CONTROL AL Fuzer Diana

Drăgan Isabela

IMPULSURILOR ȘI Fonseca Carla

Galcan Florina

DEPENDENȚA Grupa 4,
sociologie
 CE SUNT ACESTEA?

 Tulburările de control al impulsurilor sunt diagnosticate la

persoanele care nu își pot stăpâni nevoia de a manifesta
comportamente problematice. În cazul dependenței, o
activitate plăcută în condiții normale devine compulsivă și
tulbură viața personală.
În tulburarea de În general, cei afectați
control al simt o tensiune puternică
impulsului, (sau chiar excitație)
persoana are înainte de acțiune; în
comportament timpul acțiunii, simt
repetitiv, plăcere sau eliberare,
indiferent de apoi sunt copleșiți de
consecințe, și își regret și vinovăție.
controlează
greu impulsurile

Factorii neurologici și de
mediu joacă un rol
important, iar simptomele
pot fi determinate și de
stres.
DEPENDENȚĂ DE JOCURI

Dependența de
jocuri
Cunoșcută și sub denumirea
de ludomanie, această
tulburare afectează control
impulsurilor și se manifestă
când o persoană joacă
întruna, în ciuda probemelor
pe care acest comportament
le produce atât ei , cât și
celor din jur .
Ce este aceasta?
Euforia de a câștiga sporește secreția de dopămină din
centrul recompensei din creier.
În anumite cazuri , jocurile de noroc provoacă dependență,
astefel că dependenții joacă mai mult pentru aceeași
senzație .
Odată ce tulburarea se instalează, individul nu mai
reușește să rupă cercul vicios . Tulburarea poate surveni
din nevoia disperată de bani, de a experimenta senzații
tari și din nevoia unui statut social de succes. Ambianța în
care se desfășoară are și ea un rol important. Dependentul
devine iritabil dacă reduce orele de joc , apoi începe iar să
joace și mai compulsiv.
Tulburările extreme se manisfestă și prin nevoia de a
recupera banii pierduți. Chiar dacă persoana în cauză
câștigă din nou, este rareori suficient să acopere pierderile.
Dincolo de probleme financiare , dependența de jocuri de
noroc are un impact puternic asupra relațiilor personale .
Poate cauza depresie, anxietate și gânduri suicidale .
Printre simptomele fizice se numără lipsă a somnului ,
pierdere sau luare în greutate , probleme dermatologice ,
ulcere probleme digestive, dureri de cap și musculare .
Cum cei mai mulți nu admit că au o problemă, mare parte
din tratament se bazează pe conștientizarea acesteia.
 TRATAMENT

 Terapia cognitiv _
comportamentală pentru a
învă ț a persoan a să rezizte
credin ț elor ș i
comportamentelor care
men ț in tulburarea.
 Terapia psihodinamică pentru
în ț elegerea consecin ț elor
acestui comportament.
 Grupuri de sus ț ine ș i
consiliere pentru a în ț elege
cum comportamentul î i
afctează pe ceilal ț i
PIROMANIA
CE ESTE
ACEASTA?

Piromania este dorința obsesivă de

a provoca incendii.

Poate fi o problemă cronică sau

acută, limitată la doar câteva
episoade, în cursul unei perioade
foarte stresante.

Piromanul manifestă o fascinație

excesivă față de incendii și situații
care implică focul
 FACTORII
INDIVIDUALI CARE
CONTRIBUIE LA
MANIFESTAREA
PIROMANIEI SUNT:

 comportamente și atitudini
antisociale
 lipsă a capacității de socializare
 inabilitate de a gestiona stresul
 neglijență parentală
 detașare emoțională
 tulburări psihice în familie
 presiune a celorlalți
 evenimente neașteptate și
stresante
PIROMANIA LA COPII ȘI
ADOLESCENȚI
 Piromania se manifestă atât la copii,
cât și la adulți.
 Studiile au demonstrat că tulburarea
se întâlnește deseori la copiii și
adolescenții dintr-un mediu familial
haotic, ceea ce necesită terapie de
familie.
 La copii și adolescenți, piromania
poate fi un strigăt de ajutor sau parte
dintr-o patologie agresivă mai
complexă.
 Adolescenții pot fi influențați de
adulții antisociali.
 Unii sunt diagnosticați cu tulburări
psihotice sau paranoide, iar alții pot
avea probleme cognitive.
PIROMANIA LA
ADULȚI

 La adulți, piromania a fost

strâns legată de simptome
ca depresie, gânduri
suicidale și relații
interpersonale defectuoase.
 Deseori, afecțiunea este
asociată cu probleme
psihologice de tipul
tulburării obsesiv-
compulsive.
  Terapii cognitiv-comportamentale
adaptate copiilor, care includ
abilități de rezolvare a
problemelor și de comunicare
TRATAMENT  Management al furiei
 Antrenament de înlocuire
agresivă și restructurare cognitivă
 Pe termen lung, psihoterapie
pentru adulți.
 CLEPTOMANIA (BOALA FURTULUI)

Per soana afectat ă de această dependență manifestă o compulsie repetitiv ă

și irezistibil ă de a fura obiecte.
-aceste episoade de fur t apar brusc far ă plnificare prealabil ă
-aceste per soane care sufer ă de cleptomanie , fură sub impuls, de cele mai
multe ori acestea arunc ă obiectele furate, deoarece ele sunt interesate doar
de actul in sine
-să nu fie confundati cu ho ții din magazine deoarece ho ții iși planific ă fur tul
fiindcă iși doresc acel obiect, dar nu au suficienti bani s ă-l cumpere.
 Cei mai multi cleptomani duc o via ță Exista o legatura destul de clara intre
secretă cople șiți de ru șine pentru c ă cleptomanie cleptomanie si
se tem s ă cear ă ajutor. neurotransmitatorii responsabili de
dependentele compor tamentale.
Circa 24% din cei aresta ți pentru fur t ,
sufer ă de cleptomanie, de cele mai
multe ori aceast ă acțiune este
asociat ă și cu alte tulbur ări precum:
depresia, tulburare bipolar ă, consum
de droguri, tulbur ări de control al
impulsurilor, etc.
O per soan ă afectat ă se simte adesea
încordat ă înainte de fur t, apoi
satisf ăcută și recompensat ă, apoi
senzatia de vin ă aduce din nou
încordarea.
 TRATAMENT

Nu există tratamente specifice pentru aceast ă dependență, însă

psihoterapiile precum modificarea comportamental ă, terapii de
familie, terapii congnitiv -comportamentale și terapiile
psihodinamice explorează cauzele acțiunii și stabilesc metode
de gestionare a compulsiei.
 EXCORIERE PSIHOGENĂ ȘI
TRICOTILOMANIE
Aceste două afecțiuni sunt tulburări de control care fac ca o
persoană să resimtă o nevoie imperioasă și recurentă de aș-i
leza pielea sau de aș-i smulge părul.
Femeile sunt cele mai afectate, începând chiar cu vârsta de 11
ani.
 CE SUNT ACESTEA?
Cauza acestor tulburări este că
persoanele afectate vor să aibă un
păr și o piele per fecte, dar atât
lezarea pielii, cât și smulgerea
părului duc la rezultatul invers.
Ambele tulburări implică lezări
corporale grave.
Persoanele care suferă de
tricotilomanie își smulg părul din
cap și/sau din alte regiuni ale
corpului ceea ce duce la calviție
locală.
Unii înghit părul smuls, ceea ce
duce la stări de vomă, dureri
abdominale și sângerări care,
deseori, provoacă anemie. Ambele
tulburari sunt asociate cu
compor tamentul obsesiv -
compulsiv și debutează ca reacție
la stres sau pot fi rezultatul unei
experiențe traumatizante sau a
abuzului.
 Lezare pielii și smulgerea părului sunt asociate cu eliberarea
de stres, ceea ce consolidează comportamentul.
 Cele două afecțiuni compromit viața de zi cu zi. Persoanele
afectate evită activitățile de rutină sau mersul la serviciu, au
dificultăți de concentrare și se izolează social, ceea ce duce
la probleme financiare.
 TRATAMENT

Terapii comportamentale pentru managementul sanatos al

strsului. Schimbarea habitudinilor combinând conștientizarea
și un comportament alternativ reduce aparitia problemei,
atentia fiind investită în activități noi.
Antidepresive în combinație cu psihoterapie. Prin intermediul
acestora neurotransmițătorii ,, stării de bine,, (serotonina,
dopamina și noradrenalina)sunt mult mai ușor de absorbit de
creier.