DEZVOLTAREA PLANTELOR

Dezvoltarea - procesul de evoluţie

individuală a plantelor, care asigură
reproducerea şi se încheie cu înflorirea
şi fructificarea

Creşterea - proces cantitativ

Dezvoltarea –proces calitativ

 CARACTERISTICILE CICLULUI DE
DEZVOLTARE
Succesiunea de transformări
morfologice, anatomice şi fiziologice
realizate de către plantă în timpul
creşterii şi dezvoltării constituie - ciclul
de dezvoltare , ciclul ontogenetic
Etapele ciclului de dezvoltare sunt:
- etapa vegetative
- etapa generativă
Etapa vegetativă sau de creştere - denumită
și faza juvenilă
În această fază:
- planta este aprovizionată din mediu cu
substanţe nutritive și energie, care

asigură și sunt suficiente pentru creștere

Planta - realizează funcţia de nutriţie

pentru individ
 Etapa generativă sau de reproducere -
faza de maturitate
\

Faza juvenilă - delimitată de faza de

maturitate prin procesul de înflorire

Trecerea plantei la înflorire necesită:

- aprovizionarea cu substanţe nutritive şi
energie
- aport de informaţie din mediu:- temperatura
- lungimea zilei
• Prin aceasta:
se realizează - proiecţia genotipului fiecărei
specii în condiţiile ecologice ale zonelor
de origine, condiţii absolut indispensabile
funcţiei de reproducere, pentru specie

Trecerea plantelor la înflorire este

considerată - "unul dintre cele mai
dramatice şi misterioase procese din
ontogenia plantelor" (Boote şi colab.,
1994)
Funcţie de:
- durata ciclului de dezvoltare

- relaţia dintre: etapa vegetativă şi

etapa generativă

Plante Efemere
Plante Monocarpice
 Plantele efemere - ciclu de dezvoltare
foarte scurt- 5-6 săptămâni (Draba verna)

Plantele monocarpice – înfloresc şi

fructifică numai o singură dată într-un
ciclu de dezvoltare
Plantele monocarpice pot fi:
 anuale
 bienale
 plurienale
a. Plantele anuale – își desfășoară etapa vegetativă şi
cea generativă - 1 singur an: Antirrhinum, Calendula,
Petunia, Tagetes
b. Plantele bienale - parcurg etapa vegetativă pe
parcursul unui an şi etapa generativă pe parcursul
anului următor:
Bellis, Cheiranthus
c. Plantele plurienale – desfăşoară faza vegetativă
pe parcursul mai multor ani, după care înfloresc,
fructifică şi mor: (Agave americana şi bambus)
La plantele monocarpice :
- dezvoltarea este determinată, definită sau
"programată“

După ce au parcurs faza juvenilă plantele :

- înfloresc şi fructifică o singură dată
- apoi mor

Reproducerea sexuată - momentul final al

activităţii fiziologice
Plantele policarpice - înfloresc şi fructifică de
mai multe ori în timpul ciclului de
dezvoltare:
- în fiecare an
- la doi ani
Înflorirea şi fructificarea nu se termină cu
moartea plantelor
Creşterea - reluată în fiecare an prin lăstari,
fiind urmată de înflorire şi fructificare
Plantele policarpice - reprezentate de:
- plante ierboase perene prin: bulbi,
rizomi, tuberculi, rădăcini tuberizate
(Tulipa, Lilium şi Dahlia)

- plante lemnoase perene: arbuşti

fructiferi şi ornamentali, pomi
fructiferi, arbori de foioase şi
conifere
La plantele policarpice - dezvoltarea este
nedeterminată, nedefinită

După ce au parcurs faza juvenilă, plantele

înfloresc şi fructifică periodic
Din punct de vedere teoretic - ciclul vital al
acestor plante este "nemuritor"
Din punct de vedere practic - poate asigura
durata de viaţă a unor indivizi timp de câteva
sute de ani - arbori sau codri "seculari"
 ETAPELE ŞI DETERMINISMUL
ÎNFLORIRII

Etapele înfloririi plantelor

Anteza cuprinde:
inducţia florală

iniţierea florală

dezvoltarea florală
Inducţia florală - totalitatea transformărilor
metabolice, biochimice şi fiziologice ce
caracterizează trecerea plantelor de la
etapa vegetativă la cea generativă
Iniţierea florală - ansamblul transformărilor
morfologice pe care le suferă meristemul
vegetativ în cursul transformării sale în
floare sau inflorescenţă

Primordiile florale de: sepale, petale,

androceu, gineceu
Formarea primordiilor florale la Reseda odorata
se – sepale; pe – petale; st – stamine; ca – carpele
Transformarea meristemului vegetativ în meristem floral la crizanteme,
observată la microscopul optica - faza vegetativă; b - faza inducţiei florale;
c - faza iniţierii florale ma - meristem apical; mm - manşon meristematic;
bi - bractee involucrală; pf - primordii florale; br - baza receptaculului
 Iniţierea primordiilor florale la urzica albă (Lamium album),
observată la microscopul cu baleiaj
S – primordii de sepale; P - primordii de petale; St - primordii de stamine
Inducţia şi iniţierea florală diferenţierea
florală

Dezvoltarea florală constă în:

- extensia primordiilor florale

- maturizarea elementelor sexuale

- înflorirea propriu-zisă
 Determinismul înfloririi
Iniţierea florală - cel mai important moment
al înfloririi, care reprezintă
trecerea de la:
- etapa vegetativă la cea generativă
- creştere la dezvoltarea plantei

Înflorirea - prezintă un determinism genetic

Searle - 1965 – arată că:
- formarea florilor este determinată genetic
- rezultă din activitatea unui complex de
gene, care în etapa vegetativă este reprimat
prin represiune genetică
În frunze - sintetizată o substanţă difuzibilă –
florigen – care în timpul inducţiei florale:
- migrează în meristemul apical
- se combină cu represorul genelor
- îl inactivează inţierea florală
Wardlaw – 1969 – susţine că:
Florigenul - are un efect morfogenetic care modifică
modelul de creştere în apex prin: - restrângerea
creşterii verticale
- stimularea creşterii radiale
Apexul conic:
- se aplatizează
- formează receptaculul floral, pe care apar
primordiile pieselor florale
La plantele anuale şi bienale - înflorire anuală
La plantele perene - înflorire bienală
I an – inducţia şi iniţierea florală
II an - dezvoltarea florală şi
înflorirea propriu-zisă
În timpul perioadei de repaus are loc formarea
elementelor reproducătoare
Inducţia florală, iniţierea florală şi
starea de repaus – se realizează
intramugural

Dezvoltarea florală – realizează

extramugural
Cunoaşterea stadiilor fenologice de
dezvoltare a plantelor-esenţială pentru:
- caracterizarea unor indici fiziologici ai
plantelor
- exprimarea momentului optim pentru:
efectuarea tratamentelor fitosanitare,
aplicare înmgrăşămintelor, combaterea
buruienilor
 “Codului unitar zecimal BBCH”
Codul unitar - cuprinde 10 stadii de
dezvoltare, începând cu germinarea sau
înmugurirea şi terminând cu uscarea sau
intrarea în repausul vegetativ
Fiecare stadiu - subdivizat în 10 fenofaze
Ciclul biologic al unei plante debutează cu
„fenofaza 00” şi se termină cu „fenofaza 99”
 INFLUENŢA FACTORILOR EXTERNI
ASUPRA ÎNFLORIRII

Temperatura
Trecerea plantelor de la etapa vegetativă la
etapa generativă, condiţionată de acţiunea
temperaturilor scăzute pozitive
vernalizare

Vernalizare sau iarovizare: vernus,

iarovoi = de primăvară
Vernalizarea a fost descrisă inițial de
Klippart - 1852 - cerealele de
toamnă (grâu, secară, ovăz) - nu
înspică semănate primăvara decât
numai dacă seminţele sunt expuse
la temperaturi scăzute
Chouard – Vernalizarea - o accelerare a
capacităţii de înflorire sub acţiunea
temperaturilor coborâte, pozitive
 VERNALIZARE PLANTELOR ANUALE

Este evidentă la plantele anuale de toamnă

care:
- germinează la sfârşitul toamnei

- sunt vernalizate în acest stadiu

- rezistă peste iarnă sub formă de
plantule
Plantele legumicole şi floricole anuale -
necesită pentru a înflori temperaturi
scăzute în primele faze ale creşterii,
asigurate prin:

- germinaţia seminţelor la temperaturi

de 180-200C
- păstrarea plantelor în răsadniţe sau
sere reci
 La mazăre şi linte - vernalizarea
seminţelor grăbeşte:
- înflorirea
- fructificare
La tomate - vernalizarea plantulelor
după apariţia cotiledoanelor - grăbeşte
procesul de dezvoltare
 VERNALIZAREA PLANTELOR
BIENALE

Este evidentă la plante care:

- desfăşoară perioada vegetativă – I an
- intră în iarnă - formă avansată de
creştere
- sunt vernalizate în acest stadiu
Pentru a fi vernalizată - planta trebuie
să atingă - maturizarea de vernalizare
Din această categorie fac parte
plantele legumicole: varză, morcov,
ţelină, sfeclă
Varză și sfecla:
- I an - formează o rozetă de frunze
- în timpul iernii - are loc vernalizarea
- II an – se formează tulpina floriferă
 Pentru a percepe stimulul de
vernalizare - plantele anuale şi
bienale trebuie să:
- depăşească o faza de insensibilitate –
juvenilă

- intre în faza de sensibilitate – de

competenţă
La plantele bienale faza - de
competenţă poate să apară după:
- formarea a 6-7 frunze - la Cineraria
- 7 săptămâni de la germinaţie - la
Lunaria
- 4 luni de la germinaţie - la Campanula
VERNALIZAREA PLANTELOR PERENE

Plantele perene - parcurg iarna în starea de

repaus sub formă de: - muguri pe ramuri
- colet
- tulpini subterane

Înflorirea este bienală:

- I an - inducţia şi iniţierea florală

- II- lea an - înflorirea propriu-zisă

Înflorirea propriu-zisă - nu se
realizează în condiţii optime, dacă
mugurii floriferi nu au suferit acţiunea
temperaturilor scăzute din timpul
iernii
Aceasta favorizează:
- formarea organelor reproducătoare
- întreruperea repausului mugurilor
în primăvară
La plantele perene - diferenţierea florală
este realizată sub acţiunea
temperaturilor ridicate din timpul verii
- termoinducţie
Intrarea în repaus - împiedică înflorirea
imediată, pe care o transferă în anul
următor
Prin termoperiodism - înflorirea
plantelor este condiţionată de
succesiunea anotimpurilor
 Zona de percepere a acţiunii temperatute
scăzute este reprezentată de:
- ţesuturile meristematice din embrionul
seminţei
- meristemele active de pe tulpină

Transmiterea stării de vernalizare se face :

- în ţesuturile meristematice - de la celula

mamă la celulele fiice
- la planta întreagă – prin altoire
Mecanismul veranalizării presupune
modificări:
＊ ciologice

＊fizico-chimice
＊fiziologice
D.P.D.V. fiziologic mecanismul vernalizării
are:
- determinism
d trofic
- determinism
d hormonal
 Determinismul trofic
Are la bază o intensă activitate enzimatică, în
special hidrolizantă

În seminţe vernalizate are loc:

- scăderea conţinutului de polizaharide
- creşterea conţinutului de zaharuri solubile
În plantule vernalizate – are loc o
intensă sinteză de amidon de tranziţie

În plante vernalizate – are loc

scăderea glucidelor din frunze

În frunze vernalizate:
●creşte mobilitatea proteinelor
●creşte conţinutul de aminoacizi
 Determinismul hormonal
Melchers - 1936-1939
În timpul vernalizării - sintetizat un hormon
cu rol în formarea florilor – vernalină
Acest hormon:
- nu este specific
- are o acţiune inductivă interspecifică şi
intergenerică
 Vernalizarea provoacă:
-creşterea considerabilă a
precursorilor auxinelor - triptofan
- creşterea conţinutului de auxine
endogene libere
• Aplicarea auxinelor exogene -
interferează cu acţiunea temperaturilor
scăzute
• Aplicarea giberelinelor exogene în timpul
tratamentului cu temperaturi scăzute
demonstrează participarea acestor
substanţe în procesul de vernalizare
• Cunoaşterea cerinţelor de vernalizare la
diferite genotipuri ale unei specii, prezintă
o deosebită importanţă practică în zonarea
diferitelor soiuri în cultură