIC DE REFERINȚĂ DE VITAMINE ȘI MINERALE (ADULȚI)

1. Vitamine și minerale care pot fi declarate și valorile nutriționale de referință ale acestora (VNR)

Vitamina A (μg) 800 Clorură (mg) 800

Vitamina D (μg) 5 Calciu (mg) 800
Vitamina E (mg) 12 Fosfor (mg) 700
Vitamina K (μg) 75 Magneziu (mg) 375
Vitamina C (mg) 80 Fier (mg) 14
Tiamină (mg) 1,1 Zinc (mg) 10
Riboflavină (mg) 1,4 Cupru (mg) 1
Niacină (mg) 16 Mangan (mg) 2
Vitamina B6 (mg) 1,4 Fluorură (mg) 3,5
Acid folic (μg) 200 Seleniu (μg) 55
Vitamina B12 (μg) 2,5 Crom (μg) 40
Biotină (μg) 50 Molibden (μg) 50
Acid pantotenic (mg) 6 Iod (μg) 150
Potasiu (mg) 2 000

2. Cantități semnificative de vitamine și minerale

În general, următoarele valori ar trebui să fie luate în considerare pentru a stabili ce înseamnă cantitate semnificativă:

— 15 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per 100 g sau 100 ml în cazul altor produse
decât băuturile;

— 7,5 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per 100 ml în cazul băuturilor; sau

— 15 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per porție în cazul în care ambalajul conține
o singură porție.

PARTEA B – CONSUMUL DE REFERINȚĂ PENTRU VALOAREA ENERGETICĂ ȘI NUTRIENȚI SELECTAȚI, ALȚII

DECÂT VITAMINELE ȘI MINERALELE (ADULȚI)

Valoarea energetică sau nutrient Consumul de referință

Valoarea energetică 8 400 kJ/2 000 kcal

Grăsime totală 70 g

Acizi grași saturați 20 g

Glucide 260 g

Zaharuri 90 g

Proteine 50 g

Sare 6g
L 304/62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA XIV

FACTORI DE CONVERSIE
FACTORI DE CONVERSIE PENTRU CALCULUL VALORII ENERGETICE

Valoarea energetică care urmează să fie declarată se calculează utilizând următorii factori de conversie:

— glucide (cu excepția poliolilor) 17 kJ/g – 4 kcal/g

— polioli 10 kJ/g – 2,4 kcal/g

— proteine 17 kJ/g – 4 kcal/g

— grăsimi 37 kJ/g – 9 kcal/g

— salatrim 25 kJ/g – 6 kcal/g

— alcool etilic (etanol) 29 kJ/g – 7 kcal/g

— acizi organici 13 kJ/g – 3 kcal/g

— fibre 8 kJ/g – 2 kcal/g

— eritritol 0 kJ/g – 0 kcal/g

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/63

ANEXA XV

EXPRIMAREA ȘI PREZENTAREA DECLARAȚIEI NUTRIȚIONALE

Unitățile de măsură utilizate în declarația nutrițională pentru valoarea energetică [kilojouli (kJ) și kilocalorii (kcal)] sau
pentru masă [grame (g), miligrame (mg) sau micrograme (μg)] și ordinea prezentării informațiilor, după caz, este
următoarea:

valoare energetică kJ/kcal

grăsimi g

din care

— acizi grași saturați g

— acizi grași mononesaturați g

— acizi grași polinesaturați g

glucide g

din care

— zaharuri g

— polioli g

— amidon g

fibre g

proteine g

sare g

vitamine și minerale unitățile menționate în anexa XIII partea A punctul 1.

L 304/18 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 octombrie 2011
privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a
Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale
Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a
Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a
Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
în special articolul 114,
reprezintă un principiu general al legislației alimentare
acela de a oferi consumatorilor o bază comună pentru
a alege în cunoștință de cauză în domeniul produselor
alimentare pe care le consumă și pentru a preveni orice
practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social
European (1),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
întrucât:
(1) În conformitate cu articolul 169 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie
să contribuie la atingerea unui nivel ridicat de protecție a
consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul
articolului 114 din tratat.
(2) Libera circulație a unor produse alimentare sigure și
sănătoase constituie un aspect esențial al pieței interne
și contribuie în mod semnificativ la sănătatea și
bunăstarea cetățenilor, precum și la interesele sociale și
economice ale acestora.
(5) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale
neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de
consumatori (4) reglementează anumite aspecte ale
informării consumatorilor, cu scopul precis de a
împiedica acțiunile înșelătoare și omisiunile de informații.
Principiile generale privind practicile comerciale neloiale
ar trebui să fie completate de norme specifice referitoare
la informarea consumatorilor cu privire la produsele
alimentare.
(6) Normele Uniunii privind etichetarea produselor
alimentare aplicabile tuturor produselor alimentare sunt
prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind
apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la
etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum
și la publicitatea acestora (5). Majoritatea dispozițiilor
prevăzute în respectiva directivă datează din 1978 și
prin urmare ar trebui să fie actualizate.

(3) Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a
sănătății consumatorilor și pentru garantarea dreptului
acestora la informare, ar trebui să se asigure informarea
corespunzătoare a consumatorilor cu privire la produsele
alimentare pe care aceștia le consumă. Alegerea consu­
matorilor poate fi influențată, printre altele, de
considerații privind sănătatea, economice, ecologice,
sociale sau etice.
(4) În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al
Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie
2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale
legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene
pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor
în domeniul siguranței produselor alimentare (3),
(1) JO C 77, 31.3.2009, p. 81.
(2) Poziția Parlamentului European din 16 iunie 2010 (JO C 236 E,
12.8.2011, p. 187) și Poziția în primă lectură a Consiliului din
21 februarie 2011 (JO C 102 E, 2.4.2011, p. 1). Poziția Parla­
mentului European din 6 iulie 2011 (nepublicată încă în Jurnalul
Oficial) și decizia Consiliului din 29 septembrie 2011.
(3) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(7) Directiva 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie
1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele
produselor alimentare (6) stabilește norme privind
conținutul și prezentarea informațiilor nutriționale pe
produsele alimentare preambalate. În conformitate cu
aceste norme, includerea informațiilor nutriționale este
voluntară, cu excepția cazului în care se face o
mențiune nutrițională cu privire la produsul alimentar.
Majoritatea dispozițiilor prevăzute în respectiva directivă
datează din 1990 și prin urmare ar trebui să fie actua­
lizate.
(8) Cerințele generale de etichetare sunt completate de o
serie de dispoziții aplicabile tuturor produselor alimentare
în circumstanțe speciale sau anumitor categorii de
produse alimentare. În plus, există o serie de norme
specifice care sunt aplicabile unor produse alimentare
specifice.
(4) JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(5) JO L 109, 6.5.2000, p. 29.
(6) JO L 276, 6.10.1990, p. 40.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(9) Deși obiectivele originale și componentele principale ale
legislației actuale privind etichetarea sunt încă valabile, se
impune raționalizarea acesteia în scopul de a asigura
faptul că părțile interesate o vor respecta mai ușor și
vor beneficia de o mai mare claritate și în scopul moder­
nizării acesteia, pentru a ține cont de noile evoluții în
domeniul informațiilor referitoare la produsele
alimentare. Prezentul regulament va servi atât intereselor
pieței interne, prin simplificarea legislației, asigurarea
securității juridice și reducerea birocrației, cât și celor
ale cetățenilor, prin impunerea etichetării obligatorii a
produselor alimentare de o manieră clară, pe înțelesul
cetățeanului și lizibilă.
(10) Publicul larg manifestă interes pentru relația dintre
alimentație și sănătate, precum și pentru alegerea unei
alimentații adecvate, adaptate necesității fiecăruia. Cartea
Albă a Comisiei din 30 mai 2007 referitoare la o
Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate
legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate
(„Cartea albă a Comisiei”) a semnalat faptul că etichetarea
nutrițională reprezintă o metodă importantă de
informare a consumatorilor cu privire la compoziția
produselor alimentare, care îi ajută să facă o alegere în
deplină cunoștință de cauză. Comunicarea Comisiei din
13 martie 2007 intitulată „Strategia UE pentru politica de
protecție a consumatorilor 2007-2013 – Mai multă
putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție
eficientă a acestora” a subliniat că această posibilitate de
alegere în cunoștință de cauză este esențială atât pentru
asigurarea unei veritabile concurențe, cât și pentru
bunăstarea consumatorilor. Cunoașterea principiilor de
bază ale nutriției, precum și prezentarea unor informații
nutriționale corespunzătoare pe produsele alimentare ar
ajuta în mod substanțial consumatorul în efectuarea unei
astfel de alegeri în cunoștință de cauză. Campaniile de
educare și informare reprezintă un mecanism important
prin care consumatorii pot înțelege mai bine informațiile
referitoare la produsele alimentare.
(11) Pentru a spori certitudinea juridică și pentru a asigura
raționalitatea și coerența aplicării legislației, este
necesară abrogarea Directivelor 90/496/CEE și
2000/13/CE și înlocuirea acestora cu un regulament
unic care să garanteze certitudinea pentru consumatori
și pentru alte părți implicate și să reducă obligațiile admi­
nistrative.
(12) Din motive de claritate, se impune să fie abrogate și să fie
încorporate de prezentul regulament alte acte orizontale,
și anume Directiva 87/250/CEE a Comisiei din 15 aprilie
1987 privind menționarea tăriei alcoolice în volume în
etichetarea băuturilor alcoolice destinate consumatorului
final (1), Directiva 1999/10/CE a Comisiei din 8 martie
1999 de prevedere a unor derogări de la dispozițiile
articolului 7 din Directiva 79/112/CEE a Consiliului în
ceea ce privește etichetarea produselor alimentare (2),
Directiva 2002/67/CE a Comisiei din 18 iulie 2002
privind etichetarea produselor alimentare care conțin
chinină și a produselor alimentare care conțin cafeină (3),
Regulamentul (CE) nr. 608/2004 al Comisiei din
31 martie 2004 privind etichetarea produselor alimentare
(1) JO L 113, 30.4.1987, p. 57.
(2) JO L 69, 16.3.1999, p. 22.
(3) JO L 191, 19.7.2002, p. 20.
L 304/19
și a ingredientelor alimentare cu adaos de fitosteroli,
esteri de fitosterol, fitostanoli și/sau esteri de fitostanol (4)
și Directiva 2008/5/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2008
privind indicarea pe etichetele anumitor produse
alimentare a altor mențiuni obligatorii decât cele
prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului
European și a Consiliului (5).
(13) Se impune stabilirea unor definiții, principii, cerințe și
proceduri comune pentru a constitui un cadru clar și o
bază comună pentru măsurile naționale și la nivelul
Uniunii care reglementează informațiile referitoare la
produsele alimentare.
(14) Pentru a urmări o abordare cuprinzătoare și evolutivă a
informării consumatorilor cu privire la produsele
alimentare pe care le consumă, ar trebui să existe o
definiție generală a legislației privind informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare, care să includă norme
cu caracter general și specific, precum și o definiție
generală a informațiilor referitoare la produsele
alimentare, care să includă și informațiile furnizate prin
alte mijloace decât eticheta.
(15) Normele Uniunii ar trebui să se aplice numai întreprin­
derilor, noțiune care implică o anumită continuitate a
activităților și un anumit nivel de organizare. Operațiuni
cum ar fi manipularea și livrarea ocazională de produse
alimentare, servirea hranei și vânzarea unor produse
alimentare de către persoane fizice, de exemplu în
cadrul evenimentelor în scopuri caritabile sau la
târgurile și reuniunile comunității locale, nu ar trebui să
intre sub incidența prezentului regulament.
(16) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să prevadă suficientă flexibilitate
pentru a se putea menține la zi cu noile cerințe de
informare a consumatorilor și să asigure un echilibru
între protecția pieței interne și diferențele de percepție
ale consumatorilor din statele membre.
(17) Solicitarea de informații obligatorii referitoare la
produsele alimentare ar trebui să permită consumatorilor,
înainte de orice, să identifice și să utilizeze corespunzător
produsul alimentar și să facă o alegere adecvată nevoilor
de alimentație individuale. În acest scop, operatorii din
sectorul alimentar ar trebui să faciliteze persoanelor cu
deficiențe de vedere accesibilitatea la informațiile oferite
de ei.
(18) Pentru a permite legislației privind informațiile referitoare
la produsele alimentare să se adapteze la evoluția
necesităților de informare a consumatorilor, orice consi­
derente privind necesitatea informațiilor obligatorii refe­
ritoare la produsele alimentare ar trebui să țină seama și
de interesul larg demonstrat al majorității consumatorilor
pentru dezvăluirea anumitor informații.
(19) Cu toate acestea, noi cerințe privind informațiile obli­
gatorii referitoare la produsele alimentare ar trebui să
fie stabilite numai dacă este necesar, în conformitate cu
principiile subsidiarității, proporționalității și durabilității.
(4) JO L 97, 1.4.2004, p. 44.
(5) JO L 27, 31.1.2008, p. 12.
L 304/20 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(20) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să interzică utilizarea de informații
care ar induce consumatorul în eroare în special în ceea
ce privește caracteristicile produselor alimentare, efectele
sau proprietățile produselor alimentare sau atribuirea de
virtuți medicinale produselor alimentare. Pentru a fi
eficientă, această interdicție trebuie să fie extinsă asupra
publicității și prezentării produselor alimentare.
(21) În scopul de a evita fragmentarea normelor privind
responsabilitatea operatorilor din sectorul alimentar în
ceea ce privește informațiile referitoare la produsele
alimentare, se impune clarificarea responsabilităților care
revin operatorilor din sectorul alimentar în acest
domeniu. Respectiva clarificare ar trebui să fie
conformă cu responsabilitățile în privința consumatorului
menționate la articolul 17 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002.
(22) Ar trebui să fie elaborată o listă a tuturor informațiilor
obligatorii care ar trebui furnizate în principiu pentru
toate produsele alimentare destinate consumatorului
final și unităților de restaurație colectivă. Această listă
ar trebui să mențină informațiile impuse deja de legislația
existentă a Uniunii, considerate în general un acquis
valoros în domeniul informării consumatorului.
(23) Pentru a se ține cont de schimbările și evoluțiile în
domeniul informațiilor referitoare la produsele
alimentare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să
permită punerea la dispoziție a anumitor mențiuni prin
mijloace alternative. Consultarea părților interesate ar
trebui să faciliteze o modificare bine orientată și
oportună a cerințelor aplicabile în materie de informații
referitoare la produsele alimentare.
(24) Atunci când sunt utilizate pentru producerea produselor
alimentare și rămân prezente în acestea, anumite ingre­
diente, alte substanțe sau produse (precum adjuvanții
tehnologici) pot provoca alergii sau intoleranțe unor
persoane, iar unele dintre aceste alergii sau intoleranțe
reprezintă un pericol pentru sănătatea celor în cauză.
Este important să se furnizeze informații cu privire la
prezența aditivilor alimentari, a adjuvanților tehnologici
și a altor substanțe sau produse cu un efect alergenic sau
de intoleranță demonstrat din punct de vedere științific
pentru a permite consumatorilor, în special acelora dintre
ei care suferă de alergii sau intoleranțe alimentare, să
poată alege în cunoștință de cauză produse sigure
pentru ei.
(25) Pentru a informa consumatorii cu privire la prezența în
produsele alimentare a unor nanomateriale fabricate, ar
trebui să se furnizeze o definiție a nanomaterialelor
fabricate. Ținând seama de faptul că produsele alimentare
care constau în nanomateriale fabricate sau care conțin
acest tip de nanomateriale ar putea constitui alimente
noi, cadrul legislativ potrivit pentru respectiva definiție
ar trebui să fie luat în considerare în contextul viitoarei
revizuiri a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parla­
mentului European și al Consiliului din 27 ianuarie
1997 privind alimentele și ingredientele alimentare
noi (1).
(1) JO L 43, 14.2.1997, p. 1.
22.11.2011
(26) Etichetele produselor alimentare ar trebui să fie clare și
ușor de înțeles pentru a-i ajuta pe consumatorii care
doresc să facă alegeri în mod mai avizat în privința
produselor alimentare și a regimului alimentar. Studiile
arată că o bună lizibilitate este un element important în
maximizarea posibilității ca mențiunile de pe etichetă să
influențeze publicul și că informațiile ilizibile referitoare
la produse reprezintă una dintre principalele cauze de
nemulțumire a consumatorilor față de etichetele
produselor alimentare. Prin urmare, ar trebui să fie
elaborată o abordare cuprinzătoare pentru a se ține
seama de toate aspectele privind lizibilitatea, inclusiv
fontul, culoarea și contrastul.
(27) Pentru a se asigura informarea cu privire la produsele
alimentare, este necesar să se ia în considerare toate
mijloacele de furnizare a produselor alimentare către
consumatori, inclusiv vânzarea produselor alimentare
prin mijloace de comunicare la distanță. Deși este
evident că orice produs alimentar vândut la distanță ar
trebui să îndeplinească aceleași cerințe ca produsele
vândute în magazine, este necesar să se clarifice faptul
că, în astfel de cazuri, informațiile obligatorii relevante
referitoare la produsele alimentare ar trebui de asemenea
să fie disponibile înainte de încheierea cumpărării
produsului.
(28) Tehnologia folosită pentru înghețarea produselor
alimentare s-a dezvoltat în mod semnificativ în ultimele
decenii și a început să fie folosită frecvent atât pentru a
îmbunătăți circulația bunurilor în cadrul pieței interne a
Uniunii, cât și pentru a reduce riscurile referitoare la
siguranța alimentară. Totuși, înghețarea urmată mai
târziu de dezghețarea anumitor produse alimentare, în
special a produselor de carne sau de pescuit, limitează
posibilele utilizări viitoare ale acestora și poate avea, de
asemenea, un efect asupra siguranței, gustului și calității
fizice ale acestora. În schimb, în cazul altor produse, în
special în cazul untului, înghețarea nu are astfel de efecte.
Prin urmare, în cazul dezghețării unui produs, consu­
matorul final ar trebui informat în mod corespunzător
cu privire la starea acestuia.
(29) Ar trebui să se indice țara de origine sau locul de
proveniență a unui produs alimentar atunci când, în
absența unei astfel de mențiuni, consumatorul ar putea
fi indus în eroare cu privire la țara de origine reală sau
locul real de proveniență a produsului. În toate cazurile,
modul de indicare a țării de origine sau a locului de
proveniență nu ar trebui să înșele consumatorul și ar
trebui să se bazeze pe criterii clar definite care să
asigure condiții de concurență echitabile la nivelul
industriei și care să îmbunătățească înțelegerea de către
consumatori a informațiilor privind țara de origine sau
locul de proveniență a produsului alimentar. Astfel de
criterii nu ar trebui să se aplice indicațiilor referitoare la
denumirea sau adresa operatorului din sectorul alimentar.
(30) În anumite cazuri, operatorii din sectorul alimentar ar
putea dori să indice în mod voluntar originea unui
produs alimentar, pentru a atrage atenția consumatorilor
asupra calităților produsului lor. Aceste indicații ar trebui
să corespundă, de asemenea, unor criterii armonizate.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(31) Indicarea originii este în momentul de față obligatorie
pentru carnea de vită și mânzat și pentru produsele din
carne de vită și mânzat în Uniune (1), ca urmare a crizei
encefalopatiei spongiforme bovine, această situație creând
un anumit nivel de așteptare din partea consumatorilor.
Evaluarea de impact realizată de Comisie confirmă faptul
că originea cărnii pare să reprezinte o preocupare
importantă pentru consumatori. În Uniune sunt
consumate pe scară largă și alte tipuri de carne,
precum carnea de animale din specia porcină, ovină,
caprină și carnea de păsări de curte. Prin urmare ar
trebui să se impună declararea obligatorie a originii
acestor produse. Cerințele specifice privind originea ar
putea să difere în funcție de tipul de carne, conform
caracteristicilor speciilor animale. Ar trebui să se
prevadă stabilirea prin norme de punere în aplicare a
cerințelor obligatorii care ar putea varia în funcție de
tipul de carne, ținând seama de principiul
proporționalității și de obligațiile administrative care
revin operatorilor din sectorul alimentar și autorităților
de aplicare.
(32) Dispozițiile privind indicarea obligatorie a originii au fost
elaborate pe baza unor abordări verticale precum cele
pentru miere (2), fructe și legume (3), pește (4), carne de
vită și mânzat și produse din carne de vită și mânzat (5),
ulei de măsline (6). Este necesar să se ia în calcul posibi­
litatea de a extinde dispozițiile privind indicarea obli­
gatorie a originii pe etichetă la alte produse alimentare.
Prin urmare ar trebui să se solicite Comisiei să pregă­
tească rapoarte referitoare la următoarele produse
alimentare: alte tipuri de carne decât carnea de vită și
mânzat, carnea de animale din specia porcină, ovină,
caprină și carnea de păsări de curte; lapte; laptele
utilizat ca ingredient în produsele lactate; carnea
utilizată ca ingredient; produsele alimentare neprelucrate;
produse dintr-un singur ingredient; ingrediente care
reprezintă mai mult de 50 % dintr-un produs alimentar.
Laptele fiind unul dintre produsele în cazul cărora se
consideră că indicarea originii prezintă un interes
deosebit, raportul Comisiei cu privire la acest produs ar
trebui să fie pus la dispoziție cât mai curând posibil. Pe
baza concluziilor rapoartelor menționate, Comisia poate
înainta propuneri de modificare a dispozițiilor relevante
ale Uniunii sau, după caz, poate avea noi inițiative, în
funcție de sector.
(33) Normele de origine nepreferențiale aplicabile în Uniune
sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al
(1) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al
Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identi­
ficare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și
mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat (JO L 204,
11.8.2000, p. 1).
(2) Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind
mierea (JO L 10, 12.1.2002, p. 47).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1580/2007 al Comisiei din 21 decembrie
2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (CE)
nr. 2200/96, (CE) nr. 2201/96 și (CE) nr. 1182/2007 ale Consiliului
în sectorul fructelor și legumelor (JO L 350, 31.12.2007, p. 1).
(4) Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie
1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor
pescărești și de acvacultură (JO L 17, 21.1.2000, p. 22).
(5) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000.
(6) Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 al Comisiei din 13 iunie 2002
privind standardele de comercializare a uleiului de măsline
(JO L 155, 14.6.2002, p. 27).
L 304/21
Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a
Codului vamal comunitar (7), iar dispozițiile sale de
punere în aplicare în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93
al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții
de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consi­
liului de instituire a Codului vamal comunitar (8).
Stabilirea țării de origine a produselor alimentare se va
întemeia pe normele menționate, cu care operatorii din
sectorul alimentar și administrațiile sunt familiarizați,
ceea ce ar trebui să faciliteze punerea în aplicare.
(34) Declarația nutrițională privind un produs alimentar se
referă la informațiile privind valoarea sa energetică și
prezența anumitor nutrienți. Indicarea obligatorie pe
ambalaj a informațiilor nutriționale ar trebui să sprijine
acțiunile din domeniul nutriției ca parte a politicilor din
domeniul sănătății publice care ar putea include
furnizarea de recomandări științifice pentru educația
cetățenilor în domeniul nutriției și să le permită să facă
o alegere a produselor alimentare în cunoștință de cauză.
(35) Pentru a facilita compararea produselor cu ambalaje de
dimensiuni diferite, se impune reținerea cerinței ca
declarația nutrițională obligatorie să facă referire la
cantitatea de 100 g sau 100 ml și, dacă este cazul, să
se permită introducerea de declarații suplimentare
pentru alte porții. Prin urmare, în cazul în care
produsul alimentar respectiv este preambalat și se pot
identifica porții separate sau unități de consum, ar
trebui să se permită introducerea unei declarații
nutriționale per porție sau per unitate de consum, pe
lângă informațiile per cantitate de 100 g sau 100 ml. În
plus, pentru a furniza indicații comparabile legate de
porții sau unități de consum, Comisia ar trebui împuter­
nicită să adopte norme privind prezentarea declarației
nutriționale per porție sau per unitate de consum
pentru categorii specifice de produse alimentare.
(36) Cartea albă a Comisiei a subliniat anumite aspecte
nutriționale importante pentru sănătatea publică
precum acizii grași saturați, zaharurile sau sodiul. Prin
urmare, cerințele privind furnizarea obligatorie a
informațiilor nutriționale trebuie să țină seama de
aceste aspecte.
(37) Deoarece unul dintre obiectivele urmărite de prezentul
regulament constă în punerea la dispoziția consuma­
torului final a unei baze pentru ca acesta să facă alegeri
în cunoștință de cauză, este important să se asigure, în
acest scop, înțelegerea cu ușurință a informațiilor
furnizate pe etichetă de către consumatorul final. Prin
urmare, ar trebui să se utilizeze pe etichetă termenul
„sare” în locul termenului corespunzător al nutrientului
„sodiu”.
(38) În interesul consecvenței și coerenței dreptului Uniunii,
includerea voluntară a mențiunilor nutriționale și de
sănătate pe etichetele produselor alimentare ar trebui să
se realizeze în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consi­
liului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile
nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele
alimentare (9).
(7) JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
(8) JO L 253, 11.10.1993, p. 1.
(9) JO L 404, 30.12.2006, p. 9.
L 304/22 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(39) Pentru a evita obligațiile inutile pentru operatorii din
sectorul alimentar, anumite categorii de produse
alimentare neprelucrate sau pentru care informațiile
nutriționale nu constituie un factor determinant pentru
decizia de cumpărare a consumatorului, respectiv al căror
ambalaj este prea mic pentru a se putea satisface cerințele
obligatorii în materie de etichetare, ar trebui să fie
exceptate de la furnizarea obligatorie a unei declarații
nutriționale, cu excepția cazului în care obligația de a
furniza respectivele informații este prevăzută de alte
norme ale Uniunii.
(40) Ținând seama de natura specifică a băuturilor alcoolice,
Comisia ar trebui invitată să analizeze mai îndeaproape
cerințele de furnizare a informațiilor pentru aceste
produse. Prin urmare, Comisia ar trebui, ținând seama
de nevoia de a asigura coerența cu alte politici
relevante ale Uniunii, să producă un raport în termen
de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regu­
lament cu privire la aplicarea cerințelor de a furniza
informații cu privire la ingrediente și informații nutrițiale
în cazul băuturilor alcoolice. În plus, ținând seama de
Rezoluția Parlamentului European din 5 septembrie
2007 privind strategia Uniunii Europene de sprijinire a
statelor membre în vederea reducerii efectelor nocive ale
consumului de alcool (1), de avizul Comitetului Economic
și Social European (2), de activitatea Comisiei, precum și
de preocupările publicului larg privind problemele
generate de alcool, în special în cazul tinerilor și al
consumatorilor vulnerabili, Comisia, după consultarea
părților interesate și a statelor membre, ar trebui să
analizeze dacă este necesară o definiție a băuturilor de
tipul „alcopop”, destinate în mod specific tinerilor. De
asemenea, Comisia ar trebui să propună, dacă este
cazul, cerințe specifice referitoare la băuturile alcoolice
în contextul prezentului regulament.
(41) Pentru a atrage consumatorul de rând și pentru a servi
scopului informativ pentru care a fost introdusă și dat
fiind nivelul actual de cunoștințe privind alimentația,
informațiile nutriționale prezentate ar trebui să fie
simple și ușor de înțeles. Plasarea informațiilor
nutriționale parțial în câmpul vizual principal, cunoscut
sub denumirea de „partea frontală a ambalajului” și
parțial pe altă parte a ambalajului, cum ar fi pe „partea
posterioară a ambalajului” ar putea crea confuzii pentru
consumatori. Prin urmare, declarația nutrițională ar trebui
să figureze în același câmp vizual. În plus, cu titlu
voluntar, cele mai importante elemente ale informațiilor
nutriționale pot fi repetate în câmpul vizual principal,
pentru a ajuta consumatorii să observe cu ușurință
informațiile nutriționale esențiale în momentul
achiziționării produselor alimentare. Alegerea liberă
privind informațiile care pot fi repetate ar putea crea
confuzii pentru consumatori. Prin urmare, este necesar
să se clarifice care sunt informațiile care pot fi repetate.
(42) Pentru a-i încuraja pe operatorii din sectorul alimentar să
furnizeze în mod voluntar informațiile incluse în
(1) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 160.
(2) JO C 77, 31.3.2009, p. 81.
22.11.2011
declarația nutrițională pentru produse alimentare precum
băuturile alcoolice și produsele alimentare care nu au fost
preambalate și care pot fi exceptate de la obligația unei
declarații nutriționale, ar trebui acordată posibilitatea de a
declara numai un număr redus de elemente din declarația
nutrițională. Cu toate acestea, ar trebui să fie stabilite în
mod clar informațiile care pot fi furnizate în mod
voluntar, pentru a se evita situația în care consumatorul
ar fi indus în eroare de alegerea liberă a operatorului din
sectorul alimentar.
(43) Există evoluții recente în ceea ce privește exprimarea
declarației nutriționale, sub altă formă decât per 100 g,
per 100 ml, per porție, sau în ceea ce privește
prezentarea acesteia, prin utilizarea unor reprezentări
grafice sau simboluri, în anumite state membre și
anumite organizații din cadrul sectorului alimentar.
Aceste forme suplimentare de exprimare și de prezentare
pot ajuta consumatorii să înțeleagă mai bine declarația
nutrițională. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi
științifice la nivelul întregii Uniuni cu privire la modul în
care consumatorul de rând înțelege și utilizează formele
alternative de exprimare și de prezentare a informațiilor.
Prin urmare, ar trebui să se permită dezvoltarea a diferite
forme de exprimare și de prezentare pe baza criteriilor
stabilite în prezentul regulament, iar Comisia ar trebui să
fie invitată să pregătească un raport referitor la utilizarea
respectivelor forme de exprimare și de prezentare, la
efectul lor pe piața internă și la oportunitatea continuării
armonizării.
(44) Pentru a ajuta Comisia în elaborarea acestui raport,
statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei
informațiile relevante referitoare la utilizarea unor
forme suplimentare de exprimare și de prezentare a
declarației nutriționale pe piețele naționale. În acest
scop, statele membre ar trebui să fie împuternicite să
solicite operatorilor din sectorul alimentar care introduc
pe piețele naționale produse alimentare care fac obiectul
unor forme suplimentare de exprimare sau de prezentare
să notifice autorităților naționale utilizarea unor astfel de
forme suplimentare, precum și justificările relevante refe­
ritoare la îndeplinirea cerințelor prevăzute de prezentul
regulament.
(45) Este de dorit să se asigure un anumit nivel de
consecvență în dezvoltarea unor forme suplimentare de
exprimare și de prezentare a declarației nutriționale. Prin
urmare, este oportun să se promoveze schimbul constant
de bune practici și experiență între statele membre și cu
Comisia și să se promoveze participarea părților inte­
resate la astfel de schimburi.
(46) Menționarea în același câmp vizual a cantității
elementelor nutriționale și a indicatorilor comparativi
într-o formă ușor de identificat pentru a permite o
apreciere a proprietăților nutriționale ale unui produs
alimentar ar trebui considerată în ansamblu ca o parte
a declarației nutriționale și nu ar trebui să fie tratată ca
un grup de mențiuni individuale.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(47) Experiența arată că, în multe cazuri, informațiile furnizate
în mod voluntar referitoare la produsele alimentare sunt
în detrimentul clarității informațiilor care trebuie
menționate în mod obligatoriu. Prin urmare, ar trebui
să se stabilească criterii care să sprijine operatorii din
sectorul alimentar și autoritățile însărcinate cu aplicarea
să găsească un echilibru între furnizarea informațiilor
obligatorii și a informațiilor facultative referitoare la
produsele alimentare.
(48) Statele membre ar trebui să își păstreze dreptul, în funcție
de condițiile locale și de împrejurările practice, de a
stabili norme referitoare la furnizarea informațiilor
pentru produsele alimentare care nu sunt preambalate.
Deși în astfel de cazuri solicitarea de către consumatori
a unor informații suplimentare este limitată, informațiile
referitoare la alergenii potențiali sunt considerate extrem
de importante. Dovezile arată că majoritatea cazurilor de
alergii alimentare își găsesc originea în produse
alimentare care nu au fost preambalate. În consecință,
informațiile referitoare la alergenii potențiali ar trebui să
fie întotdeauna furnizate consumatorilor.
(49) În ceea ce privește chestiunile armonizate în mod specific
prin prezentul regulament, statele membre nu ar trebui
să fie în măsură să adopte dispoziții naționale, cu
excepția cazurilor permise de dreptul Uniunii. Prezentul
regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să
adopte măsuri la nivel național privind chestiunile care
nu sunt în mod specific armonizate prin acesta. Totuși,
respectivele măsuri naționale nu ar trebui să interzică, să
obstrucționeze sau să restricționeze libera circulație a
bunurilor care sunt în conformitate cu prezentul regu­
lament.
(50) Consumatorii Uniunii manifestă un interes din ce în ce
mai mare pentru punerea în aplicare a normelor Uniunii
referitoare la bunăstarea animalelor în momentul sacri­
ficării, inclusiv dacă animalul a fost asomat înainte de
sacrificare. În acest sens, în contextul viitoarei strategii
a Uniunii în domeniul protecției și bunăstării animalelor,
ar trebui să se analizeze posibilitatea efectuării unui
studiu referitor la oportunitatea de a furniza consuma­
torilor informațiile relevante referitoare la asomarea
animalelor.
(51) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare ar trebui să poată fi adaptată la evoluția
rapidă a mediului social, economic și tehnologic.
(52) Statele membre ar trebui să efectueze controale oficiale
pentru a impune respectarea prezentului regulament, în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie
2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a
asigura verificarea conformității cu legislația privind
hrana pentru animale și produsele alimentare și cu
normele de sănătate animală și de bunăstare a
animalelor (1).
(53) Trimiterile la Directiva 90/496/CEE din Regulamentul
(CE) nr. 1924/2006 și din Regulamentul (CE)
(1) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.
L 304/23
nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consi­
liului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de
vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe
de alt tip în produsele alimentare (2) ar trebui să fie
actualizate pentru a ține seama de prezentul regulament.
Regulamentele (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006
ar trebui modificate în consecință.
(54) Actualizarea frecventă și neregulată a cerințelor privind
informațiile referitoare la produsele alimentare poate
impune sarcini administrative considerabile întreprin­
derilor din sectorul alimentar, în special întreprinderilor
mici și mijlocii. Prin urmare, ar trebui să se garanteze că
măsurile care pot fi adoptate de Comisie în exercitarea
competențelor conferite de prezentul regulament s-ar
aplica de la aceeași dată a oricărui an calendaristic, la
expirarea unei perioade de tranziție corespunzătoare. În
cazuri de urgență, ar trebui să se permită derogări de la
acest principiu atunci când scopul măsurilor vizate este
protecția sănătății umane.
(55) Pentru a le permite operatorilor din sectorul alimentar să
adapteze etichetarea produselor lor la noile cerințe
introduse de prezentul regulament, este important să se
prevadă perioade de tranziție corespunzătoare pentru
aplicarea prezentului regulament.
(56) Având în vedere modificările substanțiale ale cerințelor în
materie de etichetare nutrițională introduse prin
prezentul regulament, în special modificările legate de
conținutul declarației nutriționale, operatorii din
sectorul alimentar ar trebui să fie autorizați să anticipeze
aplicarea prezentului regulament.
(57) Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi
realizate în mod satisfăcător de statele membre și prin
urmare acestea pot fi realizate mai bine la nivelul
Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate
cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la
articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În
conformitate cu principiul proporționalității enunțat la
același articol, prezentul regulament nu depășește ceea
ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(58) Competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu
articolul 290 din TFUE, ar trebui delegată Comisiei, în
ceea ce privește, printre altele, disponibilitatea anumitor
mențiuni obligatorii prin alte mijloace decât pe ambalaj
sau pe etichetă, lista produselor alimentare pentru care
nu este obligatorie furnizarea unei liste a ingredientelor,
reexaminarea listei substanțelor sau a produselor care
provoacă alergii sau intoleranțe sau lista nutrienților
care pot fi declarați în mod voluntar. Este deosebit de
important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare,
Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la
nivel de experți. În cursul pregătirii și elaborării actelor
delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea
simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante
către Parlamentul European și Consiliu.
(2) JO L 404, 30.12.2006, p. 26.
L 304/24 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

(59) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a Articolul 2

prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie împuter­
nicită să adopte acte de punere în aplicare în ceea ce
privește, printre altele, modalitățile de exprimare a
uneia sau a mai multor mențiuni prin intermediul picto­
gramelor sau al simbolurilor în locul cuvintelor sau al
cifrelor, modalitățile de indicare a datei durabilității
minimale, modalitățile de indicare a țării de origine sau
a locului de proveniență pentru carne, precizia valorilor
declarate în vederea declarației nutriționale sau
exprimarea per porție sau per unitate de consum a
declarației nutriționale. Respectivele competențe ar
trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului
din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și princi­
piilor generale privind mecanismele de control de către
statele membre al exercitării competențelor de executare
de către Comisie (1),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele
definiții:
(a) definițiile referitoare la „produs alimentar”, „legislație
alimentară”, „întreprindere cu profil alimentar”, „operator
din sectorul alimentar”, „comerț cu amănuntul”, „introducere
pe piață” și „consumator final” de la articolul 2 și de la
articolul 3 punctele 1, 2, 3, 7, 8 și 18 din Regulamentul
(CE) nr. 178/2002;
(b) definițiile referitoare la „prelucrare”, „produse neprelucrate”
și „produse prelucrate” de la articolul 2 alineatul (1) literele
(m), (n) și (o) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parla­
mentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004
privind igiena produselor alimentare (2);

CAPITOLUL I
(c) definiția referitoare la „enzimă alimentară” de la articolul 3
DISPOZIȚII GENERALE alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1332/2008
Articolul 1 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie
2008 privind enzimele alimentare (3);
Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește bazele pentru asigurarea
unui înalt nivel de protecție a consumatorului în domeniul (d) definițiile referitoare la „aditiv alimentar”, „adjuvant
informațiilor referitoare la produsele alimentare, luând în consi­ tehnologic” și „substanță suport” de la articolul 3 alineatul
derare diferențele de percepție ale consumatorilor și nevoia (2) literele (a) și (b) și, respectiv, de la punctul 5 din anexa I
acestora de informații și asigurând în același timp buna la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului
funcționare a pieței interne. European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind
aditivii alimentari (4);

(2) Prezentul regulament definește principiile, cerințele și

responsabilitățile generale care reglementează informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare, în special etichetarea produselor
alimentare. Acesta prevede mijloacele pentru garantarea
dreptului consumatorilor la informare și procedurile pentru
furnizarea informațiilor referitoare la produsele alimentare,
ținând seama de necesitatea de a prevedea suficientă flexibilitate
pentru a putea răspunde evoluțiilor viitoare și noilor cerințe
privind informațiile.
(e) definiția „aromelor” de la articolul 3 alineatul (2) litera (a)
din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului
European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind
aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți
aromatizante destinate utilizării în și pe produsele
alimentare (5);

(f) definițiile referitoare la „carne” și „carne separată mecanic”,

(3) Prezentul regulament se aplică operatorilor din sectorul
alimentar în toate etapele lanțului alimentar, în cazul în care
activitățile acestora privesc informarea consumatorilor cu privire
la produsele alimentare. Acesta se aplică tuturor produselor
alimentare destinate consumatorului final, inclusiv produselor
alimentare livrate de unitățile de restaurație colectivă și
produselor alimentare destinate a fi furnizate acestora.
„preparate din carne”, „produse pescărești” și „produse din
carne” de la punctele 1.1, 1.14, 1.15, 3.1 și 7.1 din anexa I
la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire
a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor
de origine animală (6);

Prezentul regulament se aplică serviciilor de restaurație oferite (g) definiția referitoare la „publicitate” de la articolul 2 litera (a)
de societățile de transport atunci când plecarea are loc pe teri­ din Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a
toriul statelor membre cărora li se aplică tratatele. Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea
înșelătoare și comparativă (7).

(4) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere (2 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

cerințelor de etichetare prevăzute în dispozițiile specifice ale (3 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 7.
Uniunii aplicabile anumitor produse alimentare. (4 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 16.
(5 ) JO L 354, 31.12.2008, p. 34.
(6 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 55.
(1) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (7 ) JO L 376, 27.12.2006, p. 21.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) De asemenea, se aplică următoarele definiții:
(a) „informații referitoare la produsele alimentare” înseamnă
informațiile referitoare la un produs alimentar puse la
dispoziția consumatorului final prin intermediul unei
etichete, al altor documente însoțitoare sau prin orice alte
mijloace, inclusiv instrumente ale tehnologiei moderne sau
comunicare verbală;
(b) „legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare” înseamnă dispozițiile Uniunii care regle­
mentează informațiile referitoare la produsele alimentare,
în special etichetarea, inclusiv normele generale aplicabile,
în anumite împrejurări, tuturor produselor alimentare sau
anumitor categorii de produse alimentare și normele care se
aplică numai unor produse alimentare specifice;
(c) „informații obligatorii referitoare la produsele alimentare”
înseamnă mențiunile pe care le impun dispozițiile Uniunii
pentru a fi furnizate consumatorului final;
(d) „unitate de restaurație colectivă” înseamnă orice unitate
(inclusiv un vehicul sau un stand fix sau mobil) precum
restaurantele, cantinele, școlile, spitalele și societățile de
catering, în care, în cadrul unei activități profesionale,
sunt preparate produse alimentare destinate consumului
direct de către consumatorul final;
(e) „produs alimentar preambalat” înseamnă orice unitate de
vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului
final și unităților de restaurație colectivă, constituită dintr-
un produs alimentar și din ambalajul în care a fost introdus
înainte de a fi oferit spre vânzare, pe care acest ambalaj îl
acoperă în întregime sau parțial, dar în asemenea mod încât
conținutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie
deschis sau să suporte o modificare; conceptul de „produs
alimentar preambalat” nu acoperă produsele alimentare
ambalate în spațiul de comercializare la cererea consuma­
torului, respectiv preambalate în vederea vânzării directe;
(f) „ingredient” înseamnă orice substanță sau produs, inclusiv
aromele, aditivii alimentari și enzimele alimentare, precum
și orice constituent al unui ingredient compus, utilizat(ă) în
fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și
prezent(ă) încă în produsul finit, eventual sub o formă
modificată; reziduurile nu sunt considerate ingrediente;
(g) „loc de proveniență” înseamnă orice loc indicat ca fiind
locul din care provine un produs alimentar, dar care nu
este „țara de origine”, astfel cum este definită în confor­
mitate cu articolele 23-26 din Regulamentul (CEE)
nr. 2913/92; denumirea, denumirea comercială sau adresa
operatorului din sectorul alimentar pe etichetă nu
reprezintă o indicare a țării de origine sau a locului de
proveniență a produselor alimentare în înțelesul prezentului
regulament;
(h) „ingredient compus” înseamnă un ingredient care este, la
rândul lui, produs din mai multe ingrediente;
L 304/25
(i) „etichetă” înseamnă orice marcaj, marcă, semn, imagine sau
altă descriere scrisă, imprimată, ștanțată, marcată, gravată
sau tipărită pe un produs alimentar sau atașată ambalajului
sau recipientului unui astfel de produs;
(j) „etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile sau
denumirile comerciale, imaginile sau semnele care se
referă la un produs alimentar și care figurează pe orice
ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă care
însoțesc sau se referă la respectivul produs;
(k) „câmp vizual” înseamnă toate suprafețele unui ambalaj care
pot fi citite dintr-un singur unghi de vedere;
(l) „câmpul vizual principal” înseamnă câmpul vizual al unui
ambalaj care este cel mai probabil să fie văzut la prima
vedere de către consumator la momentul cumpărării și care
permite consumatorului să identifice imediat un produs
după caracterul sau natura sa și, dacă este cazul, după
marca acestuia. În cazul în care ambalajul are mai multe
câmpuri vizuale principale identice, câmpul vizual principal
este cel ales de operatorul din sectorul alimentar;
(m) „lizibilitate” înseamnă aspectul fizic al informațiilor prin
care informațiile sunt accesibile vizual publicului larg care
este determinat de diferite elemente, printre care dimen­
siunea fontului, distanța dintre litere, distanța dintre
rânduri, de grosimea liniilor, culoare, tipul caracterelor,
raportul dintre lățimea și înălțimea caracterului, suprafața
materialului, precum și de contrastul semnificativ dintre
text și fundal;
(n) „denumire legală” înseamnă denumirea unui produs
alimentar prevăzută în dispozițiile Uniunii care i se aplică
sau, în absența unor astfel de dispoziții, denumirea
prevăzută în actele cu putere de lege și actele administrative
aplicabile în statele membre în care produsul alimentar este
vândut consumatorului final sau unităților de restaurație
colectivă;
(o) „denumire curentă” înseamnă o denumire care este
acceptată drept denumire a produsului alimentar de către
consumatorii din statul membru în care este vândut, fără ca
denumirea să necesite explicații suplimentare;
(p) „denumire descriptivă” înseamnă o denumire care oferă o
descriere a produsului alimentar și, dacă este cazul, a
utilizării lui în mod suficient de clar încât să permită consu­
matorului să stabilească natura efectivă a acestuia și să îl
deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;
(q) „ingredient primar” înseamnă ingredientul sau ingredientele
dintr-un produs alimentar care reprezintă mai mult de
50 % din respectivul aliment sau pe care consumatorul le
asociază de obicei cu denumirea produsului și pentru care,
în majoritatea cazurilor, este necesară o mențiune canti­
tativă;
L 304/26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(r) „data durabilității minimale” înseamnă data până la care
produsul alimentar își păstrează proprietățile specifice
atunci când este păstrat în mod corespunzător;
(s) „nutrient” înseamnă proteine, glucide, grăsimi, fibre, sodiu,
vitamine și minerale enumerate în Partea A punctul 1 din
Anexa XIII la prezentul regulament, precum și substanțele
care aparțin sau fac parte din oricare dintre respectivele
categorii;
(t) „nanomaterial fabricat” înseamnă orice material produs în
mod intenționat care conține una sau mai multe
dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puțin sau care
este alcătuit din părți funcționale distincte, în interior sau la
suprafață, dintre care multe au una sau mai multe
dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puțin, inclusiv
structurile, aglomeratele sau agregatele, care pot să aibă o
dimensiune mai mare de 100 nm, dar posedă proprietăți
caracteristice scării nanometrice.
Proprietățile care sunt caracteristice scării nanomentrice
includ:
(i) proprietățile legate de suprafața specifică mare a mate­
rialelor luate în considerare; și/sau
(ii) proprietățile fizico-chimice specifice care diferă de cele
ale aceluiași material sub altă formă decât cea nano­
metrică;
(u) „mijloc de comunicare la distanță” înseamnă orice mijloc
care, fără prezența fizică simultană a furnizorului și a
consumatorului, poate fi utilizat pentru încheierea unui
contract între aceste părți.
(3) În sensul prezentului regulament, țara de origine a unui
produs alimentar se referă la originea unui produs alimentar,
astfel cum este stabilită în conformitate cu articolele 23-26 din
Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.
(4) Se aplică, de asemenea, definițiile specifice prevăzute în
anexa I.
CAPITOLUL II
PRINCIPIILE GENERALE ALE INFORMAȚIILOR REFERITOARE
LA PRODUSELE ALIMENTARE
Articolul 3
Obiective generale
(1) Furnizarea informațiilor referitoare la produsele
alimentare urmărește asigurarea unui nivel ridicat de protecție
a sănătății și intereselor consumatorilor, oferind consumatorilor
finali o bază pentru a face o alegere în cunoștință de cauză și
pentru a utiliza în mod sigur produsele alimentare, ținând
seama în special de considerații de ordin sanitar, economic,
ecologic, social și etic.
(2) Legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare își propune să creeze un spațiu la nivelul Uniunii
22.11.2011
în care produsele alimentare produse și comercializate legal să
circule liber, ținând seama, după caz, de necesitatea de a apăra
interesele legitime ale producătorilor și de a promova fabricarea
de produse de calitate.
(3) Atunci când legislația privind informațiile referitoare la
produsele alimentare stabilește noi cerințe, se acordă o
perioadă de tranziție după intrarea în vigoare a noilor cerințe,
cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător. În timpul
unei perioade de tranziție, produsele alimentare ale căror
etichete nu respectă noile cerințe pot fi introduse pe piață, iar
stocurile de astfel de produse introduse pe piață înainte de
expirarea perioadei de tranziție pot continua să fie vândute
până la epuizarea lor.
(4) Se efectuează o consultare deschisă și transparentă a
publicului, inclusiv a părților interesate, direct sau prin orga­
nismele reprezentative, în timpul pregătirii, evaluării și revizuirii
legislației alimentare, cu excepția cazurilor în care urgența
problemei respective nu permite aceasta.
Articolul 4
Principiile care reglementează informațiile obligatorii
referitoare la produsele alimentare
(1) Informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare
impuse de legislația privind informațiile referitoare la produsele
alimentare se referă la informațiile care se încadrează în special
în următoarele categorii:
(a) informații privind identitatea și compoziția, proprietățile sau
alte caracteristici ale produsului alimentar;
(b) informații privind protecția sănătății consumatorilor și
utilizarea sigură a unui produs alimentar. În mod special,
acestea se referă la informații privind:
(i) însușirile legate de compoziție care pot dăuna sănătății
anumitor grupuri de consumatori;
(ii) data durabilității minimale, condițiile de păstrare și de
siguranță a utilizării;
(iii) efectele asupra sănătății, inclusiv riscurile și consecințele
legate de consumul dăunător și periculos al unui produs
alimentar;
(c) informații privind caracteristicile nutriționale care să permită
consumatorilor, inclusiv celor care urmează un regim
alimentar special, să aleagă în cunoștință de cauză.
(2) Atunci când se ia în considerare nevoia de informații
obligatorii referitoare la produsele alimentare și care să
permită consumatorilor să facă o alegere în cunoștință de
cauză, se ține seama de faptul că majoritatea acestora
consideră deosebit de necesare anumite informații pe care le
prețuiesc în mod special sau de orice avantaje general
acceptate pentru consumator.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 5
Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța
Alimentară
Orice măsură a Uniunii în domeniul legislației privind
informațiile referitoare la produsele alimentare susceptibile de
a avea un efect asupra sănătății publice se adoptă după
consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară
(„Autoritatea”).
CAPITOLUL III
CERINȚE GENERALE PRIVIND INFORMAȚIILE REFERITOARE
LA PRODUSELE ALIMENTARE ȘI RESPONSABILITĂȚILE
OPERATORILOR DIN SECTORUL ALIMENTAR
Articolul 6
Cerință de bază
Orice produs alimentar destinat consumatorului final sau
unităților de restaurație colectivă este însoțit de informații refe­
ritoare la produsul respectiv în conformitate cu prezentul regu­
lament.
Articolul 7
Practici corecte de informare
(1) Informațiile referitoare la produsele alimentare nu trebuie
să inducă cumpărătorul în eroare, în special:
(a) în ceea ce privește caracteristicile produsului alimentar și în
special în ceea ce privește natura, identitatea, proprietățile,
compoziția, cantitatea, data durabilității minimale, țara de
origine sau locul de proveniență, metoda de fabricație sau
producție;
(b) atribuind produsului alimentar efecte sau proprietăți pe care
nu le are;
(c) sugerând că produsul alimentar posedă caracteristici
speciale, atunci când, în realitate, toate produsele alimentare
similare posedă asemenea caracteristici, mai ales evidențiind
în mod special prezența sau absența anumitor ingrediente
sau/și nutrienți;
(d) sugerând, prin intermediul prezentării, în descrieri sau
imagini, prezența unui anumit produs alimentar sau a
unui anumit ingredient, câtă vreme, în realitate, o
componentă prezentă în mod natural sau un ingredient
utilizat în mod normal în respectivul produs alimentar a
fost înlocuit(ă) cu o altă componentă sau cu un alt
ingredient.
(2) Informațiile referitoare la produsele alimentare sunt
precise, clare și ușor de înțeles de către consumator.
(3) Sub rezerva derogărilor prevăzute de legislația Uniunii
aplicabile apelor minerale naturale și produselor alimentare cu
destinații nutriționale speciale, informațiile referitoare la
produsele alimentare nu atribuie niciunui produs alimentar
proprietăți de prevenire, de tratament sau de vindecare a unei
boli umane și nu evocă astfel de proprietăți.
L 304/27
(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică, de asemenea:
(a) publicității;
(b) prezentării produselor alimentare, în special formei,
aspectului sau ambalajului acestora, materialului folosit
pentru ambalare, modului în care sunt prezentate, precum
și locului în care sunt expuse.
Articolul 8
Responsabilități
(1) Operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine
răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la
produsele alimentare este operatorul sub a cărui denumire sau
denumire comercială se comercializează produsul alimentar sau,
dacă operatorul respectiv nu are sediul în Uniune, importatorul
pe piața Uniunii Europene.
(2) Operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine
răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la
produsele alimentare asigură existența și acuratețea informațiilor
referitoare la produsele alimentare în conformitate cu legislația
aplicabilă privind informațiile referitoare la produsele alimentare
și cu cerințele dispozițiilor de drept intern relevante.
(3) Operatorii din sectorul alimentar care nu intervin în
informațiile referitoare la produsele alimentare nu furnizează
produse alimentare despre care știu sau presupun, pe baza
informațiilor pe care le dețin în calitate de profesioniști, că nu
sunt conforme cu legislația aplicabilă privind informațiile refe­
ritoare la produsele alimentare și cu cerințele dispozițiilor de
drept intern relevante.
(4) Operatorii din sectorul alimentar, în cadrul întreprin­
derilor pe care le gestionează, nu modifică informațiile care
însoțesc un produs alimentar dacă o astfel de modificare ar
induce în eroare consumatorul final sau ar reduce în orice alt
mod nivelul de protecție a consumatorului și posibilitățile
acestuia de a alege în cunoștință de cauză. Operatorii din
sectorul alimentar sunt răspunzători de orice modificări pe
care le efectuează în cazul informațiilor referitoare la
produsele alimentare care însoțesc un produs alimentar.
(5) Fără a aduce atingere alineatelor (2)-(4), operatorii din
sectorul alimentar, în cadrul întreprinderilor pe care le
gestionează, asigură și verifică respectarea cerințelor legislației
privind informațiile referitoare la produsele alimentare și ale
dispozițiilor naționale corespunzătoare relevante pentru
activitățile lor.
(6) În cadrul întreprinderilor pe care le gestionează,
operatorii din sectorul alimentar asigură transmiterea
informațiilor privind produsele alimentare care nu sunt pream­
balate și care sunt destinate consumatorului final sau unei
unități de restaurație colectivă către operatorul din sectorul
alimentar care recepționează produsele alimentare respective
pentru a permite, atunci când este necesar, furnizarea
informațiilor obligatorii referitoare la produsele alimentare
către consumatorul final.
L 304/28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(7) În următoarele cazuri, operatorii din sectorul alimentar
asigură, în cadrul întreprinderilor pe care le gestionează,
menționarea informațiilor obligatorii prevăzute la articolele 9
și 10 pe preambalaj sau pe o etichetă atașată acestuia sau pe
documentele comerciale referitoare la produsele alimentare, în
cazul în care se poate garanta că documentele respective
însoțesc produsul alimentar la care se referă sau au fost
trimise înaintea livrării sau concomitent cu aceasta:
(a) în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat
consumatorului final, dar este comercializat într-o etapă
anterioară vânzării către acesta și în cazul în care această
etapă nu implică vânzarea către o unitate de restaurație
colectivă;
(b) în cazul în care produsul alimentar preambalat este destinat
unităților de restaurație colectivă pentru a fi preparat,
prelucrat, împărțit sau decupat.
Fără a aduce atingere dispozițiilor primului paragraf, operatorii
din sectorul alimentar asigură includerea mențiunilor prevăzute
la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (f), (g) și (h) și pe ambalajul
extern în care produsele alimentare preambalate sunt prezentate
spre comercializare.
(8) Operatorii din sectorul alimentar care le furnizează altor
operatori din sectorul alimentar produse alimentare care nu sunt
destinate consumatorului final sau unităților de restaurație
colectivă se asigură că respectivii operatori din sectorul
alimentar primesc suficiente informații care să le
permită, după caz, să își îndeplinească obligațiile în temeiul
alineatului (2).
CAPITOLUL IV
INFORMAȚII OBLIGATORII REFERITOARE LA PRODUSELE
ALIMENTARE
SECȚIUNEA 1
Conținut și prezentare
Articolul 9
Lista mențiunilor obligatorii
(1) În conformitate cu articolele 10-35 și sub rezerva
excepțiilor prevăzute în prezentul capitol, este obligatorie
menționarea următoarelor informații.
(a) denumirea produsului alimentar;
(b) lista ingredientelor;
(c) orice ingredient sau adjuvant tehnologic menționat în anexa
II sau provenit dintr-o substanță sau dintr-un produs
menționat în anexa II care provoacă alergii sau intoleranță,
utilizat în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și
încă prezent în produsul finit, chiar și într-o formă modi­
ficată;
(d) cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingre­
diente;
22.11.2011
(e) cantitatea netă de produs alimentar;
(f) data durabilității minimale sau data limită de consum;
(g) condițiile speciale de păstrare și/sau condițiile de utilizare;
(h) numele sau denumirea comercială și adresa operatorului din
sectorul alimentar menționat la articolul 8 alineatul (1);
(i) țara de origine sau locul de proveniență, în cazurile
menționate la articolul 26;
(j) instrucțiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar
îngreuna utilizarea corectă a produsului alimentar;
(k) pentru băuturile care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în
volum, concentrația alcoolică dobândită;
(l) o declarație nutrițională.
(2) Mențiunile prevăzute la alineatul (1) sunt exprimate prin
cuvinte și cifre. Fără a aduce atingere articolului 35, acestea pot
fi menționate suplimentar prin pictograme sau simboluri.
(3) Atunci când Comisia adoptă acte delegate și acte de
punere în aplicare la care se face referire în prezentul articol,
mențiunile prevăzute la alineatul (1) pot fi în mod alternativ
exprimate prin intermediul pictogramelor sau al simbolurilor, în
locul cuvintelor sau al cifrelor.
Pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de alte mijloace
de prezentare a informațiilor obligatorii referitoare la produsele
alimentare decât cuvintele sau cifrele și cu condiția să se asigure
același nivel de informare ca atunci când se utilizează cuvinte și
cifre, Comisia, ținând seama de elementele care dovedesc
înțelegerea uniformă de către consumatori, poate stabili, prin
intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 51,
criteriile în baza cărora una sau mai multe mențiuni
prevăzute la alineatul (1) pot fi exprimate prin pictograme sau
simboluri în loc de cuvinte sau cifre.
(4) Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a
dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol, Comisia
poate adopta acte de punere în aplicare privind modalitățile
de aplicare a criteriilor definite în conformitate cu alineatul (3)
pentru a exprima una sau mai multe mențiuni prin intermediul
pictogramelor sau simbolurilor în locul cuvintelor sau cifrelor.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
Articolul 10
Mențiuni obligatorii suplimentare pentru anumite tipuri
sau categorii de produse alimentare
(1) În plus față de mențiunile prevăzute la articolul 9
alineatul (1), în anexa III sunt prevăzute mențiuni obligatorii
suplimentare pentru anumite tipuri sau categorii de produse
alimentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Pentru a asigura informarea consumatorilor în ceea ce
privește tipurile și categoriile specifice de produse alimentare
și pentru a ține seama de progresele tehnologice, evoluțiile
științifice, protecția sănătății consumatorilor sau utilizarea
sigură a unui produs alimentar, Comisia poate modifica anexa
III prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu
articolul 51.
În cazul apariției unui risc pentru sănătatea consumatorilor,
atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura
prevăzută la articolul 52 se aplică actelor delegate adoptate în
temeiul prezentului articol.
Articolul 11
Metrologie
Dispozițiile articolului 9 nu aduc atingere dispozițiilor mai
specifice ale Uniunii în materie de metrologie.
Articolul 12
Punerea la dispoziție și amplasarea informațiilor obligatorii
referitoare la produsele alimentare
(1) Informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare,
pentru toate produsele alimentare, sunt disponibile și ușor acce­
sibile, în conformitate cu prezentul regulament.
(2) În cazul produselor alimentare preambalate, informațiile
obligatorii apar direct pe ambalaj sau pe eticheta atașată la
acesta.
(3) Pentru a se asigura că consumatorii pot beneficia de alte
mijloace de furnizare a informațiilor obligatorii referitoare la
produsele alimentare, mai bine adaptate pentru anumite
mențiuni obligatorii, și cu condiția să se asigure același nivel
de informare ca și prin intermediul ambalajului sau etichetei,
Comisia, ținând seama de elementele care dovedesc înțelegerea
uniformă de către consumatori și de utilizarea răspândită a
acestor mijloace în rândul consumatorilor, poate stabili, prin
intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 51,
criteriile în baza cărora anumite mențiuni obligatorii pot fi
exprimate prin alte mijloace decât pe pachet sau pe etichetă.
(4) Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a
alineatului (3) din prezentul articol, Comisia poate adopta acte
de punere în aplicare privind modalitățile de aplicare a criteriilor
prevăzute la alineatul (3) pentru exprimarea anumitor mențiuni
obligatorii prin alte mijloace decât ambalajul sau eticheta.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(5) În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate,
se aplică dispozițiile articolului 44.
Articolul 13
Modul de prezentare a mențiunilor obligatorii
(1) Fără a aduce atingere măsurilor naționale adoptate în
temeiul articolului 44 alineatul (2), informațiile obligatorii
L 304/29
referitoare la produsele alimentare sunt amplasate într-un loc
evident, astfel încât să fie ușor vizibile, lizibile și, după caz,
indelebile. Acestea nu trebuie să fie în niciun caz disimulate,
ascunse, trunchiate sau separate prin orice alte reprezentări
scrise sau imagini sau prin orice alt element intercalat.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice ale Uniunii
aplicabile anumitor produse alimentare, atunci când apar pe
ambalaj sau pe eticheta atașată la acesta, mențiunile obligatorii
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) se imprimă pe ambalaj sau
pe etichetă astfel încât să se asigure o lizibilitate bună, cu
caractere folosind dimensiuni ale fontului pentru care
înălțimea literei mici x, astfel cum este definită în anexa IV,
este mai mare sau egală cu 1,2 mm.
(3) În cazul ambalajelor sau al recipientelor la care cea mai
mare față prezintă o suprafață mai mică de 80 cm2, dimen­
siunea fontului înălțimii literei mici x menționată la alineatul
(2) este mai mare sau egală cu 0,9 mm.
(4) În scopul atingerii obiectivelor prezentului regulament,
Comisia stabilește, prin intermediul actelor delegate în confor­
mitate cu articolul 51, norme privind lizibilitatea.
Cu același scop ca cel menționat la primul paragraf, Comisia
poate, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu
articolul 51, să extindă cerințele de la alineatul (5) din
prezentul articol la mențiunile obligatorii suplimentare pentru
categorii sau tipuri specifice de produse alimentare.
(5) Mențiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a),
(e) și (k) figurează în același câmp vizual.
(6) Dispozițiile alineatului (5) din prezentul articol nu se
aplică în cazurile menționate la articolul 16 alineatele (1) și (2).
Articolul 14
Vânzarea la distanță
(1) Fără a aduce atingere cerințelor privind informațiile
prevăzute la articolul 9, în cazul produselor alimentare pream­
balate oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la
distanță:
(a) informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare,
cu excepția mențiunilor prevăzute la articolul 9 alineatul
(1) litera (f), sunt puse la dispoziție înainte de cumpărare
și apar pe suportul de vânzare la distanță sau sunt furnizate
prin alte mijloace corespunzătoare identificate în mod clar
de către operatorul din sectorul alimentar. În cazul în care
sunt utilizate alte mijloace corespunzătoare, informațiile
obligatorii referitoare la produsele alimentare sunt puse la
dispoziție fără ca prin aceasta operatorii din sectorul
alimentar să impună costuri suplimentare consumatorilor;
(b) toate mențiunile obligatorii sunt puse la dispoziție în
momentul livrării.
L 304/30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate
oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanță,
mențiunile obligatorii în temeiul articolului 44 sunt puse la
dispoziție în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.
(3) Alineatul (1) litera (a) nu se aplică produselor alimentare
oferite spre vânzare prin intermediul automatelor sau al
incintelor comerciale automatizate.
Articolul 15
Cerințe lingvistice
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 9 alineatul
(3), informațiile obligatorii referitoare la produsele alimentare
sunt redactate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatorii
din statele membre în care se comercializează produsul
alimentar.
(2) Statul membru în care este comercializat un produs
alimentar poate să prevadă, pe teritoriul său, ca aceste
mențiuni să figureze în una sau mai multe dintre limbile
oficiale ale Uniunii.
(3) Alineatele (1) și (2) nu împiedică redactarea mențiunilor
în mai multe limbi.
Articolul 16
Omisiunea anumitor mențiuni obligatorii
(1) În cazul buteliilor de sticlă destinate reutilizării, care au
un marcaj indelebil și care, prin urmare, nu poartă nici etichetă,
nici inel, nici manșetă, sunt obligatorii numai mențiunile
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (c), (e), (f) și (l).
(2) În cazul ambalajelor sau al recipientelor la care cea mai
mare față prezintă o suprafață mai mică de 10 cm2, numai
mențiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (c),
(e), (f) sunt obligatorii pe ambalaj sau pe etichetă. Mențiunile
prevăzute la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sunt furnizate prin
alte mijloace sau sunt puse la dispoziție la cererea consuma­
torului.
(3) Fără a aduce atingere altor dispoziții ale Uniunii care
prevăd o declarație nutrițională obligatorie, declarația
menționată la articolul 9 alineatul (1) litera (l) nu este obli­
gatorie pentru produsele alimentare menționate în anexa V.
(4) Fără a aduce atingere altor dispoziții ale Uniunii care
prevăd o listă a ingredientelor sau o declarație nutrițională obli­
gatorie, mențiunile de la articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (l)
nu sunt obligatorii pentru băuturile care conțin mai mult de
1,2 % alcool în volum.
Până la 13 decembrie 2014, Comisia întocmește un raport
privind aplicarea articolului 18 și a articolului 30 alineatul (1)
în cazul produselor menționate la prezentul alineat și în care
abordează chestiunea acoperirii în viitor a unor categorii de
băuturi alcoolice, în special, de obligația de a fi însoțite de
informații privind valoarea energetică și motivele care ar
justifica eventualele exceptări, ținând seama de nevoia de a
22.11.2011
asigura coerența cu alte politici relevante ale Uniunii. În acest
context, Comisia ia în considerare necesitatea de a propune o
definiție a băuturilor de tip „alcopop”.
Comisia alătură raportului respectiv o propunere legislativă,
dacă este cazul, care să stabilească norme pentru o listă a
ingredientelor sau o declarație nutrițională obligatorie pentru
aceste produse.
SECȚIUNEA 2
Dispoziții detaliate privind mențiunile obligatorii
Articolul 17
Denumirea produsului alimentar
(1) Denumirea produsului alimentar este denumirea sa legală.
În absența unei asemenea denumiri, denumirea produsului
alimentar este denumirea sa curentă sau, în cazul în care nu
există o denumire curentă sau aceasta nu este folosită, se indică
denumirea descriptivă a produsului alimentar.
(2) Se permite utilizarea în statul membru de comercializare
a denumirii sub care produsul alimentar este fabricat și comer­
cializat legal în statul membru de producție. Cu toate acestea,
atunci când aplicarea celorlalte dispoziții ale prezentului regu­
lament, în special a celor prevăzute la articolul 9, nu este de
natură să permită consumatorilor din statul membru de comer­
cializare să cunoască natura reală a produsului alimentar și să îl
deosebească de produsele alimentare cu care ar putea fi
confundat, denumirea produsului alimentar este însoțită de
alte informații descriptive, care trebuie să figureze în apropierea
acesteia.
(3) În cazuri excepționale, denumirea produsului alimentar
din statul membru de producție nu se utilizează în statul
membru de comercializare atunci când produsul alimentar pe
care aceasta îl desemnează în statul membru de producție este
atât de diferit, din punct de vedere al compoziției sau al
fabricării sale, de produsul alimentar cunoscut sub această
denumire în statul membru de comercializare, încât dispozițiile
de la alineatul (2) nu sunt suficiente pentru a garanta, în statul
membru de comercializare, o informare corectă a consuma­
torilor.
(4) Nicio denumire protejată, fie ea proprietate intelectuală,
marcă de comerț sau nume fantezist, nu se poate substitui
denumirii produsului alimentar.
(5) În anexa VI sunt prevăzute dispoziții specifice privind
denumirea produsului alimentar și mențiunile care îl însoțesc.
Articolul 18
Lista ingredientelor
(1) Lista ingredientelor este precedată de un titlu sau de o
mențiune corespunzătoare care conține cuvântul „ingrediente”.
Lista respectivă cuprinde toate ingredientele din produsul
alimentar, în ordinea descrescătoare a ponderii lor în
momentul utilizării lor la fabricarea produsului alimentar.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Ingredientele sunt desemnate prin denumirea lor
specifică, după caz, în conformitate cu normele prevăzute la
articolul 17 și în anexa VI.
(3) Toate ingredientele prezente sub formă de nanomateriale
fabricate trebuie specificate în mod clar în lista ingredientelor.
Denumirile acestor ingrediente sunt urmate de cuvântul „nano”
între paranteze.
(4) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatelor (1) și (2)
din prezentul articol sunt prevăzute în anexa VII.
(5) În scopul atingerii obiectivelor prezentului regulament,
Comisia, prin intermediul actelor delegate în conformitate cu
articolul 51, ajustează și adaptează definiția nanomaterialelor
fabricate menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (t) în
funcție de progresele tehnice și științifice sau de definițiile
convenite la nivel internațional.
Articolul 19
Omisiunea listei ingredientelor
(1) Pentru următoarele produse alimentare nu este obligatorie
furnizarea unei liste de ingrediente:
(a) fructelor și legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au
fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altui tratament
similar;
(b) apele carbogazoase, în a căror descriere se indică caracterul
carbogazos;
(c) oțeturile de fermentație provenite exclusiv dintr-un singur
produs de bază, cu condiția să nu fi fost adăugat niciun alt
ingredient;
(d) brânzeturile, untul, laptele și smântâna fermentate la care nu
au fost adăugate alte ingrediente decât produsele lactate,
enzimele alimentare și culturile de microorganisme
necesare fabricării sau sarea necesară pentru fabricarea brân­
zeturilor, altele decât cele proaspete sau topite;
(e) produsele alimentare care conțin un singur ingredient, cu
următoarele condiții:
(i) denumirea produsului alimentar să fie identică cu
numele ingredientului; sau
(ii) denumirea produsului alimentar să permită identificarea
clară a naturii ingredientului.
(2) Pentru a ține seama de relevanța pentru consumatori a
unei liste a ingredientelor pentru anumite tipuri sau categorii de
produse alimentare, Comisia poate, în cazuri excepționale, prin
intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 51,
să completeze dispozițiile de la alineatul (1) din prezentul
articol, cu condiția ca omisiunile să nu determine o informare
neadecvată a consumatorului final și a unităților de restaurație
colectivă.
L 304/31
Articolul 20
Omisiunea compușilor unui produs alimentar din lista
ingredientelor
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 21, menționarea în
lista ingredientelor a următorilor compuși ai unui produs
alimentar nu este obligatorie:
(a) compușii unui ingredient care, în cursul procesului de
fabricație, au fost temporar extrași pentru fi reîncorporați
apoi într-o cantitate care nu depășește conținutul inițial;
(b) aditivii alimentari și enzimele alimentare:
(i) a căror prezență într-un produs alimentar este datorată
exclusiv faptului că erau conținuți în unul sau în mai
multe ingrediente ale produsului respectiv, în confor­
mitate cu principiul transferului la care se face
trimitere la articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (b)
din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, cu condiția să
nu mai îndeplinească nicio funcție tehnologică în
produsul finit; sau
(ii) care sunt utilizați ca adjuvanți tehnologici;
(c) substanțele suport și substanțele care nu sunt aditivi
alimentari, dar sunt utilizate în același mod și cu același
scop ca substanțele suport și care sunt utilizate în cantitățile
strict necesare;
(d) substanțele care nu sunt aditivi alimentari, dar care sunt
folosite în același mod și în același scop ca și adjuvanții
tehnologici și care rămân prezente în produsul finit, chiar
dacă într-o formă modificată;
(e) apa:
(i) atunci când se utilizează în procesul de fabricație numai
pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat
într-o formă concentrată sau deshidratată; sau
(ii) în cazul lichidului de acoperire care, în mod normal, nu
se consumă.
Articolul 21
Etichetarea anumitor substanțe sau produse care provoacă
alergii sau intoleranțe
(1) Fără a aduce atingere normelor adoptate în temeiul arti­
colului 44 alineatul (2), mențiunile la care se face referire la
articolul 9 alineatul (1) litera (c) îndeplinesc următoarele cerințe:
(a) sunt incluse în lista ingredientelor, în conformitate cu
normele prevăzute la articolul 18 alineatul (1), făcându-se
referire în mod clar la numele substanței sau produsului,
enumerate în anexa II;și
L 304/32 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(b) denumirea substanței sau a produsului astfel cum este
prevăzută în anexa II este pusă în evidență printr-un set
de caracteristici grafice care o diferențiază clar de restul
listei de ingrediente, de exemplu prin font, stilul caracterelor
sau culoarea de fond.
În lipsa unei liste a ingredientelor, reprezentarea mențiunilor la
care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) include
cuvântul „conține” urmat de numele substanței sau al
produsului, enumerate în anexa II.
În cazul în care mai multe ingrediente sau mai mulți adjuvanți
tehnologici ai unui produs alimentar provin dintr-o singură
substanță sau dintr-un singur produs enumerat în anexa II,
indicațiile de pe etichetă clarifică acest fapt în cazul fiecărui
ingredient sau adjuvant tehnologic în cauză.
Includerea mențiunilor la care se face referire la articolul 9
alineatul (1) litera (c) nu este obligatorie în cazurile în care
numele produsului alimentar face referire în mod clar la
substanța sau produsul în cauză.
(2) Pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor
și pentru a ține seama de cele mai recente progrese științifice și
cunoștințe tehnice, Comisia reexaminează sistematic și, după
caz, actualizează lista din anexa II prin intermediul actelor
delegate, în conformitate cu articolul 51.
În cazul apariției unui risc pentru sănătatea consumatorilor,
atunci când motive de maximă urgență o impun, procedura
prevăzută la articolul 52 se aplică actelor delegate adoptate în
conformitate cu prezentul articol.
Articolul 22
Indicarea cantității ingredientelor
(1) Indicarea cantității unui ingredient sau a unei categorii de
ingrediente utilizat(e) la fabricarea sau prepararea unui produs
alimentar este obligatorie atunci când ingredientul sau categoria
de ingrediente în cauză:
(a) figurează în denumirea produsului alimentar sau sunt
asociate de obicei de către consumator cu denumirea
respectivă;
(b) sunt scoase în evidență în etichetare prin cuvinte, imagini
sau reprezentări grafice; sau
(c) sunt esențiale pentru a caracteriza un produs alimentar și
pentru a-l diferenția de produsele cu care ar putea fi
confundat din cauza denumirii sau aspectului său.
(2) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatului (1),
inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea
cantităților pentru anumite ingrediente, sunt prevăzute în anexa
VIII.
22.11.2011
Articolul 23
Cantitatea netă
(1) Cantitatea netă a unui produs alimentar este exprimată în
litri, centilitri, mililitri, kilograme sau grame, după caz:
(a) în unități de volum pentru produsele lichide;
(b) în unități de masă pentru alte produse.
(2) Pentru a asigura o mai bună înțelegere de către consu­
matori a informațiilor referitoare la produsele alimentare care
figurează pe etichetă, Comisia poate stabili, pentru anumite
produse alimentare specificate, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, o modalitate de
exprimare a cantității nete diferită de cea menționată la
alineatul (1) din prezentul articol.
(3) Specificațiile tehnice pentru aplicarea alineatului (1),
inclusiv cazurile specifice în care nu este obligatorie indicarea
cantității nete, sunt prevăzute în anexa IX.
Articolul 24
Data durabilității minimale, data limită de consum și data
congelării
(1) În cazul produselor alimentare foarte perisabile din punct
de vedere microbiologic și care, din cauza acestui fapt, pot
reprezenta, după o scurtă perioadă, un pericol imediat pentru
sănătatea umană, data durabilității minimale se înlocuiește cu
data limită de consum. După data limită de consum se
consideră că un produs alimentar nu prezintă siguranță, în
conformitate cu articolul 14 alineatele (2)-(5) din Regulamentul
(CE) nr. 178/2002.
(2) Data corespunzătoare este indicată în conformitate cu
anexa X.
(3) Pentru a asigura o aplicare uniformă a modalității de
indicare a datei durabilității minimale, menționată la punctul
1 litera (c) din anexa X, Comisia poate adopta acte de punere
în aplicare în care sunt stabilite norme în acest sens. Actele de
punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 25
Condiții de păstrare sau condiții de utilizare
(1) În cazurile în care produsele alimentare necesită condiții
speciale de păstrare și/sau utilizare, aceste condiții sunt indicate.
(2) Pentru a permite păstrarea sau utilizarea corespunzătoare
a produselor alimentare după deschiderea ambalajului, se
precizează condițiile de păstrare și/sau termenul limită de
consum, atunci când este cazul.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 26
Țara de origine sau locul de proveniență
(1) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere cerințelor
de etichetare stabilite prin dispoziții specifice ale Uniunii, în
special prin Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din
20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din
produse agricole și alimentare (1) și Regulamentul (CE)
nr. 510/2006 din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor
geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și
alimentare (2).
(2) Mențiunile privind țara de origine sau locul de
proveniență sunt obligatorii:
(a) în cazul în care lipsa acestor informații ar putea induce
consumatorul în eroare în ceea ce privește adevărata țară
de origine sau adevăratul loc de proveniență a produsului
alimentar, în special dacă informațiile care însoțesc produsul
alimentar sau eticheta în ansamblul ei ar sugera în alt fel că
produsul are o altă țară de origine sau un alt loc de
proveniență;
(b) pentru tipurile de carne care se încadrează la codurile din
Nomenclatura combinată („NC”) enumerate în anexa XI.
Aplicarea dispozițiilor de la prezenta literă face obiectul
adoptării actelor de punere în aplicare menționate la
alineatul (8).
(3) În cazul în care se indică țara de origine sau locul de
proveniență a produsului și aceasta (acesta) nu este aceeași
(același) cu țara de origine sau locul de proveniență a ingre­
dientului primar:
(a) se indică de asemenea țara de origine sau locul de
proveniență a ingredientului (ingredientelor) primar(e); sau
(b) se indică faptul că țara de origine sau locul de proveniență a
ingredientului (ingredientelor) primar(e) diferă de țara de
origine sau locul de proveniență a produsului alimentar.
Aplicarea dispozițiilor de la prezentul alineat face obiectul
adoptării normelor de aplicare menționate la alineatul (8).
(4) În termen de cinci ani de la punerea în aplicare a
dispozițiilor de la alineatul (2) litera (b), Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului un raport pentru a evalua
indicarea obligatorie pe etichetă a țării de origine sau a
locului de proveniență ale produselor menționate la litera
respectivă.
(5) Până la 13 decembrie 2014, Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului rapoarte privind indicarea obli­
gatorie a țării de origine sau a locului de proveniență pentru
următoarele produse alimentare:
(1 )JO L 93, 31.3.2006, p. 1.
(2) JO L 93, 31.3.2006, p. 12.
L 304/33
(a) alte tipuri de carne decât carnea de vită și mânzat și decât
cele menționate la alineatul (2) litera (b);
(b) lapte;
(c) laptele utilizat ca ingredient în produsele lactate;
(d) produsele alimentare neprelucrate;
(e) produsele dintr-un singur ingredient;
(f) ingrediente care reprezintă mai mult de 50 % dintr-un
produs alimentar.
(6) Până la 13 decembrie 2013, Comisia prezintă Parla­
mentului European și Consiliului un raport privind indicarea
obligatorie a țării de origine sau a locului de proveniență
pentru carnea folosită ca ingredient.
(7) Rapoartele menționate la alineatele (5) și (6) iau în consi­
derare nevoia de informare a consumatorului, fezabilitatea
măsurii privind indicarea obligatorie a țării de origine sau a
locului de proveniență, precum și analiza costurilor și benefi­
ciilor rezultate din introducerea unor astfel de măsuri, inclusiv
impactul juridic asupra pieței interne și impactul asupra
comerțului internațional.
Comisia poate însoți rapoartele respective de propuneri de
modificare a dispozițiilor relevante ale Uniunii.
(8) Până la 13 decembrie 2013, în urma evaluărilor de
impact, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind
aplicarea alineatului (2) litera (b) și a alineatului (3) din
prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2).
(9) În cazul produselor alimentare menționate la alineatul (2)
litera (b), la alineatul (5) litera (a) și la alineatul (6), rapoartele și
evaluările de impact realizate în temeiul acestui articol au în
vedere, printre altele, opțiunile privind modalitățile de indicare
a țării de origine sau a locului de proveniență a acestor produse
alimentare, în special în ceea ce privește fiecare dintre urmă­
toarele date importante referitoare la viața animalului:
(a) locul nașterii;
(b) locul unde a fost crescut;
(c) locul unde a fost sacrificat.
Articolul 27
Instrucțiuni de utilizare
(1) Instrucțiunile de utilizare a unui produs alimentar sunt
indicate astfel încât să permită o utilizare corespunzătoare a
respectivului produs alimentar.
L 304/34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care
stabilesc norme detaliate de punere în aplicare a dispozițiilor
alineatului (1) în cazul anumitor produse alimentare. Actele de
punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 28
Concentrația alcoolică
(1) Normele privind indicarea concentrației alcoolice în
volum, în ceea ce privește produsele clasificate în Nomenclatura
combinată („NC”) sub codul 2204, sunt cele prevăzute în
dispozițiile specifice ale Uniunii aplicabile acestor produse.
(2) Concentrația alcoolică dobândită a băuturilor care conțin
mai mult de 1,2 % alcool în volum, altele decât cele menționate
la alineatul (1), este indicat în conformitate cu anexa XII.
SECȚIUNEA 3
Declarația nutrițională
Articolul 29
Relația cu alte acte legislative
(1) Prezenta secțiune nu se aplică produselor alimentare care
intră în domeniul de aplicare a următoarelor acte legislative:
(a) Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor
statelor membre privind suplimentele alimentare (1);
(b) Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercia­
lizarea apelor minerale naturale (2).
(2) Prezenta secțiune se aplică fără a aduce atingere Directivei
2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
6 mai 2009 privind produsele alimentare cu destinație
nutrițională specială (3) și directivelor specifice prevăzute la
articolul 4 alineatul (1) din directiva menționată.
Articolul 30
Conținut
(1) Declarația nutrițională obligatorie cuprinde următoarele
informații:
(a) valoarea energetică; și
(b) cantitatea de grăsimi, acizi grași saturați, glucide, zaharuri,
proteine și sare.
(1) JO L 183, 12.7.2002, p. 51.
(2) JO L 164, 26.6.2009, p. 45.
(3) JO L 124, 20.5.2009, p. 21.
22.11.2011
După caz, o declarație care să indice faptul că prezența
conținutului de sare se datorează exclusiv prezenței în mod
natural a sodiului poate figura în imediata apropiere a declarației
nutriționale.
(2) Conținutul declarației nutriționale obligatorii menționate
la alineatul (1) poate fi completat cu indicarea cantităților unuia
sau mai multor elemente dintre următoarele:
(a) acizi grași mononesaturați;
(b) acizi grași polinesaturați;
(c) polioli;
(d) amidon;
(e) fibre;
(f) oricare dintre vitaminele sau mineralele menționate în
partea A punctul 1 din anexa XIII și prezente în cantități
semnificative, astfel cum sunt definite în partea A punctul 2
din anexa XIII.
(3) În cazul în care etichetarea produselor alimentare pream­
balate prevede declarația nutrițională obligatorie menționată la
alineatul (1), următoarele informații referitoare la produsele
alimentare pot fi repetate pe etichetă:
(a) valoarea energetică; sau
(b) valoarea energetică și cantitățile de grăsimi, de acizi grași
saturați, de zaharuri și de sare.
(4) Prin derogare de la articolul 36 alineatul (1), în cazul în
care etichetarea produselor menționate la articolul 16 alineatul
(4) prevede o declarație nutrițională, conținutul declarației poate
fi limitat numai la valoarea energetică.
(5) Fără a aduce atingere articolului 44 și prin derogare de la
articolul 36 alineatul (1), în cazul în care etichetarea produselor
menționate la articolul 44 alineatul (1) prevede o declarație
nutrițională, conținutul declarației poate fi limitat numai la:
(a) valoarea energetică; sau
(b) valoarea energetică și cantitățile de grăsimi, de acizi grași
saturați, de zaharuri și de sare.
(6) Pentru a ține seama de relevanța mențiunilor prevăzute la
alineatele (2)-(5) din prezentul articol pentru informarea consu­
matorilor, Comisia poate, prin intermediul unor acte delegate, în
conformitate cu articolul 51, să modifice listele de la alineatele
(2)-(5) din prezentul articol, prin adăugarea sau eliminarea unor
mențiuni.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(7) Până la 13 decembrie 2014, Comisia, ținând seama de
dovezile științifice și de experiența acumulată în statele membre,
prezintă un raport privind prezența acizilor grași trans în
produsele alimentare și în regimul alimentar de zi cu zi al
populației Uniunii. Obiectivul raportului este evaluarea
impactului mijloacelor adecvate care le-ar permite consuma­
torilor să aleagă un regim alimentar și produse alimentare mai
sănătoase sau care ar putea promova furnizarea de opțiuni
alimentare mai sănătoase pentru consumatori, inclusiv, printre
altele, informarea consumatorilor cu privire la acizii grași trans
sau la restricțiile privind utilizarea lor. După caz, Comisia poate
decide să însoțească raportul respectiv de o propunere legi­
slativă.
Articolul 31
Calcularea
(1) Valoarea energetică se calculează utilizând factorii de
conversie enumerați în anexa XIV.
(2) Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, factorii de conversie
pentru vitaminele și mineralele menționate în partea A punctul
1 din anexa XIII, care să permită un calcul mai exact al
conținutului de vitamine și minerale în produsele alimentare.
Factorii de conversie respectivi se adaugă la anexa XIV.
(3) Valoarea energetică și cantitățile de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) se referă la produsele alimentare
astfel cum sunt vândute.
După caz, se pot furniza informații cu privire la produsul
alimentar după preparare, cu condiția să fie oferite instrucțiuni
de preparare suficient de detaliate, iar informațiile să se refere la
produsul alimentar gata pentru consum.
(4) Valorile declarate sunt valori medii care se bazează, după
caz, pe următorii factori:
(a) analiza produsului alimentar efectuată de producător;
(b) un calcul efectuat pe baza valorilor medii cunoscute sau
reale ale ingredientelor utilizate; sau
(c) un calcul efectuat pe baza unor date general stabilite și
acceptate.
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc
norme detaliate pentru punerea în aplicare uniformă a
prezentului alineat în ceea ce privește precizia valorilor
declarate, precum diferențele dintre valorile declarate și cele
stabilite în cursul controalelor oficiale. Actele de punere în
aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
L 304/35
Articolul 32
Exprimarea per 100 g sau per 100 ml
(1) Valoarea energetică și cantitatea de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) sunt exprimate în unitățile de
măsură prevăzute în anexa XV.
(2) Valoarea energetică și cantitatea de nutrienți menționate
la articolul 30 alineatele (1)-(5) se exprimă per 100 g sau per
100 ml.
(3) Eventuala declarație privind vitaminele și mineralele, în
plus față de forma de exprimare menționată la alineatul (2),
este exprimată ca procent din consumul de referință stabilit în
partea A punctul 1 din anexa XIII pentru 100 g sau 100 ml.
(4) În plus față de forma de exprimare menționată la
alineatul (2) din prezentul articol, valoarea energetică și
cantitățile de nutrienți menționate la articolul 30 alineatele
(1), (3), (4) și (5) pot fi exprimate, după caz, ca procent din
consumul de referință stabilit în partea B din anexa XIII pentru
100 g sau 100 ml.
(5) În cazul în care se furnizează informații în temeiul
alineatului (4), se introduce următoarea mențiune în imediata
apropriere a acestora: „Consumul de referință al unui adult
obișnuit (8 400 kJ/2 000 kcal)”.
Articolul 33
Exprimarea per porție sau per unitate de consum
(1) În următoarele cazuri, valoarea energetică și cantitățile de
nutrienți menționate la articolul 30 alineatele (1)-(5) pot fi
exprimate per porție și/sau per unitate de consum ușor identi­
ficabilă (identificabile) de către consumator, cu condiția marcării
pe etichetă a cantității corespunzătoare porției sau a unității de
consum utilizate și cu condiția să fie precizat numărul de porții
sau de unități conținute în ambalaj:
(a) în plus față de forma de exprimare la 100 g sau la 100 ml
menționată la articolul 32 alineatul (2);
(b) în plus față de forma de exprimare per 100 g sau per
100 ml menționată la articolul 32 alineatul (3) privind
cantitățile de vitamine și minerale;
(c) în plus sau în loc de forma de exprimare la 100 g sau la
100 ml menționată la articolul 32 alineatul (4).
(2) Prin derogare de la articolul 32 alineatul (2), în cazurile
menționate la articolul 30 alineatul (3) litera (b), cantitatea de
nutrienți și/sau procentul din consumul de referință stabilit(e) în
partea B din anexa XIII pot fi exprimate numai per porție sau
numai per unitate de consum.
Atunci când cantitatea de nutrienți este exprimată numai per
porție sau numai per unitate de consum, în conformitate cu
primul paragraf, valoarea energetică se exprimă per 100 g sau
per 100 ml și în funcție de porție sau unitatea de consum.
L 304/36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Prin derogare de la articolul 32 alineatul (2), în cazurile
menționate la articolul 30 alineatul (5), valoarea energetică și
cantitatea de nutrienți și/sau procentul din consumul de
referință stabilit(e) în partea B din anexa XIII pot fi exprimate
numai per porție sau numai per unitate de consum.
(4) Porția sau unitatea utilizată sunt indicate în imediata
apropiere a declarației nutriționale.
(5) Pentru a asigura o aplicare uniformă a exprimării
declarației nutriționale pe porție sau per unitate de consum și
pentru a asigura o bază de comparație uniformă pentru
consumator, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare
și ținând seama de comportamentul real de consum al consu­
matorilor, precum și de recomandările privind regimul
alimentar, norme privind exprimarea per porție sau per
unitate de consum pentru anumite categorii de produse
alimentare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă
în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 48 alineatul (2).
Articolul 34
Prezentare
(1) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(1) și (2) sunt incluse în același câmp vizual. Acestea sunt
prezentate grupat, într-un format clar și, după caz, în ordinea
de prezentare prevăzută în anexa XV.
(2) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(1) și (2) sunt prezentate, în funcție de spațiul disponibil, sub
formă de tabel, cu numerele aliniate. În cazul în care spațiul nu
permite, declarația este prezentată în format liniar.
(3) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatul
(3) sunt prezentate:
(a) în câmpul vizual principal; și
(b) folosind dimensiunile fontului stabilite la articolul 13
alineatul (2).
Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatul (3) pot
fi prezentate într-un format diferit de cel precizat la alineatul (2)
din prezentul articol.
(4) Mențiunile la care se face referire la articolul 30 alineatele
(4) și (5) pot fi prezentate într-un format diferit de cel precizat
la alineatul (2) din prezentul articol.
(5) În cazurile în care valoarea energetică sau cantitatea de
nutrient (nutrienți) dintr-un produs sunt neglijabile, informațiile
referitoare la elementele respective pot fi înlocuite cu o
mențiune precum „Conține cantități neglijabile de ….” și sunt
amplasate în imediata apropiere a declarației nutriționale, dacă
aceasta există.
Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului alineat,
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare referitoare la
valoarea energetică și la cantitățile de nutrienți menționate la
22.11.2011
articolul 30 alineatele (1)-(5) care pot fi considerate neglijabile.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(6) Pentru a asigura o aplicare uniformă a modalității de
prezentare a declarației nutriționale în formatele menționate la
alineatele (1)-(4) din prezentul articol, Comisia poate adopta
acte de punere în aplicare în acest sens. Actele de punere în
aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 48 alineatul (2).
Articolul 35
Forme de exprimare și prezentare suplimentare
(1) În plus față de formele de exprimare menționate la
articolul 32 alineatele (2) și (4) și la articolul 33 și față de
prezentarea menționată la articolul 34 alineatul (2), valoarea
energetică și cantitatea de nutrienți menționate la articolul 30
alineatele (1)-(5) pot fi exprimate în alte moduri și/sau
prezentate utilizând reprezentări grafice sau simboluri în plus
față de cuvinte sau cifre, cu condiția să fie respectate urmă­
toarele cerințe:
(a) să fie bazate pe cercetări fiabile și pertinente din punct de
vedere științific și să nu inducă în eroare consumatorul,
astfel cum se specifică la articolul 7;
(b) crearea lor să fie rezultatul unor consultări cu o gamă largă
de grupuri de părți interesate;
(c) să vizeze facilitarea înțelegerii de către consumator a
contribuției sau a importanței produsului alimentar pentru
valoarea energetică și conținutul de nutrienți corespun­
zătoare unui regim alimentar;
(d) să fie sprijinite de elemente pertinente din punct de vedere
științific care să dovedească înțelegerea de către consu­
matorul mediu a unor astfel de forme de exprimare sau
de prezentare;
(e) în cazul altor forme de exprimare, acestea să se bazeze fie
pe consumul armonizat de referință prevăzut la anexa XIII,
fie, în absența acestuia, pe recomandările științifice general
acceptate privind valoarea energetică și aporturile de
nutrienți;
(f) să fie obiective și nediscriminatorii; și
(g) aplicarea lor să nu creeze obstacole în calea liberei circulații
a bunurilor.
(2) Statele membre le pot recomanda operatorilor din
sectorul alimentar utilizarea uneia sau a mai multor forme supli­
mentare de exprimare sau de prezentare a declarației
nutriționale care, în opinia lor, îndeplinesc în cea mai mare
măsură cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(g).
Statele membre furnizează Comisiei detaliile acestor forme
suplimentare de exprimare și de prezentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Statele membre asigură o monitorizare adecvată a
formelor suplimentare de exprimare sau de prezentare a
declarației nutriționale prezente pe piață pe teritoriul lor.
Pentru a facilita monitorizarea utilizării unor astfel de forme
suplimentare de exprimare sau de prezentare, statele membre
le pot solicita operatorilor din sectorul alimentar care introduc
pe piața națională produse alimentare care poartă astfel de
informații să notifice autorității competente utilizarea unei
forme suplimentare de exprimare sau de prezentare, precum și
să furnizeze justificările relevante referitoare la îndeplinirea
cerințelor prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(g). În astfel de
cazuri, se pot solicita, de asemenea, informații privind încetarea
utilizării unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de
prezentare.
(4) Comisia facilitează și organizează schimburi de informații
între statele membre, precum și cu Comisia și părțile interesate,
în ceea ce privește chestiunile legate de utilizarea unor forme
suplimentare de exprimare sau de prezentare a declarației
nutriționale.
(5) Ținând seama de experiența dobândită, până la
13 decembrie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European
și Consiliului un raport privind utilizarea unor forme supli­
mentare de exprimare și prezentare, impactul acestora asupra
pieței interne și oportunitatea unei armonizări suplimentare a
acestor forme de exprimare și prezentare. În acest scop, statele
membre furnizează Comisiei informații relevante referitoare la
utilizarea unor astfel de forme suplimentare de exprimare sau de
prezentare pe piață, pe teritoriul lor. Comisia poate alătura
acestui raport propuneri de modificare a dispozițiilor relevante
ale Uniunii.
(6) Pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentului articol,
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc norme
detaliate privind punerea în aplicare a alineatelor (1), (3) și (4)
din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se
adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2).
CAPITOLUL V
INFORMAȚII VOLUNTARE REFERITOARELA PRODUSELE
ALIMENTARE
Articolul 36
Cerințe aplicabile
(1) Atunci când informațiile referitoare la produsele
alimentare menționate la articolele 9 și 10 sunt oferite în
mod voluntar, acestea trebuie să respecte cerințele menționate
în capitolul IV secțiunile 2 și 3.
(2) Informațiile referitoare la produsele alimentare furnizate
în mod voluntar respectă următoarele cerințe:
(a) nu induc în eroare consumatorul, astfel cum se specifică la
articolul 7;
(b) nu sunt ambigue și nu derutează consumatorii; și
L 304/37
(c) după caz, se bazează pe date științifice relevante.
(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce
privește cerințele menționate la alineatul (2) din prezentul
articol pentru următoarele informații voluntare referitoare la
produsele alimentare:
(a) informații privind prezența posibilă și neintenționată în
produsele alimentare a unor substanțe sau produse care
provoacă alergii sau intoleranțe;
(b) informații privind posibilitatea consumului produselor
alimentare respective de către vegetarieni și vegani; și
(c) indicarea, pe lângă aportul de referință specificat la anexa
XIII, a aportului de referință pentru grupe specifice de
populație.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în confor­
mitate cu procedura de examinare menționată la articolul 48
alineatul (2).
(4) Pentru a asigura informarea corespunzătoare a consuma­
torilor, atunci când operatorii din sectorul alimentar furnizează
informații voluntare referitoare la produsele alimentare în mod
divergent, cu riscul de a induce în eroare sau de a deruta
consumatorul, Comisia poate, prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, să prevadă cazuri
suplimentare de furnizare a unor informații voluntare referitoare
la produsele alimentare menționate la alineatul (3) din prezentul
articol.
Articolul 37
Prezentare
Informațiile oferite în mod voluntar nu trebuie să fie incluse în
detrimentul spațiului disponibil pentru informațiile obligatorii.
CAPITOLUL VI
DISPOZIȚII DE DREPT INTERN
Articolul 38
Dispoziții de drept intern
(1) În ceea ce privește chestiunile armonizate în mod specific
prin prezentul regulament, statele membre nu pot să adopte sau
să mențină dispoziții de drept intern, cu excepția cazurilor
permise de dreptul Uniunii. Respectivele dispoziții de drept
intern nu creează obstacole în ceea ce privește libera circulație
a mărfurilor sau cazuri de discriminare în ceea ce privește
produsele alimentare din alte state membre.
(2) Fără a aduce atingere articolului 39, statele membre pot
adopta dispoziții de drept intern în ceea ce privește chestiunile
care nu sunt armonizate în mod specific prin prezentul regu­
lament, în măsura în care acestea nu interzic, obstrucționează
sau restricționează libera circulație a bunurilor care sunt în
conformitate cu prezentul regulament.
L 304/38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 39
Dispoziții de drept intern privind mențiunile obligatorii
suplimentare
(1) În afara mențiunilor obligatorii prevăzute la articolul 9
alineatul (1) și la articolul 10, în conformitate cu procedura
stabilită la articolul 45, statele membre pot adopta dispoziții
privind mențiuni obligatorii suplimentare pentru anumite
tipuri sau categorii de produse alimentare, pentru cel puțin
unul dintre următoarele motive:
(a) protecția sănătății publice;
(b) protecția consumatorilor;
(c) prevenirea fraudelor;
(d) protecția drepturilor de proprietate industrială și comercială,
a indicațiilor de proveniență, a denumirilor de origine înre­
gistrate și prevenirea concurenței neloiale.
(2) În conformitate cu alineatul (1), statele membre pot
introduce dispoziții privind menționarea obligatorie a țării de
origine sau a locului de proveniență a produselor alimentare
numai atunci când există dovada unei legături între anumite
calități ale produsului și originea sau proveniența sa. Odată cu
notificarea Comisiei în legătură cu astfel de dispoziții, statele
membre oferă dovezi conform cărora majoritatea consuma­
torilor consideră că furnizarea acestor informații prezintă o
importanță deosebită.
Articolul 40
Lapte și produse lactate
Statele membre pot adopta dispoziții de derogare de la
articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatul (1) în cazul
laptelui și al produselor lactate ambalate în butelii de sticlă
destinate reutilizării.
Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul respec­
tivelor dispoziții.
Articolul 41
Băuturi alcoolice
Până la adoptarea dispozițiilor Uniunii prevăzute la articolul 16
alineatul (4), statele membre pot menține dispoziții de drept
intern privind enumerarea ingredientelor în cazul băuturilor
care au o concentrație alcoolică mai mare de 1,2 % în volum.
Articolul 42
Exprimarea cantității nete
În absența dispozițiilor Uniunii menționate la articolul 23
alineatul (2) referitoare la exprimarea cantității nete pentru
anumite produse alimentare prin altă modalitate decât cea
prevăzută la articolul 23 alineatul (1), statele membre pot
menține dispozițiile de drept intern adoptate înainte de
12 decembrie 2011.
22.11.2011
Până la 13 decembrie 2014, statele membre informează
Comisia cu privire la existența unor astfel de dispoziții.
Comisia le supune atenției celorlalte state membre.
Articolul 43
Indicarea voluntară a aportului de referință pentru grupe
specifice de populație
Până la adoptarea dispozițiilor Uniunii menționate la
articolul 36 alineatul (3) litera (c), statele membre pot adopta
măsuri de drept intern în ceea ce privește indicarea voluntară a
aportului de referință pentru grupe specifice de populație.
Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul respec­
tivelor dispoziții.
Articolul 44
Dispoziții de drept intern privind produsele alimentare
care nu sunt preambalate
(1) Pentru produsele alimentare prezentate nepreambalate la
vânzare către consumatorul final sau către unitățile de
restaurație colectivă sau pentru produsele alimentare ambalate
în locul în care sunt vândute la cererea cumpărătorului sau
preambalate în vederea vânzării lor directe:
(a) este obligatorie includerea mențiunilor specificate la
articolul 9 alineatul (1) litera (c);
(b) nu este obligatorie includerea altor mențiuni prevăzute la
articolele 9 și 10, cu excepția cazului în care statele
membre adoptă măsuri naționale care impun includerea
unora sau a tuturor mențiunilor respective, precum și a
unor elemente din mențiunile respective.
(2) Statele membre pot adopta măsuri naționale privind
mijloacele prin care trebuie puse la dispoziție mențiunile speci­
ficate la alineatul (1) sau elemente din mențiunile respective și,
după caz, forma de exprimare și de prezentare a acestora.
(3) Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul
dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2).
Articolul 45
Procedura de notificare
(1) Atunci când se face trimitere la prezentul articol, statele
membre care consideră necesară adoptarea noii legislații privind
informarea cu privire la produsele alimentare notifică în
prealabil Comisia și celelalte state membre în legătură cu
măsurile avute în vedere și specifică motivele care stau la
baza lor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Comisia consultă Comitetul permanent pentru lanțul
alimentar și sănătatea animală înființat prin articolul 58
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 în cazul în
care consideră că o astfel de consultare este utilă sau în cazul în
care un stat membru solicită acest lucru. În acest caz, Comisia
se asigură că respectivul proces este transparent pentru toate
părțile interesate.
(3) Statul membru care consideră necesară adoptarea noii
legislații privind informarea cu privire la produsele alimentare
poate lua măsurile avute în vedere numai la trei luni de la
notificarea menționată la alineatul (1), cu condiția să nu fi
primit un aviz negativ din partea Comisiei.
(4) În cazul în care avizul Comisiei este negativ și înainte de
expirarea perioadei menționate la alineatul (3) din prezentul
articol, Comisia inițiază procedura de examinare menționată la
articolul 48 alineatul (2) pentru a se stabili dacă măsurile avute
în vedere pot fi puse în aplicare, sub rezerva unor modificări
corespunzătoare, dacă este necesar.
(5) Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consi­
liului din 22 iunie 1998 referitoare la procedura de furnizare de
informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și
al normelor privind serviciile societății informaționale (1) nu se
aplică măsurilor care intră sub incidența procedurii de notificare
menționată la prezentul articol.
CAPITOLUL VII
DISPOZIȚII DE APLICARE, DISPOZIȚII DE MODIFICARE ȘI
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 46
Modificări ale anexelor
Pentru a ținea seama de progresele tehnice, de evoluțiile
științifice, de sănătatea consumatorilor sau de necesitatea
informării consumatorilor, sub rezerva articolului 10 alineatul
(2) și a articolului 21 alineatul (2) referitoare modificarea
anexelor II și III, Comisia poate, prin intermediul actelor
delegate, în conformitate cu articolul 51, să modifice anexele
la prezentul regulament.
Articolul 47
Perioada de tranziție pentru măsurile de punere în aplicare
sau actele delegate și data de punere în aplicare a acestora
(1) Fără a aduce atingere alineatului (2) din prezentul articol,
în exercitarea competențelor conferite de prezentul regulament
de a adopta măsuri prin intermediul actelor de punere în
aplicare în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 48 alineatul (2) sau prin intermediul unor acte
delegate, în conformitate cu articolul 51, Comisia:
(a) stabilește o perioadă de tranziție corespunzătoare pentru
aplicarea noilor măsuri, pe parcursul căreia produsele
alimentare care poartă etichete care nu respectă noile
măsuri pot fi introduse pe piață și pe parcursul căreia
(1 ) JO L 204, 21.7.1998, p. 37.
L 304/39
stocurile din aceste produse alimentare care au fost
introduse pe piață înainte de sfârșitul perioadei de
tranziție pot fi vândute în continuare până la epuizarea
stocului; și
(b) se asigură că măsurile respective se aplică cu începere de la
data de 1 aprilie a fiecărui an calendaristic.
(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazurile de urgență, atunci
când scopul măsurilor menționate la alineatul respectiv îl
constituie protecția sănătății umane.
Articolul 48
Comitetul
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru
lanțul alimentar și sănătatea animală, instituit în temeiul arti­
colului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului
(UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se
aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu
adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică
articolul 5 alineatul (4) paragraful al treilea din Regulamentul
(UE) nr. 182/2011.
Articolul 49
Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1924/2006
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, primul și
al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:
„Etichetarea nutrițională a produselor pentru care sunt făcute
mențiuni nutriționale și/sau de sănătate este obligatorie, cu
excepția publicității generice. Informațiile care trebuie să fie
furnizate sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din
Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European
și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare (*). În cazul
în care se impun mențiuni nutriționale și/sau de sănătate
privind un nutrient menționat la articolul 30 alineatul (2)
din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, se declară cantitatea
de nutrient în conformitate cu articolele 31-34 din regula­
mentul respectiv.
Cantitatea (cantitățile) de substanță (substanțe) care face (fac)
obiectul unei mențiuni nutriționale sau de sănătate și care nu
apar(e) în etichetarea nutrițională este (sunt) menționată
(menționate) în același câmp vizual cu etichetarea nutrițională
și sunt exprimate în conformitate cu articolele 31, 32 și 33
din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Unitățile de măsură
utilizate pentru a exprima cantitatea de substanță sunt
potrivite pentru substanțele individuale în cauză.
___________
(*) JO L 304, 22.11.2011, p. 18”.
L 304/40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 50
Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006
La articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, alineatul
(3) se înlocuiește cu următorul text:
„(3) Etichetarea nutrițională a produselor în care se adaugă
vitamine și minerale și care sunt reglementate prin prezentul
regulament este obligatorie. Informațiile care trebuie furnizate
sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din Regula­
mentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al
Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consu­
matorilor referitoare la produsele alimentare și trebuie să
includă cantitățile totale de vitamine și minerale prezente,
atunci când acestea se adaugă produselor alimentare (*).
___________
(*) JO L 304, 22.11.2011, p. 18”.
Articolul 51
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită
Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la
articolul 9 alineatul (3), articolul 10 alineatul (2), articolul 12
alineatul (3), articolul 13 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5),
articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 23
alineatul (2), articolul 30 alineatul (6), articolul 31 alineatul (2),
articolul 36 alineatul (4) și articolul 46 se conferă Comisiei pe o
perioadă de cinci ani de la 12 decembrie 2011. Comisia
prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu
cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani.
Delegarea de competențe se prelungește tacit pentru perioade
de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul
European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel
târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 9
alineatul (3), articolul 10 alineatul (2), articolul 12 alineatul
(3), articolul 13 alineatul (4), articolul 18 alineatul (5),
articolul 19 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2),
articolul 23 alineatul (2), articolul 30 alineatul (6),
articolul 31 alineatul (2), articolul 36 alineatul (4) și
articolul 46 poate fi revocată oricând de Parlamentul
European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt
delegării de competențe specificată în decizia respectivă.
Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării
acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată
ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere
actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică
simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul
(3), articolului 10 alineatul (2), articolului 12 alineatul (3), arti­
22.11.2011
colului 13 alineatul (4), articolului 18 alineatul (5), articolului
19 alineatul (2), articolului 21 alineatul (2), articolului 23
alineatul (2), articolului 30 alineatul (6), articolului 31
alineatul (2), articolului 36 alineatul (4) și articolului 46 intră
în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și
nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni
de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu
sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv,
Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu
vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu
două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 52
Procedura de urgență
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol
intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se
formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2).
Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European
și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la
procedura de urgență.
(2) Parlamentul European sau Consiliul pot formula
obiecțiuni la un act delegat în conformitate cu procedura
menționată la articolul 51 alineatul (5). Într-un astfel de caz,
Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei
Parlamentului European sau a Consiliului de a formula
obiecțiuni.
Articolul 53
Abrogare
(1) Directivele 87/250/CEE, 90/496/CE, 1999/10/CE,
2000/13/CE, 2002/67/CE și 2008/5/CE și Regulamentul (CE)
nr. 608/2004 se abrogă de la 13 decembrie 2014.
(2) Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri
la prezentul regulament.
Articolul 54
Măsuri tranzitorii
(1) Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate
înainte de 13 decembrie 2014 care nu respectă cerințele
prevăzute de prezentul regulament pot fi comercializate până
la epuizarea stocurilor acestor produse alimentare.
Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate înainte de
13 decembrie 2016 care nu respectă cerințele prevăzute la
articolul 9 alineatul (1) litera (l) din prezentul regulament pot
fi comercializate până la epuizarea stocurilor acestor produse
alimentare.
Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate înainte de
1 ianuarie 2014 care nu respectă cerințele prevăzute la anexa VI
partea B pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor
acestor produse alimentare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Între 13 decembrie 2014 și 13 decembrie 2016, în cazul
în care declarația nutrițională este furnizată pe o bază voluntară,
aceasta respectă articolele 30-35 din prezentul regulament.
(3) Fără a aduce atingere Directivei 90/496/CEE, articolului 7
din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 și articolului 7 alineatul
(3) din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, produsele alimentare
etichetate în conformitate cu articolele 30-35 din prezentul
regulament pot fi introduse pe piață înainte de 13 decembrie
2014.
Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1162/2009 al
Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a unor măsuri
tranzitorii de aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004,
(CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.
Adoptat la Strasbourg, 25 octombrie 2011.
Pentru Parlamentul European
Președintele
J. BUZEK
L 304/41
European și ale Consiliului (1), produsele alimentare etichetate
în conformitate cu anexa VI partea B a prezentului regulament
pot fi introduse pe piață înainte de 1 ianuarie 2014.
Articolul 55
Intrarea în vigoare și data aplicării
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la
data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la 13 decembrie 2014, cu
excepția articolului 9 alineatul (1) litera (l) care se aplică de la
13 decembrie 2016 și a anexei VI partea B, care se aplică de la
1 ianuarie 2014.
Pentru Consiliu
Președintele
M. DOWGIELEWICZ
(1) JO L 314, 1.12.2009, p. 10.
L 304/42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA I

DEFINIȚII SPECIFICE
menționate la articolul 2 alineatul (4)

1. „Declarația nutrițională” sau „etichetarea nutrițională” se referă la informațiile care menționează:

(a) valoarea energetică; sau

(b) valoarea energetică și unul sau mai mulți numai dintre următorii nutrienți:

— grăsimi (acizi grași saturați, acizi grași mononesaturați, acizi grași polinesaturați);

— glucide (zaharuri, polioli, amidon);

— sare;

— fibre;

— proteine;

— oricare dintre vitaminele sau mineralele menționate în anexa XIII partea A punctul 1 și prezente în cantități
semnificative, după cum se prevede în anexa XIII partea A punctul 2.

2. „Grăsimi” înseamnă lipidele totale, inclusiv fosfolipidele.

3. „Acizi grași saturați” înseamnă acizii grași fără legătură dublă.

4. „Acizi grași trans” înseamnă acizi grași cu cel puțin o legătură dublă neconjugată (și anume întreruptă de cel puțin o
grupare metilen) carbon-carbon, în configurație trans.

5. „Acizi grași mononesaturați” înseamnă acizii grași cu o legătură dublă în poziție cis.

6. „Acizi grași polinesaturați” înseamnă acizi grași cu două sau mai multe legături duble cis sau cismetilenice întrerupte.

7. „Glucide” înseamnă orice carbohidrat care este metabolizat în organism și care include polioli.

8. „Zaharuri” înseamnă toate monozaharidele și dizaharidele prezente într-un produs alimentar, cu excepția poliolilor.

9. „Polioli” înseamnă alcooli care conțin mai mult de două grupări hidroxil.

10. „Proteine” înseamnă conținutul de proteine calculat utilizând formula: proteine = azot total Kjeldahl × 6,25.

11. „Sare” înseamnă conținutul de sare echivalent calculat utilizând formula: sare = sodiu × 2,5.

12. „Fibre” înseamnă polimeri glucidici compuși din trei sau mai multe unități monomerice, care nu sunt nici digerați,
nici absorbiți în intestinul subțire uman și care aparțin uneia dintre următoarele categorii:

— polimeri glucidici comestibili, prezenți în mod natural în produsele alimentare consumate ca atare;

— polimeri glucidici comestibili care au fost obținuți din materii prime alimentare prin mijloace fizice, enzimatice
sau chimice și care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi științifice general acceptate;

— polimeri glucidici comestibili sintetici care au un efect fiziologic benefic demonstrat prin dovezi științifice general
acceptate.

13. „Valoarea medie” înseamnă valoarea care reprezintă cel mai bine cantitatea de nutrienți conținută de un anumit
produs alimentar și reflectă ajustări care iau în considerare variațiile sezoniere, obiceiurile de consum și alți factori
care ar putea determina variația valorii efective.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/43

ANEXA II

SUBSTANȚE CARE CAUZEAZĂ ALERGII SAU INTOLERANȚE

1. Cereale care conțin gluten, și anume: grâu, secară, orz, ovăz, grâu spelt, grâu dur sau hibrizi ai acestora și produse
derivate, exceptând:

(a) siropurile de glucoză obținute din grâu, inclusiv dextroza (1);

(b) maltodextrine obținute din grâu (1);

(c) siropurile de glucoză obținute din orz;

(d) cerealele utilizate pentru fabricarea distilatelor sau a alcoolului etilic de origine agricolă.

2. Crustacee și produse derivate.

3. Ouă și produse derivate.

4. Pește și produse derivate, exceptând:

(a) gelatina de pește folosită ca substanță suport pentru preparatele de vitamine sau de carotenoide;

(b) gelatina de pește sau ihtiocolul folosit(ă) la limpezirea berii sau a vinului.

5. Arahide și produse derivate.

6. Soia și produse derivate, exceptând:

(a) uleiul și grăsimea de soia rafinate complet (1);

(b) amestecuri naturale de tocoferoli (E306), tocoferolul D-alfa natural, acetatul de tocoferol D-alfa natural, succinatul
de tocoferol D-alfa natural, obținuți din soia;

(c) fitosterolii și esterii de fitosterol derivați din uleiuri vegetale, obținuți din soia;

(d) esterul de stanol vegetal fabricat din steroli de ulei vegetal, obținuți din soia.

7. Lapte și produse derivate (inclusiv lactoză), exceptând:

(a) zerul utilizat pentru fabricarea distilaților sau a alcoolului etilic de origine agricolă;

(b) lactitolul.

8. Fructe cu coajă lemnoasă, adică: migdale (Amygdalus communis L.), alune de pădure (Corylus avellana), nuci (Juglans
regia), nuci Caju (Anacardium occidentale), nuci Pecan [Carya illinoinensis (Wangenh.) K. Koch], nuci de Brazilia
(Bertholletia excelsa), fistic (Pistacia vera), nuci de macadamia și nuci de Queensland (Macadamia ternifolia), precum și
produse derivate, exceptând fructele cu coajă utilizate pentru fabricarea distilatelor sau a alcoolului etilic de origine
agricolă.

9. Țelină și produse derivate.

10. Muștar și produse derivate.

11. Semințe de susan și produse derivate.

12. Dioxidul de sulf și sulfiții în concentrații mai mari de 10 mg/kg sau 10 mg/litru în SO2 total trebuie calculați pentru
produsele gata pentru consum sau reconstituite în conformitate cu instrucțiunile producătorilor.

13. Lupin și produse derivate.

14. Moluște și produse derivate.

(1) Și produsele obținute din acestea, în măsura în care procesul la care sunt supuse nu poate crește nivelul de alergenicitate estimat de
autoritate pentru produsul de bază din care au fost obținute.
L 304/44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA III
PRODUSE ALIMENTARE PE A CĂROR ETICHETĂ TREBUIE SĂ FIGUREZE UNA SAU MAI MULTE
MENȚIUNI SUPLIMENTARE
TIP SAU CATEGORIE DE PRODUS ALIMENTAR
1. Produse alimentare ambalate în anumite gaze
1.1. Produse alimentare a căror durabilitate a fost extinsă
prin utilizarea gazelor de ambalare autorizate prin
Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.
2. Produse alimentare care conțin îndulcitori
2.1. Produse alimentare care conțin un îndulcitor sau
îndulcitori autorizați prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
2.2. Produse alimentare care conțin atât adaos de zahăr, cât
și un îndulcitor sau îndulcitori autorizați prin Regula­
mentul (CE) nr. 1333/2008.
2.3. Produse alimentare care conțin aspartam și/sau
aspartam-acetsulfam autorizat prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
2.4. Produse alimentare care conțin mai mult de 10 %
polioli adăugați autorizați prin Regulamentul (CE)
nr. 1333/2008.
3. Produse alimentare care conțin acid glicirizinic sau sarea sa de amoniu
3.1. Produsele zaharoase sau băuturile care conțin acid
glicirizinic sau sarea sa de amoniu, din cauza
adaosului unei(unor) substanțe precum planta de
lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-o concentrație de
100 mg/kg sau 10 mg/l sau mai mult.
3.2. Produsele zaharoase care conțin acid glicirizinic sau
sarea sa de amoniu în urma adaosului unei(unor)
substanțe precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza
glabra, într-o concentrație de 4 g/kg sau mai mult.
3.3. Băuturi care conțin acid glicirizinic sau sarea sa de
amoniu în urma adaosului unei(unor) substanțe
precum planta de lemn dulce Glycyrrhiza glabra, într-
o concentrație de 50 mg/l sau mai mult sau de
300 mg/l sau mai mult, în cazul băuturilor cu o
concentrație alcoolică mai mare de 1,2 % în volum (1).
22.11.2011
MENȚIUNI
„Ambalate în atmosferă protectoare”.
Mențiunea „cu îndulcitor(i)” însoțește numele produsului
alimentar.
Mențiunea „cu zahăr (zaharuri) și îndulcitor(i)” trebuie să fie
adăugată la numele produsului alimentar.
Mențiunea „conține aspartam (o sursă de fenilalanină)”
trebuie să apară pe etichetă în cazurile în care
aspartamul/sarea aspartam-acesulfam este inclus (inclusă)
în lista de ingrediente doar prin referirea la numărul E.
mențiunea „conține o sursă de fenilalanină” trebuie să apară
pe etichetă în cazurile în care aspartamul/sarea aspartam-
acesulfam este inclus (inclusă) în lista de ingrediente cu
denumirea sa.
„Consumul excesiv poate cauza efecte laxative”.
Mențiunea „conține lemn dulce” se adaugă imediat după
lista ingredientelor, cu excepția cazului în care termenul
„lemn dulce” se află deja pe lista ingredientelor sau în
numele produsului alimentar. În lipsa unei liste a ingre­
dientelor, mențiunea figurează alături de numele produsului
alimentar.
Mențiunea „conține lemn dulce – persoanele care suferă de
hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv” se
adaugă imediat după lista ingredientelor. În lipsa unei
liste a ingredientelor, mențiunea figurează alături de
numele produsului alimentar.
Mențiunea „conține lemn dulce – persoanele care suferă de
hipertensiune ar trebui să evite consumul excesiv” se
adaugă imediat după lista ingredientelor. În lipsa unei
liste a ingredientelor, mențiunea figurează alături de
numele produsului alimentar.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
TIP SAU CATEGORIE DE PRODUS ALIMENTAR
4. Băuturi cu conținut ridicat de cafeină sau produse alimentare cu adaos de cafeină
4.1. Băuturile, cu excepția celor pe bază de cafea, ceai sau
extract de cafea sau ceai, atunci când denumirea
produsului alimentar include termenul „cafea” sau
„ceai”, care:
— sunt destinate consumului fără modificări și conțin
cafeină, oricare ar fi sursa acesteia, într-o proporție
mai mare de 150 mg/l; sau
— sunt sub formă de concentrat sau în formă deshi­
dratată și, după reconstituire, conțin cafeină,
oricare ar fi sursa acesteia, într-o proporție mai
mare de 150 mg/l.
4.2. Alte produse alimentare în afara băuturilor în cazul
cărora se adaugă cafeină în scop fiziologic.
5. Produse alimentare cu adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de fitostanol
5.1. Produse alimentare sau ingrediente alimentare cu
adaos de fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli
sau esteri de fitostanol.
6. Carne congelată, preparate din carne congelate și produse pescărești netransformate congelate
6.1. Carne congelată, preparate din carne congelate și
produse pescărești netransformate congelate.
(1) Nivelurile se aplică produselor prezentate drept gata pentru consum sau celor reconstituite potrivit instrucțiunilor producătorilor.
L 304/45
MENȚIUNI
Mențiunea „Conținut ridicat de cafeină. Nu se recomandă
pentru copii sau femeile însărcinate sau care alăptează” în
același câmp vizual ca și denumirea băuturii, urmată de
menționarea, în paranteze și în conformitate cu
articolul 13 alineatul (1) din prezentul regulament, a
conținutului de cafeină exprimat în mg per 100 ml.
Mențiunea „Conține cafeină. Nu se recomandă pentru copii
sau femeile însărcinate” în același câmp vizual ca și
denumirea produsului alimentar, urmată de menționarea,
în paranteze și în conformitate cu articolul 13 alineatul
(1) din prezentul regulament, a conținutului de cafeină
exprimat în mg per 100 g/ml. În cazul suplimentelor
alimentare, conținutul de cafeină se exprimă per porție,
astfel cum se recomandă pentru consumul zilnic pe
etichetă.
1. mențiunea „cu adaos de steroli vegetali” sau „cu adaos
de stanoli vegetali” în același câmp vizual cu denumirea
produsului alimentar;
2. în lista ingredientelor este menționată cantitatea de
fitosteroli, esteri de fitosterol, fitostanoli sau esteri de
fitostanol adăugați (exprimată în procente sau grame
de steroli/stanoli vegetali liberi la 100 g sau la 100 ml
de produs alimentar);
3. se menționează că produsul alimentar este destinat
exclusiv persoanelor care doresc să își reducă nivelul
colesterolului din sânge;
4. se semnalează că pacienții care urmează un tratament
de reducere a nivelului colesterolului ar trebui să
consume produsul doar sub supraveghere medicală;
5. se semnalează, în mod vizibil, că este posibil ca
produsul alimentar să nu fie adecvat din punct de
vedere nutrițional pentru femeile însărcinate, cele care
alăptează și copiii sub cinci ani;
6. se recomandă să se folosească produsul alimentar în
cadrul unui regim echilibrat și variat, care să conțină
un consum regulat de fructe și legume, pentru a ajuta
la menținerea nivelului carotenoidelor;
7. în același câmp vizual cu mențiunea prevăzută la
punctul 3, apare o mențiune prin care se recomandă
să se evite un consum mai mare de 3 g/zi de steroli/
stanoli vegetali adăugați;
8. este inclusă o definiție a porției de produs alimentar sau
de ingredient alimentar (preferabil în g sau ml) cu o
mențiune privind cantitatea de sterol/stanol vegetal
conținută de fiecare porție.
Data congelării sau data primei congelări în cazul în care
produsul a fost congelat de mai multe ori, în conformitate
cu punctul 3 din anexa X.
L 304/46 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA IV

DEFINIREA ÎNĂLȚIMII LITEREI MICI x

ÎNĂLȚIMEA LITEREI MICI x

Legenda

1 linia ascendenților

2 linia majusculelor

3 linie mediană

4 linie de bază

5 linia descendenților

6 înălțimea literei mici x

7 dimensiunile fontului
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/47

ANEXA V

PRODUSE ALIMENTARE CARE SUNT EXCEPTATE DE LA CERINȚA DE A FURNIZA DECLARAȚII

NUTRIȚIONALE OBLIGATORII

1. produse neprelucrate care conțin un singur ingredient sau o singură categorie de ingrediente;

2. produse prelucrate a căror prelucrare constă numai în maturare și care conțin un singur ingredient sau o singură
categorie de ingrediente;

3. apă destinată consumului uman, inclusiv în cazul în care singurele ingrediente adăugate sunt dioxidul de carbon
și/sau arome;

4. plante aromatice, condimente sau amestecuri ale acestora;

5. sare și înlocuitori de sare;

6. îndulcitori pentru masă;

7. produsele prevăzute de Directiva 1999/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 privind
extractele de cafea și de cicoare (1), boabe de cafea întregi sau măcinate și boabe de cafea decafeinizate întregi sau
măcinate;

8. infuzii de plante și de fructe, ceai, ceai decafeinizat, ceai instant sau solubil sau extract de ceai, ceai instant sau solubil
decafeinizat sau extract de ceai decafeinizat, la care nu s-au adăugat alte ingrediente în afara aromelor, care nu
modifică valoarea nutrițională a ceaiului;

9. oțeturi fermentate și înlocuitori de oțet, inclusiv cele (cei) la care s-au adăugat numai arome;

10. arome;

11. aditivi alimentari;

12. adjuvanți tehnologici;

13. enzime alimentare;

14. gelatină;

15. compuși de gelificare;

16. drojdie;

17. gumă de mestecat;

18. produse alimentare ambalate sau în recipiente la care cea mai mare față prezintă o suprafață mai mică de 25 cm2;

19. produse alimentare, inclusiv cele artizanale, furnizate direct de către producător în cantități mici către consumatorul
final sau centrele de comerț cu amănuntul locale care le furnizează direct consumatorului final.

(1) JO L 66, 13.3.1999, p. 26.

L 304/48 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA VI

DENUMIREA PRODUSULUI ALIMENTAR ȘI MENȚIUNI SPECIFICE ÎNSOȚITOARE

PARTEA A — MENȚIUNI OBLIGATORII CARE ÎNSOȚESC DENUMIREA PRODUSULUI ALIMENTAR

1. Denumirea produsului alimentar cuprinde sau este însoțită de mențiuni referitoare la starea fizică în care se găsește
produsul alimentar sau la tratamentul specific care i-a fost aplicat (de exemplu: transportat în pulbere, recongelat,
liofilizat, congelat rapid, concentrat, afumat), în toate cazurile în care omiterea acestui tip de informații ar putea induce
cumpărătorul în eroare.

2. În cazul unor produse alimentare care au fost congelate înainte de vânzare și care sunt vândute decongelate, denumirea
produsului alimentar este însoțită de mențiunea „decongelat”.

Prezenta cerință nu se aplică următoarelor:

(a) ingrediente prezente în produsul final;

(b) produse alimentare în cazul cărora congelarea este o etapă necesară din punct de vedere tehnologic a procesului de
producție;

(c) produse alimentare în cazul cărora decongelarea nu are efecte negative asupra siguranței sau calității produsului
alimentar.

Prezentul punct se aplică fără a aduce atingere punctului 1.

3. Produsele alimentare tratate cu radiații ionizante vor prezenta una dintre următoarele indicații:

„iradiat” sau „tratat cu radiații ionizante” și alte mențiuni, astfel cum figurează în Directiva 1999/2/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și
ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (1).

4. În cazul produselor alimentare în care o componentă sau un ingredient, cu privire la care consumatorii se așteaptă să
fie utilizate în mod normal sau să fie prezente în mod natural, a fost substituit cu o componentă diferită sau cu un
ingredient diferit, eticheta cuprinde - pe lângă lista ingredientelor - o indicație clară cu privire la componenta sau
ingredientul care a fost utilizat pentru substituția parțială sau integrală:

(a) în apropierea denumirii produsului; și

(b) cu o dimensiune a fontului raportată la înălțimea literei x de cel puțin 75 % din înălțimea literei x pentru
denumirea produsului și care să nu fie mai mică decât dimensiunea minimă a fontului prevăzută la
articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament.

5. În cazul produselor din carne, al preparatelor din carne și al produselor pescărești care conțin adaos de proteine,
inclusiv în formă hidrolizată, de origine animală diferită, denumirea produsului alimentar trebuie să conțină o
mențiune referitoare la prezența acestor proteine și originea lor.

6. În cazul produselor din carne și al preparatelor din carne care au un aspect de tranșă, ciozvârtă, felie, porție sau carcasă
de carne, denumirea produsului alimentar trebuie să includă o mențiune privind prezența adaosului de apă în cazul în
care apa adăugată reprezintă mai mult de 5 % din greutatea produsului finit. Aceleași reguli se aplică în cazul
produselor pescărești și al preparatelor pe bază de produse pescărești care au un aspect de tranșă, ciozvârtă, felie,
porție sau file sau de produs pescăresc întreg.

7. Produsele din carne, preparatele din carne și produsele pescărești care ar putea crea impresia că sunt făcute dintr-o
singură bucată de carne sau pește, dar care în realitate sunt compuse din mai multe bucăți diferite combinate prin
adăugarea altor ingrediente, inclusiv aditivi alimentari și enzime alimentare sau prin alte mijloace, trebuie să poarte
următoarea mențiune:

în bulgară: „формовано месо” și „формована риба”;

în spaniolă: „combinado de piezas de carne” și „combinado de piezas de pescado”;

în cehă: „ze spojovaných kousků masa” și „ze spojovaných kousků rybího masa”;

în daneză: „Sammensat af stykker af kød” și „Sammensat af stykker af fisk”;

în germană: „aus Fleischstücken zusammengefügt” și „aus Fischstücken zusammengefügt”;

(1) JO L 66, 13.3.1999, p. 16.

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/49

în estonă: „liidetud liha” și „liidetud kala”;

în greacă: „μορφοποιημένο κρέας” și „μορφοποιημένο ψάρι”;

în engleză: „formed meat” și „formed fish”;

în franceză: „viande reconstituée” și „poisson reconstitué”;

în irlandeză: „píosaí feola ceangailte” și „píosaí éisc ceangailte”;

în italiană: „carne ricomposta” și „pesce ricomposto”;

în letonă: „formēta gaļa” și „formēta zivs”;

în lituaniană: „sudarytas (-a) iš mėsos gabalų”. și „sudarytas (-a) iš žuvies gabalų”;

în maghiară: „darabokból újraformázott hús” și „darabokból újraformázott hal”;

în malteză: „laħam rikostitwit” și „ħut rikostitwit”;

în olandeză: „samengesteld uit stukjes vlees” și „samengesteld uit stukjes vis”;

în polonă: „z połączonych kawałków mięsa” și „z połączonych kawałków ryby”;

în portugheză: „carne reconstituída” și „peixe reconstituído”;

în română: „carne formată” și „carne de pește formată”;

în slovacă: „spájané alebo formované mäso” și „spájané alebo formované ryby”;

în slovenă: „sestavljeno, iz koščkov oblikovano meso” și „sestavljene, iz koščkov oblikovane ribe”;

în finlandeză: „paloista yhdistetty liha” și „paloista yhdistetty kala”;

în suedeză: „sammanfogade bitar av kött” și „sammanfogade bitar av fisk”.

PARTEA B — CERINȚE SPECIFICE PRIVIND DENUMIREA „CARNE TOCATĂ”

1. Criterii de compoziție controlate pe baza unei medii zilnice:

Raport colagen/proteine din

Conținutul de grăsimi
carne (1)

— carne tocată slabă ≤7% ≤ 12 %

— carne tocată exclusiv de vită ≤ 20 % ≤ 15 %

— carne tocată conținând și carne de porc ≤ 30 % ≤ 18 %

— carne tocată provenind de la alte specii ≤ 25 % ≤ 15 %

(1) Raportul colagen/proteine din carne este exprimat ca procentul de colagen din proteinele din carne. Conținutul de colagen se
obține prin înmulțirea conținutului de hidroxiprolină cu 8.

2. În plus față de cerințele prevăzute în capitolul IV din secțiunea V a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004,
eticheta include mențiunile următoare:

— „conținut de grăsimi (exprimat ca procent) mai mic de …”;

— „raport colagen/proteine din carne mai mic de …”.

L 304/50 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

3. Statele membre pot autoriza introducerea pe piața internă a cărnii tocate care nu îndeplinește criteriile prevăzute la
punctul 1 din prezenta parte, prin aplicarea unei mărci comerciale naționale care nu poate fi confundată cu mărcile
comerciale definite la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

PARTEA C — CERINȚE SPECIFICE PRIVIND DENUMIREA MEMBRANELOR PENTRU CÂRNAȚI ȘI SALAMURI

În cazul în care o membrană pentru cârnați și salamuri nu este comestibilă, acest lucru trebuie specificat ca atare.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
INDICAREA ȘI DENUMIREA INGREDIENTELOR
PARTEA A — DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND INDICAREA INGREDIENTELOR ÎN ORDINEA CANTITĂȚILOR
Categoria de ingredient
1. Adaos de apă și produse volatile
2. Ingrediente utilizate în formă concentrată sau
deshidratată și reconstituite în momentul fabri­
cării
3. Ingrediente utilizate în produse alimentare
concentrate sau deshidratate care sunt
destinate reconstituirii prin adaos de apă
4. Fructe, legume sau ciuperci, dintre care niciuna
nu predomină cantitativ în mod semnificativ și
care sunt folosite în proporții care pot varia,
utilizate într-un amestec, ca ingrediente ale
unui produs alimentar
5. Amestecurile de condimente sau plante
aromatice, atunci când niciunul sau niciuna
nu predomină în proporție, în funcție de
cantitate
6. Ingrediente care reprezintă mai puțin de 2 %
din produsul finit
7. Ingrediente care sunt asemănătoare sau se pot
înlocui unul cu altul, care ar putea fi utilizate în
fabricarea sau prepararea unui produs alimentar
fără a-i modifica compoziția, natura sau
valoarea percepută, cu condiția ca acestea să
reprezinte mai puțin de 2 % din produsul finit
8. Uleiuri rafinate de origine vegetală
L 304/51
ANEXA VII
Dispoziție privind specificarea în funcție de cantitate
Se înscriu în listă în ordinea cantității lor în cadrul produsului finit.
Cantitatea de apă adăugată ca ingredient într-un produs alimentar
este calculată scăzând din cantitatea totală a produsului finit
cantitatea totală a celorlalte ingrediente utilizate. Această cantitate
poate să nu fie luată în considerare dacă, în greutate, ea nu
depășește 5 % din produsul finit. Prezenta derogare nu se aplică
în cazul cărnii, al preparatelor din carne, al produselor pescărești
netransformate și al moluștelor bivalve netransformate.
Pot fi înscrise în listă în ordinea cantității înregistrate înainte de a fi
transformate în concentrat sau deshidratate.
Pot fi înscrise în listă în ordinea proporției din produsul reconstituit
cu condiția ca lista ingredientelor să prezinte o mențiune precum
„ingredientele produsului reconstituit” sau „ingrediente ale
produsului gata preparat”.
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „fructe”,
„legume” sau „ciuperci” urmată de mențiunea „în proporții variabile”,
urmată imediat de o listă a fructelor, legumelor sau ciupercilor
prezente. În astfel de cazuri, amestecul este cuprins în lista ingre­
dientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție de
cantitatea totală a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente.
Pot fi afișate într-o ordine diferită, cu condiția ca lista ingredientelor
să fie însoțită de o mențiune cum ar fi „în proporție variabilă”.
Pot fi înscrise în listă într-o ordine diferită, după celelalte ingre­
diente.
Pot fi desemnate în lista ingredientelor prin mențiunea „conține …
și/sau …”, în cazul în care cel puțin unul dintre cel mult două
ingrediente este prezent în produsul finit. Această prevedere nu se
aplică aditivilor alimentari sau ingredientelor din lista din partea C
din prezenta anexă, nici substanțelor sau produselor de pe lista din
anexa II care provoacă alergii sau intoleranță.
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „uleiuri vegetale”
urmată imediat de o listă de mențiuni privind originea vegetală
specifică și poate fi urmată de fraza „în proporții variate”. În cazul
în care sunt grupate, uleiurile vegetale sunt incluse în lista ingre­
dientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție de
cantitatea totală a uleiurilor vegetal prezente.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după caz, trebuie
să însoțească indicarea unui ulei hidrogenat.
L 304/52 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

Categoria de ingredient Dispoziție privind specificarea în funcție de cantitate

9. Grăsimi rafinate de origine vegetală
Pot fi grupate în lista ingredientelor sub denumirea „grăsimi
vegetale” urmată imediat de o listă de mențiuni privind originea
vegetală specifică și poate fi urmată de fraza „în proporții variate”.
În cazul în care sunt grupate, grăsimile vegetale sunt incluse în lista
ingredientelor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1), în funcție
de cantitatea totală a grăsimilor vegetale prezente.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după caz, trebuie
să însoțească indicarea unei grăsimi vegetale hidrogenate.

PARTEA B — DESEMNAREA ANUMITOR INGREDIENTE PRIN DENUMIREA UNEI CATEGORII ÎN LOC DE O

DENUMIRE SPECIFICĂ
Fără a aduce atingere articolului 21, ingredientele care aparțin uneia dintre categoriile de produse alimentare enumerate
mai jos și sunt compuși ai unui alt produs alimentar pot fi desemnate recurgându-se la numele categoriei mai degrabă
decât la denumirea specifică.

Definiția categoriei de produs alimentar Denumire

1. Uleiuri rafinate de origine animală „Ulei”, completată prin calificativul „animal” sau prin
indicarea originii specifice animale.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după
caz, trebuie să însoțească indicarea unui ulei hidrogenat.

2. Grăsimi rafinate de origine animală
„Grăsime”, completată prin calificativul „animală” sau prin
indicarea originii specifice animale.
Expresia „total hidrogenat” sau „parțial hidrogenat”, după
caz, trebuie să însoțească indicarea unei grăsimi hidro­
genate.

3. Amestecuri de făină provenind din două sau mai multe „Făină”, urmată de enumerarea soiurilor de cereale din care
specii de cereale provine, în ordinea descrescătoare a greutății.

4. Amidon sau fecule, precum și amidon sau fecule modi­ „Amidon”

ficate pe cale fizică sau enzimatică

5. Orice specie de pește, atunci când peștele constituie un „Pește”

ingredient al altui produs alimentar și sub rezerva ca
denumirea și prezentarea acestui produs să nu se refere
la o specie anume de pește

6. Orice tip de brânză, atunci când brânza sau amestecul „Brânzeturi”

de brânzeturi constituie un ingredient al altui produs
alimentar și sub rezerva că denumirea și prezentarea
acestui produs nu se referă la un tip anume de brânză

7. Orice condiment care nu depășește 2 % din cantitatea „Condiment (condimente)” sau „amestec de condimente”
produsului

8. Orice plante aromatice sau părți de plante aromatice „Plantă (plante) aromatică (aromatice)” sau „amestec de
care nu depășesc 2 % din greutatea produsului plante aromatice”

9. Orice tipuri de preparate pe bază de gumă utilizate la „Gumă bază”

fabricarea de gumă bază pentru guma de mestecat

10. Pesmet de orice origine „Pesmet”

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/53

Definiția categoriei de produs alimentar Denumire

11. Orice categorie de zaharoze „Zahăr”

12. Dextroză anhidră sau monohidrată „Dextroză”

13. Sirop de glucoză și sirop de glucoză deshidratat „Sirop de glucoză”

14. Toate proteinele din lapte (cazeine, cazeinate și „Proteine din lapte”
proteine din zer și din lactoseruri) și amestecurile lor

15. Unt de cacao presat, de centrifugă sau rafinat „Unt de cacao”

16. Toate tipurile de vin, astfel cum prevede anexa XI b la „Vin”

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (1)

17. Mușchii scheletici (2) ai mamiferelor și ai speciilor de „Carne de …” și denumirea (3) speciilor de animale de la
păsări recunoscute ca fiind adecvate consumului uman care provine.
împreună cu țesutul inclus în mod natural sau aderent,
în cazul în care conținutul total de grăsime și țesut
conjunctiv nu depășește valorile indicate mai jos și în
cazul în care carnea reprezintă un ingredient al altui
produs alimentar. Conținuturile maxime de grăsime și
țesut conjunctiv pentru ingredientele desemnate de
termenul „carne de …”

Conținut­ Raport colagen/

Specii ul de proteine din
grăsimi carne (1)

— Mamiferele (altele decât 25 % 25 %

iepurii și porcinele) și
amestecurile de specii
în care predomină
mamiferele

— Porcine 30 % 25 %

— Păsări și iepuri 15 % 10 %
(1) Raportul colagen/proteine din carne este exprimat ca
procentul de colagen din proteinele din carne. Conținutul
de colagen se obține prin înmulțirea conținutului de hidro­
xiprolină cu 8.

Dacă aceste limite maxime sunt depășite, dar toate

celelalte criterii pentru definirea termenului „carne”
sunt respectate, conținutul de „carne de …” trebuie
să fie ajustat în sens descrescător în consecință, iar
lista ingredientelor trebuie să menționeze, pe lângă
termenul „carne de …”, prezența grăsimilor și/sau a
țesutului conjunctiv.

Produsele acoperite de definiția „carne separată

mecanic” se exclud din această definiție.

18. Toate tipurile de produse cuprinse în definiția „carne „Carne separată mecanic” și denumirea (3) speciilor de
separată mecanic” animale de la care provine.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și
privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).
(2) Diafragma și mușchii maseteri fac parte din mușchii scheletici, în timp ce inima, limba, mușchii capului (alții decât mușchii maseteri),
mușchii carpieni, tarsieni și cei ai cozii sunt excluși.
(3) Pentru etichetarea în limba engleză, această denumire poate fi înlocuită cu denumirea generică a ingredientului pentru speciile de
animale în cauză.
L 304/54 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

PARTEA C — DESEMNAREA ANUMITOR INGREDIENTE PRIN DENUMIREA CATEGORIEI ACESTORA, URMATĂ DE

NUMELE SPECIFIC SAU DE NUMĂRUL E
Fără a aduce atingere articolului 21, aditivii alimentari sau enzimele alimentare, alții (altele) decât cei (cele) specificați
(specificate) la articolul 20 litera (b) aparținând uneia dintre categoriile enumerate în prezenta parte, trebuie să fie
desemnați (desemnate) prin denumirea categoriei acestora, urmată de numele specific sau, dacă este cazul, de numărul
E. În cazul în care un ingredient aparține mai multor categorii, este indicată categoria care corespunde funcției sale
principale în cazul produsului alimentar respectiv.

Acidifiant Agenți de spumare

Corector de aciditate Agent gelatinizant
Agent antiaglomerant Agent de glazurare
Antispumant Agent de umezire
Antioxidant Amidon modificat (2)
Agent de încărcare Conservant
Colorant Agent de propulsare
Emulsifiant Agent de afânare
Săruri de topire (1) Agenți de sechestrare
Agent de întărire Stabilizator
Potențiator de aromă Îndulcitor
Agent de tratare a făinii Agent de îngroșare

(1) Doar pentru brânzeturile topite și produsele pe bază de brânzeturi topite.

(2) Numele specific sau numărul E nu sunt obligatorii.

PARTEA D — DESEMNAREA AROMELOR ÎN LISTA INGREDIENTELOR

1. Aromele sunt desemnate fie prin termenii:
— „arome” sau printr-o denumire mai specifică sau o descriere a aromei, în cazul în care componenta aromatizantă
conține arome astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (2) literele (b), (c), (d), (e), (f), (g) și (h) din
Regulamentul (CE) nr. 1334/2008;
— „aromă (arome) de fum” sau „aromă (arome) de fum produsă (produse) din aliment(e) sau categorie sau sursă
(surse) de alimente” (de exemplu „aromă de fum produsă din fag”), dacă partea aromatizantă conține arome definite
la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 și dă produselor alimentare o aromă de
produs afumat.
2. Termenul „natural” în contextul descrierii aromelor se utilizează în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE)
nr. 1334/2008.
3. Chinina și/sau cafeina folosite ca arome pentru producerea sau prepararea unui produs alimentar se menționează în
funcție de denumire pe lista ingredientelor, imediat după cuvântul „aromă (arome)”.

PARTEA E — DESEMNAREA INGREDIENTELOR COMPUSE

1. Un ingredient compus poate să figureze în lista ingredientelor sub denumirea sa, în măsura în care aceasta este
prevăzută de reglementări sau este consacrată prin folosire, în funcție de ponderea sa cantitativă, fiind urmat imediat
de enumerarea propriilor ingrediente.
2. Fără a aduce atingere articolului 21, enumerarea ingredientelor nu este obligatorie pentru ingredientele compuse:
(a) în cazul în care compoziția ingredientului compus este definită în dispozițiile în vigoare ale Uniunii și în măsura în
care ingredientul compus reprezintă mai puțin de 2 % din produsul finit; cu toate acestea, respectiva dispoziție nu
se aplică aditivilor alimentari, sub rezerva dispozițiilor articolului 20 literele (a)-(d);
(b) în cazul ingredientelor compuse formate din amestecuri de condimente și/sau plante aromatice, care reprezintă mai
puțin de 2 % din produsul finit, cu excepția aditivilor alimentari, sub rezerva dispozițiilor articolului 20 literele (a)-
(d); sau
(c) în cazul în care ingredientul compus este un produs alimentar pentru care dispozițiile Uniunii nu prevăd indicarea
listei ingredientelor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/55

ANEXA VIII

INDICAREA CANTITATIVĂ A INGREDIENTELOR

1. Nu este necesară indicarea cantitativă:

(a) pentru un ingredient sau o categorie de ingrediente:

(i) a căror cantitate netă după scurgere este indicată în conformitate cu punctul 5 din anexa IX;

(ii) a căror cantitate este obligatoriu să figureze deja pe etichetă în conformitate cu dispozițiile Uniunii;

(iii) care sunt utilizate în doză mică în scopul aromatizării; sau

(iv) care, deși figurează în denumirea produsului alimentar, nu pot să influențeze alegerea consumatorului din
statul membru de comercializare deoarece variația de cantitate nu este esențială pentru a caracteriza produsul
alimentar sau de natură să îl diferențieze de alte produse similare;

(b) atunci când dispozițiile specifice ale Uniunii stipulează în mod precis cantitatea de ingredient sau categoria de
ingrediente fără a prevedea indicarea lor pe etichetă; sau

(c) în cazurile la care se face referire în anexa VII partea A punctele 4 și 5.

2. Articolul 22 alineatul (1) literele (a) și (b) nu se aplică în cazul:

(a) oricărui ingredient sau oricărei categorii de ingrediente cuprins(e) în indicația „cu îndulcitor(i)” sau „cu zahăr
(zaharuri) și îndulcitor(i)” în cazul în care respectiva indicație însoțește denumirea produsului alimentar, în confor­
mitate cu anexa III; sau

(b) oricărei vitamine și oricărui mineral adăugat(e) în cazul în care această substanță face obiectul unei declarații
nutriționale.

3. Indicarea cantității unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente:

(a) este exprimată în procente care trebuie să corespundă cantității de ingredient sau de ingrediente în momentul
utilizării acestuia/acestora; și

(b) apare în cadrul sau imediat lângă denumirea produsului alimentar sau pe lista ingredientelor, lângă ingredientul sau
categoria de ingrediente în cauză.

4. Prin derogare de la punctul 3:

(a) în cazul în care produsele alimentare au suferit o pierdere de umiditate ca urmare a unui tratament termic sau de
alt tip, cantitatea se exprimă în procente care trebuie să corespundă cantității de ingredient(e) utilizat(e) raportată la
produsul finit, cu excepția cazului în care această cantitate sau cantitatea totală a tuturor ingredientelor indicate pe
etichetă depășește 100 %, caz în care cantitatea este indicată pe baza cantității ingredientului/ingredientelor
utilizat(e) la prepararea a 100 g de produs finit;

(b) cantitatea ingredientelor volatile este indicată în funcție de cantitatea din produsul finit;

(c) cantitatea de ingrediente utilizate într-o formă concentrată sau deshidratată și reconstituite pe parcursul procesului
de fabricație poate fi indicată în funcție de cantitatea de dinainte de concentrare sau deshidratare;

(d) în cazul produselor alimentare concentrate sau deshidratate, care urmează a fi reconstituite prin adăugarea de apă,
cantitatea de ingrediente poate fi indicată în funcție de cantitatea din produsul reconstituit.
L 304/56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXĂ IX

DECLARAREA CANTITĂȚII NETE

1. Declararea cantității nete nu este obligatorie în cazul produselor alimentare:

(a) care sunt supuse unor pierderi considerabile din volumul sau din masa lor și care sunt vândute la bucată sau
cântărite în prezența cumpărătorului;

(b) a căror cantitate netă este mai mică de 5 g sau de 5ml; această dispoziție nu se aplică, cu toate acestea, în cazul
condimentelor și plantelor aromatice;

(c) vândute în mod normal la bucată, cu condiția ca numărul de bucăți să poată să fie văzut clar și calculat cu ușurință
din exterior sau, în caz contrar, ca acesta să fie indicat pe etichetă.

2. Atunci când indicarea unui anumit tip de cantitate (cum ar fi cantitatea nominală, cantitatea minimă, cantitatea medie)
este prevăzută de dispozițiile Uniunii sau, în absența acestora, de dispozițiile de drept intern, această cantitate este
cantitatea netă în sensul prezentului regulament.

3. Atunci când un produs preambalat este constituit din două sau mai multe produse preambalate individuale, care
conțin aceeași cantitate din același produs, indicarea cantității nete este realizată menționând cantitatea netă conținută
în fiecare ambalaj individual și numărul total al ambalajelor. Totuși, aceste mențiuni nu sunt obligatorii atunci când
numărul total al ambalajelor individuale poate să fie văzut clar și calculat cu ușurință din exterior și atunci când cel
puțin o indicație a cantității nete din fiecare ambalaj individual poate să fie văzută clar din exterior.

4. Atunci când un produs preambalat este constituit din două sau mai multe ambalaje individuale, care nu sunt
considerate unități de vânzare, indicarea cantității nete este realizată menționând cantitatea netă totală și numărul
total de ambalaje individuale.

5. Atunci când un aliment solid este prezentat într-un mediu lichid de acoperire, cantitatea netă după scurgere a
componentei solide este, de asemenea, indicată pe etichetă. În cazul în care produsul alimentar a fost glazurat,
cantitatea netă declarată a produsului alimentar trebuie să excludă glazura.

În sensul prezentului punct, prin „mediu lichid” se înțelege produsele menționate în continuare, eventual în amestecuri
între ele și, de asemenea, atunci când acestea se prezintă congelate sau congelate rapid, cu condiția ca lichidul să nu fie
decât un element auxiliar în raport cu elementele esențiale ale acestui preparat și să nu influențeze, în consecință, în
mod decisiv cumpărarea: apă, soluții apoase de săruri, saramuri, soluții apoase de acizi alimentari, oțet, soluții apoase
de zaharuri, soluții apoase de alte substanțe sau materii îndulcitoare, sucuri de fructe sau de legume în cazul fructelor
sau legumelor.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/57

ANEXA X

DATA DURABILITĂȚII MINIMALE, DATA LIMITĂ DE CONSUM ȘI DATA CONGELĂRII

1. Data durabilității minimale este indicată după cum urmează:

(a) Data trebuie să fie precedată de termenii:

— „A se consuma de preferință înainte de …”, atunci când data conține indicarea zilei;

— „A se consuma de preferință înainte de sfârșitul …”, în celelalte cazuri.

(b) Mențiunile prevăzute la litera (a) sunt însoțite:

— de data însăși; sau

— de o referire la locul în care data este indicată pe etichetă.

Dacă este necesar, mențiunile respective se completează cu indicații privind condițiile de păstrare a căror respectare
asigură durabilitatea indicată.

(c) Data constă în indicarea zilei, lunii și, eventual, a anului în această ordine și în formă necodificată.

Cu toate acestea, în cazul produselor alimentare:

— a căror durabilitate este mai mică de trei luni, indicarea zilei și a lunii este suficientă;

— a căror durabilitate este mai mare de trei luni, dar nu depășește optsprezece luni, indicarea lunii și a anului este
suficientă;

— a căror durabilitate este mai mare de optsprezece luni, indicarea anului este suficientă.

(d) Sub rezerva dispozițiilor Uniunii care impun alte indicații cu privire la dată, menționarea datei durabilității
minimale nu este impusă în cazul:

— fructelor și legumelor proaspete, inclusiv cartofii, care nu au fost curățate, tăiate sau nu au făcut obiectul altui
tratament similar; această derogare nu se aplică semințelor încolțite și altor produse similare, cum ar fi germenii
de leguminoase;

— al vinurilor, vinurilor licoroase, vinurilor spumoase, vinurilor aromatizate și produselor similare obținute din
alte fructe decât strugurii, precum și al băuturilor care corespund codurilor NC 2206 00 obținute din struguri
sau din must de struguri;

— al băuturilor care conțin 10 % sau mai mult alcool în volum;

— al produselor de panificație și de patiserie care, prin natura lor, sunt consumate în mod normal într-un răstimp
de douăzeci și patru de ore după fabricare;

— al oțeturilor;

— al sării de bucătărie;

— al zahărului în stare solidă;

— al produselor zaharoase care constau aproape exclusiv în zaharuri aromatizate și/sau colorate;

— al gumelor de mestecat și produselor similare de mestecat.

L 304/58 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

2. Data limită de consum este indicată după cum urmează:

(a) Este precedată de termenii „expiră la …”.

(b) Termenii prevăzuți la punctul (a) sunt însoțiți de:

— data însăși; sau

— de o referire la locul în care data este indicată pe etichetă.

Aceste mențiuni sunt urmate de o descriere a condițiilor de păstrare care trebuie respectate.

(c) Data constă în indicarea zilei, a lunii și, eventual, a anului în această ordine și în formă necodificată.

(d) Data limită de consum este indicată pe fiecare porție preambalată individuală.

3. Data congelării sau a primei congelări astfel cum este menționată la punctul 6 din anexa III se indică după cum
urmează:

(a) Este precedată de mențiunea „congelată la …”.

(b) Termenii menționați la punctul (a) sunt însoțiți de:

— data însăși; sau

— de o referire la locul în care este indicată data pe etichetă.

(c) Data constă în indicarea zilei, lunii și a anului în această ordine și în formă necodificată.
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/59

ANEXA XI

TIPURI DE CARNE PENTRU CARE INDICAREA ȚĂRII DE ORIGINE SAU A LOCULUI DE PROVENIENȚĂ
ESTE OBLIGATORIE

Coduri NC
Descriere
(Nomenclatura combinată 2010)

0203 Carne de animale din specia porcină, proaspătă, refrigerată

sau congelată

0204 Carne de animale din speciile ovine sau caprine, proaspătă,

refrigerată sau congelată

Ex 0207 Carne proaspătă, refrigerată sau congelată de păsări de

curte de la poziția 0105
L 304/60 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA XII

CONCENTRAȚIA ALCOOLICĂ

Concentrația alcoolică dobândită a băuturilor care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în volum este indicată printr-o cifră
care nu are mai mult de o zecimală. Aceasta este urmată de simbolul „% vol” și poate fi precedată de termenul „alcool” sau
de abrevierea „alc.”.

Concentrația alcoolică dobândită este stabilită la 20 °C.

Toleranțele pozitive și negative permise în ceea ce privește indicarea concentrației alcoolice și exprimate în valori absolute
sunt enumerate în tabelul următor. Acestea se aplică fără a aduce atingere toleranțelor care rezultă din metoda de analiză
utilizată pentru determinarea concentrației alcoolice.

Descrierea băuturii Toleranță pozitivă sau negativă

1. Bere inclusă la codul NC 2203 00, cu o concentrație 0,5 % vol.

alcoolică care nu depășește 5,5 % vol.; băuturi necarbo­
gazoase incluse la codul NC 2206 00 obținute din
struguri

2. Bere cu o concentrație alcoolică care depășește 5,5 % 1 % vol.

vol.; băuturi spumoase incluse la codul NC 2206 00
obținute din struguri, diverse tipuri de cidru, cidru din
pere și alte băuturi fermentate similare, obținute din alte
fructe decât strugurii, eventual petiante sau spumante;
hidromel

3. Băuturi care conțin fructe sau părți de plante macerate 1,5 % vol.

4. Orice alte băuturi care conțin mai mult de 1,2 % alcool 0,3 % vol.
în volum
22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/61

ANEXA XIII

CONSUMUL DE REFERINȚĂ

PARTEA A – CONSUMUL ZILNIC DE REFERINȚĂ DE VITAMINE ȘI MINERALE (ADULȚI)

1. Vitamine și minerale care pot fi declarate și valorile nutriționale de referință ale acestora (VNR)

Vitamina A (μg) 800 Clorură (mg) 800

Vitamina D (μg) 5 Calciu (mg) 800
Vitamina E (mg) 12 Fosfor (mg) 700
Vitamina K (μg) 75 Magneziu (mg) 375
Vitamina C (mg) 80 Fier (mg) 14
Tiamină (mg) 1,1 Zinc (mg) 10
Riboflavină (mg) 1,4 Cupru (mg) 1
Niacină (mg) 16 Mangan (mg) 2
Vitamina B6 (mg) 1,4 Fluorură (mg) 3,5
Acid folic (μg) 200 Seleniu (μg) 55
Vitamina B12 (μg) 2,5 Crom (μg) 40
Biotină (μg) 50 Molibden (μg) 50
Acid pantotenic (mg) 6 Iod (μg) 150
Potasiu (mg) 2 000

2. Cantități semnificative de vitamine și minerale

În general, următoarele valori ar trebui să fie luate în considerare pentru a stabili ce înseamnă cantitate semnificativă:

— 15 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per 100 g sau 100 ml în cazul altor produse
decât băuturile;

— 7,5 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per 100 ml în cazul băuturilor; sau

— 15 % din valorile de referință ale nutrientului specificate la punctul 1, per porție în cazul în care ambalajul conține
o singură porție.

PARTEA B – CONSUMUL DE REFERINȚĂ PENTRU VALOAREA ENERGETICĂ ȘI NUTRIENȚI SELECTAȚI, ALȚII

DECÂT VITAMINELE ȘI MINERALELE (ADULȚI)

Valoarea energetică sau nutrient Consumul de referință

Valoarea energetică 8 400 kJ/2 000 kcal

Grăsime totală 70 g

Acizi grași saturați 20 g

Glucide 260 g

Zaharuri 90 g

Proteine 50 g

Sare 6g
L 304/62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 22.11.2011

ANEXA XIV

FACTORI DE CONVERSIE
FACTORI DE CONVERSIE PENTRU CALCULUL VALORII ENERGETICE

Valoarea energetică care urmează să fie declarată se calculează utilizând următorii factori de conversie:

— glucide (cu excepția poliolilor) 17 kJ/g – 4 kcal/g

— polioli 10 kJ/g – 2,4 kcal/g

— proteine 17 kJ/g – 4 kcal/g

— grăsimi 37 kJ/g – 9 kcal/g

— salatrim 25 kJ/g – 6 kcal/g

— alcool etilic (etanol) 29 kJ/g – 7 kcal/g

— acizi organici 13 kJ/g – 3 kcal/g

— fibre 8 kJ/g – 2 kcal/g

— eritritol 0 kJ/g – 0 kcal/g

22.11.2011 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/63

ANEXA XV

EXPRIMAREA ȘI PREZENTAREA DECLARAȚIEI NUTRIȚIONALE

Unitățile de măsură utilizate în declarația nutrițională pentru valoarea energetică [kilojouli (kJ) și kilocalorii (kcal)] sau
pentru masă [grame (g), miligrame (mg) sau micrograme (μg)] și ordinea prezentării informațiilor, după caz, este
următoarea:

valoare energetică kJ/kcal

grăsimi g

din care

— acizi grași saturați g

— acizi grași mononesaturați g

— acizi grași polinesaturați g

glucide g

din care

— zaharuri g

— polioli g

— amidon g

fibre g

proteine g

sare g

vitamine și minerale unitățile menționate în anexa XIII partea A punctul 1.

17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/51

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/627 AL COMISIEI

din 15 martie 2019
de stabilire a unor modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra
produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE)
2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului (CE)
nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce privește controalele oficiale

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind
controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele,
a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de
modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE)
nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului,
a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE,
2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE)
nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE,
90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului
(Regulamentul privind controalele oficiale) (1), în special articolul 18 alineatul (8),

întrucât:

(1) Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește norme privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate de
către autoritățile competente din statele membre pentru a verifica conformitatea cu legislația Uniunii, printre
altele în domeniul siguranței alimentelor în toate stadiile producției, prelucrării și distribuției. Acesta prevede, în
special, controale oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman. De asemenea, acesta
abrogă Regulamentul (CE) nr. 854/2004 (2) cu efect de la 14 decembrie 2019. Acest regulament stabilește în
prezent norme specifice pentru controalele oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului
uman, inclusiv cerințe privind modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor.

(2) Normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să asigure continuarea cerințelor de asigurare a verificării
respectării de către operatorii din sectorul alimentar a normelor de manipulare în condiții de siguranță
a produselor de origine animală, în special în conformitate cu:

— Directiva 96/23/CE a Consiliului (3) privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și
reziduurilor acestora;

— Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4) cu privire la controalele
efectuate asupra anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă;

— Directiva 2002/99/CE a Consiliului (5) cu privire la normele de sănătate animală referitoare la produsele de
origine animală;

— Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (6) cu privire la principiile
generale și cerințele legislației în domeniul alimentar;

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de
organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).
(3) Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor
acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și
a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).
(4) Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru
prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1).
(5) Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția,
transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 18, 23.1.2003, p. 11).
(6) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor
generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire
a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
L 131/52 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

— Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) privind monitorizarea zoonozelor și

a agenților zoonotici;

— Decizia 2003/467/CE a Comisiei (8) cu privire la controlul tuberculozei, al brucelozei și al leucozei enzootice
bovine;

— Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (9) privind controlul salmonelei;

— Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (10) privind igiena produselor
alimentare;

— Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (11) cu privire la normele
specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală;

— Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (12) privind protecția animalelor în timpul transportului și al
operațiunilor conexe;

— Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei (13) cu privire la criteriile microbiologice pentru produsele
alimentare;

— Regulamentele (CE) nr. 1881/2006 (14) și (CE) nr. 124/2009 (15) ale Comisiei cu privire la nivelurile maxime
pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare;

— Directiva 2007/43/CE a Consiliului (16) cu privire la protecția puilor;

— Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (17) cu privire la normele
sanitare privind subprodusele de origine animală;

— Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului (18) privind protecția animalelor în momentul uciderii;

— Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (19) privind protecția animalelor utilizate în
scopuri științifice;

— Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 636/2014 al Comisiei (20) cu privire la comerțul cu vânat sălbatic
mare nejupuit;

(7) Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și
a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului (JO L 325,
12.12.2003, p. 31).
(8) Decizia 2003/467/CE a Comisiei din 23 iunie 2003 de stabilire a statutului oficial de indemne de tuberculoză, bruceloză și leucoză
enzootică bovină pentru efectivele de bovine din anumite state membre și regiuni din state membre (JO L 156, 25.6.2003, p. 74).
(9) Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei și al
altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară (JO L 325, 12.12.2003, p. 1).
(10) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare
(JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
(11) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de
igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
(12) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al
operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, 5.1.2005,
p. 1).
(13) Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare
(JO L 338, 22.12.2005, p. 1).
(14) Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți
din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).
(15) Regulamentul (CE) nr. 124/2009 al Comisiei din 10 februarie 2009 de stabilire a limitelor maxime pentru prezența coccidiostaticelor
sau a histomonostaticelor în alimente în urma transferului inevitabil al acestor substanțe în furajele nevizate (JO L 40, 11.2.2009, p. 7).
(16) Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne
(JO L 182, 12.7.2007, p. 19).
(17) Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare
privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului
(CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).
(18) Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (JO L 303,
18.11.2009, p. 1).
(19) Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în
scopuri științifice (JO L 276, 20.10.2010, p. 33).
(20) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 636/2014 al Comisiei din 13 iunie 2014 privind un model de certificat pentru comerțul cu
vânat sălbatic mare nejupuit (JO L 175, 14.6.2014, p. 16).
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/53

— Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1375 al Comisiei (21) cu privire la controalele oficiale privind
prezența de Trichinella; și

— Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (22) cu privire la normele în materie
de sănătate animală.

(3) Modalitățile practice pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală ar trebui luate
în considerare atunci când este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor și
riscurilor uniforme recunoscute și riscurilor pe care le pot prezenta produsele de origine animală, care să vizeze
toate aspectele care sunt importante pentru protejarea sănătății umane și, dacă este cazul, a sănătății animalelor și
a bunăstării animalelor. Acestea ar trebui să se bazeze pe cele mai recente informații relevante disponibile și pe
dovezile științifice din avizele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA).

(4) EFSA a adoptat, la 31 august 2011, un aviz științific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie
luate în considerare atunci când se efectuează inspecții ale cărnii (porcine) (23). Recomandările prevăzute în avizul
menționat au fost luate în considerare în cadrul cerințelor privind inspecțiile din sectorul cărnii de porc prevăzute
în Regulamentul (CE) nr. 854/2004 și trebuie menținute în cadrul cerințelor stabilite în prezentul regulament.

(5) EFSA a adoptat, la 23 mai 2012, un aviz științific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie
luate în considerare atunci când se efectuează inspecții ale cărnii (de pasăre) (24). Acest aviz identifică Campylobacter
spp. și Salmonella spp. ca fiind principalele pericole care trebuie vizate de inspecțiile cărnii de pasăre prin
intermediul unui sistem integrat de asigurare a siguranței alimentare care se poate realiza prin intermediul unor
informații îmbunătățite privind lanțul alimentar (FCI) și al intervențiilor bazate pe riscuri.

(6) EFSA a adoptat, la 6 iunie 2013, un aviz științific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie
luate în considerare atunci când se efectuează inspecții ale cărnii (bovine) (25). Acest aviz identifică Salmonella
spp. și Escherichia coli (E. coli) patogenă verotoxigenă ca fiind pericolele cele mai relevante pentru inspecțiile cărnii
provenind de la bovine. Acesta recomandă omiterea palpării și a incizării în timpul inspecției post-mortem
a animalelor supuse sacrificării normale, deoarece acest lucru poate reduce răspândirea și contaminarea
încrucișată cu riscuri biologice cu prioritate ridicată. Cu toate acestea, ar trebui să se mențină operațiile de
palpare și incizare în timpul inspecției post-mortem, necesare pentru a examina apariția tuberculozei și
a cisticercozei provocate de Taenia saginata (tenie).

(7) EFSA a adoptat, la 6 iunie 2013, un aviz științific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie
luate în considerare atunci când se efectuează inspecții ale cărnii de ovine și caprine (26). Acest aviz identifică
bacteria E. coli patogenă verotoxigenă ca fiind pericolul cel mai relevant pentru inspecțiile cărnii de ovine și
caprine. De asemenea, acesta recomandă omiterea operațiilor de palpare și incizare, în măsura în care este posibil,
din inspecția post-mortem a ovinelor și caprinelor supuse sacrificării normale. Cu toate acestea, ar trebui
menținute operațiile de palpare și incizare pentru supravegherea tuberculozei și a fasciolozei la animalele mai
mature din motive de supraveghere a sănătății animale și umane.

(8) EFSA a adoptat, la 6 iunie 2013, un aviz științific privind riscurile pentru sănătatea umană care trebuie să fie
luate în considerare atunci când se efectuează inspecții ale cărnii (de solipede) (27). Acest aviz recomandă numai
utilizarea inspecției vizuale la solipede, care poate avea un efect favorabil semnificativ asupra stării microbiologice
a cărnii provenind de la carcasele de solipede. Se consideră puțin probabil ca această inspecție să afecteze suprave­
gherea globală a bolilor animalelor.

(9) De asemenea, EFSA a adoptat, la 6 iunie 2013, un aviz științific privind inspecția cărnii de vânat de crescătorie.
Acest aviz recomandă omiterea palpării și a incizării, cu excepția cazurilor în care sunt detectate anomalii,
subliniind că o astfel de omitere ar putea avea consecințe asupra supravegherii globale a tuberculozei.

(10) La stabilirea unor modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de
origine animală destinate consumului uman ar trebui luate în considerare recomandările formulate în cadrul
acestor avize ale EFSA. De asemenea, ar trebui să se țină seama de impactul posibil asupra comerțului cu țările
terțe. În același timp, ar trebui asigurată o tranziție ușoară de la cerințele actuale, astfel cum se prevede în
Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

(21) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1375 al Comisiei din 10 august 2015 de stabilire a normelor specifice aplicabile
controalelor oficiale privind prezența de Trichinella în carne (JO L 212, 11.8.2015, p. 7).
(22) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și
de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 84, 31.3.2016,
p. 1).
23
( ) EFSA Journal 2011;9(10):2351
(24) EFSA Journal 2012;10(6):2741.
(25) EFSA Journal 2013;11(6):3266.
(26) EFSA Journal 2013;11(6):3265.
(27) EFSA Journal 2013;11(6):3263.
L 131/54 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

(11) Aceste modalități practice ar trebui să se aplice controalelor oficiale asupra produselor de origine animală
prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (UE) 2017/625 și în Regulamentul delegat (UE) 2019/624 al
Comisiei (28). Aceste modalități practice pentru efectuarea controalelor oficiale trebuie să fie uniforme și să
faciliteze aplicarea cerințelor pentru un nivel minim de controale oficiale, ținând seama de dimensiunea întreprin­
derilor mici, astfel cum se prevede la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2017/625, prin utilizarea unui prag
într-un mod nediscriminatoriu.

(12) Având în vedere că structura abatoarelor și a unităților de manipulare a vânatului diferă de la un stat membru la
altul, un prag ar trebui să se bazeze pe numărul de animale sacrificate sau manipulate sau pe demonstrarea
faptului că acesta reprezintă un procentaj limitat și fix din carnea introdusă pe piață. Articolul 17 alineatul (6) din
Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 definește unitățile animal viu și stabilește rate de conversie pentru a exprima
numărul de animale dintr-o anumită specie în aceste unități animal viu. Aceste dispoziții ar trebui utilizate pentru
stabilirea pragurilor și armonizarea derogărilor de la anumite cerințe în funcție de mărimea unui abator în
măsura în care este posibil.

(13) Ar trebui, de asemenea, să se mențină cerințe specifice aplicabile auditării de către autoritățile competente pentru
a asigura o verificare practică uniformă a respectării cerințelor Uniunii privind produsele de origine animală.
Auditarea prezintă un interes deosebit pentru verificarea cerințelor generale și specifice de igienă și aplicarea
procedurilor bazate pe analiza riscurilor și punctele critice de control (HACCP).

(14) Ar trebui să se mențină verificarea conformității cu cerințele privind marca de identificare prevăzute în secțiunea
I din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, astfel cum se prevede în prezent în Regulamentul (CE)
nr. 854/2004, pentru a permite urmărirea animalelor.

(15) Inspecțiile ante-mortem și post-mortem sunt esențiale pentru verificarea conformității cu cerințele privind
sănătatea umană și animală și bunăstarea animalelor. Pentru a asigura cel puțin același nivel de protecție
a sănătății umane și animale și a bunăstării animalelor, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 854/2004,
precum și de comerț echitabil pe o piață deschisă, este necesar să se stabilească cerințe practice uniforme pentru
aceste inspecții, inclusiv cazurile în care controalele oficiale se efectuează sub responsabilitatea medicului
veterinar oficial. În ceea ce privește controalele oficiale ale cărnii proaspete, aceste inspecții ar trebui să fie
completate de controale documentare corespunzătoare, controale privind eliminarea în siguranță a materialelor
cu riscuri specificate, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE)
nr. 999/2001, și a altor subproduse de origine animală, precum și de teste de laborator, după caz.

(16) Este important să se identifice cazurile de suspiciune de neconformitate și de neconformitate constatată, în care
autoritățile competente trebuie să ia măsuri cu privire la anumite produse de origine animală. Nerespectarea
bunelor practici de igienă ar trebui, de asemenea, să conducă la aplicarea de măsuri corective de către autoritățile
competente.

(17) Marca de sănătate definită la articolul 3 punctul 51 din Regulamentul (UE) 2017/625 se referă la carnea
anumitor specii și atestă faptul că aceasta este adecvată pentru consumul uman. Cerințele tehnice ale mărcii de
sănătate și modalitățile practice de aplicare a acesteia trebuie să fie stabilite într-un mod specific și uniform pentru
a indica conformitatea cărnii pentru consumul uman și pentru a preveni orice întrerupere a schimburilor
comerciale.

(18) Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei (29) prevede, printre altele, măsuri de punere în aplicare pentru
organizarea controalelor oficiale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004 în ceea ce privește metodele de
testare recunoscute pentru biotoxinele marine la moluștele bivalve vii, metodele de analiză pentru laptele crud și
laptele tratat termic, controalele oficiale ale produselor pescărești și inspecția cărnii. Este adecvat să se fuzioneze
toate măsurile de aplicare pentru organizarea controalelor oficiale și să se includă cele din Regulamentul (CE)
nr. 2074/2005 în prezentul regulament. Acestea ar trebui eliminate din Regulamentul (CE) nr. 2074/2005.

(19) Condițiile actuale pentru clasificarea și monitorizarea zonelor clasificate de producție și de relocare pentru
moluștele bivalve vii s-au dovedit eficace și asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. Prin urmare,
acestea ar trebui menținute.

(28) Regulamentul delegat (UE) 2019/624 din 8 februarie 2019 al Comisiei privind norme specifice pentru efectuarea controalelor oficiale
privind producția de carne și pentru zonele de producție și de relocare a moluștelor bivalve vii în conformitate cu Regulamentul (UE)
2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).
(29) Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei din 5 decembrie 2005 de stabilire a măsurilor de aplicare privind anumite produse
reglementate de Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și organizarea unor controale oficiale
prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului, de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și de
modificare a Regulamentelor (CE) nr. 853/2004 și (CE) nr. 854/2004 (JO L 338, 22.12.2005, p. 27).
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/55

(20) Ar trebui menținută o metodă de referință pentru analiza E. coli în moluștele bivalve vii, astfel cum se prevede în
prezent în Regulamentul (CE) nr. 854/2004.

(21) Limitele biotoxinelor marine sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 853/2004. În special, în conformitate cu
anexa III secțiunea VII capitolul V punctul 2 din regulamentul menționat, cantitatea totală de biotoxine marine
din moluștele bivalve vii (măsurate în tot corpul sau, separat, în orice parte comestibilă) nu trebuie să depășească
limitele stabilite în capitolul în cauză.

(22) Cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale asupra
laptelui crud și produselor lactate ar trebui stabilite pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor
și de concurență loială între operatorii din sectorul alimentar.

(23) Cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale asupra
produselor pescărești ar trebui stabilite pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și de
concurență loială între operatorii din sectorul alimentar. Aceste controale ar trebui să includă cel puțin un control
periodic al condițiilor de igienă la debarcare și la prima vânzare, inspecții periodice ale navelor și unităților
terestre, inclusiv halele de vânzare prin licitație și piețele de comerț cu ridicata, precum și controale ale condițiilor
de depozitare și transport. Ar trebui stabilite și cerințe specifice privind controlul navelor.

(24) Aceste controale ar trebui să includă, de asemenea, modalități practice în ceea ce privește evaluările organoleptice,
indicatorii de prospețime, controlul histaminei, reziduurile și contaminanții, precum și controalele microbiologice.
O atenție deosebită ar trebui acordată controalelor paraziților și ale produselor pescărești toxice. Produsele
pescărești care nu îndeplinesc aceste cerințe de igienă trebuie declarate improprii pentru consumul uman.

(25) Ar trebui stabilite și cerințe speciale referitoare la controalele oficiale privind produsele pescărești capturate de
nave care arborează pavilionul unui stat membru și introduse în Uniune după ce au fost transferate într-o țară
terță, cu sau fără depozitare.

(26) Există un interes tot mai mare față de producția și introducerea pe piață a cărnii de reptile. Pentru a asigura
siguranța cărnii de reptile, este relevant să se introducă controale oficiale specifice la sacrificare, pe lângă normele
generale de igienă existente stabilite în Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și controalele privind prezența de
Trichinella prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1375.

(27) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 ar trebui modificat în consecință.

(28) Deoarece Regulamentul (UE) 2017/625 abrogă Regulamentul (CE) nr. 854/2004 cu începere de la 14 decembrie
2019, și prezentul regulament trebuie să se aplice de la această dată.

(29) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante,
animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale și măsuri legate de
producția de produse de origine animală destinate consumului uman. Aceste controale și măsuri oficiale se efectuează de
către autoritățile competente, luând în considerare cerințele prevăzute la articolul 18 alineatele (2), (3) și (5) din
Regulamentul (UE) 2017/625 și în Regulamentul delegat (UE) 2019/624.

Normele specifice cuprind:

(a) cerințele specifice și frecvența minimă uniformă a controalelor oficiale asupra oricărui produs de origine animală, în
ceea ce privește auditurile și marca de identificare;

(b) cerințele specifice și frecvența minimă uniformă a controalelor oficiale asupra cărnii proaspete, inclusiv cerințele
specifice pentru audituri și sarcini specifice în ceea ce privește controalele asupra cărnii proaspete;
L 131/56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

(c) măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate a cărnii proaspete cu cerințele Uniunii pentru protecția sănătății
umane și a sănătății și bunăstării animalelor;
(d) cerințele tehnice și modalitățile practice în ceea ce privește marca de sănătate prevăzută la articolul 5 din
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(e) cerințele specifice și frecvența minimă uniformă a controalelor oficiale asupra laptelui, colostrului, produselor lactate
și produselor pe bază de colostru;
(f) condițiile de clasificare și de monitorizare a zonelor clasificate de producție și de relocare pentru moluștele bivalve
vii, inclusiv deciziile care trebuie luate după monitorizarea zonelor clasificate de producție și de relocare;
(g) cerințele specifice și frecvența minimă uniformă a controalelor oficiale asupra produselor pescărești.

Articolul 2

Definiții

În scopul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1) „carne proaspătă” înseamnă carne proaspătă astfel cum este definită la punctul 1.10 din anexa I la Regulamentul
(CE) nr. 853/2004;
(2) „colostru” înseamnă colostru astfel cum este definit în anexa III secțiunea IX punctul 1 din Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
(3) „produse lactate” înseamnă produse lactate astfel cum sunt definite la punctul 7.2 din anexa I la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
(4) „produse pe bază de colostru” înseamnă produse pe bază de colostru astfel cum sunt definite la punctul 2 al
secțiunii IX din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(5) „zonă de producție” înseamnă o zonă de producție astfel cum este definită la punctul 2.5 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(6) „zonă de relocare” înseamnă zonă de relocare astfel cum este definită la punctul 2.6 din anexa I la Regulamentul
(CE) nr. 853/2004;
(7) „moluște bivalve” înseamnă moluște bivalve astfel cum sunt definite la punctul 2.1 din anexa I la Regulamentul
(CE) nr. 853/2004;
(8) „produse pescărești” înseamnă produse pescărești astfel cum sunt definite la punctul 3.1 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(9) „unitate” înseamnă o unitate astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE)
nr. 852/2004;
(10) „operator în sectorul alimentar” înseamnă un operator în sectorul alimentar astfel cum este definit la articolul 3
alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (30);
(11) „criteriu microbiologic” înseamnă criteriu microbiologic astfel cum este definit la articolul 2 litera (b) din
Regulamentul (CE) nr. 2073/2005;
(12) „abator” înseamnă abator astfel cum este definit la punctul 1.16 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(13) „trasabilitate” înseamnă trasabilitate astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (15) din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002;
(14) „materiale cu riscuri specificate” înseamnă materiale cu riscuri specificate astfel cum sunt definite la articolul 3
alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;
(15) „contaminare” înseamnă contaminare astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul
(CE) nr. 852/2004;
(16) „exploatație de origine” înseamnă o exploatație de origine astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din
Regulamentul delegat (UE) 2019/624;
(17) „producție primară” înseamnă producție primară astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (17) din
Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(30) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și
a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire
a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/57

(18) „ungulate domestice” înseamnă ungulate domestice astfel cum sunt definite la punctul 1.2 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(19) „unitate de manipulare a vânatului” înseamnă o unitate de manipulare a vânatului astfel cum este definită la
punctul 1.18 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(20) „vânat mare sălbatic” înseamnă vânat mare sălbatic astfel cum este definit la punctul 1.8 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(21) „șeptel” înseamnă un șeptel, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE)
nr. 2160/2003;
(22) „lagomorfe” înseamnă lagomorfe astfel cum sunt definite la punctul 1.4 din anexa I la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
(23) „carcasă” înseamnă carcasă astfel cum este definită la punctul 1.9 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(24) „organe comestibile” înseamnă organe comestibile astfel cum sunt definite la punctul 1.11 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(25) „abator de capacitate redusă” înseamnă un abator de capacitate redusă astfel cum este definit la articolul 2 alineatul
(17) din Regulamentul delegat (UE) 2019/624;
(26) „unitate de manipulare a vânatului de capacitate redusă” înseamnă o unitate de manipulare a vânatului astfel cum
este definită la articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul delegat (UE) 2019/624;
(27) „unitate animal viu” înseamnă o unitate animal viu astfel cum este definită la articolul 17 alineatul (6) din
Regulamentul (CE) nr. 1099/2009;
(28) „vânat mic sălbatic” înseamnă vânat mic sălbatic astfel cum este definit la punctul 1.7 din anexa I la Regulamentul
(CE) nr. 853/2004;
(29) „păsări de curte” înseamnă păsări de curte astfel cum sunt definite la punctul 1.3 din anexa I la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
(30) „secție de tranșare” înseamnă o secție de tranșare astfel cum este definită la punctul 1.17 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(31) „viscere” înseamnă viscere astfel cum sunt definite la punctul 1.12 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(32) „carne” înseamnă carne astfel cum este definită la punctul 1.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(33) „vânat de crescătorie” înseamnă vânat de crescătorie astfel cum este definit la punctul 1.6 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(34) „vânat sălbatic” înseamnă vânat sălbatic astfel cum este definit la punctul 1.5 din anexa I la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
(35) „exploatație de producție a laptelui” înseamnă o exploatație de producție a laptelui astfel cum este definită la
punctul 4.2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(36) „lapte crud” înseamnă lapte crud astfel cum este definit la punctul 4.1 din anexa I la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
(37) „centru de purificare” înseamnă un centru de purificare astfel cum este definit la punctul 2.8 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(38) „biotoxine marine” înseamnă biotoxine marine astfel cum sunt definite la punctul 2.2 din anexa I la Regulamentul
(CE) nr. 853/2004;
(39) „etape de producție, prelucrare și distribuție” înseamnă etape de producție, prelucrare și distribuție astfel cum sunt
definite la articolul 3 alineatul (16) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
(40) „centru de expediere” înseamnă un centru de expediere astfel cum este definit la punctul 2.7 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(41) „introducere pe piață” înseamnă introducerea pe piață, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (8) din
Regulamentul (CE) nr. 178/2002;
(42) „vas fabrică” înseamnă vas fabrică astfel cum este definit la punctul 3.2 din anexa I la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
(43) „navă frigorifică” înseamnă navă frigorifică astfel cum este definită la punctul 3.3 din anexa I la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;
(44) „reptile” înseamnă reptile astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul delegat (UE)
2019/625 al Comisiei (31);

(31) Regulamentul delegat (UE) 2019/625 al Comisiei din 4 martie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului
European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele aplicabile introducerii în Uniune a transporturilor de anumite animale și mărfuri
destinate consumului uman (a se vedea pagina 18 din prezentul Jurnal Oficial).
L 131/58 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

(45) „carne de reptile” înseamnă carne de reptile astfel cum este definită la articolul 2 punctul 16 din Regulamentul
delegat (UE) 2019/625;
(46) „produs pescăresc proaspăt” înseamnă produs pescăresc proaspăt astfel cum este definit la punctul 3.5 din anexa
I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(47) „produs pescăresc preparat” înseamnă produs pescăresc preparat astfel cum este definit la punctul 3.6 din anexa
I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
(48) „produs pescăresc prelucrat” înseamnă produs pescăresc prelucrat astfel cum este definit la punctul 7.4 din anexa
I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

TITLUL II

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE ȘI FRECVENȚA MINIMĂ

UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE ASUPRA PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

CAPITOLUL I

Cerințe specifice pentru auditurile efectuate de către autoritățile competente în unitățile care
manipulează produse de origine animală

Articolul 3

Cerințe care fac obiectul auditării

1. La auditarea bunelor practici de igienă în unități, autoritățile competente verifică dacă operatorii din sectorul
alimentar care manipulează produse de origine animală aplică în mod continuu și adecvat procedurile privind cel puțin
următoarele puncte:
(a) proiectarea și întreținerea spațiilor și echipamentelor;
(b) igiena preoperațională, operațională și postoperațională;
(c) igiena personală;
(d) pregătirea în domeniul igienei și al procedurilor de lucru;
(e) combaterea dăunătorilor;
(f) calitatea apei;
(g) controlul temperaturii;
(h) controalele privind animalele sau mărfurile alimentare care intră și ies din unitate, precum și ale documentelor care
le însoțesc.
2. La auditarea procedurilor pe baza analizei riscurilor și a punctelor critice de control (HACCP), astfel cum se
prevede la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, autoritățile competente verifică dacă operatorii din sectorul
alimentar care manipulează produse de origine animală aplică aceste proceduri în mod continuu și adecvat.

3. Acestea stabilesc, în special, dacă procedurile oferă garanții, în măsura posibilului, că produsele de origine animală:
(a) sunt conforme cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 cu privire la criteriile microbiologice;
(b) sunt conforme cu legislația Uniunii în ceea ce privește:
— monitorizarea reziduurilor chimice, în conformitate cu Directiva 96/23/CE a Consiliului și cu Decizia 97/747/CE
a Comisiei (32);
— limitele maxime de reziduuri pentru substanțele active din punct de vedere farmacologic, în conformitate cu
Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (33) și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/470 al
Comisiei (34);

(32) Decizia 97/747/CE a Comisiei din 27 octombrie 1997 de stabilire a nivelurilor și frecvențelor prelevării de probe prevăzute de Directiva
96/23/CE a Consiliului pentru monitorizarea anumitor substanțe și a reziduurilor acestora existente în anumite produse de origine
animală (JO L 303, 6.11.1997, p. 12).
(33) Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei din 22 decembrie 2009 privind substanțele active din punct de vedere farmacologic și
clasificarea lor în funcție de limitele maxime de reziduuri din produsele alimentare de origine animală (JO L 15, 20.1.2010, p. 1).
(34) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/470 al Comisiei din 21 martie 2018 referitor la normele detaliate privind limita maximă
de reziduuri care trebuie luată în considerare în scopul controlului produselor alimentare derivate din animale care au fost tratate în UE
în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/82/CE (JO L 79, 22.3.2018, p. 16).
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/59

— substanțele interzise și neautorizate, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei, Directiva
96/22/CE a Consiliului (35), Decizia 2005/34/CE a Comisiei (36);
— contaminanții, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 1881/2006 și (CE) nr. 124/2009 de stabilire
a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare;
— reziduurile de pesticide, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al
Consiliului (37);
(c) nu prezintă riscuri fizice cum ar fi corpurile străine.
4. În cazul în care un operator din sectorul alimentar utilizează procedurile prevăzute de ghidurile de aplicare
a principiilor HACCP, în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, auditul trebuie să
verifice dacă aceste ghiduri sunt utilizate corect.

5. La punerea în aplicare a sarcinilor de audit, autoritățile competente urmăresc, în mod special:

(a) să se asigure că, în toate etapele procesului de producție, personalul și activitățile acestuia în unitate respectă
cerințele în materie de practici de igienă și HACCP prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005,
articolele 4 și 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
Pentru a-și completa auditul, autoritățile competente pot efectua controale de aptitudine pentru a se asigura că
personalul deține un nivel suficient de competențe;
(b) să verifice toate înregistrările relevante ale operatorilor din sectorul alimentar;
(c) să preleve eșantioane pentru analizele de laborator, în cazul în care este necesar;
(d) să documenteze elementele luate în considerare și rezultatele auditului.

Articolul 4

Natura și frecvența auditării

1. Natura și frecvența sarcinilor de audit privind fiecare unitate depind de riscul estimat. În acest sens, autoritățile
competente evaluează periodic:
(a) riscurile pentru sănătatea umană și, după caz, pentru sănătatea animală;
(b) în cazul abatoarelor, aspectele legate de bunăstarea animalelor;
(c) tipul de prelucrare efectuat și rezultatele acesteia;
(d) înregistrările anterioare ale operatorului din sectorul alimentar în ceea ce privește respectarea legislației privind
alimentele.
2. În cazul în care operatorii din sectorul alimentar care intervin în lanțul alimentar iau măsuri suplimentare pentru
a oferi garanții privind siguranța alimentelor, prin punerea în aplicare a sistemelor integrate, a sistemelor particulare de
control sau a unei proceduri de certificare de către terți independenți sau prin alte mijloace și, în cazul în care aceste
măsuri sunt documentate iar animalele cuprinse în aceste sisteme pot fi identificate cu certitudine, autoritățile
competente pot lua în considerare aceste măsuri la efectuarea auditurilor pentru verificarea bunelor practici de igienă și
a procedurilor bazate pe sistemul HACCP.

CAPITOLUL II

Cerințe specifice pentru marca de identificare

Articolul 5

Respectarea cerințelor Regulamentului (CE) nr. 853/2004 privind aplicarea mărcilor de identificare se verifică în toate
unitățile desemnate în conformitate cu regulamentul menționat, pe lângă controlul respectării altor cerințe din domeniul
trasabilității în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(35) Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic
și a substanțelor β-agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125,
23.5.1996, p. 3).
(36) Decizia 2005/34/CE a Comisiei din 11 ianuarie 2005 de stabilire a standardelor armonizate privind testele pentru detectarea anumitor
reziduuri în produsele de origine animală importate din țări terțe (JO L 16, 20.1.2005, p. 61).
(37) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime
aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de
modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).
L 131/60 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

CAPITOLUL III
Evoluții științifice și tehnologice

Articolul 6

Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la evoluțiile științifice și tehnologice, astfel cum
sunt menționate la articolul 16 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/625, pentru examinare și acțiuni
suplimentare, după caz.

TITLUL III
CERINȚE SPECIFICE PRIVIND EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE ȘI FRECVENȚA MINIMĂ
UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE ASUPRA CĂRNII PROASPETE

CAPITOLUL I
Audituri

Articolul 7

Cerințe suplimentare pentru auditurile desfășurate în unitățile care manipulează carne proaspătă

1. Pe lângă cerințele pentru audituri prevăzute la articolele 3 și 4, atunci când efectuează un audit în unitățile care
manipulează carne proaspătă, autoritățile competente verifică conformitatea continuă cu propriile proceduri ale
operatorilor din sectorul alimentar cu privire la colectarea, transportul, depozitarea și manipularea cărnii proaspete,
precum și utilizarea sau eliminarea subproduselor de origine animală, inclusiv a materialelor cu riscuri specificate,
pentru care sunt responsabile.

2. În cadrul auditurilor efectuate în abatoare, autoritățile competente verifică evaluarea informațiilor privind lanțul
alimentar, astfel cum se prevede în secțiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

3. Atunci când efectuează audituri ale procedurilor bazate pe sistemul HACCP, autoritățile competente verifică dacă se
acordă atenția cuvenită procedurilor prevăzute în secțiunea II din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și dacă
procedurile operatorilor din sectorul alimentar garantează, în măsura în care este posibil, că respectiva carne proaspătă:
(a) nu prezintă anomalii sau alterări patologice;
(b) nu prezintă
(i) contaminare cu materii fecale; sau
(ii) orice alt tip de contaminare considerată a reprezenta un risc inacceptabil pentru sănătatea umană;
(c) respectă criteriile microbiologice prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005;
(d) nu conține materiale cu riscuri specificate, în conformitate cu cerințele prevăzute în Regulamentul (CE)
nr. 999/2001.

CAPITOLUL II
Controale oficiale asupra cărnii proaspete

Articolul 8

Relevanța rezultatelor auditurilor

La efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezentul capitol, medicul veterinar oficial trebuie să ia în
considerare rezultatele auditurilor efectuate în conformitate cu capitolul I. Dacă este cazul, medicul veterinar oficial
vizează controalele oficiale în ceea ce privește deficiențele constatate în cadrul auditurilor anterioare.

Se cț iu n ea 1
C on tr oa l e al e d o cum e nte lo r

Articolul 9

Obligațiile autorităților competente în ceea ce privește controalele documentelor

1. Autoritățile competente informează operatorul din sectorul alimentar al exploatației de origine cu privire la
elementele minime ale informațiilor privind lanțul alimentar care trebuie să fie furnizate operatorului abatorului, în
conformitate cu secțiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/61

2. Autoritățile competente efectuează controalele necesare ale documentelor pentru a verifica dacă:

(a) informațiile privind lanțul alimentar sunt comunicate în mod sistematic și eficient operatorului abatorului de către
operatorul responsabil cu creșterea animalelor sau păstrarea lor înaintea expediției;

(b) informațiile privind lanțul alimentar sunt valabile și fiabile;

(c) exploatației de origine îi sunt comunicate, după caz, informațiile pertinente în conformitate cu articolul 39 alineatul
(5).

3. Atunci când animalele sunt trimise la un abator într-un alt stat membru, autoritățile competente de la exploatația
de origine și de la locul de sacrificare cooperează pentru a se asigura că informațiile privind lanțul alimentar furnizate de
către operatorul din sectorul alimentar al exploatației de origine sunt accesibile operatorului abatorului care le primește.

Articolul 10

Obligațiile medicului veterinar oficial în ceea ce privește controalele documentelor

1. Medicul veterinar oficial verifică rezultatele controalelor și ale evaluărilor informațiilor privind lanțul alimentar
furnizate de operatorul abatorului în conformitate cu secțiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
Medicul veterinar oficial ia în considerare aceste controale și evaluări la efectuarea inspecțiilor ante-mortem și post-
mortem, alături de orice alte informații relevante din evidențele exploatației de proveniență a animalelor.

2. Atunci când efectuează inspecții ante-mortem și post-mortem, medicul veterinar oficial ia în considerare certifi­
catele oficiale prevăzute în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/628 al
Comisiei (38), precum și orice declarații ale medicilor veterinari care efectuează controale oficiale sau alte controale la
nivelul producției primare.

3. În cazul sacrificării de urgență a ungulatelor domestice în exteriorul abatorului, medicul veterinar oficial al
abatorului examinează certificarea prevăzută în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul de punere în aplicare
(UE) 2019/628 și emisă de medicul veterinar oficial care a efectuat inspecția ante-mortem în conformitate cu secțiunea
I capitolul VI punctul 6 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și cu orice alte informații relevante furnizate de
operatorul din sectorul alimentar.

4. În cazul vânatului mare sălbatic, medicul veterinar oficial al unității de manipulare a vânatului examinează și ia în
considerare declarația care însoțește corpul animalului, eliberată de o persoană formată, în conformitate cu secțiunea IV
capitolul II punctul 4 litera (a) din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

S ec ți un ea 2

In sp ec ți a a nt e-m o r te m

Articolul 11

Cerințe privind inspecția ante-mortem la abator

1. Toate animalele sunt supuse inspecției ante-mortem înainte de sacrificare. Cu toate acestea, inspecția poate fi
limitată la un eșantion reprezentativ de păsări din fiecare șeptel și un eșantion reprezentativ de lagomorfe din fiecare
exploatație de origine de lagomorfe.

2. Inspecția ante-mortem are loc în termen de 24 de ore după sosirea animalelor la abator și la mai puțin de 24 de
ore înainte de sacrificare. Medicul veterinar oficial poate solicita o inspecție ante-mortem suplimentară în orice alt
moment.

3. Inspecțiile ante-mortem trebuie să determine, în ceea ce privește animalul inspectat în cauză, dacă există vreun
semn:

(a) că sănătatea și bunăstarea animalului au fost compromise;

(38) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/628 din 8 aprilie 2019 al Comisiei privind modelele de certificate oficiale pentru
anumite animale și mărfuri și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 și a Regulamentului de punere în aplicare (UE)
2016/759 în ceea ce privește aceste modele de certificate (a se vedea pagina 101 din prezentul Jurnal Oficial).
L 131/62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

(b) al oricărei stări, anomalii sau boli care transformă carnea proaspătă în carne improprie consumului uman sau care
ar putea afecta sănătatea animalelor, acordând o atenție specială depistării zoonozelor și bolilor animalelor pentru
care sunt prevăzute norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429;
(c) al utilizării substanțelor interzise sau neautorizate, al utilizării abuzive a medicamentelor de uz veterinar sau al
prezenței reziduurilor chimice sau a contaminanților.
4. Inspecția ante-mortem include verificarea respectării de către operatorii din sectorul alimentar a obligației de a se
asigura că animalele au pielea sau părul curate, astfel încât să se evite orice risc inacceptabil de contaminare a cărnii
proaspete în timpul sacrificării.

5. Medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție clinică a tuturor animalelor pe care operatorul din sectorul
alimentar sau un membru al personalului auxiliar oficial este posibil să le fi separat de restul animalelor pentru
o inspecție ante-mortem amănunțită.

6. În cazul în care inspecția ante-mortem se efectuează la exploatația de origine în conformitate cu articolul 5 din
Regulamentul delegat (UE) 2019/624, medicul veterinar oficial al abatorului efectuează o inspecție ante-mortem numai
în cazurile și în măsura specificate.

S ec țiu n ea 3
In sp e cț ia p o st - m or te m

Articolul 12

Cerințe pentru inspecția post-mortem

1. Sub rezerva derogării prevăzute la secțiunea IV capitolul II punctul 4 din anexa III la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004, carcasele și organele comestibile care însoțesc animalul sunt supuse inspecției post-mortem:
(a) fără întârziere după sacrificare, sau
(b) cât mai curând posibil după sosirea la unitatea de manipulare a vânatului.
2. Autoritățile competente pot solicita operatorului din sectorul alimentar să pună la dispoziție instalații tehnice
speciale și spațiu suficient pentru verificarea organelor comestibile.

3. Autoritățile competente:
(a) verifică toate suprafețele externe, inclusiv pe cele ale cavităților corporale ale carcaselor, precum și organele
comestibile;
(b) acordă o atenție deosebită depistării zoonozelor și a bolilor animalelor pentru care sunt prevăzute norme de sănătate
animală în Regulamentul (UE) 2016/429.
4. Este necesar ca viteza liniei de sacrificare și efectivele de personal de inspecție prezente să fie adaptate pentru a se
putea efectua o inspecție corespunzătoare.

Articolul 13

Derogare privind calendarul inspecției post-mortem

1. Prin derogare de la articolul 12 alineatul (1), autoritățile competente pot permite ca, atunci când nici medicul
veterinar oficial, nici membrul personalului auxiliar oficial nu sunt prezenți în unitatea de manipulare a vânatului sau în
abator în timpul sacrificării și al eviscerării, inspecția post-mortem să fie întârziată cu o perioadă maximă de 24 de ore
de la sacrificare sau de la intrarea în unitatea de manipulare a vânatului, cu condiția ca:
(a) animalele în cauză să fie sacrificate într-un abator de capacitate redusă sau manipulate într-o unitate de manipulare
a vânatului de capacitate redusă care sacrifică sau prelucrează:
(i) mai puțin de 1 000 de unități animal viu; sau
(ii) mai puțin de 150 000 de păsări de curte, lagomorfe și vânat mic sălbatic pe an;
(b) în cadrul unei unități de depozitare a cărnii și a organelor comestibile proaspete să existe instalații suficiente care să
permită examinarea acestora;
(c) inspecția post-mortem să fie efectuată de medicul veterinar oficial.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/63

(2) autoritățile competente să poată crește pragurile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii), asigurând
aplicarea derogării în cele mai mici abatoare și unități de manipulare a vânatului care corespund definiției de abator de
capacitate redusă sau de unitate de manipulare a vânatului de capacitate redusă și cu condiția ca producția anuală
combinată a acestor unități să nu depășească 5 % din cantitatea totală de carne proaspătă produsă într-un stat membru:

(a) pentru speciile vizate;

(b) sau pentru toate ungulatele împreună;

(c) pentru toate păsările de curte împreună; sau

(d) pentru toate păsările și lagomorfele împreună.

În acest caz, autoritățile competente notifică această derogare și probele în sprijinul acesteia în conformitate cu
procedura prevăzută în Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului (39);

3. În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i), se utilizează ratele de conversie prevăzute la articolul 17 alineatul (6)
din Regulamentul (CE) nr. 1099/2009. Cu toate acestea, în cazul ovinelor și al caprinelor, precum și al cervidelor mici
(cu o greutate în viu < 100 kg), se utilizează o rată de conversie de 0,05 unități animal viu, iar în cazul altor specii de
vânat mare se utilizează o rată de conversie de 0,2 unități animal viu.

Articolul 14

Cerințe suplimentare de examinare pentru inspecția post-mortem

1. Dacă este necesar, se efectuează examinări suplimentare, cum sunt palpările și incizarea anumitor părți ale carcasei
și ale organelor comestibile, precum și testări în laborator pentru:

(a) a pune un diagnostic definitiv cu privire la o suspiciune de pericol; sau

(b) a depista:

(i) prezența unei boli animale pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală în Regulamentul (UE)
2016/429;

(ii) prezența unor reziduuri sau contaminanți chimici astfel cum se prevede în Directiva 96/23/CE și în Decizia
97/747/CE, în special:

— reziduuri chimice în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite în Regulamentele (UE) nr. 37/2010 și (CE)
nr. 396/2005;

— contaminanți în cantitate mai mare decât nivelurile maxime stabilite în Regulamentele (CE) nr. 1881/2006 și
(CE) nr. 124/2009; sau

— reziduuri de substanțe care sunt interzise sau neautorizate în conformitate cu Regulamentul (UE)
nr. 37/2010 sau cu Directiva 96/22/CE;

(iii) nerespectarea criteriilor microbiologice menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE)
nr. 2073/2005 sau posibila prezență a altor pericole microbiologice care pot transforma carnea proaspătă în
carne improprie pentru consumul uman;

(iv) prezența altor factori care pot duce la situația în care carnea proaspătă să fie declarată improprie pentru
consumul uman sau în care să fie impuse restricții privind utilizarea acesteia.

2. În timpul inspecției post-mortem, trebuie luate precauții pentru a se asigura reducerea la minimum a riscului de
contaminare a cărnii proaspete prin operațiuni cum sunt palparea, tranșarea sau incizarea.

Articolul 15

Cerințe pentru inspecția post-mortem a solipedelor domestice, a bovinelor în vârstă de peste opt
luni și a porcilor domestici în vârstă de peste cinci săptămâni, precum și a vânatului mare sălbatic

1. Cerințele prevăzute în prezentul articol se aplică în mod suplimentar față de cerințele de la articolele 12 și 14.

(39) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de
informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
L 131/64 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

2. Este necesar ca medicul veterinar oficial să ceară despicarea longitudinală în două semicarcase, urmând coloana
vertebrală, a carcaselor de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste opt luni și de porci domestici în vârstă de
peste cinci săptămâni, în vederea inspecției post-mortem.

3. În cazul în care este necesar pentru inspecția post-mortem, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, cere ca
orice cap sau carcasă să fie despicate în lungime. Cu toate acestea, pentru a se ține seama de obiceiurile alimentare
specifice, de dezvoltarea tehnologică sau de situații specifice privind sănătatea animală, medicul veterinar oficial poate
autoriza să nu fie despicate în două carcasele de solipede domestice, de bovine în vârstă de peste opt luni și de porci
domestici în vârstă de peste cinci săptămâni destinate inspecției post-mortem.

4. În cazul abatoarelor de capacitate redusă sau al unităților de manipulare a vânatului de capacitate redusă care
manipulează mai puțin de 1 000 de unități animal viu pe an, medicul veterinar oficial poate autoriza, din motive
sanitare, tranșarea în sferturi de carcase a solipedelor domestice adulte, a bovinelor adulte și a vânatului mare sălbatic
adult înainte de inspecția post-mortem.

Articolul 16

Cerințe suplimentare pentru inspecția post-mortem în caz de sacrificare de urgență

În cazul sacrificării de urgență, carcasa face obiectul, cât mai rapid posibil, al unei inspecții post-mortem în conformitate
cu articolele 12, 13, 14 și 15 înainte de a fi declarată corespunzătoare pentru consumul uman.

Articolul 17

Modalități practice pentru inspecția post-mortem a bovinelor domestice, a ovinelor și caprinelor

domestice, a solipedelor domestice și a porcinelor domestice

În cazul în care inspecția post-mortem este efectuată de un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului
veterinar oficial sau, atunci când se oferă la fața locului suficiente garanții, sub responsabilitatea medicului veterinar
oficial în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 și cu articolul 7 din
Regulamentul delegat (UE) 2019/624, autoritățile competente se asigură că modalitățile practice prevăzute în
următoarele articole 18-24 sunt respectate în cazul bovinelor domestice, al ovinelor și caprinelor domestice, al
solipedelor domestice și al porcinelor domestice, pe lângă cerințele prevăzute la articolele 12, 14 și 15.

Articolul 18

Animale tinere din specia bovină

1. Carcasele și organele comestibile ale următoarelor animale din specia bovină sunt supuse procedurilor de inspecție
post-mortem prevăzute la alineatul (2):

(a) animale în vârstă de sub opt luni; și

(b) animale în vârstă de sub 20 de luni dacă sunt crescute fără acces la pășuni pe parcursul întregii lor vieți într-un stat
membru sau într-o regiune a unui stat membru declarate oficial indemne de tuberculoză, în conformitate cu
articolul 1 din Decizia 2003/467/CE.

2. Procedurile de inspecție post-mortem includ cel puțin o examinare vizuală:

(a) a capului și a gâtului; împreună cu palparea și examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales),
cu toate acestea, pentru a asigura supravegherea statutului oficial de indemne de tuberculoză, statele membre pot
decide să efectueze investigații suplimentare; inspectarea cavității bucale și a orofaringelui;

(b) a plămânilor, a traheii și a esofagului; palparea plămânilor; palparea și examinarea ganglionilor limfatici bronhici și
mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);

(c) a pericardului și a inimii;

(d) a diafragmei;

(e) a ficatului și a nodulilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);

17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/65

(f) a tractului gastrointestinal, a mezenterului și a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici,
craniales și caudales);

(g) a splinei;

(h) a rinichilor;

(i) a pleurei și a peritoneului;

(j) a regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere.

3. Medicul veterinar oficial efectuează următoarele proceduri de inspecție post-mortem, prin incizia și palparea
carcasei și a organelor comestibile, în cazul în care există indicii ale unui risc potențial pentru sănătatea umană,
sănătatea sau bunăstarea animalelor indicate în conformitate cu articolul 24:

(a) incizia ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales); palparea limbii;

(b) incizia ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales); deschiderea
longitudinală a traheii și a principalelor ramificații bronhice; plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară,
perpendicular pe axa principală; aceste incizii nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluși de la consumul uman;

(c) incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;

(d) incizia nodulilor limfatici stomacali și mezenterici;

(e) palparea splinei;

(f) incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);

(g) palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor. Regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie
deschise; este necesar să fie examinat lichidul sinovial.

Articolul 19

Alte animale din specia bovină

1. Carcasele și organele comestibile ale bovinelor, altele decât cele menționate la articolul 18 alineatul (1), sunt supuse
următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

(a) examinarea vizuală a capului și a gâtului; incizia și examinarea ganglionilor limfatici retrofaringieni (Lnn. retropharyn­
giales); inspectarea maseterilor externi, unde este necesar să fie practicate două incizii paralele cu mandibula, precum
și a maseterilor interni (mușchii interni pterigoizi), care sunt incizați într-un singur plan. Limba este detașată în
prealabil pentru a permite o examinare detaliată a cavității bucale și a orofaringelui;

(b) inspecția traheii și a esofagului; inspecția vizuală și palparea plămânilor; incizia și examinarea ganglionilor limfatici
bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);

(c) examinarea vizuală a pericardului și a inimii, aceasta din urmă făcând obiectul unei incizii longitudinale, astfel încât
să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;

(d) examinarea vizuală a diafragmei;

(e) examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);

(f) examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn.
gastrici, mesenterici, craniales și caudales); palparea ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici;

(g) examinarea vizuală a splinei;

(h) examinarea vizuală a rinichilor;

(i) examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

(j) examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);

(k) examinarea vizuală a ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii).

L 131/66 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

2. Medicul veterinar oficial efectuează următoarele proceduri de inspecție post-mortem, prin incizia și palparea
carcasei și a organelor comestibile, în cazul în care există indicii ale unui risc potențial pentru sănătatea umană,
sănătatea sau bunăstarea animalelor indicate în conformitate cu articolul 24:

(a) incizia și examinarea ganglionilor limfatici submaxilari și parotidieni (Lnn. mandibulares și parotidei); palparea limbii și
a orofaringelui;

(b) incizia ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales); deschiderea
longitudinală a traheii și a principalelor ramificații bronhice; plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară,
perpendicular pe axa principală; aceste incizii nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluși de la consumul uman;

(c) palparea ficatului și a nodulilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); incizia suprafeței gastrice a ficatului și
a bazei lobului caudat pentru a examina canalele biliare;

(d) incizia nodulilor limfatici stomacali și mezenterici;

(e) palparea splinei;

(f) incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);

(g) palparea și incizia ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii) la vaci. Este deschisă fiecare
jumătate a ugerului printr-o incizie longitudinală și profundă până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar
ganglionii limfatici ai ugerului sunt incizați, cu excepția cazului în care ugerul este exclus de la consumul uman.

Articolul 20

Animale domestice tinere din specia ovină și caprină și animale din specia ovină fără incisivi
permanenți

1. Carcasele și organele comestibile de ovine fără incisivi permanenți sau în vârstă de până la 12 luni și de caprine în
vârstă de până la șase luni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

(a) examinarea vizuală a capului, inclusiv a gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici parotidieni și retrofa­
ringieni. Aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autoritățile competente sunt în măsură să ofere garanții
că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba și creierul;

(b) examinarea vizuală a plămânilor, a traheii și a esofagului, precum și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali
(Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);

(c) examinarea vizuală a pericardului și a inimii;

(d) examinarea vizuală a diafragmei;

(e) examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);

(f) examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn.
gastrici, mesenterici, craniales și caudales);

(g) examinarea vizuală a splinei;

(h) examinarea vizuală a rinichilor;

(i) examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;

(j) examinarea vizuală a regiunii ombilicale și a articulațiilor.

2. Medicul veterinar oficial efectuează următoarele proceduri de inspecție post-mortem, prin incizia și palparea
carcasei și a organelor comestibile, în cazul în care există indicii ale unui risc potențial pentru sănătatea umană,
sănătatea sau bunăstarea animalelor indicate în conformitate cu articolul 24:

(a) palparea gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici parotidieni. Cu excepția cazului în care normele de
sănătate animală prevăd altfel, aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autoritățile competente sunt în
măsură să ofere garanții că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba și creierul;

(b) palparea plămânilor; incizia plămânilor, a traheii, a esofagului și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali;
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/67

(c) incizia inimii;

(d) palparea ficatului și a nodulilor săi limfatici; incizia suprafeței gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare;
(e) palparea splinei;
(f) incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
(g) palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor; regiunea ombilicală trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie
deschise; este necesar să fie examinat lichidul sinovial.

Articolul 21

Alte animale domestice din speciile ovină și caprină

1. Carcasele și organele comestibile de ovine cărora le-a ieșit un incisiv permanent sau în vârstă de 12 luni sau mai
mult și de caprine în vârstă de șase luni sau mai mult trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-
mortem:
(a) examinarea vizuală a capului, inclusiv a gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici parotidieni, și palparea
ganglionilor limfatici retrofaringieni. Aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autoritățile competente sunt
în măsură să ofere garanții că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba și creierul;
(b) inspecția vizuală a plămânilor, a traheii și a esofagului; palparea plămânilor și a ganglionilor limfatici bronhici și
mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);
(c) examinarea vizuală a pericardului și a inimii;
(d) examinarea vizuală a diafragmei;
(e) examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); palparea ficatului și
a nodulilor săi limfatici; incizia suprafeței gastrice a ficatului pentru examinarea canalelor biliare;
(f) examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn.
gastrici, mesenterici, craniales și caudales);
(g) examinarea vizuală a splinei;
(h) examinarea vizuală a rinichilor;
(i) examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;
(j) examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);
(k) examinarea vizuală a ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia.
2. Medicul veterinar oficial efectuează următoarele proceduri de inspecție post-mortem, prin incizia și palparea
carcasei și a organelor comestibile în cazul în care există indicii ale unui risc potențial pentru sănătatea umană, sănătatea
sau bunăstarea animalelor indicate în conformitate cu articolul 24:
(a) palparea gâtului, a gurii, a limbii și a ganglionilor limfatici parotidieni. Cu excepția cazului în care normele de
sănătate animală prevăd altfel, aceste examinări nu sunt necesare în cazul în care autoritățile competente sunt în
măsură să ofere garanții că este exclus de la consumul uman capul, inclusiv limba și creierul;
(b) incizia plămânilor, a traheii, a esofagului și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali;
(c) incizia inimii;
(d) palparea splinei;
(e) incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales).

Articolul 22

Solipede domestice

1. Carcasele și organele comestibile ale solipedelor domestice trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de
inspecție post-mortem:
(a) examinarea vizuală a capului și, după detașarea limbii, examinarea gâtului; limba, detașată în prealabil pentru
a permite o examinare vizuală detaliată a cavității bucale și a orofaringelui, trebuie să facă obiectul unei examinări
vizuale;
L 131/68 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

(b) examinarea vizuală a plămânilor, a traheii, a esofagului, precum și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali
(Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales);
(c) inspecția vizuală a pericardului și a inimii;
(d) examinarea vizuală a diafragmei;
(e) examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);
(f) examinarea vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a nodulilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn.
gastrici, mesenterici, craniales și caudales);
(g) examinarea vizuală a splinei;
(h) examinarea vizuală a rinichilor;
(i) examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;
(j) examinarea vizuală a organelor genitale ale armăsarilor (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat)
și ale iepelor;
(k) examinarea vizuală a ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii);
(l) examinarea vizuală a regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere;
(m) examinarea mușchilor și a ganglionilor limfatici subromboidali (Lnn. subrhomboidei), de sub cartilajul scapular, prin
secționarea inserției unui umăr, în cazul cailor suri, pentru a depista prezența melanozei și a melanomatozei.
Rinichii trebuie să fie scoși.
2. Medicul veterinar oficial efectuează următoarele proceduri de inspecție post-mortem, prin incizia și palparea
carcasei și a organelor comestibile, în cazul în care există indicii ale unui risc potențial pentru sănătatea umană,
sănătatea sau bunăstarea animalelor indicate în conformitate cu articolul 24:
(a) palparea și incizia ganglionilor limfatici submaxilari, retrofaringieni și parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares
și parotidei); palparea limbii;
(b) palparea plămânilor; palparea și incizia ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali. Traheea și principalele
ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în treimea posterioară,
perpendicular pe axa principală; cu toate acestea, inciziile respective nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluși de
la consumul uman;
(c) incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;
(d) palparea și incizia ficatului și a nodulilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales);
(e) incizia nodulilor limfatici stomacali și mezenterici;
(f) palparea splinei;
(g) palparea rinichilor și incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
(h) incizia nodulilor limfatici supramamari;
(i) palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere. În cazul unor suspiciuni, regiunea ombilicală
trebuie să fie incizată și articulațiile trebuie să fie deschise; este necesar să fie examinat lichidul sinovial;
(j) la caii suri, incizia rinichilor pe toată lungimea lor.

Articolul 23

Animale domestice din specia porcină

1. Carcasele și organele comestibile ale porcinelor domestice trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție
post-mortem:
(a) examinarea vizuală a capului și a gâtului;
(b) examinarea vizuală a cavității bucale, a orofaringelui și a limbii;
(c) inspecția vizuală a plămânilor, a traheii și a esofagului;
(d) examinarea vizuală a pericardului și a inimii;
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/69

(e) examinarea vizuală a diafragmei;

(f) examinarea vizuală a ficatului și a ganglionilor limfatici hepatici și pancreatici (Lnn. portales); examinarea vizuală
a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici,
craniales și caudales);
(g) examinarea vizuală a splinei; examinarea vizuală a rinichilor; examinarea vizuală a pleurei și a peritoneului;
(h) examinarea vizuală a organelor genitale (cu excepția penisului, în cazul în care a fost deja îndepărtat);
(i) examinarea vizuală a ugerului și a ganglionilor limfatici ai acestuia (Lnn. supramammarii);
(j) examinarea vizuală a regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere.
2. Medicul veterinar oficial efectuează următoarele proceduri de inspecție post-mortem, prin incizia și palparea
carcasei și a organelor comestibile, în cazul în care există indicii ale unui risc potențial pentru sănătatea umană,
sănătatea sau bunăstarea animalelor indicate în conformitate cu articolul 24:
(a) incizia și examinarea ganglionilor limfatici submaxilari (Lnn. mandibulares);
(b) palparea plămânilor și a ganglionilor limfatici bronhici și mediastinali (Lnn. bifurcationes, eparteriales și mediastinales).
Traheea și principalele ramificații bronhice trebuie să fie deschise longitudinal, iar plămânii trebuie să fie incizați în
treimea posterioară, perpendicular pe axa principală; inciziile respective nu sunt necesare dacă plămânii sunt excluși
de la consumul uman;
(c) incizia longitudinală a inimii, astfel încât să fie deschise ventriculele și să fie secționat septul interventricular;
(d) palparea ficatului și a nodulilor săi limfatici;
(e) palparea și, în cazul în care este necesar, incizia ganglionilor limfatici stomacali și mezenterici;
(f) palparea splinei;
(g) incizia rinichilor și a nodulilor limfatici renali (Lnn. renales);
(h) incizia nodulilor limfatici supramamari;
(i) palparea regiunii ombilicale și a articulațiilor la animalele tinere și, în cazul în care este necesar, incizia regiunii
ombilicale și deschiderea articulațiilor.

Articolul 24

Indicii ale unor riscuri potențiale pentru sănătatea umană, sănătatea sau bunăstarea animalelor la
bovinele domestice, ovinele și caprinele domestice, solipedele domestice și porcinele domestice

Medicul veterinar oficial efectuează procedurile suplimentare de inspecție post-mortem prevăzute la articolul 18
alineatul (3), articolul 19 alineatul (2), articolul 20 alineatul (2), articolul 21 alineatul (2), articolul 22 alineatul (2) și
articolul 23 alineatul (2), prin incizia și palparea carcasei și a organelor, în cazul în care, în opinia sa, unul dintre
următoarele aspecte indică un risc potențial pentru sănătatea umană, sănătatea sau bunăstarea animalelor:
(a) verificările și analiza controalelor documentelor efectuate în conformitate cu articolele 9 și 10;
(b) constatările inspecției ante-mortem efectuate în conformitate cu articolul 11;
(c) rezultatele verificărilor respectării normelor de bunăstare animală efectuate în conformitate cu articolul 38;
(d) constatările inspecției post-mortem efectuate în conformitate cu articolele 12-24;
(e) datele epidemiologice suplimentare sau alte date provenite de la exploatația de origine a animalelor.

Articolul 25

Modalități practice pentru inspecția post-mortem a păsărilor de curte

1. Toate păsările de curte trebuie să fie supuse unei inspecții post-mortem care poate include asistența personalului
abatorului, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625. Medicul veterinar oficial sau
membrul personalului auxiliar oficial, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat,
efectuează în mod personal următoarele controale:
(a) inspecția zilnică a viscerelor și a cavităților corporale ale unui eșantion reprezentativ din fiecare șeptel;
L 131/70 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

(b) inspecția detaliată a unui eșantion aleator a părților de păsări sau a păsărilor întregi declarate improprii pentru
consumul uman în urma inspecției post-mortem din fiecare șeptel;

(c) orice examinare suplimentară necesară în cazul în care există motive pentru a suspecta că păsările de curte în cauză
pot fi improprii pentru consumul uman.

2. Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente pot decide ca numai un eșantion reprezentativ de păsări
de curte din fiecare șeptel să fie supus unei inspecții post-mortem dacă:

(a) operatorii din sectorul alimentar au pus în aplicare un sistem, cu avizul medicului veterinar oficial, care permite
depistarea și separarea păsărilor cu anomalii, contaminări sau defecte;

(b) abatorul are o istorie îndelungată de conformitate cu cerințele referitoare la:

(i) cerințele generale și speciale în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, inclusiv
criteriile microbiologice aplicabile punctelor 1.28 și 2.1.5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005;

(ii) procedurile bazate pe principiile HACCP în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004; și

(iii) normele specifice de igienă în conformitate cu articolul 5 și cu secțiunea II din anexa III la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004;

(c) în cadrul inspecției ante-mortem și al verificării informațiilor privind lanțul alimentar nu s-au constatat anomalii
care să indice o problemă gravă pentru sănătatea umană sau animală, și care ar putea justifica necesitatea adoptării
măsurilor prevăzute la articolele 40-44.

3. În ceea ce privește păsările de curte crescute pentru producția de foie gras și păsările de curte cu eviscerare amânată
obținute în exploatația de origine în conformitate cu secțiunea II capitolul VI punctele 8 și 9 din anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004, inspecția post-mortem are loc la secția de tranșare unde aceste carcase sunt
transportate direct de la exploatația de origine.

Articolul 26

Modalități practice pentru inspecția post-mortem a lagomorfelor de crescătorie

Modalitățile practice pentru inspecția post-mortem a păsărilor de curte în conformitate cu articolul 25 se aplică
lagomorfelor de crescătorie. Dispozițiile aplicabile unui singur șeptel de păsări de curte de la articolul 25 se aplică
lagomorfelor de crescătorie sacrificate în aceeași zi dintr-o singură exploatație de origine.

Articolul 27

Modalități practice pentru inspecția post-mortem a vânatului de crescătorie

1. Următoarele proceduri de inspecție post-mortem se aplică vânatului de crescătorie:

(a) în cazul cervidelor mici (< 100 kg), procedurile post-mortem pentru ovine prevăzute la articolul 21; cu toate
acestea, în cazul renilor, se utilizează procedurile post-mortem pentru ovine prevăzute la articolul 20 iar limba poate
fi utilizată pentru consumul uman fără inspecția capului;

(b) în cazul vânatului din familia Suidae, procedurile post-mortem pentru porcine domestice prevăzute la articolul 23;

(c) în cazul vânatului mare din familia Cervidae și al altui vânat mare care nu intră sub incidența literei (a) și în cazul
vânatului mare din familia Suidae care nu intră sub incidența literei (b), procedurile post-mortem pentru bovine
prevăzute la articolul 19;

(d) în cazul ratitelor, procedurile post-mortem pentru păsări de curte prevăzute la articolul 25 alineatul (1).

2. În cazul în care animalele au fost sacrificate în afara abatorului, medicul veterinar oficial al abatorului trebuie să
verifice certificatul.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/71

Articolul 28

Modalități practice pentru inspecția post-mortem a vânatului sălbatic

1. Medicul veterinar oficial trebuie să verifice dacă vânatul sălbatic mare nejupuit transportat la unitatea de
manipulare a vânatului din alt stat membru este însoțit de un certificat de sănătate în conformitate cu modelul prevăzut
în anexa la Regulamentul (UE) nr. 636/2014 sau de o declarație (declarații) în conformitate cu secțiunea IV capitolul II
punctul 8 litera (b) din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Medicul veterinar oficial trebuie să țină seama de
conținutul certificatului sau al declarației (declarațiilor) respective.

2. La inspecția post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să procedeze la:

(a) o inspecție vizuală a carcasei, a cavităților acesteia și, după caz, a organelor în scopul de a:

(i) detecta eventuale anomalii care nu rezultă din activitatea de vânătoare. În acest scop, diagnosticul se poate baza
pe informațiile furnizate eventual de persoana calificată privind comportamentul animalului înainte de a fi ucis;

(ii) verifica dacă moartea nu a fost cauzată de alte motive decât vânătoarea;

(b) identificarea unor anomalii organoleptice;

(c) o palpare și incizii ale organelor, după caz;

(d) în cazul în care motive serioase duc la suspiciunea privind prezența unor reziduuri sau contaminanți, o analiză prin
sondaj a reziduurilor care nu rezultă din activitatea de vânătoare, inclusiv a contaminanților mediului înconjurător.
În cazul în care este efectuată o inspecție mai amănunțită pe baza acestor suspiciuni, medicul veterinar oficial trebuie
să aștepte concluzia acestei inspecții înainte de a proceda la evaluarea întregului vânat sălbatic ucis la o anumită
vânătoare sau a părților despre care se poate presupune că prezintă aceleași anomalii;

(e) identificarea elementelor caracteristice care indică prezența unui risc pentru sănătate din punctul de vedere al cărnii,
în special:

(i) un comportament anormal sau o perturbare a stării generale a animalului viu semnalate de vânător;

(ii) prezența generalizată a unor tumori sau abcese în diferite organe interne sau mușchi;

(iii) prezența artritei, orhitei, o alterare patologică a ficatului sau a splinei, o inflamare a intestinelor sau a regiunii
ombilicale;

(iv) prezența unor corpuri străine care nu rezultă din activitatea de vânătoare în cavitățile corporale, în interiorul
stomacului, al intestinelor sau în urină, în cazul în care culoarea pleurei sau a peritoneului prezintă o alterare
(în cazul în care viscerele respective sunt prezente);

(v) prezența paraziților;

(vi) formarea unei cantități importante de gaz în tractul gastrointestinal cu alterarea culorii organelor interne (în
cazul în care viscerele respective sunt prezente);

(vii) prezența unor anomalii de culoare, de consistență sau de miros accentuate în musculatură sau în organe;

(viii) prezența unor fracturi mai vechi deschise;

(ix) o stare de emaciere și/sau un edem generalizat sau localizat;

(x) aderențe recente în cazul pleurei sau al peritoneului;

(xi) alte alterări importante evidente, cum este putrefacția.

3. În cazul în care medicul veterinar oficial cere acest lucru, coloana vertebrală și capul trebuie despicate în lungime.

4. În cazul în care este vorba de bucăți întregi de vânat sălbatic mic care nu au făcut obiectul unei eviscerări imediat
după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să supună un eșantion reprezentativ de animale de aceeași proveniență
unei inspecții post-mortem. În cazul în care inspecția dezvăluie o boală transmisibilă oamenilor sau una dintre caracteris­
ticile enumerate la alineatul (2) litera (e), este necesar ca medicul veterinar oficial să supună întregul lot unor verificări
suplimentare pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consumul uman sau dacă este
cazul să fie inspectată fiecare carcasă individual.

5. Medicul veterinar oficial poate practica alte tranșări și inspecții pe părți ale animalelor pe care este necesar să le
examineze pentru a pune un diagnostic definitiv. În cazul în care modalitățile practice prevăzute la alineatul (2) nu
permit să se ajungă la o evaluare, este necesar să se efectueze examinări suplimentare într-un laborator.
L 131/72 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

6. Carnea trebuie declarată improprie pentru consumul uman în cazurile menționate la articolul 45, precum și în
cazul în care prezintă, la inspecția post-mortem, una dintre caracteristicile enumerate la alineatul (2) litera (e).

S ec ți un ea 4
Co n tr oa l e of icia l e re f er ito a r e la r isc ur i s p ec if ice și te s tăr i în l abo rato r

Articolul 29

Modalități practice pentru controalele oficiale efectuate în ceea ce privește encefalopatiile

spongiforme transmisibile (EST)

1. Pe lângă cerințele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 privind controalele oficiale care trebuie efectuate
în legătură cu EST, medicul veterinar oficial verifică eliminarea, separarea și, după caz, marcarea materialelor cu riscuri
specificate și în conformitate cu normele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din regulamentul menționat și la articolul
12 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 privind subprodusele de origine animală.

2. Acesta trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a evita
contaminarea cărnii prin materiale cu riscuri specificate în timpul sacrificării, inclusiv în timpul asomării. Acest lucru
include eliminarea materialelor cu riscuri specificate.

Articolul 30

Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența cisticercozei în cadrul inspecției
post-mortem la bovine domestice și Suidae

1. Procedurile de inspecție post-mortem descrise la articolele 18, 19 și 23 constituie cerințele minimale pentru identi­
ficarea cisticercozei la bovine și Suidae (porci domestici, vânat de crescătorie și vânat sălbatic). În ceea ce privește
bovinele menționate la articolul 19, autoritățile competente pot decide ca incizia maseterilor la inspecția post-mortem să
nu fie obligatorie dacă:
(a) se utilizează un test serologic specific;
(b) animalele au fost crescute într-o exploatație de origine declarată oficial indemnă de cisticercoză; sau
(c) prevalența populației sursă sau, în cadrul unei subpopulații bine definite, este mai mică de unu la un milion, ceea ce
a fost demonstrat cu o certitudine de 95 %, sau nu au fost detectate cazuri la toate animalele sacrificate în ultimii
cinci ani (sau doi ani în cazul în care acest lucru a fost susținut și justificat de analiza de risc a autorităților
competente) pe baza datelor provenite din rapoartele realizate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din
Directiva 2003/99/CE.
2. Carnea care prezintă o infestare cu cisticercoză trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. Cu toate
acestea, în cazul în care această infestare nu este generalizată, părțile neinfectate pot fi declarate corespunzătoare pentru
consumul uman după ce au fost supuse unui tratament la temperaturi joase.

Articolul 31

Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența de Trichinella în cadrul inspecției
post-mortem

1. Carcasele de Suidae, solipede și alte specii susceptibile de infestare cu Trichinella trebuie să fie examinate în ceea ce
privește detectarea prezenței de Trichinella în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/1375, cu excepția cazului în care
se aplică una dintre derogările prevăzute la articolul 3 din regulamentul menționat.

2. Carnea care provine de la animale infectate cu trichine trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman.

Articolul 32

Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența morvei în cadrul inspecției post-
mortem la solipede

1. Carnea proaspătă de solipede nu poate fi introdusă pe piață decât dacă a fost obținută de la solipede ținute timp de
cel puțin 90 de zile înainte de data sacrificării într-un stat membru sau într-o țară terță sau o regiune a acesteia din care
este autorizată aducerea de solipede în Uniune.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/73

2. În cazul solipedelor care provin dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță sau o regiune a acestora care nu
îndeplinesc criteriile Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor pentru țări indemne de morvă, solipedele sunt
inspectate pentru depistarea morvei printr-o examinare atentă a mucoaselor traheii, a laringelui, a cavităților nazale,
a sinusurilor și a ramificațiilor acestora, după despicarea capului în plan median și excizia septului nazal.

3. Carnea obținută de la solipede la care a fost diagnosticată prezența morvei trebuie să fie declarată improprie
pentru consumul uman.

Articolul 33

Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența tuberculozei în cadrul inspecției
post-mortem

1. În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la tuberculină sau în cazul care există alte
motive pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate separat față de celelalte animale, luându-se toate
precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de sacrificare și a personalului
prezent în abator.

2. Toată carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a pus în evidență leziuni localizate similare
leziunilor tuberculoase în mai multe organe sau părți ale carcasei trebuie să fie declarată improprie pentru consumul
uman. Cu toate acestea, în cazul în care a fost evidențiată o leziune tuberculoasă în ganglionii limfatici ai aceluiași organ
sau în aceeași parte a carcasei, numai organul afectat sau această parte a carcasei și ganglionii limfatici asociați trebuie să
fie declarați improprii pentru consumul uman.

Articolul 34

Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența brucelozei în cadrul inspecției
post-mortem

1. În cazul în care animalele prezintă o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei sau în
cazul care există alte motive pentru suspectarea unei infecții, acestea trebuie să fie sacrificate separat față de celelalte
animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru evitarea riscului de contaminare a celorlalte carcase, a liniei de
sacrificare și a personalului prezent în abator.

2. Carnea care provine de la animale la care inspecția post-mortem a pus în evidență leziuni care indică prezența
brucelozei acute trebuie să fie declarată improprie pentru consumul uman. În ceea ce privește animalele la care a fost
depistată o reacție pozitivă sau neconcludentă la un test de depistare a brucelozei, ugerul, tractul genital și sângele
trebuie să fie declarate improprii pentru consumul uman, chiar dacă nu a fost depistată nicio leziune de acest tip.

Articolul 35

Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența de Salmonella

1. Autoritățile competente verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul alimentar a punctelor
2.1.3, 2.1.4 și 2.1.5 din capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prin aplicarea uneia sau mai
multora dintre următoarele măsuri:
(a) eșantionare oficială, folosind aceeași metodă și spațiu de eșantionare ca operatorii din sectorul alimentar. Cel puțin
49 de eșantioane aleatorii (40) trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eșantioane poate fi redus în
abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului;
(b) colectarea tuturor informațiilor privind numărul total și numărul de eșantioane pozitive la Salmonella prelevate de
operatorii din sectorul alimentar în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005, în cadrul
punctelor 2.1.3, 2.1.4 și 2.1.5 din capitolul 2 din anexa I la acesta;
(c) colectarea tuturor informațiilor privind numărul total și numărul de eșantioane pozitive la Salmonella prelevate în
cadrul programelor naționale de control în statele membre sau regiuni din statele membre pentru care au fost
aprobate garanții speciale în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 în ceea ce privește
producția de carne de rumegătoare, ecvidee, Suidae și pasăre.
2. În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu respectă, în repetate rânduri, criteriul de igienă a procedeelor,
autoritățile competente îi solicită acestuia să prezinte un plan de acțiune și controlează cu strictețe rezultatul acestuia.

(40) În cazul în care toate sunt negative, 95 % din certitudinea statistică confirmă că prevalența este mai mică de 6 %.
L 131/74 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

3. Numărul total și numărul de eșantioane pozitive la Salmonella, diferențiate între eșantioane prelevate în temeiul
alineatului (1) literele (a), (b) și (c), atunci când se aplică, se comunică în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din
Directiva 2003/99/CE.

Articolul 36

Modalități practice pentru controalele oficiale privind prezența de Campylobacter

1. Autoritățile competente verifică punerea în aplicare corectă de către operatorii din sectorul alimentar a punctului
2.1.9 (criteriu de igienă a procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui de carne) din capitolul 2 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prin aplicarea următoarelor măsuri:

(a) eșantionare oficială, folosind aceeași metodă și spațiu de eșantionare ca operatorii din sectorul alimentar. Cel puțin
49 de eșantioane aleatorii trebuie prelevate anual din fiecare abator. Acest număr de eșantioane poate fi redus în
abatoarele mici, pe baza unei evaluări a riscului; sau

(b) colectarea tuturor informațiilor privind numărul total și numărul de eșantioane de Campylobacter cu peste 1 000
ufc/g prelevate de operatorii din sectorul alimentar în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE)
nr. 2073/2005, în cadrul punctului 2.1.9 din capitolul 2 din anexa I la acesta.

2. În cazul în care operatorul din sectorul alimentar nu respectă, în repetate rânduri, criteriul de igienă a procedeelor,
autoritățile competente îi solicită acestuia să prezinte un plan de acțiune și controlează cu strictețe rezultatul acestuia.

3. Numărul total și numărul de eșantioane de Campylobacter cu peste 1 000 ufc/g, diferențiate între eșantioane
prelevate în temeiul punctului 1 literele (a) și (b), atunci când se aplică, se comunică în conformitate cu articolul 9
alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE.

Articolul 37

Cerințe speciale cu privire la testele de laborator

1. La efectuarea testelor de laborator în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) litera (d) punctele (ii) și (iv) din
Regulamentul (UE) 2017/625, medicul veterinar oficial asigură, în cadrul efectuării eșantionării, identificarea și
manipularea corectă a eșantioanelor și trimiterea acestora la laboratorul corespunzător în cadrul:

(a) supravegherii și controlului zoonozelor și agenților acestora;

(b) programului anual de monitorizare a EST, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

(c) detectării substanțelor sau produselor active din punct de vedere farmacologic fie interzise, fie neautorizate, precum
și în cadrul controalelor privind substanțele farmacologic active reglementate, pesticidele, aditivii din hrana pentru
animale și contaminanții care depășesc limitele maxime aplicabile ale Uniunii, în special în cadrul planurilor
naționale de detectare a reziduurilor sau a substanțelor menționate la articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul
(UE) 2017/625 și la articolul 5 din Directiva 96/23/CE;

(d) depistării unor boli animale pentru care sunt stabilite norme de sănătate animală în Regulamentul (UE) 2016/429.

2. Medicul veterinar oficial se asigură că toate testările suplimentare în laborator considerate necesare pentru
îndeplinirea obligațiilor prevăzute la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 au loc în funcție de
necesități.

S e cți u nea 5

C on tr oa l e o f icia le p r ivind bu nă st a r ea a nim al e lo r

Articolul 38

Controale oficiale privind bunăstarea animalelor în timpul transportului și al sacrificării

Medicul veterinar oficial verifică respectarea normelor privind protecția animalelor în timpul transportului în
conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005 și, în momentul sacrificării, în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 1099/2009 și cu normele naționale privind bunăstarea animalelor.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/75

CAPITOLUL III

Comunicarea rezultatelor inspecțiilor și măsurile care trebuie luate de autoritățile competente în cazul
încălcării specifice a cerințelor privind carnea proaspătă și bunăstarea animalelor

Articolul 39

Măsuri privind comunicarea rezultatelor controalelor oficiale

1. Medicul veterinar oficial înregistrează și evaluează rezultatele controalelor oficiale efectuate în conformitate cu
articolele 7-38.

2. În cazul în care inspecțiile pun în evidență prezența unei boli sau a unei stări patologice care ar putea afecta
sănătatea umană sau animală sau ar putea periclita bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial ia următoarele
măsuri:

(a) medicul veterinar oficial informează operatorul abatorului;

(b) atunci când problema menționată la prezentul alineat a apărut în cursul producției primare și se referă la sănătatea
umană, sănătatea animală, bunăstarea animalelor sau reziduuri de medicamente de uz veterinar, substanțe
neautorizate sau interzise, reziduuri de pesticide, aditivi din hrana animalelor sau contaminanți, medicul veterinar
oficial informează:

(i) medicul veterinar care se ocupă de animalele din exploatația de origine;

(ii) medicul veterinar oficial care a efectuat orice inspecție ante-mortem în exploatația de origine, în cazul în care
este diferit de cel de la punctul (i);

(iii) operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploatația de origine (cu condiția ca aceste informații să nu
fie de natură a compromite o procedură judiciară ulterioară); și

(iv) autoritățile competente responsabile cu supravegherea exploatației de origine sau a teritoriului de vânătoare
respectiv;

(c) în cazul în care animalele în cauză au fost crescute într-o altă țară, medicul veterinar oficial asigură informarea
autorităților competente din țara respectivă.

3. Autoritățile competente introduc rezultatele controalelor oficiale în baze de date relevante, cel puțin atunci când
colectarea acestor informații este necesară în temeiul articolului 4 din Directiva 2003/99/CE, al articolului 8 din
Directiva 64/432/CEE a Consiliului (41) și al anexei III la Directiva 2007/43/CE.

4. În cazul în care medicul veterinar oficial suspectează, în cursul inspecției ante-mortem sau post-mortem sau al
oricărui alt control oficial, prezența unei boli la animale pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în
Regulamentul (UE) 2016/429, acesta notifică autoritățile competente. Medicul veterinar oficial și autoritățile competente,
în cadrul domeniilor lor de competență, iau toate măsurile și precauțiile necesare pentru a preveni eventuala răspândire
a agentului patogen.

5. Medicul veterinar oficial poate utiliza modelul de document prezentat în anexa I în scopul comunicării rezultatelor
relevante ale inspecțiilor ante-mortem și post-mortem către exploatația de origine în care au fost ținute animalele înainte
de sacrificare.

6. În cazul în care animalele au fost ținute într-o exploatație de origine dintr-un alt stat membru, autoritățile
competente ale statului membru în care au fost sacrificate comunică rezultatele relevante ale inspecțiilor ante-mortem și
post-mortem către autoritățile competente din statul membru de origine. Acestea utilizează modelul de document din
anexa I în limbile oficiale ale ambelor state membre implicate sau într-o limbă convenită între ambele state membre.

Articolul 40

Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind informațiile referitoare la lanțul alimentar

1. Medicul veterinar oficial se asigură că animalele nu sunt sacrificate decât dacă operatorul abatorului a primit,
a verificat și a evaluat informațiile relevante privind lanțul alimentar în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) literele
(a) și (b).

(41) Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomu­
nitare cu bovine și porcine (JO L 121, 29.7.1964, p. 1977).
L 131/76 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

2. Prin derogare de la alineatul (1), medicul veterinar oficial poate autoriza ca animalele să fie sacrificate la abator
dacă nu sunt disponibile toate informațiile relevante privind lanțul alimentar. În astfel de cazuri, informațiile sunt
furnizate înainte de declararea cărnii ca fiind corespunzătoare pentru consumul uman, iar carcasele și organele
comestibile care provin de la acestea sunt depozitate separat de alte tipuri de carne în așteptarea acestei declarații.

3. În cazul în care informațiile relevante privind lanțul alimentar nu sunt disponibile în termen de 24 de ore după
sosirea animalului la abator, medicul veterinar oficial declară orice carne care provine de la acest animal improprie
pentru consumul uman. În cazul în care acest animal nu a fost încă sacrificat, acesta trebuie ucis separat față de celelalte
animale, luându-se toate precauțiile necesare pentru protejarea sănătății umane și animale.

Articolul 41

Măsuri în caz de neconformitate înregistrată în informațiile privind lanțul alimentar

1. Medicul veterinar oficial se asigură că operatorul abatorului nu acceptă animalele destinate sacrificării în cazul în
care informațiile privind lanțul alimentar sau orice alte înregistrări, documente sau informații care le însoțesc indică
faptul că:
(a) animalele provin dintr-o exploatație de origine sau dintr-o regiune unde sunt interzise deplasările de animale sau fac
obiectul altor restricții din motive de sănătate animală sau umană;
(b) normele privind utilizarea medicamentelor de uz veterinar nu au fost respectate, animalele au fost tratate cu
substanțe interzise sau neautorizate, sau limitele legale pentru reziduurile chimice sau contaminanți nu au fost
respectate; sau
(c) este prezentă orice altă condiție care poate periclita sănătatea umană sau animală.
2. În cazul în care animalele se află deja la abator, acestea trebuie să fie sacrificate separat și declarate improprii
pentru consumul uman, asigurându-se luarea unor precauții pentru protejarea sănătății umane și animale. În cazul în
care medicul veterinar oficial consideră că este necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploatația de origine.

Articolul 42

Măsuri în cazul unor informații înșelătoare privind lanțul alimentar

1. Autoritățile competente trebuie să ia măsurile corespunzătoare în cazul în care descoperă că înregistrările,

documentele sau orice alt tip de informații care însoțesc animalele nu corespund cu situația reală a exploatației de
origine sau cu starea reală a animalelor sau că urmăresc să înșele deliberat medicul veterinar oficial.

2. Acestea trebuie să ia măsuri împotriva operatorului din sectorul alimentar care răspunde de exploatația de origine
a animalelor, sau oricărei alte persoane în cauză, inclusiv împotriva operatorului abatorului. În special, aceste măsuri pot
avea forma unor controale suplimentare. Operatorul din sectorul alimentar care răspunde de exploatația de origine
a animalelor sau orice altă persoană în cauză trebuie să suporte costul acestor controale suplimentare.

Articolul 43

Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind animalele vii

1. Medicul veterinar oficial verifică respectarea de către operatorul din sectorul alimentar a obligațiilor care decurg
din secțiunea I capitolul IV punctul 3 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 pentru a oferi garanții că
animalele acceptate la sacrificare pentru consumul uman sunt corect identificate. Este necesar ca acesta să se asigure că
animalele a căror identitate nu este verificabilă sunt sacrificate separat și declarate improprii pentru consumul uman. În
cazul în care medicul veterinar oficial consideră că este necesar, trebuie efectuate controale oficiale în exploatația de
origine.

2. Medicul veterinar oficial se asigură că animalele care prezintă un risc inacceptabil de contaminare a cărnii în
timpul sacrificării, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (4), nu sunt sacrificate pentru consumul uman cu
excepția cazului în care sunt curățate în prealabil.

3. Medicul veterinar oficial se asigură că animalele afectate de o boală sau care prezintă o stare patologică transmi­
sibilă animalelor sau oamenilor în timpul manipulării sau la consumarea cărnii acestora și, de regulă, animalele care
prezintă simptome clinice de boală sistemică sau de emaciere sau orice altă stare patologică din cauza căreia carnea
devine improprie consumului uman nu sunt sacrificate pentru consumul uman. Este necesar ca aceste animale să fie
sacrificate separat, în condiții care să nu permită contaminarea celorlalte animale sau carcase, și să fie declarate improprii
pentru consumul uman.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/77

4. Medicul veterinar oficial amână sacrificarea animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau care prezintă o stare
patologică putând avea efecte nocive asupra sănătății umane sau animale. Aceste animale trebuie să fie supuse unei
examinări ante-mortem detaliate de către medicul veterinar oficial în vederea stabilirii unui diagnostic. De asemenea,
medicul veterinar oficial poate hotărî completarea inspecției post-mortem cu o prelevare de probe și teste de laborator.
Dacă este necesar pentru evitarea contaminării altor loturi de carne, animalele sunt sacrificate separat sau la încheierea
operațiunilor normale de sacrificare, luându-se toate celelalte precauții necesare.

5. Medicul veterinar oficial se asigură că animalele care pot conține reziduuri de substanțe farmacologic active
interzise sau neautorizate sau reziduuri de substanțe farmacologic active autorizate, pesticide sau contaminanți care
depășesc nivelurile stabilite în conformitate cu legislația Uniunii sunt tratate în conformitate cu articolele 16-19 din
Directiva 96/23/CE.

6. Medicul veterinar oficial impune condițiile în care trebuie să fie tratate animalele în cadrul unui plan specific de
eradicare sau de combatere a unei anumite boli, cum este bruceloza sau tuberculoza, sau agenți zoonotici precum
salmonela, sub directa supraveghere a acestuia. Autoritățile competente determină condițiile în care pot fi sacrificate
aceste animale. Aceste condiții sunt destinate să reducă la minimum riscul de contaminare a celorlalte animale și a cărnii
acestor animale.

În general, animalele prezentate pentru sacrificare într-un abator trebuie să fie sacrificate în acel loc. Cu toate acestea, în
circumstanțe excepționale, cum este o defecțiune gravă la echipamentul de sacrificare, medicul veterinar oficial poate
autoriza deplasări directe spre un alt abator.

În cazul în care, în cursul inspecției ante-mortem la exploatația de origine, se constată neconformitatea care are ca
rezultat un risc pentru sănătatea animală sau umană sau bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial nu va permite
transportul animalelor către abator și se vor aplica măsurile corespunzătoare privind comunicarea rezultatelor inspecției
în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (b) punctele (i) și (iii).

Articolul 44

Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind bunăstarea animalelor

1. În caz de nerespectare a normelor privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii prevăzute la
articolele 3-9 și la articolele 14-17, 19 și 22 din Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului, medicul veterinar
oficial trebuie să se asigure că operatorul din sectorul alimentar ia imediat măsurile corective necesare și evită ca această
situație să se repete.

2. Medicul veterinar oficial adoptă o abordare proporțională și progresivă față de măsurile coercitive, care pot fi de la
simple instrucțiuni până la decizia de a încetini sau chiar de a opri producția, în funcție de natura și de gravitatea
problemei.

3. După caz, medicul veterinar oficial informează alte autorități competente despre problemele privind bunăstarea
animalelor.

4. În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă nerespectarea normelor privind protecția animalelor în timpul
transportului prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1/2005, acesta ia măsurile necesare în conformitate cu legislația
relevantă a Uniunii.

5. În cazul în care un membru al personalului auxiliar oficial efectuează controale privind bunăstarea animalelor iar
aceste controale identifică nerespectarea normelor privind protecția animalelor, acesta informează imediat medicul
veterinar oficial. Dacă este necesar în caz de urgență, acesta ia măsurile necesare prevăzute la alineatele (1)-4 până la
sosirea medicului veterinar oficial.

Articolul 45

Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind carnea proaspătă

Medicul veterinar oficial declară carnea proaspătă improprie pentru consumul uman dacă aceasta:

(a) provine de la animale care nu au fost supuse unei inspecții ante-mortem în conformitate cu articolul 18 alineatul
(2) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) 2017/625, cu excepția vânatului sălbatic și a renilor fără stăpân
prevăzuți la articolul 12 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2019/624;
L 131/78 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

(b) provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse unei inspecții post-mortem în conformitate cu
articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625, cu excepția viscerelor vânatului mare sălbatic
care nu este necesar să însoțească corpul către o unitate de manipulare a vânatului în conformitate cu secțiunea IV
capitolul II punctul 4 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(c) provine de la animale moarte înainte de sacrificare, fătate moarte, moarte intrauterin sau sacrificate înainte de vârsta
de șapte zile;

(d) rezultă din excizia rănilor provocate de sângerare;

(e) provine de la animale afectate de o boală pentru care sunt prevăzute norme de sănătate animală în legislația Uniunii
menționată în anexa I la Directiva 2002/99/CE, cu excepția cazului în care este obținută în conformitate cu
cerințele specifice prevăzute în directiva respectivă; această excepție nu se aplică dacă există o indicație contrară
prevăzută în cerințele privind controalele oficiale cu privire la tuberculoză și bruceloză prevăzute la articolele 33 și
34 din prezentul regulament;

(f) provine de la animale afectate de o boală generalizată, cum sunt septicemia, piemia, toxemia sau viremia
generalizate;

(g) nu este în conformitate cu criteriile de siguranță a produselor alimentare stabilite în capitolul I din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 pentru determinarea posibilității de a introduce pe piață un aliment;

(h) prezintă o infestație parazitară, cu excepția cazului în care se prevede altfel în cerințele referitoare la controalele
oficiale cu privire la cisticercoză prevăzute la articolul 30;

(i) conține reziduuri sau contaminanți chimici în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite în Regulamentele (UE)
nr. 37/2010, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1881/2006 și (CE) nr. 124/2009 sau reziduuri de substanțe interzise sau
neautorizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 37/2010 sau al Directivei 96/22/CE;

(j) este compusă din ficat și rinichi de animale în vârstă de peste doi ani originare din regiunile în care aplicarea
planurilor aprobate în temeiul articolului 5 din Directiva 96/23/CE a pus în evidență prezența generalizată în
mediul înconjurător a unor metale grele;

(k) a fost tratată ilegal cu substanțe decontaminante;

(l) a fost tratată ilegal cu raze ionizante, inclusiv raze ultraviolete;

(m) conține corpuri străine, cu excepția, în cazul vânatului sălbatic, a instrumentelor care au servit la vânarea
animalului;

(n) depășește nivelurile maxime de radioactivitate permise prevăzute de legislația Uniunii sau, în absența legislației
Uniunii, în conformitate cu normele naționale;

(o) indică alterări patologice sau organoleptice, în special miros sexual pronunțat sau sângerare insuficientă (cu excepția
vânatului sălbatic);

(p) provine de la animale emaciate;

(q) conține materiale cu riscuri specificate, cu excepția cazului în care se permite eliminarea într-o altă unitate în
conformitate cu punctul 4.3 din anexa V la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 și carnea proaspătă rămâne sub
controlul autorităților competente;

(r) prezintă o contaminare cu materii fecale, prin murdărire sau în alt fel;

(s) este compusă din sânge care poate reprezenta un risc pentru sănătatea umană sau animală având în vedere statutul
sanitar al animalului de la care provine, indiferent care este acesta, sau poate provoca o contaminare în cursul
procesului de sacrificare;

(t) poate, conform avizului medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informațiilor relevante, constitui un
risc pentru sănătatea umană sau animală sau este, din orice alt motiv, improprie pentru consumul uman;

(u) generează riscuri specifice în conformitate cu articolele 29-36.

17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/79

Articolul 46

Măsuri în caz de nerespectare a cerințelor privind bunele practici de igienă

1. Autoritățile competente pot solicita operatorului din sectorul alimentar să ia măsuri corective imediate, inclusiv
o reducere a vitezei sacrificării, atunci când acest lucru este considerat necesar de către funcționarul prezent în
următoarele cazuri:

(a) în cazul în care se detectează contaminarea pe suprafețele externe ale unei carcase sau ale cavităților acesteia, iar
operatorul din sectorul alimentar nu ia măsurile necesare pentru remedierea situației; sau

(b) în cazul în care autoritățile competente consideră că bunele practici de igienă sunt compromise.

2. În astfel de cazuri, autoritățile competente sporesc intensitatea inspecției până în momentul în care se asigură că
operatorul din sectorul alimentar a redobândit controlul asupra procesului.

CAPITOLUL IV

Restricții

Articolul 47

Restricții pentru anumite tipuri de carne proaspătă

Medicul veterinar oficial poate impune cerințe privind utilizarea cărnii proaspete care provine de la animale:

(a) supuse unei sacrificări de urgență în exteriorul abatorului; sau

(b) care provin din efective în care se aplică tratamentul cărnii în conformitate cu partea E din anexa II la Regulamentul
(CE) nr. 2160/2003 înainte de introducerea cărnii pe piață.

CAPITOLUL V

Marcarea de sănătate pentru carnea adecvată pentru consumul uman după inspecția ante-mortem și
post-mortem

Articolul 48

Cerințele tehnice ale mărcii de sănătate și modalitățile practice de aplicare a acesteia

1. Medicul veterinar oficial controlează marcarea de sănătate și mărcile utilizate.

2. Medicul veterinar oficial se asigură, în special, că:

(a) marca de sănătate se aplică numai ungulatelor domestice și mamiferelor din vânatul de crescătorie, cu excepția
lagomorfelor, care au fost supuse unei inspecții ante-mortem și post-mortem, precum și vânatului mare sălbatic care
a fost supus unei inspecții post-mortem, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din
Regulamentul (UE) 2017/625, în cazul în care nu există niciun motiv de a declara carnea improprie pentru
consumul uman. Cu toate acestea, marca poate fi aplicată înainte ca rezultatele oricărei examinări privind Trichinella
și/sau ale testului pentru depistarea EST să fie disponibile, cu condiția ca autoritățile competente să introducă un
sistem în cadrul abatorului sau al unității de manipulare a vânatului care să garanteze că toate părțile animalului pot
fi urmărite și nicio parte a animalelor examinate care poartă marca nu părăsește abatorul sau unitatea de manipulare
a vânatului până când nu a fost obținut un rezultat negativ, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în
conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/1375;

(b) marca de sănătate se aplică cu o ștampilă cu tuș sau cu fierul roșu pe fața exterioară a carcaselor, astfel încât, în
cazul în care carcasele sunt tranșate la abator în semicarcase sau în sferturi sau în cazul în care semicarcasele sunt
tranșate în trei bucăți, fiecare bucată să poarte o marcă de sănătate.

3. Autoritățile competente se asigură că modalitățile practice privind marca de sănătate se aplică în conformitate cu
anexa II.

4. Autoritățile competente se asigură că carnea care provine de la vânatul sălbatic nejupuit nu poartă o marcă de
sănătate înainte ca, după jupuirea într-o unitate de manipulare a vânatului, să fi fost supusă unei inspecții post-mortem
și să fi fost declarată corespunzătoare pentru consumul uman.
L 131/80 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

TITLUL IV

CERINȚELE SPECIFICE ȘI FRECVENȚA MINIMĂ UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE ASUPRA

LAPTELUI CRUD, COLOSTRULUI, PRODUSELOR LACTATE ȘI PRODUSELOR PE BAZĂ DE COLOSTRU,
DUPĂ CUM ESTE NECESAR PENTRU A RĂSPUNDE LA PERICOLELE ȘI RISCURILE UNIFORME
RECUNOSCUTE

Articolul 49

Controlarea exploatațiilor care produc lapte și colostru

1. Medicul veterinar oficial verifică respectarea cerințelor de sănătate pentru producția de lapte crud și de colostru
prevăzute în secțiunea IX capitolul I partea I din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. În special, medicul
veterinar oficial verifică:

(a) starea de sănătate a animalelor;

(b) absența utilizării substanțelor farmacologic active interzise sau neautorizate; și

(c) dacă prezența posibilă a reziduurilor de substanțe farmacologic active autorizate, pesticide sau contaminanți
depășește nivelurile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 37/2010, Regulamentul (CE) nr. 396/2005 sau Regulamentul
(CE) nr. 1881/2006.

2. Controalele oficiale prevăzute la alineatul (1) se pot desfășura odată cu controalele sanitar-veterinare efectuate în
temeiul dispozițiilor Uniunii privind sănătatea animală sau umană sau bunăstarea animalelor.

3. În cazul în care există motive de a suspecta că nu sunt respectate cerințele de sănătate animală prevăzute la
alineatul (1), medicul veterinar oficial verifică starea generală de sănătate a animalelor.

4. Exploatațiile care produc lapte și colostru fac obiectul unor controale oficiale efectuate de autoritățile competente
pentru a verifica respectarea cerințelor de igienă stabilite în secțiunea IX capitolul I partea II din anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Aceste controale pot consta în inspecții și monitorizarea controalelor efectuate de
organizațiile profesionale. În cazul în care se dovedește că nu există condiții adecvate de igienă, autoritățile competente
verifică dacă se adoptă măsurile adecvate pentru remedierea situației.

Articolul 50

Controlul laptelui și al colostrului

1. În cazul laptelui crud și al colostrului, autoritățile competente monitorizează controalele efectuate în conformitate
cu secțiunea IX capitolul I partea III din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Atunci când se utilizează testele,
autoritățile competente utilizează metodele analitice prevăzute în anexa III la prezentul regulament pentru a verifica
respectarea limitelor stabilite pentru laptele crud și colostru în secțiunea IX capitolul I partea III din anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

2. În cazul în care operatorul din sectorul alimentar al exploatației de producție nu a remediat situația în termen de
trei luni de la prima notificare către autoritățile competente cu privire la nerespectarea criteriilor privind conținutul de
germeni și/sau de celule somatice pentru laptele crud și colostru, autoritățile verifică dacă:

(a) livrarea laptelui crud și a colostrului din exploatația de producție este suspendată, sau

(b) laptele crud și colostrul trebuie să facă obiectul unor cerințe privind tratamentul și utilizarea acestora, necesare
pentru protejarea sănătății umane în conformitate cu o autorizație specifică sau cu instrucțiuni generale din partea
autorităților competente.

Suspendarea sau cerințele respective sunt menținute în vigoare de către autoritățile competente până în momentul în
care operatorul din sectorul alimentar dovedește că laptele crud și colostrul îndeplinesc din nou criteriile.

3. Autoritățile competente utilizează metodele analitice prevăzute în anexa III la prezentul regulament pentru
a verifica aplicarea corespunzătoare a procesului de pasteurizare la produsele lactate în conformitate cu secțiunea IX
capitolul II partea II din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/81

TITLUL V

CERINȚE SPECIFICE PENTRU EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE PRIVIND MOLUȘTELE BIVALVE

VII CARE PROVIN DIN ZONE DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE CLASIFICATE

Articolul 51

Excludere

Prezentul titlu se aplică moluștelor bivalve vii. Acesta se aplică și echinodermelor vii, tunicierilor vii și gasteropodelor
marine vii. Prezentul titlu nu se aplică gastropodelor marine vii și holoturidelor vii care nu se hrănesc prin filtrare.

Articolul 52

Clasificarea zonelor de producție și de relocare a moluștelor bivalve vii

1. Autoritățile competente stabilesc amplasarea și limitele zonelor de producție și de relocare pe care le clasifică în
conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/625. Acestea pot coopera cu operatorul din
sectorul alimentar în acest sens, în cazul în care această cooperare este adecvată.

2. Autoritățile competente clasifică zonele de producție și de relocare din care autorizează recoltarea moluștelor
bivalve vii în zone din clasa A, clasa B și clasa C, în funcție de nivelul de contaminare fecală. Acestea pot coopera cu
operatorul din sectorul alimentar în acest sens, în cazul în care această cooperare este adecvată.

3. Pentru clasificarea zonelor de producție și de relocare, autoritățile competente stabilesc o perioadă de reexaminare
a datelor de eșantionare din fiecare zonă de producție și de relocare pentru a determina conformitatea cu standardele
menționate la articolele 53, 54 și 55.

CAPITOLUL I

Cerințe specifice privind clasificarea zonelor de producție și de relocare pentru moluștele bivalve vii

Articolul 53

Cerințe privind zonele din clasa A

1. Autoritățile competente pot clasifica în zone din clasa A zonele din care pot fi recoltate moluște bivalve vii pentru
consumul uman direct.

2. Moluștele bivalve vii introduse pe piață care provin din aceste zone trebuie să respecte standardele sanitare privind
moluștele bivalve vii stabilite în secțiunea VII capitolul V din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

3. Eșantioanele de moluște bivalve vii care provin din zonele din clasa A nu pot să depășească, în ceea ce privește
80 % din eșantioanele prelevate în timpul perioadei de reexaminare, limita de 230 E. coli la 100 g de carne și lichid
intravalvar.

4. Restul de 20 % din eșantioane nu trebuie să depășească limita de 700 E. coli la 100 g de carne și lichid intravalvar.

5. La evaluarea rezultatelor pentru perioada definită de reexaminare pentru menținerea unei zone din clasa A,
autoritățile competente pot decide, pe baza unei evaluări a riscurilor realizată printr-o anchetă, să nu ia în considerare
un rezultat anormal care depășește limita de 700 E. coli la 100 g de carne și lichid intravalvar.

Articolul 54

Cerințe privind zonele din clasa B

1. Autoritățile competente pot clasifica în zone din clasa B zonele din care moluștele bivalve vii pot fi recoltate, dar
nu pot fi introduse pe piață pentru consumul uman decât după ce au fost supuse unui tratament într-un centru de
purificare sau după relocare, pentru a respecta standardele de sănătate menționate la articolul 53.

2. Moluștele bivalve vii care provin din zonele din clasa B nu pot să depășească, în 90 % din eșantioane, limita de
4 600 E. coli la 100 g de carne și lichid intravalvar.
L 131/82 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

3. Restul de 10 % din eșantioane nu trebuie să depășească limita de 46 000 E. coli la 100 g de carne și lichid
intravalvar.

Articolul 55

Cerințe privind zonele din clasa C

1. Autoritățile competente pot clasifica în zone de clasă C zonele din care moluștele bivalve vii pot fi recoltate, dar
nu pot fi introduse pe piață decât după o relocare de lungă durată pentru a respecta standardele de sănătate menționate
la articolul 53.

2. Moluștele bivalve vii care provin din zonele din clasa C nu pot să depășească limita de 46 000 E. coli la 100 g de
carne și lichid intravalvar.

Articolul 56

Cerințe privind ancheta sanitară

1. Înainte de clasificarea unei zone de producție sau de relocare, autoritățile competente efectuează o anchetă sanitară
care include:
(a) un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animală care pot constitui o sursă de contaminare a zonei
de producție;
(b) o examinare a cantităților de poluanți organici emise în cursul diferitelor perioade ale anului, în funcție de variațiile
pe anotimpuri ale populației umane și ale populației animale în bazinul hidrografic, în funcție de precipitații, de
tratarea apelor reziduale etc.;
(c) determinarea caracteristicilor circulației poluanților pe baza modelelor cunoscute ale curenților marini, ale
batimetriei și ale ciclului mareelor în zona de producție.
2. Autoritățile competente efectuează o anchetă sanitară care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1) în toate
zonele de producție și de relocare clasificate, cu excepția cazului în care aceasta a fost efectuată anterior.

3. Autoritățile competente pot fi asistate de alte organisme oficiale sau de operatori din sectorul alimentar în
condițiile stabilite de autoritățile competente în legătură cu efectuarea acestei anchete.

Articolul 57

Programul de monitorizare

Autoritățile competente instituie un program de monitorizare pentru zonele de producție de moluște bivalve vii care se
bazează pe o analiză a anchetei sanitare prevăzute la articolul 56. Numărul de eșantioane, repartizarea geografică
a punctelor de eșantionare și frecvența eșantionării pentru program trebuie să asigure faptul că rezultatele analizei sunt
reprezentative pentru zona în cauză.

Articolul 58

Autoritățile competente instituie o procedură care să garanteze că ancheta sanitară prevăzută la articolul 56 și
programul de monitorizare prevăzut la articolul 57 sunt reprezentative pentru zona luată în considerare.

CAPITOLUL II

Condiții pentru monitorizarea zonelor de producție și de relocare clasificate a moluștelor bivalve vii

Articolul 59

Monitorizarea zonelor de producție și de relocare clasificate

Autoritățile competente monitorizează periodic zonele de producție și de relocare clasificate în conformitate cu articolul
18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/625 pentru a verifica:
(a) dacă nu există fraude privind originea, proveniența și destinația moluștelor bivalve vii;
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/83

(b) calitatea microbiologică a moluștelor bivalve vii în funcție de zonele de producție și de relocare clasificate;

(c) posibilitatea prezenței planctonului toxic în apele de producție și de relocare precum și a biotoxinelor marine în
moluștele bivalve vii;

(d) eventualitatea prezenței contaminanților chimici în moluștele bivalve vii.

Articolul 60

Metode recunoscute pentru detectarea biotoxinelor marine în moluștele bivalve vii

1. Autoritățile competente recurg la metodele de analiză prevăzute în anexa V pentru a verifica respectarea limitelor
stabilite în secțiunea VII capitolul V punctul 2 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și, după caz, pentru
a verifica respectarea acestora de către operatorii din sectorul alimentar. Operatorii din sectorul alimentar utilizează
aceste metode după caz.

2. În conformitate cu articolul 4 din Directiva 2010/63/UE, se utilizează, atunci când este posibil, o metodă sau
o strategie de testare satisfăcătoare din punct de vedere științific care nu implică utilizarea de animale vii, în locul unei
proceduri definite la articolul 3 alineatul (1) din directiva menționată.

3. În conformitate cu articolul 4 din Directiva 2010/63/UE, în cazul în care se recurge la metode biologice, trebuie să
se ia în considerare elemente de înlocuire, îmbunătățire și reducere.

Articolul 61

Planuri de eșantionare

1. În scopul controalelor prevăzute la articolul 59 literele (b), (c) și (d), autoritățile competente elaborează planuri de
eșantionare care prevăd ca aceste controale să fie efectuate la intervale regulate sau de la caz la caz dacă recoltarea are
loc la perioade neregulate. Repartizarea geografică a punctelor de eșantionare și frecvența eșantionării trebuie să asigure
faptul că rezultatele analizei sunt reprezentative pentru zona de producție și de relocare clasificată luată în considerare.

2. Planurile de eșantionare care vizează controlul calității microbiologice a moluștelor bivalve vii iau în special în
considerare:

(a) variațiile probabile ale contaminării fecale;

(b) parametrii prevăzuți la articolul 56 alineatul (1).

3. Planurile de eșantionare pentru verificarea prezenței planctonului toxic în apele din zonele de producție și de
relocare clasificate, precum și a biotoxinelor marine în moluștele bivalve vii iau în special în considerare eventualele
variații ale prezenței planctonului care conține biotoxine marine. Eșantionarea cuprinde:

(a) o eșantionare periodică pentru detectarea unor schimbări în compoziția planctonului care conține toxine și
repartizarea geografică a acestora. Orice rezultat care duce la suspiciunea unei acumulări de toxine în carnea
moluștelor bivalve vii este urmat de o eșantionare intensivă;

(b) testări periodice ale toxicității pe moluștele bivalve vii din zona afectată care sunt cele mai sensibile la contaminare.

4. Frecvența eșantionării pentru analiza toxinelor la moluștele bivalve vii este săptămânală în timpul perioadelor de
recoltare, cu excepția cazului în care:

(a) frecvența eșantionării poate fi redusă în zonele specifice de relocare sau de producție clasificate sau pentru tipuri
specifice de moluște bivalve vii, în cazul în care, în urma unei evaluări a riscurilor privind prezența toxinelor sau
a fitoplanctonului, există indicația unui risc foarte scăzut de episod toxic;

(b) frecvența eșantionării trebuie să fie mai mare în cazul în care această evaluare arată că o eșantionare săptămânală nu
este suficientă.

5. Evaluarea riscurilor menționată la alineatul (4) trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice în vederea
evaluării riscului de apariție a toxinelor în moluștele bivalve vii din aceste zone.
L 131/84 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

6. În cazul în care ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de specii crescute în aceeași
zonă de producție sau de relocare clasificată, specia care prezintă ponderea cea mai mare poate fi considerată specie de
referință. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup în cazul în care conținuturile de toxine ale speciei de
referință sunt mai mici decât limitele regulamentare. În cazul în care conținuturile de toxine ale speciei de referință sunt
mai mari decât limitele reglementare, recoltarea celorlalte specii poate fi autorizată numai în cazul în care analizele
suplimentare practicate asupra celorlalte specii pun în evidență conținuturi de toxine mai mici decât aceste limite.

7. În ceea ce privește monitorizarea planctonului, eșantioanele trebuie să fie reprezentative pentru coloana de apă din
zona de producție sau de relocare clasificată și să furnizeze informații asupra prezenței speciilor toxice și asupra
evoluției populației. În cazul detectării unei evoluții a populației toxice care poate duce la o acumulare de toxine,
frecvența eșantionării moluștelor bivalve vii trebuie să crească sau vor fi aplicate măsuri de închidere preventivă
a zonelor respective până la obținerea rezultatelor analizelor toxinelor.

8. Planurile de eșantionare pentru controlul prezenței contaminanților chimici permit detectarea oricărei depășiri
a conținuturilor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1881/2006.

CAPITOLUL III

Gestionarea zonelor de producție și de relocare clasificate în urma monitorizării

Articolul 62

Decizii luate în urma monitorizării

1. În cazul în care rezultatele monitorizării prevăzute la articolul 59 scot în evidență că nu sunt respectate
standardele sanitare privind moluștele bivalve vii sau că este pusă în pericol sănătatea umană, autoritățile competente
trebuie să închidă zona de producție sau de relocare clasificată în cauză, împiedicând astfel recoltarea moluștelor bivalve
vii. Cu toate acestea, ele pot reclasifica o zonă de producție sau de relocare în zonă din clasa B sau C în cazul în care
această zonă respectă criteriile relevante enunțate la articolele 54 și 55 și nu prezintă niciun alt risc pentru sănătatea
umană.

2. În cazul în care rezultatele monitorizării microbiologice indică faptul că nu sunt respectate standardele sanitare
privind moluștele bivalve vii prevăzute la articolul 53, autoritățile competente pot autoriza, pe baza unei evaluări
a riscurilor și numai temporar și în mod nerecurent, continuarea recoltării fără închidere sau reclasificare, sub rezerva
următoarelor condiții:

(a) zona de producție clasificată în cauză și toate unitățile aprobate care primesc moluște bivalve vii de la aceasta să se
afle sub controlul oficial al acelorași autorități competente;

(b) moluștele bivalve vii în cauză să fie supuse unor măsuri restrictive adecvate, cum ar fi purificarea, relocarea sau
prelucrarea.

3. Documentul de înregistrare însoțitor, menționat în secțiunea VII capitolul I din anexa III la Regulamentul (CE)
nr. 853/2004, include toate informațiile privind aplicarea alineatului (2).

4. Autoritățile competente stabilesc condițiile în care poate fi utilizat alineatul (2) pentru a asigura, pentru zona de
producție în cauză, menținerea respectării criteriilor stabilite la articolul 53.

Articolul 63

Redeschiderea zonelor de producție

1. Autoritățile competente pot redeschide o zonă de producție sau de relocare închisă numai dacă standardele
sanitare privind moluștele bivalve vii respectă din nou cerințele relevante prevăzute în secțiunea VII capitolul V din
anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și nu prezintă niciun alt risc pentru sănătatea umană.

2. În cazul în care autoritățile competente au închis o zonă de producție sau de relocare din cauza prezenței
planctonului sau a nivelurilor de toxine din moluștele bivalve vii care depășesc limita regulamentară pentru biotoxine
marine prevăzută în secțiunea VII capitolul V punctul 2 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, acestea o pot
redeschide numai dacă rezultatele a cel puțin două analize succesive, efectuate la un interval de cel puțin 48 de ore, se
situează sub limita regulamentară.

3. În momentul luării deciziei referitoare la redeschiderea unei zone de producție sau de relocare, autoritățile
competente pot lua în considerare informațiile privind evoluția fitoplanctonului.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/85

4. În cazul în care există date solide privind dinamica toxicității unei zone și cu condiția să fie disponibile date
recente care indică tendința de scădere a toxicității, autoritățile competente pot decide să redeschidă o zonă cu rezultate
care se situează sub limita regulamentară prevăzută în secțiunea VII capitolul V punctul 2 din anexa III la Regulamentul
(CE) nr. 853/2004 obținute dintr-o singură eșantionare.

Articolul 64

Sistemul de control

1. Autoritățile competente instituie un sistem de control pentru a se asigura că produsele de origine animală nocive
pentru sănătatea umană nu sunt introduse pe piață. Sistemul de control cuprinde testări de laborator pentru a verifica
dacă operatorii din sectorul alimentar respectă cerințele care se aplică produselor finale, inclusiv moluștele bivalve vii și
orice produse provenite din acestea, în toate etapele producției, prelucrării și distribuției.

2. Acest sistem de control verifică, după caz, conținuturile de biotoxine marine și de contaminanți, care nu trebuie să
fie mai mari decât limitele de siguranță, precum și calitatea microbiologică a moluștelor, care nu trebuie să prezinte
niciun pericol pentru sănătatea umană.

Articolul 65

Decizia autorităților competente

1. Autoritățile competente acționează cu promptitudine în cazul în care o zonă de producție trebuie să fie închisă sau
reclasificată, sau poate fi redeschisă sau în cazul în care moluștele bivalve vii fac obiectul aplicării măsurilor menționate
la articolul 62 alineatul (2).

2. Atunci când iau decizii cu privire la clasificarea, reclasificarea, deschiderea sau închiderea zonelor de producție în
conformitate cu articolele 52, 62 și 63, autoritățile competente pot lua în considerare rezultatele controalelor efectuate
de operatorii din sectorul alimentar sau de organizațiile care îi reprezintă, numai dacă laboratorul care efectuează analiza
este desemnat de autoritățile competente iar eșantionarea și analiza sunt efectuate în conformitate cu un protocol
convenit de comun acord de către autoritățile competente și operatorii din sectorul alimentar sau organizația în cauză.

CAPITOLUL IV

Alte cerințe

Articolul 66

Înregistrarea și schimbul de informații

Autoritățile competente:
(a) elaborează și actualizează o listă a zonelor de producție și de relocare clasificate, cu indicarea detaliată a amplasării,
delimitării și clasificării acestora, în care pot fi recoltate moluștele bivalve vii în conformitate cu cerințele prevăzute
la articolul 52. Această listă este comunicată părților interesate de prezentul regulament, în special producătorilor și
responsabililor centrelor de purificare și ai centrelor de expediere;
(b) informează imediat părțile interesate, cum sunt producătorii și responsabilii centrelor de purificare și ai centrelor de
expediere, cu privire la orice modificare privind amplasarea, delimitarea sau clasificarea unei zone de producție, sau
la închiderea acesteia temporară sau definitivă, sau la aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 60 alineatul (2).

TITLUL VI

CERINȚELE SPECIFICE ȘI FRECVENȚA MINIMĂ UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE CU PRIVIRE LA

PRODUSELE PESCĂREȘTI

Articolul 67

Controale oficiale ale producției și introducerii pe piață

Controalele oficiale privind producția și introducerea pe piață a produselor pescărești includ verificarea respectării
cerințelor stabilite în secțiunea VIII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, în special:
(a) un control periodic al condițiilor de igienă la debarcare și la prima vânzare;
L 131/86 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

(b) inspecții periodice ale navelor și unităților terestre, inclusiv halele de vânzare prin licitație și piețele de comerț cu
ridicata, pentru a verifica, în special:
(i) dacă sunt încă respectate condițiile autorizării;
(ii) dacă produsele pescărești sunt manipulate corect;
(iii) respectarea cerințelor în ceea ce privește igiena și temperatura;
(iv) starea de igienă a unităților, inclusiv navele, și a instalațiilor și echipamentelor acestora și igiena personalului;
(c) controale ale condițiilor de depozitare și transport.

Articolul 68

Locația controalelor oficiale

1. Autoritățile competente efectuează controale oficiale ale navelor atunci când acestea fac o escală într-un port dintr-
un stat membru. Aceste controale vizează toate navele care debarcă produse pescărești în porturile UE, indiferent de
pavilionul sub care navighează.

2. Autoritățile competente ale statului de pavilion pot efectua controale oficiale asupra navelor aflate sub pavilionul
lor, atunci când nava se află pe mare sau într-un port dintr-un alt stat membru sau dintr-o țară terță.

Articolul 69

Aprobarea navelor fabrică, a navelor congelator sau a navelor frigorifice

1. În cazul în care o navă fabrică, o navă congelator sau o navă frigorifică ce navighează sub pavilionul unui stat
membru este inspectată în scopul acordării unei autorizări pentru această navă, autoritățile competente ale statului
membru de pavilion efectuează controale oficiale în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul (UE) 2017/625, în
special în ceea ce privește termenele prevăzute la articolul 148 alineatul (4). În cazul în care este necesar, acestea pot
inspecta nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o țară terță.

2. În cazul în care autoritățile competente din statul membru de pavilion au acordat navei o autorizare condiționată
în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul (UE) 2017/625, acestea pot autoriza autoritățile competente dintr-un
alt stat membru sau dintr-o țară terță să efectueze controale de monitorizare în vederea acordării aprobării definitive,
a prelungirii autorizării condiționate sau a evaluării constante a autorizării, cu condiția ca, în cazul unei țări terțe,
această țară să figureze pe o listă a țărilor terțe din care sunt autorizate importurile de produse pescărești în temeiul
articolului 127 din Regulamentul (UE) 2017/625. În cazul în care este necesar, aceste autorități competente pot inspecta
nava când aceasta se află pe mare sau când se află într-un port din alt stat membru sau dintr-o țară terță.

3. În cazul în care autoritățile competente dintr-un stat membru autorizează autoritățile competente din alt stat
membru sau dintr-o țară terță să realizeze controale în numele lor în conformitate cu prezentul articol, cele două
autorități competente stabilesc împreună modalitățile de realizare a acestor controale. Aceste modalități oferă, în special,
garanția că autoritățile competente din statul membru de pavilion primesc imediat rapoarte privind rezultatele
controalelor și orice suspiciune de neconformitate care să le permită să ia măsurile necesare.

Articolul 70

Controalele oficiale ale produselor pescărești

Controalele oficiale ale produselor pescărești trebuie să cuprindă cel puțin modalitățile practice prevăzute în anexa VI în
ceea ce privește:
(a) examinările organoleptice;
(b) indicatorii de prospețime;
(c) histamina;
(d) reziduurile și contaminanții;
(e) controalele microbiologice;
(f) paraziții;
(g) produsele pescărești toxice.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/87

Articolul 71

Decizii în urma efectuării controalelor

Autoritățile competente declară produsele pescărești improprii pentru consumul uman dacă:

(a) controalele oficiale efectuate în conformitate cu articolul 70 indică faptul că acestea nu respectă cerințele organo­
leptice, chimice, fizice sau microbiologice sau cerințele pentru identificarea paraziților, astfel cum sunt stabilite în
secțiunea VII din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și/sau Regulamentul (CE) nr. 2073/2005;

(b) conțin în părțile comestibile reziduuri sau contaminanți chimici în cantitate mai mare decât nivelurile stabilite în
Regulamentele (UE) nr. 37/2010, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1881/2006 sau reziduuri de substanțe interzise sau
neautorizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 37/2010 sau al Directivei 96/22/CE sau nu sunt în conformitate cu
alte acte legislative pertinente ale Uniunii cu privire la substanțele active din punct de vedere farmacologic;

(c) provin din:

(i) pești toxici;

(ii) produse pescărești care nu respectă cerințele privind biotoxinele marine;

(iii) moluște bivalve vii, echinoderme, tunicieri sau gasteropode marine care conțin o cantitate totală de biotoxine
marine care depășește limitele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 853/2004; sau

(d) autoritățile competente consideră că acestea pot constitui un risc pentru sănătatea umană sau animală sau sunt, din
orice alt motiv, improprii pentru consumul uman.

Articolul 72

Cerințe referitoare la controalele oficiale privind produsele pescărești capturate de nave care
arborează pavilionul unui stat membru și introduse în Uniune după ce au fost transferate în țări
terțe, cu sau fără depozitare

1. Produsele pescărești destinate consumului uman capturate de nave care arborează pavilionul unui stat membru,
descărcate, cu sau fără depozitare, în țări terțe care figurează pe lista prevăzută la articolul 126 alineatul (2) litera (a) din
Regulamentul (UE) 2017/625 înainte de a intra în Uniune printr-un mijloc de transport diferit, sunt însoțite de un
certificat de sănătate animală eliberat de autoritățile competente din țara terță în cauză și completat în conformitate cu
modelul de certificat de sănătate animală prevăzut în capitolul B partea II din anexa III la Regulamentul de punere în
aplicare (UE) 2019/628.

2. În cazul în care produsele pescărești menționate la alineatul (1) sunt descărcate și transportate într-un spațiu de
depozitare situat în țara terță menționată la alineatul respectiv, spațiul de depozitare respectiv trebuie să figureze pe
o listă, astfel cum se prevede la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2019/625.

3. În cazul în care produsele pescărești menționate la alineatul (1) sunt încărcate într-o navă care arborează pavilionul
unei țări terțe, țara terță în cauză trebuie să figureze pe lista prevăzută la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE)
2019/625 iar nava figurează pe o listă astfel cum se prevede la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2019/625.

4. Navele portcontainer folosite la transportul produselor pescărești containerizate sunt excluse de la această cerință.

TITLUL VII

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE ȘI FRECVENȚA MINIMĂ

UNIFORMĂ A CONTROALELOR OFICIALE ASUPRA CĂRNII DE REPTILE

Articolul 73

Inspecția ante-mortem și post-mortem a reptilelor

Articolul 11 se aplică inspecției ante-mortem a reptilelor.

Articolele 12, 13 și 14 se aplică inspecției post-mortem a reptilelor. În sensul articolului 13 litera (a) punctul (i),
o reptilă este considerată ca fiind 0,5 unități animal viu.
L 131/88 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

TITLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 74

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 2074/2005

Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 se modifică după cum urmează:

1. Articolele 5, 6b și 6c se elimină.

2. În anexa I, secțiunea II și apendicele se elimină.

3. În anexa II, secțiunea II se elimină.

4. Anexele III și V se elimină.

5. Anexa VIa se elimină.

6. Anexa VIb și apendicele la aceasta se elimină.

Articolul 75

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele
membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 martie 2019.

Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/89

ANEXA I

MODEL DE DOCUMENT PENTRU COMUNICAREA CU EXPLOATAȚIA DE ORIGINE ÎN CONFORMITATE CU

ARTICOLUL 39 ALINEATUL (5)

1. Date de identificare

1.1. Exploatație de origine (proprietar sau

administrator)

Nume/număr

Adresa completă

Număr de telefon

Adresa electronică, după caz

1.2. Numerele de identificare ale . . . . . . . . . [a se specifica]

sau anexați o listă

Număr total de animale (pe specii)

Probleme de identificare (după caz)

1.3. Număr de identificare al efectivului/cuștii (după

caz)

1.4. Specia de animale

1.5. Număr de referință al certificatului de sănătate

animală (după caz)

2. Observații ante-mortem

2.1. Bunăstarea animalelor

Numărul de animale afectate

Tip/clasă/vârstă

Observații

2.2. Animalele au fost livrate murdare

2.3. Semne clinice de boală

Numărul de animale afectate

Tip/clasă/vârstă

Observații

Data inspecției

2.4. Rezultatele de laborator (1)

(1) Microbiologice, chimice, serologice etc. (se anexează rezultatele).

L 131/90 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

3. Constatări post-mortem

3.1. Constatări macroscopice

Numărul de animale afectate

Tip/clasă/vârstă

Organul sau partea afectată

a animalului/animalelor

Data sacrificării

3.2. Patologie (pot fi utilizate coduri (2))

Numărul de animale afectate

Tip/clasă/vârstă

Organul sau partea afectată

a animalului/animalelor

Carcase declarate parțial sau total improprii

consumului (a se indica motivul)

Data sacrificării

3.3. Rezultatele de laborator (3)

3.4. Alte rezultate

3.5. Constatări privind bunăstarea animalelor

4. Informații suplimentare

5. Date de contact ale abatorului (numărul autorizației)

Nume

Adresa completă

Număr de telefon

Adresa electronică, după caz

6. Medic veterinar oficial (cu majuscule)

Semnătura și ștampila

7. Data

8. Număr de pagini anexate prezentului formular:

(2) Autoritățile competente pot introduce următoarele coduri: codul A pentru bolile care figurează pe lista OIE; codurile B100 și B200
pentru chestiunile legate de bunăstarea animalelor și C100-C290 pentru deciziile privind carnea. Acest sistem de codificare poate, în
cazul în care este necesar, să includă subdiviziuni suplimentare (de exemplu C141 pentru o patologie benignă generalizată, C142 pentru
o patologie mai gravă etc.). În cazul în care se utilizează coduri, acestea trebuie să fie ușor accesibile operatorului din sectorul alimentar,
însoțite de explicații clare privind semnificația lor.
(3) Microbiologice, chimice, serologice etc. (se anexează rezultatele).
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/91

ANEXA II

MODALITĂȚI PRACTICE PRIVIND MARCA DE SĂNĂTATE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 48

1. Marca de sănătate trebuie să fie o marcă ovală cu o lățime de 6,5 cm și o înălțime de 4,5 cm cel puțin și să comporte
următoarele informații scrise cu litere perfect lizibile:
(a) numele țării unde se află unitatea; acesta poate fi scris în întregime cu majuscule sau sub forma unui cod de două
litere în conformitate cu codul ISO corespunzător. Cu toate acestea, în cazul statelor membre, aceste coduri sunt
BE, BG, CZ, DK, DE, EE, IE, GR, ES, FR, HR, IT, CY, LV, LT, LU, HU, MT, NL, AT, PL, PT, RO, SI, SK, FI, SE și UK;
(b) numărul autorizației abatorului; și
(c) (atunci când marca se aplică într-o unitate situată în Uniune), abrevierea CE, EC, EF, EG, EK, EO, EY, ES, EÜ, EB,
EZ, KE sau WE. Abrevierile menționate nu trebuie să apară pe mărci aplicate pe carnea importată în Uniune din
abatoare situate în afara Uniunii.
2. Literele trebuie să aibă o dimensiune pe verticală de 0,8 cm cel puțin, iar cifrele de 1 cm cel puțin. Dimensiunile
caracterelor și ale mărcii pot fi reduse pentru marcarea mieilor, a iezilor și a purceilor de lapte.

3. Cerneala utilizată pentru marcarea de sănătate trebuie să fie autorizată în conformitate cu normele Uniunii privind
utilizarea substanțelor colorante în produsele alimentare.

4. De asemenea, marca de sănătate poate să conțină o indicație privind medicul veterinar oficial care a efectuat inspecția
cărnii.
L 131/92 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

ANEXA III

METODE DE TESTARE A LAPTELUI CRUD ȘI A LAPTELUI DE VACĂ TRATAT TERMIC ÎN CONFORMITATE

CU ARTICOLUL 50

CAPITOLUL I

DETERMINAREA NUMĂRULUI DE GERMENI ȘI A NUMĂRULUI DE CELULE SOMATICE

A. Atunci când se verifică respectarea criteriilor prevăzute în secțiunea IX capitolul I partea III din anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004, trebuie aplicate următoarele standarde ca metode de referință:
1. EN ISO 4833-1 pentru numărul de germeni la 30 °C;
2. EN ISO 13366-1 pentru numărul de celule somatice.
B. Se acceptă utilizarea unor metode de analiză alternative:
1. pentru numărul de germeni la 30 °C, atunci când metodele sunt validate în raport cu metoda de referință
menționată în partea A punctul 1 în conformitate cu protocolul stabilit de standardul EN ISO 16140-2,
completat de standardul EN ISO 16297 pentru cazul specific al numărului de germeni prezenți în laptele crud.
În special, relația de conversie dintre o metodă alternativă și metoda de referință definită în partea A punctul 1 se
stabilește în conformitate cu standardul EN ISO 21187.
2. pentru numărul de celule somatice, atunci când metodele sunt validate în raport cu metoda de referință
menționată în partea A punctul 2 în conformitate cu protocolul prevăzut de standardul ISO 8196-3 și atunci
când sunt aplicate în conformitate cu standardul EN ISO 13366-2 sau cu alte protocoale similare recunoscute pe
plan internațional.

CAPITOLUL II

DETERMINAREA ACTIVITĂȚII FOSFATAZEI ALCALINE ÎN LAPTELE DE VACĂ

A. Pentru a determina activitatea fosfatazei alcaline din laptele de vacă pasteurizat, trebuie aplicat standardul EN ISO
11816-1 ca metodă de referință.

B. Activitatea fosfatazei alcaline din laptele de vacă pasteurizat se exprimă în miliunități de activitate enzimatică pe litru
(mU/l). O unitate de activitate a fosfatazei alcaline este cantitatea de enzimă fosfatază alcalină care catalizează
transformarea unui micromol de substrat pe minut.

C. Se consideră că un test de activitate a fosfatazei alcaline dă un rezultat negativ în cazul în care activitatea măsurată în
laptele de vacă nu depășește 350 mU/l.

D. Se acceptă utilizarea unor metode de analiză alternative atunci când acestea sunt validate în raport cu metodele de
referință definite în partea A, în conformitate cu protocoalele recunoscute pe plan internațional și cu normele
privind buna practică de laborator.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/93

ANEXA IV

METODA DE ANALIZĂ DE REFERINȚĂ PENTRU ANALIZA E. COLI ÎN MOLUȘTELE BIVALVE VII PENTRU
CLASIFICAREA ZONELOR DE PRODUCȚIE ȘI DE RELOCARE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 52
ALINEATUL (2)

Metoda de referință pentru analiza E. coli în moluștele bivalve vii este detecția și tehnica „numărului cel mai probabil”
(NCP) menționată în standardul ISO 16649-3. Metode alternative pot fi utilizate în cazul în care sunt validate în raport
cu această metodă de referință, în conformitate cu criteriile stabilite prin standardul ISO 16140.
L 131/94 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

ANEXA V

METODE RECUNOSCUTE PENTRU DETECTAREA BIOTOXINELOR MARINE ÎN CONFORMITATE CU

ARTICOLUL 60

CAPITOLUL I

METODĂ DE DETECTARE A TOXINEI PARALITICE A CRUSTACEELOR

A. Conținutul de toxină paralitică a crustaceelor (paralytic shellfish poisoning – PSP) din corpul întreg sau din orice
parte care poate fi consumată separat a moluștelor bivalve se determină utilizând metoda oficială AOAC OMA
2005.06, publicată în AOAC International Journal 88(6), 1714-1732 (metoda Lawrence), dozarea biologică pe șoarece
sau orice altă metodă validată recunoscută la nivel internațional.

B. În cazul contestării rezultatelor, metoda de referință este metoda oficială AOAC OMA 2005.06 prevăzută în
partea A.

CAPITOLUL II

METODA DE DETECTARE A TOXINEI AMNEZICE A CRUSTACEELOR

A. Conținutul de toxine amnezice a crustaceelor (amnesic shellfish poison – ASP) din corpul întreg sau din orice parte
care poate fi consumată separat a moluștelor bivalve se determină prin cromatografie lichidă de înaltă performanță
cu detecție de ultraviolete (HPLC/UV) sau prin orice altă metodă validată recunoscută la nivel internațional.

B. Cu toate acestea, în scopul screeningului, se poate utiliza și metoda oficială AOAC 2006.02, publicată în AOAC
International Journal 90, 1011-1027 [metoda testului de imunoabsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA)] sau
orice altă metodă validată recunoscută la nivel internațional.

C. În cazul contestării rezultatelor, metoda de referință este metoda HPLC/UV.

CAPITOLUL III

METODE DE DETECTARE A TOXINELOR LIPOFILE

A. Metoda de referință pentru detectarea toxinelor marine menționate în secțiunea VII capitolul V punctul (2) literele (c),
(d) și (e) din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 este metoda de cromatografie lichidă – spectrometrie de
masă/spectrometrie de masă stabilită de laboratorul de referință al UE (EURL LC-MS/MS). Această metodă determină
cel puțin următorii compuși:

(a) toxine din grupa acidului ocadaic: OA, DTX1 și DTX2, inclusiv esterii lor (DTX3);

(b) toxine din grupa pectenotoxinelor: PTX1 și PTX2;

(c) toxine din grupa iesotoxinelor: YTX, 45 OH YTX, Homo YTX și 45 OH Homo YTX;

(d) toxine din grupa azaspiracidelor: AZA 1, AZA 2 și AZA 3.

Dacă apar noi analogi ai toxinelor de mai sus, pentru care s-a stabilit un factor de echivalență toxică (TEF), aceștia
vor fi incluși în analiză.

Echivalența toxică totală se calculează prin intermediul TEF recomandați de Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară (EFSA) în EFSA Journal (2008) 589, 1-62 sau orice aviz actualizat al EFSA.

B. Metodele, altele decât cele menționate în partea A, cum ar fi metoda LC-MS, HPLC cu detectare adecvată, imunoana­
lizele și testele funcționale precum testul de inhibare a fosfatazei, pot fi utilizate în locul metodei EURL LC-MS/MS
sau pot să o completeze, cu condiția ca:

(a) singure sau combinate, acestea să permită detectarea cel puțin a analogilor menționați în partea A; dacă este
necesar, se definesc criterii mai adecvate;
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/95

(b) să îndeplinească criteriile de performanță a metodei stabilite de metoda EURL LC-MS/MS. Astfel de metode
trebuie să facă obiectul unei validări intralaborator și să treacă cu succes testele efectuate în cadrul unui program
recunoscut de teste de eficacitate. Laboratorul european de referință pentru biotoxinele marine susține activitățile
care vizează validarea interlaboratoare a tehnicii pentru a permite o standardizare oficială;

(c) aplicarea acestora să asigure un grad echivalent de protecție a sănătății publice.

CAPITOLUL IV

DETECTAREA UNOR TOXINE MARINE NOI SAU EMERGENTE

Metodele chimice, metodele alternative cu detectare adecvată sau testul biologic pe șoarece pot fi utilizate în cursul
monitorizării periodice a zonelor de producție și a zonelor de relocare în vederea detectării unor toxine marine noi sau
emergente pe baza programelor de control naționale elaborate de statele membre.
L 131/96 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

ANEXA VI

MODALITĂȚI PRACTICE PENTRU CONTROALELE OFICIALE EFECTUATE ASUPRA PRODUSELOR PESCĂ­

REȘTI ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 70

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

A. Evaluările organoleptice

Trebuie să se efectueze controale organoleptice aleatorii în toate etapele producției, prelucrării și distribuției. Aceste
controale au drept scop verificarea respectării criteriilor de prospețime stabilite în conformitate cu prezentul regulament.
Aceasta înseamnă, în special, să se verifice, în toate etapele producției, prelucrării și distribuției, dacă produsele pescărești
îndeplinesc cel puțin liniile de bază ale criteriilor de prospețime stabilite în conformitate cu Regulamentul (CE)
nr. 2406/96 al Consiliului (1).

B. Indicatorii de prospețime

În cazul în care evaluarea organoleptică generează dubii cu privire la prospețimea produselor pescărești, pot fi prelevate
probe care să fie supuse unor testări în laborator pentru determinarea conținuturilor de azot bazic volatil total (ABVT) și
de azot-trimetilamină (TMA-N) în conformitate cu modalitățile tehnice prevăzute în capitolul II.

Autoritățile competente utilizează criteriile stabilite în prezentul regulament.

În cazul în care evaluarea organoleptică pune sub semnul întrebării și alți parametri care pot afecta sănătatea umană, se
vor preleva probe corespunzătoare în scopul verificării.

C. Histamina

Este necesar să fie efectuate teste aleatorii de control al histaminei în scopul verificării respectării conținuturilor admise
stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2073/2005.

D. Reziduurile și contaminanții

Se stabilesc modalități de monitorizare în conformitate cu Directiva 96/23/CE și cu Decizia 97/747/CE pentru controlul
respectării legislației UE privind:

— limitele maxime de reziduuri pentru substanțele active din punct de vedere farmacologic, în conformitate cu Regula­
mentele (UE) nr. 37/2010 și (UE) 2018/470;

— substanțele interzise și neautorizate, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 37/2010, Directiva 96/22/CE și
Decizia 2005/34/CE;

— contaminanții, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru
anumiți contaminanți din produsele alimentare; și

— reziduurile de pesticide, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005.

E. Controalele microbiologice

Se efectuează controale microbiologice, în cazul în care acest lucru este necesar, în conformitate cu normele și criteriile
relevante prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2073/2005.

F. Paraziții

Se efectuează testări bazate pe risc pentru a verifica conformitatea cu secțiunea VIII capitolul III partea D din anexa III la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și cu secțiunea I din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 2074/2005.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2406/96 al Consiliului din 26 noiembrie 1996 privind stabilirea standardelor comune de piață pentru anumite
produse pescărești. JO L 334, 23.12.1996, p. 1.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/97

G. Produsele pescărești toxice

Se efectuează controale pentru a garanta că:

1. produsele pescărești provenite din pești toxici din următoarele familii nu sunt comercializate: Tetraodontidae, Molidae,
Diodontidae și Canthigasteridae;

2. Produsele pescărești proaspete, preparate, congelate și prelucrate din familia Gempylidae, în special Ruvettus pretiosus și
Lepidocybium flavobrunneum, nu pot fi introduse pe piață decât ambalate sau împachetate și trebuie să fie etichetate în
mod corespunzător pentru a informa consumatorul cu privire la metodele de preparare/gătire, precum și cu privire la
riscul legat de prezența substanțelor care pot provoca tulburări gastrointestinale. Denumirile științifice și denumirile
comune ale produselor pescărești trebuie specificate pe etichetă;

3. produsele pescărești care conțin biotoxine, cum ar fi ciguatera sau alte toxine periculoase pentru sănătatea umană, nu
sunt comercializate. Totuși, produsele pescărești provenite din moluștele bivalve vii, din echinoderme, tunicate și
gasteropode marine pot fi comercializate în măsura în care au fost produse în conformitate cu secțiunea VII din
anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și respectă standardele stabilite în capitolul V punctul 2 din secțiunea
menționată.

CAPITOLUL II

CONTROALE CU PRIVIRE LA AZOTUL BAZIC VOLATIL TOTAL (ABVT)

A. Valori-limită ale ABVT pentru anumite categorii de produse pescărești și metode de analiză de utilizat

1. Produsele pescărești neprelucrate sunt considerate improprii consumului uman în cazul în care evaluarea organo­
leptică determină suspiciuni asupra prospețimii acestora, iar controlul chimic arată că sunt depășite următoarele
limite ale ABVT:

(a) 25 mg de azot/100 g de carne pentru speciile menționate în partea B punctul 1 din prezentul capitol;

(b) 30 mg de azot/100 g de carne pentru speciile menționate în partea B punctul 2 din prezentul capitol;

(c) 35 mg de azot/100 g de carne pentru speciile menționate în partea B punctul 3 din prezentul capitol;

(d) 60 mg de azot/100 g de produs pescăresc întreg utilizat direct pentru prepararea uleiului de pește destinat
consumului uman, astfel cum se prevede în secțiunea VIII capitolul IV.B punctul 1 paragraful al doilea din anexa
III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004; cu toate acestea, în cazul în care materia primă este conformă cu primul
paragraf literele (a), (b) și (c) de la punctul menționat, statele membre pot stabili limite la un nivel mai ridicat
pentru anumite specii până la adoptarea unei legislații specifice a Uniunii.

Metoda de referință pentru a controla conținuturile de ABVT constă în a distila un extras deproteinizat cu acid
percloric, în conformitate cu partea C de mai jos.

2. Distilarea menționată la punctul 1 se realizează cu ajutorul unui dispozitiv conform schemei prezentate în partea D
de mai jos.

3. Metodele de rutină utilizabile pentru controlul valorii-limită a ABVT sunt următoarele:

(a) microdifuziunea, descrisă de Conway și Byrne (1933);

(b) distilarea directă, descrisă de Antonacopoulos (1968);

(c) distilarea unui extras deproteinizat cu acid tricloracetic [Comitetul Codex Alimentarius pentru pești și produse
pescărești (1968)].

4. Proba trebuie să includă aproximativ 100 de grame de carne, prelevate din cel puțin trei puncte diferite și amestecate
prin mărunțire.

Statele membre recomandă laboratoarelor oficiale utilizarea de rutină a metodelor de referință menționate anterior. În
caz de suspiciune sau litigiu privind rezultatele analizei efectuate prin una din metodele de rutină, pentru verificarea
acestor rezultate poate fi utilizată numai metoda de referință.
L 131/98 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

B. Categorii de specii pentru care se stabilește o valoare-limită a ABVT

Se stabilesc valori-limită a ABVT pentru următoarele categorii de specii:

1. Sebastes spp., Helicolenus dactylopterus, Sebastichthys capensis;

2. speciile aparținând familiei Pleuronectidae (exceptând halibutul: Hippoglossus spp.);

3. Salmo salar, specii aparținând familiei Merlucciidae, specii aparținând familiei Gadidae.

C. Procedură de referință pentru determinarea concentrației de ABVT în pește și produse pescărești

1. Obiect și sferă de aplicare

Prezenta metodă descrie procedura de referință pentru determinarea concentrației de ABVT în pește și produsele
pescărești. Procedura se aplică pentru concentrații de ABVT cuprinse între 5 mg/100 g și cel puțin 100 mg/100 g.

2. Definiții

Prin „concentrație de ABVT” se înțelege conținutul de azot al bazelor azotate volatile determinat prin procedura de
referință descrisă.

Prin „soluție” se înțelege o soluție apoasă care corespunde următoarelor caracteristici:

(a) soluție de acid percloric = 6 g/100 ml;

(b) soluție de hidroxid de sodiu = 20 g/100 ml;

(c) soluție standard de acid clorhidric de 0,05 mol/l (0,05 N). Cu un aparat de distilare automat, titrarea trebuie să se
realizeze cu o soluție standard de acid clorhidric de 0,01 mol/l (0,01 N);

(d) soluție de acid boric = 3 g/100 ml;

(e) agent antispumant pe bază de silicon;

(f) soluție de fenolftaleină = 1 g/100 ml etanol 95 %;

(g) indicator (Tashiro Mixed Indicator): se dizolvă 2 g de roșu de metil și 1 g de albastru de metil în 1 000 ml etanol
95 %.

3. Scurtă descriere

Bazele azotate volatile sunt extrase din probă cu ajutorul unei soluții de acid percloric de 0,6 mol/l. După alcalinizare,
extrasul este supus unei distilări cu vapori și constituenții bazici volatili sunt absorbiți de către un receptor acid.
Concentrația de ABVT se determină prin titrarea bazelor absorbite. Concentrația se exprimă în mg/100 g.

4. Produsele chimice

În cazul în care nu se prevede altfel, se utilizează produse chimice cu puritate de reactivi. Apa utilizată trebuie să fie
distilată sau demineralizată și de puritate cel puțin echivalentă.

5. Se utilizează următoarele instrumente și accesorii:

(a) mașină de tocat carne cu care se obține carne tocată de pește suficient de omogenă;

(b) mixer de mare viteză, a cărui viteză de rotație este cuprinsă între 8 000 și 45 000 turații/minut;

(c) filtru îndoit de 150 mm diametru cu filtrare rapidă;

(d) biuretă de 5 ml gradată la 0,01 ml;

(e) dispozitiv de distilare cu vapori. Acest dispozitiv trebuie să fie dotat cu un sistem care permite să se regleze
debitul vaporilor și să se producă un volum constant de vapori într-o anumită perioadă. Acesta trebuie conceput
astfel încât, în timpul adăugării substanțelor alcalinizante, bazele libere care rezultă să nu poată ieși.
17.5.2019 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131/99

6. Executarea procedurii de referință

În timpul manipulării acidului percloric, care este foarte coroziv, trebuie să se ia precauțiile și măsurile preventive
care se impun. Probele trebuie pregătite în cel mai scurt timp după sosirea lor, în conformitate cu următoarele
instrucțiuni:

(a) Pregătirea probei

Se mărunțește cu grijă proba de analiză într-o mașină de tocat, în conformitate cu specificațiile de la punctul 5
litera (a). Se prelevează 10 g ± 0,1 g din proba mărunțită și se plasează într-un recipient adaptat. Această
prelevare se amestecă cu 90,0 ml soluție de acid percloric, se omogenizează timp de două minute cu ajutorul
unui mixer, în conformitate cu specificațiile de la punctul 5 litera (b), apoi se filtrează.

Extractul astfel obținut se poate păstra cel puțin șapte zile la o temperatură cuprinsă între aproximativ 2 °C și 6 °
C;

(b) Distilarea cu vapori

Se pun 50,0 ml din extractul obținut în conformitate cu litera (a) într-un dispozitiv de distilare cu vapori, astfel
cum se descrie la punctul 5 litera (e). Pentru o verificare ulterioară a alcalinizării extrasului, se adaugă câteva
picături de soluție de fenolftaleină. După adăugarea câtorva picături de agent antispumant pe bază de silicon, se
adaugă la extras 6,5 ml de soluție de hidroxid de sodiu și se începe imediat distilarea cu vapori.

Se reglează dispozitivul de distilare astfel încât să se obțină aproximativ 100 ml de distilat în 10 minute. Se
scufundă tubul de scurgere al distilatului într-un rezervor care conține 100 ml dintr-o soluție de acid boric, la
care s-au adăugat 3-5 picături de indicator. Se oprește distilarea după exact 10 minute. Tubul de scurgere se
scoate din rezervor și se clătește cu apă. Bazele volatile conținute în soluția rezervorului sunt determinate prin
titrare cu o soluție standard de acid clorhidric.

pH-ul punctului final trebuie să fie 5,0 ± 0,1;

(c) Titrare

Analizele trebuie efectuate în duplicat. Metoda aplicată este corectă în cazul în care diferența dintre analizele
duplicat nu depășește 2 mg/100 g;

(d) Test martor

Se efectuează un test martor în conformitate cu litera (b). În locul extractului, se utilizează 50,0 ml de soluție de
acid percloric.

7. Calculul concentrației de ABVT

Se calculează concentrația de ABVT prin titrarea soluției din rezervor cu soluție standard de acid clorhidric aplicând
următoarea ecuație:

ðV1 − V0 Þ � 0,14 � 2 � 100

ABVT ð în mg= 100 gÞ ¼
M
unde:

V1 = volumul de soluție standard de acid clorhidric de 0,01 mol în ml pentru probă;

V0 = volumul de soluție standard de acid clorhidric de 0,01 mol în ml pentru martor;

M = masa probei în g.

În plus, sunt obligatorii următoarele elemente:

(a) analize în duplicat. Metoda aplicată este corectă în cazul în care diferența dintre cele două analize duplicat nu
depășește 2 mg/100 g;

(b) verificarea echipamentului. Se verifică echipamentul prin distilarea unor soluții de NH4Cl echivalent la 50 mg de
ABVT/100 g;

(c) abateri standard. Se calculează abaterea standard pentru repetabilitate Sr = 1,20 mg/100 g și abaterea standard
pentru reproductibilitate SR = 2,50 mg/100 g.
L 131/100 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 17.5.2019

D. Dispozitiv de distilare cu vapori ABVT

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/1

(Acte legislative)

REGULAMENTE

REGULAMENTUL (UE) 2017/625 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 15 martie 2017

privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației
privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea
plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001,
(CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014,
(UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE)
nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE,
2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și
(CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE,
89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/
438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 114 și
articolul 168 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1) Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) impune asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății
umane și animale, precum și a mediului la definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii.
Îndeplinirea acestui obiectiv ar trebui urmărită, printre altele, prin intermediul unor măsuri în domeniile veterinar și
fitosanitar, care să aibă ca obiectiv final protecția sănătății umane.

(1) JO C 67, 6.3.2014, p. 166.

(2) JO C 114, 15.4.2014, p. 96.
(3) Poziția Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția în primă lectură a Consiliului
din 19 decembrie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziția Parlamentului European din 15 martie 2017 (nepublicată încă
în Jurnalul Oficial).
L 95/2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) TFUE prevede, de asemenea, obligația Uniunii de a contribui la atingerea unui nivel ridicat de protecție a
consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în contextul definitivării realizării pieței interne.

(3) Legislația Uniunii prevede un set de norme armonizate pentru a garanta siguranța și salubritatea alimentelor și a
furajelor și faptul că activitățile care ar putea avea un impact asupra siguranței lanțului agroalimentar sau a protecției
intereselor consumatorilor în ceea ce privește alimentele și informațiile referitoare la alimente se desfășoară cu
respectarea unor cerințe specifice. De asemenea, există norme ale Uniunii menite să asigure un nivel ridicat de
sănătate umană, a animalelor și a plantelor, precum și de bunăstare a animalelor de-a lungul lanțului agroalimentar și
în toate acele domenii de activitate care au printre obiectivele esențiale pe acela de a lupta împotriva posibilei
răspândiri a bolilor animalelor, în unele cazuri transmisibile la oameni, sau împotriva organismelor dăunătoare
plantelor sau produselor vegetale, și să asigure protecția mediului împotriva riscurilor care ar putea fi reprezentate de
organismele modificate genetic (OMG) sau de produsele de protecție a plantelor. Aplicarea corectă a respectivelor
norme, denumite în continuare în mod colectiv „legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar”, contribuie la
funcționarea pieței interne.

(4) Normele de bază ale Uniunii din legislația privind alimentele și furajele sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/
2002 al Parlamentului European și al Consiliului (1). În plus față de aceste norme de bază, există o legislație mai
specifică privind alimentele și furajele, care vizează domenii diferite precum alimentația animalelor, inclusiv furajele
medicamentate, igiena alimentelor și a furajelor, zoonozele, subprodusele de origine animală, reziduurile de
medicamente veterinare, contaminanții, combaterea și eradicarea bolilor animalelor cu impact asupra sănătății
umane, etichetarea alimentelor și a furajelor, produsele de protecție a plantelor, aditivii folosiți în alimente și în furaje,
vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele și alți aditivi, materialele care vin în contact cu alimentele, cerințele
privind calitatea și compoziția, apa potabilă, ionizarea, alimentele noi și OMG.

(5) Legislația Uniunii privind sănătatea animalelor urmărește să asigure standarde ridicate de sănătate umană și a
animalelor în Uniune, dezvoltarea rațională a sectoarelor agriculturii și acvaculturii, precum și sporirea
productivității. Această legislație este necesară pentru a contribui la realizarea pieței interne a animalelor și a
produselor de origine animală și pentru a evita răspândirea bolilor infecțioase care prezintă motive de îngrijorare la
nivelul Uniunii. Această legislație vizează domenii care includ comerțul intra-Uniune, intrarea în Uniune, eradicarea
bolilor, controalele sanitar-veterinare și notificarea bolilor și, de asemenea, contribuie la siguranța alimentelor și a
furajelor.

(6) Bolile transmisibile ale animalelor, inclusiv prin microorganisme care au dezvoltat rezistență la antimicrobiene, pot
avea un impact semnificativ asupra sănătății publice, a siguranței alimentelor și furajelor și asupra sănătății și
bunăstării animalelor. Pentru a asigura standarde ridicate de sănătate a animalelor și de sănătate publică în Uniune,
sunt stabilite, la nivelul Uniunii, norme privind măsurile de sănătate a animalelor și siguranța alimentelor și furajelor.
Respectarea acestor norme, inclusiv normele care urmăresc să abordeze problema rezistenței la antimicrobiene, ar
trebui să facă obiectul controalelor oficiale prevăzute de prezentul regulament. Legislația Uniunii prevede, de
asemenea, norme privind introducerea pe piață și utilizarea medicamentelor de uz veterinar, care contribuie la o
abordare coerentă la nivelul Uniunii vizând asigurarea utilizării prudente a antimicrobienelor la nivelul exploatațiilor
agricole și minimizarea dezvoltării rezistenței la antimicrobiene a animalelor și a transmiterii sale prin intermediul
alimentelor de origine animală. Acțiunile promovate sub numerele 2 și 3 prin Comunicarea Comisiei
din 15 noiembrie 2011 către Parlamentul European și către Consiliu, intitulată „Plan de acțiune împotriva
amenințărilor tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene”, subliniază rolul esențial jucat de normele
specifice ale Uniunii în domeniul medicamentelor de uz veterinar. Respectarea acestor norme specifice ar trebui să
facă obiectul controalelor prevăzute de legislația Uniunii și, prin urmare, nu se încadrează în domeniul de aplicare al
prezentului regulament.

(7) Articolul 13 din TFUE recunoaște că animalele sunt ființe sensibile. Legislația Uniunii referitoare la bunăstarea
animalelor prevede obligația proprietarilor de animale, a crescătorilor de animale și a autorităților competente de a
respecta cerințele privind bunăstarea animalelor, care asigură animalelor un tratament fără cruzime și evită să
provoace acestora durere sau suferință. Normele respective se bazează pe dovezi științifice și pot îmbunătăți calitatea
și siguranța alimentelor de origine animală.

(8) Legislația Uniunii privind sănătatea plantelor reglementează intrarea, stabilirea și răspândirea organismelor
dăunătoare plantelor care nu există sau care nu sunt prezente pe scară largă în Uniune. Obiectivul acesteia îl
constituie protecția sănătății culturilor din Uniune, a spațiului verde și a pădurilor publice și private, protejând în
același timp mediul și biodiversitatea Uniunii și asigurând calitatea plantelor și a produselor vegetale și siguranța
alimentelor și a furajelor obținute din plante.

(1) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a
cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a
procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/3

(9) Legislația Uniunii privind produsele de protecție a plantelor reglementează autorizarea, introducerea pe piață,
utilizarea și controlul produselor de protecție a plantelor și ale oricăror substanțe active, agenți fitoprotectori, agenți
sinergici, coformulanți și adjuvanți pe care le-ar putea conține sau din care ar putea fi constituite. Normele
menționate urmăresc să asigure un nivel ridicat de protecție, atât a sănătății umane, cât și a animalelor, precum și a
mediului prin evaluarea riscurilor reprezentate de produsele de protecție a plantelor, îmbunătățind, în același timp,
funcționarea pieței Uniunii prin armonizarea normelor de introducere pe piață a acestora în același timp cu
îmbunătățirea producției agricole.

(10) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) și Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al
Parlamentului European și al Consiliului (2) reglementează autorizarea prealabilă, trasabilitatea și etichetarea OMG,
precum și a produselor alimentare și a furajelor modificate genetic. OMG care nu sunt destinate consumului direct,
precum semințele utilizate ca materiale sursă pentru producerea alimentelor și a furajelor, pot fi autorizate în temeiul
Directivei 2001/18/CE sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003. Indiferent de temeiul juridic conform căruia ar
putea fi autorizate OMG-urile, ar trebui să se aplice aceleași norme privind controalele oficiale.

(11) Legislația Uniunii privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice oferă o bază pentru dezvoltarea
sustenabilă a producției ecologice și își propune să contribuie la protejarea resurselor naturale, a biodiversității și
bunăstării animalelor, precum și la dezvoltarea zonelor rurale.

(12) Legislația Uniunii privind sistemele agricole de calitate pentru produsele agricole și alimentare identifică produsele și
alimentele cultivate și produse în conformitate cu specificații exacte, încurajând în același timp producția agricolă
diversificată, protejând denumirile produselor și informând consumatorii cu privire la caracterul specific al
produselor agricole și alimentare.

(13) Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar se bazează pe principiul că operatorii, în toate etapele de producție,
prelucrare și distribuție pe care le controlează, asigură respectarea cerințelor relevante pentru activitățile lor, stabilite
în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(14) Normele Uniunii privind standardele de comercializare pentru produsele pescărești și de acvacultură asigură produse
sustenabile și valorificarea întregului potențial al pieței interne; acestea facilitează activități de comercializare bazate
pe concurență loială, contribuind astfel la îmbunătățirea profitabilității producției. Aceste norme asigură
conformarea cu aceeași cerință atât pentru importuri, cât și pentru produsele originare din interiorul Uniunii.
Normele Uniunii privind standardele de comercializare pentru produsele agricole contribuie la ameliorarea
condițiilor economice de producție și de comercializare, precum și a calității acestor produse.

(15) Responsabilitatea de a asigura aplicarea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar revine statelor membre, ale
căror autorități competente monitorizează și verifică, prin organizarea de controale oficiale, respectarea și asigurarea
aplicării efective a cerințelor relevante ale Uniunii.

(16) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a instituit un cadru legislativ unic
privind organizarea controalelor oficiale. Acest cadru a îmbunătățit în mod semnificativ eficiența controalelor
oficiale, asigurarea aplicării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și nivelul de protecție împotriva riscurilor
pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor și pentru bunăstarea animalelor în Uniune, precum și nivelul de
protecție a mediului împotriva riscurilor care ar putea fi reprezentate de OMG și de produsele de protecție a
plantelor. De asemenea, acesta constituie un cadru juridic consolidat de sprijinire a unei abordări integrate a
efectuării controalelor oficiale de-a lungul lanțului agroalimentar.

(1) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a
organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).
2
() Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare
și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale
efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele
de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).
L 95/4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(17) În legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar există o serie de dispoziții a căror aplicare nu a fost reglementată
sau a fost reglementată doar parțial prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004. În special, normele specifice privind
controalele oficiale au fost menținute în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al
Consiliului (1). De asemenea, sănătatea plantelor în mare măsură nu se înscrie în domeniul de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 882/2004, anumite norme privind controalele oficiale fiind prevăzute în Directiva 2000/
29/CE a Consiliului (2).

(18) Directiva 96/23/CE a Consiliului (3) prevede, de asemenea, un set foarte detaliat de norme care stabilesc, printre
altele, frecvența minimă de efectuare a controalelor oficiale și măsurile specifice de asigurare a aplicării normelor,
care trebuie adoptate în cazurile de neconformare.

(19) Pentru a raționaliza și a simplifica cadrul legislativ general, urmărind în același timp obiectivul unei mai bune
reglementări, normele aplicabile controalelor oficiale în domenii specifice ar trebui să fie integrate într-un singur
cadru legislativ pentru controalele oficiale. În acest scop, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și alte acte ale Uniunii
prin care se reglementează în prezent controalele oficiale în domenii specifice ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu
prezentul regulament.

(20) Prezentul regulament ar trebui să vizeze stabilirea unui cadru armonizat la nivelul Uniunii pentru organizarea
controalelor oficiale și a altor activități oficiale de-a lungul întregului lanț agroalimentar, ținând seama de normele
privind controalele oficiale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și în legislația sectorială relevantă, precum
și de experiența dobândită în aplicarea normelor respective.

(21) Normele care stabilesc cerințele pentru utilizarea durabilă a produselor de protecție a plantelor stabilite în
Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) includ la articolul 8 dispoziții cu privire la
inspectarea echipamentelor de aplicare, care vor continua să se aplice, în timp ce normele privind controalele oficiale
din prezentul regulament nu se aplică activităților de inspecție respective.

(22) Pentru verificarea respectării normelor privind organizarea comună a piețelor de produse agricole (culturi arabile,
vin, ulei de măsline, fructe și legume, hamei, lapte și produse lactate, carne de vită și mânzat, carne de oaie și de
capră și miere de albine) există deja în funcțiune un sistem de control bine stabilit și specific. Prin urmare, prezentul
regulament nu ar trebui să se aplice la verificarea respectării Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului (5) care reglementează organizațiile comune ale piețelor produselor agricole, cu excepția
cazurilor în care controalele efectuate în legătură cu standardele de comercializare în temeiul Regulamentului (UE)
nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) indică posibile cazuri de practici frauduloase sau
înșelătoare.

(23) Ar trebui ca anumite definiții prevăzute în prezent în Regulamentul (CE) nr. 882/2004 să fie adaptate astfel încât să
țină seama de domeniul mai extins de aplicare al prezentului regulament, să fie aliniate la cele prevăzute în alte acte
ale Uniunii și să clarifice sau, după caz, să înlocuiască terminologia care are sensuri diferite în sectoare diferite.

(24) Atunci când legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar obligă autoritățile competente să verifice, atunci când
emit certificate sau atestate oficiale, dacă operatorii respectă normele relevante ale Uniunii și dacă animalele sau
bunurile îndeplinesc cerințe specifice, respectiva verificare a conformității ar trebui să fie considerată drept control
oficial.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme
sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulamentul privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).
(2) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor
organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).
(3) Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de control care se aplică anumitor substanțe și reziduurilor
acestora existente în animalele vii și în produsele obținute de la acestea și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a
Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10).
(4) Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune
comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71).
(5) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări
comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și
(CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(6) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea,
gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE)
nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/5

(25) Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar conferă în plus autorităților competente din statele membre atribuții
specializate care trebuie îndeplinite pentru a asigura protecția sănătății animale, a sănătății plantelor și a bunăstării
animalelor, precum și protecția mediului în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor. Aceste
atribuții reprezintă activități de interes public pe care autoritățile competente din statele membre trebuie să le
efectueze în vederea eliminării, a limitării sau a reducerii pericolului care poate apărea pentru sănătatea umană, a
animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau pentru mediu. Aceste alte activități oficiale, care includ
acordarea autorizațiilor sau a aprobărilor, supravegherea și monitorizarea epidemiologică, eradicarea și limitarea
bolilor sau a organismelor dăunătoare, precum și emiterea de certificate sau atestate oficiale, sunt reglementate prin
aceleași norme sectoriale a căror aplicare este asigurată prin intermediul controalelor oficiale și, ca atare, prin
prezentul regulament.

(26) Statele membre ar trebui să desemneze autorități competente în toate domeniile care intră sub incidența prezentului
regulament. Deși sunt cele mai bine poziționate pentru a identifica și a decide autoritatea sau autoritățile competente
pentru a fi desemnate pentru fiecare domeniu sau parte a unui domeniu, statelor membre ar trebui să le revină și
obligația de a desemna o singură autoritate având rolul de a asigura, în fiecare domeniu sau parte a unui domeniu,
coordonarea corespunzătoare a comunicării cu autoritățile competente din alte state membre și cu Comisia.

(27) Pentru efectuarea controalelor oficiale care vizează verificarea aplicării corecte a legislației Uniunii privind lanțul
agroalimentar, precum și a altor activități oficiale atribuite autorităților statelor membre prin legislația Uniunii
privind lanțul agroalimentar, statele membre ar trebui să desemneze autorități competente care să acționeze în
interesul publicului, să dispună de resurse și dotări corespunzătoare, precum și să ofere garanții de imparțialitate și
profesionalism. Autoritățile competente ar trebui să asigure calitatea, coerența și eficacitatea controalelor oficiale.

(28) Aplicarea și asigurarea respectării într-o manieră corectă a normelor care intră în domeniul de aplicare al prezentului
regulament necesită o cunoaștere adecvată atât a respectivelor norme, cât și a normelor din prezentul regulament.
Prin urmare, este important ca personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale să fie instruit
periodic cu privire la legislația aplicabilă, în conformitate cu domeniul lor de competență, precum și cu privire la
obligațiile care decurg din prezentul regulament.

(29) Autoritățile competente ar trebui să efectueze audituri interne sau să solicite efectuarea unor audituri în numele lor
pentru a garanta respectarea prezentului regulament. Auditurile respective ar trebui să fie realizate transparent și să
facă obiectul unei supravegheri independente.

(30) Operatorii ar trebui să aibă, sub rezerva legislației naționale, dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziilor
autorităților competente. Autoritățile competente ar trebui să informeze operatorii în legătură cu acest drept.

(31) Autoritățile competente ar trebui să se asigure că personalul responsabil cu controalele oficiale nu divulgă
informațiile obținute în timpul efectuării respectivelor controale atunci când informațiile respective intră sub
incidența secretului profesional. Cu excepția cazului în care există un interes superior care să justifice divulgarea,
secretul profesional ar trebui să includă informațiile care ar submina scopul inspecțiilor, al investigațiilor și al
auditurilor, precum și protecția intereselor comerciale sau protecția procedurilor judiciare și a consultanței juridice.
Totuși, secretul profesional nu ar trebui să împiedice publicarea de către autoritățile competente a informațiilor
factuale cu privire la rezultatul controalelor oficiale efectuate asupra operatorilor individuali, atunci când
operatorului în cauză i s-a permis să formuleze observații cu privire la acestea înainte de divulgare, iar observațiile
respective au fost luate în considerare sau au fost date publicității simultan cu divulgarea informațiilor de către
autoritățile competente. De asemenea, necesitatea respectării secretului profesional nu trebuie să aducă atingere
obligației care revine autorităților competente de a informa publicul în cazul în care există suspiciuni rezonabile că
anumite alimente sau furaje pot prezenta un risc pentru sănătate în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului persoanelor la protecția datelor cu
caracter personal, prevăzut în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1). Prezentele norme nu
ar trebui să aducă atingere nici cazurilor în care divulgarea este obligatorie conform legislației Uniunii sau a celei
naționale.

(32) Autoritățile competente ar trebui să efectueze periodic controale oficiale, în funcție de riscuri și cu frecvența
corespunzătoare, în toate sectoarele și cu privire la toți operatorii, activitățile, animalele și bunurile reglementate prin
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar. Frecvența controalelor oficiale ar trebui stabilită de către autoritățile
competente având în vedere necesitatea de ajustare a efortului de control în funcție de riscul existent și de nivelul de
conformitate preconizat în diferite situații, inclusiv posibilele cazuri de încălcare a legislației Uniunii privind lanțul

(1) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).
L 95/6 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

agroalimentar prin intermediul unor practici înșelătoare sau frauduloase. În consecință, atunci când se ajustează
eforturile de control, ar trebui să se țină cont de probabilitatea de neconformitate cu toate domeniile legislației
Uniunii privind lanțul agroalimentar care intră sub incidența prezentului regulament. Cu toate acestea, în unele
cazuri, în vederea emiterii unui certificat sau a unui atestat oficial, reprezentând o condiție prealabilă pentru
introducerea pe piață sau pentru circulația animalelor sau bunurilor, legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar
prevede obligația de efectuare a controalelor oficiale indiferent de nivelul de risc sau de probabilitatea de
neconformitate. În astfel de cazuri, frecvența controalelor oficiale este impusă de necesitățile de certificare sau de
atestare.

(33) Pentru a menține eficacitatea controalelor oficiale în ceea ce privește verificarea conformității, înainte de efectuarea
controalelor nu ar trebui să se emită nicio notificare, cu excepția cazului în care o astfel de notificare prealabilă este
absolut necesară pentru controalele care urmează a fi efectuate (de exemplu, în cazul acelor controale oficiale
realizate într-un abator în timp ce are loc activitatea de sacrificare care necesită prezența continuă sau regulată a
personalului sau a reprezentanților autorităților competente la sediul operatorului) sau atunci când natura
activităților de control oficial impune o altă abordare (după cum este cazul, în special, pentru activitățile de audit).

(34) Controalele oficiale ar trebui să fie minuțioase și eficiente și să asigure aplicarea corectă a legislației Uniunii. Întrucât
controalele oficiale pot reprezenta o povară pentru operatori, autoritățile competente ar trebui să organizeze și să
conducă activitățile de control oficial luând în considerare interesele operatorilor și limitând această povară la ceea ce
este necesar pentru efectuarea unor controale oficiale efective și eficace.

(35) Controalele oficiale ar trebui să fie efectuate de angajați independenți, adică neimplicați în conflicte de interese și, în
special, care nu se află într-o situație care, în mod direct sau indirect, le-ar putea afecta capacitatea de a-și îndeplini
atribuțiile profesionale în mod imparțial. De asemenea, ar trebui să fie instituite mecanisme adecvate pentru a asigura
imparțialitatea în cazul în care controalele oficiale privesc animalele, bunurile, locațiile sau activitățile unei autorități
sau ale unui organism public.

(36) Controalele oficiale ar trebui să fie efectuate cu aceeași atenție de către autoritățile competente din statul membru
indiferent dacă normele a căror aplicare se urmărește a fi asigurată vizează activități care sunt relevante numai pe
teritoriul acelui stat membru sau activități care vor avea un impact asupra conformității cu legislația Uniunii privind
animalele și bunurile care urmează a fi deplasate sau introduse pe piață într-un alt stat membru sau exportate în
afara Uniunii. În cazul exporturilor în afara Uniunii, în conformitate cu legislația Uniunii, autoritățile competente ar
putea, de asemenea, să trebuiască să verifice respectarea de către animale și bunuri a cerințelor stabilite de către țara
terță de destinație a animalelor sau a bunurilor respective. În plus, în ceea ce privește stabilirea unor modele pentru
certificatele de export, competențele de punere în aplicare relevante prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se
aplice doar atunci când această certificare este prevăzută în dreptul Uniunii și, în special, în acordurile bilaterale
încheiate între Uniune și o țară terță sau o asociație de țări terțe.

(37) Fără a aduce atingere cerințelor în materie de trasabilitate stabilite în legislația sectorială, în măsura strict necesară
pentru organizarea controalelor oficiale, autoritățile competente ale unui stat membru ar trebui să poată solicita
operatorilor, în împrejurări excepționale, să raporteze sosirea animalelor și a bunurilor dintr-un alt stat membru.

(38) În vederea asigurării aplicării corecte a legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, autoritățile competente ar
trebui să fie abilitate să efectueze controale oficiale în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție a animalelor
și a bunurilor vizate de legislația respectivă. Pentru a asigura realizarea efectivă și minuțioasă a controalelor oficiale,
autoritățile competente ar trebui să aibă, de asemenea, competența de a efectua controale oficiale în toate etapele de
producție și de distribuție a bunurilor, a substanțelor, a materialelor sau a obiectelor care nu sunt reglementate prin
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a investiga pe deplin
posibila încălcare a legislației respective și pentru a stabili cauza oricărei astfel de încălcări. Pentru efectuarea eficientă
a acestor controale oficiale, autoritățile competente ar trebui să redacteze și să păstreze o listă sau un registru al
operatorilor vizați de control.

(39) Autoritățile competente acționează în interesul operatorilor și al publicului larg asigurând în mod constant
menținerea și protejarea standardelor ridicate de protecție instituite prin legislația Uniunii privind lanțul
agroalimentar, prin intermediul unor măsuri de asigurare a respectării legislației adecvate, precum și respectarea
acestor norme la nivelul întregului lanț agroalimentar prin intermediul controalelor oficiale. Prin urmare, autoritățile
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/7

competente, precum și organismele delegate și persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții ar trebui să fie
răspunzătoare în fața operatorilor și a publicului larg pentru eficiența și eficacitatea controalelor oficiale pe care le
efectuează. Acestea ar trebui să ofere acces la informațiile privind organizarea și desfășurarea controalelor oficiale și a
altor activități oficiale și să publice periodic informații privind controalele oficiale și rezultatele obținute. De
asemenea, sub rezerva anumitor condiții, autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de a publica sau de a pune
la dispoziția publicului informații cu privire la ratingul operatorilor individuali pe baza rezultatelor controalelor
oficiale. Utilizarea sistemelor de rating de către statele membre ar trebui să fie permisă și încurajată ca o modalitate
de sporire a transparenței de-a lungul lanțului agroalimentar, cu condiția ca astfel de sisteme să ofere garanții
adecvate de echitate, coerență, transparență și obiectivitate. Autoritățile competente ar trebui să instituie măsurile
necesare pentru ca ratingul să reflecte cu exactitate nivelul real de conformitate; în special, autoritățile competente ar
trebui să fie încurajate să se asigure că ratingul se bazează pe rezultatele mai multor controale oficiale sau, atunci
când ratingul se bazează pe rezultatul unui singur control oficial și rezultatele sunt nefavorabile, că se efectuează
controale oficiale ulterioare într-un interval de timp rezonabil. Transparența criteriilor de rating este necesară tocmai
pentru ca cele mai bune practici să poată fi comparate și, în timp, să fie luată în considerare dezvoltarea unei
abordări coerente la nivelul Uniunii.

(40) Este important ca autoritățile competente, precum și organismele delegate și persoanele fizice cărora li s-au delegat
anumite atribuții să asigure și să verifice eficacitatea și consecvența controalelor oficiale pe care le efectuează. În acest
scop, autoritățile ar trebui să acționeze pe baza unor proceduri documentate scrise și să furnizeze informații și
instrucțiuni personalului care efectuează controale oficiale. De asemenea, autoritățile ar trebui să dispună de
proceduri și mecanisme documentate adecvate pentru a verifica permanent dacă acțiunea lor este eficace și
consecventă și să adopte măsuri corective atunci când se identifică deficiențe.

(41) Pentru a facilita identificarea cazurilor de neconformitate și a eficientiza procesul de aplicare a măsurilor corective de
către operatorul în cauză, rezultatele controalelor oficiale ar trebui să fie înregistrate în scris, iar o copie ar trebui să
fie înmânată, la cerere, operatorului. În cazul în care controalele oficiale necesită prezența permanentă sau periodică
a personalului autorităților competente pentru a monitoriza activitățile operatorului, înregistrarea scrisă a fiecărei
inspecții sau vizite individuale la operator ar fi o măsură disproporționată. În astfel de cazuri, înregistrările scrise ar
trebui să fie întocmite cu o frecvență care să permită autorităților competente și operatorului să fie informați
periodic cu privire la nivelul de conformitate și să fie notificați prompt cu privire la orice deficiențe sau
neconformități identificate.

(42) Operatorii ar trebui să coopereze pe deplin cu autoritățile competente, cu organismele delegate sau cu persoanele
fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții pentru a asigura buna desfășurare a controalelor oficiale și pentru a
permite autorităților competente să efectueze alte activități oficiale. Operatorii responsabili pentru transporturi care
intră în Uniune ar trebui să furnizeze toate informațiile disponibile în legătură cu transportul respectiv. Toți
operatorii ar trebui să pună la dispoziția autorităților competente cel puțin informațiile necesare pentru identificarea
lor, a activităților lor și a operatorilor care le sunt clienți și furnizori.

(43) Prezentul regulament stabilește un cadru legislativ unic pentru organizarea controalelor oficiale în vederea verificării
conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar în toate domeniile vizate de această legislație. În unele
dintre aceste domenii, legislația Uniunii prevede cerințe detaliate care trebuie respectate și care impun competențe
speciale și mijloace specifice pentru efectuarea controalelor oficiale. În vederea evitării practicilor divergente de
asigurare a aplicării normelor, care ar putea genera o protecție neuniformă a sănătății umane, animale și a plantelor,
a bunăstării animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și a mediului, ar putea să
perturbe funcționarea pieței interne de animale și bunuri care intră sub incidența prezentului regulament și ar putea
să denatureze concurența, Comisia ar trebui să fie în măsură să suplimenteze normele prevăzute în prezentul
regulament prin adoptarea unor norme specifice privind controalele oficiale capabile să satisfacă nevoile de control
din respectivele domenii. În special, astfel de norme ar trebui să stabilească cerințe specifice pentru efectuarea
controalelor oficiale și frecvența minimă pentru astfel de controale, măsuri specifice sau suplimentare față de cele
prevăzute în prezentul regulament pe care autoritățile competente ar trebui să le adopte în cazuri de neconformitate,
responsabilități și sarcini specifice ale autorităților competente în plus față de cele prevăzute în prezentul regulament
și criterii specifice pentru declanșarea mecanismele de asistență administrativă prevăzute în prezentul regulament. În
alte cazuri, astfel de norme suplimentare ar putea deveni necesare pentru a oferi un cadru mai detaliat pentru
efectuarea controalelor oficiale asupra alimentelor și furajelor, pentru situațiile în care apar informații noi cu privire
la riscurile pentru sănătatea umană sau a animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, și pentru mediu, indicându-se faptul că, în absența unor specificații comune pentru efectuarea controalelor
oficiale la nivelul tuturor statelor membre, controalele nu ar reuși să ofere nivelul preconizat de protecție împotriva
acestor riscuri, astfel cum este prevăzut în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.
L 95/8 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(44) Pentru a permite organizarea eficientă a controalelor oficiale reglementate de prezentul regulament, statele membre
ar trebui să aibă libertatea de a identifica personalul cel mai adecvat pentru a efectua aceste controale, cu condiția să
se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, animale și a plantelor și a bunăstării animale pe întregul
lanț agroalimentar și să se îndeplinească standardele și obligațiile internaționale. Cu toate acestea, în anumite cazuri
în care competențele lor specifice sunt necesare pentru asigurarea unor rezultate serioase ale controalelor oficiale,
statele membre ar trebui să fie obligate să recurgă la medici veterinari oficiali, la inspectori fitosanitari sau la alte
persoane desemnate special. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a utiliza medici
veterinari oficiali (inclusiv pentru controale oficiale asupra păsărilor de curte și a lagomorfelor), inspectori
fitosanitari sau alte persoane desemnate special în cazurile în care nu există această obligație în conformitate cu
prezentul regulament.

(45) În scopul de a dezvolta noi metode și tehnici de control în legătură cu controalele oficiale asupra producției de carne,
ar trebui să se permită autorităților competente să adopte măsuri la nivel național pentru implementarea unor
proiecte-pilot care sunt limitate ca timp și domeniu de aplicare. Aceste măsuri ar trebui să asigure verificarea de către
autoritățile competente a respectării de către operatori a tuturor dispozițiilor fundamentale aplicabile producției de
carne, inclusiv a cerinței siguranței și adecvării pentru consumul uman ale cărnii. Pentru a se asigura posibilitatea
Comisiei și a statelor membre de a evalua impactul acestor măsuri naționale și de a-și exprima opinia înainte de
adoptarea lor, adoptând, în consecință, cele mai adecvate acțiuni, măsurile respective ar trebui să fie notificate
Comisiei în conformitate cu și în sensul articolelor 5 și 6 din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și
a Consiliului (1).

(46) Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să delege altor organisme o parte din sarcinile lor. Ar trebui să se
prevadă condiții corespunzătoare pentru a asigura menținerea imparțialității, calității și coerenței controalelor
oficiale și a altor activități oficiale. În special, organismul delegat ar trebui să fie acreditat în conformitate cu
standardul Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru efectuarea inspecțiilor.

(47) Pentru a asigura fiabilitatea și coerența controalelor oficiale și a altor activități oficiale în întreaga Uniune, metodele
utilizate pentru eșantionare, pentru analizarea, testarea și diagnosticarea de laborator ar trebui să respecte
standardele științifice, să satisfacă nevoile de analizare, testare și diagnosticare specifice laboratorului în cauză și să
ofere rezultate solide și fiabile ale analizelor, testelor și diagnosticărilor. Ar trebui să se prevadă norme clare care să
ofere posibilitatea de a alege metoda care va fi utilizată atunci când există mai multe opțiuni disponibile din surse
diferite, precum ISO, Organizația Europeană și Mediteraneeană pentru Protecția Plantelor (OEPP), Convenția
internațională pentru protecția plantelor (CIPP), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE), Uniunea
Europeană și laboratoarele naționale de referință sau dreptul intern.

(48) Operatorii ale căror animale sau bunuri sunt supuse eșantionării, analizării, testării sau diagnosticării în contextul
controalelor oficiale ar trebui să aibă dreptul la o a doua expertiză, pe propria cheltuială. Acest drept ar trebui să
permită operatorului să solicite analizarea de către un alt expert a documentelor eșantionării, analizării, testării sau
diagnosticării inițiale, precum și o a doua analiză, testare sau diagnosticare a părților de material de eșantionare
prelevate inițial, cu excepția cazului în care orice astfel de a doua analiză, testare sau diagnosticare este imposibilă
tehnic sau irelevantă. Acesta ar fi cazul în special atunci când prevalența pericolului este deosebit de mică pentru
animale sau produse sau distribuția acestuia este deosebit de dispersată sau neregulată, de exemplu pentru evaluarea
prezenței organismelor carantinabile sau, după caz, pentru efectuarea unei analize microbiologice.

(49) În vederea efectuării de controale oficiale în cazul schimburilor comerciale care au loc prin intermediul internetului
sau prin alte mijloace la distanță, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să obțină eșantioane prin comenzi
realizate anonim (tehnică cunoscută și sub denumirea de tehnica „clientului misterios”), care ulterior să poată fi
analizate, testate sau supuse unei verificări a conformității. Autoritățile competente ar trebui să ia toate măsurile
necesare pentru a proteja drepturile operatorilor la o a doua expertiză.

(50) Laboratoarele desemnate de către autoritățile competente să efectueze analize, teste și diagnosticări pe baza
eșantioanelor prelevate în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale ar trebui să dețină competența
profesională, echipamentele, infrastructura și personalul necesare pentru efectuarea acestor activități la cele mai
ridicate standarde. Pentru a asigura rezultate solide și fiabile, aceste laboratoare ar trebui să fie acreditate pentru
utilizarea acestor metode în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 privind „Cerințe generale pentru

(1) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de
informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/9

competența laboratoarelor de testare și calibrare”. Acreditarea ar trebui să fie acordată de către un organism național
de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al
Consiliului (1).

(51) Deși este cel mai bun instrument de asigurare a unei înalte performanțe în cazul laboratoarelor oficiale, acreditarea
este, în același timp, un proces complex și costisitor, care ar crea o sarcină disproporționată pentru laboratoare în
cazurile în care metoda de analizare, testare sau diagnosticare de laborator este deosebit de simplu de realizat și nu
necesită proceduri sau echipamente speciale, cum este cazul depistării prezenței Trichinella în contextul inspecției, și,
în anumite condiții, în cazurile în care laboratorul efectuează analize, teste sau diagnosticări exclusiv în contextul
altor activități oficiale decât controalele oficiale.

(52) Pentru a asigura flexibilitatea și proporționalitatea abordării, în special în ceea ce privește laboratoarele active în
domeniul sănătății animale sau a plantelor, ar trebui să se prevadă posibilitatea de adoptare a unor derogări menite să
permită ca anumite laboratoare să nu fie acreditate pentru toate metodele pe care le folosesc. Aceasta se întâmplă în
special atunci când nu sunt disponibile metode validate pentru detectarea anumitor organisme dăunătoare plantelor.
În plus, acreditarea unui laborator pentru toate metodele pe care ar trebui să le utilizeze în calitate de laborator
oficial ar putea să nu fie disponibilă imediat în anumite cazuri în care ar trebui să se utilizeze metode noi sau
modificate recent, precum și în cazuri de riscuri emergente sau în situații de urgență. Prin urmare, în anumite
condiții, ar trebui să se permită laboratoarelor oficiale să efectueze analize, teste și diagnosticări pentru autoritățile
competente înainte de obținerea acreditării relevante.

(53) Controalele oficiale efectuate asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune provenind din țări terțe sunt de o
importanță esențială pentru a asigura respectarea legislației aplicabile în cadrul Uniunii și, în particular, a normelor
stabilite pentru a proteja sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, bunăstarea animalelor, iar, în ceea ce
privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și mediul. Aceste controale oficiale ar trebui să fie realizate
înainte ca animalele sau bunurile să fie puse în liberă circulație în cadrul Uniunii. Frecvența controalelor oficiale ar
trebui să țină seama în mod adecvat de riscurile pe care animalele și bunurile introduse în Uniune le-ar putea
prezenta pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor și pentru mediu, având
în vedere antecedentele operatorului în ceea ce privește conformitatea cu cerințele prevăzute în legislația Uniunii
privind lanțul agroalimentar, controalele deja efectuate asupra animalelor și bunurilor în țara terță în cauză, precum
și garanțiile oferite de țara terță conform cărora animalele și bunurile exportate către Uniune îndeplinesc cerințele
prevăzute în legislația Uniunii.

(54) Este necesar să se prevadă categoriile de animale și bunuri care ar trebui să fie prezentate întotdeauna la un post de
inspecție la frontieră pentru controalele oficiale care trebuie să fie efectuate înainte de intrarea acestora în Uniune.
Este, de asemenea, necesar să se prevadă posibilitatea de a solicita ca alte categorii de bunuri să facă temporar
obiectul aceleiași cerințe în temeiul unor măsuri specifice în acest sens, precum și posibilitatea de a solicita ca
anumite alte categorii de bunuri și, în special, anumite produse alimentare care conțin atât produse de origine
vegetală, cât și produse prelucrate de origine animală (produse compuse) să fie întotdeauna prezentate pentru
controale oficiale la un post de inspecție la frontieră înainte de intrarea lor în Uniune.

(55) Având în vedere riscurile pe care anumite animale sau bunuri le pot reprezenta pentru sănătatea umană, a animalelor
sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau pentru mediu, acestea ar trebui să fie supuse unor controale oficiale
specifice care să fie efectuate la intrarea lor în Uniune. Normele actuale ale Uniunii prevăd obligația de efectuare a
controalelor oficiale la frontierele Uniunii pentru a se verifica dacă standardele privind sănătatea umană, sănătatea
animalelor și bunăstarea animalelor aplicabile animalelor, produselor de origine animală, materialelor germinative și
subproduselor de origine animală sunt îndeplinite și dacă plantele și produsele vegetale respectă cerințele
fitosanitare. De asemenea, anumite alte bunuri pot face obiectul unor controale intensificate la intrarea în Uniune în
cazul în care riscurile emergente sau cunoscute le justifică. În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzute
particularitățile unor astfel de controale, în prezent reglementate prin Directivele 97/78/CE (2), 91/496/CEE (3) și
2000/29/CE ale Consiliului și prin Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei (4).

(1) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și
de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218,
13.8.2008, p. 30).
(2) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare
pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).
(3) Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare
ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/
CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).
(4) Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele oficiale consolidate efectuate asupra importurilor de anumite
produse de hrană pentru animale și alimentare de origine neanimală și de modificare a Deciziei 2006/504/CE (JO L 194, 25.7.2009,
p. 11).
L 95/10 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(56) Pentru a consolida eficiența sistemului de control oficial al Uniunii, pentru a asigura alocarea optimă a resurselor de
control oficial pentru controalele la frontieră și pentru a facilita asigurarea respectării legislației Uniunii privind
lanțul agroalimentar, ar trebui să se instituie un sistem comun integrat de controale oficiale la posturile de inspecție
la frontieră, care să înlocuiască actualul cadru de control fragmentat, pentru a aborda toate transporturile care, având
în vedere riscul pe care îl pot prezenta, ar trebui să fie supuse controalelor la intrarea în Uniune.

(57) La sosirea la posturile de inspecție la frontieră, transporturile ar trebui să fie supuse unor controale oficiale.
Respectivele controale oficiale ar trebui să includă controale documentare pentru toate transporturile, inclusiv prin
mijloace electronice atunci când este oportun, precum și controale de identitate și fizice efectuate cu o frecvență
adecvată care depinde de riscul prezentat de fiecare transport de animale sau bunuri.

(58) Frecvența controalelor fizice ar trebui să fie stabilită și modificată pe baza riscurilor pentru sănătatea umană, a
animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, pentru mediu. Respectiva abordare ar trebui să permită autorităților competente să aloce resurse pentru
control în cazurile cu cel mai ridicat risc. De asemenea, ar trebui să se reducă frecvența efectuării controalelor de
identitate sau acestea să fie limitate la verificarea sigiliului oficial al transportului în cazul în care riscul redus pe care
îl prezintă transporturile care intră în Uniune justifică acest lucru. Abordarea bazată pe riscuri pentru efectuarea
controalelor de identitate și fizice ar trebui realizată prin utilizarea seturilor de date și a informațiilor disponibile,
precum și a sistemelor computerizate de colectare și gestionare a datelor.

(59) În anumite cazuri și atât timp cât se asigură un nivel ridicat de sănătate umană, a animalelor și a plantelor, de
bunăstare a animalelor și de protecție a mediului în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor,
controalele oficiale efectuate în mod obișnuit de către autoritățile competente la posturile de inspecție la frontieră ar
putea fi efectuate și la alte puncte de control sau de către alte autorități.

(60) În vederea organizării unui sistem eficient de controale oficiale, transporturile care sosesc din țări terțe și care
necesită controale la intrarea în Uniune ar trebui să fie însoțite de un document sanitar comun de intrare (DSCI), care
va fi utilizat pentru notificarea prealabilă a sosirii transporturilor la postul de inspecție la frontieră și în care se va
înregistra rezultatul controalelor oficiale efectuate și al deciziilor luate de către autoritățile competente în legătură cu
transportul respectiv. Același document ar trebui să fie utilizat de către operator pentru a obține liberul de vamă de
la autoritățile vamale după efectuarea tuturor controalelor oficiale.

(61) În unele state membre, ca urmare a unor constrângeri geografice specifice, precum țărmuri sau frontiere lungi,
cerințele minime pentru posturile de inspecție la frontieră sunt dificil de îndeplinit în permanență. Importurile de
bușteni neprelucrați se fac de obicei în volume mari prin porturi sau puncte de control specializate și cu frecvență
neregulată, ceea ce face să fie dificil ca posturile de inspecție la frontieră să aibă personal și să fie pe deplin echipate în
permanență. Ar trebui să se permită derogări de la cerințele minime pentru posturile de inspecție la frontieră pentru
a se asigura controale oficiale eficace asupra anumitor bușteni neprelucrați.

(62) Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune din țări terțe ar trebui să fie efectuate la
posturile de inspecție la frontieră desemnate de statele membre în conformitate cu un set de cerințe minime.
Desemnarea acestor posturi ar trebui retrasă sau suspendată atunci când nu mai sunt conforme cu cerințele minime
sau atunci când activitățile lor ar putea prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu. Decizia de a
retrage sau de a suspenda o astfel de desemnare ar trebui să țină cont de gradul de gravitate al riscului și de principiul
proporționalității.

(63) În vederea asigurării unei aplicări uniforme a normelor de control oficial pentru transporturile care sosesc din țări
terțe, ar trebui să se stabilească norme comune care să reglementeze acțiunile pe care autoritățile competente și
operatorii ar trebui să le întreprindă în cazul în care există suspiciunea unei neconformități, precum și în cazul
transporturilor neconforme și al transporturilor care pot prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau
a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru
mediu.

(64) Pentru a se evita inconsecvența și redundanța controalelor oficiale, în vederea identificării la timp a transporturilor
care fac obiectul controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră și la alte puncte de control, precum și
pentru a se putea asigura eficiența controalelor, ar trebui să se asigure cooperarea și schimbul de informații între
autoritățile competente, autoritățile vamale și alte autorități relevante care se ocupă de transporturile ce sosesc din
țări terțe.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/11

(65) Statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea permanentă a unor resurse financiare adecvate pentru ca
autoritățile competente care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale să dispună de personalul necesar și
de dotarea corespunzătoare. Deși operatorii sunt cei cărora le revine, în primul rând, responsabilitatea de a se asigura
că activitățile lor se desfășoară în conformitate cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar, sistemul de
controale proprii pe care aceștia îl pun în aplicare în acest scop ar trebui să fie completat de un sistem dedicat de
controale oficiale instituit în fiecare stat membru în vederea asigurării unei supravegheri eficiente a pieței de-a lungul
lanțului agroalimentar. Un astfel de sistem este, prin însăși natura sa, complex și consumator de resurse și necesită un
aflux stabil de resurse pentru controalele oficiale, la un nivel adecvat nevoilor de asigurare a respectării legislației din
orice moment. Pentru a reduce dependența sistemului de control oficial de finanțarea din fonduri publice,
autoritățile competente ar trebui să perceapă taxe sau redevențe care să acopere costurile pe care le suportă atunci
când efectuează controale oficiale asupra anumitor operatori, precum și asupra anumitor activități pentru care
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prevede obligația de înregistrare sau autorizare în conformitate cu
normele Uniunii privind igiena alimentelor și furajelor sau cu normele care reglementează sănătatea plantelor. De
asemenea, ar trebui să se perceapă taxe sau redevențe de la operatori pentru a compensa costurile controalelor
oficiale efectuate în vederea emiterii unui certificat sau atestat oficial și costurile controalelor oficiale efectuate de
către autoritățile competente la posturile de inspecție la frontieră.

(66) Taxele sau redevențele ar trebui să acopere, fără să depășească, costurile, inclusiv cheltuielile indirecte, suportate de
către autoritățile competente pentru efectuarea controalelor oficiale. Cheltuielile indirecte ar putea include costurile
sprijinului și organizării necesare pentru planificarea și efectuarea controalelor oficiale. Aceste costuri ar trebui să fie
calculate pe baza fiecărui control oficial individual sau pe baza tuturor controalelor oficiale efectuate într-o perioadă
de timp determinată. În cazul în care taxele sau redevențele sunt aplicate pe baza costului efectiv al controalelor
oficiale individuale, operatorii cu antecedente bune de conformitate ar trebui să suporte redevențe globale mai mici
decât cei neconformi, întrucât primii ar trebui să facă obiectul unor controale oficiale mai rare. Pentru a promova
respectarea legislației Uniunii de către toți operatorii, indiferent de metoda (bazată pe costurile efective sau pe o rată
fixă) pe care statele membre o vor alege pentru calcularea taxelor sau redevențelor, atunci când acestea sunt calculate
pe baza costurilor totale suportate de autoritățile competente într-o anumită perioadă de timp și percepute de la toți
operatorii indiferent dacă ei sunt supuși sau nu unui control oficial în timpul perioadei de referință, taxele sau
redevențele respective ar trebui să fie calculate astfel încât să recompenseze operatorii cu antecedente constant bune
de conformare la legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(67) Ar trebui interzisă restituirea directă sau indirectă a taxelor sau redevențelor percepute de către autoritățile
competente, deoarece ea ar putea reprezenta un dezavantaj pentru operatorii care nu beneficiază de restituire și ar
putea denatura concurența.

(68) Finanțarea controalelor oficiale prin intermediul taxelor sau redevențelor percepute de la operatori ar trebui să aibă
loc în condiții de transparență deplină, astfel încât să permită persoanelor și întreprinderilor să înțeleagă metoda și
datele utilizate la stabilirea taxelor sau redevențelor.

(69) Legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar stabilește cazurile în care introducerea pe piață sau circulația
anumitor animale sau bunuri ar trebui să fie însoțită de un certificat oficial semnat de inspectorul autorizat. Este
adecvat să se stabilească un set comun de norme care să prevadă obligațiile autorităților competente și ale
inspectorilor autorizați cu privire la emiterea de certificate oficiale, precum și caracteristicile pe care ar trebui să le
aibă certificatele oficiale pentru a le asigura fiabilitatea.

(70) În alte cazuri, normele care intră sub incidența prezentului regulament prevăd că anumite animale sau bunuri
introduse pe piață sau puse în circulație trebuie să fie însoțite de o etichetă oficială, de o marcă oficială sau de alte
forme de atestare oficială emise fie de operatori sub supravegherea oficială a autorităților competente, fie chiar de
către autoritățile competente. Atestatele oficiale includ, de exemplu, pașapoartele fitosanitare, logourile ecologice și
mărcile de identificare, atunci când acestea sunt obligatorii conform legislației Uniunii, și mărcile de denumiri de
origine protejate, indicațiile geografice protejate sau specialitățile tradiționale garantate. Ar trebui să se stabilească un
set minim de norme care să asigure și emiterea atestatelor oficiale în conformitate cu garanții adecvate de fiabilitate.

(71) Controalele și alte activități oficiale ar trebui să se bazeze pe metode de analizare, testare și diagnosticare care să
îndeplinească standarde științifice actuale și să ofere rezultate solide, fiabile și comparabile în întreaga Uniune. Prin
urmare, metodele utilizate de către laboratoarele oficiale, precum și calitatea și uniformitatea datelor generate de
analize, teste și diagnosticări ar trebui să fie îmbunătățite în mod continuu. În acest scop, Comisia ar trebui să fie
L 95/12 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

abilitată să desemneze laboratoare de referință ale Uniunii Europene și să se bazeze pe asistența experților din cadrul
acestora în toate acele sectoare ale lanțului agroalimentar în care este nevoie de rezultate precise și fiabile ale
analizelor, testelor și diagnosticărilor. În special, laboratoarele de referință ale Uniunii Europene ar trebui să asigure
faptul că laboratoarelor naționale de referință și laboratoarelor oficiale li se furnizează informații actualizate cu
privire la metodele disponibile, să organizeze sau să participe activ la testările comparative între laboratoare și să
ofere cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor naționale de referință sau al laboratoarelor oficiale.

(72) Articolul 32 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și articolul 21 primul paragraf din
Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (1) conferă laboratoarelor de referință
ale Uniunii Europene pentru alimentele și furajele ce au în componență organisme modificate genetic și, respectiv,
laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene pentru aditivi alimentari atribuții specifice în cadrul procedurii de
autorizare a alimentelor sau furajelor ce au în componență organisme modificate genetic sau a aditivilor alimentari,
legate, îndeosebi, de testarea, evaluarea și validarea metodelor de detectare sau analiză propuse de solicitanți. Prin
urmare, respectivele laboratoare ar trebui să acționeze în calitate de laboratoare de referință ale Uniunii Europene în
sensul prezentului regulament.

(73) Pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale care sunt destinate să identifice posibile încălcări ale
normelor, inclusiv cele care au loc prin practici înșelătoare sau frauduloase, precum și în domeniul bunăstării
animalelor, autoritățile competente ar trebui să aibă acces la date tehnice actualizate, fiabile și coerente, la rezultatele
cercetărilor, la tehnicile noi și la expertiza necesară pentru a aplica corect legislația Uniunii în aceste două domenii.
În acest scop, Comisia ar trebui să fie în măsură să desemneze și să se bazeze pe asistența experților din cadrul
centrelor de referință din Uniunea Europeană pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar și pentru
bunăstarea animalelor.

(74) În vederea realizării obiectivelor prezentului regulament și pentru a se contribui la buna funcționare a pieței interne,
asigurându-se astfel încrederea consumatorilor, ar trebui să fie urmărite în mod consecvent și eficient cazurile de
neconformitate cu legislația Uniunii privind lanțul alimentar care necesită acțiuni de asigurare a aplicării legislației în
mai multe state membre. Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF) instituit în temeiul articolului 50
din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 permite deja autorităților competente să facă schimb și să difuzeze rapid
informații cu privire la riscurile grave directe sau indirecte pentru sănătatea umană determinate de alimente sau
furaje sau cu privire la riscurile grave pentru sănătatea umană sau a animalelor sau pentru mediu determinate de
furaje, cu scopul de a permite luarea unor măsuri rapide de contracarare a riscurilor grave respective. Totuși, deși
permite luarea de măsuri prompte în toate statele membre în cauză pentru contracararea anumitor riscuri grave la
nivelul lanțului agroalimentar, acest instrument nu poate servi scopului de a facilita asistența și cooperarea
transfrontalieră între autoritățile competente, astfel încât neconformitățile față de legislația Uniunii privind lanțul
agroalimentar care au o dimensiune transfrontalieră să fie urmărite eficient nu numai în statul membru în care
neconformitatea este detectată pentru prima oară, ci și în statul membru din care este originară neconformitatea. În
particular, asistența și cooperarea administrativă ar trebui să permită autorităților competente să facă schimb de
informații, să detecteze, să investigheze și să ia măsuri eficiente și proporționale pentru urmărirea încălcărilor
transfrontaliere ale legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și în cazurile în care potențiale practici înșelătoare
sau frauduloase au sau ar putea avea o dimensiune transfrontalieră.

(75) Cererile de asistență administrativă și toate notificările ar trebui să facă obiectul unei proceduri de monitorizare
corespunzătoare. Pentru a facilita asistența și cooperarea administrativă, statele membre ar trebui să aibă obligația de
a desemna unul sau mai multe organisme de legătură care să sprijine și să coordoneze fluxurile de comunicare între
autoritățile competente din state membre diferite. În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare
a prezentului regulament și a eficientizării și simplificării cooperării între statele membre, ar trebui să se confere
Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor acte de punere în aplicare care să stabilească specificațiile
instrumentelor tehnice ce urmează să fie utilizate, procedurile de comunicare între organismele de legătură și un
format standard pentru cererile de asistență, notificări și răspunsuri.

(76) Fiecare stat membru ar trebui să aibă obligația de a întocmi și actualiza periodic un plan de control național
multianual (MANCP) care să vizeze toate domeniile reglementate prin legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar
și să cuprindă informații cu privire la structura și organizarea sistemului său de controale oficiale. Aceste MANCP
reprezintă instrumentul prin care fiecare stat membru ar trebui să se asigure că efectuarea controalelor oficiale se

(1) Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana
animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/13

realizează eficient și în funcție de riscuri, pe teritoriul propriu și de-a lungul întregului lanț agroalimentar, în
conformitate cu prezentul regulament. Consultarea corespunzătoare cu părțile interesate relevante înainte de
elaborarea acestor planuri ar trebui să le asigure adecvarea la obiectivul urmărit.

(77) Pentru a asigura coerența și integralitatea MANCP, fiecare stat membru ar trebui să desemneze un singur organism
cu atribuții de coordonare a pregătirii MANCP propriu și de colectare a informațiilor privind punerea în aplicare,
revizuirea și actualizarea acestuia, după caz.

(78) Statele membre ar trebui să aibă obligația de a transmite un raport anual Comisiei, care să conțină informații privind
activitățile de control și punerea în aplicare a MANCP. În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în
aplicare a prezentului regulament și pentru a facilita colectarea și transmiterea de date comparabile, compilarea
subsecventă a acestor date în statistici la nivelul Uniunii și întocmirea de către Comisie a rapoartelor privind
funcționarea controalelor oficiale în întreaga Uniune, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare
pentru a adopta acte de punere în aplicare în ceea ce privește stabilirea unor modele de formulare pentru rapoartele
anuale.

(79) Experții Comisiei ar trebui să fie în măsură să efectueze controale, inclusiv audituri, în statele membre pentru a
verifica aplicarea legislației relevante a Uniunii și modul de funcționare a sistemelor naționale de control și a
autorităților competente. De asemenea, controalele Comisiei ar trebui să servească la investigarea și la colectarea de
informații cu privire la practicile de asigurare a aplicării normelor sau la problemele, situațiile de urgență și noile
evoluții din statele membre. La cererea statelor membre în cauză, experții Comisiei ar trebui, de asemenea, să fie în
măsură să participe la controalele efectuate de către autoritățile competente ale țărilor terțe pe teritoriul statului
membru respectiv; aceste controale ar trebui să fie organizate în strânsă cooperare între respectivele state membre
și Comisie.

(80) Animalele și bunurile din țările terțe ar trebui să respecte aceleași cerințe care se aplică animalelor și bunurilor din
Uniune sau cerințele care sunt recunoscute ca fiind cel puțin echivalente în raport cu obiectivele urmărite prin
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar. Acest principiu este menționat la articolul 11 din Regulamentul (CE)
nr. 178/2002, care prevede că alimentele și furajele importate în Uniune trebuie să îndeplinească cerințele relevante
ale legislației Uniunii referitoare la alimente sau cerințe considerate a fi cel puțin echivalente cu acestea. Cerințe
specifice de aplicare a acestui principiu sunt prevăzute în normele Uniunii privind măsurile de protecție împotriva
organismelor dăunătoare plantelor, care interzic intrarea în Uniune a anumitor organisme dăunătoare care nu sunt
prezente (sau sunt prezente pe scară restrânsă) în Uniune, în normele Uniunii de stabilire a cerințelor de sănătate a
animalelor care permit intrarea animalelor și a anumitor produse de origine animală în Uniune numai din țările terțe
care sunt incluse într-o listă stabilită în acest scop și în normele Uniunii de organizare a controalelor oficiale pentru
produsele de origine animală destinate consumului uman care prevăd, de asemenea, stabilirea unei liste cu țări terțe
din care aceste produse pot intra în Uniune.

(81) Pentru a asigura respectarea de către animalele și bunurile care intră în Uniune din țări terțe a tuturor cerințelor
prevăzute în legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar sau a unor cerințe considerate a fi echivalente, în plus față
de cerințele stabilite în normele Uniunii privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor,
normele Uniunii de stabilire a cerințelor de sănătate a animalelor, precum și normele Uniunii de stabilire a normelor
specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, pentru a asigura respectarea cerințelor stabilite în
legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar în legătură cu riscurile fitosanitare și veterinare, Comisia ar trebui să
fie abilitată să stabilească condițiile de intrare a animalelor și a bunurilor în Uniune, în măsura necesară pentru a se
asigura că animalele și bunurile respectă toate cerințele relevante ale legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar
sau cerințe echivalente. Aceste condiții ar trebui să se aplice animalelor sau bunurilor sau categoriilor de animale sau
de bunuri din toate țările terțe sau din anumite țări terțe sau regiuni ale acestora.

(82) În situația în care, în anumite cazuri, există dovezi că anumite animale sau bunuri care provin dintr-o țară terță,
dintr-un grup de țări terțe sau din regiuni ale acestora prezintă anumite riscuri pentru sănătatea umană, a animalelor
sau a plantelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru mediu, sau în cazul în care
există dovezi că ar putea exista o neconformitate gravă și de amploare cu legislația Uniunii privind lanțul
agroalimentar, Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte măsuri pentru a limita aceste riscuri.
L 95/14 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(83) Efectuarea unor controale oficiale și a altor activități oficiale într-o manieră eficace și eficientă și, în cele din urmă,
siguranța și sănătatea umană, a animalelor și a plantelor și protecția mediului depind și de existența, în cadrul
autorităților de control, a unui personal bine instruit, care să dețină cunoștințe adecvate despre toate aspectele
relevante pentru aplicarea corectă a legislației Uniunii. Comisia ar trebui să ofere programe de formare dedicate și
adecvate pentru a promova o abordare uniformă a controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către
autoritățile competente. Pentru a promova cunoașterea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și cerințele din
țările terțe, o astfel de formare ar trebui, de asemenea, să se adreseze și personalului autorităților competente din
țările terțe. În acest din urmă caz, activitățile de formare ar trebui să fie elaborate pentru a ține seama de nevoile
specifice ale țărilor în curs de dezvoltare și pentru a le sprijini în acțiunile de control și de asigurare a respectării
legislației, astfel încât acestea să poată răspunde cerințelor care se aplică la importul animalelor și bunurilor în
Uniune.

(84) În vederea promovării schimbului de experiență și de cele mai bune practici între autoritățile competente, Comisia ar
trebui, de asemenea, să fie în măsură să organizeze, în colaborare cu statele membre, programe de schimb de
personal însărcinat cu controalele oficiale sau cu alte activități oficiale între statele membre.

(85) Pentru ca efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale să fie eficace, este important ca autoritățile
competente din statele membre, Comisia și, după caz, operatorii să poată face schimb în mod rapid și eficient de date
și de informații referitoare la controalele oficiale sau la rezultatele acestora. Există mai multe sisteme de informații
stabilite prin legislația Uniunii și gestionate de către Comisie care permit manipularea și gestionarea unor astfel de
date și informații, la nivelul Uniunii, prin intermediul unor instrumente computerizate și bazate pe internet. Un
sistem dedicat de înregistrare și trasare a rezultatelor controalelor oficiale este sistemul computerizat veterinar
integrat (sistemul Traces), instituit prin Deciziile 2003/24/CE (1) și 2004/292/CE (2) ale Comisiei în conformitate cu
Directiva 90/425/CEE a Consiliului (3) și care în prezent este utilizat pentru gestionarea datelor și a informațiilor
privind animalele, produsele de origine animală și controalele oficiale asupra acestora. Prezentul regulament ar
trebui să permită întreținerea și actualizarea sistemului respectiv astfel încât să permită utilizarea sa pentru toate
bunurile pentru care legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar stabilește cerințe specifice sau modalități practice
de controale oficiale.De asemenea, există sisteme computerizate dedicate schimbului rapid de informații între statele
membre și cu Comisia privind riscurile care pot apărea la nivelul lanțului agroalimentar sau pentru sănătatea
animalelor și a plantelor. Articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 instituie RASFF, care este un sistem de
notificare a riscului direct sau indirect pentru sănătatea umană care derivă din alimente sau furaje, articolul 20 din
Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (4) instituie un sistem de notificare și
raportare a măsurilor privind bolile incluse în liste, iar articolul 103 din Regulamentul (UE) 2016/2031 al
Parlamentului European și al Consiliului (5) instituie un sistem de notificare și de raportare a prezenței organismelor
dăunătoare și de notificare a cazurilor de neconformitate. Toate aceste sisteme ar trebui să funcționeze într-un mod
armonios și coerent, pe baza sinergiilor dintre diferitele sisteme existente, să evite suprapunerile, să simplifice
operarea acestora și să le facă mai eficiente.

(86) În vederea sprijinirii unei gestionări mai eficiente a controalelor oficiale, Comisia ar trebui să instituie un sistem
computerizat de informații care să integreze și să actualizeze, după caz, toate sistemele de informații existente,
permițând utilizarea unor modalități avansate de comunicare și a unor instrumente de certificare, precum și cea mai
eficientă utilizare a datelor și a informațiilor referitoare la controalele oficiale. În vederea evitării redundanței
cerințelor privind informațiile, concepția unui astfel de sistem informatizat ar trebui să ia în considerare necesitatea
de a se asigura, dacă este cazul, compatibilitatea și interoperabilitatea unui astfel de sistem computerizat cu alte
sisteme de informații operate de autorități publice și prin care datele relevante să fie schimbate sau puse la dispoziție
în mod automat. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a se utiliza semnăturile electronice în sensul
Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), în conformitate cu Agenda digitală pentru

(1) Decizia 2003/24/CE a Comisiei din 30 decembrie 2002 privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat (JO L 8,
14.1.2003, p. 44).
(2) Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei
92/486/CEE (JO L 94, 31.3.2004, p. 63).
(3) Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile
intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (JO L 224, 18.8.1990, p. 29).
(4) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale
animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO
L 84, 31.3.2016, p. 1).
(5) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție
împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE)
nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/
57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
(6) Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru
semnăturile electronice (JO L 13, 19.1.2000, p. 12).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/15

Europa. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să fie consultată pe parcursul stadiului de
dezvoltare al oricărei noi funcționalități a acestui sistem computerizat, precum și pe parcursul dezvoltării măsurilor
de implementare relevante care ar putea afecta prelucrarea datelor personale și confidențialitatea.

(87) Ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru
aplicarea prezentului regulament în ceea ce privește funcționarea corespunzătoare a sistemului computerizat de
informații, specificațiile tehnice ale acestuia, precum și obligațiile și prerogativele care revin diferiților actori și
utilizatori implicați, ținând cont în special de necesitatea reducerii la minimum a sarcinilor administrative prin
utilizarea unui limbaj standardizat la nivel internațional, a unei structuri a mesajului și a unor protocoale de schimb,
după caz.

(88) Autoritățile competente ar trebui să investigheze cazurile în care există o suspiciune de neconformitate cu legislația
Uniunii privind lanțul agroalimentar și, în situația în care se stabilește că există o neconformitate, să determine
originea și amploarea acesteia, precum și responsabilitățile operatorilor. De asemenea, autoritățile competente ar
trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că operatorii în cauză vor remedia situația și pentru a preveni apariția
altor neconformități. În organizarea și desfășurarea de anchete și acțiuni de asigurare a respectării legislației,
autoritățile competente ar trebui să ia în considerare în mod adecvat riscurile potențiale și probabilitatea practicilor
frauduloase sau înșelătoare de-a lungul lanțului agroalimentar.

(89) Verificarea conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar prin controale oficiale este de o
importanță fundamentală pentru asigurarea îndeplinirii efective, în întreaga Uniune, a obiectivelor legislației
respective. Perturbările din cadrul sistemelor de control ale unui stat membru pot împiedica atingerea acestor
obiective, în anumite cazuri în mod substanțial, și pot conduce la apariția unor riscuri pentru sănătatea umană, a
animalelor și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG și al produselor de protecție a plantelor, și
pentru mediu, independent de implicarea sau de responsabilitatea operatorilor sau a altor actori, sau pot conduce la
cazuri grave și de amploare a nerespectării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar. Prin urmare, în vederea
asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să fie în măsură
să reacționeze în cazul unor perturbări grave ale unui sistem de control al unui stat membru prin adoptarea unor
măsuri care să aibă drept scop limitarea sau eliminarea din lanțul agroalimentar a riscurilor respective, până când
statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru remedierea perturbărilor sistemului de control. În acest sens, ar
trebui să se confere Comisiei competențe de executare.

(90) Încălcarea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar și ale prezentului regulament ar trebui să facă obiectul unor
sancțiuni eficiente, descurajatoare și proporționale la nivel național în întreaga Uniune, a căror severitate să țină
seama, printre altele, de prejudiciul potențial pentru sănătatea umană care poate rezulta din încălcări, inclusiv în
cazurile în care operatorii nu cooperează în cursul unui control oficial și în cazurile în care sunt prezentate sau
utilizate certificate sau atestate oficiale false sau înșelătoare. Pentru ca sancțiunile financiare aplicabile în cazul
încălcării normelor comise prin intermediul practicilor frauduloase sau înșelătoare să fie suficient de descurajatoare,
acestea ar trebui să fie stabilite la un nivel care să depășească avantajul ilegal pentru autor rezultat din aceste practici.

(91) Orice persoană ar trebui să poată aduce informații noi în atenția autorităților competente, sprijinindu-le astfel în
detectarea cazurilor de încălcare a prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2),
precum și în aplicarea de sancțiuni în astfel de cazuri. Cu toate acestea, denunțarea ar putea fi descurajată de lipsa
unor proceduri clare sau de teama represaliilor. Raportarea unor cazuri de încălcare a prezentului regulament
constituie un instrument util pentru a se asigura faptul că o autoritate competentă poate detecta încălcările și poate
aplica sancțiuni pentru acestea. Prezentul regulament ar trebui așadar să asigure existența unor proceduri
corespunzătoare pentru a permite oricărei persoane să înștiințeze autoritățile competente cu privire la posibilele
cazuri de încălcare a prezentului regulament și să îi ofere protecție persoanei respective împotriva represaliilor.

(92) Prezentul regulament vizează domenii care sunt deja cuprinse în anumite acte în vigoare în prezent. Pentru a evita
suprapunerile și a stabili un cadru legislativ coerent, următoarele acte ar trebui să fie abrogate și înlocuite cu
prezentul regulament: Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului Eu-
L 95/16 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

ropean și al Consiliului (1), Directivele 89/608/CEE (2), 89/662/CEE (3), 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/
CE (4) și 97/78/CE ale Consiliului și Decizia 92/438/CEE a Consiliului (5).

(93) În vederea asigurării coerenței, următoarele acte ar trebui să fie modificate: Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al
Parlamentului European și al Consiliului (6), Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (7), Regulamentul (CE)
nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (8), Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, Regulamentul (CE)
nr. 1099/2009 al Consiliului (9), Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (10),
Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și Directivele 98/58/CE (12), 1999/
74/CE (13), 2007/43/CE (14), 2008/119/CE (15) și 2008/120/CE (16) ale Consiliului.

(94) Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (17) oferă un cadru pentru finanțarea de
către Uniune a unor acțiuni și măsuri de-a lungul lanțului agroalimentar, în domeniile sus-menționate, în temeiul
cadrului financiar multianual 2014-2020. Unele dintre aceste acțiuni și măsuri vizează îmbunătățirea performanței
controalelor oficiale și a altor activități oficiale în întreaga Uniune. Regulamentul (UE) nr. 652/2014 ar trebui să fie
modificat pentru a ține seama de abrogarea Regulamentului (CE) nr. 882/2004 prin prezentul regulament.

(95) Având în vedere situația specifică a sectorului vegetal, care până în prezent nu a făcut obiectul aceluiași nivel de
control ca alte bunuri în temeiul prezentului regulament, este esențial ca introducerea noului sistem să fie cât mai
ușoară și fără sincope posibil. Din acest motiv, este necesar să se introducă dispoziții specifice privind calendarul de
adoptare a actelor delegate relevante. De asemenea, este clar că este justificată o derogare de la obligația efectuării de
controale documentare la posturile de inspecție la frontieră pentru sectorul vegetal în ceea ce privește plantele,

(1) Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de
organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206).
(2) Directiva 89/608/CEE a Consiliului din 21 noiembrie 1989 privind asistența reciprocă pe care autoritățile administrative ale statelor
membre și-o acordă și colaborarea dintre acestea și Comisie pentru a asigura punerea în aplicare a legislației în sectorul veterinar și
zootehnic (JO L 351, 2.12.1989, p. 34).
(3) Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în
vederea realizării pieței interne (JO L 395, 30.12.1989, p. 13).
(4) Directiva 96/93/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind certificarea animalelor și a produselor animaliere (JO L 13,
16.1.1997, p. 28).
(5) Decizia 92/438/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 privind informatizarea procedurilor veterinare de import (proiect Shift), de
modificare a Directivelor 90/675/CEE, 91/496/CEE, 91/628/CEE și a Deciziei 90/424/CEE și de abrogare a Deciziei 88/192/CEE (JO
L 243, 25.8.1992, p. 27).
(6) Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru
prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1).
(7) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al
operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3,
5.1.2005, p. 1).
(8) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime
aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de
modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).
(9) Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (JO
L 303, 18.11.2009, p. 1).
(10) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață
a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).
(11) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din
domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).
(12) Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (JO L 221, 8.8.1998, p. 23).
(13) Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare (JO
L 203, 3.8.1999, p. 53).
(14) Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de
carne (JO L 182, 12.7.2007, p. 19).
(15) Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 10,
15.1.2009, p. 7).
(16) Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor (JO L 47,
18.2.2009, p. 5).
(17) Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor dispoziții pentru
gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de
reproducere a plantelor, de modificare a Directivelor 98/56/CE, 2000/29/CE și 2008/90/CE ale Consiliului, a Regulamentelor (CE)
nr. 178/2002, (CE) nr. 882/2004 și (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivei 2009/128/CE a
Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și de
abrogare a Deciziilor 66/399/CEE, 76/894/CEE și 2009/470/CE ale Consiliului (JO L 189, 27.6.2014, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/17

produsele vegetale și alte obiecte care prezintă un nivel scăzut de risc, precum și permiterea controalelor
documentare la o anumită distanță de posturile de inspecție la frontieră pentru plante, produse vegetale și alte
obiecte unde astfel de controale la distanță pot oferi un nivel echivalent de siguranță.

(96) În vederea modificării trimiterilor la standardele europene și pentru ca anexele II și III la prezentul regulament să țină
seama de evoluțiile legislative, tehnice și științifice, precum și pentru completarea prezentului regulament cu norme
specifice de reglementare a controalelor oficiale și a altor activități oficiale în domeniile vizate de acesta, inclusiv
normele privind calificarea și formarea personalului, responsabilitățile și sarcinile suplimentare ale autorităților
competente, cazurile în care acreditarea laboratoarelor nu este necesară, anumite scutiri de la controalele oficiale la
frontiere, criteriile care urmează să fie utilizate pentru a stabili frecvența controalelor fizice și de identitate, stabilirea
condițiilor care trebuie îndeplinite de anumite animale sau bunuri care intră în Uniune din țări terțe, cerințele și
sarcinile suplimentare ale laboratoarelor și centrelor de referință ale Uniunii Europene și cerințele suplimentare
pentru laboratoarele naționale de referință, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în
conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia
să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se desfășoare în
conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună
legiferare (1). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și
Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar acești experți au acces
sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate.

(97) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește
desemnarea laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene și a centrelor de referință ale Uniunii europene pentru
autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar și pentru bunăstarea animalelor, adoptarea programului de
controalele efectuate de Comisie în statele membre și efectuarea de controale intensificate în cazurile de încălcare a
legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar care necesită asistență coordonată și acțiuni subsecvente din partea
Comisiei, acesteia ar trebui să-i fie conferite competențe de executare.

(98) În vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a prezentului regulament, care includ normele și modalitățile
practice privind auditurile, formatul certificatelor și al altor documente, instituirea unor sisteme computerizate de
gestionare a informațiilor, cooperarea dintre operatori și autoritățile competente și dintre autoritățile competente,
autoritățile vamale și alte autorități, metodele de prelevare de eșantioane, de analizare, testare și diagnosticare de
laborator, precum și validarea și interpretarea, trasabilitatea, includerea în liste a animalelor sau a bunurilor care fac
obiectul controalelor, precum și includerea în liste a țărilor sau regiunilor care pot exporta anumite animale și bunuri
în Uniune, notificarea prealabilă a transporturilor, schimburile de informații, posturile de inspecție la frontieră,
izolarea și carantina, autorizarea controalelor anterioare exporturilor efectuate de către țările terțe, măsurile de
limitare a unui risc sau de stopare a neconformităților grave și de amploare cu privire la anumite animale sau bunuri
care provin dintr-o țară terță sau o regiune a unei țări terțe, recunoașterea țărilor terțe sau a regiunilor care oferă
garanții echivalente celor aplicate în Uniune și abrogarea acestei recunoașteri, activitățile de formare și programele de
schimb de personal între statele membre și, respectiv, planurile pentru situații de urgență privind alimentele și
furajele în vederea aplicării planului general de gestionare a situațiilor de criză prevăzute la articolul 55 alineatul (1)
din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Aceste
competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European
și al Consiliului (2).

(99) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a asigura o abordare armonizată a controalelor oficiale
și a altor activități oficiale efectuate în vederea asigurării aplicării legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar, nu
poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere efectele sale,
complexitatea sa, natura sa transfrontalieră și internațională, el poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, aceasta
este în măsură să adopte măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul
privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la articolul respectiv, prezentul
regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(2) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și
principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către
Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
L 95/18 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I
OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1
Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește norme privind:

(a) efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către autoritățile competente din statele membre;

(b) finanțarea controalelor oficiale;

(c) asistența și cooperarea administrativă între statele membre în vederea aplicării corecte a normelor menționate la
alineatul (2);

(d) efectuarea controalelor de către Comisie în statele membre și în țări terțe;

(e) adoptarea condițiilor care trebuie îndeplinite de către animalele și bunurile care sunt introduse în Uniune dintr-o țară
terță;

(f) instituirea unui sistem de informații computerizat pentru gestionarea informațiilor și a datelor privind controalele
oficiale.

(2) Prezentul regulament se aplică controalelor oficiale efectuate pentru verificarea conformității cu normele instituite la
nivelul Uniunii sau de către statele membre în vederea aplicării legislației Uniunii în domeniile referitoare la:

(a) alimente și siguranța alimentelor, integritatea și salubritatea în orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a
alimentelor, inclusiv normele care vizează asigurarea practicilor corecte în domeniul comerțului și protejarea intereselor
și informațiilor consumatorilor, precum și fabricarea și utilizarea materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact
cu alimentele;

(b) diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (OMG) pentru producerea de alimente și furaje;

(c) furaje și siguranța furajelor, în orice etapă de producție, prelucrare și distribuție a furajelor și de utilizare a acestora,
inclusiv normele care să asigure practici corecte în domeniul comerțului și să protejeze sănătatea, interesele și
informațiile consumatorilor;

(d) cerințele cu privire la sănătatea animalelor;

(e) prevenirea și minimizarea riscurilor pentru sănătatea umană și a animalelor determinate de subprodusele de origine
animală și produsele derivate;

(f) cerințele cu privire la bunăstarea animalelor;

(g) măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

(h) cerințele privind introducerea pe piață și utilizarea produselor de protecție a plantelor și utilizarea durabilă a
pesticidelor, cu excepția echipamentelor de aplicare a pesticidelor;

(i) producția ecologică și etichetarea produselor ecologice;

(j) utilizarea și etichetarea denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a specialităților tradiționale
garantate.

(3) Prezentul regulament se aplică, de asemenea, controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu
cerințele stabilite în normele menționate la alineatul (2) în cazul în care aceste cerințe sunt aplicabile animalelor și bunurilor
care intră în Uniune sau care urmează să fie exportate din Uniune.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/19

(4) Prezentul regulament nu se aplică controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu:

(a) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013; cu toate acestea, prezentul regulament se aplică controalelor în temeiul
articolului 89 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în cazul în care controalele respective identifică posibile practici
frauduloase sau înșelătoare în ceea ce privește standardele de comercializare menționate la articolele 73-91 din
Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b) Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1);

(c) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2).

(5) Articolele 4, 5, 6, 8, articolul 12 alineatele (2) și (3), articolul 15, articolele 18-27, 31-34, 37-42 și articolul 78,
articolele 86-108, articolul 112 litera (b), articolul 130, precum și articolele 131-141 se aplică și altor activități oficiale
efectuate de către autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament sau cu normele menționate la
alineatul (2) de la prezentul articol.

Articolul 2
Controalele oficiale și alte activități oficiale

(1) În sensul prezentului regulament, „controale oficiale” înseamnă activități efectuate de autoritățile competente sau de
organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții oficiale de control în conformitate cu
prezentul regulament pentru a verifica:

(a) conformitatea operatorilor cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2); și

(b) că animalele sau bunurile îndeplinesc cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv
pentru eliberarea unui certificat oficial sau a unui atestat oficial.

(2) În sensul prezentului regulament, „alte activități oficiale” înseamnă activități diferite de controalele oficiale efectuate
de autoritățile competente sau de organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite alte activități
oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv activități
destinate să verifice prezența bolilor animalelor sau a organismelor dăunătoare plantelor, să prevină sau să limiteze
răspândirea acestor boli ale animalelor sau organisme dăunătoare plantelor, să eradicheze respectivele boli ale animalelor
sau organisme dăunătoare plantelor, să acorde autorizații sau aprobări și să elibereze certificate oficiale sau atestate oficiale.

Articolul 3
Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1. „legislația privind alimentele” înseamnă legislația privind alimentele astfel cum este definită la articolul 3 punctul 1 din
Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

2. „legislația privind furajele” înseamnă actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează furajele în
general și siguranța furajelor în special, fie la nivelul Uniunii, fie la nivel național în orice etapă de producție, prelucrare
și distribuție sau utilizare a furajelor;

3. „autorități competente” înseamnă:

(a) autoritățile centrale ale unui stat membru responsabile de organizarea controalelor oficiale și a altor activități
oficiale, în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) orice altă autoritate căreia i-a fost conferită respectiva responsabilitate;

(c) după caz, autoritățile corespunzătoare dintr-o țară terță;

(1) Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în
scopuri științifice (JO L 276, 20.10.2010, p. 33).
2
() Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire
la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).
L 95/20 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

4. „autoritate de control ecologic” înseamnă o organizație administrativă publică pentru producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice a unui stat membru căreia autoritățile competente i-au conferit, integral sau parțial, competențele
lor privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (1), inclusiv, după caz, autoritatea
corespondentă dintr-o țară terță sau care funcționează într-o țară terță;

5. „organism delegat” înseamnă o persoană juridică distinctă căreia autoritățile competente i-au delegat anumite atribuții
oficiale de control sau anumite atribuții legate de alte activități oficiale;

6. „proceduri de verificare a controalelor” înseamnă sistemele puse în aplicare și acțiunile întreprinse de către autoritățile
competente în vederea asigurării coerenței și eficacității controalelor oficiale și ale altor activități oficiale;

7. „sistem de control” înseamnă un sistem care cuprinde autoritățile competente, precum și resursele, structurile, sistemele
și procedurile instituite într-un stat membru pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu
prezentul regulament și cu normele menționate la articolele 18-27;

8. „plan de control” înseamnă o descriere întocmită de autoritățile competente care conține informații privind structura și
organizarea sistemului de control oficial și a modului său de funcționare și planificarea detaliată a controalelor oficiale
care urmează să fie efectuate într-o perioadă de timp, în fiecare dintre domeniile reglementate de normele menționate la
articolul 1 alineatul (2);

9. „animale” înseamnă animale astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/429;

10. „boală a animalelor” înseamnă boală astfel cum este definită la articolul 4 punctul 16 din Regulamentul (UE) 2016/429;

11. „bunuri” înseamnă tot ceea ce face obiectul uneia sau mai multor norme menționate la articolul 1 alineatul (2), cu
excepția animalelor;

12. „alimente” înseamnă alimente astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

13. „furaje” înseamnă furaje astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

14. „subproduse de origine animală” înseamnă subproduse de origine animală astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul
1 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

15. „produse derivate” înseamnă produse derivate astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (CE)
nr. 1069/2009;

16. „plante” înseamnă plante astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

17. „organisme dăunătoare plantelor” înseamnă organisme dăunătoare astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1)
din Regulamentul (UE) 2016/2031;

18. „produse de protecție a plantelor” înseamnă produse de protecție a plantelor astfel cum sunt menționate la articolul 2
alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

19. „produse de origine animală” înseamnă produse de origine animală astfel cum sunt definite la punctul 8.1 din anexa I la
Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2);

20. „materiale germinative” înseamnă materiale germinative astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 28 din
Regulamentul (UE) 2016/429;

21. „produse vegetale” înseamnă produse vegetale astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE)
2016/2031;

22. „alte obiecte” înseamnă alte obiecte astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

23. „pericol” înseamnă orice agent sau condiție cu potențialul de a avea un efect advers asupra sănătății umane, animale sau
a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra mediului;

24. „risc” înseamnă o funcție a probabilității unui efect advers asupra sănătății umane, animale sau a plantelor, a bunăstării
animale sau a mediului și a gravității efectului respectiv, determinat de un pericol;

25. „certificare oficială” înseamnă procedura prin care autoritățile competente atestă conformitatea cu una sau mai multe
dintre cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(1) Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice,
precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).
2
() Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice
de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/21

26. „inspector autorizat” înseamnă:

(a) orice funcționar al autorităților competente autorizat de către acestea să semneze certificate oficiale; sau

(b) orice altă persoană fizică autorizată de către autoritățile competente să semneze certificate oficiale în conformitate
cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

27. „certificat oficial” înseamnă un document scris sau electronic semnat de inspectorul autorizat și care asigură
conformitatea cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

28. „atestat oficial” înseamnă orice etichetă, marcă sau altă formă de atestare emisă de operatori aflați sub supravegherea
autorităților competente prin controale oficiale dedicate sau chiar de către autoritățile competente și care oferă
asigurarea conformității cu una sau mai multe dintre cerințele prevăzute de prezentul regulament sau de normele
menționate la articolul 1 alineatul (2);

29. „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care are una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute în
normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

30. „audit” înseamnă o examinare sistematică și independentă menită să stabilească dacă activitățile și rezultatele lor
respectă dispozițiile stabilite anterior și dacă aceste dispoziții sunt puse în aplicare cu eficiență și permit atingerea
obiectivelor;

31. „rating” înseamnă o clasificare a operatorilor pe baza unei evaluări a conformității acestora cu criteriile de rating;

32. „medic veterinar oficial” înseamnă un medic veterinar desemnat de către o autoritate competentă fie în calitate de
angajat, fie într-o altă calitate, și care deține calificările corespunzătoare în vederea efectuării de controale oficiale și alte
activități oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele relevante menționate la articolul 1
alineatul (2);

33. „inspector fitosanitar oficial” înseamnă o persoană fizică desemnată de către o autoritate competentă fie în calitate de
angajat, fie într-o altă calitate, și care a fost format corespunzător în vederea efectuării de controale oficiale și alte
activități oficiale în conformitate cu prezentul regulament și cu normele relevante menționate la articolul 1 alineatul (2)
litera (g);

34. „material cu risc specificat” înseamnă material cu risc specificat astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1)
litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 999/2001;

35. „călătorie de lungă durată” înseamnă o călătorie de lungă durată astfel cum este definită la articolul 2 litera (m) din
Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

36. „echipament de aplicare a pesticidelor” înseamnă un echipament de aplicare a pesticidelor astfel cum este definit la
articolul 3 punctul 4 din Directiva 2009/128/CE;

37. „transport” înseamnă un număr de animale sau o cantitate de bunuri incluse în același certificat oficial, atestat oficial
sau orice alt document, transportate cu același mijloc de transport și provenind din același teritoriu sau din aceeași țară
terță și, cu excepția bunurilor supuse normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), fiind de același tip,
aceeași clasă sau aceeași descriere;

38. „post de inspecție la frontieră” înseamnă un loc, inclusiv toate facilitățile existente în acest loc, desemnat de un stat
membru pentru efectuarea controalelor oficiale prevăzute la articolul 47 alineatul (1);

39. „punct de ieșire” înseamnă un post de inspecție la frontieră sau orice alt loc desemnat de către un stat membru prin care
animalele care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1/2005 părăsesc teritoriul vamal al Uniunii;

40. „introducere în Uniune” sau „intrare în Uniune” înseamnă acțiunea de a introduce animale și bunuri într-unul din
teritoriile enumerate în anexa I la prezentul regulament din afara teritoriilor respective, cu excepția cazurilor
reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) pentru care aceasta înseamnă acțiunea de a
introduce bunuri pe „teritoriul Uniunii” astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf din
Regulamentul (UE) 2016/2031;

41. „control documentar” înseamnă examinarea certificatelor oficiale, a atestatelor oficiale și a altor documente, inclusiv a
documentelor de natură comercială, care trebuie să însoțească transportul, astfel cum se prevede în normele
menționate la articolul 1 alineatul (2), respectiv la articolul 56 alineatul (1) sau în actele de punere în aplicare adoptate
în conformitate cu articolul 77 alineatul (3), cu articolul 126 alineatul (3), cu articolul 128 alineatul (1) și cu
articolul 129 alineatul (1);
L 95/22 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

42. „control de identitate” înseamnă o inspecție vizuală efectuată pentru a verifica dacă conținutul și etichetele unui
transport, inclusiv marcajele de pe animale, sigiliile și mijloacele de transport, corespund informațiilor furnizate în
certificatele oficiale, în atestatele oficiale și în alte documente de însoțire;

43. „control fizic” înseamnă un control asupra animalelor sau a bunurilor și, după caz, verificări ale ambalajelor, ale
mijloacelor de transport, ale etichetelor și ale temperaturii, prelevarea de eșantioane în vederea analizării, testării sau
diagnosticării și orice alt control necesar pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2);

44. „tranzit” înseamnă deplasarea dintr-o țară terță în altă țară terță trecând, sub supraveghere vamală, printr-unul din
teritoriile din anexa I sau dintr-unul din teritoriile enumerate în anexa I într-un alt teritoriu enumerat în anexa I, trecând
prin teritoriul unei țări terțe, cu excepția normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) în raport cu care
„tranzit” înseamnă una dintre următoarele:

(a) deplasarea dintr-o țară terță în altă țară terță, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf din
Regulamentul (UE) 2016/2031, trecând, sub supraveghere vamală, prin „teritoriul Uniunii”, astfel cum este definit
la articolul 1 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul respectiv; sau

(b) deplasarea din „teritoriul Uniunii” în altă parte a „teritoriului Uniunii”, astfel cum este definit la articolul 1
alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/2031, trecând prin teritoriul unei țări terțe, astfel cum
este definit la articolul 1 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul respectiv;

45. „supraveghere de către autoritățile vamale” înseamnă supraveghere vamală astfel cum este definită la articolul 5
punctul 27 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

46. „control efectuat de către autoritățile vamale” înseamnă un control vamal astfel cum este definit la articolul 5 punctul 3
din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

47. „reținere oficială” înseamnă procedura prin care autoritățile competente se asigură că animalele și bunurile care fac
obiectul controalelor oficiale nu sunt deplasate sau alterate până la luarea unei decizii cu privire la destinația lor; această
procedură include depozitarea de către operatori conform indicațiilor și sub controlul autorităților competente;

48. „jurnal de călătorie” înseamnă documentul menționat la punctele 1-5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

49. „personal auxiliar oficial” înseamnă un reprezentant al autorităților competente format în conformitate cu cerințele
stabilite în temeiul articolului 18 și angajat să exercite anumite atribuții oficiale de control sau anumite atribuții aferente
altor activități oficiale;

50. „carne și organe comestibile” înseamnă, în sensul articolului 49 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament,
produsele enumerate în subcapitolele 0201-0208 din partea II secțiunea I capitolul 2 din anexa I la Regulamentul (CEE)
nr. 2658/87 al Consiliului (2);

51. „marcă de sănătate” înseamnă o marcă aplicată după ce au fost efectuate controalele oficiale menționate la articolul 18
alineatul (2) literele (a) și (c) și care atestă faptul că carnea este adecvată pentru consumul uman.

TITLUL II
CONTROALELE OFICIALE ȘI ALTE ACTIVITĂȚI OFICIALE ÎN STATELE MEMBRE

CAPITOLUL I
Autoritățile competente

Articolul 4
Desemnarea autorităților competente

(1) Pentru fiecare dintre domeniile reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), statele membre
desemnează autoritatea sau autoritățile competente cărora le conferă responsabilitatea de a organiza sau de a efectua
controale oficiale și alte activități oficiale.

(1) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al
Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).
2
() Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun
(JO L 256, 7.9.1987, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/23

(2) În cazul în care, pentru aceeași zonă, un stat membru conferă responsabilitatea de a organiza sau de a efectua
controale oficiale sau alte activități oficiale mai multor autorități competente, la nivel național, regional sau local, sau în
cazul în care autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) pot transfera, în această calitate,
responsabilități specifice privind controalele oficiale sau alte activități oficiale altor autorități publice, statul membru
respectiv:

(a) asigură o coordonare eficientă și eficace între toate autoritățile implicate, precum și coerența și eficacitatea controalelor
oficiale sau a altor activități oficiale pe teritoriul său; și

(b) desemnează o singură autoritate, în conformitate cu cerințele constituționale din statele membre, responsabilă pentru
coordonarea cooperării și a contactelor cu Comisia și cu alte state membre în ceea ce privește controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate în fiecare dintre domeniile reglementate de normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) Autoritățile competente responsabile pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2)
litera (i) pot conferi anumite responsabilități aferente controalelor oficiale sau altor activități oficiale uneia sau mai multor
autorități de control ecologic. În astfel de cazuri ele atribuie un număr de cod pentru fiecare dintre aceste autorități de
control.

(4) Statele membre se asigură că informează Comisia privind detaliile de contact și orice modificări în ceea ce privește:

(a) autoritățile competente desemnate în conformitate cu alineatul (1);

(b) autoritățile unice desemnate în conformitate cu alineatul (2) litera (b);

(c) autoritățile de control ecologic menționate la alineatul (3);

(d) organismele delegate menționate la articolul 28 alineatul (1).

Informațiile menționate la primul paragraf se pun și la dispoziția publicului de către statele membre, inclusiv pe internet.

Articolul 5
Obligații generale privind autoritățile competente și autoritățile de control ecologic

(1) Autoritățile competente și autoritățile de control ecologic:

(a) dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării eficacității și a caracterului adecvat ale controalelor oficiale și ale
altor activități oficiale;

(b) dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării imparțialității, a calității și a coerenței controalelor oficiale și ale
altor activități oficiale la toate nivelurile;

(c) dispun de proceduri și/sau sisteme în vederea asigurării faptului că personalul care efectuează controale oficiale și alte
activități oficiale nu este afectat de conflict de interese;

(d) dețin sau au acces la o capacitate adecvată de laborator pentru analizare, testare și diagnosticare;

(e) dețin sau au acces la un număr suficient de angajați cu calificări și experiență corespunzătoare, astfel încât controalele
oficiale și alte activități oficiale să poată fi efectuate în mod eficient și eficace;

(f) dispun de mijloace și echipamente adecvate și întreținute în mod corespunzător în vederea asigurării unei efectuări
eficiente și eficace a controalelor oficiale și a altor activități oficiale de către personal;

(g) dețin competențele legale în vederea efectuării controalelor oficiale și a altor activități oficiale și a aplicării măsurilor
prevăzute în prezentul regulament și în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(h) dispun de proceduri juridice în vigoare în vederea asigurării accesului personalului la sediile operatorilor și la
documentele păstrate de operatori, astfel încât să fie în măsură să își îndeplinească sarcinile în mod corespunzător;

(i) dispun de planuri pentru situații de urgență și sunt pregătite să aplice astfel de planuri în caz de urgență, după caz în
conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).
L 95/24 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Orice numire a unui medic veterinar oficial se face în scris și precizează controalele oficiale și celelalte activități
oficiale și atribuții aferente pentru care se face numirea. Cerințele autorităților competente pentru personal prevăzute de
prezentul regulament, inclusiv cerința de a nu fi afectat de conflicte de interes, se aplică tuturor medicilor veterinari oficiali.

(3) Orice numire a unui inspector fitosanitar oficial se face în scris și precizează controalele oficiale și celelalte activități
oficiale și atribuții aferente pentru care se face numirea. Cerințele impuse prin prezentul regulament personalului
autorităților competente, inclusiv cerința de a nu se găsi într-o situație de conflict de interese, se aplică tuturor inspectorilor
fitosanitari oficiali.

(4) Personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale:

(a) beneficiază, pentru domeniul său de competență, de programe adecvate de formare care să le permită exercitarea
atribuțiilor în mod competent și efectuarea de controale oficiale și alte activități oficiale într-un mod coerent;

(b) este permanent la curent cu evoluțiile din domeniul său de competență și beneficiază de programe periodice de formare
suplimentară, după necesități; și

(c) beneficiază de formare în domeniile prevăzute la capitolul I din anexa II și cu privire la obligațiile autorităților
competente care decurg din prezentul regulament, după caz.

Autoritățile competente, autoritățile de control ecologic și organismele delegate elaborează și implementează programe de
formare pentru a se asigura că personalul care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale beneficiază de
programele de formare menționate la literele (a), (b) și (c).

(5) În cazul în care, în cadrul serviciilor unei autorități competente, mai multe unități sunt abilitate să efectueze controale
oficiale sau alte activități oficiale, se asigură o coordonare și o cooperare eficiente și eficace între diferitele unități.

Articolul 6
Auditurile autorităților competente

(1) Pentru a garanta respectarea de către autoritățile competente a prezentului regulament, acestea efectuează audituri
interne sau solicită efectuarea auditării lor și iau măsurile necesare având în vedere rezultatele respectivelor audituri.

(2) Auditurile menționate la alineatul (1) fac obiectul unei analize independente și se realizează într-un mod transparent.

Articolul 7
Cale de atac

Deciziile luate de autoritățile competente în conformitate cu articolul 55, cu articolul 66 alineatele (3) și (6), cu articolul 67,
cu articolul 137 alineatul (3) litera (b) și cu articolul 138 alineatele (1) și (2) cu privire la persoanele fizice sau juridice fac
obiectul dreptului acestor persoane de a exercita o cale de atac în conformitate cu dreptul intern.

Dreptul de a exercita o cale de atac nu aduce atingere obligației autorităților competente de a lua măsuri prompte în vederea
eliminării sau a limitării riscurilor pentru sănătatea umană, cea a animalelor sau a plantelor ori pentru bunăstarea
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, în conformitate cu prezentul
regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 8
Obligațiile de confidențialitate ale autorităților competente

(1) Autoritățile competente se asigură, sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (3), că informațiile obținute în cadrul
realizării sarcinilor lor în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale nu sunt divulgate unor părți terțe atunci
când, în temeiul dreptului intern sau legislației Uniunii, respectivele informații, prin natura lor, intră sub incidența secretului
profesional.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/25

În acest scop, statele membre se asigură că membrilor personalului și altor persoane angajate în cursul controalelor oficiale
și al altor activități oficiale le revin obligații de confidențialitate corespunzătoare.

(2) Alineatul (1) se aplică și autorităților de control ecologic, organismelor delegate și persoanelor fizice cărora li s-au
delegat atribuții specifice de control și laboratoarelor oficiale.

(3) Cu excepția cazului în care există un interes public superior care justifică divulgarea informațiilor care intră sub
incidența secretului profesional astfel cum se menționează la alineatul (1) și fără a aduce atingere cazurilor în care divulgarea
este impusă prin legislația Uniunii sau legislația națională, informațiile respective includ informații a căror divulgare ar
aduce atingere:

(a) obiectivelor activităților de inspecție, de investigație și de audit;

(b) protejării intereselor comerciale ale unui operator sau ale oricărei alte persoane fizice sau juridice; sau

(c) protejării procedurilor judiciare și a consultanței juridice.

(4) Atunci când determină dacă există vreun interes public superior care justifică dezvăluirea unor informații care intră
sub incidența secretului profesional astfel cum se menționează la alineatul (1), autoritățile competente țin cont, printre
altele, de riscurile posibile pentru sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor sau pentru mediu și de natura, gravitatea și
amploarea unor asemenea riscuri.

(5) Obligațiile de confidențialitate prevăzute la prezentul articol nu împiedică autoritățile competente să publice sau să
pună la dispoziția publicului în orice alt mod informații cu privire la rezultatul controalelor oficiale privind operatorii
individuali, fără a aduce atingere cazurilor în care divulgarea este impusă prin legislația Uniunii sau legislația națională, cu
condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

(a) operatorul în cauză are posibilitatea de a prezenta observații cu privire la informațiile pe care autoritatea competentă
intenționează să le publice sau să le pună la dispoziția publicului în alt mod, înainte de publicare sau difuzare, ținând
cont de urgența situației; și

(b) informațiile care sunt publicate sau puse la dispoziția publicului în alt mod iau în considerare observațiile formulate de
către operatorul în cauză sau sunt publicate sau difuzate împreună cu aceste observații.

CAPITOLUL II
Controalele oficiale

Secțiunea I
Condiții generale

Articolul 9
Norme generale privind controalele oficiale

(1) Autoritățile competente efectuează periodic controale oficiale asupra tuturor operatorilor, în funcție de riscuri și cu o
frecvență corespunzătoare, luând în considerare:

(a) riscurile identificate asociate cu:

(i) animalele și bunurile;

(ii) activitățile controlate de operatori;

(iii) locul de desfășurare a activităților sau a operațiunilor operatorilor;

(iv) utilizarea unor produse, procedee, materiale sau substanțe care pot influența siguranța, integritatea și salubritatea
alimentelor sau siguranța furajelor, sănătatea sau bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor sau care, în ceea ce
privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pot avea un impact negativ și asupra mediului;
L 95/26 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) orice informație care indică probabilitatea că consumatorii ar putea fi induși în eroare, în special în ceea ce privește
natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, durabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, metoda
de fabricație sau producție a alimentelor;

(c) antecedentele operatorilor în ceea ce privește rezultatele controalelor oficiale efectuate asupra acestora și conformitatea
lor cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(d) fiabilitatea și rezultatele controalelor proprii care au fost efectuate de către operatori sau de către un terț la cererea lor,
inclusiv, dacă este cazul, de sisteme private de asigurare a calității, în vederea verificării respectării normelor menționate
la articolul 1 alineatul (2); și

(e) orice informații care ar putea indica neconformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2) Autoritățile competente efectuează controale oficiale periodic, cu frecvența corespunzătoare determinată în funcție
de riscuri, în vederea identificării posibilelor cazuri de încălcare intenționată, prin practici înșelătoare sau frauduloase, a
normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și luând în considerare informațiile privind aceste cazuri de încălcare
furnizate prin mecanismele de asistență administrativă prevăzute la articolele 102-108, precum și orice alte informații care
indică posibilitatea acestor cazuri de încălcare.

(3) Controalele oficiale efectuate înainte de introducerea pe piață sau de punerea în circulație a anumitor animale și
bunuri în vederea eliberării certificatelor oficiale sau a atestatelor oficiale prevăzute în normele menționate la articolul 1
alineatul (2) drept condiție pentru introducerea pe piață sau circulația animalelor sau a bunurilor se efectuează în
conformitate cu următoarele două condiții:

(a) normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) actele delegate și de punere în aplicare relevante adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 18-27.

(4) Controalele oficiale se efectuează fără notificare prealabilă, cu excepția cazului în care această notificare este necesară
și justificată în mod corespunzător pentru efectuarea controlului oficial. În ceea ce privește controalele oficiale la cererea
operatorului, autoritatea competentă poate decide dacă controlul oficial trebuie efectuat cu sau fără notificare prealabilă.
Controalele oficiale cu notificare prealabilă nu împiedică efectuarea de controale oficiale fără notificare prealabilă.

(5) Controalele oficiale se efectuează, pe cât posibil, în așa fel încât sarcina administrativă care revine operatorilor și
perturbarea activității acestora să fie minime, fără însă să fie afectată negativ eficacitatea respectivelor controale.

(6) Autoritățile competente efectuează controale oficiale în același mod, ținând cont de necesitatea adaptării controalelor
la situațiile specifice, indiferent dacă animalele și bunurile în cauză:

(a) sunt disponibile pe piața Uniunii, indiferent dacă provin din statul membru în care se efectuează controalele oficiale sau
dintr-un alt stat membru; sau

(b) urmează să fie exportate din Uniune; sau

(c) intră în Uniune.

(7) În măsura strict necesară pentru organizarea controalelor oficiale, statele membre de destinație pot impune
operatorilor care dețin animale sau bunuri livrate lor dintr-un alt stat membru obligația de a raporta sosirea acestor animale
sau bunuri.

Articolul 10
Operatorii, procedeele și activitățile care fac obiectul controalelor oficiale

(1) În măsura necesară pentru a asigura respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), autoritățile
competente efectuează controale oficiale asupra:

(a) animalelor și bunurilor în orice stadiu de producție, prelucrare, distribuție și utilizare;

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/27

(b) substanțelor, a materialelor sau a altor obiecte care pot influența caracteristicile sau sănătatea animalelor și ale bunurilor
și privind conformitatea acestora cu cerințele aplicabile în orice stadiu de producție, prelucrare, distribuție și utilizare;

(c) operatorilor în ceea ce privește activitățile, inclusiv deținerea animalelor, echipamentele, mijloacele de transport, sediile
și alte locuri pe care le controlează, precum și împrejurimile acestora și documentația aferentă.

(2) Fără a aduce atingere normelor privind listele sau registrele existente instituite pe baza normelor menționate la
articolul 1 alineatul (2), autoritățile competente redactează și mențin la zi o listă de operatori. În cazul în care există deja în
alte scopuri, această listă sau acest registru se poate utiliza și în sensul prezentului regulament.

(3) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 144 pentru modificarea prezentului regulament în ceea ce
privește definirea categoriilor de operatori care sunt scutiți de includerea pe lista operatorilor menționată la alineatul (2) din
prezentul articol în cazul în care includerea lor pe o astfel de listă ar constitui o sarcină administrativă disproporționată
pentru aceștia comparativ cu riscurile legate de activitățile lor.

Articolul 11
Transparența controalelor oficiale

(1) Autoritățile competente efectuează controale oficiale cu un nivel ridicat de transparență și pun la dispoziția
publicului, inclusiv prin publicarea pe internet, cel puțin o dată pe an, informații relevante cu privire la organizarea și
efectuarea controalelor oficiale.

De asemenea, autoritățile asigură publicarea periodică și în timp util a informațiilor cu privire la:

(a) tipul, numărul și rezultatele controalelor oficiale;

(b) tipul și numărul cazurilor de neconformitate constatate;

(c) tipul și numărul cazurilor în care autoritățile competente au luat măsuri în conformitate cu articolul 138; și

(d) tipul și numărul cazurilor în care au fost aplicate sancțiunile prevăzute la articolul 139.

Informațiile menționate la literele (a)-(d) de la al doilea paragraf din prezentul alineat pot fi furnizate, după caz, prin
publicarea raportului anual menționat la articolul 113 alineatul (1).

(2) Autoritățile competente stabilesc proceduri pentru a se asigura că orice inexactitate în informațiile puse la dispoziția
publicului este corectată în mod corespunzător.

(3) Autoritățile competente pot să publice sau să pună la dispoziția publicului în alt mod informații cu privire la ratingul
operatorilor individuali pe baza rezultatelor unuia sau mai multor controale oficiale, cu condiția îndeplinirii următoarelor
condiții:

(a) criteriile de rating sunt obiective, transparente și disponibile public; și

(b) există măsuri corespunzătoare de asigurare a echității, coerenței și transparenței procesului de rating.

Articolul 12
Procedurile de control documentate

(1) Autoritățile competente efectuează controale oficiale în conformitate cu anumite proceduri documentate.

Procedurile respective vizează domeniile tematice pentru procedurile de control prevăzute la capitolul II din anexa II și
conțin instrucțiuni pentru personalul care efectuează controale oficiale.

(2) Autoritățile competente dispun de proceduri de verificare a controalelor.

L 95/28 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(3) Autoritățile competente:

(a) aplică măsuri corective în toate cazurile în care procedurile prevăzute la alineatul (2) identifică deficiențe; și

(b) actualizează procedurile documentate prevăzute la alineatul (1), după caz.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică, de asemenea, organismelor delegate și autorităților de control ecologic.

Articolul 13
Rapoarte scrise ale controalelor oficiale

(1) Autoritățile competente întocmesc rapoarte scrise pentru fiecare control oficial pe care îl efectuează. Respectivele
rapoarte pot fi prezentate pe suport de hârtie sau în format electronic.

Rapoartele respective conțin:

(a) o descriere a scopului controalelor oficiale;

(b) metodele de control aplicate;

(c) rezultatele controalelor oficiale; și

(d) după caz, măsurile pe care autoritățile competente le solicită operatorului în cauză, ca urmare a controalelor oficiale
efectuate de către acestea.

(2) Cu excepția cazului în care scopul anchetelor judiciare sau protejarea procedurilor instanței necesită o altă abordare,
operatorii supuși unui control oficial primesc, la cerere, o copie a raportului prevăzut la alineatul (1), cu excepția cazului în
care s-a emis un certificat oficial sau un atestat oficial. Autoritățile competente informează în scris cu promptitudine
operatorul cu privire la orice caz de neconformitate identificat prin controalele oficiale.

(3) În cazul în care controalele oficiale impun prezența permanentă sau periodică a personalului sau a reprezentanților
autorităților competente la sediul operatorului, rapoartele prevăzute la alineatul (1) se întocmesc cu o frecvență care să
permită autorităților competente și operatorului:

(a) să fie informați periodic cu privire la nivelul de conformitate; și

(b) să fie informați cu promptitudine cu privire la orice caz de neconformitate identificat prin intermediul controalelor
oficiale.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică de asemenea organismelor delegate, autorităților de control ecologic și persoanelor
fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții oficiale de control.

Articolul 14
Metodele și tehnicile de control oficial

Metodele și tehnicile de control oficiale includ, după caz:

(a) o examinare a controalelor pe care operatorii le dețin și a rezultatelor obținute;

(b) o inspecție:

(i) a echipamentelor, a mijloacelor de transport, a sediilor și a altor locuri pe care le controlează, precum și a
împrejurimilor acestora;

(ii) a animalelor și bunurilor, inclusiv a bunurilor semifinite, a materiilor prime, a ingredientelor, a adjuvanților
tehnologici și a altor produse utilizate pentru prepararea și producerea de bunuri sau pentru hrănirea sau tratarea
animalelor;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/29

(iii) a produselor și procedeelor de curățare și de întreținere;

(iv) a trasabilității, a etichetării, a prezentării, a publicității și a materialelor de ambalare relevante, inclusiv a materialelor
destinate să intre în contact cu alimentele;

(c) controale privind condițiile de igienă la sediile operatorilor;

(d) o evaluare a procedurilor privind bunele practici de fabricație, bunele practici de igienă, bunele practici agricole și a
procedurilor bazate pe principiile analizei riscurilor și a punctelor critice de control (HACCP);

(e) o examinare a documentelor, a rapoartelor de trasabilitate și a altor înregistrări care pot fi relevante pentru evaluarea
respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv, dacă este cazul, documente de însoțire a
alimentelor, a furajelor și a oricăror substanțe sau materiale care intră sau ies dintr-o unitate;

(f) interviuri cu operatorii și cu personalul acestora;

(g) verificarea măsurătorilor efectuate de operator și a altor rezultate ale testării;

(h) eșantionare, analiză, diagnosticare și teste;

(i) audituri ale operatorilor;

(j) orice altă activitate necesară în vederea identificării cazurilor de neconformitate.

Articolul 15
Obligațiile operatorilor

(1) În măsura în care este necesar în vederea efectuării controalelor oficiale sau a altor activități oficiale, în cazul în care
autoritățile competente solicită aceasta, operatorii oferă personalului din cadrul autorităților competente acces:

(a) la echipamentele, mijloacele de transport, sediile și alte locuri pe care le controlează, precum și la împrejurimile
acestora;

(b) la sistemele lor computerizate de gestionare a informațiilor;

(c) la animalele și bunurile pe care le controlează;

(d) la documente și la orice alte informații relevante.

(2) În timpul desfășurării controalelor oficiale și a altor activități oficiale, operatorii asistă personalul din cadrul
autorităților competente și al autorităților de control ecologic și cooperează în îndeplinirea sarcinilor acestora.

(3) În plus față de obligațiile prevăzute la alineatele (1) și (2), operatorul responsabil pentru un transport care intră în
Uniune pune la dispoziție pe suport de hârtie sau în format electronic și fără întârziere toate informațiile privind animalele
și bunurile.

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind cooperarea și schimbul de
informații între operatori și autoritățile competente aferente sosirii și descărcării animalelor și bunurilor menționate la
articolul 47 alineatul (1) atunci când este necesar să asigure identificarea completă a acestora și efectuarea cu eficiență a
controalelor oficiale asupra acestor animale și bunuri. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

(5) În sensul articolului 10 alineatul (2) și sub rezerva articolului 10 alineatul (3), operatorii furnizează autorităților
competente cel puțin următoarele detalii actualizate:

(a) denumirea și forma lor juridică; și

(b) activitățile specifice pe care le desfășoară, inclusiv activitățile desfășurate prin intermediul comunicării la distanță și
locurile pe care le controlează.
L 95/30 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(6) Obligațiile care revin operatorilor conform prezentului articol se aplică și în cazul în care controalele oficiale și alte
activități oficiale sunt efectuate de medici veterinari oficiali, inspectori fitosanitari oficiali, organisme delegate, autorități de
control și persoane fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții oficiale de control sau anumite atribuții aferente altor
activități oficiale.

Secțiunea II
Cerințe suplimentare pentru controale oficiale și alte acțiuni of iciale în anumite
domenii

Articolul 16
Cerințe suplimentare

(1) În domeniile reglementate de normele prevăzute la prezenta secțiune, normele respective se aplică în plus față de
celelalte norme prevăzute în prezentul regulament.

(2) La adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secțiune, Comisia ține seama de:

(a) experiența acumulată de către autoritățile competente și operatorii din sectorul alimentar și al furajelor în ceea ce
privește aplicarea procedurilor menționate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului (1) și la articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al
Consiliului (2);

(b) evoluțiile științifice și tehnologice;

(c) așteptările consumatorilor cu privire la compoziția alimentelor și modificările modelelor de consum alimentar;

(d) riscuri la adresa sănătății umane, animale și a plantelor asociate cu animale și bunuri; și

(e) informații privind posibile cazuri de încălcare intenționată prin intermediul unor practici frauduloase sau înșelătoare.

(3) La adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secțiune și în măsura în care
aceasta nu împiedică îndeplinirea obiectivelor urmărite prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia ține
cont și de următoarele elemente:

(a) necesitatea de a se facilita aplicarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare, ținând cont de natura și de
dimensiunea întreprinderilor mici;

(b) necesitatea de a se oferi posibilitatea utilizării în continuare a metodelor tradiționale în orice stadiu al producției, al
prelucrării sau al distribuției alimentelor și în producția de alimente tradiționale; și

(c) necesitățile operatorilor situați în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice.

Articolul 17
Definiții specifice

În sensul articolului 18:

(a) „sub responsabilitatea medicului veterinar oficial” înseamnă că medicul veterinar oficial atribuie efectuarea unei acțiuni
personalului auxiliar oficial;

(1) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor
alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
2
() Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind
igiena furajelor (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/31

(b) „sub supravegherea medicului veterinar oficial” înseamnă că o acțiune se execută de către personalul auxiliar oficial sub
responsabilitatea medicului veterinar oficial și medicul veterinar oficial este prezent la fața locului în perioada necesară
executării respectivei acțiuni;

(c) „inspecție ante-mortem” înseamnă verificarea, înaintea activităților de sacrificare, a cerințelor de sănătate umană și a
animalelor și de bunăstare a animalelor, inclusiv, după caz, examinarea clinică a fiecărui animal și verificarea informației
privind lanțul alimentar menționată în secțiunea III din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(d) „inspecție post-mortem” înseamnă verificarea în abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului a conformității cu
cerințele aplicabile:

(i) carcaselor, astfel cum sunt definite la punctul 1.9 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, și organelor, astfel
cum sunt definite la punctul 1.11 din respectiva anexă, cu scopul de a decide dacă carnea este adecvată pentru
consumul uman;

(ii) înlăturării în condiții de siguranță a materialului cu risc determinat; și

(iii) sănătății și bunăstării animalelor.

Articolul 18
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu producția de produse de origine animală destinate consumului uman

(1) Controalele oficiale efectuate pentru a verifica conformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din
prezentul regulament referitoare la produsele de origine animală destinate consumului uman cuprind verificarea
conformității cu cerințele prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 852/2004, (CE) nr. 853/2004, (CE) nr. 1069/2009 și (CE)
nr. 1099/2009, după caz.

(2) Controalele oficiale menționate la alineatul (1) efectuate în legătură cu producția de carne includ:

(a) inspecția ante-mortem efectuată în abator de către un medic veterinar oficial care poate să fie asistat, în ceea ce privește
preselecția animalelor, de personal auxiliar oficial format în acest scop;

(b) prin derogare de la litera (a), în ceea ce privește păsările de curte și lagomorfele, inspecția ante-mortem efectuată de un
medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la fața locului suficiente
garanții, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

(c) inspecția post-mortem efectuată de un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci
când se oferă la fața locului suficiente garanții, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

(d) celelalte controale oficiale efectuate în abatoare, uzine de tranșare și unități de prelucrare a vânatului de către un medic
veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, atunci când se oferă la fața locului suficiente garanții,
sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, în vederea verificării conformității cu cerințele aplicabile privind:

(i) igiena producției de carne;

(ii) prezența reziduurilor de medicamente veterinare și a contaminanților în produsele de origine animală destinate
consumului uman;

(iii) auditarea bunelor practici de igienă și a procedurilor care au la bază principiile HACCP;

(iv) testele de laborator pentru detectarea prezenței agenților zoonotici și a bolilor animalelor și pentru verificarea
conformității cu criteriile microbiologice definite la articolul 2 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al
Comisiei (1);

(1) Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare
(JO L 338, 22.12.2005, p. 1).
L 95/32 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(v) manipularea și eliminarea subproduselor de origine animală și a materialului cu risc specificat;

(vi) sănătatea și bunăstarea animalelor.

(3) Pe baza unei analize a riscurilor, autoritatea competentă poate permite personalului abatorului să asiste la
îndeplinirea atribuțiilor aferente controalelor oficiale menționate la alineatul (2) în unitățile de sacrificare a păsărilor de
curte sau a lagomorfelor sau, în unitățile care sacrifică animale din alte specii, să îndeplinească atribuții specifice de
eșantionare și testare privitoare la astfel de controale, cu condiția ca personalul:

(a) să acționeze independent de personalul productiv al abatorului;

(b) să fi fost format în mod adecvat pentru îndeplinirea acestor atribuții; și

(c) să îndeplinească aceste atribuții în prezența și urmând instrucțiunile medicului veterinar oficial sau ale personalului
auxiliar oficial.

(4) În cazul în care controalele oficiale menționate la alineatul (2) literele (a) și (c) nu au identificat niciun neajuns care ar
face carnea inadecvată consumului uman, se aplică marca de sănătate ungulatelor domestice, mamiferelor din vânatul de
crescătorie, cu excepția lagomorfelor, și vânatului sălbatic mare, de către medicul veterinar oficial, sub supravegherea
medicului veterinar oficial, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial sau de către personalul abatorului, în condițiile
prezentate la alineatul (3).

(5) Medicul veterinar oficial rămâne răspunzător de deciziile adoptate în urma controalelor oficiale prevăzute la
alineatele (2) și (4), chiar dacă atribuie efectuarea unei acțiuni personalului auxiliar oficial.

(6) În sensul controalelor oficiale menționate la alineatul (1) efectuate în legătură cu moluștele bivalve vii, autoritățile
competente clasifică zonele de producție și de reimersie.

(7) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a completa prezentul regulament în ceea ce
privește normele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatele (2)-(6) din prezentul articol
privind:

(a) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (a), inspecția ante-mortem
în anumite abatoare se poate efectua sub supravegherea sau sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial, cu
condiția ca derogările să nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament;

(b) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, în ceea ce privește păsările de curte și lagomorfele, există garanții
suficiente pentru efectuarea controalelor oficiale sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial în ceea ce privește
inspecțiile ante-mortem menționate la alineatul (2) litera (b);

(c) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (a), inspecția ante-mortem
se poate efectua în afara abatorului, în cazul sacrificării de urgență;

(d) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) literele (a) și (b), inspecția ante-
mortem se poate efectua în exploatația de proveniență;

(e) criterii și condiții pentru determinarea situației în care există garanții suficiente pentru efectuarea controalelor oficiale
sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial în ceea ce privește inspecția post-mortem și activitățile de audit
menționate la alineatul (2) literele (c) și (d);

(f) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (c), în cazul sacrificării de
urgență, inspecția post-mortem se efectuează de către medicul veterinar oficial;

(g) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, în legătură cu pectinidele (Pectinidae), gasteropodele marine și
castraveții de mare (Holothuroidea), prin derogare de la alineatul (6), nu se clasifică zonele de producție și de reimersie;

(h) derogări specifice în legătură cu Rangifer tarandus tarandus, Lagopus lagopus și Lagopus mutus, pentru a permite
continuarea obiceiurilor și practicilor locale și tradiționale de lungă durată, cu condiția ca aceste derogări să nu
compromită realizarea obiectivelor stabilite de prezentul regulament;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/33

(i) criterii și condiții pentru determinarea situației în care, prin derogare de la alineatul (2) litera (d), controalele oficiale în
uzinele de tranșare pot fi efectuate de personal desemnat în acest scop de autoritățile competente și format în mod
adecvat;

(j) cerințe minime specifice pentru personalul autorităților competente și pentru medicul veterinar oficial și personalul
auxiliar oficial în scopul asigurării unei îndepliniri adecvate a atribuțiilor lor prevăzute la prezentul articol, inclusiv
cerințe minime specifice de formare;

(k) cerințe minime adecvate de formare pentru personalul abatorului care asistă la îndeplinirea atribuțiilor aferente
controalelor oficiale și altor activități oficiale în conformitate cu alineatul (3).

(8) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la prezentul articol în ceea ce privește:

(a) cerințele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a respectivelor controale oficiale,
având în vedere pericolele și riscurile specifice existente în legătură cu fiecare produs de origine animală și cu diferitele
procedee la care este supus acesta, atunci când este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde
pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute pe care pot să le prezinte produsele de origine animală;

(b) condițiile de clasificare și monitorizare a zonelor de producție și de reimersie clasificate pentru moluștele bivalve vii;

(c) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în legătură cu anumite cazuri de neconformitate una sau mai
multe dintre măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2);

(d) modalitățile practice de inspecție ante-mortem și post-mortem menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (c), inclusiv
cerințele uniforme necesare pentru a se asigura îndeplinirea garanțiilor suficiente atunci când controalele oficiale se
efectuează sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

(e) cerințele tehnice ale mărcii de sănătate și modalitățile practice de aplicare a acesteia;

(f) cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale și frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra
laptelui crud, a produselor lactate și a produselor pescărești, atunci când este necesar un nivel minim de controale
oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute pe care acestea le pot prezenta.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(9) Atunci când se conformează cu obiectivele prezentului regulament și, în special, în ceea ce privește cerințele de
siguranță alimentară, statele membre pot adopta măsuri naționale de punere în aplicare a unor proiecte-pilot limitate ca
durată și extindere, pentru a evalua modalități practice alternative pentru efectuarea controalelor oficiale asupra producției
de carne. Aceste măsuri naționale se notifică în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 5 și 6 din
Directiva (UE) 2015/1535. Rezultatele evaluării efectuate prin intermediul proiectelor-pilot se comunică, de îndată ce sunt
disponibile, Comisiei.

(10) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 19
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu reziduurile de substanțe relevante din alimente și furaje

(1) În orice stadiu de producție, prelucrare și distribuție se efectuează controale oficiale în vederea verificării respectării
normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a) și (c), care includ controale oficiale în ceea ce privește substanțele
relevante, inclusiv substanțe utilizate în materialele destinate să vină în contact cu alimentele, contaminanți și substanțe
neautorizate, interzise și nedorite, a căror utilizare sau prezență pe culturi sau animale sau la producerea sau prelucrarea
alimentelor sau furajelor poate avea ca rezultat apariția de reziduuri ale acestor substanțe în alimente sau furaje.
L 95/34 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării
prezentului regulament prin stabilirea de norme privind efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatul (1) din
prezentul articol, precum și privind acțiunile care trebuie întreprinse de către autoritățile competente în urma acestor
controale oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale, inclusiv, după caz, gama de eșantioane și stadiul de producție,
prelucrare și distribuție în care se prelevează eșantioanele în conformitate cu metodele care trebuie utilizate pentru
eșantionare și pentru analizele de laborator, stabilite în conformitate cu articolul 34 alineatul (6) literele (a) și (b), având
în vedere pericolele și riscurile specifice asociate substanțelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol;

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de
neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138
alineatul (2);

(c) situațiile în care autoritățile competente urmează să adopte, într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de
neconformitate a animalelor și bunurilor din țări terțe, una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolele 65-
72.

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme de
efectuare a controalelor oficiale menționate la alineatul (1) și a acțiunilor pe care trebuie să le întreprindă autoritățile
competente în urma acestor controale oficiale în ceea ce privește:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, având în vedere pericolele și riscurile asociate substanțelor
menționate la alineatul (1);

(b) modalitățile specifice suplimentare și conținutul specific suplimentar celor prevăzute la articolul 110 privind întocmirea
părților relevante ale planului de control național multianual (MANCP) menționat la articolul 109 alineatul (1);

(c) modalități practice specifice pentru activarea mecanismului de asistență administrativă prevăzut la articolele 102-108.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 20
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu animalele, produsele de origine animală, materialele germinative, subprodusele de origine animală și
produsele derivate

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2)
literele (a), (c), (d) și (e) includ controalele oficiale care urmează să fie efectuate în orice etapă de producție, prelucrare și
distribuție, asupra animalelor, produselor de origine animală, materialelor germinative, subproduselor de origine animală și
produselor derivate.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea unor norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra animalelor, produselor de origine
animală, materialelor germinative, subproduselor de origine animală și produselor derivate în vederea verificării respectării
normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (e) și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile
competente ca urmare a controalelor oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale asupra animalelor, a produselor de origine animală și a
materialelor germinative pentru a răspunde pericolelor și riscurilor recunoscute la adresa sănătății umane și animale
prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu măsurile de prevenire și control al
bolilor stabilite în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (d);

(b) cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale asupra subproduselor de origine animală și a produselor derivate
pentru a răspunde pericolelor și riscurilor specifice la adresa sănătății umane și animale prin intermediul controalelor
oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (e);

(c) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte într-un caz de neconformitate sau de suspiciune de
neconformitate una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138
alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/35

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatul (1) în ceea ce privește:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra animalelor, a produselor de origine animală și a
materialelor germinative în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor
și riscurilor uniforme recunoscute la adresa sănătății umane și animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în
vederea verificării conformității cu măsurile de prevenire și control al bolilor stabilite în conformitate cu normele
menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (d); și

(b) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale asupra subproduselor de origine animală și a produselor
derivate, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor
specifice la adresa sănătății umane și animale prin intermediul controalelor oficiale efectuate în vederea verificării
respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (e).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 21
Norme specifice privind controalele oficiale și acțiunile care trebuie întreprinse de către autoritățile competente
în legătură cu cerințele în materie de bunăstare a animalelor

(1) Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (f) se
realizează în toate stadiile relevante ale producției, prelucrării și distribuției de-a lungul lanțului agroalimentar.

(2) Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor de stabilire a cerințelor în materie de bunăstare a
animalelor în cazul transportului acestora, în special a conformității cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005, includ:

(a) în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre și între acestea și țări terțe, controale oficiale efectuate înainte
de încărcare pentru a verifica dacă animalele sunt apte de a călători;

(b) în cazul călătoriilor de lungă durată între statele membre și între acestea și țări terțe, ale ecvideelor domestice, altele
decât ecvideele înregistrate, și ale animalelor domestice din speciile de bovine, ovine, caprine și porcine și înainte de
respectivele călătorii:

(i) controale oficiale privind jurnalele de călătorie pentru a verifica dacă acestea sunt realiste și conforme cu
Regulamentul (CE) nr. 1/2005; și

(ii) controale oficiale cu scopul de a verifica dacă transportatorul indicat în jurnalul de călătorie deține o autorizație de
transport valabilă, un certificat de autorizare pentru mijloacele de transport pentru călătorii de lungă durată și
certificate de competență pentru șoferi și însoțitori;

(c) la posturile de inspecție la frontieră prevăzute la articolul 59 alineatul (1) și la punctele de ieșire:

(i) controale oficiale asupra capacității animalelor de a fi transportate și asupra mijloacelor de transport cu scopul de a
verifica respectarea capitolului II din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1/2005 și, după caz, a capitolului VI din
respectiva anexă;

(ii) controale oficiale cu scopul de a verifica dacă transportatorii respectă acordurile internaționale aplicabile și dacă
dețin autorizații valabile de transportator și certificate de competență pentru șoferi și însoțitori; și

(iii) controale oficiale cu scopul de a verifica dacă ecvideele domestice și animalele domestice din speciile bovine, ovine,
caprine și porcine au fost sau urmează să fie transportate în călătorii de lungă durată.

(3) În cursul controalelor oficiale și al altor activități oficiale, autoritățile competente iau măsurile necesare pentru a
preveni sau pentru a reduce la minimum orice întârziere între încărcarea animalelor și plecarea acestora sau în timpul
transportului.
L 95/36 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Autoritățile competente nu rețin animale în timpul transportului decât dacă este strict necesar pentru bunăstarea animalelor
sau din rațiuni de sănătate umană. În cazul în care trebuie să se rețină animale în timpul transportului pentru mai mult de
două ore, autoritățile competente se asigură că se iau măsurile corespunzătoare pentru îngrijirea acestora și, dacă este
necesar, pentru hrănirea, adăparea, descărcarea și adăpostirea acestora.

(4) În cazul în care, în urma controalelor oficiale menționate la alineatul (2) litera (b), se constată o neconformitate care
nu este corectată de către organizator înainte de călătoria de lungă durată prin modificarea corespunzătoare a condițiilor de
transport, autoritățile competente interzic călătoria de lungă durată.

(5) În cazul în care, în urma controalelor oficiale menționate la alineatul (2) litera (c), constată că animalele nu sunt apte
să încheie călătoria, autoritățile competente ordonă ca animalele să fie descărcate, adăpate, hrănite și odihnite până când
sunt apte să își continue călătoria.

(6) O notificare a nerespectării normelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol în sensul articolelor 105 și 106
se adresează:

(a) statelor membre care au acordat transportatorului autorizația;

(b) statului membru care a acordat certificatul de aprobare a mijlocului de transport, în cazul în care se identifică o
neconformitate cu oricare dintre aceste norme aplicabilă mijloacelor de transport;

(c) statului membru care a eliberat certificatul de competență al șoferului, în cazul în care se identifică o neconformitate cu
oricare dintre aceste norme aplicabilă șoferilor.

(7) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

(8) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea unor norme de efectuare a controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor
Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (f). Aceste acte delegate țin seama de riscul pentru bunăstarea animalelor
legat de activitățile agricole și de transportul, sacrificarea și uciderea animalelor și stabilesc norme privind:

(a) cerințele specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale pentru a răspunde riscului asociat diferitor specii de
animale și mijloace de transport, precum și pentru a preveni practicile neconforme și pentru a limita suferința
animalelor;

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2);

(c) verificarea respectării cerințelor de bunăstare a animalelor la posturile de inspecție la frontieră și la punctele de ieșire,
precum și a cerințelor minime aplicabile la respectivele puncte de ieșire;

(d) criterii și condiții specifice pentru activarea mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la articolele 102-108;

(e) cazurile și condițiile în care controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării cerințelor în materie de
bunăstare a animalelor pot include utilizarea unor indicatori specifici de bunăstare a animalelor, bazați pe criterii de
performanță măsurabile, precum și concepția unor astfel de indicatori pe bază de dovezi științifice și tehnice.

(9) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalități practice uniforme
privind controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1
alineatul (2) litera (f) care stabilesc cerințele privind bunăstarea animalelor și privind acțiunile întreprinse de autoritățile
competente în urma acestor controale oficiale în ceea ce privește:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial
pentru a răspunde riscului asociat diferitor specii de animale și mijloace de transport, precum și pentru a preveni
practicile neconforme și pentru a limita suferința animalelor; și

(b) modalitățile practice de păstrare a rapoartelor scrise ale controalelor oficiale efectuate, precum și perioada lor de
păstrare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/37

Articolul 22
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu sănătatea plantelor

(1) Controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) includ
controalele oficiale cu privire la organisme dăunătoare, plante, produse vegetale și alte obiecte, precum și la operatorii
profesioniști și la alte persoane cărora li se aplică normele respective.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea de norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra plantelor, a produselor vegetale și a
altor obiecte în vederea verificării respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) aplicabile
respectivelor bunuri și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a efectuării respectivelor
controale oficiale. Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințe specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale privind introducerea și circulația în Uniune a anumitor
plante, produse vegetale și a altor obiecte vizate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), pentru a
răspunde pericolelor și riscurilor recunoscute pentru sănătatea plantelor, legate de anumite plante, produse vegetale și
alte obiecte cu o anumită origine sau proveniență; și

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2).

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale asupra plantelor, a produselor vegetale și a altor obiecte în vederea verificării
respectării normelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) aplicabile respectivelor bunuri și pentru
acțiunile întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale privind:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial
pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute pentru sănătatea plantelor legate de anumite plante,
produse vegetale și alte obiecte cu o anumită origine sau proveniență;

(b) frecvența uniformă a controalelor oficiale efectuate de către autoritățile competente cu privire la operatorii autorizați să
emită pașapoarte fitosanitare în conformitate cu articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, care să
verifice dacă acești operatori au pus sau nu în aplicare un plan de gestionare a riscului fitosanitar menționat la
articolul 91 din respectivul regulament pentru plante, produse vegetale și alte obiecte pe care le produc;

(c) frecvența uniformă a controalelor oficiale efectuate de autoritățile competente asupra operatorilor autorizați să aplice
marca menționată la articolul 96 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 sau să elibereze atestatul oficial
menționat la articolul 99 alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 23
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu OMG în sensul producției de alimente și furaje și cu alimentele și furajele modificate genetic

(1) Controalele oficiale pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a), (b) și (c)
includ controalele oficiale în legătură cu OMG în scopul producției de alimente și furaje și cu alimentele și furajele
modificate genetic, efectuate în toate stadiile relevante ale producției, prelucrării și distribuției de-a lungul lanțului
agroalimentar.
L 95/38 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului
regulament prin stabilirea normelor pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatul (1) din prezentul articol
și pentru acțiunile care urmează să fie întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale
oficiale. Aceste acte delegate țin seama de necesitatea asigurării unui nivel minim de controale oficiale, în vederea prevenirii
practicilor care încalcă normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b), și stabilesc:

(a) cerințe specifice pentru efectuarea controalelor oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute
privind:

(i) prezența în lanțul agroalimentar a unor OMG pentru producția de alimente și furaje și a alimentelor și furajelor
modificate genetic care nu au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE)
nr. 1829/2003;

(ii) cultivarea unor OMG pentru producția de alimente și furaje și aplicarea corectă a planului de monitorizare
menționat la articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE și la articolul 5 alineatul (5) litera (b) și
articolul 17 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2).

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale menționate la alineatul (1), ținând seama de necesitatea asigurării unui nivel minim
de controale oficiale în vederea prevenirii practicilor care încalcă acele norme privind frecvențele uniforme minime ale
acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde pericolelor și
riscurilor uniforme recunoscute privind:

(a) prezența în lanțul agroalimentar a unor OMG pentru producția de alimente și furaje și a alimentelor și furajelor
modificate genetic care nu au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2001/18/CE sau cu Regulamentul (CE)
nr. 1829/2003;

(b) cultivarea unor OMG pentru producția de alimente și furaje și aplicarea corectă a planului de monitorizare menționat la
articolul 13 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2001/18/CE și la articolul 5 alineatul (5) litera (b) și articolul 17
alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 24
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
legătură cu produsele de protecție a plantelor

(1) Controalele oficiale pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (h) din
prezentul regulament includ controalele oficiale privind substanțele active și agenții fitoprotectori, agenții sinergici,
coformulanții și adjuvanții, astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/
2009.

(2) În scopul stabilirii frecvenței controalelor oficiale pe bază de risc menționate la alineatul (1), autoritățile competente
țin cont și de următoarele:

(a) rezultatele activităților de monitorizare relevante, inclusiv cele privind reziduurile de pesticide, efectuate în sensul
articolului 32 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 și al articolului 8 din Directiva 2000/60/CE a
Parlamentului European și a Consiliului (1);

(1) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică
comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/39

(b) informațiile privind produsele neautorizate de protecție a plantelor, inclusiv comerțul ilegal cu produse de protecție a
plantelor și rezultatele controalelor relevante efectuate de autorități menționate la articolul 8 din Regulamentul (UE)
nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1); și

(c) informații privind intoxicațiile legate de produse de protecție a plantelor, inclusiv informațiile disponibile în
conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, și informațiile referitoare la situațiile de urgență
privind sănătatea puse la dispoziție de centrele menționate la articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1272/
2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea de norme de efectuare a controalelor oficiale menționate la alineatul (1) din prezentul articol.
Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințele specifice pentru efectuarea acestor controale oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme
recunoscute pe care le-ar putea prezenta produsele de protecție a plantelor, privind fabricarea, introducerea pe piață,
intrarea în Uniune, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea și utilizarea produselor de protecție a plantelor, cu
scopul de a asigura utilizarea sigură și sustenabilă a acestora și de a combate comerțul ilegal cu acestea; și

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2).

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme detaliate privind modalități practice
uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor menționate la alineatul (1) în ceea ce privește:

(a) frecvența minimă uniformă a acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial
pentru a răspunde pericolelor și riscurilor uniforme recunoscute pe care le-ar putea prezenta produsele de protecție a
plantelor, privind fabricarea, introducerea pe piață, intrarea în Uniune, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea
și utilizarea produselor de protecție a plantelor, cu scopul de a asigura utilizarea sigură și sustenabilă a acestora și de a
combate comerțul ilegal cu acestea;

(b) colectarea de informații, monitorizarea și raportarea cu privire la suspiciunile de otrăvire cauzată de produsele de
protecție a plantelor;

(c) colectarea de informații, monitorizarea și raportarea cu privire la produsele neautorizate de protecție a plantelor,
inclusiv comerțul ilegal cu produse de protecție a plantelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(5) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 25
Norme specifice privind controalele oficiale și alte activități oficiale pentru producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme pentru
efectuarea de controale oficiale pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (i),
privind:

(a) cerințe specifice și conținut suplimentar față de cele prevăzute la articolul 110 pentru pregătirea părților relevante ale
MANCP prevăzut la articolul 109 alineatul (1) și conținut specific suplimentar al raportului prevăzut la articolul 113;

(1) Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind exportul și importul de
produse chimice care prezintă risc (JO L 201, 27.7.2012, p. 60).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea,
etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE,
precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
L 95/40 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) responsabilități și sarcini specifice pentru centrele de referință ale Uniunii Europene, în plus față de cele prevăzute la
articolul 98;

(c) modalități practice de activare a mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la articolele 102-108, inclusiv
schimbul de informații între autorități competente și organisme delegate referitoare la cazuri de neconformitate sau
probabilitatea unor cazuri de neconformitate;

(d) metode care trebuie utilizate pentru prelevarea de eșantioane și efectuarea analizelor și testelor de laborator, cu excepția
oricăror norme care presupun stabilirea unor praguri.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 26
Norme specifice privind controalele oficiale și alte activități oficiale întreprinse de către autoritățile competente
în legătură cu denumirile de origine protejată, indicațiile geografice protejate și specialitățile tradiționale garantate

(1) Prin derogare de la articolul 31 alineatul (3), în legătură cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j), în
cazul în care au delegat decizii privind autorizarea utilizării denumirii înregistrate a unui produs, autoritățile competente
pot delega, de asemenea, aplicarea următoarelor măsuri:

(a) de impunere a unor controale oficiale sistematice sau intensificate asupra anumitor activități ale operatorului;

(b) de impunere a unei frecvențe sporite a controalelor efectuate de operator;

(c) de impunere a modificării etichetei pentru a se conforma cu specificațiile produsului și cu normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) litera (j).

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144, în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea unor norme de efectuare a controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor
menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j). Aceste acte delegate instituie norme privind:

(a) cerințe, metode și tehnici menționate la articolele 12 și 14 pentru controalele oficiale efectuate în vederea verificării
conformității cu specificațiile produsului și cu cerințele de etichetare;

(b) metode și tehnici specifice menționate la articolul 14 pentru efectuarea controalelor oficiale menite să asigure
trasabilitatea bunurilor și a animalelor care intră sub incidența normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j)
în toate etapele de producție, pregătire și distribuție, precum și să furnizeze asigurări cu privire la respectarea acestor
norme;

(c) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
acțiunile și măsurile menționate la articolul 138 alineatele (1) și (2).

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme
pentru efectuarea controalelor oficiale pentru verificarea respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (j)
privind:

(a) modalități practice specifice de activare a mecanismelor de asistență administrativă prevăzute la articolele 102-108,
inclusiv schimbul de informații între autorități competente și organisme delegate referitoare la cazurile de
neconformitate sau probabilitatea unor cazuri de neconformitate; și

(b) obligații specifice de raportare care revin organismelor delegate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/41

(4) În sensul articolului 30, se permite delegarea anumitor atribuții oficiale de control menționate la prezentul articol
uneia sau mai multor persoane fizice.

Articolul 27
Norme specifice privind controalele oficiale și pentru acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în
cazuri de riscuri nou identificate în ceea ce privește alimentele și furajele

(1) Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 144 în vederea completării prezentului
regulament prin instituirea de norme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra anumitor categorii de alimente sau
furaje în vederea verificării respectării normelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(e) și pentru acțiunile care
trebuie întreprinse de către autoritățile competente ca urmare a unor astfel de controale oficiale. Aceste acte delegate
abordează riscurile nou identificate pe care le pot prezenta alimentele sau furajele asupra sănătății umane sau animale, iar în
ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, asupra mediului, sau orice astfel de riscuri care apar din noile
modele de producție sau de consum de alimente sau furaje și care nu pot fi abordate în mod eficient în lipsa unor astfel de
norme comune. Respectivele acte delegate stabilesc norme privind:

(a) cerințele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale pentru a răspunde pericolelor și riscurilor specifice
care există în legătură cu fiecare categorie de alimente și furaje și cu diferitele procedee la care este supusă; și

(b) situațiile în care autoritățile competente trebuie să adopte în anumite cazuri de neconformitate una sau mai multe dintre
măsurile menționate la articolul 137 alineatul (2) și la articolul 138 alineatul (2).

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalități practice uniforme
privind controalele oficiale efectuate asupra anumitor categorii de alimente sau furaje pentru verificarea respectării
normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (a)-(e), pentru a aborda riscurile nou identificate pe care le pot
prezenta alimentele sau furajele asupra sănătății umane sau animale, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, asupra mediului, sau orice astfel de riscuri care apar din noile modele de producție sau consum de alimente sau
furaje și care nu pot fi abordate cu eficacitate în lipsa unor astfel de norme comune privind frecvența minimă uniformă a
acestor controale oficiale, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor și
riscurilor specifice care există în legătură cu fiecare categorie de alimente și furaje și cu diferitele procedee la care este
supusă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 145 alineatul (2).

(3) Din motive imperioase de urgență temeinic justificate legate de cazuri de riscuri grave pentru sănătatea umană sau a
animalelor sau pentru mediu, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile în conformitate cu procedura
menționată la articolul 145 alineatul (3).

CAPITOLUL III
Delegarea anumitor atribuții ale autorităților competente

Articolul 28
Delegarea de către autoritățile competente a anumitor atribuții de control oficial

(1) Autoritățile competente pot delega anumite atribuții de control oficial unuia sau mai multor organisme delegate sau
persoane fizice, în condițiile prevăzute la articolul 29 și, respectiv, la articolul 30. Autoritatea competentă se asigură că
organismul delegat sau persoana fizică căreia i s-au delegat aceste atribuții deține competențele necesare pentru îndeplinirea
efectivă a acestor atribuții.

(2) În cazul în care deleagă anumite sarcini de control oficial în vederea verificării respectării normelor menționate la
articolul 1 alineatul (2) litera (i) către unul sau mai multe organisme delegate, autoritatea competentă sau statul membru,
dacă ia această decizie, atribuie un număr de cod fiecărui organism delegat și desemnează autoritățile relevante care răspund
pentru autorizarea și supravegherea lor.
L 95/42 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 29
Condiții de delegare a anumitor atribuții de control oficial către organisme delegate

Delegarea anumitor atribuții de control oficial către organisme delegate, menționată la articolul 28 alineatul (1), se face în
scris și în condițiile următoare:

(a) delegarea conține o descriere exactă a respectivelor atribuții de control oficial pe care organismul delegat le poate
îndeplini și a condițiilor în care acesta poate îndeplini respectivele atribuții;

(b) organismul delegat:

(i) deține expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a îndeplini respectivele atribuții de control oficial
care i s-au delegat;

(ii) are un număr suficient de angajați cu calificări și experiență corespunzătoare;

(iii) este imparțial și nu este afectat de niciun conflict de interese și, în special, nu este într-o situație care poate, în mod
direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei sale profesionale în ceea ce privește exercitarea respectivelor
atribuții de control oficial care i s-au delegat;

(iv) activează și este acreditat în conformitate cu standarde relevante atribuțiilor delegate în cauză, inclusiv cu
standardul EN ISO/IEC 17020 „Cerințe pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează
inspecții”;

(v) dispune de suficiente prerogative pentru a exercita atribuțiile de control oficial care i-au fost delegate; și

(c) există în vigoare sisteme care asigură o coordonare eficientă și eficace între autoritățile competente de delegare și
organismul delegat.

Articolul 30
Condiții de delegare a anumitor atribuții de control oficial către persoane fizice

Autoritățile competente pot delega anumite atribuții de control oficial uneia sau mai multor persoane fizice, dacă
dispozițiile articolelor 18-27 permit aceasta. Delegarea se realizează în scris și respectă următoarelor condiții:

(a) delegarea conține o descriere exactă a respectivelor atribuții de control oficial pe care persoanele fizice le pot îndeplini și
a condițiilor în care persoanele fizice pot îndeplini respectivele atribuții;

(b) persoanele fizice:

(i) dețin expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a îndeplini respectivele atribuții de control oficial
care li s-au delegat;

(ii) dețin calificarea și experiența corespunzătoare;

(iii) acționează imparțial și nu sunt afectate de niciun conflict de interese în privința exercitării respectivelor atribuții de
control oficial care li s-au delegat; și

(c) există în vigoare sisteme care asigură o coordonare eficientă și eficace între autoritățile competente de delegare și
persoanele fizice.

Articolul 31
Condiții de delegare a anumitor atribuții privind alte activități oficiale

(1) Autoritățile competente pot delega anumite atribuții privind alte activități oficiale unuia sau mai multor organisme
delegate, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a) normele menționate la articolul 1 alineatul (2) nu interzic o asemenea delegare; și

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/43

(b) condițiile menționate la articolul 29 sunt îndeplinite, cu excepția celor stabilite la litera (b) punctul (iv).

(2) Autoritățile competente pot delega anumite atribuții privind alte activități oficiale uneia sau mai multor persoane
fizice, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a) normele menționate la articolul 1 alineatul (2) permit o astfel de delegare; și

(b) sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 30, aplicate mutatis mutandis.

(3) Autoritățile competente nu pot delega organismelor delegate sau persoanelor fizice competența de a lua decizii cu
privire la atribuțiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) și la alineatele (2) și (3) de la articolul 138.

Articolul 32
Obligațiile organismelor delegate și ale persoanelor fizice

Organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții de control oficial în conformitate cu
articolul 28 alineatul (1) sau anumite atribuții în legătură cu alte activități oficiale în conformitate cu articolul 31:

(a) comunică autorităților competente de delegare regulat și oricând solicită acestea rezultatele controalelor oficiale și ale
altor activități oficiale pe care le efectuează;

(b) informează imediat autoritățile competente de delegare de fiecare dată când rezultatele controalelor oficiale indică un
caz de neconformitate sau probabilitatea unui caz de neconformitate, cu excepția unor prevederi contrare în acordurile
specifice instituite între autoritatea competentă și organismul delegat sau persoana fizică în cauză; și

(c) acordă autorităților competente acces la sediile și la unitățile lor și cooperează și acordă asistență.

Articolul 33
Obligațiile autorităților competente de delegare

Autoritățile competente care au delegat anumite atribuții de control oficial unor organisme delegate sau unor persoane
fizice în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), sau anumite atribuții în legătură cu alte activități oficiale unor organisme
delegate sau unor persoane fizice în conformitate cu articolul 31:

(a) organizează audituri sau inspecții la aceste organisme sau persoane, după necesități și evitând duplicarea, ținând cont de
orice acreditare menționată la articolul 29 alineatul (1) litera (b) punctul (iv);

(b) retrag integral sau parțial delegarea, fără întârziere, în cazul în care:

(i) există dovezi că aceste organisme delegate sau persoane fizice nu reușesc să își îndeplinească în mod corespunzător
atribuțiile care le-au fost delegate;

(ii) organismul delegat sau persoana fizică nu reușește să ia măsuri corespunzătoare și în timp util în vederea remedierii
deficiențelor identificate; sau

(iii) s-a demonstrat că a fost compromisă independența sau imparțialitatea organismului delegat sau a persoanei fizice.

Prezenta dispoziție nu aduce atingere competenței autorităților competente de a retrage delegarea pentru alte motive
decât cele menționate în prezentul regulament.

CAPITOLUL IV
Eșantionare, analize, teste și diagnosticări

Articolul 34
Metodele utilizate pentru eșantionare, analize, teste și diagnosticări

(1) Metodele utilizate pentru eșantionare și efectuarea analizelor, testelor și diagnosticărilor de laborator în cursul
controalelor oficiale și al altor activități oficiale respectă normele Uniunii de stabilire a acestor metode sau criteriile de
performanță pentru aceste metode.
L 95/44 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) În absența unor norme ale Uniunii dintre cele menționate la alineatul (1) și în contextul controalelor oficiale și al
altor activități oficiale, laboratoarele oficiale folosesc una dintre următoarele metode, în funcție de adecvarea la necesitățile
lor specifice de analizare, testare și diagnosticare:

(a) metode disponibile care respectă norme sau protocoale relevante, recunoscute pe plan internațional, inclusiv cele
acceptate de Comitetul European pentru Standardizare (CEN); sau

metode relevante elaborate sau recomandate de către laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și validate în
conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan internațional;

(b) în absența unor norme sau protocoale adecvate dintre cele menționate la litera (a), metode care respectă normele
relevante instituite la nivel național sau, dacă nu există astfel de norme, metodele relevante elaborate sau recomandate
de către laboratoarele naționale de referință și validate în conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan
internațional; sau

metode relevante elaborate și validate prin studii inter- sau intralaboratoare de validare a metodelor, în conformitate cu
protocoalele științifice acceptate pe plan internațional.

(3) În cazul în care este nevoie urgent de analize, teste sau diagnosticări de laborator și nu există niciuna dintre metodele
prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, laboratorul național de referință sau, în cazul în care nu există niciun
laborator național de referință, orice alt laborator desemnat în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) poate utiliza alte
metode decât cele menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol până la validarea unei metode adecvate în
conformitate cu protocoalele științifice acceptate pe plan internațional.

(4) Ori de câte ori este posibil, metodele utilizate pentru efectuarea analizelor de laborator sunt caracterizate de criteriile
relevante stabilite în anexa III.

(5) Eșantioanele se prelevează, se manipulează și se etichetează în așa fel încât să fie asigurată validitatea lor juridică,
științifică și tehnică.

(6) Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme referitoare la:

(a) metodele care trebuie utilizate pentru prelevarea de eșantioane și pentru efectuarea analizelor, testelor și a
diagnosticărilor de laborator;

(b) criteriile de performanță, parametrii de analizare, testare sau diagnosticare, incertitudinea măsurării și procedurile
pentru validarea acestor metode;

(c) interpretarea rezultatelor analizelor, ale testelor și ale diagnosticărilor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 35
A doua expertiză

(1) Autoritățile competente se asigură că operatorii ale căror animale sau bunuri fac obiectul prelevării de eșantioane,
analizării, testării sau diagnosticării în contextul controalelor oficiale au dreptul la o a doua expertiză pe cheltuiala proprie a
operatorului.

Dreptul la o a doua expertiză permite operatorului să solicite o examinare de către un alt expert recunoscut și calificat
corespunzător a documentelor privind prelevarea de eșantioane, analizarea, testarea sau diagnosticarea.

(2) În cazul în care este relevant și posibil din punct de vedere tehnic, având în vedere, în special, prevalența și distribuția
pericolului la animale sau bunuri, perisabilitatea eșantioanelor sau a bunurilor și cantitatea substratului disponibil,
autoritățile competente:

(a) la prelevarea eșantionului și la cererea operatorului se asigură că se prelevează o cantitate suficientă pentru a permite o a
doua expertiză și pentru revizuirea menționată la alineatul (3), dacă se dovedește necesară; sau

(b) în cazul în care prelevarea unei cantități suficiente astfel cum se menționează la litera (a) nu este posibilă, informează
operatorul cu privire la aceasta.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/45

Prezentul alineat nu se aplică la evaluarea prezenței organismelor dăunătoare de carantină la plante, produse vegetale sau
alte obiecte cu scopul verificării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g).

(3) Statele membre pot decide că, în cazul în care există un litigiu între autoritățile competente și operatori, pe baza celei
de a doua expertize menționate la alineatul (1), operatorii pot solicita, pe cheltuiala proprie, examinarea documentelor
analizei, testării sau diagnosticării inițiale și, după caz, efectuarea unei alte analize, testări sau diagnosticări de către un alt
laborator oficial.

(4) Solicitarea de către operator a unei a doua expertize în temeiul alineatului (1) din prezentul articol nu aduce atingere
obligației autorităților competente de a lua măsuri prompte în vederea eliminării sau limitării riscurilor pentru sănătatea
umană, a animalelor și a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor sau, în ceea ce privește OMG și al produselor de
protecție a plantelor, și pentru mediu, în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1
alineatul (2).

Articolul 36
Prelevarea de eșantioane de la animale și bunuri oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanță

(1) În cazul animalelor și al bunurilor oferite spre vânzare prin mijloace de comunicare la distanță, eșantioanele
comandate de la operatori de către autoritățile competente fără a se identifica pot fi utilizate în scopul unui control oficial.

(2) După ce intră în posesia eșantioanelor, autoritățile competente iau toate măsurile pentru a se asigura că operatorii de
la care s-au comandat aceste eșantioane în conformitate cu alineatul (1):

(a) sunt informați cu privire la faptul că aceste eșantioane au fost prelevate în contextul unui control oficial și, după caz,
sunt analizate sau testate în scopul acestui control oficial; și

(b) în cazul în care eșantioanele menționate la alineatul respectiv sunt analizate sau testate, sunt informați cu privire la
faptul că sunt îndreptățiți la o a doua expertiză, în conformitate cu articolul 35 alineatul (1).

(3) Alineatele (1) și (2) se aplică organismelor delegate și persoanelor fizice cărora li s-au delegat anumite atribuții de
control oficial.

Articolul 37
Desemnarea laboratoarelor oficiale

(1) Autoritățile competente desemnează laboratoare oficiale în vederea efectuării de analize, teste și diagnosticări de
laborator pe eșantioane prelevate în cursul controalelor oficiale și al altor activități oficiale, în statul membru pe teritoriul
căruia funcționează aceste autorități competente sau într-un alt stat membru sau o țară terță care este parte contractantă la
Acordul privind Spațiul Economic European.

(2) Autoritățile competente pot desemna ca laborator oficial un laborator situat într-un alt stat membru sau țară terță
care este parte contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a) există la fața locului sisteme corespunzătoare care permit autorităților competente să efectueze auditurile și inspecțiile
menționate la articolul 39 alineatul (1) sau să delege efectuarea acestor audituri și inspecții către autoritățile competente
din statul membru sau din țara terță care este parte contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European în care
se situează laboratorul; și

(b) laboratorul este deja desemnat ca laborator oficial de către autoritățile competente din statul membru pe al cărui
teritoriu se află.

(3) Desemnarea unui laborator oficial se face în scris și include o descriere detaliată:

(a) a sarcinilor pe care laboratorul le îndeplinește în calitate de laborator oficial;

L 95/46 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) a condițiilor în care laboratorul desfășoară activitățile menționate la litera (a); și

(c) a sistemelor necesare în vederea asigurării unei coordonări și colaborări eficiente și eficace între laborator și autoritățile
competente.

(4) Autoritățile competente pot desemna ca laborator oficial numai un laborator care:

(a) are expertiza, echipamentele și infrastructura necesare pentru a efectua analize, teste sau diagnosticări pe eșantioane;

(b) are un număr suficient de angajați calificați și cu experiență în domeniu;

(c) garantează că atribuțiile care i s-au conferit astfel cum se prevede la alineatul (1) se îndeplinesc imparțial și care este liber
de orice conflict de interese în privința îndeplinirii atribuțiilor sale de laborator oficial;

(d) poate livra în timp util rezultatele analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate pe eșantioanele prelevate în cursul
controalelor oficiale și al altor activități oficiale; și

(e) funcționează în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 și este acreditat în conformitate cu standardul respectiv
de către un organism național de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(5) Obiectul acreditării unui laborator oficial, astfel cum este menționat la alineatul (4) litera (e):

(a) include metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator care trebuie să fie utilizate de către laborator pentru
analize, teste sau diagnosticări atunci când funcționează în calitate de laborator oficial;

(b) poate cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator sau grupuri de metode;

(c) poate fi definit într-un mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate ale
metodelor utilizate de către laboratorul oficial în cazul în care acreditarea a fost acordată sau metode noi, în plus față de
metodele respective, pe baza validării proprii a laboratorului fără o evaluare specifică efectuată de către organismul
național de acreditare înainte de utilizarea respectivelor metode modificate sau noi.

(6) În cazul în care niciun laborator oficial desemnat în Uniune sau într-o țară terță care este parte contractantă la
Acordul privind Spațiul Economic European în conformitate cu alineatul (1) nu deține expertiza, echipamentele,
infrastructura și personalul necesare în vederea efectuării de analize, teste sau diagnosticări de laborator noi sau neobișnuite,
autoritățile competente pot solicita unui laborator sau unui centru de diagnosticare care nu îndeplinește una sau mai multe
dintre cerințele prevăzute la alineatele (3) și (4) să efectueze aceste analize, teste și diagnosticări.

Articolul 38
Obligațiile laboratoarelor oficiale

(1) În cazul în care rezultatele unei analize, testări sau diagnosticări efectuate pe eșantioane prelevate în cursul
controalelor oficiale sau al altor activități oficiale indică un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, iar în
ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, sau indică probabilitatea unui caz de
neconformitate, laboratoarele oficiale informează imediat autoritățile competente care le-au desemnat pentru analiza,
testarea sau diagnosticarea respectivă și, după caz, organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-au delegat atribuții.
Cu toate acestea, în acordurile specifice dintre autoritățile competente, organismele delegate sau persoanele fizice cărora li s-
au delegat atribuții și laboratoarele oficiale se poate specifica faptul că această informație nu trebuie furnizată imediat.

(2) La cererea laboratorului de referință al Uniunii Europene sau a laboratorului național de referință, laboratoarele
oficiale iau parte la efectuarea de teste comparative între laboratoare sau la teste de competență care sunt organizate pentru
analizele, testele sau diagnosticările pe care le efectuează în calitate de laboratoare oficiale.

(3) La cererea autorităților competente, laboratoarele oficiale pun la dispoziția publicului denumirile metodelor utilizate
pentru analizele, testele sau diagnosticările efectuate în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/47

(4) Laboratoarele oficiale indică, la cererea autorităților competente, împreună cu rezultatele, metodele utilizate pentru
fiecare analiză, test sau diagnosticare efectuată în contextul controalelor oficiale și al altor activități oficiale.

Articolul 39
Auditarea laboratoarelor oficiale

(1) Autoritățile competente organizează auditarea laboratoarelor oficiale pe care le-au desemnat în conformitate cu
articolul 37 alineatul (1) periodic și ori de câte ori consideră că este necesar un audit, cu excepția cazului în care consideră
că această auditare este redundantă dacă se ia în considerare evaluarea acreditării menționată la articolul 37 alineatul (4)
litera (e).

(2) Autoritățile competente retrag imediat desemnarea unui laborator oficial, fie integral, fie doar pentru anumite sarcini,
în cazul în care acesta nu reușește să ia măsuri de remediere adecvate și în timp util, ca urmare a rezultatelor unui audit
prevăzut la alineatul (1) care relevă una dintre următoarele situații:

(a) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 37 alineatele (4) și (5);

(b) nu îndeplinește obligațiile prevăzute la articolul 38;

(c) este neperformant în cadrul testelor comparative între laboratoare prevăzute la articolul 38 alineatul (2).

Articolul 40
Derogări de la condiția de acreditare obligatorie pentru anumite laboratoare oficiale

(1) Prin derogare de la articolul 37 alineatul (4) litera (e), autoritățile competente pot desemna următoarele ca
laboratoare oficiale, indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiția prevăzută la dispoziția menționată:

(a) laboratoare:

(i) a căror unică activitate constă în depistarea prezenței Trichinella în carne;

(ii) care utilizează exclusiv metodele pentru depistarea prezenței Trichinella menționate la articolul 6 din Regulamentul
de punere în aplicare (UE) 2015/1375 al Comisiei (1);

(iii) care efectuează testele pentru depistarea prezenței Trichinella sub supravegherea autorităților competente sau a unui
laborator oficial desemnat în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) și care este acreditat în conformitate cu
standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea metodelor menționate la punctul (ii) de la prezenta literă; și

(iv) care participă cu regularitate și au rezultate satisfăcătoare la testele comparative între laboratoare sau la testele de
competență organizate de laboratoarele naționale de referință pentru metodele pe care le utilizează pentru
depistarea Trichinella;

(b) laboratoarele care efectuează analize, teste și diagnosticări exclusiv în contextul altor activităților oficiale, cu condiția:

(i) utilizării exclusive a metodele de analizare, testare și diagnosticare de laborator menționate la articolul 34
alineatul (1) și la articolul 34 alineatul (2) litera (a) sau (b);

(ii) efectuării de analize, teste și diagnosticări sub supravegherea autorităților competente sau a laboratoarelor naționale
de referință pentru metodele pe care le utilizează;

(iii) participării cu regularitate și cu rezultate satisfăcătoare la testele comparative între laboratoare sau la testele de
competență organizate de laboratoarele naționale de referință pentru metodele pe care le utilizează; și

(iv) deținerii unui sistem de asigurare a calității în vederea asigurării unor rezultate solide și fiabile prin metodele de
analizare, testare și diagnosticare de laborator utilizate.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1375 al Comisiei din 10 august 2015 de stabilire a normelor specifice aplicabile
controalelor oficiale privind prezența de Trichinella în carne (JO L 212, 11.8.2015, p. 7).
L 95/48 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) În cazul în care metodele utilizate de către laboratoarele menționate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol
necesită confirmarea rezultatului analizării, testării sau diagnosticării de laborator, analizarea, testarea sau diagnosticarea de
laborator de confirmare este efectuată de către un laborator oficial care îndeplinește cerințele menționate la articolul 37
alineatul (4) litera (e).

(3) Laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu alineatul (1) se află în statele membre pe al căror teritoriu se află
autoritățile competente care le-au desemnat.

Articolul 41
Competențele de a adopta derogări de la condiția de acreditare obligatorie a tuturor metodelor de analizare,
testare și diagnosticare de laborator utilizate de laboratoarele oficiale

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește cazurile și condițiile în care autoritățile competente pot desemna drept laboratoare oficiale, în conformitate cu
articolul 37 alineatul (1), laboratoarele care nu îndeplinesc condițiile menționate la articolul 37 alineatul (4) litera (e) privind
toate metodele pe care acestea le utilizează pentru controale oficiale sau alte activități oficiale, cu condiția ca aceste
laboratoare să respecte următoarele condiții:

(a) să funcționeze și să fie acreditate în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea uneia sau mai
multor metode care sunt similare și reprezentative pentru celelalte metode pe care le utilizează; și

(b) să folosească în mod regulat și semnificativ metode pentru care au obținut acreditarea menționată la litera (a) din
prezentul articol exceptând, în ceea ce privește domeniul reglementat de normele menționate de articolul 1 alineatul (2)
litera (g), cazul în care nu există o metodă validată, dintre cele menționate la articolul 34 alineatele (1) și (2), pentru
detectarea organismelor specifice dăunătoare plantelor.

Articolul 42
Derogări temporare de la condiția de acreditare obligatorie a laboratoarelor oficiale

(1) Prin derogare de la articolul 37 alineatul (5) litera (a), autoritățile competente pot desemna temporar ca laborator
oficial un laborator oficial existent în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) pentru utilizarea unei metode de analizare,
testare sau diagnosticare de laborator pentru care acesta nu a obținut acreditarea menționată la articolul 37 alineatul (4)
litera (e):

(a) atunci când utilizarea respectivei metode este nou impusă de normele Uniunii;

(b) atunci când modificările aduse unei metode utilizate necesită o nouă acreditare sau extinderea obiectului acreditării
obținute de către laboratorul oficial; sau

(c) în situațiile în care nevoia de utilizare a metodei apare dintr-o situație de urgență sau dintr-un risc emergent pentru
sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de
protecție a plantelor, și pentru mediu.

(2) Desemnarea temporară menționată la alineatul (1) este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții:

(a) laboratorul oficial este deja acreditat în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 pentru utilizarea unei metode
similare celei care nu este inclusă în obiectul acreditării sale;

(b) în cadrul laboratorului oficial există un sistem de asigurare a calității în vederea asigurării unor rezultate solide și fiabile
prin utilizarea metodei care nu este inclusă în obiectul acreditării existente;

(c) analizele, testele și diagnosticările sunt efectuate sub supravegherea autorităților competente sau a laboratoarelor
naționale de referință pentru acea metodă.

(3) Desemnarea temporară prevăzută la alineatul (1) nu depășește o perioadă de un an. Aceasta poate fi reînnoită o
singură dată pentru o perioadă suplimentară de un an.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/49

(4) Laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu alineatul (1) se află în statele membre pe al căror teritoriu se află
autoritățile competente care le-au desemnat.

CAPITOLUL V
Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune

Articolul 43
Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune

Controalele oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune sunt organizate în funcție de riscuri. În ceea ce
privește animalele și bunurile menționate la articolele 47 și 48, controalele oficiale se efectuează în conformitate cu
articolele 47-64.

Secțiunea I
Animale și bunuri care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție la
frontieră în temeiul secțiunii II

Articolul 44
Controale oficiale asupra animalelor și bunurilor care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție
la frontieră în temeiul secțiunii II

(1) Pentru a asigura respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), autoritățile competente efectuează
controale oficiale în mod periodic, în funcție de riscuri și cu o frecvență adecvată, asupra animalelor și bunurilor care intră
în Uniune și cărora nu li se aplică articolele 47 și 48.

(2) În privința animalelor și bunurilor menționate la alineatul (1), frecvența adecvată a controalelor oficiale se determină
ținând cont de:

(a) riscurile pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și
produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, asociate cu diferite tipuri de animale și bunuri;

(b) orice informație care indică probabilitatea că consumatorii ar putea fi induși în eroare, în special în ceea ce privește
natura, identitatea, proprietățile, compoziția, cantitatea, durabilitatea, țara de origine sau locul de proveniență, metoda
de fabricație sau producție a bunurilor;

(c) antecedentele în ceea ce privește conformitatea cu cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2)
aplicabile animalelor sau bunurilor în cauză:

(i) ale țării terțe și ale unității de origine sau ale locului de producție, după caz;

(ii) ale exportatorului;

(iii) ale operatorului responsabil de transport;

(d) controalele care au fost deja efectuate asupra animalelor și a bunurilor în cauză; și

(e) garanțiile pe care autoritățile competente din țara terță de origine le-au oferit cu privire la conformitatea animalelor și a
bunurilor cu cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau cu cerințe recunoscute a fi cel puțin
echivalente cu acestea.

(3) Controalele oficiale prevăzute la alineatul (1) se efectuează într-un loc adecvat, pe teritoriul vamal al Uniunii, care
poate fi:

(a) punctul de intrare în Uniune;

L 95/50 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) un post de inspecție la frontieră;

(c) punctul de punere în liberă circulație în Uniune;

(d) depozitele și sediile operatorului responsabil de transport;

(e) locul de destinație.

(4) Fără a se aduce atingere alineatelor (1) și (3), autoritățile competente de la posturile de inspecție la frontieră și din alte
puncte de intrare în Uniune efectuează controale oficiale cu privire la următoarele elemente ori de câte ori au motive să
creadă că intrarea acestora în Uniune poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu:

(a) mijloacele de transport, inclusiv atunci când sunt goale; și

(b) ambalajele, inclusiv paleții.

(5) De asemenea, autoritățile competente pot efectua controale oficiale asupra bunurilor care fac obiectul unuia dintre
regimurile vamale definit la articolul 5 punctul 16 literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 și unei
depozitări temporare definită la articolul 5 punctul 17 din respectivul regulament.

Articolul 45
Tipuri de controale oficiale asupra animalelor și bunurilor care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de
inspecție la frontieră în temeiul secțiunii II

(1) În cazul în care se efectuează în conformitate cu articolul 44 alineatul (1), controalele oficiale:

(a) includ întotdeauna un control documentar; și

(b) includ controale de identitate și fizice, în funcție de riscul pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(2) Autoritățile competente efectuează controalele fizice menționate la alineatul (1) litera (b) în condiții adecvate, care
permit o desfășurare corespunzătoare a investigațiilor.

(3) În cazul în care controalele documentare, de identitate sau fizice menționate la alineatul (1) din prezentul articol
indică faptul că animalele și bunurile nu respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2), se aplică articolul 66
alineatele (1), (3) și (5), articolele 67, 68 și 69, articolul 71 alineatele (1) și (2), articolul 72 alineatele (1) și (2) și
articolele 137 și 138.

(4) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește cazurile și condițiile în care autoritățile competente pot solicita operatorilor să notifice
sosirea anumitor bunuri care intră în Uniune.

Articolul 46
Eșantioane prelevate de la animalele și bunurile care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție
la frontieră în temeiul secțiunii II

(1) În cazul prelevării de eșantioane de la animale și bunuri, autoritățile competente, fără a aduce atingere articolelor 34-
42:

(a) informează operatorii în cauză și, după caz, autoritățile vamale; și

(b) decid dacă animalele sau bunurile trebuie să fie reținute în așteptarea rezultatelor analizelor, testelor sau diagnosticărilor
efectuate sau dacă acestea pot fi eliberate cu condiția asigurării trasabilității animalelor sau a bunurilor.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/51

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia:

(a) stabilește procedurile necesare în vederea asigurării trasabilității animalelor sau a bunurilor menționate la alineatul (1)
litera (b); și

(b) identifică documentele care trebuie să însoțească animalele sau bunurile menționate la alineatul (1) în cazurile în care au
fost prelevate eșantioane de către autoritățile competente.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Secțiunea II
Controalele of iciale efectuate la postur ile de inspecție la frontieră asupra animalelor și
bunurilor

Articolul 47
Animalele și bunurile supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră

(1) Pentru a asigura respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), autoritățile competente efectuează
controale oficiale, la postul de inspecție la frontieră al Uniunii de primă sosire, asupra tuturor transporturilor de
următoarele categorii de animale și bunuri care intră în Uniune:

(a) animale;

(b) produse de origine animală, materiale germinative și subproduse de origine animală;

(c) plante, produse vegetale și alte obiecte, astfel cum sunt menționate în listele stabilite în temeiul articolului 72
alineatul (1) și al articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(d) bunuri din anumite țări terțe pentru care Comisia a decis, prin actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2)
litera (b) din prezentul articol, că este necesară o măsură care să prevadă obligația de intensificare temporară a
controalelor oficiale la intrarea lor în Uniune din cauza unui risc cunoscut sau emergent sau deoarece există dovezi că ar
putea exista o neconformitate gravă de amploare cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(e) animale și bunuri care fac obiectul unei măsuri de urgență prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 53
din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, cu articolul 249 din Regulamentul (UE) 2016/429 sau cu articolul 28
alineatul (1), articolul 30 alineatul (1), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 49 alineatul (1),
articolul 53 alineatul (3) și articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/2031 care prevăd obligația de a
supune transporturile de astfel de animale sau bunuri, identificate prin codurile acestora din Nomenclatorul combinat,
unor controale oficiale la intrarea lor în Uniune;

(f) animale și bunuri ale căror condiții sau măsuri de intrare în Uniune au fost stabilite prin actele adoptate în conformitate
cu articolul 126 sau, respectiv, 128 sau cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), care prevăd obligația de
constatare a respectării acestor condiții sau măsuri la intrarea animalelor sau a bunurilor în Uniune.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia:

(a) întocmește liste care prevăd toate animalele și bunurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), indicând codurile
acestora din Nomenclatorul combinat; și

(b) întocmește lista cu bunurile din categoria menționată la alineatul (1) litera (d), indicând codurile acestora din
Nomenclatorul combinat, și o actualizează, după caz, cu privire la riscurile menționate la litera respectivă.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului
regulament în ceea ce privește modificările categoriilor de transporturi menționate la alineatul (1) din prezentul articol, în
vederea includerii produselor compuse, a fânului și a paielor și a altor produse strict limitate la produsele care prezintă un
risc nou identificat sau sporit semnificativ pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, iar în ceea ce privește OMG
și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.
L 95/52 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(4) În absența unor prevederi contrare în actele prin care se stabilesc măsurile sau condițiile menționate la alineatul (1)
literele (d), (e) și (f), prezentul articol se aplică și transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la
alineatul (1) literele (a), (b) și (c) atunci când acestea sunt de natură necomercială.

(5) Operatorii responsabili de transport se asigură că animalele și bunurile din categoriile menționate la alineatul (1) sunt
prezentate pentru controalele oficiale la postul de inspecție la frontieră menționat.

Articolul 48
Animalele și bunurile exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră

Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele prin care se stabilesc cazurile și condițiile în care următoarele categorii de animale și bunuri sunt exonerate
de la aplicarea articolului 47, și în cazul în care această exonerare se justifică:

(a) bunurile trimise ca eșantioane comerciale sau ca articole de prezentare pentru expoziții, care nu sunt destinate
introducerii pe piață;

(b) animalele și bunurile destinate scopurilor științifice;

(c) bunurile aflate la bordul mijloacelor de transport care operează la nivel internațional, care nu sunt descărcate și care
sunt destinate consumului echipajului și pasagerilor;

(d) bunurile care fac parte din bagajul personal al călătorilor și care sunt destinate consumului sau uzului personal;

(e) transporturile mici de bunuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață;

(f) animalele de companie, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(g) bunurile care au fost supuse unui tratament specific și care nu depășesc cantitățile care urmează să fie stabilite în
respectivele acte delegate;

(h) categoriile de animale sau bunuri care prezintă risc scăzut sau nu prezintă un risc specific și pentru care controalele la
frontieră nu sunt, prin urmare, necesare.

Articolul 49
Controalele oficiale efectuate la posturile de inspecție la frontieră

(1) În scopul verificării conformității cu cerințele aplicabile stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2),
autoritățile competente efectuează controale oficiale asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate
la articolul 47 alineatul (1) la sosirea transportului la postul de inspecție la frontieră. Aceste controale oficiale includ
controale documentare, de identitate și fizice.

(2) Controalele fizice se efectuează, atunci când respectivele controale privesc:

(a) animale, cu excepția animalelor acvatice, sau carnea și organele comestibile, de către un medic veterinar oficial, care
poate fi asistat de personal format în conformitate cu cerințele stabilite în temeiul alineatului (5) în chestiuni veterinare
și desemnat de autoritățile competente în acest scop;

(b) animalele acvatice, produsele de origine animală cu excepția celor menționate la prezentul alineat litera (a), materialele
germinative sau subprodusele de origine animală, de către un medic veterinar oficial sau de personal format în
conformitate cu cerințele stabilite în temeiul alineatului (5) și desemnat de autoritățile competente în acest scop;

(c) plantele, produsele vegetale și alte obiecte de către un inspector fitosanitar oficial.

(3) Autoritățile competente de la posturile de inspecție la frontieră efectuează controale oficiale în mod sistematic asupra
transporturilor de animale transportate și asupra mijloacelor de transport, în vederea verificării conformității cu cerințele în
materie de bunăstare a animalelor stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Autoritățile competente pun în
aplicare măsuri de acordare a priorității controalelor oficiale asupra animalelor transportate și de reducere a întârzierilor în
efectuarea acestor controale.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/53

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modalitățile practice de
prezentare a transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1), unitățile de
transport sau subentitățile care pot constitui un transport individual și numărul maxim de astfel de unități de transport sau
subentități în cadrul fiecărui transport, luând în considerare necesitatea de a se asigura rapiditatea și eficiența manipulării
transporturilor și a efectuării de către autoritățile competente a controalelor oficiale și, după caz, standardele internaționale.
Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(5) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele de stabilire a cerințelor specifice de formare pentru personalul menționat la alineatul (2) din prezentul
articol în vederea efectuării controalelor fizice la posturile de inspecție la frontieră.

Articolul 50
Certificatele și documentele de însoțire a transporturilor și a transporturilor divizate

(1) Certificatele sau documentele oficiale originale sau documentele electronice echivalente care, în conformitate cu
normele menționate la articolul 1 alineatul (2), trebuie să însoțească transporturile de animale și bunuri din categoriile
menționate la articolul 47 alineatul (1) se prezintă autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră și sunt
păstrate de acestea, cu excepția cazului în care normele menționate la articolul 1 alineatul (2) prevăd altfel.

(2) Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră eliberează operatorului responsabil de transport un
document legalizat sau copia electronică a certificatelor sau a documentelor oficiale menționate la alineatul (1) sau, în cazul
unui transport divizat, documente autentificate individual sau copii electronice ale acestor certificate sau documente.

(3) Transporturile nu vor fi divizate până la efectuarea controalelor oficiale și finalizarea documentului sanitar comun de
intrare (DSCI) menționat la articolul 56, în conformitate cu articolul 56 alineatul (5) și cu articolul 57.

(4) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește normele de stabilire a cazurilor și a condițiilor în care DSCI trebuie să însoțească
transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) până la locul de destinație.

Articolul 51
Norme specifice privind controalele oficiale efectuate la posturile de inspecție la frontieră

(1) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele de stabilire:

(a) a cazurilor și condițiilor în care autoritățile competente de la un post de inspecție la frontieră pot autoriza continuarea
transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) până la locul de destinație
finală, înainte de aflarea rezultatelor controalelor fizice, în cazul în care aceste controale sunt necesare;

(b) a termenelor și a modalităților pentru efectuarea controalelor documentare și, după necesități, a controalelor de
identitate și fizice asupra categoriilor de animale și bunuri supuse controalelor oficiale prevăzute la articolul 47
alineatul (1) care intră în Uniune pe cale maritimă sau aeriană dintr-o țară terță, atunci când respectivele animale și
bunuri sunt preluate de pe o navă sau dintr-un avion și se transportă sub supraveghere vamală pe o altă navă sau într-un
alt avion din același port sau pe același aeroport, în pregătirea continuării călătoriei (transporturi „transbordate”);

(c) a cazurilor și a condițiilor în care pot fi efectuate controalele de identitate și fizice ale transporturilor transbordate și ale
animalelor care sosesc pe calea aeriană sau maritimă și care rămân la bordul acelorași mijloace de transport în vederea
continuării călătoriei, la un alt post de inspecție la frontieră decât cel de primă sosire în Uniune;
L 95/54 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(d) a cazurilor și a condițiilor în care se poate autoriza tranzitul transporturilor de animale și bunuri din categoriile
menționate la articolul 47 alineatul (1) și a controalelor oficiale specifice care trebuie să fie efectuate la posturile de
inspecție la frontieră asupra acestor transporturi, inclusiv a cazurilor și condițiilor de depozitare a bunurilor în depozite
vamale special autorizate sau în zone libere;

(e) a cazurilor și a condițiilor în care se aplică derogări de la normele privind controalele de identitate și fizice în ceea ce
privește transporturile transbordate și tranzitul transporturilor de bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1)
litera (c).

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește normele de stabilire a cazurilor și a condițiilor în care se aplică derogări de la normele
privind controalele documentare în ceea ce privește transporturile transbordate și tranzitul transporturilor de bunuri
menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c).

Articolul 52
Detalii privind efectuarea controalelor documentare, de identitate și fizice

Pentru asigurarea aplicării uniforme a articolelor 49, 50 și 51, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în
aplicare, norme detaliate privind operațiunile care urmează să fie efectuate în timpul și după efectuarea controalelor
documentare, de identitate și fizice menționate în aceste articole, pentru a asigura o efectuare eficientă a acestor controale
oficiale. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 145 alineatul (2).

Articolul 53
Controalele oficiale care nu se efectuează la posturile de inspecție la frontieră

(1) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele de stabilire a cazurilor și a condițiilor referitoare la:

(a) efectuarea controalelor de identitate și fizice asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la
articolul 47 alineatul (1), astfel încât aceste controale să poată fi efectuate de către autoritățile competente la alte puncte
de inspecție decât posturile de inspecție la frontieră, cu condiția ca respectivele puncte de control să se conformeze
cerințelor prevăzute la articolul 64 alineatul (3) și în actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu
articolul 64 alineatul (4);

(b) efectuarea într-un alt post de inspecție la frontieră dintr-un alt stat membru a controalelor fizice asupra transporturilor
care au fost supuse controalelor documentare și de identitate la postul de inspecție la frontieră de primă sosire în
Uniune;

(c) efectuarea într-un alt post de inspecție la frontieră dintr-un alt stat membru a controalelor de identitate și fizice asupra
transporturilor care au fost supuse controalelor documentare la postul de inspecție la frontieră de primă sosire în
Uniune;

(d) în care autoritățile vamale sau alte autorități publice pot îndeplini atribuții specifice de control în următoarele privințe,
în măsura în care atribuțiile respective nu intră deja în responsabilitatea autorităților respective:

(i) transporturile menționate la articolul 65 alineatul (2);

(ii) bagajele personale ale pasagerilor;

(iii) bunurile comandate prin vânzări prin contracte la distanță, inclusiv prin telefon sau prin internet;

(iv) animalele de companie care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului (1);

(e) controalele documentare privind transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47
alineatul (1) litera (c) pot fi efectuate la distanță față de un post de inspecție la frontieră.

(1) Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a
animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/55

(2) În cazul punctelor de control menționate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol se aplică, de asemenea,
articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 57 alineatul (2) litera (a), articolul 59 alineatul (1), articolul 60 alineatul (1)
literele (a) și (d) și articolele 62 și 63.

Articolul 54
Frecvența controalelor documentare, de identitate și fizice

(1) Toate transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) se supun controalelor
documentare.

(2) Controalele de identitate și fizice se efectuează asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate
la articolul 47 alineatul (1) cu o frecvență care depinde de riscul prezentat de fiecare animal, bun sau categorie de animale
sau bunuri pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG
și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme pentru aplicarea uniformă a frecvenței
adecvate menționate la alineatul (2). Respectivele norme garantează frecvențe care sunt mai mari decât zero și stabilesc:

(a) criteriile și procedurile de stabilire și de modificare a frecvenței efectuării controalelor de identitate și fizice care trebuie
să fie efectuate asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1)
literele (a), (b) și (c) și de adaptare a acestora la nivelul de risc asociat acestor categorii, având în vedere:

(i) informațiile colectate de către Comisie în conformitate cu articolul 125 alineatul (1);

(ii) rezultatele controalelor efectuate de către experții Comisiei în conformitate cu articolul 120 alineatul (1);

(iii) antecedentele operatorilor în ceea ce privește respectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2);

(iv) datele și informațiile colectate prin intermediul sistemului de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale
(IMSOC) menționat la articolul 131;

(v) evaluările științifice disponibile; și

(vi) orice alte informații cu privire la riscurile asociate categoriilor de animale și bunuri;

(b) condițiile în care statele membre pot crește frecvența de efectuare a controalelor de identitate și fizice stabilită în
conformitate cu litera (a), astfel încât să se țină seama de factorii de risc locali;

(c) procedurile pentru asigurarea aplicării uniforme și în timp util a frecvenței de efectuare a controalelor de identitate și
fizice stabilită în conformitate cu litera (a).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme referitoare la:

(a) frecvența efectuării controalelor de identitate și fizice pentru categoriile de bunuri menționate la articolul 47
alineatul (1) litera (d); și

(b) frecvența efectuării controalelor de identitate și fizice pentru categoriile de animale și bunuri menționate la articolul 47
alineatul (1) literele (e) și (f), dacă nu este deja prevăzută în actele menționate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 55
Decizii privind transporturile

(1) Pentru fiecare transport de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1), autoritățile
competente iau o decizie în urma efectuării controalelor oficiale, inclusiv documentare și, după necesități, controale de
identitate și fizice, indicând dacă transportul respectă sau nu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și, dacă este
cazul, regimul vamal aplicabil.
L 95/56 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Deciziile privind transporturile sunt luate de către:

(a) un medic veterinar oficial, atunci când privesc animalele, produsele de origine animală, materialele germinative sau
subprodusele de origine animală; sau

(b) un inspector fitosanitar oficial, atunci când privesc plantele, produsele vegetale și alte obiecte.

(3) Prin derogare de la alineatul 2 litera (a), autoritățile competente pot decide ca decizia cu privire la transporturile de
produse pescărești, moluște bivalve vii, echinoderme vii, tunicate vii și gasteropode marine vii destinate consumului uman
se fie luată de către un personal instruit în mod adecvat, care a fost desemnat în mod special de către autoritățile competente
în acest scop.

Articolul 56
Utilizarea documentului sanitar comun de intrare (DSCI) de către operator și de către autoritățile competente

(1) Pentru fiecare transport de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1), operatorul
responsabil de transport completează partea relevantă a DSCI, furnizând informațiile necesare în vederea identificării
imediate și complete a transportului și a destinației acestuia.

(2) Trimiterile din prezentul regulament la DSCI includ o trimitere la echivalentul electronic al acestuia.

(3) DSCI se utilizează de către:

(a) operatorii responsabili de transporturi de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) în
vederea notificării prealabile a autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră cu privire la sosirea acestor
transporturi;

(b) autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră, în vederea:

(i) înregistrării rezultatelor controalelor oficiale efectuate și a oricăror decizii luate pe baza acestora, inclusiv decizia de
respingere a unui transport; și

(ii) comunicării informațiilor menționate la punctul (i) prin intermediul IMSOC.

(4) Operatorii responsabili de transport realizează notificarea prealabilă în conformitate cu alineatul (3) litera (a) prin
completarea și transmiterea părții relevante din DSCI în IMSOC în vederea transmiterii către autoritățile competente de la
postul de inspecție la frontieră înainte de sosirea fizică a transportului în Uniune.

(5) Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră finalizează DSCI de îndată ce:

(a) s-au efectuat toate controalele oficiale menționate la articolul 49 alineatul (1);

(b) sunt disponibile rezultatele controalelor fizice, în cazul în care aceste controale sunt necesare; și

(c) s-a luat o decizie cu privire la transport în conformitate cu articolul 55 și aceasta a fost înregistrată în DSCI.

Articolul 57
Utilizarea DSCI de către autoritățile vamale

(1) Plasarea și manipularea transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1)
printr-o procedură vamală, inclusiv intrarea sau manipularea în depozite libere sau vamale sau în zone libere, se fac pe baza
prezentării DSCI de către operatorul responsabil de transport către autoritățile vamale, fără a se aduce atingere derogărilor
menționate la articolul 48 și normelor menționate la articolele 53 și 54. În etapa respectivă, autoritățile competente de la
postul de inspecție la frontieră trebuie să fi întocmit în mod corespunzător DSCI în IMSOC.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/57

(2) Autoritățile vamale:

(a) nu permit plasarea transportului sub un regim vamal diferit de cel indicat de către autoritățile competente de la postul
de inspecție la frontieră; și

(b) fără a se aduce atingere derogărilor menționate la articolul 48 și normelor menționate la articolele 53 și 54, permit
punerea în liberă circulație a unui transport numai la prezentarea a unui DSCI întocmit în mod corespunzător, care
confirmă faptul că transportul respectă normele aplicabile menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) În cazul în care se întocmește o declarație vamală pentru un transport de animale sau bunuri din categoriile
menționate la articolul 47 alineatul (1), iar DSCI nu este prezentat, autoritățile vamale rețin transportul și informează
imediat autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră. Autoritățile competente iau măsurile necesare în
conformitate cu articolul 66 alineatul (6).

Articolul 58
Formatul, termenele și normele specifice de utilizare a documentului sanitar comun de intrare

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme referitoare la:

(a) formatul DSCI și instrucțiunile pentru prezentarea și utilizarea acestuia, ținând cont de standardele internaționale
relevante; și

(b) termenul minim de notificare prealabilă a transporturilor de către operatorii responsabili de transport, prevăzut la
articolul 56 alineatul (3) litera (a), pentru a permite efectuarea de către autoritățile competente de la postul de inspecție
la frontieră a controalelor oficiale în timp util și în mod eficient.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 59
Desemnarea posturilor de inspecție la frontieră

(1) Statele membre desemnează posturile de inspecție la frontieră în vederea efectuării de controale oficiale asupra uneia
sau mai multora dintre categoriile de animale și bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1).

(2) Statele membre transmit o notificare Comisiei înainte de desemnarea unui post de inspecție la frontieră. Această
notificare include toate informațiile necesare Comisiei în vederea verificării conformității postului de inspecție la frontieră
propus cu cerințele minime prevăzute la articolul 64.

(3) În termen de trei luni de la primirea notificării menționate la alineatul (2), Comisia informează statul membru:

(a) dacă desemnarea postului de inspecție la frontieră propus depinde de rezultatul favorabil al unui control efectuat de
către experții Comisiei în conformitate cu articolul 116 în vederea verificării conformității cu cerințele minime
prevăzute la articolul 64; și

(b) cu privire la data acestui control, care nu va fi mai târziu de șase luni de la notificare.

(4) În cazurile în care Comisia a informat un stat membru, în conformitate cu alineatul (3), că un control nu este necesar,
statul membru poate trece la desemnare.

(5) Statul membru amână desemnarea postului de inspecție la frontieră până la comunicarea de către Comisie a
rezultatului favorabil al controlului. Comisia comunică rezultatele controlului astfel cum este menționat la alineatul (3)
litera (a) în termen de cel mult trei luni de la data controlului.
L 95/58 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 60
Lista posturilor de inspecție la frontieră

(1) Fiecare stat membru publică pe internet liste actualizate cu posturile de inspecție la frontieră de pe teritoriul său,
furnizând următoarele informații pentru fiecare post de inspecție la frontieră:

(a) datele de contact ale acestuia;

(b) programul de funcționare al acestuia;

(c) locul exact și dacă acesta este port, aeroport, punct de intrare feroviar sau rutier; și

(d) categoriile de animale și bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1) care sunt incluse în obiectul al desemnării sale.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind formatul, categoriile, abrevierile
denumirilor și alte informații care urmează să fie utilizate de către statele membre în listele conținând posturile de inspecție
la frontieră. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 145 alineatul (2).

Articolul 61
Retragerea autorizațiilor și redesemnarea entităților de inspecție la frontieră existente

(1) Se retrag autorizația punctelor de inspecție la frontieră acordată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 97/78/CE
și cu articolul 6 din Directiva 91/496/CEE, desemnarea punctelor de intrare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul
(CE) nr. 669/2009 și cu articolul 13c alineatul (4) din Directiva 2000/29/CE, precum și desemnarea primelor puncte de
introducere în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 284/2011 al Comisiei (1).

(2) Statele membre pot redesemna posturile de inspecție la frontieră, punctele desemnate de intrare, punctele de intrare și
primele puncte de introducere prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol drept posturi de inspecție la frontieră în
conformitate cu articolul 59 alineatul (1), cu condiția respectării cerințelor minime prevăzute la articolul 64.

(3) Articolul 59 alineatele (2), (3) și (5) nu se aplică redesemnării menționate la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 62
Retragerea desemnării posturilor de inspecție la frontieră

(1) În cazul în care posturile de inspecție la frontieră încetează să mai îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 64,
statele membre:

(a) retrag desemnarea prevăzută la articolul 59 alineatul (1) pentru toate sau pentru anumite categorii de animale și bunuri
pentru care a fost făcută desemnarea; și

(b) elimină respectivele posturi de inspecție la frontieră de pe listele menționate la articolul 60 alineatul (1), pentru
categoriile de animale și bunuri pentru care desemnarea este retrasă.

(2) Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la retragerea desemnării unui post de
inspecție la frontieră, în conformitate cu alineatul (1) și cu privire la motivele acestei retrageri.

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește cazurile în care și la procedurile prin care posturile de inspecție la frontieră a căror
desemnare a fost retrasă doar parțial în conformitate cu alineatul (1) litera (a) din prezentul articol pot fi redesemnate prin
derogare de la articolul 59.

(1) Regulamentul (UE) nr. 284/2011 al Comisiei din 22 martie 2011 de stabilire a condițiilor specifice și a procedurilor detaliate pentru
importul de articole de bucătărie din material plastic pe bază de poliamidă și melamină originare sau expediate din Republica
Populară Chineză și din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze (JO L 77, 23.3.2011, p. 25).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/59

(4) Prezentul articol nu aduce atingere competenței statelor membre de a decide cu privire la retragerea desemnării
posturilor de inspecție la frontieră din alte motive decât cele menționate în prezentul regulament.

Articolul 63
Suspendarea desemnării posturilor de inspecție la frontieră

(1) Un stat membru suspendă desemnarea unui post de inspecție la frontieră și ordonă încetarea activităților acestuia,
pentru toate sau doar pentru anumite categorii de animale și bunuri pentru care desemnarea a fost acordată, în cazurile în
care aceste activități pot avea ca rezultat un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu. În cazul unui risc major,
suspendarea este imediată.

(2) Statele membre informează imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la suspendarea desemnării unui post
de inspecție la frontieră și cu privire la motivele acestei suspendări.

(3) Statele membre indică suspendarea desemnării unui post de inspecție la frontieră în listele menționate la articolul 60
alineatul (1).

(4) Statele membre retrag suspendarea prevăzută la alineatul (1) de îndată ce:

(a) autoritățile competente consideră că riscul menționat la alineatul (1) nu mai există; și

(b) au comunicat Comisiei și celorlalte state membre informațiile pe baza cărora se retrage suspendarea.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere competenței statelor membre de a decide cu privire la suspendarea desemnării
posturilor de inspecție la frontieră din alte motive decât cele menționate în prezentul regulament.

Articolul 64
Cerințe minime privind posturile de inspecție la frontieră

(1) Posturile de inspecție la frontieră se amplasează în imediata vecinătate a punctului de intrare în Uniune și într-un loc
desemnat de către autoritățile vamale în conformitate cu articolul 135 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/
2013 sau într-o zonă liberă.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește cazurile și condițiile în care un post de inspecție la frontieră poate fi situat la o altă distanță de
punctul de intrare în Uniune decât în imediata vecinătate, în cazul constrângerilor geografice specifice.

(3) Posturile de inspecție la frontieră sunt dotate cu:

(a) un număr suficient de angajați cu calificări corespunzătoare;

(b) sedii sau alte facilități adecvate pentru natura și volumul categoriilor de animale și bunuri manipulate;

(c) echipamente și sedii sau alte facilități care permit efectuarea controalelor oficiale pentru fiecare dintre categoriile de
animale și bunuri pentru care au fost desemnate;

(d) sisteme instituite de asigurare, după caz, a accesului la orice alt echipament, sediu și servicii necesare în vederea aplicării
măsurilor luate în conformitate cu articolele 65, 66 și 67 în caz de suspiciune a unei neconformități, de transporturi
neconforme sau de transporturi care prezintă un risc;

(e) proceduri pentru situații de urgență în vederea asigurării unei bune funcționări a controalelor oficiale și a aplicării
efective a măsurilor luate în conformitate cu articolele 65, 66 și 67 în cazul unor condiții sau evenimente neprevăzute și
neașteptate;

(f) tehnologiile și echipamentele necesare pentru o funcționare eficientă a IMSOC și, după caz, a altor sisteme
computerizate de gestionare a informațiilor necesare în vederea utilizării și a schimbului de date și informații;
L 95/60 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(g) accesul la serviciile laboratoarelor oficiale capabile să furnizeze rezultate ale analizelor, testelor și diagnosticărilor în
termenele corespunzătoare și dotate cu instrumentele informatice necesare pentru introducerea în IMSOC a rezultatelor
analizelor, testelor sau diagnosticărilor efectuate, după caz;

(h) sisteme adecvate de asigurare a unei manipulări corecte a diferitelor categorii de animale și bunuri și de prevenire a
riscurilor care ar putea rezulta din contaminarea încrucișată; și

(i) sisteme de asigurare a conformității cu standardele relevante de biosecuritate în vederea prevenirii răspândirii bolilor în
Uniune.

(4) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme detaliate privind cerințele prevăzute la
alineatul (3) din prezentul articol astfel încât să țină seama de caracteristicile specifice și de nevoile logistice cu privire la
efectuarea controalelor oficiale și la aplicarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 66 alineatele (3) și (6) și cu
articolul 67 în ceea ce privește diferitele categorii de animale și bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1). Respectivele
acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

(5) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește cazurile și condițiile în care posturile de inspecție la frontieră desemnate pentru importul de bușteni neprelucrați și
de rumeguș și așchii de lemn pot fi exceptate de la una sau mai multe dintre obligațiile menționate la alineatul (3) din
prezentul articol pentru a ține seama de necesitățile autorităților competente responsabile de controalele oficiale care
operează în condițiile unor constrângeri geografice specifice, asigurând, în același timp, buna desfășurare a controalelor.

Secțiunea III
Acțiuni în cazul unei suspiciuni de neconformitate și în caz de neconformitate a
animalelor și bunurilor introduse în Uniune

Articolul 65
Suspiciunea de neconformitate și controalele oficiale intensificate

(1) În cazul în care există suspiciunea că transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 44
alineatul (1) și la articolul 47 alineatul (1) nu sunt conforme cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), autoritățile
competente efectuează controale oficiale în vederea confirmării sau a eliminării suspiciunii respective.

(2) Transporturile de animale și bunuri despre care operatorii nu declară că ar conține animale și bunuri din categoriile
menționate la articolul 47 alineatul (1) fac obiectul controalelor oficiale ale autorităților competente în cazul în care există
motive pentru a bănui prezența unor animale sau bunuri din categoriile respective în transport.

(3) Autoritățile competente rețin oficial transporturile menționate la alineatele (1) și (2) în așteptarea rezultatelor
controalelor oficiale menționate la alineatele respective.

Dacă este cazul, transporturile respective sunt izolate sau plasate în carantină, iar animalele primesc adăpost, hrană, apă și
tratament, conform necesităților, până la comunicarea rezultatelor controalelor oficiale.

(4) În cazul în care autoritățile competente au motive de a suspecta că un operator responsabil de transport se face
vinovat de practici frauduloase sau înșelătoare sau controalele oficiale oferă motive pentru a se crede că s-au încălcat în mod
grav sau repetat normele menționate la articolul 1 alineatul (2), pe lângă aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 66
alineatul (3), autoritățile intensifică, după caz, controalele oficiale în cazul transporturilor cu aceeași origine sau destinate
aceleiași utilizări.

(5) Autoritățile competente notifică statelor membre și Comisiei, prin intermediul IMSOC, decizia lor de a efectua
controale oficiale intensificate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, indicând motivele care au stat la baza deciziei.

(6) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind procedurile prin care autoritățile
competente efectuează în mod coordonat controalele oficiale intensificate menționate la alineatele (4) și (5) din prezentul
articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 145 alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/61

Articolul 66
Măsuri de luat în cazul transporturilor neconforme care intră în Uniune

(1) Autoritățile competente rețin oficial orice transport de animale sau bunuri care intră pe teritoriul Uniunii și care nu
respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2), refuzându-i intrarea în Uniune.

Autoritățile competente izolează sau plasează în carantină, după caz, orice astfel de transport, iar animalele din acesta
primesc adăpost, îngrijire sau tratament în condiții corespunzătoare până la comunicarea unei decizii ulterioare. În măsura
în care este posibil, autoritățile competente țin seama, de asemenea, de interesul de a oferi îngrijiri speciale în ceea ce
privește anumite tipuri de bunuri.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind modalitățile practice de instituire a
izolării sau a carantinei menționate la alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul articol. Respectivele acte de punere în
aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

(3) În ceea ce privește transportul menționat la alineatul (1), autoritatea competentă ordonă, fără întârziere, ca
operatorul responsabil de transport:

(a) să distrugă transportul;

(b) să reexpedieze transportul în afara Uniunii, în conformitate cu articolul 72 alineatele (1) și (2); sau

(c) să supună transportul unui tratament special în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) și (2) sau oricărei alte măsuri
necesare pentru a asigura conformitatea cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și, dacă este cazul, să schimbe
utilizarea transportului astfel încât să fie utilizat în alte scopuri decât cele inițiale.

Măsurile menționate la literele (a), (b) și (c) de la primul paragraf se efectuează în conformitate cu normele menționate la
articolul 1 alineatul (2), inclusiv, în special în ceea ce privește transporturile de animale vii, cele menite să scutească
animalele de orice durere, angoasă sau suferință care poate fi evitată.

În cazul în care transportul este format din plante, produse vegetale sau alte obiecte, literele (a), (b) și (c) de la primul
paragraf se aplică fie transportului, fie loturilor acestuia.

Înainte de a-i ordona operatorului să ia măsuri în conformitate cu literele (a), (b) și (c) de la primul paragraf, autoritatea
competentă îi oferă operatorului în cauză posibilitatea să fie audiat, cu excepția cazului în care sunt necesare măsuri
imediate pentru a răspunde unui risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor,
iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(4) În cazul în care autoritatea competentă ordonă operatorului să realizeze una sau mai multe dintre măsurile prevăzute
la alineatul (3) primul paragraf litera (a), (b) sau (c), respectiva autoritate competentă poate autoriza, în mod excepțional,
măsurile care trebuie luate numai pentru o parte a transportului, cu condiția ca distrugerea parțială, reexpedierea,
tratamentul special sau altă măsură:

(a) să fie de natură să garanteze conformitatea;

(b) să nu prezinte un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea
ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, pentru mediu; și

(c) să nu perturbe operațiunile din cadrul controalelor oficiale.

(5) Autoritățile competente notifică imediat orice decizie de refuzare a intrării unui transport în temeiul alineatului (1)
din prezentul articol, precum și orice ordin emis în conformitate cu alineatele (3) și (6) din prezentul articol și cu
articolul 67:

(a) Comisiei;

(b) autorităților competente ale celorlalte state membre;

(c) autorităților vamale;

L 95/62 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(d) autorităților competente din țara terță de origine; și

(e) operatorului responsabil de transport.

Notificarea se realizează prin intermediul IMSOC.

(6) În cazul în care un transport de animale sau bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) nu este
prezentat în vederea efectuării controalelor oficiale menționate la articolul respectiv sau în cazul în care prezentarea sa nu
respectă cerințele menționate la articolul 50 alineatele (1) și (3), articolul 56 alineatele (1), (3) și (4) sau normele adoptate în
temeiul articolului 48, al articolului 49 alineatul (4), al articolului 51, al articolului 53 alineatul (1) și al articolului 58,
autoritățile competente ordonă oprirea sau rechemarea acestuia și reținerea sa oficială fără întârziere.

Acestor transporturi li se aplică alineatele (1), (3) și (5) din prezentul articol.

(7) Măsurile menționate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.

Articolul 67
Măsuri de luat în cazul animalelor sau bunurilor care intră în Uniune din țări terțe și care prezintă un risc

În cazul în care controalele oficiale indică faptul că un transport de animale sau bunuri prezintă un risc pentru sănătatea
umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, și pentru mediu, transportul în cauză este izolat sau plasat în carantină, iar animalele din acesta primesc adăpost,
îngrijire sau tratament în condiții corespunzătoare până la comunicarea unei decizii ulterioare.

Autoritățile competente rețin oficial transportul în cauză și, fără întârziere, ordonă ca operatorul responsabil de transport:

(a) să distrugă transportul, în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), luând toate măsurile necesare
pentru a proteja sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau mediul și, în ceea ce
privește animalele vii, inclusiv, în special, cu normele menite să scutească animalele de orice durere, angoasă sau
suferință care poate fi evitată; sau

(b) să aplice transportului un tratament special în conformitate cu articolul 71 alineatele (1) și (2).

Măsurile menționate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.

Articolul 68
Acțiunile ulterioare deciziilor luate în legătură cu transporturile neconforme care intră în Uniune din țări terțe

(1) Autoritățile competente:

(a) invalidează certificatele oficiale și, după caz, celelalte documente relevante însoțitoare ale transporturilor care au făcut
obiectul măsurilor luate în temeiul articolului 66 alineatele (3) și (6) și al articolului 67; și

(b) cooperează în conformitate cu articolele 102-108 în vederea adoptării oricăror măsuri suplimentare necesare pentru a
asigura imposibilitatea reintroducerii în Uniune a transporturilor a căror intrare a fost refuzată în temeiul articolului 66
alineatul (1).

(2) Autoritățile competente din statul membru în care s-au efectuat controalele oficiale supraveghează aplicarea
măsurilor dispuse în temeiul articolului 66 alineatele (3) și (6) și al articolului 67 pentru a se asigura că transportul în cauză
nu produce efecte adverse asupra sănătății umane, a animalelor sau a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra
mediului, pe durata sau în așteptarea aplicării măsurilor respective.

Dacă este cazul, aplicarea măsurilor se realizează sub supravegherea autorităților competente ale unui alt stat membru.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/63

Articolul 69
Neaplicarea de către operator a măsurilor dispuse de autoritățile competente

(1) Operatorul responsabil de transport pune în aplicare toate măsurile dispuse de autoritățile competente în temeiul
articolului 66 alineatele (3) și (6) și al articolului 67, fără întârziere și în termen de maximum 60 de zile de la data la care
autoritățile competente au notificat operatorului în cauză decizia luată în conformitate cu articolul 66 alineatul (5).
Autoritățile competente pot menționa o perioadă mai scurtă decât perioada de 60 de zile.

(2) În cazul în care, după expirarea termenului menționat la alineatul (1), operatorul în cauză nu a întreprins nicio
acțiune, autoritățile competente dispun:

(a) ca transportul să fie distrus sau să-i fie aplicată orice altă măsură corespunzătoare;

(b) în cazurile menționate la articolul 67, ca transportul să fie distrus în unități adecvate, situate cât mai aproape posibil de
postul de inspecție la frontieră, luând toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea oamenilor, a animalelor sau a
plantelor, bunăstarea animalelor sau mediul.

(3) Autoritățile competente pot extinde termenul menționat la alineatele (1) și (2) din prezentul articol cu durata
necesară obținerii rezultatelor celei de a doua expertize prevăzute la articolul 35, cu condiția ca acest lucru să nu producă
efecte adverse pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG și al
produselor de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(4) Măsurile menționate la prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.

Articolul 70
Aplicarea coerentă a articolelor 66, 67 și 68

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme care să asigurare coerența deciziilor, a măsurilor
luate și a dispozițiilor emise de către autoritățile competente în conformitate cu articolele 66, 67 și 68, cu privire la toate
posturile de inspecție la frontieră menționate la articolul 59 alineatul (1) și la toate punctele de control menționate la
articolul 53 alineatul (1) litera (a), pe care autoritățile competente trebuie să le urmeze atunci când reacționează la situații
obișnuite sau recurente de neconformitate sau de risc. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

Articolul 71
Tratamentul special aplicat transporturilor

(1) Tratamentul special aplicat transporturilor menționat la articolul 66 alineatul (3) litera (c) și la articolul 67 litera (b)
poate, dacă este cazul, să includă:

(a) tratarea sau prelucrarea, inclusiv prin decontaminare, dacă este cazul, dar nu prin diluare, astfel încât transportul să
respecte cerințele normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) sau cerințele țării terțe de reexpediere; sau

(b) tratarea în orice alt mod care să îl facă sigur pentru consumul uman sau animal sau pentru alte scopuri decât consumul
uman sau animal.

(2) Tratamentul special prevăzut la alineatul (1):

(a) se aplică efectiv și asigură eliminarea oricărui risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu;

(b) este documentat și se aplică sub controlul autorităților competente sau, după caz, sub controlul autorităților competente
ale unui alt stat membru de comun acord; și

(c) respectă cerințele stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

L 95/64 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește cerințele și condițiile conform cărora se aplică tratamentul special menționat la alineatul (1)
din prezentul articol.

În absența unor norme adoptate prin acte delegate, tratamentul special se aplică în conformitate cu dreptul intern.

Articolul 72
Reexpedierea transporturilor

(1) Autoritățile competente permit reexpedierea transporturilor sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a) destinația să fi fost agreată cu operatorul responsabil de transport;

(b) operatorul responsabil de transport să fi informat în scris autoritățile competente din statele membre că autoritățile
competente din țara terță de origine sau din țara terță de destinație, în cazul în care sunt diferite, au fost informate cu
privire la motivele și circumstanțele refuzului intrării în Uniune a transportului de animale sau bunuri în cauză;

(c) în cazul în care țara terță de destinație este diferită de țara terță de origine, operatorul să fi obținut acordul autorităților
competente din țara terță de destinație respectivă, iar autoritățile sale competente să fi informat autoritățile competente
din statul membru despre faptul că sunt dispuse să accepte transportul; și

(d) în cazul transporturilor de animale, reexpedierea să se efectueze în conformitate cu cerințele privind bunăstarea
animalelor.

(2) Condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul articol nu se aplică transporturilor de bunuri din
categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c).

Secțiunea IV
Autorizarea controalelor anterioare expor tului

Articolul 73
Autorizarea controalelor anterioare exportului efectuate de țări terțe

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate autoriza, la cerere, efectuarea de către o țară terță a
unor controale specifice ale transporturilor de animale și bunuri, anterioare exportării acestora în Uniune, pentru a verifica
dacă transporturile exportate îndeplinesc cerințele normelor menționate la articolul 1 alineatul (2). Această autorizare
vizează doar transporturile originare din țara terță în cauză și se poate acorda pentru una sau mai multe categorii de
animale sau de bunuri. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare
menționată la articolul 145 alineatul (2).

(2) Autorizarea menționată la alineatul (1) precizează:

(a) frecvența maximă a controalelor oficiale pe care le pot efectua autoritățile competente din statele membre la intrarea
transporturilor în Uniune în cazul în care nu există motive de a suspecta că nu s-au respectat normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) sau că există practici înșelătoare sau frauduloase;

(b) certificatele oficiale care trebuie să însoțească transporturile introduse în Uniune;

(c) un model pentru certificatele menționate la litera (b);

(d) autoritățile competente din țara terță sub a cărei responsabilitate trebuie să fie efectuate controalele anterioare
exportului; și

(e) dacă este cazul, eventualele organisme delegate cărora autoritățile competente respective le pot delega anumite atribuții.
Se poate autoriza o astfel de delegare numai în cazul în care se respectă criteriile stabilite la articolele 28-33 sau condiții
echivalente.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/65

(3) Autorizarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol se poate acorda unei țări terțe numai dacă dovezile
disponibile și, dacă este cazul, un control efectuat de către Comisie în conformitate cu articolul 120 demonstrează că
sistemul controalelor oficiale din țara terță respectivă poate asigura faptul că:

(a) transporturile de animale sau bunuri exportate în Uniune îndeplinesc cerințele normelor menționate la articolul 1
alineatul (2) sau cerințe echivalente; și

(b) controalele efectuate în țara terță înainte de expedierea în Uniune sunt suficient de eficace încât să substituie sau să
reducă frecvența controalelor documentare, de identitate și fizice prevăzute în normele menționate la articolul 1
alineatul (2).

(4) Autoritățile competente sau un organism delegat specificat în autorizație:

(a) sunt responsabile de contactele cu Uniunea; și

(b) se asigură că fiecare transport pe care îl controlează este însoțit de certificatele oficiale menționate la alineatul (2)
litera (b).

(5) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește normele și criteriile detaliate pentru autorizarea
controalelor anterioare exportului efectuate de țările terțe în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și pentru
controalele oficiale efectuate de autoritățile competente din statele membre privind animalele și bunurile care fac obiectul
aprobării menționate la alineatul respectiv. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura
de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

Articolul 74
Nerespectarea și retragerea autorizației de efectuare a controalelor anterior exportului de către țări terțe

(1) În cazul în care controalele oficiale efectuate asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile pentru care s-
a autorizat efectuarea de controale oficiale specifice anterior exportului în temeiul articolului 73 alineatul (1) relevă cazuri
grave și recurente de nerespectare a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), statele membre:

(a) le notifică imediat Comisiei, celorlalte state membre și operatorilor vizați, prin intermediul IMSOC, solicitând în același
timp asistență administrativă în conformitate cu procedurile stabilite la articolele 102-108; și

(b) sporesc imediat numărul controalelor oficiale efectuate asupra transporturilor provenite din țara terță în cauză și, în
cazul în care este necesar pentru a permite o examinare analitică adecvată a situației, păstrează un număr adecvat de
eșantioane în condiții de depozitare corespunzătoare.

(2) Comisia poate retrage, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, autorizația menționată la articolul 73
alineatul (1) în cazul în care, în urma controalelor oficiale menționate la alineatul (1) din prezentul articol, există indicii că
nu mai sunt respectate cerințele articolului 73 alineatele (3) și (4). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în
conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

Secțiunea V
Cooperarea dintre autorități în legătură cu transpor turile din țări terțe

Articolul 75
Cooperarea dintre autorități în legătură cu transporturile care intră în Uniune din țări terțe

(1) Autoritățile competente, autoritățile vamale și celelalte autorități din statele membre care se ocupă de animalele și
bunurile care intră în Uniune cooperează îndeaproape pentru a se asigura că controalele oficiale asupra transporturilor de
animale și bunuri care intră în Uniune se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.
L 95/66 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

În acest scop, autoritățile competente, autoritățile vamale și celelalte autorități:

(a) asigură accesul reciproc la informațiile necesare pentru organizarea și desfășurarea activităților lor în ceea ce privește
animalele și bunurile care intră în Uniune; și

(b) asigură schimbul de astfel de informații în timp util, inclusiv prin mijloace electronice.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme privind acordurile de cooperare uniformă
pe care trebuie să le încheie autoritățile competente, autoritățile vamale și celelalte autorități menționate la alineatul (1)
pentru a asigura:

(a) accesul autorităților competente la informațiile necesare în vederea identificării imediate și complete a transporturilor de
animale și bunuri care intră în Uniune și care fac obiectul controalelor oficiale la un post de inspecție la frontieră în
conformitate cu articolul 47 alineatul (1);

(b) actualizarea reciprocă, prin schimb de informații sau prin sincronizarea seturilor de date relevante, a informațiilor culese
de autoritățile competente, de autoritățile vamale și de alte autorități cu privire la transporturile de animale și bunuri
care intră în Uniune; și

(c) comunicarea rapidă a deciziilor luate de către aceste autorități pe baza informațiilor menționate la literele (a) și (b).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 76
Cooperarea dintre autorități în legătură cu transporturile care nu fac obiectul unor controale specifice la frontieră

(1) Alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol se aplică în cazul altor transporturi de animale și bunuri decât cele care
fac obiectul unor controale la intrarea în Uniune în temeiul articolului 47 alineatul (1) din prezentul regulament și pentru
care s-a emis o declarație vamală de punere în liberă circulație în conformitate cu articolul 5 punctul 12 din Regulamentul
(UE) nr. 952/2013 și cu articolele 158-202 din regulamentul menționat.

(2) Autoritățile vamale suspendă punerea în liberă circulație în cazul în care au motive să creadă că transportul poate
prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește
OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, și informează imediat autoritățile competente cu privire la
suspendare.

(3) Un transport a cărui punere în liberă circulație a fost suspendată în temeiul alineatului (2) este pus în liberă circulație
dacă, în termen de trei zile de la suspendare, autoritățile competente nu au solicitat autorităților vamale să mențină
suspendarea sau dacă le-au informat că nu există nici un risc.

(4) În cazul în care autoritățile competente consideră că există un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a
plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu:

(a) acestea solicită autorităților vamale să nu pună transportul în liberă circulație și să includă următoarea declarație pe
factura comercială care însoțește transportul sau pe orice alt document de însoțire relevant sau pe echivalentele
electronice relevante:

„Produsul prezintă un risc – nu se autorizează punerea în liberă circulație – Regulamentul (UE) 2017/…”;

(b) nu se permite aplicarea niciunui alt regim vamal fără consimțământul autorităților competente; și

(c) se aplică articolul 66 alineatele (1), (3), (5) și (6), articolele 67, 68 și 69, articolul 71 alineatele (1) și (2) și articolul 72
alineatele (1) și (2).

(5) În cazul altor transporturi de animale și bunuri decât cele care fac obiectul unor controale la intrarea în Uniune în
temeiul articolului 47 alineatul (1) și pentru care nu s-a emis o declarație vamală de punere în liberă circulație, autoritățile
competente transmit autorităților vamale din statele membre de destinație finală toate informațiile relevante în cazul în care
au motive să creadă că transportul în cauză poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor,
pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/67

Secțiunea VI
Măsuri specifice

Articolul 77
Norme pentru controalele oficiale specifice și pentru măsurile care trebuie luate în urma efectuării acestor
controale

(1) Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului regulament în ceea ce
privește normele de efectuare a controalelor oficiale specifice și privind măsurile necesare în caz de neconformitate, pentru
a lua în considerare particularitățile următoarelor transporturi de animale și de bunuri sau modalitățile și mijloacele de
transport al acestora:

(a) transporturile de produse pescărești proaspete, debarcate de navele de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe
direct în porturile desemnate de către statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1005/2008 al Consiliului (1);

(b) transporturile de vânat sălbatic cu blană, nejupuit;

(c) transporturile de bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (b) care se livrează, cu sau fără
depozitare în antrepozite vamale special autorizate sau în zone libere, unor nave care părăsesc Uniunea, fiind destinate
aprovizionării navelor sau consumului echipajului și pasagerilor;

(d) materialele de ambalaj din lemn;

(e) furajele care însoțesc animalele și sunt destinate hranei acestora;

(f) animalele și bunurile comandate prin vânzări prin contracte la distanță și livrate dintr-o țară terță la o adresă din
Uniune, precum și obligațiile de notificare necesare în vederea efectuării corespunzătoare a controalelor oficiale;

(g) produsele vegetale care, având în vedere destinația lor ulterioară, pot da naștere riscului de răspândire a unor boli
infecțioase sau contagioase la animale;

(h) transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), originare
din Uniune și care se întorc în Uniune după ce li s-a refuzat intrarea într-o țară terță;

(i) bunurile în vrac care intră în Uniune dintr-o țară terță, indiferent dacă toate provin sau nu din țara terță respectivă;

(j) transporturile de bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1) care provin de pe teritoriul Croației și tranzitează
teritoriul Bosniei și Herțegovinei pe la Neum („coridorul Neum”) înainte de a reintra pe teritoriul Croației prin punctele
de intrare de la Klek sau Zaton Doli;

(k) animalele și bunurile exonerate de la aplicarea articolului 47 în conformitate cu articolul 48.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește condițiile de monitorizare a transportării și sosirii transporturilor care conțin anumite
animale și bunuri, de la postul de inspecție de la frontiera de intrare până la unitatea aflată la locul de destinație din Uniune,
până la postul de inspecție la frontieră de la punctul de destinație sau până la postul de inspecție la frontiera de ieșire.

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește norme referitoare la:

(a) modelele de certificate oficiale și normele privind emiterea acestor certificate; și

(b) formatul documentelor care trebuie să însoțească animalele sau bunurile din categoriile menționate la alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(1) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea,
descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE)
nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286,
29.10.2008, p. 1).
L 95/68 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

CAPITOLUL VI
Finanțarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale

Articolul 78
Norme generale

(1) Statele membre se asigură că sunt disponibile resurse financiare adecvate pentru a asigura personalul și celelalte
resurse necesare pentru ca autoritățile competente să efectueze controale oficiale și alte activități oficiale.

(2) Prezentul capitol se aplică și în cazul delegării anumitor atribuții de control oficial și altor activități oficiale în
conformitate cu articolele 28 și 31.

Articolul 79
Taxe sau redevențe obligatorii

(1) Autoritățile competente percep taxe sau redevențe pentru controalele oficiale efectuate în legătură cu activitățile
menționate în capitolul II din anexa IV și asupra animalelor și bunurilor menționate la articolul 47 alineatul (1)
literele (a), (b) și (c), la posturile de inspecție la frontieră sau la punctele de control menționate la articolul 53 alineatul (1)
litera (a):

(a) la nivelul costului calculat în conformitate cu articolul 82 alineatul (1); sau

(b) la nivelul cuantumurilor prevăzute în anexa IV.

(2) Autoritățile competente percep taxe sau redevențe pentru a-și acoperi costurile ocazionate de:

(a) controalele oficiale efectuate asupra animalelor și bunurilor menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f);

(b) controalele oficiale efectuate la cererea operatorului, pentru a obține aprobarea menționată la articolul 10 din
Regulamentul (CE) nr. 183/2005;

(c) controalele oficiale care nu au fost planificate inițial și care:

(i) au devenit necesare în urma detectării unui caz de neconformitate din partea aceluiași operator în cursul unui
control oficial efectuat în conformitate cu prezentul regulament; și

(ii) sunt efectuate pentru a evalua amploarea și impactul cazului de neconformitate sau pentru a verifica remedierea
acesteia.

(3) Fără a se aduce atingere alineatelor (1) și (2), statele membre pot reduce, pe o bază obiectivă și nediscriminatorie,
cuantumurile taxelor sau redevențelor în legătură cu activitățile menționate în capitolul II din anexa IV, luând în considerare:

(a) interesele operatorilor cu o capacitate de producție scăzută;

(b) metodele tradiționale utilizate pentru producție, prelucrare și distribuire;

(c) nevoile operatorilor situați în regiuni supuse unor constrângeri geografice specifice; și

(d) antecedentele operatorilor în ceea ce privește respectarea normelor relevante menționate la articolul 1 alineatul (2),
stabilite în urma controalelor oficiale.

(4) Statele membre pot decide ca taxele și redevențele calculate în conformitate cu articolul 82 alineatul (1) litera (b) să
nu fie percepute dacă perceperea lor ar fi nerentabilă având în vedere valoarea lor redusă comparativ cu costul perceperii și
venitul total preconizat din taxe și redevențe.

(5) Prezentul articol nu se aplică controalelor oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor menționate la
articolul 1 alineatul (2) literele (i) și (j).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/69

Articolul 80
Alte taxe sau redevențe

Statele membre pot percepe alte taxe sau redevențe pentru a acoperi costurile controalelor oficiale și ale altor activități
oficiale decât taxele sau redevențele menționate la articolul 79, cu excepția cazului în care dispozițiile legislative aplicabile
interzic acest lucru în domenii reglementate de normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 81
Costuri

Taxele sau redevențele care se percep în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 79 alineatul (2) se
stabilesc pe baza următoarelor costuri, în măsura în care acestea corespund controalelor oficiale în cauză:

(a) salariile personalului implicat în efectuarea controalelor oficiale, inclusiv cele ale personalului auxiliar și administrativ,
costurile cu asigurările sociale, pensiile și asigurările acestora;

(b) costul facilităților și al echipamentelor, incluzând costurile de întreținere și asigurare a acestora și alte costuri asociate;

(c) costul consumabilelor și al instrumentelor;

(d) costul perceput autorităților competente de către organismele delegate pentru serviciile de control oficial care le-au fost
delegate acestor organisme;

(e) costul formării personalului menționat la litera (a), excluzând formarea aferentă obținerii calificării necesare pentru
angajarea de către autoritățile competente;

(f) costurile de deplasare a personalului menționat la litera (a) și costurile de subzistență aferente;

(g) costul eșantionării și al analizării, testării și diagnosticării de laborator perceput de laboratoarele oficiale pentru
atribuțiile respective.

Articolul 82
Calcularea taxelor sau redevențelor

(1) Taxele sau redevențele percepute în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 79 alineatul (2)
se stabilesc în conformitate cu una dintre următoarele metode de calculare și prin combinarea acestora:

(a) forfetar pe baza costurilor globale suportate de către autoritățile competente pentru controalele oficiale dintr-o perioadă
de timp determinată și se aplică tuturor operatorilor, indiferent dacă în perioada de referință s-au efectuat sau nu
controale oficiale asupra fiecărui operator taxat; la stabilirea nivelului taxelor care urmează să fie percepute pentru
fiecare sector, activitate și categorie de operatori, autoritățile competente iau în considerare impactul pe care tipul și
dimensiunea activității în cauză, precum și factorii de risc relevanți, îl au asupra distribuției costurilor globale ale
controalelor oficiale respective; sau

(b) pe baza calculării costurilor efective aferente fiecărui control oficial și se aplică operatorilor care au fost supuși
controlului respectiv.

(2) Costurile de deplasare menționate la articolul 81 litera (f) se iau în considerare la calcularea taxelor sau redevențelor
menționate la articolul 79 alineatul (1) litera (a) și la articolul 79 alineatul (2) într-un mod care să nu creeze discriminări
între operatori din cauza distanței dintre sediile lor și sediul autorităților competente.

(3) În cazul în care se calculează conform alineatului (1) litera (a), taxele sau redevențele percepute de către autoritățile
competente nu depășesc costurile globale suportate în legătură cu controalele oficiale efectuate în perioada menționată la
alineatul respectiv.

(4) În cazul în care se calculează conform alineatului (1) litera (b), taxele sau redevențele nu pot să depășească costurile
efective ale controlului oficial efectuat.
L 95/70 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 83
Perceperea și aplicarea taxelor sau redevențelor

(1) Operatorului i se percepe o taxă sau o redevență pentru un control oficial sau pentru o altă activitate oficială
efectuată pe baza unei reclamații, numai în cazul în care controlul respectiv confirmă neconformitatea.

(2) Taxele sau redevențele percepute în conformitate cu articolele 79 și 80 nu se restituie, direct sau indirect, decât dacă
au fost percepute în mod necuvenit.

(3) Statele membre pot decide ca taxele sau redevențele să fie percepute de alte autorități decât autoritățile competente
sau de către organismele delegate.

Articolul 84
Plata taxelor sau redevențelor

(1) Autoritățile competente se asigură că operatorii primesc, la cerere, dovada privind plata taxelor sau redevențelor în
cazul în care operatorii nu au acces la o astfel de dovadă.

(2) Taxele sau redevențele percepute în temeiul articolului 79 alineatul (1) se achită de către operatorul responsabil de
transport sau de către reprezentantul acestuia.

Articolul 85
Transparență

(1) Statele membre asigură un nivel ridicat de transparență în ceea ce privește:

(a) taxele sau redevențele prevăzute la articolul 79 alineatul (1) litera (a), articolul 79 alineatul (2) și la articolul 80, și anume
cu privire la:

(i) metoda și datele utilizate la stabilirea taxelor sau redevențelor;

(ii) valoarea taxelor sau redevențelor aplicate fiecărei categorii de operatori și fiecărei categorii de controale oficiale sau
alte activități oficiale;

(iii) defalcarea costurilor menționată la articolul 81;

(b) identitatea autorităților sau organismelor responsabile de perceperea taxelor sau redevențelor.

(2) Fiecare autoritate competentă pune la dispoziția publicului informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul
articol pentru fiecare perioadă de referință și costurile autorităților competente pentru care se cuvine o taxă sau o redevență
în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a), cu articolul 79 alineatul (2) și cu articolul 80.

(3) Statele membre consultă părțile interesate relevante cu privire la metodele generale utilizate pentru a calcula taxele
sau redevențele prevăzute la articolul 79 alineatul (1) litera (a), la articolul 79 alineatul (2) și la articolul 80.

CAPITOLUL VII
Certificarea oficială

Articolul 86
Cerințe generale privind certificarea oficială

(1) Certificarea oficială are ca rezultat eliberarea:

(a) certificatelor oficiale; sau

(b) atestatelor oficiale în cazurile prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/71

(2) În cazul în care autoritățile competente deleagă anumite atribuții în legătură cu eliberarea certificatelor oficiale sau a
atestatelor oficiale sau cu supravegherea oficială menționată la articolul 91 alineatul (1), delegarea se face cu respectarea
articolelor 28-33.

Articolul 87
Certificatele oficiale

Articolele 88, 89 și 90 se aplică:

(a) atunci când normele menționate la articolul 1 alineatul (2) impun eliberarea unui certificat oficial; și

(b) în cazul certificatelor oficiale necesare în vederea exportării transporturilor de animale și bunuri către țări terțe sau care
sunt solicitate autorității competente a unui stat membru de expediere de către autoritatea competentă din statul
membru de destinație cu privire la transporturile de animale și bunuri care urmează să fie exportate în țări terțe.

Articolul 88
Semnarea și eliberarea certificatelor oficiale

(1) Certificatele oficiale se eliberează de către autoritățile competente.

(2) Autoritățile competente desemnează inspectorii autorizați să semneze certificatele oficiale și se asigură că inspectorii
în cauză:

(a) sunt imparțiali, nu sunt afectați de niciun conflict de interese și, în special, nu se găsesc într-o situație care poate, în mod
direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei lor profesionale față de ceea ce se certifică; și

(b) au beneficiat de formare corespunzătoare cu privire la normele a căror respectare este atestată printr-un certificat oficial
și cu privire la evaluarea tehnică a respectării acestor norme, precum și cu privire la normele relevante stabilite de
prezentul regulament.

(3) Certificatele oficiale poartă semnătura inspectorului autorizat și se eliberează în baza unuia dintre următoarele
temeiuri:

(a) cunoașterea directă de către inspectorul autorizat a faptelor și datelor actualizate și relevante pentru certificare, obținute:

(i) în urma unui control oficial; sau

(ii) în urma obținerii unui alt certificat oficial eliberat de către autoritățile competente;

(b) fapte și date relevante pentru certificare, constatate de către o altă persoană autorizată în acest sens de către autoritățile
competente și care acționează sub controlul acestora, cu condiția ca inspectorul autorizat să poată verifica acuratețea
faptelor și a datelor respective;

(c) fapte și date relevante pentru certificare, obținute prin intermediul sistemelor de control proprii ale operatorilor,
suplimentate și confirmate de rezultatele controalelor oficiale obișnuite, în cazul în care inspectorul autorizat are
convingerea că prin aceasta se îndeplinesc condițiile necesare pentru eliberarea certificatului oficial.

(4) Certificatele oficiale poartă semnătura inspectorului autorizat și se eliberează exclusiv în temeiul alineatului (3)
litera (a) din prezentul articol în cazul în care normele menționate la articolul 1 alineatul (2) impun aceasta.

Articolul 89
Garanții privind fiabilitatea certificatelor oficiale

(1) Certificatele oficiale:

(a) poartă un cod unic;

L 95/72 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) nu se semnează de către inspectorul autorizat în cazul în care sunt necompletate sau incomplete;

(c) se redactează în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii pe care inspectorul autorizat le înțelege
și, în cazul în care este relevant, într-una din limbile oficiale ale statului membru de destinație;

(d) sunt autentice și exacte;

(e) permit identificarea semnatarului și a datei emiterii; și

(f) permit verificarea facilă a legăturii dintre certificat, autoritatea emitentă și transportul, lotul sau animalul sau bunul
individual care face obiectul certificatului.

(2) Autoritățile competente iau toate măsurile adecvate pentru a preveni eliberarea de certificate oficiale false sau
înșelătoare sau abuzul de certificate oficiale.

Articolul 90
Competențe de executare privind certificatele oficiale

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme pentru aplicarea uniformă a articolelor 88
și 89 referitoare la:

(a) modelele de certificate oficiale și normele privind eliberarea acestor certificate, în cazul în care cerințele nu sunt
prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) mecanismele și modalitățile tehnice prin care se asigură eliberarea unor certificate oficiale exacte și fiabile și se
preîntâmpină riscul de fraudă;

(c) procedurile aplicabile în cazul retragerii certificatelor oficiale și în vederea eliberării unor certificate de înlocuire;

(d) normele pentru întocmirea copiilor certificate ale certificatelor oficiale;

(e) formatul documentelor care trebuie să însoțească animalele și bunurile după efectuarea controalelor oficiale;

(f) normele pentru eliberarea certificatelor electronice și utilizarea semnăturilor electronice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 91
Atestatele oficiale

(1) În cazul în care prezentul regulament sau normele menționate la articolul 1 alineatul (2) impun eliberarea unor
atestate oficiale fie de către operatori, sub supravegherea oficială a autorităților competente, fie de către înseși autoritățile
competente, se aplică alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.

(2) Atestatele oficiale:

(a) sunt autentice și exacte;

(b) se redactează în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii și, în cazul în care este relevant, într-
una din limbile oficiale ale statului membru de destinație; și

(c) în cazul în care se referă la un transport sau un lot specific, permit verificarea legăturii dintre atestatul oficial și
transportul sau lotul respectiv.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/73

(3) Autoritățile competente se asigură că membrii personalului care efectuează controale oficiale de supraveghere a
eliberării certificatelor oficiale sau, în cazul în care atestatele oficiale se eliberează de către autoritățile competente, membrii
personalului care sunt implicați în eliberarea atestatelor oficiale respective:

(a) sunt imparțiali, nu sunt afectați de niciun conflict de interese și, în special, nu sunt într-o situație care poate, în mod
direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei lor profesionale față de ceea ce se certifică prin atestatele oficiale;
și

(b) au beneficiat de formare corespunzătoare cu privire la:

(i) normele a căror respectare se certifică prin atestatele oficiale și în ceea ce privește evaluarea tehnică a respectării
acestor norme;

(ii) normele relevante prevăzute în prezentul regulament.

(4) Autoritățile competente efectuează cu regularitate controale oficiale pentru a verifica dacă:

(a) operatorii care eliberează atestatele respectă condițiile prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2); și

(b) atestatul se eliberează în baza unor fapte și date relevante, corecte și verificabile.

TITLUL III
LABORATOARE DE REFERINȚĂ ȘI CENTRE DE REFERINȚĂ

Articolul 92
Decizia de a înființa un laborator de referință al Uniunii Europene

(1) În domeniile reglementate de normele menționate la articolul 1 alineatul (2), se înființează un laborator de referință al
Uniunii Europene în cazul în care eficacitatea controalelor oficiale și ale altor activități oficiale depinde și de calitatea,
uniformitatea și fiabilitatea:

(a) metodelor de analizare, testare sau diagnosticare utilizate de laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu
articolul 37 alineatul (1); și

(b) rezultatelor analizelor, testelor și diagnosticărilor efectuate de laboratoarele oficiale respective.

(2) Un laborator de referință al Uniunii Europene se înființează în cazul în care există o nevoie recunoscută de a promova
practici uniforme în ceea ce privește elaborarea sau utilizarea metodelor menționate la alineatul (1) litera (a).

(3) Comisia revizuiește cu regularitate mandatul și funcționarea laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene.

(4) Prin intermediul unui act delegat pentru completarea prezentului regulament, Comisia adoptă decizia de înființare a
unui laborator de referință al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 144.

Articolul 93
Desemnarea laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia desemnează laboratoare de referință ale Uniunii Europene
în cazurile în care a fost luată o decizie de a înființa un astfel de laborator în conformitate cu articolul 92.

(2) Desemnările prevăzute la alineatul (1):

(a) urmează unui proces public de selecție; și

(b) sunt limitate în timp pentru o perioadă minimă de cinci ani sau sunt revizuite cu regularitate.
L 95/74 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(3) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene:

(a) funcționează în conformitate cu standardul EN ISO/IEC 17025 și sunt acreditate în conformitate cu standardul respectiv
de către un organism național de acreditare care funcționează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.
Domeniul de aplicare al acreditării respective:

(i) include toate metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator ce trebuie să fie utilizate de către
laborator atunci când funcționează ca laborator de referință al Uniunii Europene;

(ii) poate cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator sau grupuri de
metode;

(iii) poate fi definit într-un mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate
utilizate de către laboratorul de referință al Uniunii Europene, în cazul în care acreditarea a fost acordată, sau
metode noi, în plus față de metodele respective, pe baza validării proprii a laboratorului fără o evaluare specifică,
înainte de utilizarea respectivelor metode modificate sau noi, efectuată de către organismul național de acreditare a
statului membru în care este situat laboratorul de referință al Uniunii Europene;

(b) sunt imparțiale, nu sunt afectate de niciun conflict de interese și, în special, nu se găsesc într-o situație care poate, în
mod direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei lor profesionale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor
lor de laboratoare de referință ale Uniunii Europene;

(c) dispun de sau au acces prin contract la personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în tehnicile de
analizare, testare și diagnosticare aplicate în domeniul lor de competență, precum și de personal auxiliar, după caz;

(d) dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii atribuțiilor care li se încredințează;

(e) se asigură că personalul lor și personalul angajat prin contract au o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor
internaționale și iau în considerare ultimele evoluții ale cercetării la nivel național, internațional și al Uniunii în
exercitarea activității lor;

(f) dispun de sau au acces la echipamentul necesar pentru a-și îndeplini atribuțiile în situații de urgență; și

(g) dacă este cazul, dispun de echipamentul necesar pentru respectarea standardelor de biosecuritate relevante.

(4) Prin derogare de la alineatul 3 litera (a) din prezentul articol, pentru domeniul reglementat de normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) litera (g), Comisia poate desemna laboratoare oficiale, desemnate ca atare de către autoritățile
competente pe baza unei derogări adoptate în temeiul articolului 41, ca laboratoare de referință ale Uniunii Europene,
indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiția prevăzută la alineatul (3) litera (a) din prezentul articol.

(5) Prin derogare de la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, laboratoarele menționate la articolul 32 primul paragraf
din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și de la articolul 21 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 constituie
laboratoare de referință ale Uniunii Europene cu responsabilitățile și atribuțiile prevăzute la articolul 94 din prezentul
regulament în următoarele domenii:

(a) OMG și alimentele și furajele modificate genetic; și

(b) aditivii din furaje.

(6) Obligațiile de confidențialitate ale personalului, menționate la articolul 8, se aplică mutatis mutandis personalului din
laboratoarele de referință ale Uniunii Europene.

Articolul 94
Responsabilitățile și atribuțiile laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene

(1) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene contribuie la îmbunătățirea și la armonizarea metodelor de analizare,
testare sau diagnosticare pe care le utilizează laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu articolul 37 alineatul (1),
precum și a datelor generate de acestea cu privire la analize, teste și diagnosticări.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/75

(2) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene desemnate în conformitate cu articolul 93 alineatul (1) au
următoarele atribuții, în măsura în care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale
laboratoarelor de referință care au fost stabilite în conformitate cu obiectivele și prioritățile programelor de activitate
relevante adoptate de către Comisie, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:

(a) furnizează laboratoarelor naționale de referință detalii și orientări privind metodele de analizare, testare sau
diagnosticare de laborator, inclusiv privind metodele de referință;

(b) furnizează materiale de referință laboratoarelor naționale de referință;

(c) coordonează aplicarea metodelor menționate la litera (a) de către laboratoarele naționale de referință și, după caz, de
către alte laboratoare oficiale, în special prin organizarea de teste comparative periodice între laboratoare sau prin teste
de competență și prin asigurarea monitorizării corespunzătoare a acestor teste comparative sau a testelor de competență
în conformitate cu protocoalele acceptate la nivel internațional, dacă acestea sunt disponibile, și informează Comisia și
statele membre cu privire la rezultatele și monitorizarea testelor comparative între laboratoare sau a testelor de
competență;

(d) coordonează sistemele practice necesare în vederea aplicării noilor metode de analizare, testare sau diagnosticare de
laborator și informează laboratoarele naționale de referință cu privire la evoluțiile din acest domeniu;

(e) susțin cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor naționale de referință și, în caz de necesitate, al personalului
altor laboratoare oficiale, precum și al experților din țări terțe;

(f) acordă Comisiei asistență științifică și tehnică în cadrul misiunii lor;

(g) oferă laboratoarelor naționale de referință informații privind activitățile de cercetare relevante la nivel național, al
Uniunii și internațional;

(h) colaborează în cadrul misiunii lor cu laboratoare din țări terțe, precum și cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța
Alimentară (EFSA), cu Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și cu Centrul European de Prevenire și Control al
Bolilor (ECDC);

(i) oferă în mod activ asistență pentru identificarea în statele membre a focarelor de boli cu transmitere prin alimente, boli
zoonotice sau boli ale animalelor, precum și a organismelor dăunătoare plantelor, prin studiul izolatelor agentului
patogen sau al specimenelor de organisme dăunătoare în vederea confirmării diagnosticului, a caracterizării și a
efectuării de studii taxonomice sau epizootice;

(j) coordonează sau efectuează teste de verificare a calității reactivilor și a loturilor de reactivi utilizați la diagnosticarea
bolilor cu transmitere prin alimente, a zoonozelor sau a bolilor animalelor și a organismelor dăunătoare plantelor;

(k) în cazul în care este relevant pentru domeniul lor de competență, întocmesc și mențin:

(i) colecții de referință cu organisme dăunătoare plantelor și/sau cu tulpini de referință ale agenților patogeni;

(ii) colecții de referință cu materiale destinate contactului cu alimentele, utilizate la calibrarea echipamentelor de analiză
și furnizează eșantioane laboratoarelor naționale de referință;

(iii) liste actualizate cu reactivii și substanțele de referință disponibile, precum și cu producătorii și furnizorii
substanțelor și reactivilor respectivi; și

(l) în cazul în care este relevant pentru domeniul lor de competență, cooperează între ele și cu Comisia, după caz, pentru a
dezvolta metode de analiză, testare sau diagnosticare la standarde ridicate.

În ceea ce privește litera (k) punctul (i), laboratorul de referință al Uniunii Europene poate, de asemenea, stabili și întreține
respectivele colecții de referință și tulpini de referință pe bază de externalizare prin contract către alte laboratoare oficiale și
organizații științifice.

(3) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene publică lista laboratoarelor naționale de referință desemnate de către
statele membre în conformitate cu articolul 100 alineatul (1).

Articolul 95
Desemnarea centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia desemnează centre de referință ale Uniunii Europene
pentru bunăstarea animalelor care să sprijine Comisia și statele membre în aplicarea normelor menționate la articolul 1
alineatul (2) litera (f).
L 95/76 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Desemnările prevăzute la alineatul (1):

(a) urmează unui proces public de selecție; și

(b) sunt limitate în timp sau sunt revizuite cu regularitate.

(3) Centrele de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor:

(a) acționează în mod imparțial în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor lor ca centre de referință ale Uniunii Europene;

(b) au un nivel ridicat de competență științifică și tehnică în ceea ce privește relația omului cu animalele, comportamentul
animalelor, fiziologia animală, genetica animalelor, sănătatea și nutriția animalelor în perspectiva bunăstării animalelor,
precum și cu privire la aspectele legate de bunăstarea animalelor în cazul utilizării comerciale și în scopuri științifice a
acestora;

(c) dispun de personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în domeniile menționate la litera (b) și în chestiuni
de etică privind animalele, precum și de personal auxiliar, după caz;

(d) dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii atribuțiilor care li se încredințează;
și

(e) se asigură că membrii personalului lor au o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor internaționale din domeniile
menționate la litera (b), iar în exercitarea activității iau în considerare ultimele evoluții ale cercetărilor în aceste domenii
de la nivel național, internațional și al Uniunii, inclusiv studiile efectuate și acțiunile întreprinse de către alte centre de
referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor.

Articolul 96
Responsabilitățile și atribuțiile centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor

Centrele de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor au următoarele atribuții de sprijin, în măsura în
care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale centrelor de referință care au fost stabilite în
conformitate cu obiectivele și prioritățile programelor de activitate relevante adoptate de către Comisie, în conformitate cu
articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:

(a) oferă expertiză științifică și tehnică în domeniul de aplicare al misiunii lor, inclusiv, dacă este cazul, sub forma asistenței
coordonate, rețelelor și organismelor de sprijin național relevante în domeniul reglementat de normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) litera (f);

(b) furnizează expertiză științifică și tehnică în vederea elaborării și a aplicării indicatorilor de bunăstare a animalelor
menționați la articolul 21 alineatul (8) litera (e);

(c) elaborează sau coordonează elaborarea unor metode de evaluare a nivelului de bunăstare a animalelor și a unor metode
de îmbunătățire a bunăstării animalelor;

(d) efectuează studii științifice și tehnice privind bunăstarea animalelor utilizate în scop comercial sau științific;

(e) susțin cursuri de formare pentru personalul rețelelor sau organismelor naționale științifice menționate la litera (a), al
personalului autorităților competente și al experților din țări terțe; și

(f) diseminează rezultatele cercetărilor și inovațiile tehnice și colaborează cu organismele de cercetare ale Uniunii în
domeniile lor de competență.

Articolul 97
Desemnarea centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului
agroalimentar

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate să desemneze centre de referință ale Uniunii Europene
care sprijină activitățile Comisiei și ale statelor membre de prevenire, identificare și sancționare a cazurilor de încălcare a
normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) prin practici înșelătoare sau frauduloase.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/77

(2) Desemnările prevăzute la alineatul (1):

(a) urmează unui proces public de selecție; și

(b) sunt limitate în timp sau sunt revizuite cu regularitate.

(3) Centrele de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar:

(a) acționează în mod imparțial în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor lor ca centre de referință ale Uniunii Europene;

(b) posedă un nivel ridicat de competență științifică și tehnică în domeniile reglementate prin normele menționate la
articolul 1 alineatul (2) și în domeniul medico-legal aplicat domeniilor respective, având astfel capacitatea de a derula și
coordona activități de cercetare la cel mai înalt nivel cu privire la autenticitatea și integritatea bunurilor și de a elabora,
aplica și valida metodele care trebuie utilizate pentru depistarea cazurilor de încălcare a normelor prevăzute la
articolul 1 alineatul (2) prin practici înșelătoare sau frauduloase;

(c) dispun de personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în domeniile menționate la litera (b), precum și de
personalul auxiliar necesar;

(d) dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii atribuțiilor care li se încredințează;
și

(e) se asigură că personalul lor are o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor internaționale din domeniile menționate
la litera (b), iar în exercitarea activității iau în considerare ultimele evoluții ale cercetărilor în aceste domenii la nivel
național, internațional și al Uniunii.

Articolul 98
Responsabilitățile și atribuțiile centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea
lanțului agroalimentar

Centrele de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar au următoarele
atribuții de sprijin, în măsura în care acestea sunt incluse în programele de activitate anuale sau multianuale ale centrelor de
referință care au fost stabilite în conformitate cu obiectivele și prioritățile programelor de activitate relevante adoptate de
către Comisie, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 652/2014:

(a) furnizarea de cunoștințe de specialitate în ceea ce privește autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar și
metodele de depistare a cazurilor de încălcare a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul
regulament prin practici înșelătoare sau frauduloase, în legătură cu științele medico-legale aplicate în domeniile
reglementate de aceste norme;

(b) furnizarea unor analize specifice menite să identifice segmentele din lanțul agroalimentar care pot face obiectul
încălcării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament prin practici înșelătoare sau
frauduloase și acordarea de asistență la elaborarea de tehnici și de protocoale pentru controalele oficiale specifice;

(c) în cazul în care este necesar, îndeplinirea atribuțiilor menționate la articolul 94 alineatul (2) literele (a)-(h) din prezentul
regulament, evitând suprapunerea cu atribuțiile laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene desemnate în
conformitate cu articolul 93 din prezentul regulament;

(d) în cazul în care este necesar, constituirea și menținerea culegerilor sau băncilor de date cu materiale de referință
autentificate, care să fie utilizate pentru a detecta încălcări ale normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din
prezentul regulament prin practici înșelătoare sau frauduloase;

(e) diseminarea rezultatelor cercetărilor și inovațiilor tehnice din domeniile care intră în domeniul lor de competență.

Articolul 99
Obligațiile Comisiei

(1) Comisia publică și actualizează, ori de câte ori este necesar, lista:

(a) laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene prevăzute la articolul 93;

L 95/78 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor prevăzute la articolul 95;

(c) centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar, prevăzute la
articolul 97.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea cerințelor, a responsabilităților și a atribuțiilor care revin laboratoarelor de referință
ale Uniunii Europene, centrelor de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor și centrelor de referință ale
Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar, în plus față de cele prevăzute la articolul 93
alineatul (3), articolul 94, articolul 95 alineatul (3), articolul 96, articolul 97 alineatul (3) și articolul 98. Respectivele acte
delegate se limitează la situații justificate de riscuri noi sau emergente, boli noi sau emergente ale animalelor sau organisme
noi sau emergente dăunătoare plantelor sau noi cerințe juridice.

(3) Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și centrele de referință ale Uniunii Europene fac obiectul unor
controale din partea Comisiei pentru a verifica respectarea cerințelor de la articolul 93 alineatul (3), articolul 94,
articolul 95 alineatul (3) și articolul 97 alineatul (3).

(4) În cazul în care controalele efectuate de Comisie menționate la alineatul (3) din prezentul articol constată
nerespectarea cerințelor articolului 93 alineatul (3), ale articolului 94, ale articolului 95 alineatul (3) și ale articolului 97
alineatul (3), după primirea observațiilor din partea laboratorului de referință al Uniunii Europene sau din partea centrului
de referință al Uniunii Europene, Comisia:

(a) prin intermediul unui act de punere în aplicare, retrage desemnarea laboratorului sau a centrului respectiv; sau

(b) ia orice alte măsuri adecvate.

Articolul 100
Desemnarea laboratoarelor naționale de referință

(1) Statele membre desemnează unul sau mai multe laboratoare naționale de referință pentru fiecare laborator de
referință al Uniunii Europene desemnat în conformitate cu articolul 93 alineatul (1).

Statele membre pot desemna un laborator național de referință și în cazul în care nu există un laborator de referință
corespunzător al Uniunii Europene.

Un stat membru poate desemna un laborator cu sediul într-un alt stat membru sau într-o țară terță care este parte
contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European.

Același laborator poate fi desemnat ca laborator național de referință pentru mai multe state membre.

(2) Laboratoarelor naționale de referință li se aplică dispozițiile articolului 37 alineatul (4) litera (e), ale articolului 37
alineatul (5), ale articolului 39, ale articolului 42 alineatul (1), ale articolului 42 alineatul (2) literele (a) și (b) și ale
articolului 42 alineatul (3).

Prin derogare de la articolul 37 alineatul (4) litera (e), pentru domeniul reglementat de normele menționate la articolul 1
alineatul (2) litera (g), autoritățile competente pot desemna laboratoare oficiale, desemnate ca atare de către autoritățile
competente pe baza unei derogări adoptate în temeiul articolului 41, ca laboratoare naționale de referință, indiferent dacă
îndeplinesc sau nu condiția prevăzută la articolul 37 alineatul (4) litera (e).

(3) Laboratoarele naționale de referință:

(a) sunt imparțiale, nu sunt afectate de niciun conflict de interese și, în special, nu se găsesc într-o situație care poate, în
mod direct sau indirect, să afecteze imparțialitatea conduitei lor profesionale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor
lor de laboratoare de referință naționale;

(b) dispun de sau au acces prin contract la personal cu calificare adecvată și formare corespunzătoare în tehnicile de
analizare, testare și diagnosticare în domeniul lor de competență, precum și de personal auxiliar, după caz;

(c) dețin sau au acces la infrastructura, echipamentele și produsele necesare îndeplinirii atribuțiilor care li se încredințează;

(d) se asigură că personalul lor și personalul angajat prin contract au o bună cunoaștere a standardelor și a practicilor
internaționale și iau în considerare ultimele evoluții ale cercetării la nivel național, internațional și al Uniunii în
exercitarea activității lor;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/79

(e) dispun de sau au acces la echipamentul necesar pentru a-și îndeplini atribuțiile în situații de urgență; și

(f) dacă este cazul, dispun de echipamentul necesar pentru respectarea standardelor de biosecuritate.

(4) Statele membre:

(a) transmit Comisiei, laboratorului de referință al Uniunii Europene relevant și altor state membre denumirea și adresa
fiecărui laborator național de referință;

(b) pun informațiile menționate la litera (a) la dispoziția publicului; și

(c) actualizează informațiile menționate la litera (a) ori de câte ori este necesar.

(5) Statele membre care au mai multe laboratoare naționale de referință pentru un laborator de referință al Uniunii
Europene se asigură că laboratoarele respective conlucrează îndeaproape, pentru a asigura o coordonare eficientă între
acestea, între ele și alte laboratoare naționale, precum și cu laboratorul de referință al Uniunii Europene.

(6) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea pentru laboratoarele naționale de referință a altor cerințe decât cele prevăzute la
alineatele (2) și (3) din prezentul articol. Aceste acte delegate se limitează la asigurarea coerenței cu orice cerințe
suplimentare adoptate în conformitate cu articolul 99 alineatul (2).

Articolul 101
Responsabilitățile și atribuțiile laboratoarelor naționale de referință

(1) În domeniul lor de competență, laboratoarele naționale de referință:

(a) colaborează cu laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și participă la cursurile de formare și la testele
comparative între laboratoare organizate de către acestea;

(b) coordonează activitățile laboratoarelor oficiale desemnate în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) în vederea
armonizării și a îmbunătățirii metodelor de analizare, testare sau diagnosticare de laborator și a modului de utilizare a
acestora;

(c) dacă este cazul, organizează teste sau teste de competență comparative între laboratoarele oficiale, asigură acțiuni
corespunzătoare subsecvente testelor și informează autoritățile competente cu privire la rezultatele acestor teste și
acțiuni subsecvente;

(d) asigură diseminarea informațiilor furnizate de către laboratorul de referință al Uniunii Europene la autoritățile
competente și la laboratoarele oficiale;

(e) acordă autorităților competente asistență științifică și tehnică în cadrul domeniului lor de competență, în vederea
aplicării MANCP menționate la articolul 109 și a programelor de control coordonate adoptate în conformitate cu
articolul 112;

(f) dacă este cazul, validează reactivii și loturile de reactivi, întocmesc și actualizează liste cu reactivii și substanțele de
referință disponibile, precum și cu producătorii și furnizorii substanțelor și reactivilor respectivi;

(g) în cazul în care este necesar, susțin cursuri de formare pentru personalul laboratoarelor oficiale desemnate în temeiul
articolului 37 alineatul (1); și

(h) oferă în mod activ asistență statului membru care le-a desemnat pentru diagnosticarea focarelor de boli cu transmitere
prin alimente, zoonoze sau boli ale animalelor, sau de organisme dăunătoare plantelor, precum și în cazuri de
neconformitate a transporturilor, prin studiul izolatelor agentului patogen sau al specimenelor de organisme dăunătoare
în vederea confirmării diagnosticului, a caracterizării și a efectuării de studii taxonomice sau epizootice.

(2) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea unor responsabilități și atribuții ale laboratoarelor naționale de referință
suplimentare față de cele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Aceste acte delegate se limitează la asigurarea
coerenței cu orice responsabilități și atribuții suplimentare adoptate în conformitate cu articolul 99 alineatul (2).
L 95/80 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

TITLUL IV
ASISTENȚĂ ȘI COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 102
Norme generale

(1) În cazurile care prezintă relevanță în mai multe state membre, autoritățile competente din statele membre vizate își
furnizează reciproc asistență administrativă în conformitate cu articolele 104-107, în vederea asigurării unei aplicări corecte
a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2) Asistența administrativă include, după caz și cu acordul autorităților competente în cauză, participarea autorităților
competente ale unui stat membru la controalele oficiale la fața locului efectuate de către autoritățile competente ale unui alt
stat membru.

(3) Prezentul titlu nu aduce atingere dreptului intern:

(a) aplicabil în cazul eliberării de documente și de informații care fac obiectul sau sunt legate de anchetele judiciare și
procedurile instanței, inclusiv anchetele penale; și

(b) vizează protejarea intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice.

(4) Statele membre iau măsuri pentru a facilita transmiterea de către alte autorități de aplicare a legii, procurori și
autorități judiciare către autoritățile competente a informațiilor cu privire la eventuala neconformitate cu normele
menționate la articolul 1 alineatul (2) care sunt relevante pentru aplicarea prezentului titlu și care este posibil să constituie:

(a) un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește
OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu; sau

(b) o posibilă încălcare a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), prin practici înșelătoare sau frauduloase.

(5) Toate comunicările între autoritățile competente în conformitate cu articolele 104-107 se efectuează în scris, pe
suport de hârtie sau electronic.

(6) În vederea eficientizării și a simplificării schimbului de comunicări, Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de
punere în aplicare, un format standard pentru:

(a) cererile de asistență prevăzute la articolul 104 alineatul (1);

(b) comunicarea notificărilor și a răspunsurilor obișnuite și recurente.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 103
Organismele de legătură

(1) Fiecare stat membru desemnează unul sau mai multe organisme de legătură, care acționează ca puncte de contact,
însărcinate cu facilitarea schimbului de comunicări între autoritățile competente în conformitate cu articolele 104-107.

(2) Desemnarea organismelor de legătură nu exclude contactele directe, schimbul de informații sau cooperarea între
membrii personalului autorităților competente din state membre diferite.

(3) Statele membre transmit Comisiei și celorlalte state membre datele de contact ale organismelor de legătură desemnate
în temeiul alineatului (1), precum și orice modificare ulterioară a acestor date.

(4) Comisia publică și actualizează pe site-ul său de internet lista cu organismele de legătură comunicate de către statele
membre în conformitate cu alineatul (3).

(5) Organismul de legătură transmite toate cererile de asistență emise în temeiul articolului 104 alineatul (1), precum și
toate notificările și comunicările emise în temeiul articolelor 105, 106 și 107 organismului corespunzător din statul
membru căruia îi este adresată cererea sau notificarea.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/81

(6) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia stabilește specificațiile instrumentelor tehnice și ale
procedurilor de comunicare între organismele de legătură desemnate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 104
Asistența la cerere

(1) În cazul în care autoritățile competente dintr-un stat membru consideră că, în vederea efectuării controalelor oficiale
sau a unor acțiuni eficiente de urmărire a acestor controale pe teritoriul lor, au nevoie de date sau de informații de la
autoritățile competente ale unui alt stat membru, ele adresează autorităților competente din statul membru respectiv o
cerere motivată de asistență administrativă. Autoritățile competente cărora li s-a adresat solicitarea:

(a) confirmă fără întârziere primirea cererii;

(b) indică, în termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii, timpul estimat a fi necesar furnizării unui răspuns avizat,
în cazul în care autoritatea competentă care a adresat cererea menționează aceasta; și

(c) efectuează controalele oficiale sau investigațiile necesare pentru a furniza autorităților competente solicitante, fără
întârziere, toate informațiile și documentele necesare pentru a le permite să ia decizii în cunoștință de cauză și să verifice
respectarea normelor Uniunii în jurisdicția lor.

(2) Documentele se pot transmite în original sau în copie.

(3) Cu acordul autorităților competente solicitante și al celor cărora le-a fost adresată solicitarea, personalul desemnat de
către cele dintâi poate fi prezent pe durata controalelor oficiale și a investigațiilor menționate la alineatul (1) litera (c),
efectuate de către autoritățile competente cărora le-a fost adresată solicitarea.

În aceste cazuri, membrii personalului autorităților competente solicitante:

(a) prezintă în orice moment o autorizație scrisă care să menționeze identitatea și calitatea lor oficială;

(b) primesc acces, prin intermediarul lor, din partea operatorului la aceleași sedii și documente ca și personalul autorităților
competente cărora le-a fost adresată solicitarea, cu unicul scop al efectuării anchetei administrative;

(c) nu exercită, din proprie inițiativă, competențele de anchetă conferite funcționarilor autorităților competente cărora le-a
fost adresată solicitarea.

Articolul 105
Asistența în caz de neconformitate în lipsa unei cereri

(1) În cazul în care sesizează un caz de neconformitate care poate avea implicații pentru un alt stat membru, autoritățile
competente din statele membre informează neîntârziat autoritățile competente ale celuilalt stat membru, fără a li se solicita
aceasta și fără întârziere nejustificată.

(2) Autoritățile competente notificate în conformitate cu alineatul (1):

(a) confirmă fără întârziere nejustificată primirea notificării;

(b) precizează, în termen de zece zile lucrătoare de la data primirii notificării, în cazul în care autoritatea competentă care a
transmis notificarea menționează aceasta:

(i) care sunt investigațiile pe care intenționează să le efectueze; sau

(ii) motivele pentru care consideră că nu sunt necesare investigații; și

(c) în cazul în care consideră că investigațiile menționate la litera (b) sunt necesare, cercetează problema și informează fără
întârziere autoritățile competente cu privire la rezultate și, dacă este cazul, cu privire la eventualele măsuri luate.
L 95/82 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 106
Asistență în caz de neconformitate care creează un risc sau o încălcare repetată sau potențial gravă

(1) În cazul în care, în cursul controalelor oficiale asupra animalelor sau bunurilor originare dintr-un alt stat membru,
autoritățile competente constată că acestea nu respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2) în sensul că prezintă
un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și
produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, sau că reprezintă o încălcare potențial gravă a normelor respective,
autoritățile respective notifică fără întârziere autoritățile competente din statul membru de expediere și pe cele ale oricărui
alt stat membru implicat, pentru a permite respectivelor autorități competente să efectueze investigațiile corespunzătoare.

(2) Fără întârziere, autoritățile competente notificate:

(a) confirmă primirea notificării;

(b) precizează care sunt investigațiile pe care intenționează să le efectueze, în cazul în care autoritatea competentă care a
transmis notificarea menționează aceasta; și

(c) cercetează problema, iau toate măsurile necesare și informează autoritățile competente care au transmis notificarea cu
privire la natura investigațiilor și a controalelor oficiale efectuate, la deciziile luate și la motivele care au stat la baza
acestor decizii.

(3) În cazul în care au motive să creadă că investigațiile efectuate sau măsurile luate de către autoritățile competente
notificate nu elimină în mod corespunzător neconformitatea confirmată, autoritățile competente care au transmis
notificarea solicită autorităților competente notificate să suplimenteze controalele oficiale efectuate sau măsurile luate. În
acest caz autoritățile competente ale celor două state membre:

(a) caută o metodă convenabilă în scopul soluționării neconformității în mod adecvat, inclusiv prin efectuarea unor
investigații și controale oficiale în comun în conformitate cu articolul 104 alineatul (3); și

(b) în cazul în care nu reușesc să convină asupra unor măsuri adecvate, acestea informează Comisia fără întârziere.

(4) În cazul în care controalele oficiale efectuate asupra animalelor sau bunurilor originare dintr-un alt stat membru
indică cazuri repetate de neconformitate, astfel cum se menționează la alineatul (1), autoritățile competente din statul
membru de destinație informează fără întârziere Comisia și autoritățile competente ale celorlalte state membre.

Articolul 107
Acordarea de asistență pe baza informațiilor furnizate de țările terțe

(1) În cazul în care primesc din partea unei țări terțe informații care indică un caz de nerespectare a normelor
menționate la articolul 1 alineatul (2) sau un risc pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, autoritățile competente:

(a) transmit neîntârziat aceste informații autorităților competente din celelalte state membre implicate; și

(b) în cazul în care informațiile au sau pot avea relevanță la nivelul Uniunii, le transmit fără întârziere Comisiei.

(2) Țării terțe menționate la alineatul (1) i se pot transmite informații obținute prin intermediul controalelor oficiale și al
investigațiilor efectuate în conformitate cu prezentul regulament, cu condiția ca:

(a) autoritățile competente care au furnizat informațiile să consimtă la transmiterea acestora;

(b) țara terță să își fi luat angajamentul de a oferi asistența necesară strângerii de dovezi privind practicile care sunt sau par a
fi neconforme cu normele Uniunii sau care prezintă un risc pentru oameni, animale, plante sau mediu; și

(c) să se respecte normele relevante, naționale și ale Uniunii, aplicabile în cazul transmiterii către țările terțe a unor date cu
caracter personal.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/83

Articolul 108
Asistența coordonată și acțiunile subsecvente întreprinse de Comisie

(1) În cazul în care autoritățile competente din statele membre implicate nu reușesc să convină asupra unor acțiuni
adecvate de soluționare a neconformității cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia coordonează fără
întârziere măsurile și acțiunile întreprinse de către autoritățile competente în conformitate cu prezentul titlu atunci când
informațiile de care dispune Comisia indică:

(a) fie activități care sunt sau par a fi neconforme cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), iar activitățile
respective au sau pot avea ramificații în mai multe state membre;

(ii) fie posibilitatea ca în mai multe state membre să aibă loc activități identice sau similare care sunt sau par a fi
neconforme cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2) În situațiile menționate la alineatul (1), Comisia poate:

(a) să trimită o echipă de inspecție care să efectueze un control oficial la fața locului, în colaborare cu statul membru
implicat;

(b) să solicite, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, autorităților competente din statul membru de expediere și,
dacă este cazul, autorităților din alte state membre implicate să intensifice în mod corespunzător controalele oficiale și
să raporteze Comisiei care sunt măsurile luate;

(c) să aplice orice alte măsuri adecvate în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) Comisia este abilitată să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește stabilirea normelor privind realizarea unui schimb rapid de informații în cazurile menționate
la alineatul (1).

TITLUL V
PLANIFICARE ȘI RAPORTARE

Articolul 109
Planurile de control național multianual (MANCP) și un organism unic în sensul MANCP

(1) Statele membre se asigură că autoritățile competente efectuează controalele oficiale în temeiul prezentului
regulament pe baza unui MANCP, care se elaborează și se aplică în mod coordonat pe teritoriul acestora.

(2) Statele membre desemnează un organism unic însărcinat cu:

(a) coordonarea elaborării MANCP de către toate autoritățile competente însărcinate cu controalele oficiale;

(b) asigurarea faptului că MANCP este coerent;

(c) colectarea informațiilor privind implementarea MANCP în vederea prezentării rapoartelor anuale menționate la
articolul 113 și a revizuirii și actualizării acestuia, după caz, în conformitate cu articolul 111 alineatul (2).

Articolul 110
Conținutul MANCP

(1) MANCP sunt elaborate pentru a asigura planificarea controalelor oficiale în toate domeniile vizate prin normele
menționate la articolul 1 alineatul (2) și în conformitate cu criteriile menționate la articolul 9 și în normele prevăzute la
articolele 18-27.

(2) MANCP conțin informații generale cu privire la structura și organizarea sistemelor de control oficial din statul
membru în cauză, în fiecare dintre domeniile implicate, precum și informații privind cel puțin următoarele:

(a) obiectivele strategice ale MANCP și modul în care aceste obiective se reflectă în stabilirea priorităților în ceea ce privește
controalele oficiale și modul de alocare a resurselor;
L 95/84 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) clasificarea controalelor oficiale în funcție de risc;

(c) desemnarea autorităților competente și a atribuțiilor acestora la nivel central, regional și local, precum și a resurselor
disponibile acestor autorități;

(d) după caz, delegarea atribuțiilor către organismele delegate;

(e) organizarea generală și gestionarea controalelor oficiale la nivel național, regional și local, inclusiv a controalelor oficiale
efectuate în unități individuale;

(f) sistemele de control aplicate diferitor sectoare și coordonarea diverselor servicii ale autorităților competente
responsabile de controalele oficiale din aceste sectoare;

(g) procedurile și sistemele instituite pentru asigurarea respectării obligațiilor autorităților competente menționate la
articolul 5 alineatul (1);

(h) formarea personalului autorităților competente;

(i) procedurile documentate menționate la articolul 12 alineatul (1);

(j) organizarea generală și funcționarea planurilor pentru situații de urgență, în conformitate cu normele menționate la
articolul 1 alineatul (2); și

(k) organizarea generală a cooperării și a asistenței reciproce între autoritățile competente din statele membre.

Articolul 111
Elaborarea, actualizarea și revizuirea MANCP

(1) Statele membre se asigură că MANCP prevăzut la articolul 109 alineatul (1) este pus la dispoziția publicului, cu
excepția acelor părți a căror dezvăluire ar putea submina eficacitatea controalelor oficiale.

(2) MANCP se actualizează cu regularitate pentru concordanța cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) și se
revizuiește pentru a lua în considerare cel puțin următorii factori:

(a) apariția unor noi boli, a unor noi organisme dăunătoare plantelor sau a altor riscuri pentru sănătatea umană, a
animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a
plantelor, și pentru mediu;

(b) schimbări semnificative apărute în structura, administrarea sau funcționarea autorităților competente din statul
membru;

(c) rezultatele controalelor oficiale efectuate de către statele membre;

(d) rezultatele controalelor efectuate de Comisie în statul membru în conformitate cu articolul 116 alineatul (1);

(e) descoperirile științifice; și

(f) rezultatul controalelor oficiale efectuate într-un stat membru de către autoritățile competente ale unei țări terțe.

(3) La cerere, statele membre transmit Comisiei cea mai recentă versiune actualizată a MANCP respectiv.

Articolul 112
Programele de control coordonate și culegerea de date și de informații

În vederea efectuării unei evaluări specifice pentru întreaga Uniune a stadiului aplicării normelor menționate la articolul 1
alineatul (2) sau în vederea stabilirii prevalenței anumitor pericole pe teritoriul întregii Uniuni, Comisia poate adopta acte de
punere în aplicare cu privire la:

(a) punerea în aplicare a unor programe de control coordonate cu durată limitată în unul dintre domeniile reglementate
prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) organizarea unor activități ad-hoc de culegere de date și informații referitoare la aplicarea unui set specific de norme
menționate la articolul 1 alineatul (2) sau la prevalența anumitor pericole.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/85

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 113
Rapoartele anuale ale statelor membre

(1) Fiecare stat membru transmite Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport care precizează:

(a) orice modificări aduse MANCP pentru a lua în considerare factorii menționați la articolul 111 alineatul (2);

(b) rezultatele controalelor oficiale efectuate în anul precedent în cadrul MANCP;

(c) tipul și numărul cazurilor de neconformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2), pe domenii, detectate de
autoritățile competente în anul precedent;

(d) măsurile luate pentru asigurarea eficacității funcționării MANCP, inclusiv acțiunile de asigurare a respectării legislației și
rezultatele acestor măsuri; și

(e) un link către pagina web a autorității competente, conținând informațiile publice privind taxele sau redevențele
menționate la articolul 85 alineatul (2).

(2) În vederea asigurării unei prezentări uniforme a rapoartelor anuale prevăzute la alineatul (1), Comisia adoptă și
actualizează, dacă este necesar, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, modele standard de formulare pentru
transmiterea informațiilor și a datelor menționate la alineatul respectiv.

Respectivele acte de punere în aplicare permit, dacă este posibil, utilizarea modelelor standard de formulare adoptate de
Comisie pentru transmiterea altor rapoarte privind controalele oficiale pe care autoritățile competente au obligația de a le
transmite Comisiei în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Respectivele acte de punere în
aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

Articolul 114
Rapoartele anuale ale Comisiei

(1) În fiecare an, până la 31 ianuarie, Comisia pune la dispoziția publicului un raport anual privind efectuarea
controalelor oficiale în statele membre, luând în considerare:

(a) rapoartele anuale prezentate de către statele membre în temeiul articolului 113; și

(b) rezultatele controalelor efectuate de către Comisie în temeiul articolului 116 alineatul (1).

(2) Raportul anual prevăzut la alineatul (1) poate include, după caz, recomandări privind îmbunătățirile care se pot
aduce sistemelor de control oficial din statele membre și unor controale oficiale în anumite domenii.

Articolul 115
Planurile pentru situații de urgență privind alimentele și furajele

(1) În vederea aplicării planului general de gestionare a situațiilor de criză prevăzut la articolul 55 alineatul (1) din
Regulamentul (CE) nr. 178/2002, statele membre întocmesc planuri pentru situații de urgență privind alimentele și furajele,
stabilind măsurile care trebuie aplicate fără întârziere în cazul în care se descoperă că alimentele sau furajele prezintă un risc
major pentru sănătatea umană sau a animalelor, fie în mod direct, fie prin intermediul mediului.

(2) Planurile pentru situații de urgență privind alimentele și furajele prevăzute la alineatul (1) precizează:

(a) autoritățile competente care trebuie să fie implicate;

(b) competențele și responsabilitățile autorităților menționate la litera (a); și

(c) canalele și procedurile de comunicare a informațiilor între autoritățile competente și alte părți implicate, după necesități.
L 95/86 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(3) Statele membre își revizuiesc cu regularitate planurile pentru situații de urgență privind alimentele și furajele, pentru
a ține seama de modificările apărute în modul de organizare a autorităților competente și de experiența dobândită în urma
aplicării planului și a efectuării de exerciții de simulare.

(4) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în ceea ce privește:

(a) normele pentru întocmirea planurilor pentru situații de urgență prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în
măsura necesară pentru asigurarea unei utilizări coerente și eficace a planului general de gestionare a situațiilor de criză
prevăzut la articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002; și

(b) rolul părților interesate în instituirea și funcționarea planurilor pentru situații de urgență respective.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

TITLUL VI
ACTIVITĂȚILE UNIUNII

CAPITOLUL I
Controalele efectuate de Comisie

Articolul 116
Controalele efectuate de Comisie în statele membre

(1) Experții Comisiei efectuează controale, inclusiv audituri, în fiecare stat membru în vederea:

(a) verificării aplicării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și a celor prevăzute în prezentul regulament;

(b) verificării modului de funcționare a sistemelor naționale de control în domeniile reglementate prin normele menționate
la articolul 1 alineatul (2), precum și prin cele prevăzute de prezentul regulament și a autorităților competente care le
operează;

(c) investigării și colectării de informații:

(i) privind controalele oficiale și aplicarea măsurilor de asigurare a respectării legislației în domeniile reglementate prin
normele menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și prin cele prevăzute de prezentul regulament;

(ii) privind problemele importante sau recurente în ceea ce privește aplicarea sau asigurarea aplicării normelor
menționate la articolul 1 alineatul (2);

(iii) în legătură cu situațiile de urgență, cu problemele emergente sau cu noile evoluții din statele membre în domeniile
reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și prin cele prevăzute de prezentul
regulament.

(2) Controalele prevăzute la alineatul (1) se organizează în cooperare cu autoritățile competente din statele membre și se
efectuează cu regularitate.

(3) Controalele prevăzute la alineatul (1) pot include verificări la fața locului. Experții Comisiei pot însoți personalul din
cadrul autorităților competente care efectuează controale oficiale.

(4) Experții Comisiei pot fi asistați de către experți din statele membre. Experții naționali care îi însoțesc pe experții
Comisiei beneficiază de aceleași drepturi de acces ca și experții Comisiei.

Articolul 117
Rapoartele Comisiei privind controalele efectuate în statele membre

Comisia:

(a) întocmește un proiect de raport cu privire la constatările și recomandările legate de deficiențele identificate de experții
săi în cadrul controalelor efectuate în conformitate cu articolul 116 alineatul (1);

(b) transmite statului membru în care au fost efectuate aceste controale o copie a proiectului de raport prevăzut la litera (a),
pentru observații;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/87

(c) ține seama de observațiile statului membru menționate la litera (b) la întocmirea raportului final cu privire la
constatările controalelor efectuate de către experții ei în statele membre, astfel cum se prevede la articolul 116
alineatul (1); și

(d) pune la dispoziția publicului raportul final menționat la litera (c), precum și observațiile statului membru, menționate la
litera (b).

Articolul 118
Programul controalelor efectuate de Comisie în statele membre

(1) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia:

(a) stabilește un program anual sau multianual al controalelor pe care urmează să le efectueze experții săi în statele membre
în conformitate cu articolul 116 alineatul (1); și

(b) până la sfârșitul fiecărui an, comunică statelor membre programul de control anual sau orice actualizare a programului
de control multianual pentru anul următor.

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia își poate modifica programul de control pentru a lua în
considerare evoluțiile din domeniile reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Orice astfel de
modificare este comunicată, fără întârziere, statelor membre.

Articolul 119
Obligațiile statelor membre în ceea ce privește controalele efectuate de Comisie

Statele membre:

(a) aplică măsuri subsecvente corespunzătoare în vederea remedierii eventualelor probleme specifice sau sistemice
identificate în timpul controalelor efectuate de către experții Comisiei în conformitate cu articolul 116 alineatul (1);

(b) acordă asistența tehnică necesară și furnizează documentele disponibile, inclusiv rezultatele auditurilor menționate la
articolul 6, la cerere motivată, precum și alte forme de asistență tehnică pe care le solicită experții Comisiei, pentru a le
permite să efectueze controale eficiente și eficace; și

(c) acordă asistența necesară pentru a se asigura că experții Comisiei au acces la toate sediile sau părți ale acestora, la
animale și bunuri, precum și la informațiile relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor lor, inclusiv la sistemele
computerizate.

Articolul 120
Controalele efectuate de Comisie în țări terțe

(1) Experții Comisiei pot efectua controale în țări terțe în vederea:

(a) verificării conformității sau a echivalenței legislației și a sistemelor din țările terțe, inclusiv a certificării oficiale și a
emiterii de certificate oficiale, etichete oficiale, mărci și alte atestate oficiale, cu cerințele stabilite în normele menționate
la articolul 1 alineatul (2);

(b) verificării capacității sistemului de control al țării terțe de a asigura conformitatea transporturilor de animale și bunuri
exportate în Uniune cu cerințele relevante stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau cu cerințe
recunoscute a fi cel puțin echivalente acestora;

(c) colectării de informații și date cu scopul de a elucida cauzele problemelor recurente sau emergente în legătură cu
exporturile de animale și bunuri dintr-o țară terță.

(2) Controalele prevăzute la alineatul (1) vizează, în special:

(a) legislația țării terțe;

(b) modul de organizare a autorităților competente din țara terță, competențele și independența acestora, supravegherea lor
și autoritatea de care dispun pentru a asigura respectarea efectivă a legislației aplicabile;
L 95/88 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(c) formarea personalului angajat de autoritatea competentă din țara terță în ceea ce privește efectuarea controalelor
oficiale;

(d) resursele de care dispun autoritățile competente, inclusiv facilitățile de analizare, testare și diagnosticare;

(e) existența unor proceduri de control documentate și a unor sisteme de control bazate pe priorități, precum și modul de
funcționare a acestora;

(f) după caz, situația în materie de sănătate a animalelor, bunăstare a animalelor, zoonoze și sănătate a plantelor, precum și
procedurile de notificare a Comisiei și a organismelor internaționale relevante cu privire la focarele epidemice de boli ale
animalelor și de organisme dăunătoare plantelor;

(g) amploarea și modul de desfășurare a controalelor efectuate de autoritatea competentă a țării terțe asupra animalelor,
plantelor și produselor derivate din acestea care provin din alte țări terțe; și

(h) asigurările pe care le poate oferi țara terță cu privire la conformitatea sau echivalența cu cerințele prevăzute în normele
menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) Pentru a facilita eficiența și eficacitatea sporită a controalelor prevăzute la alineatul (1), Comisia poate impune țării
terțe în cauză, înainte de efectuarea acestor controale, obligația de a furniza:

(a) informațiile necesare menționate la articolul 125 alineatul (1); și

(b) după caz și dacă este necesar, rapoarte scrise cu privire la controalele pe care le efectuează autoritățile sale competente.

(4) Comisia poate numi experți din statele membre care să îi asiste pe experții săi în timpul controalelor prevăzute la
alineatul (1).

Articolul 121
Frecvența controalelor efectuate de Comisie în țări terțe

Frecvența controalelor efectuate de către Comisie în țările terțe, menționate la articolul 120, se stabilește în funcție de
următoarele criterii:

(a) evaluarea riscului pe care îl reprezintă animalele și bunurile exportate din țările terțe în cauză în Uniune;

(b) normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(c) volumul și natura animalelor și a bunurilor care intră în Uniune din țara terță în cauză;

(d) rezultatele controalelor efectuate deja de către experții Comisiei sau de către alte organisme de control;

(e) rezultatele controalelor oficiale efectuate asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune din țara terță în cauză
respectivă și ale oricăror alte controale oficiale efectuate de către autoritățile competente din statele membre;

(f) informațiile primite de la EFSA sau de la organisme similare;

(g) informațiile primite de la organisme recunoscute pe plan internațional, precum:

(i) Organizația Mondială a Sănătății;

(ii) Comisia Codex Alimentarius;

(iii) Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

(iv) Organizația Europeană și Mediteraneeană pentru Protecția Plantelor și orice alte organizații regionale pentru
protecția plantelor înființate în cadrul Convenției internaționale pentru protecția plantelor (CIPP);

(v) secretariatul CIPP;

(vi) Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică;

(vii) Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite;

(viii) secretariatul Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea la Convenția privind diversitatea biologică;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/89

(h) dovezi cu privire la boli emergente sau la alte circumstanțe care ar putea avea ca rezultat intrarea în Uniune, dintr-o țară
terță, a unor animale și bunuri care prezintă riscuri pentru sănătate sau mediu sau riscul unor practici înșelătoare sau
frauduloase;

(i) nevoia de a investiga sau de a reacționa la situațiile de urgență din anumite țări terțe.

Articolul 122
Rapoartele Comisiei privind controalele efectuate în țări terțe

Comisia întocmește un raport cu privire la constatările fiecărui control efectuat în conformitate cu articolele 120 și 121.
Dacă este cazul, raportul conține recomandări.

Comisia pune rapoartele sale la dispoziția publicului.

Articolul 123
Programul controalelor efectuate de Comisie în țări terțe

Comisia comunică statelor membre, în avans, programul său de controale în țările terțe și transmite rapoarte privind
rezultatele acestora. Comisia își poate modifica programul astfel încât să țină seama de evoluțiile din domeniile reglementate
prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2). Orice astfel de modificare este comunicată în avans statelor membre.

Articolul 124
Controalele efectuate de țări terțe în statele membre

(1) Statele membre informează Comisia cu privire la controalele planificate în domeniile reglementate de normele
menționate la articolul 1 alineatul (2), pe teritoriul lor, de către autoritățile competente din țările terțe.

(2) Experții Comisiei pot participa la controalele menționate la alineatul (1), la cererea autorităților competente din
statele membre în care se efectuează aceste controale.

(3) Participarea experților Comisiei la controalele menționate la alineatul (1) are drept scop în special:

(a) să ofere consiliere privind normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) să ofere informații și date disponibile la nivelul Uniunii care pot fi utile pentru controlul efectuat de autoritățile
competente din țara terță;

(c) să asigure coerența și uniformitatea în raport cu controalele efectuate de către autoritățile competente ale țărilor terțe în
diferite state membre.

CAPITOLUL II
Condiții de intrare în Uniune a animalelor și bunurilor

Articolul 125
Informații privind sistemele de control ale țărilor terțe

(1) Comisia solicită țărilor terțe care intenționează să exporte animale și bunuri în Uniune să furnizeze următoarele
informații, exacte și actualizate, cu privire la modul general de organizare și gestionare a sistemelor de control sanitar și
fitosanitar de pe teritoriul acestora:

(a) orice norme sanitare sau fitosanitare adoptate sau propuse pe teritoriul lor;

(b) procedurile de evaluare a riscului și factorii care s-au luat în considerare pentru evaluarea riscurilor și pentru stabilirea
nivelului adecvat de protecție sanitară sau fitosanitară;
L 95/90 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(c) orice proceduri și mecanisme de control și inspecție, inclusiv cu privire la animalele sau bunurile care provin din alte
țări terțe, dacă este cazul;

(d) mecanismele de certificare oficială;

(e) după caz, orice măsuri luate ca urmare a recomandărilor menționate la articolul 122 primul paragraf;

(f) dacă este relevant, rezultatele controalelor efectuate asupra animalelor și bunurilor destinate a fi exportate în Uniune; și

(g) dacă este relevant, informații cu privire la modificările aduse structurii și modului de funcționare a sistemelor de control
adoptate în vederea îndeplinirii cerințelor sanitare sau fitosanitare ale Uniunii sau a recomandărilor menționate la
articolul 122 primul paragraf.

(2) Cererea de informații menționată la alineatul (1) este proporțională, ținând seama de natura animalelor și bunurilor
care urmează să fie exportate în Uniune și de situația și structura specifică a țării terțe.

Articolul 126
Stabilirea unor condiții suplimentare pentru intrarea în Uniune a animalelor și bunurilor

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește condițiile care trebuie respectate de animalele și bunurile care intră în Uniune din țări terțe, în
cazul în care acestea sunt necesare în vederea asigurării conformității animalelor și bunurilor cu cerințele relevante stabilite
prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), cu excepția articolului 1 alineatul (2) literele (d), (e), (g) și (h) sau cu
cerințe recunoscute a fi cel puțin echivalente cu acestea.

(2) Condițiile prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (1) identifică animalele și bunurile prin trimitere la
codurile acestora din Nomenclatorul combinat și pot include:

(a) cerința ca anumite animale și bunuri să intre în Uniune numai dintr-o țară terță sau dintr-o regiune a unei țări terțe care
figurează în lista întocmită de Comisie în acest sens;

(b) cerința ca transporturile de anumite animale și bunuri din țările terțe să fie expediate, respectiv obținute sau preparate,
din/în unități care respectă cerințele relevante menționate la alineatul (1) sau cerințe recunoscute a fi cel puțin
echivalente cu acestea;

(c) cerința ca transporturile de anumite animale și bunuri să fie însoțite de un certificat oficial, un atestat oficial sau de orice
altă dovadă care să ateste conformitatea transportului cu cerințele relevante prevăzute la alineatul (1) sau cu cerințe
recunoscute a fi cel puțin echivalente cu acestea, inclusiv rezultatele analizelor efectuate de un laborator acreditat;

(d) obligația de a furniza dovezile menționate la litera (c) cu respectarea unui format specific;

(e) orice altă cerință necesară în vederea asigurării faptului că animalele și bunurile oferă un nivel de protecție a sănătății și,
în cazul OMG, și un nivel de protecție a mediului echivalent celui asigurat prin cerințele menționate la alineatul (1).

(3) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind formatul și tipul certificatelor
oficiale, atestatelor oficiale sau ale dovezilor necesare în conformitate cu normele prevăzute la alineatul (2) litera (c) din
prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată
la articolul 145 alineatul (2).

Articolul 127
Includerea în lista țărilor terțe menționată la articolul 126 alineatul (2) litera (a)

(1) Includerea unei țări terțe sau a uneia din regiunile sale în lista menționată la articolul 126 alineatul (2) litera (a) se
efectuează în conformitate cu alineatele (2) și (3) din prezentul articol.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/91

(2) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia aprobă cererea transmisă în scopul menționat la
alineatul (1) din prezentul articol de către țara terță, însoțită de dovezi și garanții adecvate care atestă conformitatea
animalelor și bunurilor vizate din țara terță respectivă cu cerințele relevante menționate la articolul 126 alineatul (1) sau cu
cerințe echivalente acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă și se actualizează în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

(3) Comisia decide cu privire la cererea menționată la alineatul (2) luând în considerare, după caz:

(a) legislația țării terțe privind sectorul în cauză;

(b) structura și organizarea autorităților competente din țara terță și ale serviciilor sale de control, competențele de care
dispun, garanțiile care pot fi furnizate cu privire la aplicarea și asigurarea respectării legislației țării terțe aplicabile
sectorului în cauză, precum și fiabilitatea procedurilor de certificare oficială;

(c) desfășurarea de către autoritățile competente din țara terță a unor controale oficiale adecvate și a altor activități în
vederea stabilirii prezenței eventualelor pericole pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu;

(d) periodicitatea și rapiditatea furnizării de către țara terță a informațiilor cu privire la prezența pericolelor pentru
sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de
protecție a plantelor, și pentru mediu;

(e) garanțiile oferite de către țara terță cu privire la:

(i) conformitatea condițiilor aplicate unităților din care provin animalele sau bunurile exportate în Uniune cu cerințe
echivalente celor menționate la articolul 126 alineatul (1);

(ii) întocmirea și actualizarea unei liste a unităților menționate la punctul (i);

(iii) transmiterea către Comisie, fără întârziere, a listei unităților menționate la punctul (i) și a versiunilor actualizate;

(iv) efectuarea de către autoritățile competente din țara terță, cu regularitate și eficacitate, a unor controale asupra
unităților menționate la punctul (i);

(f) constatările controalelor efectuate de către Comisie în țara terță în conformitate cu articolul 120 alineatul (1);

(g) orice alte informații sau date privind capacitatea țării terțe de a se asigura că în Uniune intră numai animale sau bunuri
care oferă nivelul de protecție asigurat prin cerințele relevante menționate la articolul 126 alineatul (1) sau un nivel
echivalent.

(4) Comisia elimină mențiunea referitoare la o țară terță sau o regiune a unei țări terțe de pe lista menționată la
articolul 126 alineatul (2) litera (a), în cazul în care condițiile pentru înscrierea pe listă nu mai sunt îndeplinite. Se aplică
procedura menționată la alineatul (2) din prezentul articol.

Articolul 128
Măsuri speciale privind intrarea în Uniune a anumitor animale și bunuri

(1) Dacă, în alte situații decât cele menționate la articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și la articolul 249 din
Regulamentul (UE) 2016/429 există dovezi care atestă că intrarea în Uniune a anumitor animale sau bunuri care provin
dintr-o țară terță, dintr-o regiune a acesteia sau dintr-un grup de țări terțe constituie un risc pentru sănătatea umană, a
animalelor sau a plantelor sau, în cazul OMG, și pentru mediu, sau în cazul în care există dovezi privind o potențială
neconformitate, gravă și de amploare, față de normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament,
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare în vederea limitării acestor riscuri sau a
eliminării neconformității identificate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de
examinare menționată la articolul 145 alineatul (2) din prezentul regulament.
L 95/92 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Măsurile menționate la alineatul (1) identifică animalele și bunurile prin trimitere la codurile acestora din
Nomenclatorul combinat și pot include:

(a) interdicția de intrare în Uniune a animalelor și bunurilor menționate la alineatul (1) originare sau expediate din țările
terțe sau regiunile acestora în cauză;

(b) cerința ca animalele și bunurile menționate la alineatul (1), originare sau expediate din anumite țări terțe sau regiuni ale
acestora, să facă obiectul unui tratament sau al unor controale specifice înainte de expediere;

(c) cerința ca animalele și bunurile menționate la alineatul (1), originare sau expediate din anumite țări terțe sau regiuni ale
acestora, să facă obiectul unui tratament sau al unor controale specifice la intrarea în Uniune;

(d) cerința ca transporturile de animale și bunuri dintre cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, originare sau
expediate din anumite țări terțe sau regiuni ale acestora, să fie însoțite de un certificat oficial, de un atestat oficial sau de
orice altă dovadă care să ateste conformitatea transportului cu cerințele prevăzute în normele menționate la articolul 1
alineatul (2) sau cu cerințe recunoscute a fi cel puțin echivalente cu acestea;

(e) cerința ca dovezile menționate la litera (d) să fie transmise cu respectarea unui format specific;

(f) orice alte măsuri necesare în vederea limitării riscului.

(3) La adoptarea măsurilor menționate la alineatul (2), se ține seama de:

(a) informațiile colectate în conformitate cu articolul 125;

(b) orice alte informații furnizate de către țările terțe în cauză; și

(c) după caz, de rezultatele controalelor efectuate de către Comisie în temeiul articolului 120 alineatul (1).

(4) În cazul existenței unor motive imperative de urgență, justificate corespunzător, care privesc sănătatea umană și a
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și protecția mediului, Comisia adoptă acte de
punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 145 alineatul (3).

Articolul 129
Echivalența

(1) În domeniile reglementate prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), cu excepția articolului 1 alineatul (2)
literele (d), (e), (g) și (h), Comisia poate recunoaște, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, că măsurile aplicate
într-o țară terță sau în regiuni ale acesteia sunt echivalente cerințelor prevăzute în normele respective, pe baza:

(a) examinării minuțioase a informațiilor și a datelor furnizate de către țara terță în cauză în conformitate cu articolul 125
alineatul (1); și

(b) după caz, a rezultatelor satisfăcătoare ale controlului efectuat în conformitate cu articolul 120 alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(2) Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) stabilesc modalitățile practice de intrare în Uniune a
animalelor și bunurilor din țara terță sau regiunea respectivă și pot include:

(a) natura și conținutul certificatelor sau atestatelor oficiale care trebuie să însoțească animalele sau bunurile;

(b) cerințe specifice aplicabile la intrarea animalelor sau a bunurilor în Uniune și controalele oficiale care se efectuează la
intrarea în Uniune;

(c) după caz, proceduri pentru întocmirea și modificarea listelor cu regiunile sau unitățile din țara terță în cauză din care se
permite intrarea animalelor și a bunurilor în Uniune.

(3) În cazul în care oricare dintre condițiile de recunoaștere a echivalenței încetează să mai fie îndeplinită, Comisia
abrogă fără întârziere, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1)
din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare
menționată la articolul 145 alineatul (2).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/93

CAPITOLUL III
Formarea personalului autorităților competente și al altor autorități

Articolul 130
Formarea și schimbul de personal

(1) Comisia poate organiza activități de formare pentru personalul autorităților competente și, după caz, pentru
personalul altor autorități din statele membre implicate în investigarea posibilelor cazuri de încălcare a prezentului
regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

Comisia organizează aceste activități în cooperare cu statele membre respective.

(2) Activitățile de formare menționate la alineatul (1) facilitează dezvoltarea unei abordări armonizate a controalelor
oficiale și a altor activități oficiale în statele membre. Acestea includ, după caz, instruire privind:

(a) prezentul regulament și normele menționate la articolul 1 alineatul (2);

(b) metodele și tehnicile de control relevante pentru controalele oficiale și pentru celelalte activități oficiale efectuate de
autoritățile competente;

(c) metodele și tehnicile de producție, prelucrare și comercializare.

(3) Activitățile de formare prevăzute la alineatul (1) se pot adresa și personalului din cadrul autorităților competente ale
țărilor terțe și pot fi organizate în afara Uniunii.

(4) Autoritățile competente asigură diseminarea cunoștințelor dobândite prin intermediul activităților de formare
prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol după necesități, precum și utilizarea adecvată a acestor cunoștințe în
activitățile de formare a personalului prevăzute la articolul 5 alineatul (4).

Activitățile de formare care vizează difuzarea cunoștințelor respective sunt incluse în programele de formare profesională
menționate la articolul 5 alineatul (4).

(5) Comisia poate organiza, în cooperare cu statele membre, programe de schimb de personal între două sau mai multe
state membre pentru personalul autorităților competente care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale.

Aceste schimburi pot avea loc prin detașarea temporară a membrilor personalului autorităților competente dintr-un stat
membru în altul sau prin schimburi de personal între autoritățile competente relevante.

(6) Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind organizarea activităților de
formare menționate la alineatul (1) și a programelor menționate la alineatul (5) din prezentul articol. Respectivele acte de
punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145 alineatul (2).

CAPITOLUL IV
Sistemul de gestionare a informațiilor

Articolul 131
Sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC)

(1) Comisia, în colaborare cu statele membre, instituie și administrează un sistem computerizat de gestionare a
informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) în vederea operării integrate a mecanismelor și a instrumentelor prin care
se gestionează, se tratează și se schimbă automat date, informații și documente referitoare la controalele oficiale și la alte
activități oficiale.

(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre și de către Comisie, prin intermediul IMSOC și al
oricăreia dintre componentele sale, se realizează numai în scopul efectuării controalelor oficiale și al altor activități oficiale,
în conformitate cu prezentul regulament și cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2).
L 95/94 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 132
Funcțiile generale ale IMSOC

IMSOC:

(a) permite gestionarea și schimbul computerizat al informațiilor, datelor și documentelor necesare pentru efectuarea
controalelor oficiale, rezultate în urma efectuării controalelor oficiale, a rapoartelor aferente sau a rezultatelor acestora,
în toate cazurile în care prezentul regulament, normele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau actele delegate și actele
de punere în aplicare menționate la articolele 16-27 prevăd schimbul acestor informații, date și documente între
autoritățile competente, între autoritățile competente și Comisie și, după caz, între acestea și alte autorități și operatori;

(b) asigură un mecanism de schimb de date, informații și documente în conformitate cu articolele 102-108;

(c) asigură un instrument de colectare și gestionare a rapoartelor cu privire la controalele oficiale, furnizate de către statele
membre Comisiei;

(d) permite producerea, gestionarea și transmiterea, inclusiv în format electronic, a jurnalului de călătorie menționat la
articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005, a înregistrărilor obținute cu ajutorul sistemului de navigație
prevăzut la articolul 6 alineatul (9) din respectivul regulament, a certificatelor oficiale și a DSCI menționat la
articolul 56 din prezentul regulament; și

(e) integrează sistemele computerizate existente gestionate de către Comisie și utilizate pentru schimbul rapid de date,
informații și documente cu privire la riscurile pentru sănătatea umană, sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea
plantelor, instituite prin articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, prin articolul 20 din Regulamentul
(UE) 2016/429 și prin articolul 103 din Regulamentul (UE) 2016/2031 și asigură legături corespunzătoare între aceste
sisteme și celelalte componente ale lor.

Articolul 133
Utilizarea IMSOC în cazul animalelor și al bunurilor care fac obiectul anumitor controale oficiale

(1) În cazul animalelor sau bunurilor a căror circulație în interiorul Uniunii sau a căror introducere pe piață face obiectul
unor cerințe sau proceduri specifice stabilite prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2), IMSOC permite
autorităților competente de la locul de expediere și altor autorități competente responsabile de efectuarea controalelor
oficiale asupra acestor animale și bunuri să realizeze în timp real schimb de date, informații și documente referitoare la
animalele sau bunurile care sunt deplasate dintr-un stat membru în altul și la controalele oficiale efectuate.

Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică bunurilor care fac obiectul normelor menționate la articolul 1
alineatul (2) literele (g) și (h).

(2) În cazul animalelor și bunurilor exportate pentru care se aplică normele Uniunii privind emiterea certificatului de
export, IMSOC permite autorităților competente de la locul de expediere și altor autorități competente responsabile de
efectuarea controalelor oficiale să realizeze în timp real schimb de date, informații și documente referitoare la animalele și
bunurile respective, precum și la rezultatele controalelor efectuate asupra acestora.

(3) În cazul animalelor sau bunurilor care fac obiectul controalelor oficiale menționate la articolele 44-64, IMSOC:

(a) permite autorităților competente de la posturile de inspecție la frontieră și altor autorități competente responsabile de
efectuarea controalelor oficiale asupra acestor animale sau bunuri să realizeze în timp real schimb de date, informații și
documente referitoare la animalele și bunurile respective, precum și la controalele efectuate asupra acestora;

(b) permite autorităților competente de la posturile de inspecție la frontieră să realizeze schimb de date, informații și
documente relevante cu autoritățile vamale și cu alte autorități responsabile de efectuarea controalelor asupra
animalelor sau bunurilor care intră în Uniune din țări terțe, precum și cu operatorii implicați în procedurile de intrare, în
conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 15 alineatul (4) și al articolului 75 alineatul (2), precum și cu
alte norme relevante ale Uniunii; și

(c) sprijină și aplică procedurile menționate la articolul 54 alineatul (3) litera (a) și la articolul 65 alineatul (6).
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/95

(4) În sensul prezentului articol, IMSOC integrează sistemul Traces existent.

Articolul 134
Funcționarea IMSOC

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru funcționarea IMSOC care stabilesc:

(a) specificațiile tehnice ale sistemului IMSOC și ale componentelor sistemice ale acestuia, inclusiv mecanismul de schimb
electronic de date pentru schimburile cu sistemele naționale existente, identificarea standardelor aplicabile, definiția
structurilor mesajelor, dicționarele de date, schimbul de protocoale și proceduri;

(b) normele specifice privind funcționarea IMSOC și a componentelor sistemice ale acestuia pentru a asigura protecția
datelor cu caracter personal și securitatea schimbului de informații;

(c) norme specifice privind funcționarea și utilizarea IMSOC și a componentelor sale, inclusiv normele de actualizare și
creare a legăturilor necesare între sistemele menționate la articolul 132 litera (e) și la articolul 133 alineatul (4);

(d) procedurile pentru situații de urgență care să fie aplicate în caz de indisponibilitate a oricăreia dintre funcțiile IMSOC;

(e) cazurile și condițiile în care se poate acorda acces parțial la funcțiile IMSOC țărilor terțe și organizațiilor internaționale
implicate, precum și modalitățile practice de acces;

(f) cazurile și condițiile în care datele, informațiile și documentele se transmit prin intermediul sistemului IMSOC;

(g) normele privind un sistem electronic prin care certificatele electronice eliberate de autoritățile competente din țările
terțe să fie acceptate de către autoritățile competente; și

(h) cazurile și condițiile în care se pot acorda scutiri de la utilizarea IMSOC utilizatorilor ocazionali.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

Articolul 135
Protecția datelor

(1) Directiva 95/46/CE și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (*) se aplică în
măsura în care informațiile prelucrate prin intermediul IMSOC conțin date cu caracter personal astfel cum sunt definite la
articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE și la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(2) În ceea ce privește responsabilitățile lor de a transmite IMSOC informațiile relevante și prelucrarea oricăror date cu
caracter personal care ar putea rezulta din activitatea respectivă, autoritățile competente din statele membre sunt
considerate operatori în sensul articolului 2 litera (d) din Directiva 95/46/CE.

(3) În ceea ce privește responsabilitatea sa de a gestiona IMSOC și prelucrarea oricăror date cu caracter personal care ar
putea rezulta din activitatea respectivă, Comisia este considerată operator în sensul articolului 2 litera (d) din Regulamentul
(CE) nr. 45/2001.

(4) Statele membre pot restrânge drepturile și obligațiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1), articolul 10, articolul 11
alineatul (1) și articolul 12 din Directiva 95/46/CE pentru a proteja interesul menționat la articolul 13 alineatul (1)
literele (d) și (f) din directiva menționată anterior.

(5) Comisia poate restrânge drepturile și obligațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1), articolul 11, articolul 12
alineatul (1) și articolele 13-17 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 în cazul în care această restricție constituie o măsură
necesară pentru protecția intereselor menționate la articolul 20 alineatul (1) literele (a) și (e) din regulamentul respectiv în
perioada în care sunt planificate sau efectuate acțiuni în vederea verificării conformității cu legislația privind alimentele sau
furajele sau pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele sau furajele în cazul specific la care se referă informațiile.

(*) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor
fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a
acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
L 95/96 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 136
Securitatea datelor

Statele membre și Comisia garantează respectarea de către IMSOC a normelor privind securitatea datelor adoptate de către
Comisie în temeiul articolului 17 din Directiva 95/46/CE și cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

TITLUL VII
ACȚIUNI DE ASIGURARE A RESPECTĂRII LEGISLAȚIEI

CAPITOLUL I
Acțiuni întreprinse de autoritățile competente și sancțiuni

Articolul 137
Obligațiile generale ale autorităților competente în ceea ce privește acțiunile de asigurare a respectării legislației

(1) Atunci când acționează în conformitate cu prezentul capitol, autoritățile competente acordă prioritate acțiunilor care
trebuie întreprinse în vederea eliminării sau a limitării riscurilor pentru sănătatea umană, a animalelor și a plantelor, pentru
bunăstarea animalelor sau, în cazul OMG și al produselor de protecție a plantelor, și pentru mediu.

(2) În cazul în care există o suspiciune de neconformitate, autoritățile competente efectuează o investigație în vederea
confirmării sau eliminării suspiciunii.

(3) În cazul în care este necesar, acțiunile întreprinse în conformitate cu alineatul (2), includ:

(a) intensificarea controalelor oficiale asupra animalelor, bunurilor și operatorilor pentru o perioadă adecvată;

(b) reținerea oficială a animalelor și bunurilor și a oricăror substanțe sau produse neautorizate, după caz.

Articolul 138
Măsurile în cazul constatării unui caz de neconformitate

(1) În cazul în care se constată un caz de neconformitate, autoritățile competente iau:

(a) orice măsură necesară în vederea stabilirii originii și amplorii cazului de neconformitate, precum și a responsabilităților
operatorului; și

(b) măsuri adecvate pentru a se asigura că operatorul în cauză remediază neconformitatea și previne repetarea acesteia.

Atunci când decid asupra măsurilor care trebuie luate, autoritățile competente iau în considerare natura cazului de
neconformitate și antecedentele operatorului în ceea ce privește conformitatea.

(2) După caz, atunci când acționează în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile competente iau
orice măsură pe care o consideră adecvată în vederea asigurării respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2),
printre care:

(a) dispun sau efectuează tratarea animalelor;

(b) dispun descărcarea, transferul către un alt mijloc de transport, adăpostirea și îngrijirea animalelor, instituirea unor
perioade de carantină și amânarea sacrificării animalelor, precum și solicitarea de asistență veterinară, dacă este necesar;

(c) dispun să fie comunicate consumatorilor tratarea bunurilor, modificarea etichetelor sau corectarea informațiilor;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/97

(d) restricționează sau interzic introducerea pe piață, circulația, intrarea în Uniune sau exportul animalelor și bunurilor și
interzic întoarcerea acestora în statul membru de expediere sau dispun întoarcerea acestora în statul membru de
expediere;

(e) dispun sporirea frecvenței controalelor proprii efectuate de către operator;

(f) dispun efectuarea unor controale oficiale intensificate sau sistematice asupra anumitor activități ale operatorului în
cauză;

(g) dispun rechemarea, retragerea, îndepărtarea și distrugerea bunurilor, autorizând, după caz, utilizarea bunurilor în alte
scopuri decât cele inițiale;

(h) dispun izolarea sau închiderea, pe o durată corespunzătoare, a tuturor activităților operatorului în cauză sau a unei părți
din acestea, a unităților, a exploatațiilor sau a altor sedii ale sale;

(i) dispun încetarea, pe o durată corespunzătoare, a tuturor activităților operatorului în cauză sau a unei părți din acestea
și, dacă este cazul, a site-urilor de internet pe care le administrează sau le folosește;

(j) dispun suspendarea sau retragerea înregistrării sau autorizației unității, fabricii, exploatației sau mijloacelor de transport
în cauză, a autorizației transportatorului sau a certificatului de competență al conducătorului auto;

(k) dispun sacrificarea sau uciderea animalelor, cu condiția ca aceasta să fie măsura cea mai adecvată pentru a proteja
sănătatea umană, precum și sănătatea și bunăstarea animalelor.

(3) Autoritățile competente furnizează operatorului în cauză sau reprezentantului său:

(a) o notificare scrisă cu privire la decizia lor privind acțiunea sau măsura care trebuie întreprinsă în conformitate cu
alineatele (1) și (2), împreună cu motivele care au stat la baza acestei decizii; și

(b) informații privind orice cale de atac împotriva unor astfel de decizii, procedura aplicabilă și termenele limită în ceea ce
privește o astfel de cale de atac.

(4) Toate cheltuielile efectuate în temeiul prezentului articol sunt suportate de către operatorii răspunzători.

(5) Autoritățile competente, în cazul emiterii de certificate oficiale false sau înșelătoare sau în cazul abuzului de
certificate oficiale, adoptă măsuri corespunzătoare, printre care:

(a) suspendarea temporară a inspectorului autorizat din atribuțiile sale;

(b) retragerea autorizației de a semna certificate oficiale;

(c) orice altă măsură necesară pentru a preveni repetarea infracțiunilor menționate la articolul 89 alineatul (2).

Articolul 139
Sancțiuni

(1) Statele membre stabilesc norme cu privire la sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării prezentului regulament și iau
toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea lor. Sancțiunile aplicate sunt eficiente, proporționale și cu efect de
descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la 14 decembrie 2019 și comunică fără întârziere
acesteia orice modificare ulterioară care le aduce atingere.

(2) Statele membre se asigură că sancțiunile financiare pentru încălcarea prezentului regulament și a normelor
menționate la articolul 1 alineatul (2), prin practici înșelătoare sau frauduloase, reflectă, în conformitate cu dreptul intern,
cel puțin avantajul economic pentru operator sau, după caz, un procent din cifra de afaceri a operatorului.

Articolul 140
Raportarea cazurilor de încălcare

(1) Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de mecanisme eficace care permit raportarea cazurilor
efective sau potențiale de încălcare a prezentului regulament.
L 95/98 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Mecanismele menționate la alineatul (1) includ cel puțin:

(a) proceduri pentru primirea rapoartelor privind cazurile de încălcare și luarea de măsuri ulterioare;

(b) protecție adecvată pentru persoanele care raportează cazuri de încălcare împotriva represaliilor, a discriminării sau a
altor tipuri de tratament inechitabil; și

(c) protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează un caz de încălcare, în conformitate cu dreptul
intern și cu dreptul Uniunii.

CAPITOLUL II
Măsurile de asigurare a respectării legislației Uniunii

Articolul 141
Perturbări grave ale sistemului de control al unui stat membru

(1) În cazul existenței unor dovezi privind o perturbare gravă a sistemului de control al unui stat membru care poate
determina un risc pe scară largă pentru sănătatea umană, a animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în
ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și pentru mediu, sau care poate genera un caz de încălcare pe
scară extinsă a normelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în
aplicare, una sau mai multe dintre următoarele măsuri, care urmează să fie aplicate până la eliminarea acestei perturbări a
sistemului de control:

(a) interdicția de a pune la dispoziție pe piață sau de a transporta, deplasa sau manipula în alte moduri anumite animale sau
bunuri afectate de perturbarea sistemului de control oficial;

(b) condiții speciale pentru activitățile, animalele sau bunurile menționate la litera (a);

(c) suspendarea desfășurării controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră sau la alte puncte de control afectate
de perturbarea sistemului de control oficial sau retragerea acestor posturi de inspecție la frontieră sau a altor puncte de
control;

(d) alte măsuri pertinente cu caracter temporar, necesare în vederea limitării riscului respectiv până la remedierea
perturbării sistemului de control.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 145
alineatul (2).

(2) Măsurile menționate la alineatul (1) se adoptă numai în cazul în care statul membru în cauză nu a remediat situația la
solicitarea și în termenul stabilit de către Comisie.

(3) În cazul existenței unor motive imperative de urgență, justificate corespunzător, care privesc sănătatea umană și a
animalelor, iar în ceea ce privește OMG și produsele de protecție a plantelor, și protecția mediului, Comisia adoptă acte de
punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 145 alineatul (3).

TITLUL VIII
DISPOZIȚII COMUNE

CAPITOLUL I
Dispoziții procedurale

Articolul 142
Modificarea anexelor și a trimiterilor la standardele europene

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru completarea prezentului
regulament în ceea ce privește modificarea anexelor II și III, pentru a lua în considerare modificările normelor menționate la
articolul 1 alineatul (2), progresul tehnic și evoluțiile științifice.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului
regulament în ceea ce privește trimiterile la standardele europene menționate la articolul 29 litera (b) punctul (iv), la
articolul 37 alineatul (4) litera (e) și la articolul 93 alineatul (3) litera (a), în cazul în care CEN modifică standardele
respective.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/99

Articolul 143
Protecția datelor

(1) Statele membre aplică Directiva 95/46/CE atunci când prelucrează date cu caracter personal pe teritoriul lor în
temeiul prezentului regulament.

(2) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal efectuate de Comisie în
temeiul prezentului regulament.

Articolul 144
Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 18 alineatul (7), la articolul 21 alineatul (8), la
articolul 41, la articolul 45 alineatul (4), la articolul 47 alineatul (3), la articolul 48, la articolul 50 alineatul (4), la
articolul 51, la articolul 53 alineatul (1), la articolul 62 alineatul (3), la articolul 64 alineatele (2) și (5), la articolul 77
alineatele (1) și (2), la articolul 92 alineatul (4), la articolul 99 alineatul (2), la articolul 100 alineatul (6), la articolul 101
alineatul (2), la articolul 126 alineatul (1), la articolul 142 alineatele (1) și (2), la articolul 149 alineatul (2), la articolul 150
alineatul (3), la articolul 154 alineatul (3), la articolul 155 alineatul (3) și la articolul 165 alineatul (3) este conferită Comisiei
pentru o perioadă de cinci ani de la 28 aprilie 2017. Cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani,
Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade
de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu
trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 18 alineatul (7), la articolul 21 alineatul (8), la articolul 41, la
articolul 45 alineatul (4), la articolul 47 alineatul (3), la articolul 48, la articolul 50 alineatul (4), la articolul 51, la
articolul 53 alineatul (1), la articolul 62 alineatul (3), la articolul 64 alineatele (2) și (5), la articolul 77 alineatele (1) și (2), la
articolul 92 alineatul (4), la articolul 99 alineatul (2), la articolul 100 alineatul (6), la articolul 101 alineatul (2), la
articolul 126 alineatul (1), la articolul 142 alineatele (1) și (2), la articolul 149 alineatul (2), la articolul 150 alineatul (3), la
articolul 154 alineatul (3), la articolul 155 alineatul (3) și la articolul 165 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de
către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în
decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la
o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate care sunt
deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu
principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 18 alineatul (7), al articolului 21 alineatul (8), al articolului 41, al
articolului 45 alineatul (4), al articolului 47 alineatul (3), al articolului 48, al articolului 50 alineatul (4), al articolului 51, al
articolului 53 alineatul (1), al articolului 62 alineatul (3), al articolului 64 alineatele (2) și (5), al articolului 77 alineatele (1)
și (2), al articolului 92 alineatul (4), al articolului 99 alineatul (2), al articolului 100 alineatul (6), al articolului 101
alineatul (2), al articolului 126 alineatul (1), al articolului 142 alineatele (1) și (2), al articolului 149 alineatul (2), al
articolului 150 alineatul (3), al articolului 154 alineatul (3), al articolului 155 alineatul (3) și al articolului 165 alineatul (3)
intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat vreo obiecție în termen de
două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării
termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv
se amână cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 145
Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,
instituit prin articolul 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, cu excepția articolului 25 și a articolului 26 din
prezentul regulament pentru care Comisia este asistată, respectiv, de comitetele instituite în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 834/2007 și cu Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Aceste comitete reprezintă comitete în sensul Regulamentului
(UE) nr. 182/2011.
L 95/100 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică
articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat
cu articolul 5 din același regulament.

CAPITOLUL II
Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 146
Abrogări

(1) Regulamentele (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004, Directivele 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/
CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE și Decizia 92/438/CEE se abrogă de la 14 decembrie 2019.

(2) Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu
tabelele de corespondență din anexa V.

Articolul 147
Relația cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004

Desemnarea fiecărui laborator de referință al Uniunii Europene prevăzută la anexa VII din Regulamentul (CE) nr. 882/2004
rămâne în vigoare până la desemnarea unui laborator de referință al Uniunii Europene în același domeniu, în conformitate
cu articolul 93 din prezentul regulament.

Articolul 148
Relația cu Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004 în ceea ce privește autorizarea unităților din
sectorul alimentar

(1) Autoritățile competente stabilesc procedurile care trebuie respectate de operatorii din sectorul alimentar la depunerea
cererilor de autorizare a unităților acestora în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 852/2004 și (CE) nr. 853/2004.

(2) La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator din sectorul alimentar, autoritatea competentă
efectuează o vizită la fața locului.

(3) Autoritatea competentă autorizează o unitate pentru activitățile în cauză numai dacă operatorul din sectorul
alimentar a demonstrat conformitatea cu cerințele relevante din legislația privind alimentele.

(4) Autoritatea competentă poate acorda o autorizare condiționată în cazul în care este evident că unitatea îndeplinește
toate cerințele referitoare la infrastructură și echipamente. Aceasta acordă o aprobare definitivă numai în cazul în care, în
urma unui nou control oficial efectuat în termen de trei luni de la acordarea autorizării condiționate, rezultă că unitatea
îndeplinește celelalte cerințe relevante din legislația privind alimentele. În cazul în care s-a înregistrat un progres evident, dar
unitatea nu îndeplinește încă toate cerințele relevante, autoritatea competentă poate prelungi autorizarea condiționată. Cu
toate acestea, autorizarea condiționată nu depășește un total de șase luni, cu excepția cazului vaselor fabrică și vaselor
congelator sub pavilionul unui stat membru, pentru care autorizarea condiționată nu depășește un total de 12 luni.

(5) Autoritatea competentă analizează autorizarea unităților când desfășoară controale oficiale.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/101

Articolul 149
Dispoziții tranzitorii privind abrogarea Directivelor 91/496/CEE și 97/78/CE

(1) Dispozițiile relevante ale Directivelor 91/496/CEE și 97/78/CE care reglementează aspectele menționate la
articolul 47 alineatul (2), la articolul 48, la articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), la articolul 53 alineatul (1) litera (a),
la articolul 54 alineatele (1) și (3) și la articolul 58 litera (a) din prezentul regulament se aplică în continuare, în locul
dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament, până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care
urmează să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a modifica prezentul
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol. Această dată reprezintă data de aplicare a
normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în conformitate cu actele delegate sau de punere în aplicare
prevăzute la articolul 47 alineatul (2), la articolul 48, la articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), la articolul 53
alineatul (1) litera (a), la articolul 54 alineatele (1) și (3) și la articolul 58 litera (a).

Articolul 150
Dispoziții tranzitorii privind abrogarea Directivei 96/23/CE

(1) Autoritățile competente continuă să efectueze controalele oficiale necesare în vederea detectării prezenței
substanțelor și a grupurilor de reziduuri menționate în lista din anexa I la Directiva 96/23/CE, în conformitate cu
anexele II, III și IV la directiva respectivă, în locul dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament, până
la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care urmează să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu
alineatul (3) din prezentul articol.

(2) Articolul 29 alineatele (1) și (2) din Directiva 96/23/CE se aplică în continuare, în locul dispozițiilor corespunzătoare
din prezentul regulament, până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care urmează să fie stabilită în actul
delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a modifica prezentul
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatele (1) și (2) din prezentul articol. Data respectivă reprezintă data de
aplicare a normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate sau de punere în aplicare
prevăzute la articolele 19 și 112.

Articolul 151
Modificarea Directivei 98/58/CE

Directiva 98/58/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3. «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se elimină;

L 95/102 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”;

(c) la alineatul (3), litera (a) se elimină.

3. Articolul 7 se elimină.

Articolul 152
Modificarea Directivei 1999/74/CE

Directiva 1999/74/CE se modifică după cum urmează:

1. Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se elimină;

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”;

(c) la alineatul (3), litera (a) se elimină.

2. Articolul 9 se elimină.

Articolul 153
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 999/2001

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică după cum urmează:

1. Articolele 19 și 21 se elimină.

2. În anexa X, capitolele A și B se elimină.

Articolul 154
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1/2005 și dispoziții tranzitorii conexe

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a) litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) «punct de control la frontieră» înseamnă un post de control astfel cum este definit la articolul 3 punctul 38 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și
alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea
și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE)
2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE)
nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale
Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale
Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE
ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/103

(b) litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f) «autoritatea competentă» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/…;”;

(c) litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i) «punct de ieșire» înseamnă un post de inspecție astfel cum este definit la articolul 3 punctul 39 din Regulamentul
(UE) 2017/…;”;

(d) litera (p) se înlocuiește cu următorul text:

„(p) «medic veterinar oficial» înseamnă un medic veterinar oficial astfel cum este definit la articolul 3 punctul 32 din
Regulamentul (UE) 2017/…;”.

2. Articolele 14, 15, 16 și 21, articolul 22 alineatul (2) și articolele 23, 24 și 26 se elimină.

3. Articolul 27 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se elimină;

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu dispozițiile
prezentului regulament. Raportul este însoțit de o analiză a deficiențelor majore detectate și de un plan de acțiune
privind remedierea lor.”

4. Articolul 28 se elimină.

(2) Articolele 14, 15, 16 și 21, articolul 22 alineatul (2) și articolele 23, 24 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 1/20015 se
aplică în continuare în locul dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament până la 14 decembrie 2022 sau până la
o dată anterioară care urmează să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol. Data respectivă reprezintă data de
aplicare a normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate sau de punere în aplicare
prevăzute la articolul 21.

Articolul 155
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 396/2005 și dispoziții tranzitorii conexe

(1) Articolele 26 și 27, articolul 28 alineatele (1) și (2) și articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 se elimină.

(2) Articolul 26, articolul 27 alineatul (1) și articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 se aplică în continuare, în
locul dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care
urmează să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru modificarea prezentului
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol. Data respectivă reprezintă data de
aplicare a normelor corespunzătoare care urmează să fie stabilite în temeiul actelor delegate sau de punere în aplicare
prevăzute la articolul 19.

Articolul 156
Modificarea Directivei 2007/43/CE

Directiva 2007/43/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2 alineatul (1), literele (c) și (d) se înlocuiesc cu următorul text:

„(c) «autoritatea competentă» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);
L 95/104 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(d) «medic veterinar oficial» înseamnă un medic veterinar oficial astfel cum este definit la articolul 3 punctul 32 din
Regulamentul (UE) 2017/…;

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a) alineatul (1) se elimină;

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”

Articolul 157
Modificarea Directivei 2008/119/CE

Directiva 2008/119/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a) alineatele (1) și (2) se elimină;

(b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”

3. Articolul 9 se elimină.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/105

Articolul 158
Modificarea Directivei 2008/120/CE

Directiva 2008/120/CE se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„10. «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a) alineatele (1) și (2) se elimină;

(b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport anual privind anul precedent cu
privire la inspecțiile efectuate de către autoritatea competentă în vederea verificării conformității cu cerințele
prezentei directive. Raportul este însoțit de o analiză a celor mai grave constatări de neconformitate și de un plan
național de acțiune menit să prevină sau să reducă apariția acestora în anii următori. Comisia prezintă statelor
membre rezumate ale acestor rapoarte.”

3. Articolul 10 se elimină.

Articolul 159
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1099/2009

Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, litera (q) se înlocuiește cu următorul text:

„(q) «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 22 se elimină.
L 95/106 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Articolul 160
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1069/2009

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a) punctul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„10. «autorități competente» înseamnă autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și
alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea
și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE)
2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE)
nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale
Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale
Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE
ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”;

(b) punctul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„15. «tranzit» înseamnă tranzitul astfel cum este definit la articolul 3 punctul 44 din Regulamentul (UE) 2017/…”.

2. Articolele 45, 49 și 50 se elimină.

Articolul 161
Modificarea Regulamentului (CE) nr. 1107/2009

Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(a) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 31 august, un raport pentru anul anterior, referitor la
obiectul și rezultatele controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformității cu prezentul regulament.”;

(b) al doilea și al treilea paragraf se elimină.

2. La articolul 78 alineatul (1), litera (n) se elimină.

Articolul 162
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1151/2012

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a) titlul se înlocuiește cu următorul text: „Conținutul controalelor oficiale”;

(b) alineatele (1) și (2) se elimină;

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/107

(c) la alineatul (3), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(3) controalele oficiale efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al
Consiliului (*) privesc:

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și
alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea
și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE)
2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE)
nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale
Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale
Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE
ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”

2. Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(a) la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În ceea ce privește denumirile de origine protejate, indicațiile geografice protejate și specialitățile tradiționale
garantate care desemnează produse originare din Uniune, verificarea conformității cu specificațiile produselor înainte
de introducerea produsului pe piață este efectuată de:

(a) autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) 2017/…; sau

(b) organismele delegate astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2017/….”;

(b) la alineatul (3), primul paragraf se elimină;

(c) la alineatul (4), cuvintele „alineatele (1) și (2)” se înlocuiesc cu cuvintele: „alineatul (2)”.

3. Articolul 38 se elimină.

4. Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39
Organismele delegate care efectuează controale în țări terțe

Organismele delegate care efectuează controale în țările terțe menționate la alineatul (2) litera (b) sau la articolul 37 sunt
acreditate conform standardului armonizat relevant pentru «Evaluarea conformității – Cerințe pentru organisme care
certifică produse, procedee și servicii». Aceste organisme delegate pot fi acreditate de către un organism național de
acreditare din cadrul Uniunii, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, sau de către un organism de
acreditare din afara Uniunii care a semnat un acord multilateral de recunoaștere sub auspiciile Forumului internațional
de acreditare.”

Articolul 163
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 652/2014

Regulamentul (UE) nr. 652/2014 se modifică după cum urmează:

1. La articolul 30, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Pentru a acoperi costurile suportate prin aplicarea programelor de activitate aprobate de către Comisie, se pot
acorda granturi pentru:

(a) laboratoarele de referință ale Uniunii Europene menționate la articolul 93 din Regulamentul (UE) 2017/… al
Parlamentului European și al Consiliului (*) și laboratoarele de referință ale Uniunii Europene menționate la
articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului (**);
L 95/108 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(b) centrele de referință ale Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor prevăzute la articolul 95 din Regulamentul
(UE) 2017/…;

(c) centrele de referință ale Uniunii Europene pentru autenticitatea și integritatea lanțului agroalimentar, prevăzute la
articolul 97 din Regulamentul (UE) 2017/….

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a
Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).
(**) Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind condițiile zootehnice și
genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului
germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE)
nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul
ameliorării animalelor («Regulamentul privind ameliorarea animalelor») (JO L 171, 29.6.2016, p. 66).”

2. Se introduce următorul articol:

„Articolul 30a
Acreditarea laboratoarelor naționale de referință pentru sănătatea plantelor

(1) Se pot acorda granturi laboratoarelor naționale de referință menționate la articolul 100 din Regulamentul
(UE) 2017/… pentru acoperirea costurilor suportate în vederea acreditării conform standardului EN ISO/IEC 17025
privind «Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de testare și calibrare» pentru utilizarea metodelor de
analizare, testare și diagnosticare de laborator destinate verificării respectării normelor privind măsurile de protecție
împotriva organismelor dăunătoare plantelor.

(2) Pentru fiecare laborator de referință al Uniunii Europene pentru sănătatea plantelor se pot acorda granturi unui
singur laborator național de referință din fiecare stat membru, timp de maximum trei ani de la desemnarea respectivului
laborator de referință al Uniunii Europene.”

Articolul 164
Modificarea Regulamentului (UE) 2016/429 și dispoziții tranzitorii conexe

(1) Regulamentul (UE) 2016/429 se modifică după cum urmează:

1. Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a) punctul 33 se înlocuiește cu următorul text:

„33. «control oficial» înseamnă orice formă de control efectuat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/… al
Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și
alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea
și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE)
nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE)
2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE)
nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale
Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale
Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE
ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”;
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/109

(b) punctul 51 se înlocuiește cu următorul text:

„51. «Traces» înseamnă o componentă de sistem integrată în IMSOC astfel cum este prevăzut la articolele 131-136
din Regulamentul (UE) 2017/…;”;

(c) punctul 53 se înlocuiește cu următorul text:

„53. «medic veterinar oficial» înseamnă un medic veterinar oficial, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 32 din
Regulamentul (UE) 2017/…;”;

(d) punctul 55 se înlocuiește cu următorul text:

„55. «autoritate competentă» înseamnă autoritatea veterinară centrală a unui stat membru responsabilă de
organizarea de controale oficiale și orice alte activități oficiale, în conformitate cu prezentul regulament și cu
Regulamentul (UE) 2017/…, sau orice altă autoritate căreia i-a fost delegată responsabilitatea respectivă;”.

2. La articolul 229, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Operatorii responsabili pentru transportul în cauză prezintă transporturile de animale, materiale germinative și
produse de origine animală provenind din țări sau teritorii terțe în vederea controlului oficial astfel cum se prevede la
articolul 47 din Regulamentul (UE) 2017/....”

3. Articolul 281 se elimină.

(2) Următoarele dispoziții se aplică în continuare în ceea ce privește aspectele reglementate prin Regulamentul
(UE) 2016/429, până la data aplicării respectivului regulament:

(a) articolul 9 din Directiva 89/662/CEE;

(b) articolul 10 din Directiva 90/425/CEE;

(c) articolul 18 alineatele (1), (3), (4), (5), (6), (7) și (8) din Directiva 91/496/CEE;

(d) articolul 22 alineatele (1), (3), (4), (5), (6) și (7) din Directiva 97/78/CE.

(3) Având în vedere articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/429 și în pofida datei de aplicare prevăzute în
regulamentul respectiv, în sensul articolului 31 alineatul (2) din prezentul regulament, condiția pentru aplicarea acestuia se
consideră a fi îndeplinită de la 14 decembrie 2019.

Articolul 165
Modificarea Regulamentului (UE) 2016/2031 și dispoziții tranzitorii conexe

(1) Regulamentul (UE) 2016/2031 se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„6. «autoritate competentă» înseamnă o autoritate competentă, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din
Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(*) Regulamentul (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte
activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și
bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/
2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și
(UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale
Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a
Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor
89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 92/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE
a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L …, …, p. …).”
L 95/110 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

2. Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10
Confirmarea oficială de către autoritățile competente a prezenței unui organism dăunător de carantină pentru
Uniune

Dacă o autoritate competentă are suspiciuni sau a primit dovezi cu privire la prezența unui organism dăunător de
carantină pentru Uniune sau a unui organism dăunător care face obiectul măsurilor adoptate în conformitate cu
articolul 30 alineatul (1), într-o parte din teritoriul statului membru respectiv unde prezența organismului dăunător
respectiv nu a fost cunoscută până atunci, sau într-un transport de plante, produse vegetale sau alte obiecte introduse,
destinate să fie introduse sau deplasate în interiorul teritoriului Uniunii, autoritatea competentă ia imediat măsurile
necesare pentru a confirma pe baza unui diagnostic al unui laborator oficial («confirmarea oficială»), astfel cum se
menționează la articolul 37 din Regulamentul (UE) 2017/…, dacă organismul dăunător este sau nu prezent.

În așteptarea confirmării oficiale a prezenței respectivului organism dăunător, statele membre în cauză iau, dacă este
cazul, măsuri fitosanitare pentru a elimina riscul de răspândire a acestui organism dăunător.

Suspiciunile sau dovezile menționate la primul paragraf din prezentul articol se pot baza pe informațiile primite în
conformitate cu articolele 14 și 15 sau pe orice altă sursă.”

3. La articolul 11, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Notificările prevăzute la primul paragraf se transmit de către autoritatea unică a statului membru în cauză, astfel cum
se menționează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/…, prin intermediul sistemului electronic de
notificare menționat la articolul 103.”

4. La articolul 25 alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) rolul și responsabilitățile care revin organismelor implicate în execuția planului, în cazul unei prezențe confirmate
sau al unei suspiciuni a prezenței organismului dăunător prioritar în cauză, precum și ierarhia și procedurile
pentru coordonarea acțiunilor întreprinse de către autoritățile competente, de către alte autorități publice, astfel
cum se menționează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/…, de către organismele delegate sau
de către persoanele fizice implicate, astfel cum se menționează la articolul 28 alineatul (1) din respectivul
regulament, de către laboratoarele și operatorii profesioniști, inclusiv coordonarea cu statele membre vecine și
țările terțe vecine, dacă este cazul;”.

5. La articolul 41, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În cazul în care o plantă, un produs vegetal sau un alt obiect a fost introdus sau deplasat pe teritoriul Uniunii, cu
încălcarea alineatului (1) din prezentul articol, statele membre adoptă măsurile necesare, astfel cum se menționează la
articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/…, și notifică acest lucru Comisiei și celorlalte state membre,
prin intermediul sistemului electronic de notificare menționat la articolul 103.

După caz, notificarea respectivă se transmite, de asemenea, țării terțe din care au fost introduse plantele, produsele
vegetale sau alte obiecte pe teritoriul Uniunii.”

6. La articolul 44, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Dacă este cazul, Comisia desfășoară investigații în țara terță în cauză, în conformitate cu articolul 120 din
Regulamentul (UE) 2017/…, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1) primul
paragraf literele (a) și (b) din prezentul articol.”

7. La articolul 49 alineatul (6), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, prin sistemul electronic de notificare menționat la
articolul 103 din prezentul regulament, atunci când introducerea unei plante, a unui produs vegetal sau a unui alt
obiect pe teritoriul Uniunii a fost refuzată, sau deplasarea sa în interiorul teritoriului Uniunii a fost interzisă, deoarece
statul membru în cauză a considerat că nu a fost nerespectată interdicția menționată la alineatul (2) al doilea paragraf
litera (c) din prezentul articol. După caz, notificarea respectivă include măsurile luate de respectivul stat membru cu
privire la plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din
Regulamentul (UE) 2017/....”
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/111

8. La articolul 76, alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4) În cazul unei țări terțe care nu este parte contractantă la CIPP, autoritatea competentă acceptă numai certificatele
fitosanitare eliberate de autoritățile care sunt competente în conformitate cu normele naționale ale țării terțe respective
și notificate Comisiei. Comisia informează statele membre și operatorii, prin intermediul sistemului electronic de
notificare menționat la articolul 103, în conformitate cu articolul 132 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/…, cu
privire la notificările primite.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 105, pentru a completa prezentul
regulament în ceea ce privește condițiile de acceptare menționate la primul paragraf din prezentul alineat, pentru a
asigura fiabilitatea certificatelor respective.

(5) Certificatele fitosanitare electronice sunt acceptate doar dacă sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb
electronic cu sistemul computerizat integrat menționat la articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/….”

9. La articolul 77 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazul în care un certificat fitosanitar a fost eliberat în conformitate cu articolul 71 alineatele (1), (2) și (3) și
autoritatea competentă în cauză concluzionează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 76, aceasta
anulează certificatul fitosanitar și se asigură că acesta nu mai însoțește respectivele plante, produse vegetale sau alte
obiecte vizate. În acest caz, în ceea ce privește plantele, produsele vegetale sau alte obiecte în cauză, autoritatea
competentă ia una din măsurile prevăzute la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/….”

10. La articolul 91 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Operatorii autorizați care pun în aplicare un plan aprobat de gestionare a riscurilor legate de organismele dăunătoare
pot face obiectul unor inspecții cu frecvență redusă, astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (3) litera (b) din
Regulamentul (UE) 2017/....”

11. La articolul 94 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Prin derogare de la articolul 87 din prezentul regulament, dacă o plantă, un produs vegetal sau alt obiect,
introdus în teritoriul Uniunii dintr-o țară terță, necesită un pașaport fitosanitar pentru circulația în interiorul teritoriului
Uniunii în temeiul articolului 79 alineatul (1) și al articolului 80 alineatul (1) din prezentul regulament, un astfel de
pașaport se emite în cazul în care controalele în temeiul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/…
privind introducerea acestora au fost finalizate în mod satisfăcător și au condus la concluzia că planta, produsul vegetal
sau alt obiect în cauză îndeplinește cerințele de fond pentru eliberarea unui pașaport fitosanitar în conformitate cu
articolul 85 din prezentul regulament și, dacă este cazul, cu articolul 86 din prezentul regulament.”

12. La articolul 100, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Certificatele fitosanitare electronice pentru export sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu
IMSOC.”

13. La articolul 101, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Certificatele fitosanitare electronice pentru reexport sunt furnizate prin sau în cadrul unui schimb electronic cu
IMSOC.”

14. La articolul 102, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Certificatul de preexport însoțește plantele, produsele vegetale și alte obiecte în cauză în timpul circulației pe
teritoriul Uniunii, cu excepția cazului în care informațiile conținute în acesta sunt schimbate între statele membre în
cauză prin sau în cadrul unui schimb electronic cu IMSOC.”
L 95/112 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

15. Articolul 103 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 103
Instituirea unui sistem electronic pentru transmiterea de notificări

Comisia instituie un sistem electronic pentru transmiterea de notificări de către statele membre.

Acest sistem este conectat și compatibil cu IMSOC.”

16. La articolul 109, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Directiva 2000/29/CE se abrogă, fără a se aduce atingere articolului 165 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (UE)
2017/….”

(2) Articolele relevante din Directiva 2000/29/CE continuă să se aplice în ceea ce privește aspectele reglementate de
articolul 47 alineatul (2), articolul 48, articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), articolul 53 alineatul (1) litera (a),
articolul 54 alineatele (1) și (3) și articolul 58 litera (a) din prezentul regulament în locul dispozițiilor acestora din urmă,
până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară, situată după data aplicării prezentului regulament, care urmează
să fie stabilită în actul delegat adoptat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 144, pentru a modifica prezentul
regulament în ceea ce privește data prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol.

(4) Fără a se aduce atingere alineatelor (2) și (3) din prezentul articol și datei de aplicare prevăzute la articolul 167
alineatul (1), Comisia adoptă actele delegate menționate la articolul 53 alineatul (1) literele (a) și (e), în ceea ce privește
bunurile menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c), cu cel puțin 12 luni înainte de data punerii în aplicare a acestora.

Articolul 166
Măsuri tranzitorii pentru adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare

Fără a se aduce atingere datelor de aplicare prevăzute la articolul 167, precum și dispozițiilor tranzitorii prevăzute în
prezentul capitol, se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate și de punere în aplicare prevăzute în prezentul
regulament începând de la 28 aprilie 2017. Astfel de acte se aplică de la data aplicării prevăzută în conformitate cu
articolul 167, fără a se aduce atingere dispozițiilor tranzitorii prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 167
Intrarea în vigoare și aplicarea

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel la alineatele (2)-(4), regulamentul se aplică de la 14 decembrie 2019.

(2) În domeniul reglementat de normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g), articolul 34 alineatele (1), (2)
și (3), articolul 37 alineatul (4) litera (e) și articolul 37 alineatul (5) se aplică de la 29 aprilie 2022.

(3) Articolele 92-101 din prezentul regulament se aplică de la 29 aprilie 2018, în locul articolelor 32 și 33 din
Regulamentul (CE) nr. 882/2004, care sunt abrogate prin prezentul regulament.

(4) Articolul 163 se aplică de la 28 aprilie 2017.

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/113

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 15 martie 2017.

Pentru Consiliu Pentru Parlamentul European

Președintele Președintele
… …
L 95/114 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

ANEXA I

TERITORIILE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3 PUNCTUL 40, EXCEPTÂND APLICAREA ARTICOLULUI 1

ALINEATUL (2) LITERA (G)

1. Teritoriul Regatului Belgiei

2. Teritoriul Republicii Bulgaria
3. Teritoriul Republicii Cehe
4. Teritoriul Regatului Danemarcei, cu excepția Insulelor Feroe și a Groenlandei
5. Teritoriul Republicii Federale Germania
6. Teritoriul Republicii Estonia
7. Teritoriul Irlandei
8. Teritoriul Republicii Elene
9. Teritoriul Regatului Spaniei, cu excepția Ceuta și Melilla
10. Teritoriul Republicii Franceze
11. Teritoriul Republicii Croația
12. Teritoriul Republicii Italiene
13. Teritoriul Republicii Cipru
14. Teritoriul Republicii Letonia
15. Teritoriul Republicii Lituania
16. Teritoriul Marelui Ducat al Luxemburgului
17. Teritoriul Ungariei
18. Teritoriul Republicii Malta
19. Teritoriul din Europa al Regatului Țărilor de Jos
20. Teritoriul Republicii Austria
21. Teritoriul Republicii Polone
22. Teritoriul Republicii Portugheze
23. Teritoriul României
24. Teritoriul Republicii Slovenia
25. Teritoriul Republicii Slovace
26. Teritoriul Republicii Finlanda
27. Teritoriul Regatului Suediei
28. Teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/115

ANEXA II

FORMAREA PERSONALULUI DIN CADRUL AUTORITĂȚILOR COMPETENTE

CAPITOLUL I

Obiectul programelor de formare a personalului care efectuează controale oficiale și alte activități oficiale

1. Diferite metode și tehnici de control, precum inspecția, verificarea, screeningul, screeningul țintit, eșantionarea, precum
și analizarea, testarea și diagnosticarea de laborator

2. Proceduri de control

3. Normele menționate la articolul 1 alineatul (2)

4. Evaluarea nerespectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2)

5. Pericole în producția, prelucrarea și distribuția animalelor și a bunurilor

6. Diferitele etape de producție, prelucrare și distribuție, precum și posibilele riscuri pentru sănătatea umană și, după caz,
pentru sănătatea animalelor și a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, pentru mediu

7. Evaluarea aplicării procedurilor HACCP și a bunelor practici agricole

8. Sisteme de gestionare, precum programele de asigurare a calității administrate de către operatori și evaluarea acestora în
măsura în care sunt relevante pentru cerințele stabilite prin normele menționate la articolul 1 alineatul (2)

9. Sisteme de certificare oficială

10. Proceduri de intervenție în situații de urgență, inclusiv comunicarea dintre statele membre și Comisie

11. Procedurile juridice și implicațiile controalelor oficiale

12. Examinarea evidențelor scrise, a materialelor documentare și a altor înregistrări, inclusiv a celor referitoare la testele
comparative între laboratoare, la acreditare și la evaluarea riscurilor, care ar putea fi relevante în vederea evaluării
respectării normelor menționate la articolul 1 alineatul (2); pot fi incluse aspecte financiare și comerciale

13. Procedurile de control și cerințele aplicabile la intrarea în Uniune a animalelor și a bunurilor care provin din țări terțe

14. Orice alt domeniu necesar pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezentul regulament

CAPITOLUL II

Domenii tematice ale procedurilor de control

1. Modul de organizare a autorităților competente și relația dintre autoritățile competente centrale și autoritățile cărora le-
au fost conferite atribuții de efectuare a controalelor oficiale sau a altor activități oficiale

2. Relația dintre autoritățile competente și organismele delegate sau persoanele fizice cărora le-au fost delegate atribuții
referitoare la controalele oficiale sau la alte activități oficiale

3. Declarație privind obiectivele care trebuie îndeplinite

4. Atribuțiile, responsabilitățile și sarcinile personalului

5. Proceduri de eșantionare, metode și tehnici de control, inclusiv analize, teste și diagnosticări de laborator, interpretarea
rezultatelor și deciziile subsecvente

6. Programe de screening și de screening țintit

7. Asistență reciprocă în cazul în care controalele oficiale necesită aplicarea de măsuri de către mai multe state membre
L 95/116 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

8. Acțiuni care trebuie întreprinse ca urmare a controalelor oficiale

9. Cooperarea cu alte servicii și departamente care pot avea responsabilități relevante sau cu operatorii
10. Verificarea adecvației metodelor de eșantionare și a analizelor, testelor și diagnosticărilor de laborator
11. Orice alte activități sau informații necesare pentru o desfășurare eficientă a controalelor oficiale
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/117

ANEXA III

CARACTERIZAREA METODELOR DE ANALIZĂ

1. Metodele de analiză și rezultatele măsurătorilor ar trebui să fie caracterizate prin următoarele criterii:
(a) acuratețe (fidelitate și precizie);
(b) aplicabilitate (matrice și interval de concentrare);
(c) limită de detecție;
(d) limită de cuantificare:
(e) precizie;
(f) repetabilitate;
(g) reproductibilitate;
(h) recuperare;
(i) selectivitate;
(j) sensibilitate;
(k) linearitate;
(l) incertitudine de măsurare;
(m) alte criterii care pot fi selectate, după caz.
2. Valorile de precizie menționate la punctul 1 litera (e) se obțin fie în urma unui test interlaboratoare realizat în
conformitate cu un protocol privind testele interlaboratoare recunoscut la nivel internațional [de exemplu,
ISO 5725 „Acuratețea (fidelitatea și precizia) metodelor de măsurare și a rezultatelor”], fie în baza unor teste de
respectare a anumitor criterii, în cazul în care s-au stabilit criterii de performanță pentru metodele de analiză. Valorile
repetabilității și reproductibilității se exprimă într-o formă recunoscută la nivel internațional [de exemplu, intervale de
încredere de 95 %, astfel cum sunt definite în ISO 5725 „Acuratețea (fidelitatea și precizia) metodelor de măsurare și a
rezultatelor”]. Rezultatele testului interlaboratoare se publică sau se pun la dispoziție în mod gratuit.
3. Metodele de analiză care se aplică în mod uniform mai multor grupuri de produse ar trebui să aibă prioritate față de
metodele care se aplică numai unor produse individuale.
4. În cazurile în care metodele de analiză pot fi validate numai în cadrul unui singur laborator, respectivele metode ar trebui
să fie validate în conformitate cu protocoale științifice sau orientări recunoscute la nivel internațional sau, în cazul în
care s-au stabilit criterii de performanță pentru metodele de analiză, în baza unor teste privind respectarea criteriilor.
5. Metodele de analiză adoptate în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie redactate în formatul standard
recomandat în ISO pentru metodele de analiză.
L 95/118 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

ANEXA IV

CAPITOLUL I

Taxe sau redevențe pentru controalele oficiale efectuate asupra transporturilor de animale și bunuri care intră în Uniune

I. TRANSPORTURI DE ANIMALE VII

(a) Bovine, ecvidee, porci, oi, capre, păsări, iepuri și vânat mic cu pene sau vânat de pământ, mistreț și rumegătoare:

— 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

— 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

— 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

(b) Animalele din alte specii:

— 55 EUR pe transport, până la 46 de tone; sau

— 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

II. TRANSPORTURI DE CARNE

— 55 EUR pe transport, până la 6 tone; și

— 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

— 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

III. TRANSPORTURI DE PRODUSE PESCĂREȘTI

(a) Produse pescărești, nu în vrac:

(i) 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

(ii) 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

(iii) 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

(b) Produse pescărești, transportate în vrac, plasate în ambalaj:

(i) 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse pescărești de până la 500 de tone;

(ii) 1 200 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse pescărești peste 500 și până la 1 000 de tone;

(iii) 2 400 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse pescărești peste 1 000 și până la 2 000 de tone;

(iv) 3 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse pescărești de peste 2 000 de tone.

IV. TRANSPORTURI DE PRODUSE DIN CARNE, CARNE DE PASĂRE, CARNE DE VÂNAT, CARNE DE IEPURE SAU CARNE DE VÂNAT
DE CRESCĂTORIE

(a) 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

(b) 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

(c) 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

V. TRANSPORTURI DE ALTE PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ DIFERITE DE PRODUSELE DIN CARNE DESTINATE CONSUMULUI
UMAN

(a) Alte produse de origine animală destinate consumului uman, nu în vrac;

(i) 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

(ii) 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

(iii) 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/119

(b) Alte produse de origine animală destinate consumului uman, transportate în vrac, plasate în ambalaj;

(i) 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de până la 500 de tone;

(ii) 1 200 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 500 și până la 1 000 de tone;

(iii) 2 400 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 1 000 și până la 2 000 de tone;

(iv) 3 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 2 000 de tone.

VI. TRANSPORTURI DE SUBPRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ ȘI DE FURAJE DE ORIGINE ANIMALĂ

(a) Transport de subproduse de origine animală și de furaje de origine animală care nu sunt transportate în vrac:

(i) 55 EUR pe transport până la 6 tone; și

(ii) 9 EUR pe tonă, peste 6 tone și până la 46 de tone; sau

(iii) 420 EUR pe transport, peste 46 de tone.

(b) Subproduse de origine animală și furaje de origine animală, transportate în vrac, plasate în ambalaj:

(i) 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de până la 500 de tone;

(ii) 1 200 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 500 și până la 1 000 de tone;

(iii) 2 400 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 1 000 și până la 2 000 de tone;

(iv) 3 600 EUR pe navă, cu o încărcătură de produse de peste 2 000 de tone.

VII. TRANSPORTURI DE ANIMALE ȘI BUNURI PROVENIND DIN ȚĂRI TERȚE, CARE TRANZITEAZĂ SAU CARE SUNT
TRANSBORDATE

30 EUR pe transport, la care se adaugă 20 EUR pentru fiecare sfert de oră pentru fiecare membru al personalului care
participă la controale.
VIII. TRANSPORTURI DE PLANTE, PRODUSE VEGETALE ȘI ALTE PRODUSE, OBIECTE ȘI MATERIALE CARE AR PUTEA PURTA SAU
RĂSPÂNDI ORGANISME DĂUNĂTOARE PLANTELOR

(a) Pentru controalele documentare: 7 EUR pe transport

(b) Pentru controalele de identitate:

(i) 7 EUR pe transport, până la dimensiunile unei încărcături de camion, ale unui vagon de tren sau ale unui
container de volum comparabil;

(ii) 14 EUR pe transport, în afara acestor dimensiuni.

(c) Pentru controalele fitosanitare, în conformitate cu următoarele specificații:

(i) butași, plantule (cu excepția materialelor forestiere de reproducere), plante tinere de căpșuni și legume:

— 17,5 EUR pe transport, până la 10 000 de unități;

— 0,70 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(ii) arbuști, arbori (cu excepția pomilor de Crăciun tăiați), alte plante lemnoase de pepinieră, inclusiv materialele
forestiere de reproducere (cu excepția semințelor):

— 17,5 EUR pe transport, până la 10 000 de unități;

— 0,44 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(iii) bulbi, cormi, rizomi, tuberculi destinați plantării (cu excepția tuberculilor de cartofi):

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 200 kg;

— 0,16 EUR pe transport, pentru fiecare 10 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

L 95/120 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

(iv) semințe, culturi de țesuturi:

— 7,5 EUR pe transport, până la o greutate de 100 kg;

— 0,175 EUR pe transport, pentru fiecare 10 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(v) alte plante destinate plantării, care nu sunt menționate în prezenta dispoziție:

— 17,5 EUR pe transport, până la 5 000 de unități;

— 0,18 EUR pe transport, pentru fiecare 100 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(vi) flori tăiate:

— 17,5 EUR pe transport, până la 20 000 de unități;

— 0,14 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(vii) ramuri cu foliaj, părți din conifere (cu excepția pomilor de Crăciun tăiați):

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 100 kg;

— 1,75 EUR pe transport, pentru fiecare 100 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(viii) pomi de Crăciun tăiați:

— 17,5 EUR pe transport, până la 1 000 de unități;

— 1,75 EUR pe transport, pentru fiecare 100 de unități suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(ix) frunze de plante, cum sunt plantele, condimentele sau legumele cu frunze verzi:

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 100 kg;

— 1,75 EUR pe transport, pentru fiecare 10 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

(x) fructe, legume (cu excepția legumelor cu frunze verzi):

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 25 000 kg;

— 0,7 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 kg suplimentare;

(xi) tuberculi de cartofi:

— 52,5 EUR pe transport, până la o greutate de 25 000 kg;

— 52,5 EUR pe transport, pentru fiecare 25 000 kg suplimentare;

(xii) lemn (cu excepția scoarței):

— 17,5 EUR pe transport, până la un volum de 1 000 m3;

— 0,175 EUR pe transport, pentru fiecare volum suplimentar de 10 m3;

(xiii) pământ și mediu de cultură, scoarță:

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 25 000 kg;

— 0,7 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 kg suplimentare;

— 140 EUR taxa maximă pe transport;

7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/121

(xiv) cereale:

— 17,5 EUR pe transport, până la o greutate de 25 000 kg;

— 0,7 EUR pe transport, pentru fiecare 1 000 kg suplimentare;

— 700 EUR taxa maximă pe transport;

(xv) alte plante sau produse vegetale destinate plantării, care nu sunt menționate în prezenta dispoziție:

— 17,5 EUR pe transport.

În cazul în care un transport nu conține exclusiv produse care corespund descrierii de la o liniuță, părțile din transport
care constau în produse care corespund descrierii de la liniuță (lot sau loturi) se consideră transporturi separate.

CAPITOLUL II

Taxe sau redevențe pentru controalele oficiale în abatoare, uzine de tranșare, uzine de procesare în ceea ce privește
producția de lapte, precum și producția și introducerea pe piață a produselor pescărești și de acvacultură

I. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE ÎN ABATOARE

(a) carne de vită:

(i) animale bovine adulte: 5 EUR/animal;

(ii) animale bovine tinere: 2 EUR/animal;

(b) carne de solipede/ecvidee: 3 EUR/animal;

(c) carne de porc: animale cu o greutate a carcasei:

(i) mai mică de 25 kg: 0,5 EUR/animal;

(ii) egală sau mai mare de 25 kg: 1 EUR/animal;

(d) carne de oaie și de capră: animale cu o greutate a carcasei:

(i) mai mică de 12 kg: 0,15 EUR/animal;

(ii) egală sau mai mare de 12 kg: 0,25 EUR/animal;

(e) carne de pasăre:

(i) carne de pasăre de genul Gallus și bibilică: 0,005 EUR/animal;

(ii) rațe și gâște: 0,01 EUR/animal;

(iii) curcani: 0,025 EUR/animal;

(iv) carne de iepure de crescătorie: 0,005 EUR/animal;

(v) prepelițe și potârnichi: 0,002 EUR/animal.

II. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE ÎN UZINE DE TRANȘARE

Pe tonă de carne:

(a) carne de vacă, vițel, porc, solipede/ecvidee, oaie și capră: 2 EUR;

(b) carne de pasăre și de iepure de crescătorie: 1,5 EUR;

(c) carne de vânat de crescătorie și sălbatic:

— vânat mic cu pene și de pământ: 1,5 EUR;

— carne de acarinate (struț, emu, nandu): 3 EUR;

— mistreț și rumegătoare: 2 EUR.

L 95/122 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

III. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE ÎN UZINE DE PROCESARE

(a) vânat mic cu pene: 0,005 EUR/animal;
(b) vânat mic cu blană: 0,01 EUR/animal;
(c) acarinate: 0,5 EUR/animal;
(d) mamifere de uscat:
(i) mistreț: 1,5 EUR/animal;
(ii) rumegătoare: 0,5 EUR/animal.

IV. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE LEGATE DE PRODUCȚIA DE LAPTE
(a) 1 EUR pe 30 de tone;
și
(b) 0,5 EUR pe tonă pentru ceea ce depășește această cantitate.

V. TAXE SAU REDEVENȚE PENTRU CONTROALELE OFICIALE LEGATE DE PRODUCȚIA ȘI INTRODUCEREA PE PIAȚĂ A
PRODUSELOR PESCĂREȘTI ȘI DE ACVACULTURĂ
(a) Prima introducere pe piață a produselor pescărești și de acvacultură:
(i) 1 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
(ii) 0,5 EUR/tonă pentru ceea ce depășește această cantitate.
(b) Prima vânzare pe piața de pește:
(i) 0,5 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
(ii) 0,25 EUR/tonă pentru ceea ce depășește această cantitate.
(c) Prima vânzare în caz de absență sau insuficiență a clasificării pe categorie de prospețime și/sau mărime:
(i) 1 EUR/tonă pentru primele 50 de tone ale lunii;
(ii) 0,5 EUR/tonă pentru ceea ce depășește această cantitate.
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/123

ANEXA V

TABELE DE CORESPONDENȚĂ MENȚIONATE LA ARTICOLUL 146 ALINEATUL (2)

1. Regulamentul (CE) nr. 882/2004

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf Articolul 1 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (2) Articolul 1 alineatul (4)
Articolul 1 alineatul (3) —
Articolul 1 alineatul (4) —
Articolul 2 Articolul 3
Articolul 3 alineatul (1) Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2) Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 10
Articolul 3 alineatul (4) Articolul 9 alineatul (6)
Articolul 3 alineatul (5) Articolul 9 alineatul (6)
Articolul 3 alineatul (6) Articolul 9 alineatul (7)
Articolul 3 alineatul (7) —
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (e), (f), (g) și (i)
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 4 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (4) Articolul 5 alineatul (1) litera (b)
Articolul 4 alineatul (5) Articolul 5 alineatul (5)
Articolul 4 alineatul (6) Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (7) —
Articolul 5 alineatul (1) primul paragraf Articolul 28 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf —
Articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf Articolul 31 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (2) literele (a), (b), (c), și (f) Articolul 29
Articolul 5 alineatul (2) litera (d) —
Articolul 5 alineatul (2) litera (e) Articolul 32
Articolul 5 alineatul (3) Articolul 33
Articolul 5 alineatul (4) —
Articolul 6 Articolul 5 alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (1) primul paragraf Articolul 11 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) Articolul 11 alineatul (1) al doilea paragraf
Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf litera (b) —
Articolul 7 alineatul (2) prima teză Articolul 8 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2) a doua teză —
Articolul 7 alineatul (2) a treia teză —
L 95/124 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 7 alineatul (3) Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (1) Articolul 12 alineatul (1)
Articolul 8 alineatul (2) Articolul 5 alineatul (1) litera (h)
Articolul 8 alineatul (3) litera (a) Articolul 12 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (3) litera (b) Articolul 12 alineatul (3)
Articolul 8 alineatul (4) —
Articolul 9 alineatul (1) Articolul 13 alineatul (1) primul paragraf
Articolul 9 alineatul (2) Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf
Articolul 9 alineatul (3) Articolul 13 alineatul (2)
Articolul 10 Articolul 14
Articolul 11 alineatul (1) Articolul 34 alineatele (1) și (2)
Articolul 11 alineatul (2) —
Articolul 11 alineatul (3) Articolul 34 alineatul (4)
Articolul 11 alineatul (4) Articolul 34 alineatul (6)
Articolul 11 alineatul (5) Articolul 35 alineatul (1)
Articolul 11 alineatul (6) Articolul 35 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (7) Articolul 34 alineatul (5)
Articolul 12 alineatul (1) Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 12 alineatul (2) Articolul 37 alineatul (4) litera (e)
Articolul 12 alineatul (3) Articolul 37 alineatul (5) litera (c)
Articolul 12 alineatul (4) Articolul 39 alineatul (2)
Articolul 13 Articolul 115
Articolul 14 alineatul (1) —
Articolul 14 alineatul (2) Articolul 45 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (3) —
Articolul 15 alineatul (1) Articolul 44 alineatul (1) prima teză
Articolul 15 alineatul (2) Articolul 44 alineatele (3) și (5)
Articolul 15 alineatul (3) Articolul 44 alineatele (3) și (5)
Articolul 15 alineatul (4) —
Articolul 15 alineatul (5) Articolul 47 alineatul (1) litera (d), articolul 47 alineatul (2)
litera (b) și articolul 54 alineatul (4) prima teză
Articolul 16 alineatul (1) Articolul 45 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (2) Articolul 44 alineatul (2)
Articolul 16 alineatul (3) prima teză Articolul 45 alineatul (2)
Articolul 16 alineatul (3) a doua teză Articolul 34 alineatul (5)
Articolul 17 alineatul (1) prima liniuță Articolul 59 alineatul (1)
Articolul 17 alineatul (1) a doua liniuță Articolul 56 alineatul (1), articolul 56 alineatul (3) litera (a),
articolul 56 alineatul (4) și articolul 58
Articolul 17 alineatul (2) —
Articolul 18 Articolul 65 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 19 alineatul (1) Articolul 66 alineatele (1) și (3)
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/125

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 19 alineatul (2) litera (a) Articolul 67

Articolul 19 alineatul (2) litera (b) Articolul 66 alineatul (6)
Articolul 19 alineatul (3) Articolul 66 alineatul (5)
Articolul 19 alineatul (4) Articolul 7
Articolul 20 Articolul 71
Articolul 21 alineatul (1) Articolul 72 alineatul (1)
Articolul 21 alineatul (2) Articolul 69
Articolul 21 alineatul (3) Articolul 66 alineatul (1)
Articolul 21 alineatul (4) Articolul 66 alineatul (5)
Articolul 22 Articolul 66 alineatul (7), articolul 67 ultima teză și articolul
69 alineatul (4)
Articolul 23 alineatul (1) Articolul 73 alineatul (1)
Articolul 23 alineatul (2) Articolul 73 alineatul (2) și articolul 74
Articolul 23 alineatul (3) Articolul 73 alineatul (3)
Articolul 23 alineatul (4) Articolul 73 alineatul (2)
Articolul 23 alineatul (5) Articolul 73 alineatul (4) litera (a)
Articolul 23 alineatul (6) Articolul 73 alineatul (2) litera (c) și alineatul (4) litera (b)
Articolul 23 alineatul (7) Articolul 74
Articolul 23 alineatul (8) Articolul 74
Articolul 24 alineatul (1) Articolul 75 alineatul (1)
Articolul 24 alineatul (2) Articolul 57
Articolul 24 alineatul (3) Articolul 46
Articolul 24 alineatul (4) Articolul 76
Articolul 25 alineatul (1) —
Articolul 25 alineatul (2) litera (a) —
Articolul 25 alineatul (2) litera (b) Articolul 77 alineatul (1) litera (c)
Articolul 25 alineatul (2) litera (c) Articolul 77 alineatul (1) litera (f)
Articolul 25 alineatul (2) litera (d) Articolul 48 literele (c) și (d) și articolul 77 alineatul (1)
literele (e) și (k)
Articolul 25 alineatul (2) litera (e) —
Articolul 25 alineatul (2) litera (f) Articolul 70
Articolul 25 alineatul (2) litera (g) Articolul 77 alineatul (1) litera (h)
Articolul 25 alineatul (2) litera (h) Articolul 46 alineatul (2) litera (b)
Articolul 26 Articolul 78 alineatul (1)
Articolul 27 alineatul (1) Articolul 80
Articolul 27 alineatul (2) Articolul 79
Articolul 27 alineatul (3) —
Articolul 27 alineatul (4) Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 27 alineatul (5) —
Articolul 27 alineatul (6) —
Articolul 27 alineatul (7) —
L 95/126 RO
Regulamentul (CE) nr. 882/2004
Articolul 27 alineatul (8)
Articolul 27 alineatul (9)
Articolul 27 alineatul (10)
Articolul 27 alineatul (11)
Articolul 27 alineatul (12) prima teză
Articolul 27 alineatul (12) a doua teză
Articolul 28
Articolul 29
Articolul 30 alineatul (1) litera (a)
Articolul 30 alineatul (1) litera (b)
Articolul 30 alineatul (1) litera (c)
Articolul 30 alineatul (1) litera (d)
Articolul 30 alineatul (1) litera (e)
Articolul 30 alineatul (1) litera (f)
Articolul 30 alineatul (1) litera (g)
Articolul 30 alineatul (2) litera (a)
Articolul 30 alineatul (2) litera (b)
Articolul 30 alineatul (3)
Articolul 31
Articolul 32 alineatul (1) litera (a)
Articolul 32 alineatul (1) litera (b)
Articolul 32 alineatul (1) litera (c)
Articolul 32 alineatul (1) litera (d)
Articolul 32 alineatul (1) litera (e)
Articolul 32 alineatul (1) litera (f)
Articolul 32 alineatul (2) litera (a)
Articolul 32 alineatul (2) litera (b)
Articolul 32 alineatul (2) litera (c)
Articolul 32 alineatul (2) litera (d)
Articolul 32 alineatul (2) litera (e)
Articolul 32 alineatul (3)
Articolul 32 alineatul (4) litera (a)
Articolul 32 alineatul (4) litera (b)
Articolul 32 alineatul (4) litera (c)
Articolul 32 alineatul (4) litera (d)
Articolul 32 alineatul (4) litera (e)
Articolul 32 alineatul (4) litera (f)
Articolul 32 alineatul (4) litera (g)
Articolul 32 alineatul (4) litera (h)
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017
Prezentul regulament
Articolul 84 alineatul (2)
Articolul 83 alineatul (2)
—
Articolul 84 alineatul (1)
Articolul 85
—
—
—
Articolul 87
Articolul 90 litera (a)
Articolul 88 alineatul (2)
Articolul 90 literele (b) și (f)
Articolul 90 litera (c)
Articolul 90 litera (d)
Articolul 90 litera (e)
Articolul 89 alineatul (1) litera (f)
Articolul 89 alineatul (1) litera (d)
—
—
Articolul 94 alineatul (2) litera (a)
Articolul 94 alineatul (2) litera (c)
Articolul 94 alineatul (2) litera (d)
Articolul 94 alineatul (2) litera (e)
Articolul 94 alineatul (2) litera (f)
Articolul 94 alineatul (2) litera (h)
Articolul 94 alineatul (2) literele (a), (c) și (d)
Articolul 94 alineatul (2) litera (i)
Articolul 94 alineatul (2) litera (e)
Articolul 94 alineatul (2) litera (h)
Articolul 94 alineatul (2) litera (e)
Articolul 93 alineatul (3) litera (a)
Articolul 93 alineatul (3) litera (c)
Articolul 93 alineatul (3) litera (d)
Articolul 93 alineatul (3) litera (d)
Articolul 8
Articolul 93 alineatul (3) litera (e)
Articolul 94 alineatul (2) litera (k) punctul (iii)
Articolul 93 alineatul (3) litera (e)
Articolul 93 alineatul (3) litera (f)
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/127

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 32 alineatul (5) Articolul 99 alineatul (1)

Articolul 32 alineatul (6) Articolul 99 alineatul (2)
Articolul 32 alineatul (7) —
Articolul 32 alineatul (8) prima teză Articolul 99 alineatul (3)
Articolul 32 alineatul (8) a doua teză Articolul 99 alineatul (4)
Articolul 32 alineatul (9) —
Articolul 33 alineatul (1) Articolul 100 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (2) Articolul 101 alineatul (1)
Articolul 33 alineatul (3) Articolul 100 alineatul (2)
Articolul 33 alineatul (4) Articolul 100 alineatul (4)
Articolul 33 alineatul (5) Articolul 100 alineatul (5)
Articolul 33 alineatul (6) Articolul 101 alineatul (2)
Articolul 33 alineatul (7) —
Articolul 34 alineatul (1) Articolul 102 alineatul (1)
Articolul 34 alineatul (2) Articolul 102 alineatele (1) și (2)
Articolul 34 alineatul (3) Articolul 102 alineatul (3)
Articolul 35 alineatul (1) Articolul 103 alineatul (1)
Articolul 35 alineatul (2) Articolul 103 alineatul (3)
Articolul 35 alineatul (3) Articolul 103 alineatul (2)
Articolul 35 alineatul (4) —
Articolul 36 alineatul (1) Articolul 104 alineatul (1) litera (c)
Articolul 36 alineatul (2) prima teză —
Articolul 36 alineatul (2) a doua teză Articolul 104 alineatul (2)
Articolul 36 alineatul (3) primul paragraf Articolul 104 alineatul (3) prima teză
Articolul 36 alineatul (3) al doilea paragraf —
Articolul 36 alineatul (3) al treilea paragraf prima teză Articolul 104 alineatul (3) litera (c)
Articolul 36 alineatul (3) al treilea paragraf a doua teză Articolul 104 alineatul (3) litera (b)
Articolul 36 alineatul (4) Articolul 104 alineatul (3) litera (a)
Articolul 37 alineatul (1) Articolul 105 alineatul (1)
Articolul 37 alineatul (2) Articolul 105 alineatul (2)
Articolul 38 alineatul (1) Articolul 106 alineatul (1)
Articolul 38 alineatul (2) Articolul 106 alineatul (2) litera (c)
Articolul 38 alineatul (3) Articolul 106 alineatul (3)
Articolul 39 alineatul (1) Articolul 107 alineatul (1)
Articolul 39 alineatul (2) Articolul 107 alineatul (2)
Articolul 40 alineatul (1) Articolul 108 alineatul (1)
Articolul 40 alineatul (2) —
Articolul 40 alineatul (3) Articolul 108 alineatul (2)
Articolul 40 alineatul (4) —
L 95/128 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 41 Articolul 109 alineatul (1)

Articolul 42 alineatul (1) litera (a) —
Articolul 42 alineatul (1) litera (b) Articolul 111 alineatul (2)
Articolul 42 alineatul (1) litera (c) Articolul 111 alineatul (3)
Articolul 42 alineatul (2) Articolul 110 alineatul (2)
Articolul 42 alineatul (3) Articolul 111 alineatul (2)
Articolul 43 alineatul (1) prima teză —
Articolul 43 alineatul (1) a doua teză —
Articolul 43 alineatul (1) litera (a) —
Articolul 43 alineatul (1) litera (b) —
Articolul 43 alineatul (1) litera (c) —
Articolul 43 alineatul (1) literele (d)-(j) —
Articolul 43 alineatul (1) litera (k) —
Articolul 43 alineatul (2) —
Articolul 44 alineatul (1) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 44 alineatul (2) —
Articolul 44 alineatul (3) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 44 alineatul (4) primul paragraf prima teză Articolul 114 alineatul (1)
Articolul 44 alineatul (4) primul paragraf a doua teză Articolul 114 alineatul (2)
Articolul 44 alineatul (5) —
Articolul 44 alineatul (6) Articolul 114 alineatul (1)
Articolul 45 alineatul (1) Articolul 116 alineatele (1), (2) și (4)
Articolul 45 alineatul (2) Articolul 116 alineatul (3)
Articolul 45 alineatul (3) Articolul 117
Articolul 45 alineatul (4) Articolul 118
Articolul 45 alineatul (5) Articolul 119
Articolul 45 alineatul (6) —
Articolul 46 alineatul (1) prima teză Articolul 120 alineatul (1)
Articolul 46 alineatul (1) a doua teză Articolul 120 alineatul (4)
Articolul 46 alineatul (1) a treia teză Articolul 120 alineatul (2)
Articolul 46 alineatul (2) Articolul 120 alineatul (3)
Articolul 46 alineatul (3) Articolul 121
Articolul 46 alineatul (4) —
Articolul 46 alineatul (5) —
Articolul 46 alineatul (6) Articolul 122
Articolul 46 alineatul (7) Articolul 123
Articolul 47 alineatul (1) Articolul 125 alineatul (1) literele (a)-(e)
Articolul 47 alineatul (2) Articolul 125 alineatul (2)
Articolul 47 alineatul (3) Articolul 125 alineatul (1) literele (f) și (g)
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/129

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Articolul 47 alineatul (4) —

Articolul 47 alineatul (5) —
Articolul 48 alineatul (1) Articolul 126 alineatul (1)
Articolul 48 alineatul (2) Articolul 126 alineatul (2)
Articolul 48 alineatul (3) Articolul 127 alineatele (1) și (2)
Articolul 48 alineatul (4) Articolul 127 alineatul (3)
Articolul 48 alineatul (5) prima teză Articolul 127 alineatul (3) litera (f)
Articolul 48 alineatul (5) a doua și a treia teză —
Articolul 49 Articolul 129
Articolul 50 —
Articolul 51 alineatul (1) Articolul 130 alineatele (1) și (2)
Articolul 51 alineatul (2) Articolul 130 alineatul (3)
Articolul 51 alineatul (3) —
Articolul 52 Articolul 124
Articolul 53 Articolul 112
Articolul 54 alineatul (1) Articolul 138 alineatul (1)
Articolul 54 alineatul (2) Articolul 138 alineatul (2)
Articolul 54 alineatul (3) Articolul 138 alineatul (3)
Articolul 54 alineatul (4) Articolul 105 alineatul (1)
Articolul 54 alineatul (5) Articolul 138 alineatul (4)
Articolul 55 alineatul (1) Articolul 139 alineatul (1)
Articolul 55 alineatul (2) Articolul 139 alineatul (1)
Articolul 56 alineatul (1) Articolul 141 alineatul (1)
Articolul 56 alineatul (2) litera (a) —
Articolul 56 alineatul (2) litera (b) Articolul 141 alineatul (2)
Articolele 57-61 —
Articolul 62 Articolul 145
Articolul 63 alineatul (1) —
Articolul 63 alineatul (2) Articolul 25
Articolul 64 primul paragraf Articolul 142 alineatul (1)
Articolul 64 alineatul (1) Articolul 142 alineatul (1)
Articolul 64 alineatul (2) Articolul 142 alineatul (2)
Articolul 65 —
Articolul 66 —
Articolul 67 —
Anexa I Anexa I
Anexa II Anexa II
Anexa III Anexa III
Anexa IV —
L 95/130 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 Prezentul regulament

Anexa V —
Anexa VI Articolul 81 și articolul 82 alineatul (2)
Anexa VII —
Anexa VIII —

2. Directiva 96/23/CE

Directiva 96/23/CE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 litera (a) Articolul 19
Articolul 2 litera (b) —
Articolul 2 litera (c) Articolul 19
Articolul 2 litera (d) Articolul 3 punctul 3
Articolul 2 litera (e) Articolul 19
Articolul 2 litera (f) Articolul 37 alineatul (1)
Articolul 2 litera (g) —
Articolul 2 litera (h) Articolul 19
Articolul 2 litera (i) —
Articolul 3 Articolele 9 alineatele (1) și (2), articolul 19, articolul 109
alineatul (1) și articolul 112
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 4 alineatul (2) litera (a), articolul 109 alineatul (2) și
articolul 113
Articolul 4 alineatul (3) —
Articolul 5 Articolul 111 alineatele (2) și (3), articolul 113 alineatul (1)
litera (a) și articolul 110 alineatul (2)
Articolul 6 Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 7 Articolul 110 alineatul (2)
Articolul 8 alineatul (1) —
Articolul 8 alineatul (2) —
Articolul 8 alineatele (3), (4) și (5) Articolele 11, 113 și 114
Articolul 9 secțiunea A —
Articolul 9 secțiunea B —
Articolul 10 Articolul 15
Articolul 11 alineatele (1) și (2) Articolele 9 și 10
Articolul 11 alineatul (3) Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolele 137 și 138
Articolul 12 alineatul (1) Articolul 9 alineatul (4)
Articolul 12 alineatul (2) Articolul 15
Articolul 13 Articolul 19 alineatul (2) litera (c), articolele 137 și 138
Articolul 14 alineatul (1) Articolele 100 și 101
Articolul 14 alineatul (2) Articolul 93
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/131

Directiva 96/23/CE Prezentul regulament

Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf Articolul 34 alineatul (6)
Articolul 15 alineatul (1) al treilea paragraf —
Articolul 15 alineatul (2) primul paragraf Articolul 34 alineatul (6)
Articolul 15 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 35 alineatul (3)
Articolul 15 alineatul (3) primul, al doilea și al treilea Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
paragraf
Articolul 15 alineatul (3) al patrulea paragraf Articolele 65-72
Articolul 16 alineatul (1) Articolul 105 alineatul (1), articolul 108 alineatul (1) și
articolul 138
Articolul 16 alineatele (2) și (3) Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
Articolul 17 Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
Articolul 18 Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
Articolul 19 Articolul 138 alineatul (4)
Articolul 20 alineatul (1) Articolele 102-108
Articolul 20 alineatul (2) primul paragraf Articolul 106 alineatele (1) și (2)
Articolul 20 alineatul (2) al doilea paragraf Articolul 106 alineatul (3)
Articolul 20 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf Articolul 108 alineatul (1)
Articolul 20 alineatul (2) al cincilea și al șaselea paragraf Articolul 108 alineatul (2)
Articolul 21 Articolele 116, 117 și 119
Articolul 22 Articolul 137
Articolul 23 Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138
Articolul 24 alineatele (1) și (2) Articolul 18 alineatul (2) litera (d), articolul 19 alineatul (2)
litera (c) și articolele 137 și 138
Articolul 24 alineatul (3) Articolul 18 alineatul (2) litera (d), articolul 19 alineatul (2)
litera (c) și articolul 138
Articolul 25 Articolul 19 alineatul (2) litera (c) și articolul 138 alineatul (2)
Articolul 26 Articolul 7
Articolul 27 Articolul 139
Articolul 28 Articolul 139
Articolul 29 alineatele (1) și (2) Articolele 125, 126, 127 și 129
Articolul 29 alineatul (3) Articolele 47-64
Articolul 29 alineatul (4) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 30 alineatele (1) și (2) Articolele 65-72
Articolul 30 alineatul (3) Articolul 129 alineatul (3)
Articolul 31 Articolele 78-85
Articolul 33 Articolul 145
Articolul 34 Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Articolul 35 —
Articolul 36 —
L 95/132 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 96/23/CE Prezentul regulament

Articolul 37 —
Articolul 38 —
Articolul 39 —
Anexa I Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Anexa II Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Anexa III Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)
Anexa IV Articolul 19 alineatul (2) literele (a) și (b)

3. Directivele 89/662/CEE și 90/425/CEE

Directiva 89/662/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 punctele 1, 2 și 3 —
Articolul 2 punctul 4 Articolul 3 punctul 3
Articolul 2 punctul 5 Articolul 3 punctul 32
Articolul 3 alineatul (1) primul și al doilea paragraf —
Articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf Articolul 9 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf Articolul 137 alineatele (2) și (3) și articolul 138
Articolul 3 alineatul (2) —
Articolul 3 alineatul (3) —
Articolul 4 alineatul (1) prima teză Articolul 9 alineatul (1), articolele 10, 137 și 138
Articolul 4 alineatul (1) prima liniuță Articolul 9 alineatul (6) litera (a)
Articolul 4 alineatul (1) a doua liniuță —
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 139
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) primul paragraf Articolul 9
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf Articolul 137 alineatele (2) și (3)
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) —
Articolul 5 alineatul (2) —
Articolul 5 alineatul (3) literele (a), (b) și (d) —
Articolul 5 alineatul (3) litera (c) Articolul 9 alineatul (7)
Articolul 5 alineatele (4) și (5) —
Articolul 6 alineatul (1) Articolul 49
Articolul 6 alineatul (2) —
Articolul 7 alineatul (1) Articolele 102-108 și articolul 138
Articolul 7 alineatul (2) —
Articolul 8 alineatul (1) Articolele 102-108
Articolul 8 alineatul (2) Articolul 7 și articolul 138 alineatul (3)
Articolul 8 alineatul (3) Articolul 138 alineatul (4)
Articolul 9 —
Articolul 10 Articolul 4 alineatul (1)
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/133

Directiva 89/662/CEE Prezentul regulament

Articolul 11 Articolele 10, 14 și 15

Articolul 12 —
Articolul 13 —
Articolul 14 —
Articolul 15 —
Articolul 16 alineatul (1) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 16 alineatul (2) —
Articolul 16 alineatul (3) Articolul 113 alineatul (2)
Articolul 17 Articolul 145
Articolul 18 Articolul 145
Articolul 19 —
Articolul 20 —
Articolul 22 —
Articolul 23 —
Anexa A —
Anexa B —

Directiva 90/425/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 punctele 1-5 —
Articolul 2 punctul 6 Articolul 3 punctul 3
Articolul 2 punctul 7 Articolul 3 punctul 32
Articolul 3 alineatele (1) și (2) —
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 9, articolul 137 alineatele (2) și (3) și articolul 138
Articolul 3 alineatul (4) —
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 9
Articolul 4 alineatul (2) —
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 139
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) primul paragraf Articolul 9
Articolul 5 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf Articolul 137 alineatele (2) și (3)
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) punctul (i) primul paragraf —
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) punctul (i) al doilea paragraf Articolul 9
Articolul 5 alineatul (1) litera (b) punctele (ii), (iii) și (iv) —
Articolul 5 alineatul (2) litera (a) primul paragraf Articolul 9 alineatul (7)
Articolul 5 alineatul (2) litera (a) al doilea și al treilea paragraf —
Articolul 5 alineatul (2) litera (b) —
Articolul 5 alineatul (3) —
Articolul 6 —
L 95/134 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 90/425/CEE Prezentul regulament

Articolul 7 alineatul (1) Articolul 49

Articolul 7 alineatul (2) —
Articolul 8 alineatul (1) Articolele 102-108 și articolul 138
Articolul 8 alineatul (2) —
Articolul 9 alineatul (1) Articolele 102-108
Articolul 9 alineatul (2) Articolul 7 și articolul 138 alineatul (3)
Articolul 9 alineatul (3) Articolul 138 alineatul (4)
Articolul 9 alineatul (4) —
Articolul 10 —
Articolul 11 Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 12 —
Articolul 13 Articolele 10, 14 și 15
Articolul 14 —
Articolul 15 —
Articolul 16 —
Articolul 17 Articolul 145
Articolul 18 Articolul 145
Articolul 19 Articolul 145
Articolul 20 Articolele 131, 132, 133 și 134
Articolul 21 —
Articolul 22 alineatul (1) Articolul 113 alineatul (1)
Articolul 22 alineatul (2) —
Articolul 22 alineatul (3) Articolul 113 alineatul (2)
Articolul 23 —
Articolul 24 —
Articolul 26 —
Articolul 27 —
Anexa A —
Anexa B —
Anexa C —

4. Directivele 97/78/CE și 91/496/CEE

Directiva 97/78/CE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 Articolul 3
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) Articolul 3 punctul 19
Articolul 2 alineatul (2) litera (b) Articolul 3 punctul 41
Articolul 2 alineatul (2) litera (c) Articolul 3 punctul 42
Articolul 2 alineatul (2) litera (d) Articolul 3 punctul 43
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/135

Directiva 97/78/CE Prezentul regulament

Articolul 2 alineatul (2) litera (e) —

Articolul 2 alineatul (2) litera (f) Articolul 3 punctul 37
Articolul 2 alineatul (2) litera (g) Articolul 3 punctul 38
Articolul 2 alineatul (2) litera (h) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (i) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (j) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (k) Articolul 3 punctul 3
Articolul 3 alineatele (1) și (2) Articolul 47 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 15 și articolul 56 alineatele (1) și (3)
Articolul 3 alineatul (4) Articolul 57
Articolul 3 alineatul (5) Articolul 47 alineatele (2) și (3) și articolul 58
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 49 alineatul (2)
Articolul 4 alineatul (2) —
Articolul 4 alineatele (3) și (4) Articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 52
Articolul 4 alineatul (5) Articolul 52
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 56 alineatul (3) litera (b) și alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (2) Articolul 50 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (3) Articolul 50 alineatele (2) și (3)
Articolul 5 alineatul (4) Articolul 58
Articolul 6 alineatul (1) litera (a) primul paragraf Articolul 64 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) litera (a) al doilea paragraf Articolul 64 alineatul (2)
Articolul 6 alineatul (1) litera (b) —
Articolul 6 alineatul (2) Articolele 59 și 62
Articolul 6 alineatul (3) Articolul 63
Articolul 6 alineatul (4) Articolul 60 alineatul (1) și articolul 63 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (5) —
Articolul 6 alineatul (6) Articolul 60 alineatul (2), articolul 62 alineatul (3), arti-
colul 63 alineatul (5) și articolul 64 alineatele (2) și (4)
Articolul 7 alineatul (1) Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2) Articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 52
Articolul 7 alineatul (3) Articolul 57
Articolul 7 alineatul (4) Articolul 50 alineatul (2), articolul 55 și articolul 56
alineatul (4)
Articolul 7 alineatul (5) —
Articolul 7 alineatul (6) Articolele 52 și 58
Articolul 8 alineatul (1) —
Articolul 8 alineatul (2) Articolul 77 alineatul (1) litera (b)
Articolul 8 alineatele (3), (4), (5), (6) și (7) Articolul 77 alineatul (2)
Articolul 9 Articolul 51 alineatul (1) literele (b) și (c)
Articolul 10 alineatele (1), (2) și (4) Articolul 54 alineatul (2)
Articolul 10 alineatul (3) —
L 95/136 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 97/78/CE Prezentul regulament

Articolul 11 Articolul 51 alineatul (1) litera (d)

Articolul 12 Articolul 48 litera (h) și articolul 77 alineatul (1) litera (k)
Articolul 13 Articolul 77 alineatul (1) litera (c)
Articolul 14 —
Articolul 15 Articolul 77 alineatul (1) litera (h)
Articolul 16 alineatul (1) litera (a) Articolul 48 litera (d)
Articolul 16 alineatul (1) litera (b) Articolul 48 litera (e)
Articolul 16 alineatul (1) litera (c) Articolul 48 litera (c)
Articolul 16 alineatul (1) litera (d) Articolul 48 litera (g)
Articolul 16 alineatul (1) litera (e) Articolul 48 litera (a)
Articolul 16 alineatul (1) litera (f) Articolul 48 litera (b)
Articolul 16 alineatul (2) —
Articolul 16 alineatul (3) —
Articolul 16 alineatul (4) Articolul 77 alineatul (1) literele (c) și (f)
Articolul 17 alineatul (1) Articolul 66 alineatul (3)
Articolul 17 alineatul (2) Articolul 66 alineatele (1), (2) și (3)
Articolul 17 alineatul (2) litera (a) Articolul 66 alineatul (3) litera (b) și articolele 69 și 72
Articolul 17 alineatul (2) litera (a) prima liniuță —
Articolul 17 alineatul (2) litera (a) a doua liniuță Articolul 68 alineatul (1) litera (a)
Articolul 17 alineatul (2) litera (b) Articolul 69
Articolul 17 alineatul (3) Articolul 65 alineatele (4), (5) și (6)
Articolul 17 alineatul (4) —
Articolul 17 alineatul (5) Articolul 66 alineatul (7) și articolul 69 alineatul (4)
Articolul 17 alineatul (6) —
Articolul 17 alineatul (7) Articolul 65 alineatul (6), articolul 70 și articolul 71
alineatul (3)
Articolul 18 Articolul 64 alineatul (2)
Articolul 19 alineatul (1) Articolul 77 alineatul (1) litera (g)
Articolul 19 alineatul (2) Articolul 77 alineatul (1) litera (a)
Articolul 19 alineatul (3) Articolul 64 alineatul (3) litera (a) și articolul 64 alineatul (4)
Articolul 20 alineatul (1) Articolul 65
Articolul 20 alineatul (2) —
Articolul 22 alineatul (1) —
Articolul 22 alineatul (2) Articolul 67
Articolul 22 alineatul (3) —
Articolul 22 alineatul (4) —
Articolul 22 alineatul (5) —
Articolul 22 alineatul (6) —
Articolul 22 alineatul (7) —
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/137

Directiva 97/78/CE Prezentul regulament

Articolul 24 Articolul 65 alineatele (4), (5) și (6)

Articolul 24 alineatul (3) Articolele 73 și 129
Articolul 25 alineatul (1) Articolele 102-108
Articolul 25 alineatul (2) Articolul 7
Articolul 25 alineatul (3) —
Articolul 26 Articolul 130 alineatele (5) și (6)
Articolul 27 Articolul 5 alineatele (4) și articolul 130 alineatele (1) și (6)
Articolul 28 —
Articolul 29 —
Articolul 30 —
Articolul 31 —
Articolul 32 —
Articolul 33 —
Articolul 34 —
Articolul 35 —
Articolul 36 —
Anexa I Anexa I
Anexa II Articolul 64
Anexa III Articolul 52

Directiva 91/496/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 alineatul (1) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) Articolul 3 punctul 41
Articolul 2 alineatul (2) litera (b) Articolul 3 punctul 42
Articolul 2 alineatul (2) litera (c) Articolul 3 punctul 43
Articolul 2 alineatul (2) litera (d) —
Articolul 2 alineatul (2) litera (e) Articolul 3 punctul 37
Articolul 2 alineatul (2) litera (f) Articolul 3 punctul 38
Articolul 3 alineatul (1) litera (a) Articolul 56 alineatul (1), articolul 56 alineatul (3) litera (a) și
articolul 58 litera (b)
Articolul 3 alineatul (1) litera (b) Articolul 47 alineatul (1) și articolul 66 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i) Articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 56 alineatul (5) și
articolul 57
Articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (1) litera (d) Articolul 57
Articolul 3 alineatul (2) —
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 49 alineatul (1) și articolul 52
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 49 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 52
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 51 alineatul (1) litera (c)
Articolul 4 alineatul (4) Articolul 79 alineatul (1)
L 95/138 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 91/496/CEE Prezentul regulament

Articolul 4 alineatul (5) Articolul 5 alineatul (4), articolul 51 alineatul (1) litera (c) și
articolul 52
Articolul 5 Articolul 55, articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 55
alineatul (5), articolul 57, articolul 58 litera (a) și articolul 66
alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (1) —
Articolul 6 alineatul (2) litera (a) Articolul 64 alineatele (1) și (2)
Articolul 6 alineatul (2) litera (b) Articolul 64 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2) litera (c) Articolul 59
Articolul 6 alineatul (2) litera (d) Articolul 64 alineatul (3) litera (a) și alineatul (4)
Articolul 6 alineatul (3) Articolul 60
Articolul 6 alineatul (3) litera (a) Articolul 60 alineatul (1) litera (c)
Articolul 6 alineatul (3) litera (b) Articolul 60 alineatul (1) litera (c)
Articolul 6 alineatul (3) litera (c) Articolul 59 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (3) litera (d) —
Articolul 6 alineatul (3) litera (e) Articolul 59 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (3) litera (f) Articolul 59 alineatul (2) și articolul 64 alineatul (3)
Articolul 6 alineatul (3) litera (g) —
Articolul 6 alineatul (4) Articolul 59 și articolul 60 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (5) Articolul 60 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (1) prima liniuță Articolul 50 alineatul (2)
Articolul 7 alineatul (1) a doua liniuță Articolul 56 alineatul (3) litera (b), articolul 56 alineatul (5) și
articolul 58
Articolul 7 alineatul (1) a treia liniuță Articolul 50 alineatul (1)
Articolul 7 alineatul (2) Articolul 58
Articolul 7 alineatul (3) —
Articolul 8 Articolul 53 alineatul (1) litera (b)
Articolul 9 Articolul 51 alineatul (1) litera (d)
Articolul 10 Articolul 66 alineatul (2)
Articolul 11 alineatul (1) Articolul 65
Articolul 11 alineatul (2) —
Articolul 12 alineatul (1) Articolele 66, 68 și 69
Articolul 12 alineatul (2) Articolul 66 alineatul (3) și articolul 9
Articolul 12 alineatul (3) Articolul 70, articolul 71 alineatul (3) și articolul 72
alineatul (3)
Articolul 12 alineatul (4) —
Articolul 12 alineatul (5) —
Articolul 13 Articolul 64 alineatul (2)
Articolul 14 —
Articolul 15 Articolul 79 alineatul (1)
Articolul 16 Articolul 54
Articolul 17 Articolul 7
Articolul 17a —
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/139

Directiva 91/496/CEE Prezentul regulament

Articolul 18 alineatul (1) —

Articolul 18 alineatul (2) Articolul 67
Articolul 18 alineatul (3) —
Articolul 18 alineatul (4) —
Articolul 18 alineatul (5) —

Articolul 18 alineatul (6) —

Articolul 18 alineatul (7) —
Articolul 18 alineatul (8) —
Articolul 19 Articolele 116 și 117
Articolul 20 Articolele 102-108
Articolul 21 Articolul 130 alineatele (5) și (6)
Articolul 22 —
Articolul 23 —
Articolul 24 —
Articolul 25 —
Articolul 26 —
Articolul 27 —
Articolul 28 —
Articolul 29 —
Articolul 30 —
Articolul 31 —
Anexa A Articolul 64
Anexa B Articolul 66 alineatul (2)

5. Directiva 96/93/CE

Directiva 96/93/CE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf —
Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf Articolul 3 punctul 26
Articolul 2 alineatul (2) Articolul 3
Articolul 3 alineatul (1) Articolul 88 alineatul (2) litera (b)
Articolul 3 alineatul (2) Articolul 88 alineatul (3) literele (a) și (b)
Articolul 3 alineatul (3) Articolul 89 alineatul (1) litera (b)
Articolul 3 alineatul (4) Articolul 88 alineatul (3) litera (b)
Articolul 3 alineatul (5) Articolul 90

Articolul 4 alineatul (1) Articolul 88 alineatul (2) litera (a) și articolul 89 alineatul (2)
L 95/140 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Directiva 96/93/CE Prezentul regulament

Articolul 4 alineatul (2) Articolul 89 alineatul (1) litera (c)

Articolul 4 alineatul (3) Articolul 89 alineatul (1) litera (e)
Articolul 5 Articolul 89 alineatul (2)
Articolul 6 Articolul 129
Articolul 7 Articolul 145
Articolul 8 —
Articolul 9 —
Articolul 10 —

6. Directiva 89/608/CEE

Directiva 89/608/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 —
Articolul 2 —
Articolul 3 Articolele 102-108
Articolul 4 Articolele 102-108
Articolul 5 Articolele 102-108
Articolul 6 Articolele 102-108
Articolul 7 Articolele 102-108
Articolul 8 Articolele 102-108
Articolul 9 Articolele 102-108
Articolul 10 Articolul 8 și articolele 102-108
Articolul 11 —
Articolul 12 Articolele 102-108
Articolul 13 —
Articolul 14 —
Articolul 15 Articolul 8 și articolele 102-108
Articolul 16 —
Articolul 17 —
Articolul 18 —
Articolul 19 —
Articolul 20 —

7. Decizia 92/438/CEE

Decizia 92/438/CEE Prezentul regulament

Articolul 1 Articolele 131-136

Articolul 2 —
Articolul 3 Articolele 131-136
Articolul 4 Articolele 131-136
7.4.2017 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 95/141

Decizia 92/438/CEE Prezentul regulament

Articolul 5 Articolele 131-136

Articolul 6 Articolul 64 alineatul (3) litera (f)
Articolul 7 —
Articolul 8 —
Articolul 9 —
Articolul 10 —
Articolul 11 —
Articolul 12 —
Articolul 13 —
Articolul 14 —
Articolul 15 —
Anexa I Articolele 131-136
Anexa II Articolele 131-136
Anexa III Articolele 131-136

8. Regulamentul (CE) nr. 854/2004

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1) Articolul 1 alineatul (2) litera (a)

Articolul 1 alineatul (1a) —
Articolul 1 alineatul (2) —
Articolul 1 alineatul (3) —
Articolul 2 alineatul (1) litera (c) Articolul 3 punctul 3
Articolul 2 alineatul (1) litera (f) Articolul 3 punctul 32
Articolul 2 alineatul (1) litera (g) —
Articolul 2 alineatul (1) litera (h) Articolul 3 punctul 49
Articolul 2 alineatul (1) litera (i) —
Articolul 2 alineatul (2) —
Articolul 3 Articolul 148
Articolul 4 alineatul (1) Articolul 15 alineatele (1) și (2)
Articolul 4 alineatul (2) Articolul 18 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (3) Articolul 18
Articolul 4 alineatul (4) Articolul 18 alineatul (2) litera (d) și articolul 18 alineatul (8)
litera (a)
Articolul 4 alineatul (5) Articolul 18 alineatul (2) litera (d) și articolul 18 alineatul (8)
litera (a)
Articolul 4 alineatul (6) —
Articolul 4 alineatul (7) Articolul 17 literele (a) și (b), articolul 18 alineatul (2)
litera (d) și articolul 18 alineatul (5)
Articolul 4 alineatul (8) Articolul 9 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 4 alineatul (9) Articolul 9 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 5 alineatul (1) Articolul 17, articolul 18 alineatele (1) și (2), articolul 18
alineatul (7) literele (a) și (b), articolul 18 alineatul (8)
literele (a) și (d)
Articolul 5 alineatul (2) Articolul 17 literele (a) și (b) și articolul 18 alineatele (4), (5)
și articolul 18 alineatul (8) litera (e)
L 95/142 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 7.4.2017

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 Prezentul regulament

Articolul 5 alineatul (3) Articolul 18 alineatul (8) litera (c) și articolul 138
Articolul 5 alineatul (4) Articolul 17 literele (a) și (b) și articolul 18 alineatul (5),
articolul 18 alineatul (7) literele (a), (b), (e) și (j), articolul 18
alineatul (8) literele (a) și (d)
Articolul 5 alineatul (5) Articolul 5 alineatul (1) literele (e), (g) și (h)
Articolul 5 alineatul (6) Articolul 18 alineatul (3), alineatul (4) și alineatul (7) litera (k)
Articolul 5 alineatul (7) Articolul 18 alineatul (7) litera (j)
Articolul 6 Articolul 18 alineatul (6), alineatul (7) litera (g) și alineatul (8)
litera (b)
Articolul 7 Articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 8 Articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 10 —
Articolul 11 Articolele 126 și 127
Articolul 12 Articolul 126
Articolul 13 Articolele 126 și 127
Articolul 14 Articolul 126
Articolul 15 alineatul (1) Articolul 18 alineatul (1) și alineatul (8) litera (a)
Articolul 15 alineatul (2) Articolul 126
Articolul 15 alineatul (3) Articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 15 alineatul (4) Articolul 18 alineatul (8) litera (a)
Articolul 16 primul paragraf Articolul 18 alineatul (7)
Articolul 16 al doilea paragraf Articolul 18 alineatul (8)
Articolul 17 alineatul (1) Articolul 18 alineatele (7) și (8)
Articolul 17 alineatul (2) Articolul 18 alineatul (7)
Articolul 17 alineatele (3)-(7), cu excepția cazurilor —
menționate la alineatul (4) litera (a) punctul (iii)
Articolul 17 alineatele (3)-(8), aplicabile cazurilor mențio- Articolul 18 alineatul (9)
nate la alineatul (4) litera (a) punctul (iii)
Articolul 18 Articolul 18 alineatele (7) și (8)
Articolul 19 Articolul 145
Articolul 20 —
Articolul 21 alineatul (1) Articolul 114
Articolul 22 Articolul 167
Anexa I Articolul 17 și articolul 18 alineatele (1), (2), (3), (4),
articolul 18 alineatul (7) literele (a), (b), (c), (d), (f), (k) și (j);
articolul 18 alineatul (8) literele (a), (c), (d) și (e)
Anexa II Articolul 18 alineatul (1), alineatul (6), alineatul (7) litera (g),
alineatul (8) literele (a) și (b)
Anexa III Articolul 18 alineatul (1) și alineatul (8) litera (a)
Anexa IV Articolul 18 alineatul (1), alineatul (8) literele (a) și (f)
Anexa V Articolul 126
Anexa VI Articolul 126