TEMA:

„METODE ȘI TEHNICI UTILIZATE ÎN

MANAGEMENTUL CALITATI.
BRAINSTORMING ȘI
BENCHMARKING.”
Chișinău 2022
Brainstormingul este o tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un număr
mare de idei, pentru soluționarea unei probleme. Această tehnică a fost propusă de
către Alex F. Osborn care a dezvoltat principiile metodei în cartea sa Applied
Imagination (1953).

În l. engleză termenul brainstorm sau brain-
storm înseamnă idee strălucită (care soluționează o
problemă). Semnificația verbală este „a face un atac
concertat asupra unei probleme, implicând idei spontane.

Fig 1.1 Cartea

scrisa de Osborn
 Principii
• Există patru reguli în grup, menite să reducă inhibițiile care apar în grupuri și prin urmare să
stimuleze generarea de noi idei:
1. Focalizarea pe cantitate. Ideea este că din cantitate poate rezulta calitate, căci dacă ar
crește numărul de idei, ar crește și probabilitatea unei soluții eficiente pentru problema
existentă.
2. Fără critici.
3. Ideile trăznite sunt binevenite.
4. Stimularea combinațiilor: se combină și se îmbunătățesc ideile. Sloganul "1+1=3".
Etapele metodei

Stabilire
a Problema trebuind să fie clară
problem și nu prea mare,
ei

Este o invitație trimisă

Backgro participanților și conține
und numele ședinței, problema
memo care va fi discutată, data, ora
și locul.

Directorul elaborează planul

Selectar brainstorming-ului, alege
ea participanții și moderatorul,
zece sau mai puțini membri
particip fiind, în general, mai
anților productivi decât grupurile
mari.
 Structura sugerată

1. Câțiva membri cu
experiență, care și-au dovedit
valoarea;

2. Câțiva invitați care sunt

familiarizați cu problema;

3. Un moderator care
înregistrează ideile și care
asigură continuitatea
întrunirii;
Desfășurarea întrunirii
Benchmarking-ul reprezintă un proces structurat pentru compararea practicilor de
lucru ale organizației cu practici similare identificate în alte organizații și
implementarea celor mai bune idei în procesele proprii.

• Noțiunea de benchmarking a fost introdusă de

Robert C. Camp în cartea sa: Benchmarking:
The Search for Industry Best Practices that
Lead to Superior Performance (1989).
• Prin efectuarea benchmarking-ului se urmărește
inițierea unui proces activ de îmbunătățire a
activităților, a calității în propria întreprindere.
 benchmarki
benchmarki
Tipuri de benchmarking
ng de
benchmarki
ng
proces const
benchmarki
strategic co
ng
benchmarki
ng intern -
ă în
generic care
benchmarki
nstă în
compararea
presupune
ng
compararea
constă
ng deîn
funcțional ef
metodelor
efectuareași
performanțe
opțiunilor
efectuareași
practicilor
ectuează
de
dispozițiilor
 - compară
de
de
comparații
efectuare
comparații
strategice,
măsurile
a proceselor
între
ale
între
performanțe
adoptate diferite
de
departament
funcțiunilor
din propria
lor
firme
alte
proprii
cu
companie
e,proprii
sectoare,
încu
față
companii
metodede cele
de,
ceifabrici
raport
mai buni
ale
cu
înlucru
scopul
ale și
servicii
concurenți
aceleiași sau
concurențilo
colectării
procesede
departament
reali,
companii,
pentru
rsimilare
informații,
direcți caredin
eadupă
exterioare
cunoaște
ce se
sectoare
pentru
produca
constată
dinceleaceeași
maică
diferite,
îmbunătăți
aceleași care
industrie
unele bunedintre
sau
prezintă
produse
propria cele
sau
procese,
acestea
domeniu au
în
mai
planificare
servicii;
ridicate
performanțe
tehnologic
vederea
performanțe
și
îmbunătățiri
mai bune. 
poziționare
;
i proceselor
strategică.
proprii;
 Cheltuieli
• Cele trei tipuri principale de costuri în benchmarking sunt:
Costuri de vizitare - Aceasta include camerele de hotel,
costurile de călătorie, mesele, un cadou simbol și timpul de
muncă pierdut.
Costuri de timp - Membrii echipei de benchmarking vor
investi timp în cercetarea problemelor, găsind companii de
studiat, vizite și implementare. Acest lucru îi va îndepărta de
sarcinile lor obișnuite pentru o parte din fiecare zi, astfel încât
ar putea fi nevoie de personal suplimentar.
Costurile bazei de date benchmarking - Organizațiile care
instituționalizează benchmarking-ul în procedurile lor zilnice
consideră că este util să creăm și să menținem o bază de date
cu cele mai bune practici și companiile asociate cu fiecare
dintre cele mai bune practici acum.
• Costul benchmarking-ului poate fi redus substanțial prin
utilizarea numeroaselor resurse de internet care au apărut
în ultimii ani. 
 Etapele procesului de benchmarking
Denumirea etapelor Descrierea

 Se alege un proces concret pentru studiul de benchmarking.

 Se formează o echipă de benchmarking, cu membri competenți care posedă cunoștințe despre
unitatea și procesul asupra cărora se desfășoară studiul de benchmarking.
Etapa de planificare  Se studiază procesul propriu care va fi supus benchmarking-ului, în ceea ce privește modul de
desfășurare și de măsurare a rezultatelor.
 Se selectează organizațiile partenere de benchmarking care ar putea aplica practici mai bune.

Etapa de colectare Se colectează informații și date de la organizațiile partenere.

Obiectivele etapei de analizare sunt de a identifica lipsurile de performanță ale procesului propriu
Etapa de analizare în comparație cu cel al partenerului.

Se dezvoltă planuri de acțiune pentru a atinge obiectivele. Se implementează modificările și se

Etapa de adaptare. monitorizează planurile de acțiune. Se închide studiul de benchmarking cu un raport final.

Etapa de maturitate Cele mai bune practici ale industriei sunt total integrate în procese.
Benchmarking-ul este un model de îmbunătățire
a calității.
În topografie, un benchmark (reper) reprezintă un
semn permanent cu poziție și altitudine cunoscute.
În activitățile întreprinderilor comerciale
benchmarking-ul reprezintă compararea propriilor
produse, servicii sau rezultate financiare cu cele ale
concurenței.
SFÂRȘIT!!