TRISTAN SI

ISOLDA
- Poveste devenită populară in timpul
sec. XII prin poezia medievală franceză
- Inspirată de legende celtice si posibil
de povestea persana din sec. XI, Vis și
Ramin
- Relatează dragostea adulterina dintre
cavalerul Tristan si printesa de origine
irlandeză Isolda
Tristan si Isolda band potiunea iubirii
(Messire Lancelot du Lac, 1470)
Mai multe versiuni:
- Beroul (cea mai veche din toate fragmentele
tristaniene)
-Chevrefeuille, de Marie de France
- Thomas d’Angleterre
Legenda reuneste elemente breton-armoricane,
elemente galeze, comice, picte (in mod particular
numele Tristan) si irlandeze.
• Autorul rămâne necunoscut – cele cinci versiuni
originle care s-au păstrat sunt prelucrări artistice
ale unui arhetip pierdut fără urmă
• In ceea ce îl privește pe narator, acesta devine
un complice aducând în prim plan episoade
paradoxale care conferă narațiunii carcterul
dinamic.
Tristan și Isolda încorporează un mit ominiprezent
în timp și spațiu, dinamic , prin care se unește
trecutul cu prezentul și care transcede timpul.
Pattern-ul roamnului urmează pe cel al uinui
basm, cu început domol: lucrurile sunt rostite într-
o înlănțuire prin care citittorul este obișnuit cu
amestecul de realitate și ficțiune.
- Desfășururarea epica depașește granița basmului:
Tristan capătă treptat atributele viteazului din
povestea pe care le umanizează prin trăirea
pătimasă a Erosului.
- Intâlnirea cu Isolda ii va schimba destinul.
- Dintre cele patru tipuri de iubire descrise de
Stendahl în secolul al VIII-lea( iubirea-pasiune,
iubirea-gust, iubirea-fizică și iubirea din vanitate),
pe primul loc în lirica occidentală este iubirea-
pasiune.
 - Entuziasmul manifestat pentru romanul lui
Tristan în cultura noastră a dus la glorificarea
pasiunii, până la detașarea de sensul ei inițial,
concret
- Pasiunea este asociată cu promisiunea unei vieți
mai vii, unei puteri înnoitoare
- Nu inseamnă “lucru pasionant”, precum este
percepută de contemporani, ci este suferinţă,
înseamnă a îndura ceva, înseamnă “supremaţia
destinului asupra individului liber și responsabil”.
Frederick
Sandys,
Isolda cu
potiunea
iubirii
-Deși se încadrează în tiparele poveștii, evoluția
personajului îi depășește limitele, romanul
conducându-ne prin imperiul iubirii-pasiune si al
iubirii curtenești (amour courtois)
-Caracteristică Evului Mediu era gândirea
incărcată cu reprezentările religioase și dominată
de idealurile cavlerești, trăsături care coexistă în
viata omului medieval până la contopirea lor.
- La baza idealului cavaleresc pe lângă ideea de cult, de
ritual, stă și ideea de erou
- Dorința de glorie și de onoare cavalerească este legată de
cultul eroului, aspirația cavalerilor îndreptându-se spre un
ideal de viață frumoasă
- Cavalerul era întruchiparea evlaviei, a modestiei,
cumpatarii si fidelității – un erou desăvârșit; la aceste
trăsături se adaugă vitejia si întelepciunea, rafinată prin
experiență
- Pe măsura în care cavaleria s-a sacralizat, a luat forma
unui ordin, una dintre tainele sfinte ale acesteia fiind
învestirea cavalerilor
- În conștiința cavalerilor, căsătoria rămânea o
preocupare marginală, iar cand se realiza avea ca
funcție principală procreatia sau alianțele
convenabile
- Georges Duby precizează că adulterul feminin
nu era temut numai de soți, fiind o caracteristică a
întregii societați, pretext de divorț, pe care însa
bărbatul ezita să-l facă public pentru a nu-l
dezonora
- Sacralitatea legendei isi pune amprenta nu
numai asupra personajelor, ci si asupra
desfasurarii actiunii ce ilustreaza ritualurile si
ceremoniile care au constituit traditia cavaleriei
medievale
- Simbolurile legendei susceptible de a semnala
un mit
 Natura obscuritatii pe care o intalnim in
legenda denota irudirea sa profunda cu mitul.
 Legile cavaleriei care aveau in secolulu XIII un
rol de constrangere nu intervin in roman decat
ca obstacole mitice si figuri rituale de retorica.
 „Ceremoniile” sociale sunt o modalitate de a
face acceptata un cuprins antisocial, pasiunea
(cuprinsa cu adevarat in regulile cavaleresti in
cazul celor doi eroi)
 Popularitate romanului
 Alternanta real-fatal specifica gustului epocii,
dar receptata si in epoca moderna
 Complementaritatea dintre eros si eroism
 Atribuirea unui rol importanta magiei
 Accentul pus pe urmarirea destinului de catre
personaje, imaginea mortii din si prin dragoste
 Eixtenta mai multor versiuni care au
transformat textul intr-o carte celebra
August Spiess, Tristan
oferind filtrul iubirii
Isoldei
 In Tristan si Isolda apare ipostaza eroilor
amenintatiti fie de viata, fie de moarte ceea ce
va deveni in timp o constanta a povestilor de
dragoste
 Marsilio Ficio a facut referire la termenii eros si
magie, pornind de la asemnarile care exista
intre cele doua ”tehnici de manipulare”.
 In traditia medievala, iubirea era vazuta ca cel
mai mare magicean : sub influenta erosului,
natura insasi capata valente magice.
 Situatia in care se afla eroii este contradictorie:
iubesc, dar nu se iubesc deloc, au pacatuit dar
nu se pot cai din moment ce nu sunt vinovati.
 Fatalitatea care ii indeamna si fata de care sunt
supusi elimina opozitia dintre bine si rau,
conducand aceste contrarii dincolo de origina
tuturor valorilor morale de placere si suferinta.
 *Iubirea, sentimentul de iubire a actului de-a
iubi
 Licoarea
 „Aceasta licoare, cumplita ce a osandit la casne,
chiar eu, insumi am pregatit...si am baut-o
savurand cu deliciu fiecare invatatura !....”
(Tristan).
 Licoarea actioneaza ca o fatalitate, este bauta
din greseala, se dovedeste indispensabila ca
interventie.
 Este alibi-ul pasiunii, cea care le pemite
amntilor sa spuna „vedeti ca nu am nici o vina,
vedeti ca e mai tare decat mine”.
 Iubirea reciproca nefericita :secretul mitului lui
Tristan este cunoasterea prin suferinta, iubirea
pasiunii, impratasita si in acelasi timp
combatuta, avida de o fericire pe care o
respinge.
 Fiecare il iubeste pe celalalt numai plecand de
la sine insusi, nu de la celalat
 *Falsa reciprocitate, masca a unui dublu
narcisism
• „Intentia este deci intodeauna de a transforma
fatalitatea exterioara intro-o fatalitate launtrica,
asumata in deplina libertate de catre
amanti.Murind din dragoste ei isi razbuna, isi iau
reavansa asupra licorii.”
• In legatura cu baututra magica – iubirea este
aceeasi dupa incheierea efectului licorii sau atunci
incepe cu adevarat iubirea, sau indragostitii
mimeaza erosul, simtindu-se obligati de destin.
Cu privire la aceasta problema, Denis de
Rougemont remarca faptul ca :
„Demonul iubirii curtenesti care starneste in
sufletul amantitlor viclesugurile datatoare de
suferinte este chiar deomnul romanului pe care
il iubesc occidentalii.”
*Tema iubirii adulterine, ca obiect al interesului
europenilor
• Inocularea subtila a erosului incepe din
momentul identificarii eroului dupa acelasi
principiu medieval al imporantei denominarii.
• Ideea de triunghiul erotic – povestea persana
Wis si Ramin
• Ambele texte raspund unei memorii comune
care cerea asemenea povesti
• Mostenire miyologica comuna, indo-
europeana.
 Natura
• Locul naturii in literatura de dragoste era
cunoscuta inca din Antichitate –
• Natura dintre Tristan si Isolda (in padurea
Morrois, are functie de spatiu protector, dar
favorizeaza si o esentiala etapa de lamurire
erotica – natura cadru al parcurgerii drumului
intitatic
• Asciata de asemenea cu ideea de purificare
• Are si valenta de repontenta erosul.
Cand se afla descoperiti, Tristan si Isolda parasesc
codrii Morrois, iar padurea-pustiu nu-si mai poate
indeplini functia de refugiu si de ascunzatoare
In occidentul medieval opozitia fundamentala nu este
cea dintre oras si sat ca in Antichitate ci dualismul
fundamental cultura- natura se exprima prin
opozitita dintre ce este construit, cultivat si locuit si
ceea ce este salbatic ( mare, padure, adica
echivalente occidentale ale pustiului oriental)
Universul grupurilor de oameni si universul
singuratatii.
• Datele si desfasurarea romanului abund in
ambiguitate.
• *Enigmele prezente in roman:-
• Tristan e infatisat in ipostaza de cavaler exemplar
care si-a inselat totusi regele, iar Isolda este
totodata doamna virtuasa si sotia adultera
• *Pozitionarea sabii castitatii intre cele doua
trupuri in padure.
• Inpoierea reginei si momentul despartirii.
John William
Waterhouse
La Belle Iseult
William Morris
 Aubrey
Beardsley, Isolde
(1895)