JOCUL ÎN EDUCAŢIA

TIMPURIE

UNIVERSITATEA VALAHIA, PEDAGOGIA ÎNVÂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

ANUL III, SEMESTRUL AL II-LEA

STUDENTE : APOSTOIU OANA, BADEA ROXANA

FILIPESCU ALINA, TOMA ANDREEA

ANUL III, SEMESTRUL AL II-LEA

 CUPRINS

• Definirea jocului
• Ce este jocul pentru copil?
• Specificul lui în preşcolaritate
• Importanţa şi funcţiile jocului
• Clasificarea jocurilor
• Concluzii
 JOCUL

• Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie sa lipsească de-a lungul întregii vieții.
Este necesară dezvoltarea laturii ludice a personalității pentru a putea privi soluțiile cu fantezie şi
inventivitate.
• Jocul este prezent în mediul instituțional al gradiniţei, dar continuă în toate mediile sociale în care se
formează.
• Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate:
cognitiv, motor, afectiv, social, moral.
• Jocul este o formă de activitate bine gândita, necesară şi indispensabilă procesului educației, este o
activitate prin care conținutul, forma şi funcționalitatea sa specifică nu se confundă cu nici o altă formă de
activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nu poate fi suplinită şi nici nu este în măsura să
suplinească pe una din ele.
 CE ESTE JOCUL PENTRU COPIL?

• Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el

anticipează conduitele superioare.
• Pentru copil “jocul este munca, este binele, este datoria,
este idealul vieții. Jocul este sintagma, atmosfera în care
ființa sa psihologică poate să respire şi, în consecință,
poate să acționeze” (Ed. Claparede,1936).
• Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile
sale. Un copil care nu știe să se joace, “un mic bătrân”,
este un adult care nu va ști să gândească.
 JOCUL ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE
CE ESTE JOCUL?
• O experienţă naturală, universală.
• O formă de activitate individuală sau de grup.
• Un mod de explorare a mediului înconjurător; o modalitate de
dezvoltare a competențelor sociale, a inteligenței, a limbajului, a
creativității.
• O cale de transmitere şi păstrare a culturii autentice, de cunoaștere şi
intercunoaștere.
• Jocul oferă oportunități pentru copiii cu nevoi speciale, favorizează
incluziunea socială.
• Jocul este considerat o strategie optimă pentru promovarea îngrijirii
timpurii şi a dezvoltării. Jocul, în contextul atașamentului securizant
oferit de adulţi, oferă copiilor bogăția, stimularea şi activitatea fizică de
care au nevoie pentru dezvoltarea creierului pentru învățarea viitoare.
PRIN JOC, COPIII:
• Învaţă muzica prin intermediul jocurilor cu text şi cânt,
jocurilor cu acompaniament instrumental
• Îşi formează deprinderi matematice, construiesc, numără
cuburi, obiecte, le compară, le sortează, le așază în spațiu
• Îşi dezvoltă abilităţi spaţiale prin arte (desen, pictură,
modelaj), prin jocurile de corespondenţă vizuală şi pe baza
realizării de semne
• Dobândeşte abilități sociale îndeplinind diferite roluri
sociale, învață să vadă lumea din perspectiva altor
persoane, folosesc limbajul adecvat negocierii şi rezolvării
de probleme, colaborează şi acceptă propuneri, idei etc.
• Conștientizează propriile sentimente, gânduri
 SPECIFICUL JOCULUI
ÎN PREŞCOLARITATE
• Pentru a înțelege specificul jocului ca formă de activitate instructiv-
educativă, trebuie sa cunoaștem şi celelalte sensuri ce i se atribuie
jocului, cum ar fi: activitatea specific umană, activitatea dominantă la
vârsta preșcolară, factor hotărâtor în viața copilului preșcolar. Aceste
sensuri indică, fie poziția jocului în raport didactic cu celelalte forme
de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educației.
• Jocul este elementul care face trecerea de la grădinița la școală să nu
fie percepută de ființa umana ca un „șoc” ci ca o continuare firească a
activităților desfășurate în cadrul grădiniței numai cu un grad de
dificultate mai ridicat.
• Jocul este o activitate specific umană pentru că numai oamenii îl
practică în adevaratul sens al cuvantului şi este determinat de celelalte
activități- învățarea, munca, dar în același timp este puternic implicat
în acestea. Învățarea, munca, creația, includ elemente de joc şi în
același timp jocul este purtătorul unor importante elemente
psihologice de esență neludică ale celorlalte activități specific umane.
• Jocul este o activitate dominantă la vârstă preșcolară, are rol hotărâtor în
evoluția copilului. La vârstă preșcolară jocul este o activitate cu caracter
dominant, fapt demonstrat de modul în care polarizează asupra celorlalte
activități din viața copilului, dar şi de durata şi ponderea sa.
• Această idee este susținută şi de rolul pe care-l are pe planul dezvoltării
copilului, favorizând trecerea sa pe o treapta superioara de dezvoltare.
• Activitatea dominantă, fundamentală la vârsta preșcolarității, jocul
reprezintă o forță cu caracter propulsor în procesul dezvoltării copilului,
permițându-i acestuia să pătrundă în realitatea pe care o cunoaște activ,
sporindu-şi totodată întregul potențial de care dispune.
• „Copilul traieste în lumina fericită a jocului, spiriduş ce preface zilele în
sărbătoare şi viaţa în minune" (S. Bivolaru).
 IMPORTANŢA ŞI FUNCŢIILE JOCULUI
IMPORTANŢA JOCULUI
• Sub influenţa jocului se formează, se dezvoltă şi se
restructurează intreaga activitate psihică a copilului.
• La vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort şi
depășire a unor obstacole, iar "moralitatea ludica" contribuie la
geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor
elemente de disciplina in ansamblul expresiilor
comportamentale ale copiilor.
• Important este că jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii
naturii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o
ultimă cerință spre afirmare.
• Jocul propulseaza copilul pe traiectoria progresului in
dezvoltarea sa
• Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la formarea
percepțiilor de formă, mărime, spațiu, timp, la educarea spiritului
de observație, a imaginației creatoare, a gândirii şi nu în ultimul
rând la dezvoltarea limbajului.
• Tot jocul este un mijloc eficient şi suficient pentru realizarea
sarcinilor educației morale a copilului, contribuind la dezvoltarea
stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independenţa,
disciplinei conștiente, perseverentei, precum şi a multor altor
calități de voință şi trăsături de caracter.
• Jocul îşi are importanţa sa în formarea colectivului de copii, în
formarea spiritului de independenţă, în formarea atitudinii
pozitive faţă de muncă, în corectarea unor abateri sesizate în
comportamentul unor copii.
 IMPORTANŢA ŞI FUNCŢIILE JOCULUI
FUNCŢIILE JOCULUI
• J. Piaget stabilește următoarele funcții ale jocului:
• Funcția de adoptare realizată pe cele doua coordonate: asimilarea realului
la "eu" şi acomodarea, transformarea "eu-lui" în funcție de modelele
exterioare;
• Funcția catarctică, de descărcare energetică şi rezolvare a
conflictelor;
• Funcţia de socializare, constând în acomodarea copilului la ceilalți,
asimilarea relațiilor cu cei din jur la propriul "eu";
• Functia de extindere a "eu-lui", de satisfacere a multiplelor
trebuințe ale copilului, de la trebuințele cognitive de explorare a
mediului la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de
la trebuințele perceptive si motorii la cele de auto exprimare in plan
comportamental
• Psihologul Ursula Schiopu în lucrarea "Probleme psihologice
ale jocului şi distracțiilor" stabilește funcțiile jocului precizând
că acestea se pot grupa în funcții esențiale, secundare şi
marginale.
• Funcțiile esențiale ale jocului sunt următoarele:
• funcția de cunoaștere care se exprimă în asimilarea practică şi
mentală a caracteristicilor lumii şi vieții.
• funcția formativ-educativă exprimată în faptul că jocul
constituie o școală a energiei, a educației, a conduitei, a
gesturilor, a imaginației.
• functia de exercitare complexă, stimulativă a mişcărilor
concretizată în contribuţia activă pe care jocul o are la
creşterea şi dezvoltarea complexă
 CLASIFICAREA JOCURILOR
ÎN LUCRAREA "PROBLEME ALE ADAPTĂRII ȘCOLARE – GHID PENTRU
PERFECȚIONAREA ACTIVITĂȚII EDUCATOARELOR ŞI ÎNVĂȚĂTORILOR",
EDITURA ALL, BUCUREŞTI 1999, AUTOAREA, ELVIRA CREȚU REALIZEAZĂ
URMĂTOAREA CLASIFICARE A JOCURILOR:
• jocuri în care sunt solicitate funcţiile
psihofiziologice (senzoriale, motorii, intelectuale)
• jocuri tehnice (productive) care solicită fondul de
reprezentări, memoria, motricitatea şi care dezvaluie
medii de viaţă (agricole, industriale, mesteşugăresşi,
şcoala);
• jocuri care exersează relațiile sociale (de familie, de
grup școlar)
• jocuri artistice (desen, muzică, arte plastice, s.a.)
J. PIAGET ABORDEAZĂ EVOLUTIA JOCULUI LA COPIL ŞI REALIZEAZĂ O
INTERESANTĂ CLASIFICARE A JOCURILOR, CONCLUDENTĂ PENTRU
BUNA ÎNŢELEGERE A FUNCŢIILOR SALE:
• jocul exercițiu - forma cea mai elementară a jocului, prezentă în etapa
inteligenţei senzorio-motorii şi constă în repetarea unei activități însușite
anterior pe alte căi pentru plăcerea activității;
• jocul simbolic (de imaginație) îndeplineşte în cea mai mare măsura
funcția de adaptare. Permite asimilarea realului la "eu-l" copilului fără
constrângeri şi sancțiuni, asigură retrăirea unor realități transformate
după propriile trebuințe;
• jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii (2-7 ani). Are un
rol deosebit în socializarea copilului, deoarece realizează înțelegerea
reciprocă prin intermediul cuvântului şi disciplinei;
• jocul de construcție care se dezvoltă pe baza jocului simbolic după
vârsta de 5-6 ani. Jocurile de construcție apar ca jocuri integrate în
simbolismul ludic pentru ca mai târziu să devină autentice adaptări,
rezolvări de probleme, creații inteligente
 CLASIFICAREA
JOCURILOR

Clasificare mai complexă şi mai nuanțată, luând

în considerare mai multe criterii ce operează
succesiv, realizează autoarele lucrării "Activități
de joc şi recreativ-distracţie. Manual pentru
școlile normale".
 CONCEPTUL DE JOC DIDACTIC

• Jocul didactic este desemnat ca cel mai eficient mijloc de instruire şi educare ,fiind folosit pentru a forma sau consolida
anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.
• Jocul trebuie apreciat ca temelie a întregii activităţi instructive educative care se desfăşoară în grădiniţă ,fiind conceput ca
mijloc de instruire şi educare a preşcolarilor şi totodată ca un procedeu metodic de obţinere a realizării sarcinilor importante pe
care le propune procesul de învăţământ.
• Fiecare joc didactic trebuie în primul rând să-I instruiască pe copii să le precizeze şi să le consolideze cunoştinţele despre
lumea înconjurătoare şi are sarcina să îmbine armonios elementul instructiv şi exerciţiul cu elementul distractiv.
• Jocul didactic are drept scop sporirea interesului pentru activitatea desfăşurată prin intermediul utilizării unor elemente
distractive ş instruirea copiilor într-un domeniu al cunoaşterii, exercitând o puternică influenţă asupra copilului în vederea
pregătirii sale pentru şcoală
• Jocul didactic se încadrează în categoria jocurilor cu reguli şi este definit prin obligativitatea respectării regulilor impuse care
la rândul lor precizează ce căi trebuie urmate de copii în desfășurarea acţiunii ludice,prin urmare jocul didactic
precizează ,consolidează,sintetizează,,evoluează şi îmbogăţeşte cunoştinţele copiilor ,valorificându-le în contexte noi.
 JOCUL DIDACTIC
Specificul jocului didactic.

Elementele componente ale jocului didactic trăsăturile

caracteristice, prin care îşi menţine esenţa de joc şi, în acelaşi
timp, specificul său de activitate didactică se exprimă prin:

• conţinutul jocului;

• sarcina didactică;

• elementele de joc (acţiunea de joc);

• regulile jocului
 CONCLUZII
CITATE
• Jocul este şi o pregătire pentru viaţa de mai târziu, dar mai
presus de toate, el este însăşi viaţa copilului” (Mc. Dougall)
• “Omul nu este întreg decât atunci când se joacă” ( Schiller)
• ,,Jocul este singura atmosfera în care fiinţa sa psihologică
poate să respire şi în consecinţă poate să acţioneze.
• A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de
ce este copil, nu ne putem imagina copilaria fără râsetele şi
jocurile sale.’’ (Ed.Claparede)
• În viaţa copilului jocul este o activitate deosebit de
atrăgătoare care evoluează între ficţiunea pură şi realitatea
muncii (M. Debesse, 1967) şi ne ajută să cunoaştem mai bine
înclinaţiile copilului, fiind cel mai bun turn de observaţie de
unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării
copilului.
• Pentru copil “jocul este munca, este binele, este datoria, este
idealul vieţii. Jocul este sintagma, atmosfera în care fiinţa sa
psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să
acţioneze” (Ed. Claparede,1936)