MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA “ȘTEFAN CEL MARE’’

FACULTATEA DREPT ORDINE PUBLICĂ ȘI SECURITATE CIVILĂ

CATEDRA: DREPT PUBLIC, SECURITATEA FRONTIEREI, MIGRAȚIEI ȘI AZIL

MURAVSCHI CRISTIAN DFT 234

TITLUL:STATUTUL ȘI DREPTUL ÎN EGIPTUL ANTIC
 Evoluția organizării politice
Primele formațiuni statale s-au creat în mileniul 6-4 în.Hr în valea rîului Nil și se
numeau nome(42).Conducătorul nomei se numea nomarh. Formațiunile s-au
format în perioada numita predinastică.
În anul 3mii în.Hr faraonul Narmer a unificat egiptul de sus și egiptul de jos, și a
instituit prima dinastie numită mina,iar capitala a devenit Memfis.
Noțiunea fera,faraon și Egipt sunt de proveniență greacă.
În mileniul 3 în perioada regimul Vechi are loc centralizarea statului,se crează
instituțiile politice care asigură funcționarea statului unificat.
Organizarea politică a statului conținea 3 nivele:
a)central
b)regional
c)local
Șeful statului era considerat faraonul ,statutul acestuia era reglementat în 3
forme:
a)faraon- om
b)faraon-zeitate
c)faraon-conducător de stat
 La nivel central
Oficial faraonul deținea puterea absolută,în realitate se subordona sacerdoților .Puterea era
transmisă ereditar în baza princiipilor primogenității.
Real puterea era deținută de primul funcționar vizir sau tjati , acesta numea funcționarii de rangul 1
și 2 din nome. Era șeful arhivei și cancelariei din stat și a închisorilor. Era unicul funcționar în
drept să modifice intrucțiunile faraonului. Vizirul conducea cele 6 camere judecătorești și dirija
activitatea departamentelor(casa albă – departamentul financiar).
Consiliul celor 10 (sacerdoți)-alegeau viziri din rudele faraonului.
· La nivel regional
Instituțiile inițial erau eligibile. Odată cu formarea statului centralizat funcționarii erau numiți de
administrația centrală.Funcționarii obțineau privilegii și proprietăți doar pe durata
mandatului .Aristocrația centrală era în coflict cu cea regioanală.
La nivel local
Aparatul administrativ local era cel mai numeros și se supunea direct aparatului administrativ
central. Unele orașe au obținut diplome de imunitate din partea din partea vizirului ,astfel aveau
unele drepturi autonome.
În secolul 6 în.Hr Egiptul a fost cucerit de Imperiul Persan,urmează ,cucerirea de către Imperiul
Macedonian în sec. 4 în Hr,iar în sec 1 în Hr ,teritoriile au fost incluse în componența
Imperiului Roman.
2) Principiile dreptului
Dreptul egiptean reglementează statutul juridic al persoanei,dreptul de proprietate,dreptul
familiei,dreptul obligațiilor ,dreptul penal și procedura de judecată.
Categoria socială este un grup de persoane care are aceleași drepturi și obligații.
Conform legii orice persoană care știa a scri și a citi putea ocupa orice funcție de stat ,cu excepția
funcției de faraon ,care era ereditară.
Real statutul economic a determinat formarea categoriilor sociale:
a)aristocrația laică,religioasă și militară.
b)oamenii de rînd aveau drepturi asupra proprietății funciare(pămînt),părinții erau obligați să asigure fiului proprietatea de
pămînt sau o profesie.
c)sclavii-persoane absolut dependente,absolut fără drepturi. În Egipt doar statul avea dreptul de a vinde și de a cumpăra sclavi.
Legea prevedea lichidarea statului de sclavie prin răscumpărare ,prin căsătorie și adopției.
Legea reglementează dreptul familiei în cîteva tipuri:
a)Monogamă- soție ,soț și copii. Se intemeiază prin căsătorie legalizată prin contract (se căsătoreau în baza
sentimentelor).Legea nu reglementa vîrsta majoratului de căsătorie.Divorțului se întemeiază de asemenea prin contract.
b)Bigamă- presupune existența a două căsătorii paralele.
c)de probă – se întemeiază în baza unui contract de un an. Statul nu prevedea relația de concubinaj.
d)Consagvină – căsătoria între rude.
e)Poligamă- presupune existența haremului(un soț mai multe soții),acest tip de căsătorie era spercific pentru dinastia regală.
Relațiile din cadrul familiei:
Drepturile de moștenire au influențat reglementarea relațiilor din familie,deoarece statutul economic al femeii îi permitea să ia
decizii importante. Copiii își moșteneau părinții în egală măsură,inclusiv și cei adoptați. În familie unde nu erau băieți,doar
fiice,părinții se străduiau să înfieze un băiat pentru că doar ei se ocupau de înmormîntarea părinților.
Părinții erau obligați să asigure o profesie fiilor,dacă fiul îndrăznea să ridice mîna asupra tatălui,atunci era dezmoștenit.
Divorțul putea fi inițiat de ambii soți,dacă în instanțele se demonstra că vinovat era soțul,atunci acesta era obligat să achite o
amendă soției,să achite întreținerea copiilor pînă la majorat și să le garanteze moștenirea.
Judecata repsecta condițiile contractului încheiat la întemeierea căsătoriei.
Dreptul obligațiilor în Egiptul Antic :
Dreptul obligațiilor apare din contracte și delicte(încălcarea dreptului de proprietate-o mică infracțiune care a cauzat o pagubă).În
cazul delictelor persoana era obligată să repare paguba.
În egipt erau cunoscute mai multe tipuri de contracte:
1)Vînzare-cumpărare – acesta era valid(se respecta) dacă părțile acceptau binevol obligațiile. Cumpărătorul achita integral
suma,vînzătorul era responsabil de calitatea bunului timp de o lună.Cumpărătorul înregistra bunul în registrul cadastral,dacă
cel puțin o prevedere nu era respectată,contractul era lovit de nulitate.
2)Contractul de împrumut- reglementează relațiile dintre creditor (persoana care oferă banii) și debitor(persoana care
împrumută).Statul nu a impus o dobîndă fixă,iar în cazul prezenței gajului dobînda era mai mică.
3)Contractul de arendă – era încheiat de obicei cu referință la loturile de pămînt .Achitarea pentru arendă nu era în dependență de
roada obținută(procentual).În cazul calamnităților naturale plata arendei era trecută pe anul viitor.
4)Contractele de asociere-prevedeau o înțelegere prin care două sau mai multe persoane își asumau obligația de a
dispune împreună de bunuri. Veniturile erau împărțite în dependență de volumul proprietății inițiale. Asociația
se poate destrăma legal,doar după achitarea impozitelor față de stat.
Dreptul penal și procedura de judecată erau influențate de cutumă și de religie. Cele mai grave crime erau
considerate împotriva statului,omuciderea,devastarea templelor.Pedepsele erau fizice și economice.
Pedeapsa cu moartea era obișnuită sau calificată în dependență de gravitatea crimei.
În lipsa probelor judecata accepta ordaliile(judecata zeilor).
Procedura de judecată era publică și se realiza în scris,însă erau excepții,faraonul putea fi judecat,în acest caz
procedura era închisă(secretă),iar judecător suprem era vizirul.
Dreptul de a judeca îl aveau funcționarii numiți de vizir.Faraonul era în drept să grațieze dacă era prezent la
procesul de judecată.Grațierea era imposibilă în cazul de omor și crimă împotriva statului.
 Concluzie

Concluzionând, în Egiptul antic, statul și dreptul erau strâns legate de

elemente religioase și sociale, iar autoritatea era concentrată în jurul
faraonului. Legile erau influențate de norme morale și religioase, iar justiția
era administrată de funcționari conform principiilor de echitate. Drepturile
individuale variau în funcție de statutul social, iar sistemul legal reflecta
aspecte specifice culturii și credințelor egiptene.