Coloseni Aceasta epistola s-a nascut in timpuri grele, cind invatatura curata a Evangheliei era sub atacul pervertitor

al ereziilor filosofiei gnostice. Din inchisoarea Romei, Pavel asterne pe hirtie o scrisoare profunda, cu implicatii care trec dincolo de timp si de spatiu, prezentindu-ni-L pe Christos in coplesitoarea Lui importanta cosmica. Pentru titlul, autorul si data vezi introducerea la Epistola catre Efeseni. Contextul scrierii: Orasul Colose era situat la aproape 170 de kilometri de Efes si isi insira locuitorii de-a lungul serpuitoarei vai a riului Licus. Pe albia riului la vale, dupa un drum de 18 kilometri, ajungeai aproape de varsarea Licusului in riul Meander in tinuturile oraselor Laodicea si Ierapole. Aceste doua cetati stateau fata in fata pe cele doua maluri ale riului si-si inlesneau una alteia dezvoltarea. La vremea cind scrie Pavel, toate cele trei cetati erau cuprinse in provincia Romana a Asiei. Locuitorii acestor orase erau bogati si afluenti atit in cele materiale, cit si in cele culturale. Desi greu incercati de activitatile vulcanice din strafunduri, care le-au pricinuit adeseori cutremure devastatoare, locuitorii n-au vrut sa paraseasca aceste meleaguri ale belsugului. Mai tirziu, Isus avea sa mustre Biserica din Laodicea pentru nevegherea ei, pentru superficialitatea credintei ei si pentru increderea ei in lucrurile materiale (Apoc. 3:17-18). Despre Biserica din Colose stim precis ca ea nu a fost infiintata de Pavel (Col. 2:1). Se pare ca cel ce le vestise Evanghelia fusese unul dintre discipolii si colaboratorii lui Pavel, Epafras (Col. 1:6-7). Activitatea acestui lucrator se intindea peste toate Bisericile din valea riului Licus. Rivna lui este recunoscuta si laudata de Pavel (Col. 4:12-13). Pentru a intelege mai bine ce se intimplase in Colose este bine sa-i comparam pe cei de acolo cu exemplul pe care Pavel se straduia sa-l dea tuturor. Daca va mai aduceti aminte, Pavel marturisise celor din Filipi ca el "alearga spre tinta", cautind "sa-L cunoasca pe Christos" si sa se identifice duhovniceste cu itinerarul parcurs de Christos in suferinta, moartea si invierea Sa. Mesajul apostolului era marturia unuia care nu se putea opri la jumatate de drum, multumindu-se numai cu jumatati de masura. El dorea mereu mai mult si ... mai mult din Christos. Prin comparatie cu el, ceea ce se intimplase in Colose era ca cei de acolo nu se puteau multumi ... numai cu Christos! Pavel il dorea pe Domnul, cei din Colose doreau si "altceva" pe linga Domnul. Cazul celor din Colose este o ilustratie a tendintei de amestecare a crestinismului cu forme pagine traditionale din specificul popoarelor. Astazi asistam la astfel de Imanifestari" si de "practici" care au denaturat crestinismul si l-au sufocat, incorsetindu-l in tipare care n-au nimic comun cu invatatura sau viata descrisa in Biblie. Ce se intimplase in Colose si in cetatile din jur? Fara indoiala ca in aceste centre ale Asiei patrunsese invatatura otravita a gnosticilor greci. Despre aceasta filosofie si despre pretentiile ei tulburi vom avea ocazia sa vorbim mai mult in introducerile la epistolele scrise de apostolul Ioan. Pina atunci este suficient sa spunem ca aceasta erezie: a) ataca persoana si suficienta lucrarii facute de Christos pentru mintuirea lumii. b) adauga Evangheliei invataturi straine care o transformau intr-o simpla "alternativa" a celorlalte "cautari filosofice ale omenirii". Gnosticismul era o scoala filosofica bazata pe o cunoastere tainica ("gnoza") obtinuta printr-un proces de initiere in urma caruia li se impartaseau discipolilor cunostinte despre starea lumii si despre caile spre refacerea "unitatii si armoniei cosmice primordiale". Gnosticii priveau lumea ca pe o succesiune de sapte sfere concentrice ale existentei cu centrul in Dumnezeu. La mijloc era sfera prezentei divine, dupa care se insirau apoi sferele,

din ce in ce mai inferioare, ale "domniilor, dregatoriilor, si stapinirilor ceresti". Nascut accidental in cea mai periferica sfera a existentei, sfera materiei, omul era chemat sa caute sa se desprinda de ea si sa traiasca in spirit marea aventura a calatoriei prin "sferele ceresti" inspre "pleroma" sau locul plinatatii dumnezeirii. Formulata in termeni foarte apropiati crestinismului, aceasta invatatura a gnosticilor a facut prapad in sinul Bisericilor primare. Comentatorii moderni o vad ca pe o incercare tardiva, dar energica a Diavolului de a impiedica raspindirea mesajului curat al Evangheliei mintuitoare prin jertfa de la Calvar. Redus la citeva cuvinte, avertismentul lui Pavel spune celor din Colose ca nu tot ce seamana a Evanghelie este Evanghelie. Aduceti-va aminte ce le spusese Galatenilor:"ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Christos, la o alta Evanghelie. Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni care va tulbura si voiesc sa rastoarne Evan-ghelia lui Christos. Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! Cum am mai spus, o spun si acum; daca va propovaduieste cineva o Evanghelie, deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema!" (Gal.1:6-9). Erezia care patrunsese in Colose era o incrucisare de notiuni filosofice orientale si de restrictii alimentare iudaice. Gnosticismul reusise sa stringa sub acelasi acoperis idei contrare si nu de putine ori contradictorii. Nu era pentru prima oara si vai, nici pentru ultima oara, cind speculatii rafinate filosofice se uneau cu regulile rigide ale unei religii a faptelor si ritualelor exterioare. Extremele se ating in eroare pentru ca, asa cum spunea cineva: "daca mergi suficient de mult inspre est, ajungi cu siguranta la vest". Continutul cartii: Intreaga epistola catre cei din Colose este un raspuns dat atacului invatatorilor eretici. Mesajul central al scrisorii este: "Christos, plinatatea Dumnezeirii", iar intentia declarata a apostolului este aceea de a-i convinge pe cei ce L-au primit pe Christos ca, daca "l au pe El, nu mai au nevoie de nimic altceva. Punctul central al intregii scrisori se gaseste in versetul 9 din capitolul 2. In acest text, Pavel aseaza "pleroma" de care vorbeau gnosticii in chiar fiinta lui Christos: "Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filosofia, si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Christos. Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Voi aveti totul deplin in El, care este capul oricarei domnii si stapiniri" (Col. 2:8-10). Apostolul prezinta planul lui Dumnezeu de a reface "unitatea si armonia cosmica primordiala" nu prin ceea ce spuneau gnosticii, ci prin Christos (Col 1:13-20). Pentru Pavel, rezolvarea problemei umane, nu este "aventuroasa calatorie prin sferele ceresti", ci primirea lui Christos in inima. Pentru ca omul nu putea ajunge singur la slava, Dumnezeu a coborit slava la nivelul nostru si ne-a oferit-o prin Christos: "Vreau sa zic: taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile, dar descoperita acum sfintilor Lui, carora Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia intre Neamuri, si anume: Christos in voi, nadejdea slavei!" (1:26-27). Constient de existenta unor "domnii si stapiniri" care se opun lui Dumnezeu prin invataturi gresite si care vor sa-I zadarniceasca planurile, Pavel scrie: "A dezbracat domniile si stapinirile, si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce" (Col.2:15). In ce priveste "datinile religioase", Pavel ii absolva pe crestini de necesitatea respectarii lor: "Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mincare sau bautura, sau cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Christos" (Col. 2:16-23). Solutia tuturor problemelor de viata crestina este asezata de Pavel in viata de inviere care trebuie sa pulseze in vinele noastre. La sfintenia crestina se ajunge nu prin "imbunatatirea si disciplinarea firii pamintesti", ci prin primirea unei naturi din Christos care va rodi de la sine: "Daca deci ati inviat impreuna cu Christos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Christos sade la dreapta lui

Dumnezeu. Ginditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamint. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Christos in Dumnezeu" (Col. 3:1-3). SCHITA CARTII Schita PRACTICA Christos - Viata Viata Viata Viata Christos - Christos - Christos plinatatea noua noua noua noua Impartirea plinatatea plinatatea plinatatea divina in - si - si - si - si Incheiere cartii divina in divina in divina in lupta cu fiecare credinciosii relatiile relatiile creatie rascumparare Biserica erezia credincios intre ei de familie de munca Textul 1:15-18 1:19-23 1:24-2:7 2:8-23 3:1-11 3:12-17 3:18-21 3:22-4:1 4:2-18 Teme Christos - DOMNUL UNIVERSULUI, Christos - DOMNUL VIETII Locul: Roma Timpul: 60 - 61 d.Ch. DOCTRINA