ORGANITELE DIGESTIEI

CELULARE
INCLUZIUNILE CELULARE

Organitele implicate în procesele de digestie

celulară sunt:
- Lisosomii
- Peroxisomii.
LISOSOMII
 Lisosomii sunt organite de formă
ovoidală, delimitate de o membrană
lipoproteică, având diamentrul
cuprins între 0.2-4μm. Ei sunt
alcătuiţi din două componente
structurale:
 membrană delimitantă şi
 matricea lisosomală.
Membrana lisosomală
 Asemănătoare ca structură celorlalte citomembrane
este unică şi conţine o proteină transportoare de
protoni (ioni de hidrogen). Aceasta consumă ATP
pentru efectuarea sarcinii de pompare a protonilor în
interiorul lisosomului. Se asigură un pH intralisosomal
de aproximativ 5.0 necesar pentru activitatea
hidrolazelor acide prezente în acest compartiment
(proteaze, nucleaze, glicozidaze, lipaze, fosfolipaze,
fosfataze, sulfataze). Membrana lisosomală şi pH-ul
acid constituie bariera împotriva efectelor nocive ale
hidrolazelor asupra restului celulei.
 Ocazional au fost observaţi lisosomi cu membrane
duble sau lisosomi ale căror membrane prezintă pe
foiţa externă mici proeminenţe sau spiculi cu o
înălţime de 60 Å şi distanţaţi prin spaţii de cca 100 Å.
Matricea lisosomală
 Poate să fie omogenă sau să prezinte un aspect
polimorf. Lisosomii omogeni sunt de obicei de talie
mică (0.2-0.4μm) şi au un conţinut bogat în enzime
hidrolitice. Ei se numesc LISOSOMI PRIMARI sau
LISOSOMI DE ACUMULARE ENZIMATICĂ.
 În afară de lisosomii primari, relativ
omogeni, compartimentul lisosomal
cuprinde şi lisosomi secundari, de mare
diversitate şi mărimi variabile. Ei conţin, pe
lângă hidrolaze şi substanţe
macromoleculare sau complexele
suprastructurate (pe care le vor digera).
Lisosomii cu aspect polimorf sunt de talie
mare (0.4-4μm). Matricea lor conţine
variate materiale de incluzie ca:
macromolecule de origine extracelulară,
resturi de organite celulare, reprezentate
cel mai adesea de membrane
mitocondriale, citomembrane rugoase sau
netede etc. Lisosomii cu matricea de aspect
polimorf iau naştere din lisosomii primari
printr-un proces de acumulare a unor
materiale de provenienţă diferită şi au fost
denumiţi LISOSOMI SECUNDARI.
După provenienţa materialelor acumulate în
lisosomii secundari, aceştia au fost împărţiţi în
două categorii:

 1. Heterolisosomi, în care sunt incluse

materialele din afara celulei, se formează
ca urmare a procesului de endocitoză;
veziculele de endocitoză şi vacuolele de
fagocitoză care conţin macromolecule şi
particule fagocitate, fuzionează cu lisosomii
primari formând lisosomii secundari.
Endocitoza constă în transportul
substanţelor din afara celulei înăuntrul ei,
prin invaginarea membranei celulare
(fagocitoză, pinocitoză, coloidopexie etc.)
 Heteroliza facilitează:
 funcţia de nutriţie,
 procesele de apărare împotriva
bacteriilor sau virusurilor care sunt
incluse în celulă prin fagocitoză,
 catabolismul proteinelor înglobate în
hepatocite sau nefrocite,
 distrugerea hematiilor îmbătrânite care
sunt înglobate în fagolisosomii
macrofagelor din splină etc.
 2. Autolisosomi, care înglobează
materiale luate din citoplasmă, vacuole
autofage care conţin fragmente de
membrane, mitocondrii, ribosomi. Aceste
zone din citoplasmă delimitate de
citomembrane în care sunt incluse diferite
organite citoplasmatice degradate sunt
denumite autofagosomi şi prin unirea cu
lisosomii primari formează autolisosomii. Şi
în autolisosomi au loc procese de degradare
a componentelor celulare (în special
organite celulare uzate).
 O formă particulară de autofagie o reprezintă
CRINOFAGIA, proces întâlnit în glandele cu
secreţie internă şi externă în care granulele de
secreţie în exces, ce nu sunt eliminate din celulă,
se unesc cu lisosomii urmând a fi digerate,
pentru a nu sufoca celula.
 În cursul proceselor de heteroliză, autoliză
şi crinofagie, în mod obişnuit materialele
incluse în lisosomi sunt degradate până la
molecule mici care pot difuza în citoplasmă.
 Tot în grupa lisosomilor secundari mai sunt
incluşi şi corpii reziduali în care se
acumulează şi se depozitează materiale de
natură diferită, precum şi corpii
multiveziculari.
 Corpii reziduali se formează în cazul în care
substanţele nu pot fi degradate si sunt încărcaţi
cu materiale de natură foarte diferită
(lipofuscină, ceroide, săruri de fier etc.) ce
părăsesc celula printr-un proces de exocitoză
(inversul pinocitozei).
Structura biochimică
 Lisosomii conţin hidrolaze acide precum:
 fosfataza acidă,
 enteraza,
 arilsulfataze,
 glucozidaze,
 peptidaze,
 lipaze etc.
 Enzimele hidrolitice acide sunt menţinute în
interiorul membranei lisosomale în stare de
latenţă, activitatea lor litică nu se manifestă
atât timp cât membrana lisosomală este
integră. Conţinutul în enzime hidrolitice al
lisosomilor variază în limite largi cu specia,
tipul de ţesut, tipul de celulă, gradul ei de
maturitate sau momentul de activitate.
PEROXISOMII (glioxisomii)
 Sunt organite celulare prezente în citosolul
tuturor celulelor animale şi vegetale şi se
pot evidenţia prin utilizarea reactivului 3-3’-
diaminobenzidină (DAB).
 Li se atribuie şi termenul de glioxisomi
deoarece o parte din peroxisomi conţin pe
lângă catalaze şi alte enzime peroxisomale,
mai conţin şi cel puţin două enzime ale
ciclului glioxilat. Numele de peroxisomi se
datorează prezenţei de enzime oxidative
activatoare ale oxigenului molecular (O2­);
activarea acestuia duce la formarea de
peroxid de hidrogen (H2O2).
 Numărul peroxisomilor
diferă de la un tip celular
la altul, iar în aceeaşi
celulă este diferit în
funcţie de momentul ei de
activitate şi ocupă
aproximativ 1% din
volumul celular. Diametrul
peroxisomilor este situat
între 0.1-1.5 μm.
Mărimea peroxisomilor
este apropiată de cea a
lisosomilor, după talie
deosebindu-se două
categorii de peroxisomi:
 MACROPEROXISOMI (0.5
– 1.5 μm diametru);
 MICROPEROXISOMI (0.1
– 0.4 μm diametru).
Organizarea ultrastructurală
 Peroxisomii se prezintă sub formă de vacuole
sferice sau ovale, uneori au forme neregulate
cu prelungiri.
 Sunt alcătuiţi dintr-o matrice delimitată de o
citomembrană. Matricea peroxisomală este
alcătuită din proteine structurale şi enzime
caracteristice: catalaza (enzimă marker),
peroxidaza, uricaza, oxidazele D-aminoacizilor.
Citomembrana peroxisomului prezintă o
compoziţie asemănătoare cu a RE, dar şi
diferită de aceasta prin unele polipeptide şi
enzime din structura sa.
 Uneori apare o continuitate între membrana RE
şi a peroxisomului, dar mai adesea între
membranele a doi peroxisomi formând un
„RETICUL PEROXISOMAL” diferit de reticulul
endoplasmic.
Funcţiile peroxisomilor
 Intervin în metabolismul apei, sunt
implicaţi în degradarea purinelor (adenina
şi guanina) şi prin aceasta în metabolismul
acizilor nucleici;
 La celulele plantelor, peroxisomii intervin în
metabolismul acidului glioxilic;
 Peroxisomii conţin un sistem enzimatic
activ pentru beta-oxidarea acizilor graşi.
Procesul beta-oxidării peroxisomale este
crescut în ficat după o dietă bogată în
lipide; ei intervin şi în sinteza
glicerolipidelor;
 Se presupune că peroxisomii ar avea rol şi
în termogeneză, producând căldură şi
adaptarea la frig. Numărul lor este crescut
în ţesutul adipos brun.
INCLUZIUNILE CELULARE
 În citosol se pot acumula în mod normal
produşi ai metabolismului sub formă de
depozit temporar sau definitiv. Aceste
depuneri se numesc INCLUZIUNI şi ele pot
fi de diferite tipuri: proteine, lipide, glucide,
pigmenţi, cristale şi cristaloizi.
 Proteinele sunt depozitate în granule
secretorii ale celulelor specializate. Ele se
colorează în coloraţiile de rutină în funcţie
de caracterul acid sau bazic; pot de
asemenea fi identificate cu ajutorul unor
anticorpi marcaţi împotriva proteinelor
specifice, prin tehnica de imunocitochimie.
 Lipidele apar sub formă de picături de diverse mărimi,
de obicei sferice care se pot evidenţia prin coloratii
speciale precum SUDAN, SCHARLACH, OSMIU etc. În
general, prezenţa lipidelor sub formă de picături mici
indică o celulă foarte activă, cu un mare turnover
metabolic.
 Glucidele apar sub formă de glicogen în celulele
animale, în special în celulele hepatice şi musculare.
Se evidenţiază cu CARMIN BEST sau prin metoda PAS.
La ME, glicogenul apare sub formă de particule mici
cu aspect de bastonaşe lungi de 20-30 nm, fie sub
formă de particule mari, sub formă de rozetă sau de
formă neregulată.
 În bolile de depozit sau în diabet, incluziunile
glucidice apar nu numai în citosol ci şi în nucleu.
 Pigmenţii sunt reprezentaţi de granulele de melanină
(pigment brun) în celulele pigmentare sau sub formă
de lipofuscină (pigment galben) în celulele nervoase,
în celule ale corticosuprarenalei (pigment de uzură).
 Cristalele şi cristaloizii apar în mod normal
în citosolul celulelor Sertoli şi Leydig din
testicul, dar pot apărea şi în nucleii unor
hepatocite, iar în fagocite s-au evidenţiat
incluziuni de fier.