Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Înflorirea propriu-zisă
»Momentele cele mai importante
ale dezvoltării florale sunt:
Formarea polenului –
microsporogeneza
aceluiaşi an
La plantele perene dezvoltarea florală:
Factori externi
FACTORII TROFICI
1.Conţinutul de apă
minim în boboc
maxim la înflorire
1.Conţinutul de apă
Apa este necesară:
- elongaţiei primordiilor florale
- intenselor procese metabolice, de
natură catabolică, din timpul
înfloririi
Factorii trofici
2. Conţinutul de glucide - maxim în flori
la înflorire
Dinamica formelor de glucide - reprezintă un
indiciu al direcţiei proceselor metabolice
Glucidele - contituie substratul proceselor
energetice din timpul înfloririi
- procesul de respiraţie
- activitatea catalazei
- maturizare
- îmbătrânire
2. Conţinutul de substanţe inhibitoare
La florile de Petunia, inhibitorii
acţionează mai întâi asupra anterelor şi
corolei, iar apoi în pistil, mai ales în
stigmat
Tratamentele cu retardanţi la
crizanteme - au stimulat intensificarea
culorii florilor
Factorii externi
Temperatura – factorul climatic cel
mai important în dezvoltarea florală
La măr - microsporogeneza - t0 medie
- 70 - 140C
În timpul meiozei - temperatura:
≥200C sterilitatea polenului
00C- celulele mame ale polenului
degenerează
T0 150 - 180C – t0 optimă de formare a
sacului embrionar
Temperaturile scăzute - întârzie
formarea sacului embrionar
T0 260-270C - grăbesc deschiderea
anterelor şi reduc viabilitatea polenului
Temperaturile apropiate de 00C - reduc
viabilitatea polenului
Înflorirea deplină - ∑ T0 pozitive:
♦ 293 C - cais
0
♦ 3150C - cireş
T0 <
80C - înflorirea întârzie
2.Lumina - controlează expresia genelor
de sinteză a flavonoidelor
dau culoare florilor
antocianilor
La Petunia - stimulează pigmentaţia
corolei
La orhidee - sinteza antocianilor-
stimulată de întuneric şi de T0 de 120C
noaptea
FIZIOLOGIA FRUCTIFICĂRII
Polenizarea şi fecundarea
Polenizarea – I etapă a fructificării
Polenizarea - fenomenul mecanic de
transport al polenului de la anterele
staminelor pe stigmatul gineceului,
urmat de germinarea polenului şi
creşterea tubului polenic în stil, până la
ovar
FIZIOLOGIA FRUCTIFICĂRII
- încrucişată
Polenizarea directă - autopolenizare sau
autogamie - se face cu polenul aceleaşi flori
Se întâlneşte - la florile hermafrodite
homogame, la care androceul şi gineceul
ajung la maturitate în acelaşi timp
Laleguminoase - polenizarea are loc înainte
de deschiderea florilor
Florile
cleistogame -Viola odorata şi Arachis
hypogaea nu se deschid niciodată
Polenizarea încrucişată
Se face cu polen provenit de la o floare de
pe un alt individ - alogamie - (allos =
altul)
Polenizarea încrucişată - se întâlneşte la:
- florile unisexuate
- florile hermafrodite dichogame - la care
androceul şi gineceul nu ajung la
maturitate în acelaşi timp
În funcţie de factorii care
realizează transportul polenului
- anemofilă
- entomofilă
Polenizarea anemofilă - efectuată de
vânt
Plantele anemofile pot fi :
- necesită prezenţa Ca
- este stimulată de B
Creşterea tubului polenic intensă
activitate fiziologică în
stil şi ovar
Are loc intensificarea :
- mişcării protoplasmatice
- respiraţiei
- metabolismului glucidic
Are loc o sinteză intensă de auxină
Polenizarea - prima sursă de auxină
necesară formării şi creşterii fructului
Fecundaţia
În sacul embrionar are loc dubla fecundaţie
Sub acţiunea stimulatoare a auxinelor
provenite de la polen
Din interacţiunea polenului cu ovarul
- 25 zile la smeură
-
TRANSFORMĂRI FIZIOLOGICE ŞI
BIOCHIMICE ÎN TIMPUL MATURĂRII
FRUCTELOR
struguri – glucoza
piersic – zaharoza
2. Aciditatea - dată de conţinutul de acizi
organici:
- acidul citric şi malic - măr şi citrice
- acidul tartric – struguri
- acidul malic - cireş
Conţinutul de acizi organici este:
- ridicat în timpul creşterii
- scade la maturitatea fructului
Conţinutul zaharurilor solubile /conţinutul
de acizi organici - indice fiziologic al
gradului de maturare a fructelor
3.Conţinutul de substanţele pectice
Propectină insolubilă:
Pectină solubilă:
- reduce fermitatea pulpei
- dă aspectul moale al fructului copt
4. Conţinutul de pigmenţi
Pigmenţii – îşi modifică conţinutul în
timpul maturării fructelor
La creştere – epicarpul conţine - clorofilă a
- clorofila b
La maturitate - pigmenţii clorofilieni sunt :
- degradaţi sub acţiunea clorofilazei
- înlocuiţi cu pigmenţii carotenoizi şi
antocianici
5.Degajarea substanţelor volatile aromate
În timpul maturării - în fructe are loc sinteza
unor substanţe aromate, volatile
aroma şi gustul caracteristic
În fructele de măr se sintetizează:
- acetatul de n-butil
- aldehida acetică
- acetatul de etil
- alcoolul etilic
- etil-2-metilbutanatul
La păr se sintetizează:
aldehida acetică
acetatul de etil
alcoolul etilic
La struguri se sintetizează:
linalolul
geraniolul
Biosinteza compuşilor aromaţi
poate fi stimulată prin:
- păstrarea fructelor într-o
atmosferă controlată ce conţine:
- oxigen - 2%
- CO2 - 3%