Tema 3

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A
ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR

1. Consideraţii generale privind

reglementarea activităţii de întreprinzător
2. Rolul statului în activitatea de
întreprinzător
3. Înregistrarea subiectelor activităţii de
întreprinzător
4. Autorizările în activitatea de întreprinzător
5. Concurenţa în activitatea de întreprinzător
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte cuvîntul reglementare ca fiind –
un ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu, operaţie de
stabilire a acestor norme, legalizare, aranjare, a pune în ordine, care este sau se
face conform unor regulamente sau unor norme.

Anume principiul mîinii invizibile nu

este alt ceva decît actuala noţiune de
reglementarea juridică a activităţii de
întreprinzător, ce urmează să o înţelegem
cum statul, avînd la îndemînă legile şi alte
acte normative, contribuie la organizarea şi
supravegherea desfăşurării normale a
activităţii de întreprinzător.
Pe de o parte avînd nobilul scop de a contribui la binele social, afacerile au dat
naştere şi la unor manifestări păgubitoare, cum ar fi: producerea de mărfuri şi
prestarea de servicii necalitative chiar periculoase pentru viaţa şi sănătatea
omului, pentru mediu şi pentru bunurile unor alte persoane.

 Pentru a reduce şi chiar a exclude astfel de

manifestări dăunătoare, au fost elaborate norme
juridice prin care statul organizează înregistrarea
obligatorie a întreprinzătorilor, stabileşte reguli de
comportament pe piaţă, condiţii de desfăşurare a
unor genuri de activitate, standardele privind
calitatea mărfurilor şi serviciilor, alte exigenţe
obligatorii, întru-un sens reglementează activitatea
de întreprinzător (intervenţie)
Reglementarea juridică a activităţii de întreprinzător
se referă la multe domenii, cum ar fi:

 a) respectarea drepturilor consumatorilor;

 b) obţinerea licenţelor pentru genul de activitate
practicat;
 c) ţinerea evidenţei contabile şi efectuarea la timp a
plăţilor obligatorii la bugetul de stat;
 d) onorarea obligaţiilor contractuale şi respectarea
legislaţiei muncii;
 e) asigurarea protecţiei mediului înconjurător, etc.
Prin procedee statul intervine în activitatea de întreprinzător, ce este dictată de
necesitatea de a proteja interesele majore ale societăţii şi de a asigura formarea
bugetului de stat, deschiderea noilor locuri de muncă, protecţia drepturilor
consumatorului, concurenţa legală, protecţia mediului înconjurător etc.

 În primul rînd, statul elaborează legi şi acte normative subordonate

legilor, cum sînt hotărîrile de guvern, regulamentele, deciziile, ordinele
ministerelor, decretele preşedintelui, dispoziţiile primarilor etc., prin care este
reglementată întreaga activitate aducătoare de profit din republică.

 În al doilea rînd, prin intermediul acestor acte normative adoptate, în

seama întreprinzătorilor sînt puse un şir de obligaţiuni, cum ar fi:
a) înregistrarea de stat şi obţinerea licenţei de activitatea;
b) ţinerea evidenţei contabile şi achitarea la timp a impozitelor şi a taxelor;
c) concurenţa liberă pe piaţa produselor şi a serviciilor, protecţia
consumatorilor şi respectarea legislaţiei muncii etc.

 În al treilea rînd, statul verifică nivelul de respectare a legislaţiei,

iar dacă constată anumite încălcări, aplică un şir de sancţiuni.
Principalul document strategic al Republicii Moldova, în domeniul reglementării
activităţii de întreprinzător, a fost elaborat de către Ministerul Economiei în anul
2013 sub denumirea de Strategia reformei cadrului de reglementare a activităţii
de întreprinzător.

Sistemul de reglementare prevăzut, va reflecta aşa numitul principiul de

reglementare inteligentă, caracterizat prin următoarele trăsături:
 1. reglementările inutile, procedurile administrative împovărătoare şi
intervenţia excesivă a statului în economie subminează competitivitatea. Aceste
defecte sporesc costurile şi implică pierderi economice asociate, de multe ori
disproporţionate în raport cu cîştigurile sociale dobîndite;
 2. reglementarea inteligentă generează beneficii sociale şi de mediu,
totodată îmbunătăţind condiţiile pentru o economie competitivă şi inovatoare.
Reglementarea trebuie să fie cât mai efectivă, dar niciodată mai complicată sau
costisitoare decît trebuie să fie;
 3. reglementarea inteligentă este o reglementare mai receptivă, care se
adaptează evoluţiilor ştiinţifice, tehnologice şi de pe pieţele globale în domeniul stopării
sau prevenirii riscurilor şi facilitării inovaţiei. Aceasta stabileşte standarde de performanţă
pentru reglementarea mediului de afaceri, în loc să prescrie procesele exacte, oferind
flexibilitate pentru inovaţie;
 4. reglementarea inteligentă este o responsabilitate comună în care statul,
cetăţenii şi sectorul privat au toţi de jucat un rol activ în transformarea sistemului în unul
mai eficient;
 5. reglementarea inteligentă se caracterizează prin reguli clare de joc, care
sunt pe deplin respectate.
 Înregistrarea subiecţilor activităţii de
întreprinzător

 Dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător reprezintă

dreptul persoanei de a iniţia şi desfăşura activităţi de extragere,
prelucrare, cultivare, fabricare şi comercializare a bunurilor, de
executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor către consumatori
în scopul obţinerii unui profit, ce poate fi desfăşurată doar după
înregistrarea activităţii de întreprinzător fie în nume propriu,
în calitate de întreprinzător individual, sau fie înregistrînd o
persoană juridică cu scop lucrativ.
 Fără înregistrarea de stat activitatea de întreprinzător va fi
calificată ca activitate ilegală, iar iniţiatorul afacerii va fi atras la
răspundere contravenţională sau penală, fără a avea
posibilitatea de declararea nulă a actelor juridice deja
încheiate.
Înregistrarea de stat urmează a fi înţeleasă ca o confirmare din partea organelor
de stat a fondării, reorganizării ori lichidării a întreprinzătorilor individuali şi a
persoanelor juridice, precum şi orice alte modificări şi completări aduse în actele
de constituire a acestora.

Prin efectul înregistrării statul urmăreşte mai

multe scopuri:
 1. efectuarea unui control asupra subiecţilor care
desfăşoară activitatea de întreprinzător;
 2. prevenirea şi combaterea activităţilor ilegale;
 3. ţinerea unei evidenţe statistice şi promovarea
politicii de impozitare;
 4. furnizarea pentru cei interesaţi a informaţiei cu
privire la identitatea şi situaţia financiară a
persoanelor înregistrate.
Un rol important în reglementarea activităţii de întreprinzător o are şi
autorizarea activităţii de întreprinzător, ce se aplicată de autorităţile
emitente persoanelor fizice şi persoanelor juridice pentru practicarea
activităţii de întreprinzător.

Prin autoritate emitentă, înţelegem

orice structură organizatorică sau organ
public, instituite prin lege sau printr-un alt act
normativ, precum şi instituţiile subordonate
lor, învestite cu funcţii de reglementare, de
control care acţionează în regim de putere
publică în scopul emiterii actelor permisive
persoanelor fizice şi persoanelor juridice
pentru practicarea activităţii de întreprinzător.
La baza autorizării activităţii de întreprinzător se află actul permisiv, ce reprezintă
documentul sau înscrisul constatator prin care autoritatea emitentă constată unele fapte
juridice şi întrunirea condiţiilor stabilite de lege, atestînd învestirea solicitantului cu o serie
de drepturi şi de obligaţii pentru iniţierea, desfăşurarea şi/sau încetarea activităţii de
întreprinzător.

În funcţie de scopul, forma şi modul de reglementare, actele

permisive sînt de 3 categorii:
1) licenţă, este un act permisiv care învesteşte titularul cu drept
de a desfăşura un anumit gen de activitate, integral sau parţial, asupra
căruia se răsfrîng criteriile de licenţiere;
2) autorizaţie, este un act permisiv care se referă la acordarea
anumitor drepturi de activitate şi la atestarea întrunirii anumitor condiţii
de către agentul economic;
3) certificat, este un act permisiv care se referă la conformitatea
anumitor bunuri sau servicii fie la atestarea cunoştinţelor, capacităţilor
angajaţilor unui agent economic, în baza căruia nu se acordă drepturi
primare pentru activitate, dar care este impus de lege pentru a
confirma respectarea unor cerinţe de ordin tehnic şi a cărui neobţinere
nu periclitează întreaga activitate a agentului economic într-un
domeniu.
 Concurenţa în activitatea de
întreprinzător

Doctrina juridică defineşte concurenţa

ca o liberă competiţie între agenţii economici
care oferă pe o piaţă determinată produse
sau servicii ce tind să satisfacă nevoi
asemănătoare sau identice ale
consumatorilor desfăşurată în scopul de a
asigura existenţa sau expansiunea
comerţului.
Pentru ca întreprinzătorii să-şi manifeste comportamentul concurenţial,
trebuie să existe un mediu adecvat, şi anume cel al economiei de piaţă,
care implică existenţa unor condiţii specifice, cum ar fi:

 1. liberalizarea comerţului, activităţii de întreprinzător, ce constă în faptul că

fiecare întreprinzător este în drept să-şi aleagă domeniul de activitate, avînd deplina libertate
de a produce, de a vinde mărfurile, de a presta serviciile, de a executa lucrări cerute de piaţă;
 2. existenţa unui număr suficient de agenţi economici privaţi, ce este asigurat
de principiul libertăţii a activităţii de întreprinzător, conform căruia legiuitorul permite
persoanelor fizice a se înregistra ca întreprinzător individual a participa la constituirea unor
persoane juridice cu scop lucrativ ca să desfăşoare activităţi aducătoare de profit. Inclusiv,
numărul redus de antreprenori transformă piaţa în monopol, de aceea este importantă
libertatea depline de intrare şi retragere de pe piaţă, libertate care fac investiţiile mai
atrăgătoare;
 3. liberalizarea preţurilor şi tarifelor, antreprenorii sunt în drept să stabilească
în mod independent preţurile şi tarifele la producţia fabricată, la serviciile prestate, executarea
lucrărilor, comercializarea mărfurilor în bază de contract cu partenerii. În acest sens,
autorităţilor publice li se interzice să încheie acorduri sau să dea dispoziţii privind majorarea,
reducerea sau menţinerea preţurilor şi tarifelor care conduc la limitarea concurenţei.
 4. asigurarea unui cadru legal care să prevină şi să pedepsească concurenţa
ilicită, reglementări care previn practicarea ilicite a activităţii de întreprinzător, manifestîndu-
se prin Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, ce are ca scop reglementarea relaţiilor ce
ţin de protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei în vederea promovării intereselor
legitime ale consumatorilor.