Programarea de

personalitate

Lector univ. dr. Adrian Sonea

Universitatea de Medicină, Farmacie,
Științe și Tehnologie „George Emil
Palade” din Târgu Mureș
adriansonea@yahoo.com
 Metode sociologice implicate
Pentru înțelegerea programării de personalitate este necesară o maximă
fidelitate în receptarea informației. Dar datele anchetei și interviului sunt
afectate de atitudinea și de înțelegerea interlocutorului, iar experimentul
influențează evenimentele.
Programarea personalității poate fi pusă în eviden ță prin observa ția
sociologică și prin analiza documentelor.
 Noțiune introductivă: acțiunea de grup
Acţiunile în grup pot îmbrăca diferite forme, în funcţie de menirea
grupului.

Astfel, orice grup poate fi formal (bazat pe reguli scrise), exemplul tipic
fiind grupul de muncă, sau informal (creat pentru plăcerea membrilor lui),
exemplul tipic fiind „gașca” de prieteni.
Acţiunile grupului pot fi deci practice sau orientate către distrac ție;
grupurile pot recurge și la acțiuni simbolice, cum sunt anumite ritualuri
pentru a marca evenimente specifice, de exemplu „ini țierea” unui nou
membru într-un grup de prieteni.
 Noțiuni introductive: status, rol și normă

În orice grup există roluri (atribuții pe care le îndeplinește individul și pe

care grupul se aşteaptă ca el să le îndeplinească) și statusuri ( prestigiul
de care se bucură o persoană dintr-un grup sau care este asociat unui
anumit rol). Orice grup are anumite norme (reguli de respectat), explicite
(și scrise) în cazul grupurilor formale şi implicite (nescrise, de la sine
înțelese) în cazul grupurilor informale.
Programarea personalității
Un exemplu extrem de schimbare
de grup apare în programarea
personalității, un proces de
schimbare din 4 etape, care este
descris în continuare.
Deși despre unele cazuri de
programare de personalitate se
poate afirma că sunt necesare
pentru bunul mers al societății,
toate îngrădesc drastic libertatea
persoanei și pot afecta negativ,
inutil și de multe ori iremediabil
multe vieți nevinovate.
 Programarea personalității și
spălarea de creier
Imagine: Wulingyuan, China. Sursă: https://theculturetrip.com/asia/china/articles/chinas-most-stunning-wonders-have-to-be-seen-to-be-believed/

Sintagma „spălare de creier”, folosită cu referire la fanatizarea

comunistă asupra prizonierilor de război americani, în China lui Mao
Zedung, nu este potrivită pentru ansamblul procesului de programare a
personalităţii: doar prima etapă a acestui proces ar putea fi numită
„spălarea creierului”, în timp ce a treia ar putea fi numită „rescrierea
creierului”.
În continuare vom numi „spălare de creier” doar programarea de
personalitate desfășurată în China comunistă, de la termenul chinezesc
pentru această acțiune, xǐnăo, 洗 脑 , care se traduce prin „a spăla
creierul” (sursă: https://wordpandit.com/brainwash/).
 Simbolul persoanei programate

Imagine: personajul Darth Vader din „Star Wars”. Sursa: https://www.starwars.com/databank/darth-vader

Cyborgul, o ființă umană cu implanturi cibernetice, reprezintă persoana

care a fost programată pentru a acționa într-un mod standard într-un
domeniu al vieții (profesional, religios, etnic, politic etc.) Această
programare nu îi influențează doar anumite acțiuni izolate, ci îi modifică
întreaga personalitate.
 Definirea programării de personalitate

Imagine: Peter Weller în filmul „Robocop”. Sursa: https://thegreatoutdoorsman.net/2019/02/21/peter-weller-is-robocop-again/

Programarea de personalitate este un proces săvârșit într-un

context social, prin care se urmărește schimbarea profundă a unui
individ, cu scopul de a-l determina să perceapă realitatea printr-o
anumită prismă și să acționeze ca atare.
 Legile psihicului
Programarea personalității funcționează datorită efectului agregat al
celor șapte principii ale persuasiunii și manipulării:
1. influențarea reperului decizional,
2. spiritul gregar,
3. crearea atașamentului,
4. simțul echității,
5. influența autorității,
6. efectul „greu de obținut”,
7. tendința către coerență.
Principiile persuasiunii sunt legi de funcționare ale psihicului nostru, iar
faptul că ele sunt folosite nu este, în sine, rău sau bine: poate fi rău
sau bun modul în care ele sunt folosite, în funcție și de măsura în care
sunt respectate libertatea și interesele celor implicați în schimbare.
 Clasificare după nivelul impunerii
După caracterul obligatoriu sau nu al
programărilor de personalitate, există
două tipuri:
•cele impuse tuturor (cum sunt cele din
sistemul de educație și serviciul militar
obligatoriu);
•cele care afectează doar o anumită
parte din populație (cele săvârșite de
partide, religii sau trusturi media, cea
din armata de profesioniști,
virtualizarea etc.)
 Metode folosite în programarea de
personalitate impusă și cea opțională
Clasificarea anterioară are legătură și cu metodele folosite. Astfel,
programările impuse de stat (de ex.: armata și educa ția) folosesc
deseori izolarea fizică, iar celelalte – în special pe cea psihică.

Cele opționale se bazează pe interpretarea realității – socială sau

spirituală – și sunt săvârșite de grupuri cum sunt trusturile media,
partidele, religiile, formațiile de muzică cu o atitudine extremă fa ță de
societate (cum sunt cele de „heavy metal”) etc.
 Clasificare după poziția față de sistem:
programarea de personalitate prosistem și cea
antisistem

Acest proces are mereu un scop clar definit, care diferă însă în
funcție de entitatea care îl coordonează, care poate fi:
•o organizație sau statul care dorește să dețină controlul;
•un grup „rebel” care protestează față de controlul unei organizații
sau al statului.
Programarea de personalitate prosistem

Imagine: paradă militară chineză. Sursa: http://ppcorn.com/us/top-12-craziest-military-parade-uniforms-part-1/

În aceste situații, scopul acestui proces poate fi:

•integrarea pașnică în societate și respectul față de autoritatea statului,
cum e în sistemul de educație obligatoriu și gratuit;
•pregătirea în vederea unor situaţii periculoase, cum e războiul;
•creearea mitului superiorității pentru partidul unic sau pentru etnia, rasa
sau religia majoritară a țării respective.
 Programarea de
personalitate antisistem
Protestul poate avea multe cauze; de
exemplu, tinerii au tendința de a se
desprinde de concepția părinților și de a se
coordona în grupuri formați de ei.
Iată exemple de programări de personalitate
create datorită protestului:
•cultele neoprotestante (în minoritate),
•subculturile anti-sistem (de ex.: „metaliștii”
și subcultura punk);
•„Provocarea Balenei Albastre”;
•telespectatorii fideli ai trusturilor media care
dezvăluie „adevăruri incomode” etc. Imagine prelucrată după un grafitti realizat de Banksy.
Sursa originalului:
https://www.pinterest.com/pin/106749453639829462/
 Clasificare după nivelul activismului cerut

Imagine: copii puși să lupte pentru ISIS și instructor. https://www.njtvonline.org/programs/frontline/frontline-children-isis/

Scopul acestui proces poate fi:

•formarea de atitudini (cum e într-o religie majoritară, între fanii
unei formații rock, între telespectatorii fideli ai unui trust media
manipulator etc.),
•formarea de agenți activi (cum sunt luptătorii ISIS, membrii cultelor
neoprotestante și propagandiștii convinși de orice fel etc.)
 Clasificarea după momentul
intervenției în viața individului

Există programări de început de drum și reprogramări.

Primele sunt mai ușoare din punctul de vedere al convingerii individului
deși, dacă acesta este la vârsta copilăriei, învățarea poate cere un efort
mai îndelungat și mai intens.
A doua categorie cere o abilitate deosebită pentru a „ șterge”
programarea anterioară, ceea ce nu reușește întotdeauna.
Programarea de personalitate ca început de drum
Anumite forme de programare de personalitate pot fi utile pentru cineva
care pătrunde într-un domeniu nou, cum este un preșcolar.

Începutul educației va implica un mod de a face lucrurile și de a se purta

pe care copilul nu-l înțelege în acel moment. Dar lucrurile se pot
schimba în timp, odată ce acesta înțelege ce presupune studiul și este
capabil să-și formeze propriul său stil de a învăța.
Totuși, chiar și în cazul în care este utilă, trebuie în țeles cum ajută
programarea de personalitate, cum dăunează și cum poate fi condus
acest proces pentru a ajuta individul și societatea.
Etica programării de personalitate

Nivelul de moralitate al programării de personalitate deprinde de:

•scopul urmărit prin acest proces,
•respectul față de libertatea individuală,
•cât se ține cont de interesul legitim al celor implicați,
•cât este de respectat simțul realității.
 Răspândirea procesului de
programare de personalitate

Acest proces este atât de răspândit, încât un anumit nivel al lui

există în fiecare grup care determină individul să se conformeze și
să execute anumite sarcini făcându-l să creadă că de fapt el își
doreşte să le execute.
Programarea de personalitate este un exemplu extrem de
schimbare în grup, iar caracterul ei extrem o transformă într-un
exemplu didactic. Astfel, înțelegerea ei ne dă o șansă în plus
pentru a reuși o schimbare pozitivă și morală într-un grup.
 Legile psihicului și programarea personalității
Procesul este Aceste legi pot
facilitat de însă fi folosite
folosirea manipulativ dacă
anumitor legi libertatea celor
ale psihicului, implicați nu este
care ne permit respectată.
să înțelegem Totuși,
situații de manipularea
viață și să ne poate fi folosită
raportăm la inclusiv în
alți oameni și interesul celor
la noi înșine. manipulați (cum e
dacă ei sunt copii
Imagine inspirată de jocul video BioShock. Sursa:
https://www.teepublic.com/sticker/966234-a-man-chooses-a-slave-obeys
mici).
 1. Modificarea reperelor realității

Personalitatea unei persoane va fi putea fi reprogramată atunci

când nu mai există o programare concurentă. Deci, înainte ca
procesul de programare propriu-zis să aibă loc, trebuie anihilată
programarea inițială și aceasta este prima etapă din procesul
reprogramării de personalitate.
Această primă etapă redefinește reperele realității, ceea ce face
programarea inițială, considerată normală, să fie pusă sub
semnul întrebării.
 1. Modificarea reperelor realității 
Manipularea prin influențarea
reperului decizional

Atunci când decidem dacă o anumită variantă de acțiune este

bună sau rea, ajungem de multe ori la această decizie în urma
unei comparații. Însă reperul prin care luăm decizia nu este
întotdeauna conștientizat, iar cine modifică reperul va modifica
decizia.
Capacitatea de a rezista reprogramării de personalitate depinde
de reperele realității pe care le poate folosi individul.
 1. Modificarea reperelor realității 
Reducerea rezistenței la schimbare

Agentul schimbării – adică al reprogramării de personalitate – va

intenționa să modifice modul cum individul se raportează la
reperele realității:
•făcându-le mai permisive pentru schimbare (dând ordine
absurde sau degradante, față de care ordinele în sensul
reprogramării par normale);
•făcând imposibilă raportarea la ele (prin epuizarea victimei);
•poate chiar va încerca să le anihileze cu totul (prin izolare).
 1. Modificarea reperelor realității 
Tipuri de izolare
Imagine: peștera Son Doong, Vietnam. https://oxalisadventure.com/tour/son-doong-cave-expedition-4d3n/

1. Izolarea slăbeşte legătura cu lumea dinainte. Există:

• izolarea repetată şi de scurtă durată, care se practică în sistemul
de educație obligatoriu și gratuit promovat de stat;
• izolarea temporară într-o unitate militară departe de casă (în
serviciul militar obligatoriu, desfiinţat în România prin Legea 395
din decembrie 2005);
• izolarea totală într-o celulă în care persoana nu vorbeşte cu
nimeni şi nu vede lumina Soarelui (în spălarea de creier săvârşită
de China maoistă asupra prizonierilor americani din războiul în
Coreea);
• izolarea psihică, care va fi detaliată în continuare.
 1. Modificarea reperelor realității 
Izolarea psihică

Este formă de izolare indusă de grupurile care se bazează pe

persuasiune, cum sunt partidele politice, sectele religioase şi trusturile
media. Cei manipulați refuză contactul cu informa ția care o contrazice pe
cea cu care sunt „hrăniți”.
 1. Modificarea reperelor realității 
Manifestarea izolării psihice

Cei care încearcă să-i izoleze psihic pe ceilal ți le sugerează să ia o

anumită distanță față de:
o familie, prieteni și cunoştințe anterioare, care ar putea avea o
influență contrară schimbării intenționate;
o materiale scrise sau mass-media neagreate – cărți, reviste, site-
uri de Internet etc. care ar putea contraveni cu cunoa șterea
promovată de respectivul grup sectar;
o curente spirituale sau alte trusturi media cu un mesaj care ar
putea contraveni cu grupul care vrea să producă schimbarea sau,
dimpotrivă, ar fi atât de asemănător încât ar putea deveni o
concurență tentantă.
 1. Modificarea reperelor realității 
Efectele izolării totale

Această formă de izolare dă naștere unui dialog interior care se

substituie celui exterior. Astfel:
•omul începe să vorbească singur;
•după ce este scos din izolare, răspunde inadecvat la întrebări,
pentru că dialogul interior continuă, în timp ce raportarea la lumea
exterioară este viciată;
•după perioada de izolare totală, omul răspunde mult mai u șor la
comenzile care i se dau, pentru că se dezvață să mai folosească
filtrul conștiinței în relația cu ceilalți.
 1. Modificarea reperelor realității 
Lărgirea limitelor acceptării
2. Pentru a atinge efectul că
„ordinele se execută, nu se
discută”, se încearcă slăbirea
filtrului conștiinței și deschiderea
către controlul manipulatorului
(implicit, reducerea
autocontrolului). Astfel, este
atacat sentimentul onoarei şi al
valorii personale, care îi
determină pe oameni să
Imagine: denunțarea unui oficial al partidului în timpul acționeze după un cod moral
Revoluției Culturale (China, 1966).
Sursa: propriu (ceea ce vom exemplifica
https://www.scmp.com/magazines/post-magazine/books/ar
ticle/2143321/story-martyr-maos-china-executed-and-her- în slide-ul următor).
 1. Modificarea reperelor realității 
Lărgirea limitelor acceptării
2. Soldații sunt pregătiți să respecte orice ordin prin supunerea la
sarcini absurde și umilitoare, cum sunt cele din pregătirea militară:

Graffiti realizat de artistul stradal Blu în Campobasso, Italia, 2011. Sursa: https://mymodernmet.com/brainwashing-soldiers/

• măsurarea dormitorului cu băţul de chibrit,

• „pescuitul” în chiuvetă cu şiretul de bocanc,
• „şcoala de conducere” prin împinsul valizei pe sub paturi etc.
 1. Modificarea reperelor realității  Epuizarea
Imagine: militar epuizat in timul unui exercițiu militar. Sursa: https://nara.getarchive.net/media/a-member-of-a-civil-engineering-
squadron-suffers-from-heat-exhaustion-during-85049a

3. Epuizarea prin eforturi extreme se practică:

• la nivel fizic, în armatele multor țări;
• la nivel psihic, în toate sistemele care determină eforturi de
învățare extreme (cum e învățarea pe de rost a Bibliei).
Epuizarea unei persoane o determină să renunțe:
• să reflecteze la situația sa, trăind doar în prezentul imediat;
• să se mai gândească la lumea din afara sistemului de
programare a personalității.
 1. Modificarea reperelor realității 
Eliminarea rezistenței la nivel psihic

4. Înfricoșarea nu acționează fizic, ca izolarea, ci psihic, determinând

persoana să se distanțeze de concepțiile sale anterioare. Unele
grupări religioase creștine recurg la ea, spunând ceva de genul:
• concepţiile religioase greșite conduc „pe calea pierzaniei”,
• toți suntem păcătoși prin „păcatul originar”, iar „plata păcatului
este moartea” și este necesară răscumpărarea acestui păcat prin
aderarea la o religie autentică.
 1. Modificarea reperelor realității  Natura umană

Imagine: Pădurea Goblinului, Muntele Taranaki, Noua Zeelandă. Sursa: https://www.flickr.com/photos/walkinglegends/4071416228

În acest moment al reprogramării de personalitate, omul este smuls din

ceea ce el considera a fi normalitatea – natura umană. Acum, el poate fi
orientat către o „nouă normalitate”.
 2. Legătura cu agentul schimbării

Dacă în prima etapă se înlăturau din mintea persoanei cadrele

de referinţă anterioare, acum se creează condiţiile ca persoana
manipulată să accepte „inscripţionarea creierului” şi chiar să şi-o
dorească, considerând-o ceva pozitiv.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Efectul manipulativ al spiritului gregar

a) Instinctul gregar sau instinctul „de turmă” este acea pulsiune de a

ceda la influența grupului, persoana fie împrumutând de bună voie
concepţiile de la ceilalţi membri ai grupului, fie fiind obligată să o
facă, prin pedeapsa în grup. Exemple de intrare în func țiune a
spiritului gregar:
• cineva vede că un grup de oameni se uită într-o anumită direcţie
şi se uită și el în aceeaşi direcţie;
• cineva urmărește o reclamă care spune că „9 din 10 persoane au
constatat că produsul nostru are efect asupra lor” și în țelege că
va avea efect asupra lui.
 2. Legătura cu agentul schimbării  Pedeapsa grupului

Presiunea grupului este mai mult decât simpla influen ță a grupului: este
atât pedepsirea (chiar și numai psihică) sau amenințarea cu pedeapsa
când nu sunt respectate normele grupului.
 2. Legătura cu
agentul
schimbării 
Folosirea
normelor de grup
1. Pedepsirea şi
răsplătirea în grup de
către un șef creează
sentimentul de „toţi
pentru unu şi unu
pentru toţi” (în
spălarea de creier
maoistă și în
pregătirea militară).
 2. Legătura cu agentul schimbării 
„Câinii de pază”

2. Sancţionarea comportamentului deviant al unor membri de

către alți membri ai grupului, care îndeplinesc rolul de „câini
de pază” (cum e în cazul unui grup religios neoprotestant).
Astfel apar atitudini de genul: „Frate Ioan, oare doar mi s-a
părut că ieri seară te-am văzut un pic.... «afumat»?.... Oare
putem lua uşor astfel de.... «întâmplări»?”
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Construirea identității colective

Imagine: paradă a armatei nord-coreene, Pyongyang, 2018. Sursa: https://www.lavoixdunord.fr/445843/article/2018-09-09/la-coree-

du-nord-tient-son-defile-militaire-sans-missiles-balistiques

3. Dezindividualizarea produce o identitate colectivă a individului,

bazată pe ideea că persoana este valoroasă doar ca membră a
grupului şi nu ca individ izolat. Ex.: armatele le impun soldaţilor:
• să se îmbrace la fel (uniformele se poartă și în școală);
• să aibă o comportare standard faţă de superiori;
• să păşească în aceeași cadenţă, ceea ce îi face să arate ca un
miriapod uriaș, nu ca un grup de persoane individuale.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Manipularea prin atașamentul afectiv

b) Crearea unui atașament față de o persoană care lucrează

pentru agentul schimbării, care astfel îl poate influența pe cel
manipulat dincolo de cenzura gândirii, prin afectivitate.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Realizarea atașamentului afectiv

1. discuţiile libere cu o altă persoană (cum e „anchetatorul” din

spălarea de creier maoistă), după ce victima a fost ţinută în
izolare completă, creează o legătură emoțională faţă de acest
„anchetator” şi faţă de sistemul pe care acesta îl reprezintă;
2. îndeplinirea (parțială) a rolului parental de către învățător sau
profesor și simpatia față de acesta determină elevul să respecte
cererile cadrului didactic etc.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Copleșirea cu exprimări ale iubirii

3. „Bombardamentul cu iubire” este termenul folosit în literatura

de specialitate referitor la comportamentul sectanților de a
copleși afectiv persoanele nou-venite, în scopul de a le
determina să rămână în cadrul sectei. Același comportament
îl au și narcisiștii, pentru a-și determina victimele să petreacă
mai mult timp cu ei.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Crearea impresiei de sinceritate

4. Crearea impresiei că sursa de informație este de o credibitate

dincolo de îndoială este folosită în programarea de personalitate
prin mass-media și prin religie.
Astfel, sectele îşi dovedesc argumentele venind mereu cu citate
din textul cărții sfinte.
Dacă se spune că „cea mai bună minciună cuprinde o bună doză
de adevăr”, trusturile media prezintă dovezi pentru afirmațiile
neesențiale, iar cele esențiale nu sunt dovedite sau sunt
prezentate dovezi false (uneori numite „știri pe surse”). Cursul
discuției este controlat pentru a se putea ajunge la impresia
dorită asupra publicului.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Stimularea implicării emoţionale

5. Partidele, sectele şi trusturile media folosesc argumente

emoţionale pentru a-şi susţine ideile. De exemplu, un trust
media va putea incerca coalizarea publicului contra unei legi
spunând că aceasta cere ca victima unui viol să fie obligată
să-şi confrunte violatorul la proces.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Diferenţierea pozitivă față de concurență

Imagine: luptă corp la corp în parlamentul ukrainean. Sursa: http://exiledonline.com/ukraine-the-gogolean-bordello/

6. Grupurile care vor să influențeze, cum sunt partidele, sectele și

trusturile media, își găsesc mereu alte grupuri prin comparație cu
care să-și arate „calitățile” și cu care sunt mereu în conflict.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Asemănarea cu interlocutorul

7. Grupurile își pot atrage simpatia folosind vorbitori care se

remarcă printr-un stil oral și dezinvolt de exprimare, în care
marea masă de ascultători se poate regăsi.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Manipularea prin simțul echității

c) Simțul echității îi face pe cei manipulați să considere că

sistemul de programare a personalității le-a făcut un serviciu pe
care ei sunt datori să-l recompenseze.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Învinovățirea și răscumpărarea „greșelii”

1. În această etapă a spălării de creier maoiste, prizonierul își

deapănă amintiri în fața anchetatorului, cu conştiința săvârșirii
unei greșeli pentru care a fost închis. Aceasta îl impregnează
cu dorinţa de a-şi răscumpăra greşeala. Prizonierul primește
acum și niște colegi de celulă de la care-și află „greșeala”:
insensibilitatea sa față de persecuția clasei muncitoare în
sistemul capitalist din care provine.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Învinovățirea și răscumpărarea „greșelii”
2. Manipularea prin
învinovățire există și în
anumite religii creștine
care le cer credincioșilor
să-și mărturisească
regulat păcatele și chiar
au inventat un „păcat
adamic” care trebuie
răscumpărat de fiecare
dintre credincioși,
indiferent câte greșeli ar
fi făcut personal.
 2. Legătura cu agentul schimbării  Ritualurile

Imagine: cadet născut în Haiti plânge la ceremonia de absolvire a academiei militare în SUA.
Sursa: https://eu.usatoday.com/story/news/nation-now/2016/05/26/haiti-born-cadet-weeps-west-point-graduation/84965636/

Ritualurile solemne (cum este jurământul militar) dau impresia de

legitimitate a reprogramării de personalitate: se face astfel referire
la idealuri sau la partea eroică din viața unui militar, cea de jertfă
pentru protejarea inocenților.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Sensul real al ritualurilor solemne

Această parte profundă, ritualică, creează o legătură de

necontestat cu agentul schimbării. Însă ea oferă doar aparent
legitimitate reprogramării de personalitate, pentru că:
•soldații nu sunt tratați ca niște eroi în pregătirea militară;
•eroii autentici nu ar avea nevoie de o programare de
personalitate;
•puțini indivizi ajung la o asemenea profunzime a idealurilor încât
să se sacrifice pentru ele: doar circa 1%.
 2. Legătura cu agentul schimbării 
Forța de constrângere a jurământului

Imagine: jurământ masonic. Sursa: https://writtenwerd.wordpress.com/2012/01/26/masonic-moment/

Jurământul făcut în cadrul unui ritual îi constrânge pe oameni să

accepte programarea de personalitate, fiind obligați de:
•lege (în armată);
•credința în Divinitate (la jurământul pe Biblie, precum și în jurământul
făcut în culte și religii);
•grupul din care fac parte (în special în grupurile închise).
 3. Învăţarea şi schimbarea 
Pe calea către a fi un „ales”

Imagine: copil dintr-o familie de evrei ortodoc și. Sursa: https://i-d.vice.com/en_us/article/d3pzvv/intimate-portraits-of-an-orthodox-jewish-family

Odată ce persoanele au fost pregătite pentru schimbare, ele urmează

să treacă prin procesul efectiv de programare de personalitate, urmând
să învețe, să învețe și iar să învețe ce înseamnă a fi unul dintre „cei
aleși”.
 3. Învăţarea şi schimbarea Reprimarea gândirii critice
Imagine: partizanii anticomuniști Gheorghe Pașca și Gavrilă Rus, uci și de Securitate în 1956. Sursa: https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/o-noua-incercare-de-
cautare-a-mormantului-lui-gheorghe-pasca-si-gavrila-rus-ucisi-de-securitate-in-1956

Pentru a proteja concepția propagată de o analiză critică, este creată o

„poliție a minții”, care să-i reprime pe cei care „gândesc gre șit”. Exemple
sunt polițiile politice de tipul „Securității” comuniste din România, care au
anihilat opozanți ai sistemului, ca cei din imagine.
 3. Învăţarea şi schimbarea 
Manipularea prin autoritate

Statutul social ridicat sau competența creează autoritate, care

induce respect și conformare la deciziile ei asupra celor inferiori
ierarhic sau mai puțini competenți, care de multe ori nu-și mai
folosesc propria inteligență, ci memorează și fac exact ce a spus
persoana cu autoritate.
 3. Învăţarea şi schimbarea Valoarea excepțională
Efectul „greu de obținut” crește dorința de a avea sau vedea lucruri:
•vechi (care nu se mai produc, cum sunt mașinile clasice),
•rare (cum este un fenomen astronomic deosebit),
•produse în cantitate redusă (existând deci o competiție pentru a le avea,
cum sunt produsele „de serie limitată”),
•dificil de obținut etc.
Imagine: Ford Mustang din 1965. Sursa: https://i.pinimg.com/originals/99/a7/1f/99a71f4dc3c25334e130187d0491570e.jpg

Uneori, astfel de lucruri sunt considerate mai prețioase decât sunt.

Michelangelo, „Crearea Soarelui, a Lunii și a vegeta ției”. Sursa: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/3c/Michelangelo
%2C_Creation_of_the_Sun%2C_Moon%2C_and_Plants_01.jpg

3. Învăţarea şi schimbarea 
Manipularea prin valoarea excepțională
Programarea de personalitate este susținută prin valoarea unor
principii de valoare excepțională, considerate mai presus de orice
orice, cum sunt:
•Dumnezeu (în diverse culte și religii),
•apărarea patriei (în instrucția militară);
•viitorul personal (în educația școlară);
•lupta de clasă (în concepția marxistă);
•partidul salvator (pentru simpatizanții unui partid) etc.
 3. Învăţarea şi schimbarea 
Simboluri ale valorii excepționale

Pentru concepte abstracte ca cele menționate în slide-ul anterior,

anumite obiecte devin simboluri considerate sfinte (sau aproape):
•cărțile sfinte (simboluri divine – Biblia, Coranul etc.);
•drapelul (simbol național, apărat cu prețul vieții);
•cărțile lui Karl Marx, Vladimir Ilici Lenin, Mao Zedong (simboluri ale
luptei de clasă) etc.
Din acest motiv, cărțile-simbol pot fi baza reprogramării de
personalitate.
 3. Învăţarea şi schimbarea 
Depășirea limitelor fizice

Imagine: antrenament al trupelor de elită ale marinei SUA. Sursă: https://www.history101.com/30-navy-seal-training-photos/

Aceasta este etapa de schimbare efectivă și poate cuprinde:

1.învăţarea practică, cum e pregătirea fizică pentru a fi un bun
soldat, adică dezvoltarea anumitor abilități, creșterea rezistenței și
a forței fizice;
 3. Învăţarea şi schimbarea 
Schimbarea minții
2. învăţarea teoretică dintr-o „carte sfântă” (cum sunt Biblia sau
Coranul) sau din scrierile unor „autori fundamentali” cum sunt Karl
Marx (autorul doctrinei „eliberării clasei muncitoare de sub
asuprirea clasei exploatatoare”) sau Mao Zedong (fondatorul
Chinei comuniste);
3. Învăţarea şi schimbarea  Sentimentele pot fi atât
anihilate, cât și duse la paroxism

Imagine: rugăciune colectivă într-o biserică evanghelică. Sursa: https://www.theguardian.com/commentisfree/2016/nov/16/white-evangelical-christians-vote-trump

3. Învățarea afectivă:
• pregătirea militară inhibă frica și iubirea universală;
• unii neoprotestanți izbucnesc în lacrimi când începe rugăciunea
colectivă și redevin zâmbitori când rugăciunea se încheie;
• fără o percepție directă a mesajelor Inconștientului colectiv, credin ța
devine autoprogramare afectivă.
 3. Învăţarea şi schimbarea
 Crearea „omului nou”
4. învăţarea comportamentală, adică
a valorilor umane care vor fi
exprimate și a stilului de a trăi
efectiv viața. De multe ori sunt luați
ca modele de rol veteranii
procesului de programare de
personalitate. Aceștia și-au format
deja un stil care-i recomandă ca pe
nişte demne rezultate ale acestui
proces. Dacă ei sunt și simpatizați,
atunci sunt imitați de ceilalți.
 4. Menţinerea schimbării  Alinierea la noile standarde

Imagine: elevi din Korea de Nord se aliniază în forma ție. Sursa: https://nypost.com/2016/12/15/north-korean-kids-forced-into-slave-work/

După ce au învățat ce aveau nevoie pentru programarea

personalității, se vor face eforturi ca oamenii să integreze aceste
cunoștințe în viața lor zilnică și să continue tot așa.
 4. Menţinerea schimbării 
Manipularea prin coerență

Tendința către coerență duce la alinierea între componentele

personalității noastre, adică între gândire, sentimente, modul în
care acționăm, impresia pe care vrem s-o creăm despre noi etc.
Această tendință poate armoniza componentele reprogramate ale
personalității între ele și cu mediul exterior.
 4. Menţinerea schimbării 
Exemplificarea manipulării prin coerență

Dacă cineva este manipulat să aibă despre sine o impresie foarte

bună (cum ar fi că are niște calități deosebite), i se va putea
pretinde să acționeze în acel sens (cum ar fi să se pregătească
pentru ca odată să lupte pentru manipulator).
 4. Menţinerea schimbării 
Esența schimbării este receptată profund

Cimentarea schimbării se produce prin:

a)coerența cu esența schimbării prin care s-a trecut:
• schimbarea este tradusă în noțiuni simpliste;
• noțiunile simpliste sunt puse sub forma unor sloganuri;
• sloganurile sunt repetate și puse sub forma unor produc ții
artistice, ca să poată fi cântate sau receptate vizual;
• astfel, ideile promovate de schimbare se receptează afectiv;
 4. Menţinerea schimbării Se susține concepția formată
b) coerența cu informația învățată:
• învățătura primită este considerată deasupra înțelegerii omului
obișnuit, care are strict rolul de a o aplica, nu de a o analiza;

Imagine: mineriada din 13-15 iunie 1990. Sursa: https://radioromaniacultural.ro/28-de-ani-de-la-mineriada-din-13-15-iunie-1990/

• „poliția minții” devine o instanță interioară și formează un „ reflex

mintal” de tipul „Noi muncim, nu gândim!” (slogan al Mineriadei din
13-15 iunie 1990);
 4. Menţinerea schimbării 
Aprecierea schimbării prin care s-a trecut
c) e uitată suferința reprogramării și
apare coerența cu influența
pozitivă a agentului schimbării:
• se determină o atitudine
pozitivă față de schimbarea
prin care s-a trecut;
• se primesc de note bune (în
sistemul de educație);
• laude din partea celorlalți
membri și a conducerii;
• certificare prin oferirea de
grade, diplome, carnete de
membru etc.;
 4. Menţinerea schimbării 
Formarea noii identități

d) coerența cu noul grup de

apartenență:
• noua identitate înseamnă
elitism, adică identificarea cu
o parte „superioară” din
întreaga populație;
• stabilizarea noii identități
colective duce la judecăți în
termeni de „noi” și „ei”;
• poziționarea față de alte
grupuri se face în funcție de
simboluri ale identității
colective; (continuare )
 4. Menţinerea schimbării 
Noua identitate resistă în fața provocărilor

( continuare)
d)coerența cu noul grup de apartenență :
• judecând pe baza aspectului afectiv al schimbării, se consideră
de la sine înțeles că „noi suntem cei buni”;
• concurența altor grupuri duce automat la concluzia că „ei sunt
cei răi” și întărește coeziunea grupului propriu;
 4. Menţinerea schimbării  Coerența cu acțiunile
e) coerența cu propriul
comportament:
• implicarea în diferite
misiuni (în armată și
în spălarea de creier);
• autoconvingerea, ca
rezultat al multor
încercări de
convingere asupra
celorlalţi (în diverse
grupuri creștine
neoprotestante și la
clienții unor trusturi
Imagine: Deep Singh (stânga) și Bruce Young (dreapta), de la Martorii lui Yehova, în Londra.
media manipulative);
Sursa: https://www.vice.com/en_uk/article/3b749w/inside-the-jehovahs-witnesses-british-
headquarters-829
 4. Menţinerea schimbării 
Inerția comportamentală

f) coerența cu rolul învățat:

• menținerea în rolul de supunere față de autoritate (în școală) prin
acceptarea continuă a cererilor profesorilor;
• menținerea în rolul de „ales al lui Dumnezeu” (în secte);
• menținerea în rolul de soldat: în serviciul militar obligatoriu,
soldații aflați în ultima perioadă a instrucției erau puși să nu facă
nimic, ci doar să aștepte să fie eliberați, pentru că în acest fel se
obișnuiau cu situația în care nu au obligații militare, dar totu și
sunt soldați gata de luptă dacă li se va cere, adică exact situația
în care se dorea să fie menținuți după terminarea serviciului
militar obligatoriu;
 4. Menţinerea schimbării 
Mecanismul serotoninei

Programarea personalității este susținută prin mecanismul de

recompensare al creierului:
• studiile arată că serotonina, neurotransmițătorul implicat în
mecanismul recompensării, care ne dă o stare bună când facem
ceva care ne place, ne dă o stare bună și când aflăm lucruri care
sunt de acord cu punctul nostru de vedere;
• aceleași studii au dovedit și că același mecanism de
recompensare prin serotonină ne face și să respingem
informațiile care nu sunt de acord cu punctul nostru de vedere,
chiar dacă acele informații sunt bine susținute;
• astfel, atașamentul față de lucrurile care ne plac ne menține
limitările.
 4. Menţinerea schimbării 
Polarizarea argumentativă

Coerența duce la judecarea în alb și negru:

• grupul propriu este judecat doar prin prisma calităților
sale, defectele fiind ignorate;
• inamicii sunt judecați doar prin prisma defectelor;
• discuțiile în contradictoriu cu grupul advers nu au
șanse de a ajunge la o înțelegere, datorită judecății
partizane, iar exact asta se urmărește prin
programarea personalității;
 4. Menţinerea schimbării  Inteligența
emoțională și programarea personalității
Programarea se menține pentru
că victimele nu mai judecă în
termeni raționali, ci:
•după argumente afective ca
mândria și rușinea, create în
urma programării;
•evaluând dacă „e în stilul
nostru” sau nu.
Programarea personalității ajunge, în final, să însemne contrariul
inteligenței afective: individul nu mai acționează în mod natural
pentru satisfacerea intereselor sale și a celor din jur, ci
acționează în modul standard, stabilit prin programare.
 Concluzii  Etapele
reprogramării de personalitate

• Un proces de manipulare este o programare de personalitate

doar dacă parcurge toate cele patru etape, în ordinea
descrisă:
1. modificarea reperelor realității,
2. legătura cu agentul schimbării,
3. învăţarea şi schimbarea,
4. menţinerea schimbării.
• Unele companii preferă să angajeze proaspeți absolvenți,
chiar și fără experiență, pentru că-i pot forma în stilul
propriei culturi organizaționale.
 Concluzii  Funcțiile
reprogramării de personalitate

Câtă vreme fiecare formă de programare de personalitate are

toate funcțiile enumerate mai jos, importanța lor variază după
intenția agentului programării:
•funcția de învățare – predominantă în învățământ,
• funcția de control al populației – predominantă în regimurile
comuniste și fasciste,
• funcția
 Concluzii  Necesitatea deprogramării

Având în vedere cât este de răspândit fenomenul reprogramării

de personalitate – care începe în școală – putem presupune că
mulți au nevoie să înțeleagă prin ce au trecut și cum să devină
proprii lor stăpâni.
 Concluzii  Învățare și deprogramare

Deprogramarea în urma unei reprogramări nedorite nu

înseamnă, pur și simplu, respingerea acestei reprogramări,
pentru că astfel s-ar ajunge din nou în situația care a permis
programarea. Deci deprogramarea stabilă înseamnă a face față
situației petrecute și a învăța din ea; înseamnă a pune sub
semnul întrebării toate cele auzite, punând în balanță
argumentele primite atunci cu simțul realității și cu simțul
practic, cu libertatea și cu interesele proprii.
 Concluzii  Deprogramarea și serotonina

Mecanismul creierului de recompensare prin serotonină face ca

deprogramarea să fie mai dificilă: victimele reprogramării au învă țat să
le placă să gândească și să simtă așa cum au fost învățate. De
exemplu, oamenilor le place sentimentul de superioritate al celor
„aleși” și să îi judece pe cei considerați mai slabi din punct de vedere
moral.
Atitudinea echilibrată, finul discernământ, deta șarea și a privi lucrurile
din toate perspectivele poate aduce victoria asupra mecanismului
recompensei pentru limitare.
 Pașii deprogramării 
1. Ieșirea din mecanismul programării
Structura de bază a pașilor reprogramării este de urmat și în
deprogramare, care începe prin:

• a accepta că personalitatea proprie este programată;

• a lua decizia de a renunța la această programare;
• a renunța la confortul pe care programarea îl oferea, cum era cel
creat de mecanismul serotoninei, dar nu numai;
• a renunța la a mai face ceea ce programarea impunea.
 Pașii deprogramării 
2. Legătura cu agentul deprogramării

Al doilea pas poate însemna în primul rând legătura cu o forță

interioară care poate fi de folos:
•a ne ridica deasupra programării prin apelul la o forță
superioară (divină), similar cu ceea ce se petrece la Alcoolicii
Anonimi;
•renunțarea la a judeca lucrurile într-un mod standard, așa cum
programarea prescria;
•desprinderea (chiar și numai prin detașare afectivă) de grupul
celor programați;
•eventual, legătura cu un grup de susținere (așa cum se
întâmplă în cazul Alcoolicilor Anonimi).
 Pașii deprogramării 
3. Învățarea și schimbarea efectivă

Al treilea pas presupune:

•a renunța la respectul fără discernământ față de autoritățile care
impuneau sau susțineau programarea; (continuare)
 Pașii deprogramării 
3. Învățarea și schimbarea efectivă

(continuare )
•a înțelege nevoile proprii pe care programarea le satisfăcea,
chiar dacă într-un mod toxic;
•a găsi moduri inteligente de a rezolva aceste nevoi;
•a fi mereu deschis pentru soluții spontane la probleme, adică
soluții care nu intră în vreun cadru de programare, dar care sunt
potrivite în acel caz anume;
•a înțelege și a cultiva valori eliberatoare cum sunt libertatea,
inteligența cerebrală și emoțională, evoluția personalității,
autodeterminarea în cadrul interdependenței de ceilalți.
 Pașii deprogramării 
4. Noua personalitate individuală deschisă

Ultimul pas presupune manifestarea libertății:

•a înțelege că spontaneitatea nu este un „program” de urmat pe
un termen scurt, ci pe termen foarte lung, al cărei țel real este
formarea unei personalități individuale, coerente și utile în plan
social;
•construirea acestei personalități proprii, în continuă dezvoltare,
deschisă mereu către evoluție;
•perseverența pe calea urmată, integrând astfel noua
personalitate într-o mulțime de contexte exterioare și șlefuind-o în
același timp.
Mulțumesc pentru atenție!
Întrebări, vă rog!