Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reabilitare Medicală În HTA.
Reabilitare Medicală În HTA.
HTA
17 MAI – Ziua Mondială de Luptă
Împotriva Hipertensiunii
Arteriale
2. Mecanismele renale
Retenția renală de sodiu
- Contracția musculaturii netede
uro vasculare mediată de
e ne substanțele endogene
m el le ț ei vasoconstrictoare este o altă
3.
M
s a n di eca
ani mon cve consecință a
ec hor : fre ce c inar re sfun nism
a m c
M ea dia ardi i ur
retenției renale de sare (SRAA). e
1. r rig ode ția e le v
ș te car i c c ș ă id l a
ita rea dot scul
n a
e lu ati frin ice
Cr tu te e
a a v a s c l ia l r e
a
ebi lasmpine pat rt u ă
d i p re m . er la r
l u no ii si ice i al ă
ă
lu e ț er
i ve d ivită erif
n t p
ac
Hiperactivitatea sistemului nervos simpatic – la adultul tânăr cu HTA, mecanismele implicate sunt creșterea
frecvenței cardiace și a debitului cardiac, a nivelului plasmatic și urinar de norepinefrină și a hiperactivității simpatice
nervoase periferice.
Majorarea activității simpoatoadrenergice la pacienții obezi, cu apnee în somn, diabet zaharat tip 2, boala renală cronică,
insuficiența cardiacă se datorează disfuncției baroreflexe cu dezactivarea influențelor inhibitorii asupra tonusului simpatic
central, intensificarea influențelor excitatorii a chemoreceptorilor carotidieni, aferențe renale, creșterea nivelelor circulante
de angiotensină II. În cazul pacienților cu apnee în somn, episoadele repetate de hipoxemie și hipercapnie cresc tonusul
simpatic prin activarea chemoreceptorilor arteriali. Chemoreceptorii sunt celule sensibile la lipsa de oxigen, exces de bioxid
de carbon, exces de ioni de hidrogen. Acești receptori excită fibre nervoase care, împreună cu fibrele baroreceptoare, trec
prin nervii Hering și prin nervii vagi spre centrul vasomotor din trunchiul cerebral. Semnalele transmise de la
chemoreceptori excită centrul vasomotor, care comandă creșterea presiunii arteriale.
Sistemului renină – angiotensină – aldosteron
joacă un rol central între mecanismele hormonale implicate în patogeneza
HTA esențiale.
În funcție de valorile TA
Manifestări clinice
- frecvent asimptomatică;
- simptomatologie frecvent nespecifică: cefalee (fronto-occipitală) matinală,
pulsatilă, vertij, palpitaţii, precordalgii, acufene, scotoame, astenie fizică
- simptomatologia eventualelor complicaţii:
SNC: parestezii, pierderi de cunoştinţă de scurtă durată, afazie,
deficite motorii sistematizate
Aparatul cardiovascular: palpitaţii, durere precordială, dispnee (edem pulmonar
acut), edeme maleolare, claudicaţie intermitentă
Manifestări renale (tardive): sete, poliurie cu nicturie, hematurie,
uremie.
Teste de laborator de rutină
Hemoglobină şi/sau hematocrit
Glicemie a jeun şi HBA1c
Lipide serice: colesterol total, LDL colesterol, HDL colesterol
Trigliceride serice
Sodiul şi potasiul seric
Acid uric seric
Creatinina serică şi eRFG
Teste sangvine pentru funcţia hepatică
Analize de urină: examinare microscopică; proteine urinare prin
testare de tip dip-stick sau, ideal, raportul albumină-creatinină
urinară
ECG cu 12 derivaţii
Teste adiționale, bazate pe anamneză, examen fizic și rezultate din testele de rutină
• Hemoglobina A1c (dacă glucoza a jeun >5.6 mmol/L (102 mg/dL) sau diabet
diagnosticat anterior);
• Proteinuria cantitativă (dacă testul cu dipstick este pozitiv), concentrația Na+ și K+
urinar și raportul lor;
• Monitorizarea 24 de ore a TA la domiciliu și ambulator;
• Ecocardiograma;
• Monitorizarea Holter în caz de aritmii;
• Testul de efort;
• Ultrasonografia arterelor carotide;
• Ultrasonografia arterelor periferice/abdominale;
• Velocitatea undei pulsului;
• Indicele gleznă-braț;
• Examinarea fundului de ochi
HTA complicată:
• coronarografie
• CT cerebral
Tratamentul nonfarmacologic al HTA sau
modificările stilului de viaţă
1. Întreruperea fumatului
2. Reducerea masei corporale
3. Reducerea consumului de alcool
4. Exerciţiul fizic
5. Reducerea consumului de sare de bucătărie
6. Majorarea consumului de fructe şi legume
7. Micşorarea consumului de grăsimi saturate şi a
grăsimilor în general
Electroterapia:
1) Somnul electrogen – cu sulfat de Mg 2%.
• electrozi speciali de tip oculari sunt aplicaţi printr-un strat hidrofil (tifon) pe pleoape
(ochiul închis).
• intensitatea curentului: 0,6-2 unitati cu dozare progresivă până la apariţia fosfenelor
(steluţele verzi).
• durata şedinţei: 40 minute.
• serii şedinţe: 15-25 – repetate la intervale mari.
• serii scurte: 6-10 – la intervale mici.
• Perioada de tratament este de luni sau ani.
2) Băi galvanice celulare – temperatura apei este de 370-380C.
• polaritate (+) la membrele superioare;
• polaritate (-) la membrele inferioare;
• intensitatea este peste pragul de toleranţă al regiunii;
• durata: 20-30 minute;
• zilnic sau la două zile.
Electroterapia:
3) Băile galvanice generale:
• temperatura apei este: 36-370C;
• intensitatea curentului – progresiv se ajunge la 400-600 unitati;
• durata procedurii: 15-20 minute;
• ritmul şedinţelor: de la una la trei zile;
• se repetă luni sau ani de zile.
4) Magnetoterapie în aplicaţii cervicale şi lombare:
• durata şedinţei: 20 minute;
• 18-20 şedinţe repetate la două – patru săptămâni;
• sunt indicate pentru hipertensivii din stadiul I şi II şi cu rezultate foarte bune
în HTA borderline.
• câmpurile magnetice intervin asupra unor factori de reglare a tensiunii
arteriale:
– factorul SNC (sistemul nervos central) şi SNP (sistemul nervos
periferic);
– reactivitatea vasculară;
– factorul endocrinoumoral;
– rezultatele sunt temporare, de aceea tratamentul se reia.
Electroterapia - contraindicaţiile electroterapiei de contact:
• acutizarea bolii
• supuraţii;
• eczeme;
• alergie (urticarie);
• neoplasme cutanate;
• TBC cutanat
Hidrotermoterapia:
Implică mecanismul de reglare a aparatului cardiovascular, prin jocul vascular periferic şi central,
apărut în mecanismul de termoreglare.
– receptorii:
- la cald: Ruffini;
- la rece: Krause – culeg impulsuri sensitive pe care le transmit către hipotalamusul superior
(HT), comandând vasoconstricţie la rece şi vasodilataţie la cald.
– pentru rece: alături de vasoconstricţie – sunt comandate şi funcţia glandelor sudoripare şi
termogeneza chimică.
– pentru cald: dacă temperatura mediului este de peste 37,3 grade C, intră în funcţie centrii
hipotalamusului anterior, care inhibă complet tonusul simpatic vasoconstrictiv la nivelul circulaţiei
periferice, apare vasodilataţia cutanată şi intră în funcţie glandele sudoripare.
– la încălzirea sau la răcirea, chiar a unei zone limitate a corpului, excitaţiile de la receptori
periferici se extind la centrii nervoşi superiori.
Hidrotermoterapia:
Sunt zone ale corpului care au un grad de independenţă – care nu transmit uşor stimuli la nivel
superior, spre exemplu, tegumentele mâinilor, plantelor, capului. – temperatura feţei se comportă
sensitiv particular.
– semnalizează schimbările de temperatura (mai des cele meteorologice) şi trimite impulsuri
centrale ce antrenează termoreglarea.
– vasele cutanate, renale, miocardice – reacţionează în acelaşi sens la cald prin vasodilataţie.
Restul vaselor splahnice reacţionează în sens contrar.
– teritoriul cerebral este cel mai independent.
– o baie caldă la picioare duce la decongestionarea circulaţiei cerebrale, pentru că există un
mecanism vicariant între circulaţia corpului şi membrele inferioare.
– aplicaţiile calde generale
– băi generale;
– băi de lumină;
– saună.
ASPECTE PRACTICE ALE RECUPERĂRII ÎN HIPERTENSIUNEA
ARTERIALĂ
3. Sauna:
– este o procedură cu aer foarte uscat, la temperatură mare, de 100 0C în aer
– 400C la piele, într-o cabină de lemn de pin.
Aplicarea tehnicii de flagelare (tehnica finlandeză) produce o excitaţie mecanică cu
eliberare de histamină şi vasodilataţie accentuată.
La sfârşit, se recomandă răcorire în bazin cu apă la 20 0C.
–temperatura apei sub 200C este contraindicată pentru cardiaci şi hipertensivi.
–antrenează şi mecanismul de termoreglare (călire).
ASPECTE PRACTICE ALE RECUPERĂRII ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ