Abordarea textului

narativ
Etapele formării deprinderilor de citire.
Tipuri de texte narative
Metode de studiere a textului narativ.
Etapele lecturii explicative ale unui text narativ
Valenţele formative ale textelor narative
 Învăţarea permanentă presupune ca elevii/copiii să devină
subiecţi ai propriei formări.
 Textul narativ are un rol însemnat în acest proces, oferind
posibilitatea explorării sale în scop informativ, dar şi
educativ.
 Textele narative constituie, totodată, modele de exprimare
corectă.
 Formarea deprinderilor de citire se face, în ciclul primar, în
două etape:
- alfabetizarea propriu-zisă (elevii învaţă, în clasa I,
operaţiile mecanismului citiri şi încep să sesizeze şi să
înţeleagă semnificaţie textelor citite);
- exersarea şi realizarea calităţilor citirii (corectă, fluentă,
conştientă, expresivă).
 Calităţile citirii se intercondiţionează, de aceea formarea lor
se face concomitent, prin procedee didactice cu efect
generalizator:
- citirea model a profesorului;
- citirea model a unor elevi cu aptitudini în înţelegerea
şi interpretarea artistică a textelor narative;
- citirea pe roluri;
- citirea în cor;
- audierea unor lecturi model, interpretate artistic.
 Perspectiva abordării comunicativ-funcţională, prevăzută
de noul curriculum presupune fixarea, pentru fiecare clasă,
a obiectivelor-cadru, obiectivelor de referinţă şi a
activităţilor de învăţare.
 Conţinuturile învăţării se regăsesc, prin textele narative, în
manualele şcolare.
 Textele narative incluse în aceste manuale pot fi diferite, în
funcţie de manualul alternativ în care se regăsesc.
 Profesorii pentru învăţământul primar pot înlocui textele din
manual dacă textul narativ nou ales asigură într-o mai mare
măsură realizarea obiectivelor de referinţă.
 Exemple de texte narative introduse în manualele şcolare:
 fragmente din “Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă;
 basme populare şi basme culte;
 povestiri despre vieţuitoare;
 legende populare cu conţinut istoric sau legende istorice
în versuri;
 snoave;
 texte narative cu caracter didactic;
 texte narative din literatura universală.
 Metoda de bază folosită în explorarea textelor narative
este lectura explicativă, o formă de analiză literară
adaptată la particularităţile de vârstă ale elevilor din
învăţământul primar.
 Lectura explicativă este un complex de metode
tradiţionale: lectura, explicaţia, conversaţia, povestirea,
demonstraţia, exerciţiul.
 Prin intermediul lor elevii analizează, compară,
sintetizează, antrenându-şi deopotrivă gândirea şi
sensibilitatea.
 Etapele lecturii explicative:
a) pregătirea elevilor pentru contactul cu textul literar
(conversaţie pe tema noului text, povestire a
profesorului, intuirea unor ilustraţii, prezentarea unui
film scurt, a unor prezentări power point, audierea
unui text cu suport muzical etc.)
b) citirea integrală a textului de către profesor sau de
către un elev care poate realiza o citire-model;
c) conversaţia de orientare
d) citirea pe fragmente, cu explicarea cuvintelor noi şi
cu analiza conţinutului acestora;
e) formularea ideilor principale şi alcătuirea planului
simplu de idei (începând cu clasa a III-a);
f) povestirea conţinutului textului de către elevi, pe baza
planului de idei;
g) conversaţia generalizatoare despre conţinutul textului
şi despre mesajul său;
h) citirea de încheiere.
Lectura explicativă urmăreşte în egală măsură analiza
fondului de idei şi de sentimente ale unui text, dar şi a
formei acestuia.
 Analiza unui text narativ implică răspunsul la două
întrebări fundamentale:
1. Ce exprimă autorul în textul respectiv?
2. Cum, prin ce mijloace, exprimă acest conţinut?
Demersul didactic trebuie conceput în funcţie de
specia
literară, de perioada în care autorul a conceput textul
narativ.
Naraţiunea îi atrage pe copii, conflictul îi determină să
aibă o atitudine faţă de personajele textului narativ şi o
satisfacţie atunci când binele triumfă.
Împărţirea textului narativ pe fragmente trebuie să aibă
în vedere momentele subiectului: expoziţiunea,
intriga/conflictul, desfăşurarea acţiunii, punctul
culminant, deznodământul.
 O atenţie specială trebuie acordată naraţiunilor în versuri
(balade, fabule).
 Povestirea întâmplărilor la care iau parte personajele unei
fabule, animale, de obicei, este urmată de o morală, în care
autorul face o paralelă între întâmplarea imaginată de el şi
viaţa oamenilor, formulând o învăţătură.
 Discutarea acestei învăţături trebuie să scoată în evidenţă
dorinţa autorului de a-i face pe oameni mai buni, mai înţelepţi,
mai toleranţi.
 Prin intermediul textului narativ se realizează educaţia:
 intelectuală;
 moral-civică;
 estetică.
Valorificare valenţelor formative şi informative ale textelor
narative depinde de măiestria cu care profesorul utilizează
aceste texte în vederea realizării obiectivelor de referinţă şi
activităţilor de învăţare.