Infracțiunea

Aspecte generale
Definiția infracțiunii
 Art. 15 (1) C.pen.
◦ Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală,
săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă
persoanei care a săvârșit-o
Trăsăturile generale ale infracțiunii
 a) prevederea faptei de legea penală – tipicitatea
◦ este vorba de elementele obiective din conținutul infracțiunii
 b) vinovăția – elementul subiectiv din conținutul
incriminării:
◦ forma de vinovăție cu care subiectul activ acționează –
intenție, culpă, intenție depășită;
◦ alte elemente de factură subiectivă – mobil sau scop special.
 c) caracterul nejustificat (ilicit)
◦ Art. 188 C.pen.: omorul – faptă tipică
◦ Uciderea unei persoane în stare de legitimă apărare – art. 19
C.pen
◦ Verificarea caracterului nejustificat se face prin excluderea
situațiilor care ar putea să îl înlăture – cauzele justificative
Trăsăturile generale ale infracțiunii
 d) imputabilitatea – pp. răspunderii subiective
◦ persoana trebuie să aibă reprezentarea faptei sale
și să fi putut avea o conduită conformă cu cerințele
legii
◦ Se verifică prin excluderea împrejurărilor
susceptibile să o înlăture – cauzele de
neimputabilitate
Examinarea graduală a trăsăturilor
 Examinarea graduală a trăsăturilor generale – devin astfel
aplicabile diferite categorii de măsuri și sancțiuni, astfel:
◦ Tipicitate și vinovăție, dar în absența caracaterului nejustificat – nu
se pot aplica măsuri penale
◦ Dacă fapta este și nejustificată, pot fi aplicate măsuri de siguranță
◦ Dacă fapta este imputabilă persoanei, atunci ea devine infracțiune –
sancțiuni principale – pedepse sau măsuri educative

 Art. 107 (2) C.pen. - măsurile de siguranță se iau față de

persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală,
nejustificată – dacă fapta nu a fost comisă cu forma de
vinovăție cerută de lege, dar este tipică și nejustificată, se
poate dispune confiscarea bunurilor dobândite prin
comiterea ei
 Clasificarea infracțiunilor
 Clasificarea bipartită sau tripartită în funcție de natura
pedepsei prevăzute de lege:
◦ crime, delicte și contravenții
◦ crime și delicte sau delicte și contravenții
 În funcție de modul în care norma de incriminare
determină sfera elementelor constitutive ale infracțiunii:
◦ Infracțiuni cu conținut unic – elementele constitutive nu se pot
înfățișa decât sub o anumită formă, unică, exclusivă, nesusceptibilă
de mai multe modialități, ex: bigamia, omorul
◦ Infracțiuni cu conținut alernativ – legea prevede variante alternative
ale principalelor elemente constitutive, variante echivalente ca
semnificație penală, ex: art. 224, violarea de domiciliu; urmări
alternative: art. 194 (1) C.pen.; scopuri alternative: art. 269 C.pen.
◦ Infracțiuni cu conținuturi alterantive – legiuitorul regrupează sub
aceeași denumire două sau mai multe infracțiuni de sine
stătătoare, ex: art. 287 (1) lit. a)-g)
Importanța delimitării
 Efectele diferite ce apar în cazul realizării mai
multora dintre variantele alternative de
comitere:
◦ Infracțiunile cu conținut alterantiv – diversele
modalități sunt echivalente din perspectiva
semnificației penale, ex. 224 violarea de domiciliu
◦ Infracțiunile cu conținuturi alternative – mai multe
infracțiuni