UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE ’’NICOLAE TESTIMIȚANU’’

Catedra: Medicina de familie

Tema: Lucru în echipă. Familia și activitatea în echipă a medicului de familie; echipa

multidisciplinară, interdisciplinară si transdisciplinară; caracteristici.

Elabora de: Vasilenco Ina, M1703

Coordonator: Jucov Artiom
 Cum definim echipa?
Un grup de oameni cu aptitudini și sarcini diferite, care lucrează împreună pentru un scop sau un
proiect comun, ale căror funcțiuni se împletesc armonios și care se susțin reciproc. (Belbin, 1981)
Abilități de a LUCRA ÎN ECHIPĂ
■ Amabilitatea este aptitudinea de a fi plăcut, plin de tact și serviabil în relațiile de muncă cu ceilalți.
■ Flexibilitatea comportamentală este aptitudinea de a adapta propriul comportament la situațiile
schimbătoare din mediu.
■ Sociabilitatea este aptitudinea de a fi comunicativ și participativ în situațiile sociale. Această
aptitudine implică dorința și disponibilitatea de a lucra cu alte persoane și de a facilita interacțiunile cu
ceilalți.
■ Auto-controlul este aptitudinea de a rămâne calm și echilibrat în situații dificile sau stresante.
Ea presupune controlarea emoțiilor în prezenta stimulilor iritanți, neașteptați sau stresanți.
■ Dorința de realizare este aptitudinea de a-și fixa standarde foarte înalte și de a realiza cât mai
bine posibil o sarcina. Implică depunerea unor eforturi suplimentare pentru îndeplinirea obiectivelor
dificile.
■ Perseverența este aptitudinea de a menține un nivel optim de efort pâna când sarcinile de muncă
sunt realizate cu succes. Presupune energie mentală și menținerea ei pentru o perioadă lungă de
timp, în pofida obstacolelor şi a factorilor de distragere a atenției.
 Familia și activitatea în echipă a
medicului de familie
■ Medicul de familie abordează pacientul multilateral, cu tot spectrul de probleme de sănătate pe
care le are.
■ Este dovedit că, de regulă, pacientul preferă implicarea familiei în suportul şi îngrijirea sa. După
obţinerea consimţământului informat al pacientului, Medicul de familie poate contacta pe oricare
membru al familie şi implica în măsura posibilităţilor în îngrijirea pacientului, în discutarea
problemelor, împărăţirea informaţiei, căutarea în comun a soluţiilor.Membrii familiei îşi pot
împărtăşi impresiile despre starea pacientului în timpul găsirii lui acasă, apare posibilitatea dea
discuta în comun: medic de familie-pacient-membrii familiei planul de recuperare.
■ Odată cu implicarea membrilor familiei se poate descoperi că opiniile diferitor membri
sunt diferite evidente, fapt care poate conduce la conflicte, anxietate, supărare, separare.
Conduita corectă a acestor emoţii devine foarte importantă, în special în prezenţa mai
multor membri ai familiei; membrii familiei trebuie să fie convinşi că au fost auziţi,
înţeleşi, opinia lor a fost luată în consideraţie.Pentru a conduce corect astfel de
participări ale familiei, în astfel de dialoguri, medicul de familie are nevoie de unele
abilităţi de comunicare, de ascultare şi înţelegere, abordări psihologice
■ În procesul de implicare a membrilor de familie în viaţa particulară a pacientului pot
interveni şi unele probleme; pacientul ar putea fi împotrivă ca membrii familiei să
cunoască toate detaliile vieţii lui; în acest context deosebit de important este obţinerea
consimţământului informat, cunoaşterea preferinţelor pacientului
 Modelul centrat pe familie (s-a dovedit a
fi cel mai eficient model)
 Echipa pluridisciplinară respectă şi susţine rolul familiei ca principal în îngrijire. Familia reprezintă cea mai importantă sursă
de suport şi de fortificare. Acest moment trebuie menţionat ca cel mai important în îngrijirea copilului.
 Există o colaborare dintre pacient/părinte şi specialist la toate nivelurile. Deciziile se iau împreună şi nu doar se aduc la
cunoştinţă
 Informarea pacientului/părinţilor de către specialist constituie un component important. Este necesar de creat o aşa
atmosferăîn care pacientul să poată da orice întrebare.
 Serviciile comprehensive sunt oferite de mai mulţi specialişti care activează în echipă sub forma unor programe individualizate
 Părţile forte ale familiei şi calităţile individuale ale ei sunt încorporate în serviciile de îngrijire. Fiecare familie are
particularităţile sale, astfel nu există o singură abordare pentru toate familiile. Unele familii au multe rude care le pot ajuta,
resurse, alte familii sunt singuratice, cu resurse limitate; în unele familii tata este persoana de bază de comunicare, în altele –
mama sau alt membru al familiei.
 Seţine cont dediversitatea culturală, religioasă, nivelulsocio-economic. Fiecare familie trebuie să aibă oportunităţi egale la
servicii de calitate, indiferent de rasă, religie, cultură, gradul de bunăstare etc. Medicul de familie şi echipa în întregime trebuie
să cunoască particularităţile, diversitatea familiilor.
 În cadrul acestui model se încurajează suportul dintre familii. Părinţii se simt mai bine când au posibilitatea de aşi împărtăşi
sentimentele cu alţi părinţi. Comunicarea între părinţi este şi sursă de informare, orientare, sursă importantă de susţinere
Echipa multidisciplinara

■ În modelul medical multidisciplinar membrii echipei activează ca specialişti

independenţi, care oferă consultaţii, dar comunică minimal între ei. Aici există o
oarecare coordonare în abordarea problemelor de către echipă şi o oarecare integrare a
procesului de furnizare a serviciilor. Astfel, acest model poate fi considerat drept un
model suboptimal de soluţionare a problemelor complexe, dar perceperea
beneficiarului este aceea că serviciile sunt, în cel mai bun caz,fragmentate, în cel mai
rău caz, periculoase.
Echipa interdisciplinara

■ Un grad mai înalt de colaborare şi integrare în oferirea serviciilor a fost atins odată cu
implementarea modelelor de activitate interdisciplinară. Modelul se caracterizează
printr-un grad mai înalt de comunicare, cooperare, coeziune a specialiştilor în echipă.
Cu toate că scopurile programelor sunt selectate doar de membrii echipei (fără
implicarea obligatorie a familiei),în acest tip de organizare are loc sistematic
comunicarea între specialişti cu transmiterea informaţiei, experienţei, discutarea
scopurilor. Acest model este centrat pe client, dar aici lipseşte comunicarea suficientă,
de la egal la egal, cu familia, persistă protecţionismul profesional.
Echipa transdisciplinara
■ Acest model se impune ca o soluţie pentru consolidarea procesului de prestare a serviciilor
medicale şi sociale, cu considerarea holistică a nevoilor pacientului complex, model care oferă
suficientă flexibilitate şi posibilităţi de depăşire a hotarelor restrictive ale unei profesiuni.
Adăugător, acest model se dovedeşte a fi şi mai cost-eficient. Activitatea în colaborare a
echipei transdisciplinare este modalitatea optimă de oferire a serviciilor integrate de calitate.
Cuvântul „colaborare” („co”- şi „laborare”) semnifică activitate conjugată şi denotă gradul în
care membrii echipei interacţionează între ei. În acest model se respectă şi se susţine rolul
familiei ca principal în îngrijire. Familia reprezintă cea mai importantă sursă de suport şi
de fortificare. Acest moment trebuie menţionat ca cel mai important în îngrijirea copilului.
Există o colaborare dintre pacient/părinte şi specialist la toate nivelurile. Deciziile se iau
împreună şi nu doar se aduc la cunoştinţă. Deciziile se iau de comun şi nu există o
subordonare sau ierarhie rigidă în relaţiile părinte-specialist. Abordarea „terapie integrală”
constituie o parte componentă vitală a modelului echipei transdisciplinare.
Ca concluzie, am putea menţiona că este foarte important de a realiza că familia pacientului
este o sursă valoroasă în recuperarea şi susţinerea pacientului, dar implicarea familiei nu
este un proces simplu; el ar putea aduce satisfacţie pacientului, dar ar putea să apară şi unele
dificultăţi.
Datoria medicului de familie este de a promova cele mai bune relaţii de susţinere şi
înţelegere dintre pacient şi familia sa, pe lângă abordarea corectă a stării de sănatate a
pacientului.
Bibliografie

■ https://www.unicef.org/romania/media/4646/file/1.pdf
■ file:///C:/Users/user/Downloads/SUPORT_DE_CURS_VAR_6_2016-70260.pdf
■ Restian, Adrian – Bazele medicinii de familie – vol., Ed. MEDICALA, Bucuresti, 2000
■ Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, Cristian. Incursiune in psihosociologia si psihosexologia
familiei, Edit Press, București 1998
■ Es, J. C. van - Medicul de familie si pacientul sau – Ed. LIBRA, București, 1997
Mulțumesc pentru atenție!