Mutaţiile si

impactul lor in
patologia umană

Caia Călin
 Mutațiile genetice sunt schimbări permanente în secvența ADN-
ului (acidului dezoxiribonucleic) care pot apărea în materialul genetic al unui
organism. Aceste modificări pot afecta un singur nucleotid (numit mutație
punctiformă) sau pot implica modificări la nivelul unor segmente mai mari de
ADN.

1. Mutații genice punctiforme: Acestea implică schimbări la nivelul unui singur

nucleotid în secvența ADN-ului. Pot fi de tip substituție (înlocuirea unui nucleotid cu
altul), inserție (adicția unui nucleotid) sau deleție (eliminarea unui nucleotid).

2. Mutații cromozomiale: Implică modificări la nivelul structurii sau numărului de

cromozomi. Acestea pot include deleții (pierderea unui segment de cromozom),
duplicări (prezența unui segment suplimentar de cromozom), inversiuni (rearanjarea
secvențelor cromozomiale) sau translocații (schimbarea locului unui segment de
cromozom la altă poziție).

3. Mutații genomice: Acestea sunt modificări la nivelul întregului genom al unui

organism.
 Există numeroase boli genetice care sunt rezultatul unor
mutații specifice în ADN. Iată câteva exemple:
1. Boala Huntington: Este o boală neurodegenerativă ereditară care afectează sistemul
nervos central. Este cauzată de o mutație expansivă a repetițiilor de tripleti CAG în
genele HTT (gena care codifică proteina huntingtin). Creșterea numărului de repetiții
CAG peste un anumit prag determină apariția și severitatea simptomelor. Acest exces de
repetiții CAG conduce la producerea unei forme anormale a proteinei huntington, care
afectează funcționarea neuronală.

2. Sindromul Down: Este o afecțiune genetică cauzată de prezența unui cromozom

suplimentar (trisomia 21). În loc să aibă două copii ale cromozomului 21, persoanele cu
sindrom Down au trei copii, iar această anomalie cromozomială este cauzată de o non-
disjuncție în timpul diviziunii celulare.

3. Fibroza chistică: Este o boală genetică cu transmitere recesivă, cauzată de mutații în

genele CFTR (Cystic Fibrosis Transmembrane Conductance Regulator). Aceste mutații
duc la producerea unui canal de clor disfuncțional în celulele epiteliale, ceea ce duce la
producerea unui mucus gros și vâscos în plămâni, tubul digestiv și alte organe.
 Mutatiile somatice si cancerul

• Mutațiile somatice sunt modificări genetice care apar în celulele non-germinale

ale organismului după naștere și nu sunt transmise la generațiile viitoare. Aceste
mutații pot juca un rol semnificativ în procesul de carcinogeneză, care este
formarea și dezvoltarea cancerului.
• Cancerul este o boală complexă, iar multiple mutații genetice pot contribui la
transformarea unei celule normale într-o celulă cancerigenă. Iată câteva aspecte
despre legătura dintre mutațiile somatice și carcinogeneză:

1. Acumularea de mutații: O celulă normală poate deveni cancerigenă atunci când suferă o
serie de mutații care afectează genele implicate în controlul creșterii și diviziunii celulare,
repararea ADN-ului sau apoptoza (moartea celulară programată). Aceste mutații somatice se
acumulează de-a lungul timpului, iar combinația lor poate activa oncogene (gene care
stimulează creșterea celulară) sau pot inactiva genele supresoare tumorale (care inhibă
creșterea necontrolată a celulelor).
2. Mutațiile în genele de suprimare a tumorii: Anumite mutații pot afecta genele care
reglează creșterea și diviziunea celulară. De exemplu, mutațiile care inactivază genele
supresoare tumorale, cum ar fi gena p53 sau gena RB, pot permite celulelor să se dividă
necontrolat, contribuind astfel la formarea tumorilor.
3. Instabilitatea genomică: Mutațiile care afectează mecanismele de
reparare a ADN-ului pot duce la instabilitate genomică în celulele
canceroase. Acest lucru poate conduce la acumularea de alte mutații și
la apariția unor variante genetice adiționale care sprijină progresia
cancerului.

4. Activarea oncogenelor: Mutațiile care activează oncogenele pot

determina celulele să crească și să se dividă mai rapid decât celulele
normale. De exemplu, o mutație care activează un oncogen precum
gena RAS poate duce la stimularea excesivă a diviziunii celulare.

5. Factori de mediu și mutații somatice: Expunerea la factori de

mediu, cum ar fi radiațiile ultraviolete, substanțele chimice
carcinogene, fumatul sau dieta, poate crește probabilitatea apariției
mutațiilor somatice care favorizează dezvoltarea cancerului.
 Metode de detectare a mutațiilor genetice

1. Secvențierea ADN-ului: Este una dintre cele mai precise și detaliate

tehnici de detectare a mutațiilor genetice. Există diferite tehnici de
secvențiere, precum secvențierea Sanger (tradițională) sau secvențierea de
nouă generație (NGS), care permit identificarea secvenței exacte a ADN-
ului pentru a detecta mutații punctiforme, inserții, deleții sau rearanjamente
cromozomiale.

2. PCR (Reacția de polimerizare în lanț): Această tehnică permite

amplificarea specifică a unei secvențe de ADN și poate fi utilizată pentru a
detecta mutații punctiforme sau inserții/deleții mici în genele specifice.
PCR poate fi combinată cu alte tehnici, precum secvențierea sau
hibridizarea cu probă pentru a identifica mutațiile.

3. Hibridizare cu probă: Această metodă utilizează segmente de ADN

complementar pentru a detecta specific mutațiile. Hibridizarea poate
implica utilizarea de microcipuri de ADN (microaraye) sau tehnici de
hibridizare fluorescentă care permit identificarea secvențelor anormale de
ADN.
3. PCR digital: Această tehnică sensibilă și cu capacitate
mare de detectare poate identifica și cuantifica prezența și
frecvența mutațiilor rare într-un eșantion de ADN. PCR digital
folosește împărțirea eșantionului în microreactoare
individuale pentru a amplifica și detecta ADN-ul, permițând
astfel identificarea și analiza precisă a mutațiilor rare.

4. Teste genetice specifice: Există teste genetice comerciale

sau specializate care se concentrează pe identificarea anumitor
mutații genetice asociate cu anumite boli sau predispoziții
genetice. Aceste teste pot utiliza tehnici specifice pentru a
identifica mutațiile cunoscute în genele relevante.
 Terapii și tratamente pentru mutațiile genetice

1. Terapia genică: Această abordare implică introducerea sau corectarea unui gen
defect sau absent în celulele pacientului. Poate implica utilizarea de vectori viral
sau alte tehnologii pentru a furniza un gen sănătos în celulele afectate. Terapia
genică este în curs de dezvoltare și poate fi utilizată pentru tratarea unor afecțiuni
genetice ereditare.

2. Terapia cu oligonucleotide: Această terapie implică utilizarea de molecule de

oligonucleotide (scurte fragmente de ADN sau ARN) pentru a modula expresia
genelor sau pentru a corecta mutațiile la nivelul ARN-ului sau ADN-ului. Acest tip
de terapie poate fi utilizat pentru a corecta mutații punctiforme sau pentru a regla
expresia genelor.

3. Terapia cu proteine: Unele mutații genetice conduc la producerea de proteine

anormale sau lipsa unor proteine esențiale pentru funcționarea normală a celulelor.
Terapia cu proteine poate implica administrarea de proteine specifice pentru a
corecta deficiențele produse de mutații genetice sau pentru a compensa funcția
defectuoasă a unei proteine.
4. Medicamente și tratamente simptomatice: În multe cazuri,
tratamentul mutațiilor genetice se concentrează pe gestionarea
simptomelor și complicațiilor asociate cu afecțiunea. Pot fi
utilizate medicamente pentru a trata simptomele, pentru a preveni
complicațiile sau pentru a încetini progresia bolii.

5. Consiliere genetică: Aceasta este o componentă esențială a

managementului mutațiilor genetice. Consilierii genetici oferă
informații despre riscurile și opțiunile de tratament, precum și
asistență pentru pacienți și familiile lor în luarea deciziilor legate
de gestionarea afecțiunii.
 Bibliografie

 https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/
testarea-genetica-sau-testare-uzuala-de-labora
tor

 https://chat.openai.com

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Muta
%C8%9Bie_genetic%C4%83#:~:text=Muta
%C8%9Biile%20genetice%20%C3%AEn
%20sensul%20cel,eredit%C4%83%C8%9Bii
%2C%20deci%20schimb%C4%83ri%20ale
%20genotipului.
Mulţumesc pentru
atenţie!