Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului

Catedra de ştiinţe economice

Tema:Rolul fiziologic al borului,cuprului,zincului.

A elaborat:
studenta gr. EC21R
Olga MANEA
 Rolul fiziologic al borului

Borul este un oligoelement vital, important pentru dezvoltarea normală

și sănătatea organismului. Se crede că borul îmbunătățește și
capacitatea naturală a corpului uman de a absorbi calciu și magneziu.
De asemenea, crește nivelul de estrogen la femeile mai în vârstă (post-
menopauză) și la bărbații sănătoși.
Funcția fiziologică borului

• Prin efectul exercitat asupra sintezei auxinei, micronutrientul își asumă un rol
important în reglarea hormonală a creterii. Deficiența de bor inhibă diviziunea
celulară și activitatea celulelor din țesutul conductor, astfel se blochează
formarea țesutului rădăcinos și conductor. Deficiența de bor tulbură transportul
de carbohidrați și încetinește transportul asimilatelor. Frunzele vor acumula
carbohidrați însă în celelalte părți ale plantei vom avea deficiență de
carbohidrați. Iar distribuția disproporționată a carbohidraților încetinește
sinteza proteinelor.
• Plantele cu aport de bor adecvat, ca efect al distribuției favorabile de
asimilate, gestionează apa mult mai bine decât plantele cu deficiență de bor
 Rolul elementului în biologie
La plante are rol in metabolismul glucidic, în sinteza acizilor nucleici și a
fitohormonilor.
Și pentru oameni este esențial, având rol în influențarea nivelului calciului,
magneziului, asupra sistemului osos și funcțiilor mentale
 Deficienta de bor la plante
Borul este prezent la nivelul solului in
multiple forme, cea mai raspandita fiind acidul
boric. Cantitatea ideala de bor din pamant este
de 12 mg per kg, insa, in urma ploilor repetate
si abundente, aceasta poate scadea si cauza o
deficienta de bor care va influenta negativ
dezvoltarea plantelor din gradina.
Excesul de bor
Fenomenul opus deficientei, excesul de bor de la
nivelul solului cauzeaza, la randul sau, probleme
plantelor din gradina. Prezent intr-o cantitate prea
mare in pamant, borul devine toxic pentru plante.
Excesul de bor este intalnit in solurile alcaline si
saline, cu drenaj redus, in zonele cu precipitatii
scazute. De asemenea, excesul este prezent si ca
urmare a suprafertilizarii solurilor si/sau a irigarii cu
apa care contine un nivel ridicat de bor.
 Rolul fiziologic al cuprului

Cuprul este un metal greu și adesea este folosit ca și fungicid. În solurile în care sa acumulat în exces ,are
o influență negativă asupra fertlității acestuia Șlamul este, de asemenea, un factor care cauzează excesul
dacă este aplicat în mod repetat pe aceleași terenuri. Pe de altă parte, în cazul solurilor care, geologic, sunt
sărace în cupru, această insuficiență provoacă probleme la fertilizarea cerealelor. De asemenea, calitatea
furajelor poate suferi. De aceea este foarte ușor de remediat problema care poate fi clar identificată cu
ajutorul analizelor de sol sau prin forare.
 METABOLISM

Cuprul este implicat, în principal, în fotosinteza la nivelul cloroplastelor. O consecință logică

a carenței este pălirea (cloroza) frunzelor tinere. De asemenea, este implicat în formarea
membranei celulare, mai ales în cazul ligninei. O carență produce, de asemenea, și pierderea
rigidității. În final, cuprul joacă un rol esențial în sintetizarea proteinelor. Mai ales în cazul
cerealelor, carența provoacă decolorarea vârfurilor frunzelor (boala vârfurilor albe) până la
recolte cu spic gol (disfuncții de polenizare). De asemenea, excesul de cupru reprezintă o
problemă: împiedică dezvoltarea rădăcinii prin inhibarea activității microbiene a rizosferei.
Poate provoca, de asemenea, cloroza ferică. În cazul animalelor, carența provoacă perturbări
de creștere, fertilitate, pica, anemie, decolorarea părului și predispoziția la infecții.
MECANISM DE ABSORBȚIE

Cuprul nu are o mobilitate foarte mare în sol și culturile absorb doar cantități mici.

INTERACȚIUNI, SPECIFICITATE
Disponibilitatea cuprului este corelată, parțial, cu
concentrația din sol, dar poate fi adăugat în mecanismul
de complexare prin materie organică și există
posibilitatea blocării prin antagonism: molibdenul, în
cazul pH-ului ridicat sau excesului de zinc, acționează ca
un competitor la nivelul de absorbție al rădăcinii. Trebuie
avută în vedere interacțiunea negativă dintre
oligoelemente și este importantă selectarea cu grijă a
asocierii oligoelementelor pentru efectul lor sinergetic.
Borealis L.A.T oferă recomandări avizate pentru
combinarea adecvată a oligoelementelor
 Rolul fiziologic al zincului
Zincul are rol în sinteza clorofilei, creşterea plantelor,
sporirea rezistenţei la secetă şi ger, în fecundare, în
fixarea azotului de către leguminoase. Se manifestă prin
apariţia de dungi galbene pe frunzele bătrâne.
Carența de zinc
Zincul are rol în sinteza clorofilei, creşterea plantelor,
sporirea rezistenţei la secetă şi ger, în fecundare, în
fixarea azotului de către leguminoase.
Se manifestă prin apariţia de dungi galbene pe frunzele
bătrâne.
Apare mai ales pe solurile foarte acide însă uneori şi pe
solurile foarte alcaline; solurile cu mult fosfat
insolubilizat ce au Zn dau fosfatul de zinc, de asemenea
în cazurile solurilor cu humus foarte ridicat, pe solurile
foarte calcaroase sau în cazurile când s-a aplicat o
cantitate prea mare de gunoi de grajd.
 Factorii ce pot produce deficitul de zinc

 Factorii ce pot produce carenta de zinc sunt: pH-ul solului, tipul de sol, fertilizare aplicata si factorii
climatici.
 pH-ul solului – carenta apare pe terenurile cu pH alcalin, de peste 7.4. Pe terenurile ce prezinta pH
cuprins intre 5 si 7, asimilarea zincului este normala.
 tipul de sol – terenurile nisipoase, cu continut scazut de humus, erodate, reci si umede, unde
mineralizarea este lenta, sunt tipurile de sol care determina aparitia fenomenului de carenta cu zinc.
 fertilizare aplicata – aplicarea ingrasamintelor organice in supradoza, fertilizarile excesive cu
ingrasaminte N:P:K la semanat pot produce blocajul zincului in sol.
 factorii climatici – temperaturile scazute dupa rasarire, umiditate pedologica si atmosferica, determina
aparitia simptomelor de carenta cu zinc. In cazul culturii de porumb, aceasta poate fi observata la 2-3
saptamani dupa rasarire.
Excesul în Zn este foarte toxic şi va cauza o moarte rapidă. Se manifestă prin încetinirea
creşterii sistemului radicular. Se consideră toxic atunci când se depăşeşte în ţesut un
conţinut de 200 ppm Zn.