Tratamentul:

• Managementul complicațiilor (de exemplu, hipertensiune arterială,

infecții, insuficiență renală)
• Măsuri de sustinere
Controlul strict al hipertensiunii arteriale este esențial:

• Inhibitorii ai enzimei de conversie a angiotensinei sau blocanții

receptorilor de angiotensină sunt de obicei prescriși.
• Pe lângă controlul nivelului tensiunii arteriale, aceste medicamente
ajută la blocarea angiotensinei și aldosteronului, factori de creștere
care contribuie la cicatrizarea rinichilor și la pierderea funcției renale.
• Antagoniştii canalelor de calciu
• Antagoniştii de calciu controlează mişcarea ionilor de calciu la nivelul cordului şi muşchilor
netezi vasculari, blocând intrarea acestora prin canalele lente voltaj-senzitive de tip L şi prin
încetinirea restabilirii canalului.
• Fenilalkilaminele (verapamil) și benzothiazepinele (diltiazemul)având un efect marcat pe
recuperarea canalului de calciu, afectează în cea mai mare măsură conducerea şi
contractilitatea cardiacă.
• Dihidropiridinele (amlodipină),care nu interfera cu recuperarea canalului, au efecte minime
asupra automatismului cardiac, conducerii nodale sau contractilităţii, dar au cea mai mare
acţiune vasodilatatoare periferică.
• Efectul vasodilatator renal permite menţinerea ratei de filtrare glomerulară şi a fluxului
sangvin renal în condiţiile reducerii TA sistemice.
• Blocanţii receptorilor angiotensinei II (sartanii)
• Absenţa tusei şi a angioedemului Hipotensiv;
• Vasodilatator;
• Previn retenţia lichidelor in organism,
• Reduce presarcina cardiacă;
• Creşte debitul cardiac, reducând în acelaşi timp presiune, care nu este
însoţită de o creştere a frecvenţei cardiace.
Infecțiile tractului urinar (ITU)
• Infecțiile tractului urinar (ITU) trebuie tratate cu promptitudine.
• Aspirația percutanată a conținutului chistului ajută la ameliorarea
durerii severe din cauza hemoragiei sau compresiei, dar nu are efect
asupra rezultatului pe termen lung.
• Nefrectomia este efectuată pentru ameliorarea simptomelor severe
care rezultă din mărirea semnificativă a rinichilor (cum ar fi durerea,
hematuria) sau infecțiile recurente ale tractului urinar.
• Pacienții care dezvoltă insuficiență renală cronică necesită
hemodializă, dializă peritoneală sau transplant de rinichi.
• Boala polichistică de rinichi nu reapare după un transplant.
 Măsurile de susținere:
• O dietă competentă și aportul de lichide pot reduce semnificativ rata de progresie a bolii
polichistice și a bolilor care le însoțesc (inclusiv insuficiență renală, hipertensiune arterială etc.).
• Recomandările în materie de dietă vizează în principal menținerea unui nivel scăzut al tensiunii
arteriale.
• Un pacient cu boală polichistică trebuie să respecte următoarele restricții alimentare:
• 1. Limitarea aportului de săruri de sodiu (în primul rând sare de masă, care crește tensiunea
arterială și creează o povară suplimentară asupra rinichilor).
• 2. Reducerea dietei a alimentelor grase (colesterol) si proteice.
• 3. Excluderea din alimentație a alimentelor care conțin cofeină (cafea, ceai, ciocolată etc.), care
accelerează semnificativ creșterea chisturilor.
• 4. Aportul adecvat de lichide este esențial.Pe lângă aceste măsuri, experții recomandă
renunțarea la fumat, administrarea de medicamente hormonale, medicamente care au efect
toxic asupra rinichilor.
Profilaxie:

• Dacă aveți boală polichistică renală și aveți în vedere să aveți copii, un

consilier genetic vă poate ajuta să vă evaluați riscul de transmitere a
bolii către descendenții dumneavoastră.
• Menținerea cât mai sănătoasă a rinichilor poate ajuta la prevenirea
unor complicații ale acestei boli.
• Una dintre cele mai importante modalități prin care vă puteți proteja
rinichii este gestionarea tensiunii arteriale.