Ip Colegiul DE Medicina uNGHEnI

Studiu individual la disciplina : Geriatrie cu ingrijiri calificate

la varstnici.
Tema:,, Nursingul geriatric in afectiunile pulmonare.’’

A elaborat:Hariuc Cornel gr.AM-301

Coordonator: Raiscaia Tatiana

Ungheni,2023
CUPRINS:

1. Bolile respiratorii la bătrâni

2. Atitudinea în fața unei boli a aparatului respirator
3. Simptomele
4. Tratamentele
 Bolile respiratorii la bătrâni

 Apariția bolilor respiratorii, evoluţia nefavorabilă a acestora, precum și apariția complicațiilor sunt favorizate la
persoanele în vârstă înaintată, la care se întâlnesc modificări toracice (curburi anormale ale coloanei, cartilagii
calcificate, articulații degenerate, vertebre și coaste rarefiate, muşchi atrofiaţi), care diminuă amplitudinea
respirației, reducând consecutiv ventilația. Apoi pereţii bronhiilor se ingroașe, devin rigizi prin pierderea
elasticităţii; tusea este mai puțin eficace. Numeroase alte boli care duc la tulburări de digestie și excreţie scad
imunitatea, diminuă rezistența, cresc intoleranța la medicamentele necesare stărilor de acutizare a bolilor
bronhopulmonare cronice, stărilor astmatice și altor boli respiratorii.
 Atitudinea în fața unei boli a aparatului respirator

 Este mai puțin important ca bolnavul să cunoască toate simptomele unei boli și
să-și pună singur diagnosticul. El trebuie să fie orientat asupra ceea ce trebuie
să facă în primele clipe ale bolii, pină când face apel la medic și mai ales
asupra momentului în care trebuie să cheme medicul sau să se prezinte la
dispensar sau policlinică.
Simptomele

 Simptomele pe care le acuză cel mai adesea un bolnav de o afecţiune a căilor

respiratorii sunt febra, tusea, expectorația, dispneea, durerea. Pentru combaterea acestor
simptome medicamente se găsesc la îndemina oricui.
 Acestea nefiind în general prea toxice, marea majoritate a bolnavilor se
autotratează fără să fie nevoie de cele mai multe ori de consultarea unui medic.

 Bunul simț, un minimum de cultură medicală și experienţă sunt suficiente;

oricine poate să se descurce, ştiind cum trebuie să procedeze când tușește,
expectorează, are febră sau il doare toracele și cel mai adesea nu greşeşte,
deoarece medicaţia este simplă ori s-a mai ,,autotratat“ și altădată cu succes.
 Dar chiar și pentru obişnuitul și frecventul simptom care este tusea, medicamentele nu se
iau intimplare, oricum sau orice. Astfel, calmantele (codenal, tusan, tusomag) sânt
indicate în:

 tusea seacă, fără expectorație, din prima fază a traheobronşitei acute; orice tuse violentă,
spasmodică, chintoasă, excesivă, chinuitoare (laringite, tuse convulsivă, boli de inimă –
dar și tratarea bolii de inimă perforaţii pleuropulmonare, cancer pulmonar);
 tusea cu punct de plecare de la pleură (pleurite, pleurezii);
 tusea în tuberculoza pulmonară, hemoptizii mici.
 tusea „coaptă” cu expectorație din faza a II-a a bronşitei acute (vor fi administrate
expectorante, care să ajute eliminarea secrețiilor bronşice: trecid, ceai pectoral 2,
sirogal, siropuri expectorante);
 Tusea în care bolnavul are secreție bronşică, dar aceasta fiind viscoasă, aderentă, se
elimină greu și cere eforturi mari de tuse, adesea fără folos. În asemenea cazuri sunt
indicate fluidificante ale secreției bronşice, bromhexin, bisolvon și, bineînțeles
expectorantele; tusea din bronşita cronică a vechilor fumători și din supurațiile pul-
monare, zisă și tuse ,,utilă“, pentru că ajută la curățirea căilor respiratorii; tusea
provocată reflex de guturai. Aici, simpla desfundare a nasului (rinofug, fedrocain,
mentorin) suprimă tusea.
Tratamentele

 Tratamentele dese și repetate cu antibiotice în bronşitele cronice favorizează

apariția germenilor rezistenți și a agravărilor. De asemenea, numai medicul știe
cum să procedeze în fața unor fenomene secundare toxice sau alergice și să le
prevină, respectind dozele, contraindicațiile și incompatibilitățile, cum să
interpreteze corect o antibiogramă, descifrînd sensul corect al unei rezistențe
primare (infectare cu germeni deja rezistenți) sau secundare (survenită în urma
tratamentului), al predominanței unuia sau altuia din germenii unei asociaţii de
germeni, cîntărind atitudinea pe care trebuie să o ia în funcție de faza bolii, de
agentul cauzal, de rezistența și capacitatea reacțională a individului bolnav.
 În sfîrşit, medicul este cel care va recomanda și va supraveghea procedurile de tratament și care va
aprecia dacă și când sunt indicate inhalațiile, tratamentele cu aerosoli, cu ultrasunete, tratamentele
endobronşice, dezobstruarea bronhiilor, ventilația mecanică (respiraţia asistată), drenajul postural,
kineziterapia (gimnastică respiratorie), tratarea infecţiilor de focar, vaccinările, tratamentul antialergic,
hormonoterapia antiinflamatorie (cu cortizon și derivaţii acestuia, medicamente foarte utile, dar în
același timp arme cu două tăişuri), tratamentul homeopatic, medicamentele cu acţiune asupra
sistemului nervos, tratamentul balneofizical, radioterapia, acupunctura, imunoterapia (pentru creşterea
rezistenței organismului).