ONCOGENEZA SI MARKERI TUMORALI

Popa Delia Codruta, MD, PhD

GLOBOCAN - ultima statistica globala despre
cancer:
.
-19.3 milioane de cazuri noi de cancer
- 10.0 milioane de decese din aceasta
cauza.
 10.0 milioane decese /an

Principalele cancere care determină mortalitatea:

- Cancerul pulmonar (1.79 milioane decese)

- Cancerul hepatic (830 180 decese)
- Cancerul gastric (768 793 decese)
- Cancerul colorectal (694 000 decese)
- Cancerul de sân (684 996 decese)

https://doi.org/10.3322/caac.21660
Primele 5 cauze ale mortalității în rândul pacienților
cu cancer sunt:
 indicele crescut al masei corporale/obezitate,
 lipsa din alimentație a fructelor și a legumelor,
 lipsa activității fizice,
 consumul de alcool,
 fumatul.

Alți factori de risc sunt:

 infecțiile cronice în urma hepatitei de tip B sau C,
 infecții cu Papilloma Virus (HPV).
• La nivel mondial, numărul deceselor din cauza cancerului este
în continuă creștere, estimându-se o cifră de 13,1 milioane
decese în 2030.

• Mai mult de 60% din cazurile de cancer nou diagnosticat,

sunt in Africa, Asia și America Centrală și de Sud. De
asemenea, aceste regiuni raportează aproximativ 70% din
mortalitatea cauzată de cancer.
Ce îşi propune cursul ?

1. Oncogeneză – considerații generale.

2. Markeri tumorali- definiție si considerații generale.
3. Clasificarea markerilor tumorali.
4. Principalii markeri tumorali utilizați în practica clinică.
5. Metode de dozare.
6. Recoltarea si stocarea probei biologice.
1. Oncogeneza – consideratii generale.
2. Markeri tumorali- definiție si considerații generale.
3. Clasificarea markerilor tumorali.
4. Principalii markeri tumorali utilizați în practica clinică.
5. Metode de dozare.
6. Recoltarea si stocarea probelor.
Cancerul

Grup de boli, în care celule cu modificări la nivel genetic

proliferează spontan, continuu, anormal si nu raspund la
mecanismele normale de reglare celulară.

Se disting două tipuri de tumori:

- benigne,
- maligne (canceroase).
 Formatiune tumorala: Masa distincta de celule anormale

• Tumora benigna: tumora ramane localizata.

• Tumora maligna: celulele tumorale invadeaza alte
tesuturi.
• Metastaza: celulele tumorale induc aparitia tumorilor
secundare.
Cancerul

Procesul de transformare a celulelor aparent normale în celule maligne este

alcătuit din trei etape:

- inițierea – schimbare permanentă în genomul celular care determina

stimularea creșterii acestor celule, comparativ cu cele normale si
formarea celulei premaligne.

- promovarea - dezvoltarea celulei maligne sub influența unor

substantele chimice care NU modifică structura ADN-ului - promotori
tumorali.

- progresia.
Parcurgerea completa este rara datorita mecanismelor si factorilor de control endogeni !

Inductie / Initiere / mutatia primara

-– fixarea in genom
-- evitarea apoptozei
-- evitarea mecanismelor de epurare imuna
Promovare
– stimularea expansiunii celulare a clonei cu mutatie
-- evitarea in continuare a apoptozei
-- evitarea in continuare a supravegherii imune
Conversie / Transformare
-- mutatii epigenetice si/sau secundare
-- activarea telomerazei  cresterea duratei de viata
-- pierderea inhibarii celulare de contact
-- angiogeneza la nivelul tumorii primare
Progresie
-- mutatii tertiare
-- cresterea tumorii
Metastaze
-- penetrarea endoteliului vascular
-- cantonarea si legarea de patul vascular
-- invazia sediilor secundare
Initierea

Promovarea/Conversia/Transformarea

Progresia/Angiogeneza
Ciclul celular mitotic si controlul sau
 Controlul etapelor ciclului celular

Inceputul ciclului
celular
Celula se divide
( mitoza )
Celula se mareste si
sintetizeaza noi
proteine
Celula se pregateste
de diviziune

Celula isi Punct de restrictie : celula se

copiaza hotaraste daca sa parcurga mai
ADN-ul departe etapele ciclului celular
 Faza G1 incepe atunci cand celula primeste semnale
de crestere sau primeste semnale de la factori
mitogeni. Acest lucru da startul procesului de
diviziune celulara

Faza G2/ M- celula aranjeaza p53

si verifica cromozomii. Exista
un punct de control major aici
pentru ca celula sa se asigure Rb
ca replicarea ADN s-a facut Punct de control G1 / S – aici sunt
corect. Daca nu, o celula blocate celulele tranformate canceros
normala va fi supusa
procesului de apoptoza

Faza S = are loc sinteza ADN. Numeroase

terapii oncologice citotoxice actioneaza in
acest interval

Punctele de control ale

ciclului celular
 Concluzii depre cancer si ciclul celular
Carcinogeneza pare sa fie un proces multistadial, in care celulele normale se tranforma in
celule canceroase printr-o acumulare treptata de erori genetice.

Aceasta a condus la ipoteza conform careia cancerul este posibil sa fie produs de mutatii
care determina instabilitate genetica.

Factorii de control ai ciclului celular, punctele de control mentin stabilitatea materialului

genetic in timpul diviziunii celulare.

Se cunosc cel putin doua puncte de control si importante, localizate in G1/S

si G2/M - implicand Rb si, respectiv , p53.

p53 este activata de deteriorari ale ADN-ului.

In timpul carcinogenezei, aceste mecanisme de verificare nu reusesc sa impiedice celulele

anormale sa intre in ciclul celular.
Perturbari ale ciclului celular pot conduce la replicari ale celulelor cu :
 alterari ale ADN

 susceptibilitate crescuta pentru noi alterari ale ADN

 capacitatea de a evita apoptoza

 capacitatea de a eluda supravegherea imuna

 telomeraza activata
Ciclul celular normal & Factorii de Control

Rb
p53, p21
Apoptoza
Repararea ADN-ului
Proteina Rb :

Primul punct de control major

 pRb - Proteina retinoblastomului__

Este denumita astfel deoarece in retinoblastom ambele alele prezinta mutatii si proteina nu
se mai produce

pRb impiedica celula sa se divida sau sa parcurga etapele ciclului celular atunci cand exista
alterari ale ADN-ului.

Controlul are loc in punctul G1/S (faza de sinteza a ADN) deoarece proteina pRb leaga si
inhiba factorii de transcriptie care apartin familiei E2F.

Cand proteina pRb nu-si indeplineste acest rol (este ineficienta), celulele care au suferit
mutatii vor continua sa se divida si pot deveni canceroase.
REGLAREA pRB DEPINDE DE PROCESUL DE FOSFORILARE

pRb poate inhiba progresia ciclului celular in mod activ, atunci cand este in forma
defosforilata. Prin urmare forforilarea inactiveaza functia pRb.

La sfarsitul mitozei (faza M ), pRB depinde de o fosfataza ca sa o defosforileze, si astfel sa

ii permita a se legea de E2F.
 Fosforilarea proteinei pRb de
catre complexul cyclin/cyclin-kinaza
permite eliberarea factorilor de
transcriptie atasati de pRB – cum
ar fi E2F.

Fiind liberi, factorii

transcriptionali pot modifica
expresia genelor necesare cresterii
celulare si sintezei de ADN .

Rachel A. Freiberg, Susannah L. Green, Amato J. Giaccia

Hypoxia and Cell Cycle
In: Cell Cycle Checkpoints and Cancer
Mikhail V. Blagosklonny, Ed. ISBN: 1-58706-067-1
Human Papilloma Virus, HPV, perturba punctul de control unde actioneaza pRb permitand celulelor
sa intre in faza S a ciclului celular in conditii care pot sa nu fie optime sau sigure pentru sinteza ADN
sau pentru replicarea celulei.

Fosforilarea secventiala of Rb de catre complexul ciclin/cdk inhiba activitatea represoare a pRb.

HPV E7 se leaga de forma hipofosforilata a proteinei pRB. Aceasta legatura nu va mai permite
formarea complexului pRB-factor celular de transcriptie E2F, ceea ce duce la eliberarea E2F . In
consecinta, E2F liber va permite celulei sa intre in faza S a ciclului celular.
p53:
Al doilea punct de control MAJOR
Hipoxia, expunerea celulei la specii reactive de oxigen, afectarea mitocondriilor sau
leziuni directe ale ADN de catre substante chimice sau radiatii; pot stimula activitatea
p53 care opreste diviziunea celulara si activeaza mecanismele de reparare a ADN si/sau
stimuleza celula sa se supuna mecanismelor apoptozei (moarte celulara programamta).
Aceste actiuni protejeaza organismul de expansiunea clonala a celulelor care au suferit
mutatii.

Olivier Pluquet, Pierre Hainaut

Genotoxic and non-genotoxic pathways of p53 induction
Oncoserve Online, 2004 Oncoserve Online p53.mht
 Hoenil Jo, Jae Weon Kim,
Implications of HPV infection in uterine cervical cancer
Cancer Therapy 3: 419-434, 2005

Infectia cu virusul HPV perturba p53

- al doilea punct major de control -
impiedicand p53 sa redirectioneze
celulele cu ADN alterat spre oprirea
ciclului celular sau apoptoza. In
consecinta, celulele alterate pot sa
prolifereze necontenit.

Alterarea ADN induce activarea p53, conducand fie la oprirea ciclului celular, fie la apoptoza.
HPV E6 se leaga de E6-AP si il redirectioneaza spre p53 ceea duce la ubiquitinizare E6-AP si
degradare rapida la nivelul proteazomilor a proteinei p53.
Progresia
Expresia factorilor angiogenezei, e.g., formele VEGF, stimuleaza vascularizarea
tumorilor si stabilesc calea prin care celulele tumorale capabile sa metastazeze pot
ajunge in torentul circulator si ulterior in sediile secundare tumorala.

http://cancer.duke.edu/pated/PFRCNews/Pictures/angiogenesis.jpg
 Transformari in Cancer
Organism
Acestea cuprind modificari moleculare, celulare
mergand pana la modificari de organ si chiar
Aparat modificari ale intregului organism.
Ceea ce incepe intr-o singura celula, posibil chiar
o singura alterare a unei legaturi chimice, in cele
Organ
din urma se manifesta ca un dezechilibru
fiziologic terminal pentru organismul gazda.
Tesut
Aceata evolutie poate fi prvita ca un “Butterfly
Effect” in cancer.

Celula

Entitati sub-
celulare

Fabio Grizzi, Maurizio Chiriva-Internati,

Gena Cancer: looking for simplicity and finding complexity,
Cancer Cell International 2006, 6:4, doi:10.1186/1475-
2867-6-4.
CANCERUL BOALA GENETICA

Evolutia de tip clonal a tumorilor

Celulele tumorale achizitioneaza mai multe mutatii care le

permit sa devina mult mai agresive in ceea ce priveste
capacitatea lor de proliferare.
 1 O celula este predispusa sa
Prima mutatie
prolifereze cu o rata anormal
de ridicata.

A doua mutatie
2
A doua mutatie duce la diviziuni
mai rapide ale celulei.

A treia mutatie

3 Dupa a treia mutatie celula sufera

transformari structurale

A patra
mutatie

A patra mutatie face ca celula sa se divida incontrolabil 4

si sa invadeze alte tesuturi
 Genele supresoare
tumorale tinte
pentru initierea
carcinogenezei

Mutatia sau deletia genelor responsabile de supresia tumorala (TS) poat initia muliple forme de cancer. Pentru ca
tumorile sa se dezvolte, ambele alele ale genei TS trebuie sa fie inactivate. In cancerele familiale, o alela mutant a
genei TS este mostenita si este prezenta in fiecare celula (e.g. p53 in Li Fraumeni). Dar, oncogeneza nu este initiata
pana cand a doua alela este si ea inactivata intr-o celula somatica. In cancerele non-familiale, inactivarea ambelor are
loc via mutatii somatice sau deletii. Rezultatul final in ambele cazuri, scaderea functiei genei TS duce la dezvoltarea
tumorii.
Sigma-Aldrich
 Ce îşi propune cursul ?

1. Oncogeneza – consideratii generale.

2. Markeri tumorali- definiție si considerații generale.
3. Clasificarea markerilor tumorali.
4. Principalii markeri tumorali utilizați în practica clinică.
5. Metode de dozare.
6. Recoltarea si stocarea probelor.
 Markerii tumorali

Markerul biologic (marker tumoral) pentru cancer

este o substanţă produsă de către un ţesut tumoral:

- rămâne în/pe celula producătoare (markeri celulari)

sau este secretată în mediul extern celular (markeri
umorali/solubili în lichide biologice),

- identificarea /dozarea este utilă în diagnosticul și

management-ul clinic al afecţiunilor tumorale.
Markerii tumorali
 Dozarea markerilor tumorali

a. screening – populaţiei la risc / populației sănătoase.

b. diagnostic (împreuna cu simptomatologia clinică, examenului imagistic,

factorii de risc).

c. stabilirea localizării, a stadiului și a prognosticului.

d. monitorizarea răspunsului la tratamentul chirurgical, chimioterapic sau

radioterapic.

e. stabilirea recurenţei recăderii / metastazării.

Marker tumoral ideal

• Ar trebui să aibă o mare sensibilitate si specificitate (100%).

• Ar trebui să aibă o valoare predictiva pozitiva si negativa mare (100%).

• Ar trebui să aibă o precizie de 100% în diferențierea între celulele normale ale organismului și

cele canceroase.

• Ar trebui să existe o corelație pozitiva între nivelul lor seric, volumul tumorii si amploarea

extinderii.

• Ar trebui să prezică recurența precoce si sa aibă valoare prognostică.

• Ar trebui să aibă capacitatea de a depista toate tumorile în stadiile precoce (microscopice).

• Ar trebui să indice progresia bolii și răspunsul la tratament.

• Ar trebui să fie dozați cu ușurință din ser sau din urina pacienților, iar testul utilizat să aibă un

preț accesibil.
 Markerii tumorali – inconveniențe !!!!

1. Heterogenitatea cancerelor
2. Specificitate deficitară – rezultate fals pozitiv
- Tumori benigne – rezultate pozitive: CA 125 sau CEA,
- Fumătorii au valori serice crescute ale CEA,
- Persoanele sănătoase pot avea valori serice ușor
crescute.
3. Sensibilitate deficitară – rezultate fals negative
4. Concentrații serice crescute doar în cazul tumorilor mari/a
metastazate/în stadii avansate.
5. Anumite tumori nu au valori serice crescute ale markerilor
tumorali.
Marker tumoral ideal

Efectuat din sânge sau alt lichid uşor de prelevat, uşor de măsurat şi
reproductibil, cu rezultat pozitiv DOAR pentru pacienţii cu cancer
(SPECIFICITATE), corelat cu stadiul şi răspunsul la tratament
(SENSIBILITATE).
 Ce îşi propune cursul ?

1. Oncogeneza – consideratii generale.

2. Markeri tumorali- definiție si considerații generale.
3. Clasificarea markerilor tumorali.
4. Principalii markeri tumorali utilizați în practica clinică.
5. Metode de dozare.
6. Recoltarea si stocarea probelor.
CLASA MARKER TUMORAL PATOLOGIE TUMORALA

Antigene oncofetale Alfa-fetoproteina (AFP) Cancer hepatocelular, tumori ale celulelor

germinale

Antigenul carcino-embrionar (CEA) Cancer colorectal, mamar, pulmonar,

gastric,ovarian

Proteina S100 Melanom malign

Antigenul oncofetal pancreatic (POA) Cancer pancreatic, gastric, pulmonar, colonic

Antigene neoplazice CA125 Ovar, san, plaman, pancreas,

asociate tumorii
CA19-9 Adenocarcinoame digestive

CA15-3 San, plaman, ficat, ovar

CA72-4 Gastric, colon, plaman, san, ovar, prostata

Hormoni Calcitonina Cancer tiroidian medular

Gonadotropina corionica (HCG) Boala trofoblastica gestationala, tumori

germinale

Tiroglobulina TG Cancer tiroidian, mielom, san

Lactogen placentar uman (hPL) Cancere trofoblastice
CLASA MARKERI TUMORALI PATOLOGIE TUMORALA

Enzime/izoenzime Antigenul specific de prostata (PSA) Cancer de prostata

specifice de țesut Fosfataza acida prostatica (PAP) Cancer de prostata
Enolaza neuron specifica (NSE) Cancer pulmonar cu celule mici,  tumorile de nervi
periferici
Fosfataza alcalina placentara (PALP) Tumori urologice sau gonadale
(izoenzima Regan)
Alfa amilaza Carcinom pancreatic
Proteine serice si Beta 2 microglobuline Mielom, limfoame
tisulare Paraproteinele (imunoglobuline monoclonale) Limfoame, mielom
Proteina acida fibrilara specific gliala (GFAP) Tumori cerebrale, tumori de nervi periferici
Mioglobuline Sarcoame
Surfactant Cancer bronsioloalveolar
Factori c-Sis/factorul de crestere plachetar (PDGF) Glioblastom, fibrosarcom, osteosarcom, cancer
de crestere mamar si melanom malign
Int-2 cu factorul de crestere epidermal (EGF) Tumori mamare (care pot raspunde la tratamentul
cu trastuzumab/Herceptin)
erb-A alfa 1 (receptor al hormonului Tumori nazofaringiene
Receptori celulari
tiroidian)

Erb-B2 (HER2) cu receptorul EGF (factorul Cancer mamar, gastric, esofagian

de crestere epidermal)
 Ce îşi propune cursul ?

1. Oncogeneza – consideratii generale.

2. Markeri tumorali- definiție si considerații generale.
3. Clasificarea markerilor tumorali.
4. Principalii markeri tumorali utilizați în practica clinică.
5. Metode de dozare.
6. Recoltarea si stocarea probelor.
 Principalii markerii tumorali

1. Alfa fetoproteina (AFP) – carcinom hepatocelular,

2. Antigen carcino-embrionar (CEA) – tumori gastro-
intestinale,
3. CA 125 - cancerul ovarian,
4. CA19-9 - cancerul de pancreas și de colon,
5. Antigenul specific de prostată (PSA) – cancer de prostată.
Cancer pulmonar
CA125, CEA Cancer de sân
CA125, CEA, HER2,
CA15-3
Cancer hepatic
AFP Cancer gastric
CEA

Cancer pancreatic
CA19-9, CA125,CEA
Cancer de colon
Cancer de prostata CEA
PSA
Cancer ovarian
Cancer testicular CA125, CEA
AFP, HCG
 Antigenul carcinoembrionar - CEA
Este o glicoproteină complexă – 180 kD cu 45-60% carbohidraţi, fixată în membrana
celulei neoplazice (de unde se eliberează în sânge)

! În viaţa embrionară se produce în pancreas şi în tractul gastro-intestinal.

Valori serice normale : 0-4,6 ng/ml (la fumători : < 10 ng/ml)

VALORI CRESCUTE
 În ser valorile crescute apar în carcinoame
- ale tractului gastro-intestinal (colo-rectal, pancreatic, gastric, ficat,
vezica biliara),
- pulmonare, mamare, cervicale, ovariane.
 În urină, concentraţii de peste 35 ng/ml (dacă infecţia urinară este exclusă)
poate indica un carcinom al vezicii urinare.
 În LCR, valori crescute apar în meningeoame maligne.

INDICAȚIA PRINCIPALA:
- verificarea si monitorizarea terapiei pacienților cu carcinom colo-rectal.
 Distribuția CEA în randul persoanelor sănătoase și a pacienților
fără afecțiuni maligne

% distribuția CEA
ng/mL ng/mL ng/mL
Persoane sănătoase 0-3,0 3,1-10 >10,0
Nefumători 96 4 0
Fumători 80 19 1
Afecțiuni non-maligne
Ciroză 53 42 5
Colită ulcerativă 65 26 9
Polip rectal 78 19 3
Afecțiuni
pulmonare 52 39 9
Afectiuni
gastro-intestinale 76 21 3
 Distribuția CEA în randul pacienților cu
afecțiuni maligne

% Distribuția CEA
0-3 3,1-10 >10
ng/mL ng/mL ng/mL
Cancer colorectal 28 20 52
Cancer de sân 50 27 23
Cancer ovarian 80 16 4
Cancer pulmonar 39 29 32
Alfa feto-proteina - AFP
- glicoproteină de origine oncofetală, cu masa moleculară 70 kD (conţine 4%
carbohidraţi), sinteza ei fiind suprimată la adult
!În cursul dezvoltarii fetale, nivelele de AFP cresc în ser și în lichidul amniotic;
traversează placenta, apare în serul gravidei.

Valorile serice normale :

- adulți: <10 ng/ml,
Nou-născuții au niveluri serice crescute care încep să scadă începând cu luna a 6-
a de viață pâna la vârsta de un an, când este atins nivelul seric de la adult.
- gravidă (săptămânile 32-36) : < 500 ng/ml.

Valori serice crescute: carcinom hepatocelular.

Valori serice moderat crescute:

- în neoplazii testiculare, ovariene, retro­peritoneale, mediastinale,
- în boli non-maligne: hepatita alcoolică, ciroza hepatică, hepatita acută virală,
hepatita cronică activă.
CA 125

- o glicoproteina cu o greutate moleculara de 200 kDa si un continut in carbohidrati

de aproximativ 25 %.
CA 125 este prezent în cursul dezvoltarii embrionare la nivelul epiteliului celomic
(în epiteliul: ovarian, pancreas, vezica biliară, stomac, bronhii, rinichi, colon). Se
găseşte în cantităţi crescute în lichidul amniotic, în laptele şi în serul femeilor
însărcinate.
Valori serice normale: 0-35 U/ml.
Interval de graniţă: 35-65 U/ml.

Indicația principală este în monitorizarea evoluției bolii și a terapiei pacientelor

cu cancere ovariene seroase sau nediferențiate.
Sensibilitatea în stadiile I şi II este în medie de 65%; în stadiile III si IV de 85%.

Concentrații serice ușor crescute, tranzitorii pot fi înregistrate în anexite acute,

endometrioze, peritonite, pancreatite acute, colelitiază, colecistite, hepatite acute/
cronice, insuficiență renală.
Antigenul specific de prostata - PSA

- serin proteaza din familia kalicreinelor, de tipul chimotripsinei, cu un singur lant

de 237 aminoacizi și greutatea moleculara de 28,4 kDa.

Valori serice normale: 0-2,5 ng/ml,

Valori serice crescute apar în boli benigne (prostatită, hipertrofie de prostată) şi
în carcinom de prostată.

În intervalul, 4-10 ng/ml, pentru excluderea dg. de hipertrofie benignă, se recomandă

dozarea free PSA (Free PSA este forma necomplexata de PSA).

PSA este un marker specific de organ, care poate fi folosit şi

pentru screening-ul grupelor de risc (bărbaţi cu vârsta cuprinsa între 50-
70 ani), în asociere cu tuşeul rectal.

PSA poate fi folosit şi pentru monitorizarea terapiei şi detectarea

recidivelor.
PSA liber (free PSA, fPSA)

PSA liber include formele neatașate de proteinele plasmatice.

Forma libera necomplexata (fPSA) reprezinta între 5-40% din
PSA-ul total.

Testul este indicat cu scopul de a crește specificitatea PSA-ului

total, în detecția cancerului de prostată, cu precădere când
valoarea acestui parametru este între 4-10 ng/mL, iar tușeul
rectal este negativ.

Într-un studiu multicentric prospectiv, s-a subliniat că o valoare

fPSA de <25% din valoarea PSA total (valoarea PSA-ului total
este între 4-10 ng/mL), determină reducerea biopsiilor inutile cu
20%, cu menținerea unui nivel de detecție de 95%.
- un oligozaharid prezent în țesuturi ca un
monosialogangliozid (glicolipid) și in ser ca o
mucină bogată în carbohidrați, CA 19-9
- persoanele fara antigenele de grup sanguin
Lewis prezente., nu dispun de sialyl-transferaza necesară
pentru sinteza CA19-9., astfel incat se recomanda alt marker
tumiral (CA50)
CA19-9 este prezent în celulele epiteliale şi
mucoase: pancreas,stomac, intestin,ovare.

Valori serice normale: 0-37 U/ml.

Intervalul de graniţă: 37-100 U/ml – poate fi Sensibilitatea CA 19-9 în diverse
întâlnit atât la persoane cu boli benigne, cât şi cu afecţiuni tumorale
boli maligne.
Tumorile Sensibilitate
(%)
Valori serice > 63 U/ml: probabilitatea ca
boala să fie de natură malignă este de 95%. Pancreas 70-95

Căi biliare 55-75

CA19-9 este markerul de primă linie în Colon 60
carcinomul pancreatic. În alte boli maligne
prezintă o sensibilitate mai scăzută Ficat 50

Stomac 60

Plămâni 15

Glanda mamară 14
Ce îşi propune cursul ?

1. Oncogeneza – consideratii generale.

2. Markeri tumorali- definiție si considerații generale.
3. Clasificarea markerilor tumorali.
4. Principalii markeri tumorali utilizați în practica clinică.
5. Metode de dozare.
6. Recoltarea si stocarea probelor.
Dozarea serica a acestor markeri tumorali se realizeaza prin :

- metode imunochimice, care au la bază o reacție imună de tipul Ag-Ac, care se desfășoară pe
un suport solid
- principala caracteristică a testelor imunochimice constă in marcarea Ag sau Ac cu o
substanță care generează un semnal care poate fi măsurat, facilitând astfel detecția
complexului Ag-Ac

- în funcție de tipul acestei substanțe testele imunochimice sunt clasificate astfel:

-  teste radioimunologice (RIA): utilizează marcarea cu radioizotopi (125I, 131I, 3H, 14C, 32P);

-  teste imunoenzimatice (EIA): utilizează marcarea cu enzime;

- teste imunochimice cu detectie prin fluorescenta (FIA): utilizează marcarea cu molecule

fluorescente (fluorocromi);

- teste imunochimice cu detectie prin chemiluminiscenta (CLIA): utilizează pentru marcare

molecule care generează chemiluminiscență, cum ar fi derivati de luminol, esteri acridinici, derivati
de oxalat de nitrofenil.
Ce îşi propune cursul ?

1. Oncogeneza – consideratii generale.

2. Markeri tumorali- definiție si considerații generale.
3. Clasificarea markerilor tumorali.
4. Principalii markeri tumorali utilizați în practica clinică.
5. Metode de dozare.
6. Recoltarea si stocarea probelor.
Recoltarea şi stocarea
Recoltarea:
• Se face dimineaţa a jeun.
• Sângele se recoltează în vacutainer fara aditivi (pe simplu).
• Se recoltează 7 ml de sânge din venele cubitale. Trebuie evitată aplicarea prelungită a
garoului înainte de recoltarea sângelui.
• Sângele poate fi stocat la temperatura camerei maxim 1-2 ore.

Stocarea:
• Sângele coagulat (după cca.40 min) trebuie centrifugat şi serul transferat în 2-3
criotuburi închise. În ser nu trebuie să rămână hematii.
• Aceste probe pot fi stocate la 4oC, 4-5 zile sau la temperatură de -20 oC, pentru câteva
săptămâni.
• Pentru determinarea markerilor tumorali probele sunt decongelate la temperatura
camerei (1-2 h) şi omogenizate. Proba odată decongelată nu mai poate fi recongelată.
După decongelare proba poate fi stocată 4-5 zile la temperatura de 4 oC.

Important!
• Analizele nu pot fi făcute din probe biologice cu hemoliză şi/sau lipemie.
CONCLUZII

Există un număr mare de markeri tumorali, dar pentru practica medicală ei nu au valoare absolută.

Markerii tumorali trebuie corelați cu tabloul clinic, cu testele de laborator si cu explorările

imagistice, pentru o buna diagnosticare, stadializare si monitorizare terapeutică a
pacienților cu diverse neoplazii.

Markerii tumorali sunt utili pentru:

• alegerea liniei de tratament (în scopul identificării pacienţilor care să beneficieze de

radioterapie, chimioterapie sau hormonoterapie, IMUNOTERAPIE),

• monitorizarea tratamentului (indică recrudescenţa şi instalarea rezistenţei organismului la

medicamentul administrat,

• indicatori de prognostic pentru o anumita neoplazie.

 Caz clinic
Un pacient în vârstă de 58 de ani, s-a internat din cauza icterului si a scăderii in greutate.
S-a efactuat examinare CT, iar la ERCP (colangiopancreatografie sub ghidaj endoscopic) s-a recoltat o
probă bioptică care a evidențiat prezența celulelor tumorale ductale pancreatice. După procedura
chirurgicală Whipple (duodenopancreatectomie) si în urma examinării histologice a probei bioptice, s-a pus
diagnosticul de cancer de cap de pancreas (adenocarcinom), cu diametrul mai mic de 2 cm.

Preoperator, concentrația serică a CA 19-9 a fost 120 U/mL, imediat dupa operație a scazut la valoarea de
89 U/mL.

Pacientul a urmat terapie chimioterapică agresivă cu 5-fluorouracil (5-FU), urmată de capecitabine

(Xeloda, Hoffmann-La Roche).
Inițial nivelul seric de CA 19-9 a scazut la 40 U/mL, apoi în mod gradual a crescut la 100 U/mL.

Din momentul stabilirii diagnostic pâna în prezent, pacientul a avut valori serice fluctuante ale CA19-9,
fara simptome clinice semnificative, cu o examinare PET-CT negativa.

Se administreaza pentru normalizarea CA19-9 si pentru împiedicarea apariției recidivei tumorale, o terapie
agresiva cu erlotinib (Tarceva, Genentech/Roche)

Dupa o perioadă de timp, pacientul se prezinta de urgența cu melenă si anemie.

EDS arată un ulcer peptic hemoragic la locul de anastomoză, iar concentrația serică a CA19-9 este din nou
100 U/ml.

S-a inițiat tratament cu inhibitori de pompă protonică, iar concentrația serică a CA19-9 s-a redus în mod
semnificativ.