Luceafărul de Mihai Eminescu

Cîrstea Rareș, Neacșu Teodor, Iureș Alexandru,

Popescu Rareș, Popescu Andrei, Radu Andrei
 1.Descriere
Poezia este un exemplu tipic de poezie romantică, prezentând o serie de trăsături specifice acestei mișcări
literare. Iată câteva dintre trăsăturile romantismului prezente în "Luceafărul":
Importanța sentimentului. Poezia romantica pune accentul pe emoții și sentimente, mai degrabă decât pe
rațiune sau logică. În "Luceafărul", sentimentul dominant este dragostea, care este prezentată ca fiind
puternică și inefabilă. De exemplu, în versurile "Iar dragostea-ntre noi e-un ocean întins / Si lunecând pe el, pe
veci ne desparte", sentimentul de dragoste este prezentat ca fiind ceva ce separă și în același timp unește doi
îndrăgostiți. Natură și peisaje naturale. Poezia romantică este adesea caracterizată prin descrieri ale naturii și
peisajelor naturale. În "Luceafărul", Mihai Eminescu descrie cerul, stelele și alte elemente naturale, dând
poeziei un sentiment de frumusețe și mister. De exemplu, în versurile "Pe mări și-ntre munti, prin nori și-n zări
de gheț", natura este prezentată ca un decor impresionant pentru povestea de dragoste. Imaginația și fantezia.
Poezia romantică se concentrează adesea pe imaginație și fantezie, prezentând lumi fantastice și personaje
imaginare. În "Luceafărul", personajul titular este un înger căzut care călătorește prin lumi fantastice și are
puteri supranaturale. De exemplu, în versurile "De sub pământ și peste stele / Cutreier eu, de-a lungul vieții /
Și-n lumea celor vii și-n moarte", personajul este prezentat ca având puterea de a călători prin lumi imaginare.
Înclinația spre melancolie și tristețe.
Poezia romantică are adesea un ton melancolic și trist, prezentând viața ca fiind plină de suferință și tristețe.
În "Luceafărul", personajul titular este prezentat ca fiind trist și singur, căutând iubirea și călătorind prin
lumi întunecate. De exemplu, în versurile "Iar dragostea-ntre noi e-un ocean întins / Si lunecând pe el, pe veci
ne desparte", sentimentul de dragoste este prezentat ca fiind ceva ce separă și în același timp unește doi
îndrăgostiți. De exemplu, în versurile "M-am născut sub steaua cea mare / Care norocul îl guvernează / Și am
dus o luptă ciudată / Cu lumea, cu destinul, cu soarta", personajul este prezentat ca fiind marcat de suferință și
dezamăgire.Aceste trăsături specifice romantismului împreună creează un univers poetic complex, în care
Eminescu își exprimă propriile sale trăiri și idei despre lume și viață
Popescu Andrei
 2.Compară
Luceafărul" și "Floare Albastră" sunt două dintre cele mai renumite poezii scrise de
Mihai Eminescu, considerat, de mulți, drept cel mai mare poet român.
Deși cele două poezii sunt diferite în ceea ce privește tematica și stilul literar, există
unele asemănări notabile. De exemplu, ambele poezii se concentrează pe subiectul
iubirii și al pasiunii romantice, chiar dacă o fac în moduri diferite. În "Luceafărul",
iubirea dintre personajul principal (Luceafărul) și fata pământeană este descrisă ca
fiind imposibilă din cauza diferențelor lor de natură, în timp ce "Floare Albastră"
explorează dragostea din perspectiva unei nostalgii și a unui regret.
În ceea ce privește stilul, ambele poezii se caracterizează prin unicitatea și
frumusețea limbajului utilizat. În „Luceafărul”, Eminescu folosește imagini poetice
și simboluri pentru a crea o atmosferă magică și misterioasă, fața de „Floare
Albastră”, care este o poezie mai introspectivă și mai meditativă.
Un alt aspect care aseamănă este faptul că ambele poezii sunt adesea studiate și
interpretate printr-o perspectivă simbolică și metafizică, datorită elementelor
fantastice și alegorice pe care le conțin.
În concluzie, deși „Luceafărul” și „Floare Albastră” sunt poezii diferite ca tematică
și stil, ele două sunt capodopere ale literaturii române și sunt adesea considerate
exemple remarcabile ale genului liric.
Cîrstea Rareș
 3.Asociere
Asociez operei lirice „Luceafărul” de Mihai Eminescu melodia „Bohimean Rhapsody” de
trupa Queen, deoarece temele comune sunt: condiția omului de geniu și iubirea.
În melodie, tema condiției omului de geniu este redată chiar din incipitul primului vers „Is
this the real life?/ [...] / No escape from reality”, aceste versuri făcând referire la
incapacitatea omului superior de a se integra în lume și dorința de a scăpa din realitate, în
căutarea univers pe care o minte normală nu-l poate atinge.
De asemenea, tema iubirii pierdute, în acest caz, este prezentă prin stikurile din finalul
melodiei „ So you think you can stop me and spit in my eye/ So you think you can love me
and live me to die/ Oh, baby, can’t do this to me” care face și persoana iubită să își separe
drumurile ca eul-liric, relația lor fiind departe de una egoistă, acesta având nevoie de mai
mult timp singur pentru a-și analiza vastele concepte despre lume și viață.
Această temă poate fi regăsită și în ultima strofă „Nothing really matters, Anyone can see/
[...] /Nothing really matters to me/ Any way the wind blows...”, aceste versuri accentuând
înțelepciunea de care dă dovadă eul-liric, această înțelepciune sfidând bariera dintre
Cronos și topos, dintre temporar și etern și dintre real și ireal.
Așadar, temele comune și structura dintre poezie și melodie fac ca aceasta să se asemene
prin prisma ideii nucleare pe care o adoptă.
În aceeași ordine de idei, asemenea poeziei, opera auditivă este împărțită în mai multe
secvențe ca surprind diferite structuri muzicale.
Popescu Rareș
 4.Analiza
Luceafărul are la bază mai multe surse de inspirație: folclorice (basmul Fata în grădina de aur şi
mitul Zburătorului), filosofice (poemul indic Rig Veda, concepția lui Platon legată de atracţia
contrariilor, dar şi a lui Arthur Schopenhauer despre antiteza geniu - om comun) şi biografice (diferitele
episoade din viața lui Eminescu generalizate şi ridicate la valoare de simbol).
Titlul este un element de paratext care instituie un orizont de așteptare asupra cititorului. El este
exprimat prin substantivul ,,Luceafărul”, numele celei mai luminoase stele care, în termenii alegorici ai
poemului, este simbolul geniului purtător de lumină, solitar şi neînţeles. Tematica acestui poem este
complexă, autorul tratând aspecte precum condiția omului de geniu incompatibil cu lumea în care
trăiește, natura, iubirea, cosmogonia, timpul. Motivele romantice prezente sunt Zburătorul, Demiurgul,
îngerul, demonul, marea, codrul, zborul, visul, fereastra, oglinda etc. Toate aceste teme şi motive se
dezvoltă într-o viziune poetică structurată pe două planuri: terestru-uman şi cosmic-universal.
Structura poemului conţine 392 de versuri, împărţite în 98 de strofe şi 4 tablouri. Compoziţia sa este una
simetrică deoarece în cele patru tablouri terestrul şi cosmicul se împletesc armonios.
1.Tabloul I (strofele 1-43) surprinde într-un decor romantic, povestea iubirii imposibile dintre
două personaje care aparţin unor lumi diferite. Aspiraţia spre absolut a fetei de împărat şi nostalgia
ieşirii din absolut a Luceafărului, forţează apropierea planurilor terestu şi cosmic într-un spaţiu
imaginar, ideal, reprezentat de visul fetei, aflată la vârsta primilor fiori ai iubirii.
2.Tabloul al II-lea (strofele 44-64) dezvoltă idila pământeană dintre Cătălin şi Cătălina şi este
dominată de planul terestru-uman, planul cosmic-universal fiind doar termen de referinţă în
neasemuita elegie a Cătălinei în care aceasta îşi exprimă incapacitatea de a-şi împlini visul de iubire.
3.Tabloul al III-lea (strofele 65-85) dezvoltă planul cosmic-universal şi prezintă călătoria
Luceafărului către Demiurg pentru a-i cere murire.
4.Tabloul al IV-lea (strofele 86-98) asociază din nou planurile cosmic-universal şi terestru-uman,
căci atât fata de împărat cât şi Luceafărul îşi asumă definitiv perspectiva condiţiei sale.
Radu Andrei Luceafarul. Tablou de Chirila Corina
 5.Aplică
Iubirea este o forță puternică și necontrolabilă. Poezia explorează tema
iubirii imposibile dintre un luceafăr și o prințesă, subliniind intensitatea
și neputința iubirii. opera lirica subliniază diferența dintre ceea ce este
real și ceea ce este imaginar, prin contrastul dintre lumea oamenilor și
lumea luceafărului. Deși luceafărul are puteri și abilități fantastice, el
rămâne incapabil să pătrundă în lumea oamenilor, sugerând ideea că
lumea reală este una distinctă și separată de lumea imaginară.
Ce este dragostea?
Prin tema iubirii neîmplinite, poezia subliniază ideea că uneori trebuie Este luceafărul de ziua
să facem sacrificii pentru ceea ce iubim și să acceptăm că unele lucruri
sunt imposibile. În viața reală, este important să fim determinați și să și de noapte
Sinclair Lewis-Iubire
facem sacrificii pentru a ne atinge obiectivele, dar să fim conștienți de
limitările noastre și să acceptăm realitatea când acestea sunt necesare.
În concluzie, "Luceafărul" de Mihai Eminescu este o poezie care
explorează relația complexă dintre realitate și ficțiune prin utilizarea
unui univers imaginar care întruchipează emoții și trăiri umane reale,
dar care rămâne separat de lumea reală a oamenilor.
Neacșu Teodor
 6.Argumentare
În opinia mea ,decizia omului superior de a renunța la iubire în favoarea cunoașterii este una
corectă deoarece dragostea dintre acesta și un om de rând nu poate fi realizabilă.
În primul rând, Luceafărul și fata de împărat aparțin unor lumi diferite. Luceafărul aparține
planului cosmic, al ființelor nemuritoare care au scopul de a menține echilibrul în univers (”cerul
este tatăl meu si muma mea e marea”) . Cătălina aparține planului terestru, cel al oamenilor de
rând care sunt meniți să trăiască clipa, care deși au aspirații înalte, nu le pot atinge, fapt ce
evidențiază natura efemeră a ființei umane.
Dragostea lor poate fi văzută ca o atracție a contrariilor, caci Catalina aspira spre absolut in timp
ce Luceafărul dorește sa cunoască concretul. Visul tinerei fete trebuie interpretat drept criza
puberala, dorința de realizare prin dragoste ce este rezolvata mitologic prin motivul
Zburătorului. Cadrul desfășurării acestei idile este atât cosmic cat si teluric, in timp ce atmosfera
este grava, solemna. Gesturile celor doi sunt protocolare evidențiind faptul că ei aparțin unor
lumi total diferite. Pe de altă parte prin descoperirea iubirii, Luceafărul, omul superior, crede că
ar putea cunoaște fericirea, concepție care se dovedește a fi greșită, fapt ilustrat prin tabloul al
treilea.
În acest sens, Demiurgul îl îndeamnă pe Hyperion sa privească spre pământul rătăcitor sa vadă
ce-l așteaptă. În urma călătorie sale, acesta descoperă rolul său important în stabilirea ordinii
existente și că oamenii de rând sunt ființe trecătoare care sunt menite să trăiască clipa și nu pot
depăși condiția lor efemeră precum reușește omul superior prin cunoaștere.
În concluzie, decizia omului superior de a renunța la iubire în favoarea cunoașterii este corectă
pentru că pentru acesta dragostea nu este realizabilă, din cauza apartenenței sale la o lume
complet diferită, nereușind să îl ajute să descopere fericirea mult dorită sau să își îndeplinească
aspirațiile precum cunoașterea.
Iureș Alexandru
Mulțumim