SOCIOLOGIA EDUCAȚIEI

CONF. DR. SIMONA EFTIMIE

Cap. II - ORIENTĂRI TEORETICE ÎN
SOCIOLOGIA EDUCAŢIEI

1. Utilitatea şi specificul teoriilor sociologice asupra

educaţiei

2. Teoriile funcţionaliste:
a) Contribuţia lui E. Durkheim la sociologia educaţiei;
b) Critica funcţionalismului.

3. Teoriile conflictualiste:
a) Max Weber şi orientarea neoweberiană;
b) Orientările neomarxiste.

4. Teoriile interacţiunii: interacţionismul simbolic,

etnometodologia, abordarea ecologică a mediului şcolar
1. Utilitatea şi specificul teoriilor
sociologice asupra educaţiei
 ajută la formularea întrebărilor şi sugerează
modul în care ar trebui să ne concepem
cercetarea;

 trei categorii de teorii sociologice asupra

educaţiei (după nivelul la care îşi propun să
analizeze faptele sociale):
◦ teoria funcţionalistă (nivel macrosocial)
◦ teoria conflictului (nivel macrosocial)
◦ teoria interacţionistă (nivel microsocial).
2. Teoriile funcţionaliste
 Funcţionalismul / “teoria consensului” sau a
echilibrului / “teoria funcţionalismului
structural”

 premisa teoretică:
◦ societatea şi instituţiile din interiorul societăţii (ex.
educaţia)
◦ sunt compuse din părţi interdependente care
funcţionează împreună
◦ fiecare parte îndeplinind o anumită activitate
necesară pentru funcţionarea întregii societăţi.
2. Teoriile funcţionaliste
a) Contribuţia lui E. Durkheim la sociologia
educaţiei

b) Critica funcţionalismlui
a) Contribuţia lui E. Durkheim (1857-1917)
la sociologia educaţiei

Premisa: individul uman are o dublă natură:

 fiinţă individuală – cu stările sale psihice
 şi fiinţă socială, adică morală.

Individul uman vine pe lume ca o fiinţă

biologică asocială iar pentru a se umaniza, el
trebuie să-şi însuşească anumite
comportamente, considerate ”normale” pentru
o fiinţă umană.
a) Contribuţia lui E. Durkheim la
sociologia educaţiei
 Transformarea în fiinţă morală - două
componente:
◦ interiorizarea şi
◦ socializarea.

 Interiorizarea - comportamentele “normale”,

iniţial exterioare individului, devin treptat
trebuinţe personale  fiinţa socială.
a) Contribuţia lui E. Durkheim la
sociologia educaţiei
• fiinţa socială este, în primul rând, o fiinţă
morală.

Principalele caracteristici ale moralei sunt:

 spiritul de disciplină (respectul pentru
norme),
 ataşamentul faţă de grup (altruismul) şi
 autonomia voinţei.

? Ce vă atrage atenția în această afirmație?

a) Contribuţia lui E. Durkheim la
sociologia educaţiei
 Asemenea însuşiri se interiorizează prin
educaţie, a cărei funcţie esenţială este aceea
de “socializare metodică a tinerei generaţii”.

◦ Ce puteți comenta în legătură cu acestă definiție a

educației?
Exercițiu
 Educaţia– sublinia Durkheim – este un
fapt social – deci obiect de studiu al
sociologiei – căci întruneşte cele două
caracteristici distinctive: exterioritate şi
constrângere.

Ce consecințe are această perspectivă

asupra educației (relației educative)?
a) Contribuţia lui E. Durkheim la
sociologia educaţiei
“Educaţia – scria Durkheim – este
acţiunea exercitată de generaţiile
adulte asupra celor ce nu sunt încă
coapte pentru viaţa socială. Ea are ca
obiect să provoace şi să dezvolte la
copil un număr oarecare de stări fizice,
intelectuale şi morale, pe care le
reclamă de la el atât societatea politică
în ansamblul ei, cât şi mediul special,
căruia îi este cu deosebire destinat”.
a) Contribuţia lui E. Durkheim la
sociologia educaţiei
 Analiza definției educației – controverse:
◦ Raportul social (generație în sens sociologic, nu al
vârstei)
◦ Scopul educației: de natură socială (dar pt ce mediu
specific îl pregătește pe tânăr: clasa de apartenență
– discriminare sau mediul profesional – diviziunea
socială a muncii)
◦ Sistemul de educație este influențat de factori
sociali și politici
Funcția educativă a familiei –
perspectiva funcționalistă
 constă în:
◦ socializarea și integrarea personalității copiilor în
societate;
◦ transmiterea sistemului cultural (norme, valori);
◦ realizarea ordinii sociale – familia este factor în
menținerea ordinii sociale (echilibrează, dă
stabilitate individului în perioadele anomice).
Funcția educativă a familiei –
perspectiva funcționalistă
 Funcția educativă poate fi diferită de la o
structură familială la alta:
◦ în familiile nucleare moderne încărcătura de
afectivitate răspunde noilor "exigențe funcționale"
ale familiei
◦ în societățile industriale funcția educativă este
preluată de instituțiile specializate (instituțiile
școlare) deoarece astfel se servește mai bine nevoia
de eficiență a societății industriale.
Educația în societățile industriale
 familia păstrează doar funcția de socializare
primară și de sprijin (prin climatul familial
afectiv) al instituțiilor școlare.
 Funcția educativă a familiei apare diminuată

în societatea contemporană datorită:

◦ restrângerii (nuclearizării) familiei,
◦ muncii salariale a femeii în afara spațiului domestic,
◦ impunerii conținuturilor educației școlare pe care
familia este incapabilă să le transmită.
Teza diminuării functiei educative a
familiei
 se poate formula astfel: "educația familială
poate fi funcțională în raport cu sistemul
familial, dar este rareori funcțională în
raport cu sistemul social global".
 Teorii mai recente preiau și depășesc tezele

funcționalismului
Neofuncționalismul
 (re)definește sistemul social ca sistem evolutiv,
capabil să-și refaca echilibrul și să se acomodeze
atât la schimbarile mediului, cât si la cele interne.
 Funcția educativă a familiei - nu doar
transmiterea/ reproducția culturală și socială, ci și
adaptarea (inovarea) structurilor existente.
◦ În acest context teoretic, familiile îndeplinesc o funcție
educativă atât timp cât sistemul recompensează direct
sau indirect acest serviciu, adică atâta timp cât părinții și
familia obțin, la rândul lor, un beneficiu.
Neofuncționalismul (Hill)
 Reciprocitatea în schimburile familie-
societate implică politici sociale și familiale
pentru educația copiilor.
 Această orientare teoretică respinge teza

diminuării rolului educativ al familiei

contemporane
 Aplicaţie

 Ce probleme de cercetare (ale educaţiei

contemporane) vă sunt inspirate de ideile
sociologului francez?

 Ce puncte critice considerați că prezintă

funcționalismul?
b) Critica funcţionalismlui
Puncte critice:
 nu sesizează existenţa în societate a unei mari
diversităţi de interese divergente, de ideologii şi
nici a unor grupuri aflate în conflict de interese

 este foarte dificil să se analizeze, din această

perspectivă, interacţiunile individuale
◦ Ex. dinamica interrelaţiilor dintre profesori şi elevi sau
între elevii înşişi în sala de clasă

 indivizii nu se limitează la a îndeplini roluri în

interiorul structurilor sociale; ei şi creează sau
modifică rolurile existente  dinamica rolurilor
sociale
b) Critica funcţionalismlui
 Presupoziţia că schimbarea este
întotdeauna lentă şi deliberată şi nu trebuie
să dezechilibreze sistemul nu este
întotdeauna adevărată;

 tinde să minimalizeze problemele

schimbării sociale şi devine, astfel,
nepotrivit pentru analiza societăţilor
industriale moderne (și postmoderne)
b) Critica funcţionalismlui
 Există o autonomie relativă a sistemului de
învățământ față de sistemul social
◦ În sistemul de învățământ au loc evoluții
determinate nu doar de factori externi (sociali,
politici, economici) ci și de factori interni, proprii
sistemului, o “logică internă a sistemului de
învățământ“ (P. Bourdieu) (practici educaționale,
mentalități, comportamente și atitudini ale actorilor
educaționali)
Reflectați
 Schimbările așteptate la nivelul școlii se
produc cu întârziere / nu se produc
◦ Ex. Ce implicații a avut, de ex., apariția / dispariția
manualelor alternative / unice?
3. Teoriile conflictualiste
 Începuturile - scrierile lui Karl Marx (1818-1883) şi
ale lui Max Weber (1864-1920);

 Premisa: există o tensiune în societate, creată prin

confruntarea unor interese individuale sau de grup;
 ideea de bază: lupta pentru putere determină
structura şi funcţionarea organizaţiilor, precum şi
ierarhia care se dezvoltă ca rezultat al relaţiilor de
putere;

 două orientări teoretice: orientarea neoweberiană şi

orientarea neomarxistă.
a) Max Weber şi
orientarea neoweberiană
 MAX WEBER a contribuit mai puţin direct
decât E. Durkheim la sociologia educaţiei

 este cunoscut mai mult pentru lucrarea sa

despre birocraţie ca modalitate de
funcţionare a organizaţiilor.
a) Max Weber
şi orientarea neoweberiană
 principiile care stau la baza oricărei organizaţii
birocratice, formulate de M. Weber:
◦ principiul ierarhiei,
◦ documentele scrise,
◦ principiul competenţei,
◦ separarea activităţii profesionale de cea personală ş.a..

Analizați principiile enunțate mai sus cu privire la

organizația școlară!
Comentați
 MAX WEBER:
◦ În interiorul şcolii au existat
întotdeauna “preferaţi”, al căror
status cultural a fost favorizat, şi
“marginalizaţi”, cărora li s-au pus
diverse bariere.
a) Max Weber
şi orientarea neoweberiană
 În “Raţionalizarea educaţiei şi a pregătirii” , M.
Weber aprecia că educaţia raţională are
sarcina de a dezvolta tipul de “om specialist”,
şi mai puţin vechiul tip de “om cultivat”.

Comentați această afirmație cu referire la

schimbări recente din sistemul de educație
românesc!
Reflecție
 Carear fi tipul de om potrivit
pentru societatea viitorului?
Argumentați!
a) Max Weber
şi orientarea neoweberiană
 Orientarea neoweberiană în sociologia
contemporană (J. COLLINS), s-a concentrat asupra
problemei egalităţii în educaţie şi a oportunităţilor
de ridicare, prin educaţie, pe scara socială.

 Educaţia impune elevilor o anumită cultură

particulară, bazată pe un sistem de valori specifice
şi care sunt de natură să legitimeze poziţia în
societate a grupurilor sociale care deţin puterea
◦ a se conforma aşteptărilor categoriei sociale ce deţine
puterea politică şi controlul asupra sistemului şcolar
Reflecție
 Propuneți direcții de cercetare cu referire la
EGALITATEA ÎN EDUCAȚIE.
b) Orientarea neomarxistă

 Cercetarea tinde să se concentreze asupra

acelor tensiuni create de putere şi care vor
conduce, inevitabil, la schimbări ale
sistemului.

COMENTAȚI:

Cei care deţin puterea tind să controleze accesul la

nivelurile superioare de educaţie.
b) Orientarea neomarxistă

 Scrierile lui SAMUEL BOWLES (“Unequal

Education and the Reproduction of the Social
Division of Labor, 1972);

 Capitalismul a slăbit rolul familiei şi al bisericii

şi le-a diminuat rolul de agenţi de socializare.
El a determinat creşterea mobilităţii geografice
a tuturor segmentelor unei familii şi astfel a
slăbit legăturile interne ale familiei extinse.
b) Orientarea neomarxistă
Soluţia la toate aceste probleme a fost oferită de
sistemul educaţiei de masă deoarece:

 o asemenea educaţie poate pregăti muncitori care

posedă acele capacităţi intelectuale, cognitive şi
tehnice cerute de economia capitalistă
(indispensabile unei activităţi productive).

 şcoala trebuie să-i înveţe pe copii loialitatea şi

supunerea faţă de legi.
REFLECȚIE
Analizaţi următorul exemplu de aplicare a
paradigmei conflictului în analiza interacţiunilor în
şcoală: teoria lui V. WALLER (1899-1945) cu privire
la conflictele din şcoli (“The Sociology of Teaching”,
1932).

 Waller vede şcoala ca o instituţie coercitivă. În

vârful ei se află profesorii, a căror autoritate este
dată de comunitatea din afara şcolii. În partea de
jos a piramidei sunt copiii, relativ (dar nu total)
neajutoraţi sub jugul pe care-l poartă.

Teme de cercetare? Ex. Mecanismele de control

utilizate de către profesor
 Mecanisme de control social utilizate
în școală

◦ comanda,
◦ pedeapsa,
◦ managementul,
◦ manifestarea afectuasă şi apelul la
sentimente,
◦ examinarea şi promovarea.
Criza mondială a educaţiei
 În Europa, începând cu 1970, sociologii au
abordat, de pe poziţii conflictualiste,
problema “crizei mondiale a educaţiei”.

 modele teoretice ale crizei educaţiei:

a. modelul reproducerii culturale;
b. modelul represiunii instituţionale.
“Criza mondială a educaţiei”
 anii ’60 - inadaptare cronică a şcolii la viaţă

PHILIP COOMBS - “Criza mondială a educaţiei”

(1968) - decalaje funcţionale între educaţie, ca
subsistem social şi celelalte subsisteme ale
societăţii, şi care se exprimă prin:

 decalajul între oferta (prea mică) şi cererea (prea

mare) de educaţie de calitate;
 decalajul între calitatea resurselor umane oferite de
educaţie şi necesităţile sociale;
 inadaptarea programelor de învăţământ şi a
metodelor la cerinţele societăţii;
 inerţia structurilor organizatorice ale sistemelor de
învățământ în raport cu dinamica societăţii
contemporane ş.a.
a. Modelul reproducerii culturale
PIERRE BOURDIEU şi J. CLAUDE PASSERON
(1970) - influenţa subsistemului politic
asupra educaţiei; discriminarea accesului la
cultura înaltă a copiilor care provin din medii
sociale dezavantajate socio-cultural

•exploatând inegalitatea distribuirii codurilor

lingvistice şi culturale care favorizează
succesul şi reuşita şcolară, educaţia are
misiunea ascunsă de a reproduce raporturile
de forţă existente în societate
a. Modelul reproducerii culturale

BASIL BERNSTEIN (1971) - condiţionarea reuşitei şcolare

de capacitatea de a utiliza cu uşurinţă anumite coduri
lingvistice (calea ascunsă de discriminare)

 Copiii care provin din familii “socio-cultural modeste”

vin la şcoală cu un “cod restrâns”, format din schimburi
imediate, concrete, fără nuanţă expresivă, care nu este
acela al şcolii.
 Succesul şcolar este obţinut de acei copii care deţin din
familie un “cod elaborat”, caracterizat prin bogăţie
lexicală şi sintactică, prin grad înalt de elaborare şi
abstractizare.
b. Modelul represiunii instituţionale
LOUIS ALTHUSSER (1970) 14.11

analizează organizarea birocratică şi modul

intern de funcţionare a instituţiilor şcolare

demonstrează că sistemele de învăţământ

contemporane sunt concepute mai degrabă
pentru a menţine stabil un raport de putere
existent, decât pentru a contribui la autentica
emancipare culturală a oamenilor.
b. Modelul represiunii instituţionale

 Prin organizarea lor birocratică, prin felurite

mecanisme de suprimare şi de îngrădire a
spontaneităţii şi creativităţii copiilor, sistemele
actuale de învăţământ induc oamenilor
conduite de conformitate.

 Exemplificați!
b. Modelul represiunii instituţionale
 La nivelul treptelor inferioare ale sistemelor
de învățământ (de ex. primar şi secundar
inferior – accesibile copiilor din clasele
sociale defavorizate), activităţile elevilor
sunt strict delimitate şi pun accent pe
respectarea regulilor.
 La nivelul învătământului universitar, elitist,
la care în cele din urmă, ajung doar cei
favorizaţi social, tinerii sunt pregătiţi în
spiritul raporturilor sociale caracteristice
pentru nivelul superior al ierarhiei
intreprinderilor.
Aplicație
 Construiți un proiect de cercetare care să
urmeze / verifice ipoteze specifice
conflictualismului (problema crizei mondiale
a educației):
◦ Gr 1 – modelul reproducerii culturale
◦ Gr 2 – modelul represiunii instituționale
5. Teoriile interacţiunii
 s-au dezvoltat ca o reacţie la abordările
“macrosociologice”, care acordau prea
puţină atenţie interacţiunii reale dintre
indivizi.

 pentru ei, obiectul de studiu al sociologiei

este ansamblul interacţiunilor dintre oameni
în activităţile lor cotidiene;
 activitatea socială cotidiană este înţeleasă
ca find, în esenţa ei, o activitate de
cunoaştere şi de comunicare.
5. Teoriile interacţiunii

a. Interacţionismul simbolic
b. Etnometodologia
c. Abordarea ecologică a mediului şcolar
a. Interacţionismul simbolic

 dezvoltat de G. H. MEAD (1863-1931) în

lucrarea“Mind, Self and Society”;

 cercetează modul în care se realizează în

interiorul activităţilor colective înrâurirea
reciprocă a indivizilor prin simboluri,
semnificaţii şi interpretări (“interacţionism
simbolic”)
a. Interacţionismul simbolic

 premisa: comunicarea este principiul vieţii

sociale.

 “pune în evidenţă rolul comunicaţiei, în

special al limbajului, dar şi al gesturilor,
expresiilor faciale, al privirilor etc., în
formarea spiritului uman, a eului şi a
societăţii” (T. Herseni).
a. Interacţionismul simbolic
 respinge ideea că ordinea socială este
conservată numai datorită
interiorizării unor norme şi opţiuni
valorice comune, care creează un
consens, aşa cum susţin sociologiile
funcţionaliste.

 Comentați! Rolul comunicării!

b. Etnometodologia

 Etnometodologia (HAROLD GARFINKEL,

Studies in Ethnometodology, 1967) şi
Sociologia cognitivă (AARON CICOUREL,
Cognitive Sociology, 1972) prezintă cele
mai importante teorii sociologice ale
educaţiei care au impus punctul de vedere
constructivist.
b. Etnometodologia
H. Garfinkel în cercetările asupra modului
de reacţie a juraţilor în tribunalele
americane, a observat utilizarea cunoaşterii
“de simţ comun” de către membrii unei
colectivităţi pentru a găsi metode adecvate
de rezolvare a unor probleme (etno-ştiinţa).
Exemplificați din activitatea voastră (școală,
serviciu)!
Etnometodologia studiază tocmai asemenea
procedee folosite de diferite colectivităţi.
Aplicaţie

Comentaţi relaţia educativă din această perspectivă:

Există un subiect (educat) şi un ambient (o

situaţie) la care educatorul şi educatul sunt
co-participanţi.
Copilul procedează la o selecţie şi o re-
semnificare a experienţei, iar răspunsul său
va fi elaborat în funcţie de noua
semnificaţie personală pe care o conferă.
c. Abordarea ecologică a mediului
şcolar
G. CHAVEAU., E. ROGOVAS, 1984, P. PERRENOUD, 1986 B.
CHARLOT, 1990, Jackson, 2003; Wells şi Evans, 2003 ş.a.
Interacţiunile dintre principalii actori ai şcolii sunt
cercetate cu scopul de a surprinde caracteristicile mediilor
educative şcolare stimulative pentru elevi sau dimpotrivă:
◦ aşteptările şi reprezentările subiective ale profesorilor
despre “elevul ideal”;
◦ accesibilitatea pentru elevi a limbajului oral practicat cu
predominanţă în şcoli; practicile evaluării;
◦ condiţiile de învăţare create în şcoală elevilor, în funcţie
de particularităţile lor individuale şi de vârstă. (Agenţia
Naţională Socrates, 1996).
◦ beneficiile psihologice şi de sănătate ale experienţelor din natură
(e.g., Kaplan şi Kaplan, 1989; Jackson, 2003; Wells şi Evans, 2003)
c. Abordarea ecologică a mediului
şcolar
 Proiectul Rodawell
 preocuparea pentru starea de bine a elevilor
in mediul scolar
(https://rodawell.fpse.unibuc.ro/instrument-
de-autoevaluare/)
 Cu cât intervenim mai devreme în contextele disfuncționale, cu
atât avem șanse mai mari pentru a crea condițiile  unei
dezvoltări optime a copilului, din punct de vedere al asigurării
stării lui de bine. Laureatul Nobel  James Heckman arăta că, în
comparație cu alte programe societale, cel mai mare randament
al investiției, pe care o țară îl poate obține, este atunci când
investește în programele de educație timpurie pentru copii.
(Heckman, 2008)
c. Abordarea ecologică a mediului
şcolar
 Fenomenul acesta este exprimat de aşa-
numitele “teorii ale etichetării” şi “teorii ale
schimbului”;

 Teoria schimbului porneşte de la premisa că

există plată şi răsplată în oricare dintre
interacţiunile noastre sociale.
Comportamentul răsplătit are tendinţa de a
fi continuat.
Aplicaţii
1. Analizaţi consecinţele următoarei afirmaţii:
Profesorii îşi construiesc diferite aşteptări şi
reprezentări despre ce înseamnă “elevul
ideal”, în funcţie de propriul lor mediu socio-
cultural şi parcursul profesional.
2. Construiți un proiect de cercetare cu tema
Elevul ideal.
Concluzii
 În concluzie, teoriile sociologice
interacţioniste asupra educaţiei se preocupă
cu preponderenţă de ceea ce se întâmplă în
şcoli.
 Alte probleme sociale ale educaţiei au fost
abordate din perspectivă interacţionistă şi în
special din cea a etnometodologiei, cum ar
fi:
◦ organizarea şi specificul instituţiei şcolare;
◦ organizarea clasei de elevi;
◦ raporturile şcolii cu comunitatea în care
funcţionează;
◦ orientarea şi selecţia elevilor;
◦ tratarea handicapului şcolar ş.a.
APLICAŢII

1. Reformele continue ale educaţiei de

pretutindeni pot fi interpretate ca semn al
incapacităţii oamenilor de a concepe o
educaţie perfectă? Argumentaţi.

2. Este posibilă o educaţie universal

valabilă? Argumentaţi.
APLICAŢII

3. Cât de realist vi se pare a fi idealul

educativ al dezvoltării tuturor dimensiunilor
personalităţii individuale? Argumentaţi.

4. În ce măsură educaţia pe care un părinte

o dă copilului său este supusă liberului său
arbitru?