Abces hepatic.

• Abces hepatic este o colecție de puroi înconjurat de o capsulă

fibroasă în ficat. Este rezultatul oricărui proces infecțios care duce la
distrugerea secundară a parenchimului (țesutului) și a stromei
(structurii) ficatului.
• poate rezulta prin diseminarea unei infectii bacteriene sau fungice de
la tractul digestiv prin vena porta, din infectii biliare sau prin extensie
directa de la infectii adiacente.
Clasificarea:
Cele trei forme majore de abcese hepatice, clasificate dupa etiologie
sunt:
• abcesele piogene, majoritatea polimicrobiene, numara peste 80%
dintre abcesele hepatice
• abcesele ameobice datorata Entamoeba histolytica, numara 10%
dintre abcesele hepatice
• abcesele fungice, cel mai frecvent datorate Candida specii, numara
sub 10% din cazuri.
Cauze:
• Cauza abcesului hepatic este o infecție la nivel hepatic. Originea acestei infecții poate fi:
• Biliar (40%), din cauza calculilor, stenozei sau neoplasmelor și apare ascendent, de la
vezica biliară la ficat.
• Portal (16%), secundar unui proces infecțios într-un alt organ intraabdominal, după cum
se dovedește în cazurile de apendicită, diverticulită sau boală inflamatorie intestinală care
compromite circulația venoasă portală.
• Infecția unei structuri vecine (6%), cum ar fi vezica biliară sau colon, și prin contiguitate se
răspândește direct în ficat.
• Bacteremia de orice origine (7%).
• Traumatism hepatic (5%), dezvoltând anterior un hematom care se infectează secundar.
• Criptogen (26%), infecții de origine obscură sau necunoscută.
 Tabloul clinic:
Simptomele pe care le prezintă o persoană cu abces hepatic sunt diverse, iar severitatea lor va fi legată de
agentul care produce abcesul, timpul de evoluție și integritatea sistemului imunitar.
• Acestea vor fi instalate într-o perioadă variabilă între 2 și 4 săptămâni, fiind mai severe și mai rapide în
prezentarea lor cu cât persoana este mai tânără. În general vom găsi:
• Febra (cu sau fără frisoane). În funcție de severitatea agentului cauzal. Aproape inexistent în micoze; moderată
până la mare în amebiază; severă în abcesele piogene.
• Durere abdominală. De debut progresiv, localizat pe partea dreaptă (implicând rareori întregul abdomen), de
intensitate variabilă, de natură opresivă sau înjunghiată, continuă, fără atenuare și exacerbare prin mișcări.
• Pierderea rapidă și involuntară în greutate.
• Transpiră noaptea.
• Îngălbenirea pielii (icter) cu sau fără prurit însoțitor (mâncărime).
• Greață și / sau vărsături.
• Scaune de culoare argilă. Produs al scăderii metabolismului bilirubinei de către ficat.
• Urină tulbure sau colorată, de obicei maro până la negru (arată ca cola).
• Slăbiciune generală
• Simptomele vor fi mai puțin înflorite la vârstnici. Dacă abcesul este situat sub diafragmă, pot coexista simptome
respiratorii, cum ar fi tuse și dureri pleuritice care iradiază către umărul drept.
 Diagnostic:
• Pe lângă constatările clinice (hipotensiune arterială, tahicardie și tahipnee) și simptomele menționate de pacient,
diagnosticul de abces hepatic implică efectuarea de teste de laborator și studii imagistice pentru confirmare.
• În laborator, veți găsi o creștere semnificativă a globulelor albe din sânge, anemie, viteză ridicată de sedimentare și
proteină C reactivă (CRP).
• De asemenea, testele funcției hepatice vor fi modificate, cu creșterea transaminazelor, fosfatazei alcaline
(creșterea sa sugerează abces piogen în 70% din cazuri) și bilirubine și o scădere a proteinelor în detrimentul
albuminei (hipoalbuminemie).
• Raza X abdominală simplă în picioare poate prezenta semne sugestive: niveluri de aer-fluid în cavitatea abcesului.
Imaginea ficatului poate fi văzută deplasată în jos, mai mare decât de obicei, sau prin deplasarea diafragmei în sus.
• Dacă abcesul este subdiafragmatic, radiografia toracică poate prezenta și alterări: atelectazie și chiar revărsat
pleural.
• Metoda de diagnostic la alegere este ecografia abdominală, care are o sensibilitate de 85-95%. Are avantajul de a
fi neinvaziv, ușor accesibil și ieftin, în timp ce poate fi terapeutic (abcesul poate fi drenat prin direcționarea
puncției fine a acului).
• Tomografia axială computerizată (CT) are o sensibilitate de 95-100%, cu inconvenientul costului său ridicat și
nefiind disponibilă în toate siturile, dar este studiul confirmator definitiv.
Complicații:
• Complicațiile abcesului hepatic derivă fundamental din originea sa.
• 10-20% din cazuri pot fi complicate cu ruperea abcesului cu scurgerea
ulterioară a conținutului în cavitatea abdominală, ceea ce va duce la
peritonită, septicemie și sepsis.
• Cealaltă posibilitate este ca ruperea să se producă din cauza contiguității și
extinderii la structurile vecine, cea mai frecventă fiind cavitatea pleurală
(abcese subdiafragmatice) care duce la empiem, la cavitatea pericardică
(cele situate în lobul stâng) sau mai rar la colon.
• Pacienții imunocompromiși, cu hipoalbuminemie severă (malnutriție) și cu
diabet sunt mai susceptibili la complicații. În acesta din urmă, riscul de
complicații se triplează.
Prognoza:
• În general, prognosticul cazurilor diagnosticate precoce și tratate corespunzător este bun. Următorii
factori de prognostic sunt slabi:
• Abcese multiple
• Volumul cavității abcesului> 500 ml
• Creșterea hemidiafragmei drepte sau revărsat pleural
• Ruptura spontană sau traumatică a abcesului cu drenaj intraabdominal
• Encefalopatie
• Bilirubină totală> 3,5 mg / dL
• Hemoglobină <8 g / dL
• Albumină <2 g / dL
• Diabet.
• Cazurile care sunt complicate de sepsis sau șoc sunt cele care sunt în general fatale, în special în cazul
abceselor care se scurge în cavitatea toracică.
Tratament:
• Ca și complicațiile, tratamentul va fi orientat în funcție de cauză, pe lângă
luarea în considerare a stărilor clinice (gravitate sau nu) ale persoanei în
momentul diagnosticului.
• În cazurile necomplicate, tratamentul la alegere este administrarea
medicamentului adecvat plus drenajul abcesului, fie prin puncția acului
ghidată prin ecou, ​prin plasarea unui cateter de drenaj, fie prin
intervenție chirurgicală.
• În cazul abceselor piogene, există mai multe scheme, dar combinația a
două antibiotice cu spectru larg este întotdeauna utilizată (dacă nu este
disponibilă posibilitatea cultivării). În toate cazurile, 2 până la 4 săptămâni
de tratament.
• Abcesele hepatice amebice trebuie tratate cu metronidazol timp de 7 până la 10 zile sau ulterior cu
tinidazol timp de minimum 10 zile.
• Abcesele fungice sunt tratate cu amfotericină B sau fluconazol timp de cel puțin 15 zile,
monitorizând toxicitatea ridicată a amfotericinei.
• Deși chirurgia a fost anterior modalitatea obișnuită de tratament, în combinație cu terapia
medicamentoasă, progresele tehnologice au permis rezervarea acesteia pentru cazuri complicate.
• Managementul trebuie să includă întotdeauna drenarea abcesului. Tehnicile de drenaj includ
drenajul percutanat cu ultrasunete sau CT ghidat, drenajul plasării cateterului, drenajul chirurgical
sau drenajul printr-o tehnică specială numită colangiopancreatografie endoscopică retrogradă
(ERCP).
• În cazul abceselor mai mari de 5 centimetri localizate în lobul drept al ficatului, plasarea unui
cateter de drenaj este preferată, deoarece eșecul terapeutic de până la 50% a fost evidențiat în
cazurile drenate prin aspirarea acului.
• Chirurgia are indicația sa absolută în cazul abceselor localizate în lobul stâng (datorită riscului de
complicații cu drenaj către pericard), în abcese multiple, abcese loculate (septate intern și împărțite
în cavități mici) sau atunci când a existat un răspuns slab la tratament după 7 zile de drenaj
percutanat.
Surse:
• https://ro.warbletoncouncil.org/absceso-hepatico-4899
• https://www.oculusprim.md/abcese-hepatice
• https://wikicro.icu/wiki/Amoebic_liver_abscess
https://www.youtube.com/watch?
v=dA1HTxEmitw