P. 1
Optimizarea Conditiei Fizice a Studentilor

Optimizarea Conditiei Fizice a Studentilor

|Views: 295|Likes:
BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE LUCRĂRII
CAP 1 - PROBLEMATICA VIZATĂ ŞI CONTEXTUL DE ABORDARE A TEMEI CERCETARE
CAP 2 - CONCEPTUL DE CURRICULUM ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA
CAP 3 - PROFESII, PROFILE PROFESIONALE ŞI PROFESIOGRAMELE
CAP 4 - DIMENSIUNILE STRUCTURALE ALE CONCEPTULUI DE FITNESS
CAP 5 - PROIECTAREA DIDACTICĂ ŞTIINŢIFICĂ
CAP 6 - DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI ŞI NOILE PROVOCĂRI ALE LUMII CONTEMPORANE
BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE LUCRĂRII
CAP 1 - PROBLEMATICA VIZATĂ ŞI CONTEXTUL DE ABORDARE A TEMEI CERCETARE
CAP 2 - CONCEPTUL DE CURRICULUM ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA
CAP 3 - PROFESII, PROFILE PROFESIONALE ŞI PROFESIOGRAMELE
CAP 4 - DIMENSIUNILE STRUCTURALE ALE CONCEPTULUI DE FITNESS
CAP 5 - PROIECTAREA DIDACTICĂ ŞTIINŢIFICĂ
CAP 6 - DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI ŞI NOILE PROVOCĂRI ALE LUMII CONTEMPORANE

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Emilian-Razvan Margineanu on Feb 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/22/2014

pdf

text

original

1

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

STUDIU PRIVIND OPTIMIZAREA CONDITIEI FIZICE A STUDENTILOR DE LA FACULTATILE CU PROFIL POLITEHNIC

2
CUPRINS

PARTEA I BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE LUCRĂRII

Capitolul 1 – PROBLEMATICA VIZATĂ ŞI CONTEXTUL DE ABORDARE A TEMEI CERCETARE 1.1. 1.2. Notaţii cu privire la problematica implicată în tema de cercetare aleasă.... Stadiul actual de cunoaştere şi de cercetare ale activităţilor de predare a educaţiei fizice în învăţământul superior......................................................... Justificarea (motivaţia) proiectului şi implicaţiile lui pentru domeniul nostru de activitate............................................................................................. Scopul şi obiectivele cercetării........................................................................... Planul operaţional de acţiune (eşalonare calendaristică)..............................

1.3.

1.4. 1.5.

Capitolul 2 – CONCEPTUL DE CURRICULUM ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA 2.1 2.2. 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3 2.2.4. 2.3. Definirea şi delimitarea conceptului de curriculum................................... Domeniile curriculare................................................................................... Tipurile de curriculum................................................................................... Mediile curriculare......................................................................................... Ciclurile curriculare........................................................................................ Ariile curriculare........................................................................................... Structura curriculumului – ca model de referinţă pentru curriculum universitar specific Facultăţilor de Educaţie Fizică şi Sport..................... Conceptul despre educaţie şi instruire ca model filozofic şi de politică a Educaţiei........................................................................................................... Metodologia de predare, învăţare şi evaluare............................................. Sistemul şi procesul de învăţământ din România....................................... Învăţarea – concepte, teorii şi noi abordări................................................. Evaluarea şi aprecierea studenţilor.............................................................. Predarea şi învăţarea în educaţie fizică şi sport.......................................... Educaţia fizică şi sportul în perioada reânoirilor metodologice................. Dimensiunile europene ale educaţiei............................................................

2.3.1.

2.3.2. 2.3.3. 2.4. 2.5. 2.6. 2.7. 2.8.

Capitolul 3 – PROFESII, PROFILE PROFESIONALE ŞI PROFESIOGRAMELE

3
3.1. 3.2. 3.3. 3.4. Definirea noţiunilor şi importanţa cunoaşterii lor...................................... Structura monografiilor profesionale sau profesiogramelor.................... Relaţia dintre profilul profesional şi activităţile de educaţie fizică........... Transpunerea standardelor ocupaţionale în procesul educaţional..........

Capitolul 4 – DIMENSIUNILE STRUCTURALE ALE CONCEPTULUI DE FITNESS 4.1. 4.2. 4.2.1. 4.2.2. 4.2.3. 4.2.4. 4.2.5. 4.3. Prezentarea conceptului de fitness.............................................................. Dimensiunile fundamentale ale conceptului de fitness Fitness-ul fizic.............................................................................................. Fitness-ul musculo-articular........................................................................ Fitness-ul aerob............................................................................................. Fitness-ul constituţiei corporale.................................................................... Fitness-ul cultural.......................................................................................... Implicaţiile pe care le poate avea dimensiunile fitness-ului asupra personalităţii studenţilor................................................................................

Capitolul 5 – PROIECTAREA DIDACTICĂ ŞTIINŢIFICĂ 5.1. 5.2. 5.3. 5.4. 5.5. Generalităţi...................................................................................................... Proiectarea tradiţională şi proiectarea curriculară.................................... Produsele curriculare..................................................................................... Etapele proiectării didactice.......................................................................... Evaluarea calităţii şi eficienţei procesului de instruire desfăşurat............

Capitolul 6 – DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI ŞI NOILE PROVOCĂRI ALE LUMII CONTEMPORANE 6.1. Dimensiunile fundamentale ale educaţiei: intelectuală, tehnologică, etică, morală şi fizică................................................................................... Noile dimensiuni şi domenii ale educaţiei................................................... Relaţia dintre educaţie fizică şi celelalte laturi educaţionale.....................

6.2. 6.3.

4 Cap 1. PROBLEMATICA VIZATA SI CONTEXTUL DE ABORDARE A TEMEI 1.1 NOTAŢII CU PRIVIRE LA PROBLEMATICA IMPLICATĂ ÎN TEMA DE CERCETARE ALEASĂ. Formarea viitorilor specialişti este un proces care, in zilele noastre nu se mai desfăşoară la voia întâmplării. Acest proces este în mare măsura guvernat de fenomenele lumii contemporane (globalizarea, piaţa comuna,liberalizarea pieţii, mobilitatea extinsă a forţei de muncă, apariţia unor noi specialităţi sau noi domenii ale cunoaşterii etc.), care au atras după sine o serie de schimbări si reorganizarea tuturor domeniilor de activitate.). In contextul acestui proces este, bineînţe les, implicat si domeniul educaţional. In acest sens, putem arata ca in domeniul educaţional reforma curriculara a fost aceea care a oferit şansa reorganizării întregii activităţi prin regândirea si restructurarea tuturor produselor curriculare: plan de învăţământ, programă şcolară/ universitară, manuale alternative, competente vizate spre a fi dezvoltate în şcoală sau universitate etc. In ceea ce priveşte tema tezei de doctorat, este momentul sa facem precizarea ca ea face parte dintre lucrările care încearcă sa apropie cat mai mult profilul absolventului Facultăţii de Inginerie Mecanică Industriala si Navală la cerinţele pieţei (de comanda sociala), astfel încât procesul de integrare profesionala si civica sa se desfăşoare în condiţii optime. Realizarea acestui deziderat scoate in evidenta aspectul ca fenomenul educaţional capătă caracteristici vădit prospective, adică - formează un tineret pentru societatea viitoare şi nu pentru cea actuală. Cu alte cuvinte lucrarea noastră este, până la urma, un “proiect educaţional” care încearcă sa răspundă anticipat la trei întrebări fundamentale,si anume: - Ce va fi mâine? (când vor termina studenţii ce încep azi facultatea) Ce vor trebui să ştie şi să ştie sa facă? (pentru a se încadra activ în viaţa socială şi profesională). Cum ar putea contribui educaţia fizica la optimizarea profilului profesional sau la optimizarea raportului om/munca ?

Pentru a putea răspunde corect la aceste întrebări a fost necesar sa identificăm în practică răspunsul la următoarele întrebări: a. Unde sunt integraţi absolvenţii Facultăţii de Inginerie Mecanică Industriala si Navală? b. Ce roluri, funcţii, activităţi îndeplinesc în viaţa socială? c. Ce competente trebuie sa ofere exercitarea profesiei (teoretice , organizatorice, abilitaţi deprinderi, priceperi şi aptitudini motrice) ?

cu suficientă energie pentru a se bucura de activităţile de timp liber şi pentru a preîntâmpina stresul fizic. 2000. cultural. Bucureşti 1 . Sursă de venit şi mijloc de existenţă individual. In dorinţa de a înlătura unele inadvertenţe si confuzii dintre termeni. Ca programele fitness pot acţiona favorabil asupra mai multor dimensiuni ale profilului profesional al absolventului.iarna . M. În ultima vreme. grupală. Puterea musculară.Profesie “formă de activitate specializată pusă la dispoziţia persoanei de către societate . ( 2005). 2005)1 . profil profesional (profesiograma). Aceste aserţiuni interogative care s-au pus înainte de a declanşa demersul operaţional propriu – zis ( experimentul ) au scos in evidenta trei aspecte mai importante si anume: a. condiţia fizică sau fitnessul a primit următoarele interpretări: o Fitness sportiv . Ca o contribuţie substanţială la optimizarea profilelor profesionale ale studenţilor o putem aduce cu ajutorul unor programe de pregătire fizica (fitness) care sa fie aplicat sistematic în decursul tuturor sezoanelor anului universitar (toamna . Despre ştiinţa activităţilor corporale. Epuran..saxona înseamnă “potrivea stării de sănătate şi a puterii corporale a individului cu posibilitatea de a presta o muncă grea sau un sport şi care înseamnă de fapt o bună adaptare a organismului la solicitările cotidiene sau cele provocate de practicarea unor sporturi“ (Longman Dictionary). în esenţa. constituţiei corporale. In ce măsura educaţia fizică si sportul pot contribui la imaginea. Aşa. aerob.5 d. Renassance. fără oboseală exagerată. anduranţa musculară. după cum se observă chiar din titlul tezei de doctorat sunt implicate următoarele cuvinte cheie: fitness. structura profesiogramelor. la întregirea (îmbogăţirea) profilului profesional al absolventului FIMIN?. musculo-articular.culegere de texte. Că dimensiunile profilelor profesionale constituie.caracteristic pentru sportivii de performanţă o Fitness general – caracteristic oamenilor obişnuiţi care presupune un nivel de adaptare la solicitările vieţii profesionale şi sociale ca atribut a “ calităţii vieţii” Conceptul de condiţie (fitness) cuprinde toate tipurile de activităţi destinate realizării ei: fizic. . anduranţa cardio – vasculară şi vioiciunea sunt semnalele vizibile ale condiţiei fizice” ( Celeste Ulrich. vom proceda la prezentarea câtorva definiţii ale acestor concepte: . Epuran.Condiţie fizică ( Physical Fitness) “capacitatea corpului omenesc de a funcţiona cu vigoare şi vioiciune. în vederea satisfacerii necesităţilor acesteia şi a valorificării capacităţilor individuale. Encarta. în literatura anglo .Fitness: sinonim cultură fizică. jaloanele de referinţa pe baza cărora se poate îmbunătăţi activităţile de predare a educaţiei fizice si sportului in universitate. citat de M.primăvara vara).

C. L. utilaje. Igiena muncii ( condiţii de microclimate).P. P. sociale. Psihologia profesiunii (aptitudini şi însuşiri psihice) 7. scule.6 societală. N. Bucureşti Idem . exigenţe senzoriale. Popescu (1978) Idem. Este un fel de inventar psihologic al proceselor şi cerinţelor activităţii profesionale” (P. Vlăsceanu.Dimensiunile educaţiei “marchează conţinuturile stabile ale activităţii de formare – dezvoltare a personalităţii umane în plan: intelectual – moral – tehnologic – estetic – fizic. de supraefort.Profesiogramă.( 1993). sanitară.. condiţii de salarizare şi promovare). Albatros. instrumente utilizate). democratic.Neveanu ( 1978). Bucureşti Cristea . Zanfir. Popescu. în mod special (S. cerinţe privind trăsăturile de temperament.pag. de inteligenţă. modul de pregătire. de spirit de observaţie. tehnicei ş.P. reprezentată prin maşini. pag. Profesiograma. 1993.103) Educaţia tehnologică ”reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane. cu prevederea înlăturării ideii de risc. indică cerinţele fizice (forţă fizică.. unelte. Securitatea profesiunii (condiţii de siguranţă pentru muncitori. Editura . pag. psihice şi sociale ale profesiei. Tehnologia profesiunii (materiile prime şi auxiliare.123)6 Tehnologia “vizează trei dimensiuni funcţionale: a) o dimensiune materială. Dicţionar de psihologie. Editura Babel. P. nu numai pentru o anumită profesie în întregime . exigenţele sociale . de atenţie.3 Zanfir. Dicţionar de sociologie . instrumente instalaţii etc. talie greutatea). 1978. a principalelor operaţii şi a condiţiilor de muncă).456)4-5 NOTA: se pot elabora psihograme şi somatofiziograme şi pentru anumite locuri de muncă. toate acestea cuprinse în somatofiziograma profesiunii şi cerinţele de aptitudini.Vlasceanu. 4.S. pag. 557)2 . durata şi locul pregătire) ( N.Cristea. Popescu. proiectată şi realizată prin valorile ştiinţei aplicate. 2 3 4 5 Popescu. Cristea. dispozitive. agregate. gradul de instruire cerut.a. 556)3 Structura unei profesiograme: “alcătuirea unei profesiograme implică analiza multilaterală a profesiunii. C. Un ansamblu de solicitări. Obiectul şi natura profesiunii (descrierea activităţii.N. de cunoştinţe profesionale. N. Profesiograma sau monografia profesională cuprinde de obicei următoarele elemente (aspecte) concrete: 1. 6. Dicţionar de pedagogie. Editura Litera.Popescu.. 1978. casnică. înfăţişându-i cerinţele şi solicitările pe multiple planuri.( 2000).pag. Analiza celor cinci dimensiuni ale educaţiei deschise în direcţia noilor educaţii ( ecologică. în cel economic. modern) vizează întreaga dinamică a activităţii de formare . “cuprinde cerinţele psihofiziologice. pe plan etnic şi social în care persoana trebuie să se poată integra ca totalitate.571) . cerinţe de sănătate. 2. 8. 5. demografică. loc de muncă sau operaţie de muncă. în toate domeniile vieţii sociale. P..dezvoltare a personalităţii umane” ( S.). 2000. Dicţionar de psihologie. Pregătirea profesională (cerinţe teoretice tehnice şi practice. 3.. etice etc. N. pag. Bucureşti 6 . Fiziologia muncii profesionale (însuşiri fiziologice necesare). L. ( 1978). Sociologia profesiunii (perspective economice. care sunt cuprinse în psihograma meseriei” ( N. de neplăcut sau de inadecvat” (Dicţionar de psihologie.pag556.Psihogramă “cuprinde cerinţele şi contraindicaţiile psihice ale unei profesii. 2000.

capacităţi. Elaborarea unor programe fitness accesibile spre a fi aplicate atât in aer liber cat si in sala in funcţie de anotimp.V&I Integral. In mod concret. reprezentată prin abilităţi. organizare şi de valorificare a tehnicilor. 7 Radu. evidenţiază gradul de cuprindere şi de complexitate a noului concept. Alcătuirea profesiogramelor pe baza chestionarelor si sondajului de opinie d. ( 2002). L.L. Stabilirea eşantionului de lucru ( grupele experimentale şi de control) e. 124 . Sondaj de opinie si chestionar privind sectoarele de activitate in care sunt încadraţi absolvenţii Facultăţii de Inginerie Mecanică Industrială si Navală.distinctă de învăţământ ( unde se formează abilităţi utilitare de la preşcolari până la cl. Astfel. Ezechi. Ca demers premergător în procesul de orientarea şcolară şi profesională IV. pag. să caute şi să găsească soluţii la problemele de orice natură care-i solicită în confruntările lor zilnice (….. Fundamente teoretice .Vlăsceanu. I. Bucureşti . Ca tendinţă de orientare practic – aplicativă a conţinuturilor şcolare ) opusă tendinţei de teoretizare excesivă din şcoli) III. încă. care le permit tinerilor să aplice rapid şi cu maximă eficienţă practică cunoştinţele dobândite în şcoală. Ca educaţie antreprenorială Înţelegerea si interpretarea corecta a acestor termeni a fost cu atât mai necesara cu cat am constatat ca alte lucrări asemănătoare (comunicări ştiinţifice. educaţia tehnologică este concepută ca un program general de formare a personalităţii omului modern. Radu şi Liliana Ezechil. I. Identificare profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii de la facultatea de Inginerie Mecanică Industrială si Navală. 1993. Zanfir. Această expresie a fost asimilată de curând în limbajul educaţional. Proiectarea unor programe de întreţinere corporala şi petrecere a timpului liber h. Ca disciplină obligatorie .7 b) o dimensiune normativă. o expresie a raportului omului modern cu tehnologia.. termenul de educaţie profesională.. b. edificarea problemelor ridicate pentru desfăşurarea cercetării s-au materializat prin demersuri concrete care au vizat rezolvarea următoarelor obiective si sarcini: a. multe lucrări de pedagogie utilizează. referate. De fapt.) cu aceeaşi tematică nu au prea fost publicate.. Rezultatele obţinute si interpretarea lor.p. L. 637) Educaţia tehnologică reprezintă o componentă a culturii generale. ei susţin că „educaţia tehnologică presupune achiziţii comportamentale de tip activ . Pedagogie. Măsurarea potenţialului biomotric al studenţilor din anul I si II. g.). reprezentată prin reguli şi strategii de proiectare. articole etc. c. comportamente individuale şi sociale.I. Ezechiel. pentru a se adapta la schimbările rapide din societate şi din domeniul profesiunilor”( Radu.IX-a II.2002. f. c) o dimensiune socială.125)7 Aceiaşi autori arată că educaţia tehnologică se realizează prin următoarele forme : I. generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material şi noematic” (C.

8 1.2 STADIUL ACTUAL DE CUNOAŞTERE SI CERCETARE ALE ACTIVITĂŢLOR DE PREDARE A EDUCAŢIEI FZICE IN INVATAMANTUL SUPERIOR In procesul de formare a personalităţii viitorului specialist, latura educaţiei fizice si sportive se impune tot mai mult ca o necesitate sociala, reclamată, pe de o parte, de profilul profesional pentru care se pregătesc studenţii, iar pe de altă parte, de condiţiile în care îşi vor desfăşura activitatea. Aşa după cum am văzut si în cuprinsul celorlalte capitole, societatea contemporană prin atributele fenomenelor economic-sociale cere cu insistenţa implicarea educaţiei fizice si sportului în formarea unor cetăţeni sănătoși, viguroşi din punct de vedere fizic si competenţi, spre a face fată cerinţelor impuse de comanda socială. In acest sens, putem afirma că s-au declanşat o serie întreaga de studii (cercetări) care au vizat optimizarea raportului comanda sociala – competente profesionale si Bio-psiho-sociale. Ca urmare, ca si in cazul lucrării noastre s-au regândit si restructurat vechile tehnologii didactice în funcţie de necesităţile practice, iar in această orientare s-au angrenat specialişti din diferite domenii de activitate, inclusiv domeniul educaţiei fizice si sportului. Un punct de vedere important a specialiştilor romani si străini a fost acela de a asigura studenţilor un nivel de pregătire fizica susceptibila de a realiza dezideratele mai sus menţionate, adică sănătatea, vigoarea fizică şi psihica si suficiente cunoştinţe pentru menţinerea acestor atribute pe tot parcursul vieţii. Analizând cu atenţie stadiul actual al cercetării, ajungem la concluzia ca in învăţământul universitar tehnic întâlnim foarte puţine studii sau cercetări privind pregătirea fizica profesionala aplicativă a studenţilor, necesară formarii unor aptitudini si priceperi motrice adaptabile sau transferabile în bagajul deprinderilor profesionale sau cu caracter utilitar. Cu alte cuvinte, in cadrul procesului de formare a studenţilor (viitori specialişti) nu se pune accent prea mult pe aptitudini si priceperile motrice, solicitate ulterior la locul de munca sau care să le favorizeze creşterea randamentului profesional si adaptarea la condiţiile de exercitare a profesiei. Se înţelege, ca principal cauza care sta la baza acestei constatări este tocmai neconcordanţa dintre cerinţele programelor actuale de educaţie fizica si cerinţele profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii Facultăţii de Inginerie Mecanica Industriala si Navala din Universitatea “Ovidius” Constanta. Observaţiile si studiul documentelor curriculumului universitar scot in evidenta faptul ca in predarea educaţiei fizice nu s-a realizat o raţionalizare a condiţiei fizice a studenţilor, din cauza lipsei unor orientări metodologice adecvate. Studierea acestui aspect ne îndreptăţeşte să afirmăm ca în programele si planurile de învăţământ universitar – pentru profilul tehnic nu se regăsesc programe special construite pentru ameliorarea condiţie fizice, ceea ce creează unele neajunsuri în pregătirea viitorilor specialişti. Cercetarea noastră pleacă de la constatarea ca dezvoltarea fizica a studenţilor de la facultăţile cu profil tehnic nu este abordată încă de la un nivel la care să se poată afirma ca educaţia fizica contribuie din plin la formarea personalităţii studenţilor. De aceea si demersul experimental pleacă de la prezumţia ca elaborarea si utilizarea unor programe de fitness (de condiţie fizica) este strict necesara, mai ales daca avem in vedere raportul dintre cerinţele profilului profesional al studentului si conţinutul activităţilor de educaţie fizica si sport predate studenţilor.

9 După cum am mai amintit, literatura româneasca si cercetarea ştiinţifica care se ocupa de tema pusa in discuţie, este sărăcăcioasă. Astfel, in decursul timpului au apărut lucrări (articole, comunicări ştiinţifice, studii) privind optimizarea predării educaţiei fizice si sportului, in concordant cu profilul profesional pentru care se pregătesc studenţii. In rândul autorilor romani care sau ocupa de aceasta tema pot fi enumeraţi: M. Cherteş (1969); C.I.Bucur (1961); D.Ungureanu (1976), P.N.Popescu (1978) Zamfir C. si L. Vlăsceanu (1993); E. Dragănescu (2000); O. Bănaţanu (1979, 1980, 1986, 1989); D. Colibaba, J.Bota (1987, 2007), Niculescu, M.,Cojanu F. ş.a. consemnaţi in mare măsura ca autori de referinţa în partea I-a a lucrării. Principalele idei lansate de aceşti autori cu prilejul publicării (comunicării) unor lucrări de specialitate sunt: • Ca şi în alte domenii de activitate – introducerea educaţiei fizice si sportului in planul de învăţământului universitar s-a făcut mai târziu decât in tarile europene dezvoltate. In Romania, iniţiative a aparţinut studenţilor si nu organismelor de conducere ale facultăţilor (ministerului de resort). Mentalitatea vechilor cadre didactice nu concepea alte posibilităţi formative, decât cele intelectuale – profesionale (O. Bănăţeanu 1985; D. Ungureanu 1976). • Societăţile studenţeşti au fost infinitate în scopul rezolvării unor probleme de ordin social – cultural sportiv. Activităţile declanşate de aceste societăţi s-au limitat la organizarea unor acţiuni la nivelul instituţiei, cum au fost de exemplu excursiile, drumeţiile si, mai târziu, întâlnirile sportive bilaterale. Ele sunt consemnate in documentele vremii doar ca mijloace sporadic de recreere, compensare a activităţilor profesionale sau petrecere plăcuta a timpului liber (C. J. Bucur, 1961). • Ulterior in jurul anului 1922, ca urmare a dezvoltării activităţii sportive, organismele de decizie ale tarii au înfiinţat Institutul National de Educaţie Fizica si Sport prima instituţie c are-si propunea formarea studenţilor în domeniul educaţie fizice si sportului din Romania (I. Todan 1981) • In anul 1950, educaţia fizică si sportul a fost introdusa oficial în planurile de învăţământ ale tuturor universitarilor din tara. Încercări de a introduce educaţia fizică si sportul ca disciplina in planul de învăţământ au fost făcute si mai devreme (Cluj 1932-1934; Timişoara 1933 - 1935). Acest eveniment a urmărit următoarele scopuri: I -Considerarea educaţiei fizice si sportului – disciplina universitară obligatorie - Organizarea unui conţinut corespunzător de pregătire fizica studenţilor din anul I si II. - Promovarea unui sistem competiţional organizat. - Înfiinţarea si pregătirea echipelor reprezentative pe ramuri sportive - Instituirea unui sistem de evaluare a nivelului de dezvoltare fizica si motrica a studenţilor (conform C.I.Bucur 1961, p.8-11)8• Procesul de predare a educaţiei fizice era influenţat la început de sistemul suedez, bazat pe exerciţii riguroase menit sa prelucreze toate grupele muscular. Maniera milităreasca cu exerciţii standard, precum si organizarea sistematica a unor manifestări sportive cu prilejul unor
Bucur, C.I.,( 1961), Educaţia fizică a studenţilor, caiet documentar, Timişoara.

8

10 aniversari (23 august, 01 mai etc.) nu au fost agreate de student ( D.Filipescu 1979)9 • Legea învăţământului (1967) structurează activitatea sportive la nivelul universităţilor. Conform acestei legi: “Educaţia fizica constituie o problema de interes naţional, are caracter obligatoriu si trebuie orientata spre dezvoltarea fizica si însuşirea metodicii de învăţare a tehnicii si tacticii unei ramuri sportive. • In perioada următoare, Ministerul învăţământului a elaborat primele planuri de învăţământ si programare, care cuprindeau majoritatea disciplinelor sportive pentru a fi practicate de către student: atletism, gimnastica, baschet, handbal, nataţie, tenis de câmp si masa, volei, fotbal, rugbi. • La un moment dat, instituţiile studenţeşti au optat pentru sportivizarea lecţiei de educaţie fizica din şcoli. Astfel cel mai important pas l-a realizat Universitatea de Medicina“Carol Davila” – Bucureşti (O.Bănaţeanu, L.Hector, E.Draganescu). • In paralel cu optimizarea procesului de predare a educaţiei fizice in învăţământul superior, s-au întreprins cercetări menite sa optimizeze aptitudinile profesionale ale studenţilor. In acest scop, sunt demne de remarcat lucrările lui L.L. Thorstone, C.J.Botra si Al. Roşca care susţin convingerea că obţinerea raportului profil profesional/ aptitudini care au un rol important in exercitarea profesiei. Asemenea aptitudini sunt: capacitatea de gândire rapida si operative, capacitatea de decizie, aptitudini mecanice, vizuale, specializate si altele. In acelaşi timp, profesia (activitatea propriu - zisa) are o latura reversibila asupra individului. Activitatea profesionala îndelungata, cultiva inerent o serie de însuşiri si aptitudini specializate. • O alta lucrare menţionează partea de contribuţie a educaţiei fizice si sportului la optimizarea raportului om/munca. In acest sens D.Colibaba (1987)10 arata ca “efectele exerciţiilor fizice (formarea si perfecţionarea aptitudinilor motrice, adaptarea organismului la solicitări de o anumita intensitate, viteza si complexitate etc.), se resfrâng favorabil prin transfer nespecific si specific asupra randamentului muncii. Mişcările impuse de mânuirea aparaturii vor fi mai precise si mai coordonate, iar eforturile profesionale vor fi mai uşor suportate sau compensate . • Unele cercetări întreprinse in scopul optimizării raportului om/munca, releva existenta unei similitudini dintre diverse grupe de exerciţii fizice si dinamice cu activităţile motrice impuse de cerinţele profesiei. Cunoaşterea acestor conexiuni amplifica cu mai multa tărie contribuţia educaţiei fizice în rezolvarea educaţiei profesionale ( D.Colibaba 1987, p.5)11 In prezent, planul de învăţământ si programele universitare, preconizează un număr de 28 lecţii pe durata unui an universitar, iar studenţii, alături de instruirea motrica inerenta, sunt avizaţi asupra unor problem neprevăzute cum ar fi: - Efectele exerciţiilor fizice asupra organismului uman - Aspecte igienico – sanitare in practicarea educaţiei fizice - Elemente de tehnica si tactica pentru practicarea unei ramuri sportive (la alegere)
Filipescu, D.,( 1999), Pregătirea fizică a studenţilor de la unuiversitatea de medicină cu profil de chirurgie , Teză de doctorat, Chişinău
9

Colibaba, E.D.,( 1987), tendinţe şi perspective de dezvoltare ale activităţilor de educaţie fizică şi sport în învăţământul superior ( România), CESU, Zagreb. 11 Colibaba,E.D., ( 1987), Tendinţe şi perspective ale activităţii de educaţie fizică şi în lumina noilor programe, Revista EFS, nr.2
10

11 Regulamentul de concurs Cunoştinţe organizatorice si de management • Cursul de educaţie fizică si sport prevăzut in programa şcolară, are caracter obligatoriu pentru studenţii anilor I si II si facultăţilor pentru studenţii din anii III – V. Activitatea practica se desfăşoară pe grupe omogene si alcătuite din 20 – 25 studenţi. Pentru studenţii care prezintă deficient fizice sunt constituite grupe de gimnastică medicala sau kinetoterapie. Evaluarea notarilor se realizează semestrial, prin utilizarea următoarelor probe de control: 100 m, 1000m (M), 500 (E), lungime de pe loc, tracţiuni, abdomen etc., care afectează in general nivelului de pregătire fizica generala in comparaţie cu o grila comparativ-statistica la nivel naţional (O. Banăţeanu 1989, Drăgănescu E, 2000) 12-13 In anul 2002, D.Colibaba si Andrei.Niculescu propun un sistem de echivalare prin procente a rezultatelor studenţilor obţinute la procesele de control impuse. Acest sistem de evaluare are meritul de a evalua exact valoarea condiţiei fizice (vezi revista VIITORUL nr. 4/2002 Craiova)14. După 1989, au mai apărut o serie de lucrări care au contribuit la implementarea teoriei educaţiei fizice în sistemul universitar de invăţământ. Ele au determinat apariţia unor programe care vizau regândirea obiectivelor şi a conţinutului educaţiei fizice universitare. Aceste clarificări au fost necesare deoarece multa vreme educaţia fizica a fost înţeleasă ca o activitate orientată pe optimizarea dezvoltării armonioase a organismului,întăririi sănătăţii şi înzestrării populaţiei tinere cu deprinderi şi aptitudini motrice ca valori necesare în viaţa socială. Ori este evident că educaţia fizic nu vizează doar aceste finalităţi,ci ea trebuie sa contribuie substanţial la formarea personalităţii umane – respective a profilului profesional a viitorilor specialişti. In facultăţile cu profil tehnic (aşa cum sunt acelea din Universitatea Ovidius Constanta) este nevoie sa recunoaştem rolul mai important a educaţiei fizice în pregătirea fizica in pregătirea fizica profesionala (aplicativa) a viitorilor absolvenţi (; J.Lidia 2003; Gh. Popa,1980)15-16 1.3. JUSTIFICAREA PROIECTULUI SI IMPLICAŢIILE LUI PENTRU DOMENIUL NOSTRU DE ACTIVITATE Sistemul educaţional din Romania a suferit modificări calitative substanţiale sub imperiul reformei curriculare care presupune „ o schimbare fundamentală proiectată şi realizată la nivelul sistemului de educaţie / învăţământ în orientarea acestuia (schimbarea finalităţilor), în structura acestuia (de bază, materială, de relaţie, de conducere) şi în conţinutul procesului de instruire (schimbarea planului de învăţământ, a programelor şi a manualelor / cursurilor şcolar/ universitare, a altor materiale destinate învăţării)” ( S. Cristea, 2000, p.322)17.
Bănăţan, O.,( 1973), Educaţia fizică şi sportul în învăţământul superior, Editura Stadion, Bucureşti 13 Drăgănescu, Elena, (2000), Optimizarea conţinutului educaţiei fizice privind pregătirea professional aplicativă a studenţilor de la universităţile de medicină 14 Colibaba, E.D.;Niculescu A., (2002), Regândirea sistemului de apreciere a studenţilor la lecţia de educaţie fizică, Revista Viitorul, nr4, Craiova 15 Lidia, I., ( 2003), pregătirea fizică professional aplicativă a studentelor din facultăţile de explorări portuare la disciplina educaţie fizică, Teză de doctorat, Chişinău 16 Popa Gh., ( 1980), Îndrumar pentru educaţie fizică a studenţilor din anul I pe profil de facultăţi şi secţii, Univ. Timişoara 17 Op. citată, p.5
12

postuniversitar) să dobândească statutul de integrare şcolară. profesional.m. Astfel. Piteşti. etică. unanim recunoscute. In ceea ce priveşte importanta lucrării. educaţia pentru democraţie. psihologică şi socială la viaţa modernă ş.  să se stabilească nişte Standarde Ocupaţionale (SO) şi să le transforme în obiective instrucţionale planificate spre a fi achiziţionate încă din şcoală şi universitate  celor care deja îşi exercită activitatea în câmpul muncii să le ofere perspectiva de formare continuă şi permanentă Deci. educaţia nutriţională. aceasta se distinge prin următoarele momente mai importante: . . in concordanţă cu reforma curriculară fiecare instituţie de formare a viitorilor specialişti are autonomia de a-şi aronda întreaga activitate la finalităţile şi scopurile vizate prin comandă socială. F. instrument în care sunt angrenaţi şi au acces toţi cetăţenii. educaţia sanitară modernă (educaţia casnică modernă. cum ar fi dezvoltarea economică. (2008). E. cultural.D. educativ ş. 18 . universitar.. politic. este animată de numeroase fenomene. Niculescu . Se simte tot mai mult nevoia unei revizuiri ale obiectivelor instrucţionale specifice educaţiei fizice. Dezvoltarea lumii contemporane . educaţia pentru pace şi cooperare. educaţia faţă de mass – media. aceste programe educaţionale vizează însuşirea SO în cadrul procesului de formare iniţială. primar. sistemul educaţional global vizează finalităţi de maximă generalitate care angajează toate resursele formative ale personalităţii umane la nevoile dezvoltării social economice ( adică comanda socială). M. educaţia pentru tehnologie şi progres. fără deosebire de naţionalitate .a. pentru viitoarea societate. educaţia pentru schimbare şi dezvoltare.Niculescu. tehnologică. 64)18 În acest context. Astfel. continuă şi permanentă a tuturor categoriilor de cetăţeni. educaţia fizică şi sportul capătă noi dimensiuni şi noi valenţe în formarea personalităţii umane. liceal. Colibaba.Colibaba. sistemul educaţional manipulează dimensiunile personalităţii umane: intelectuală. pe plan naţional şi internaţional s-au elaborat „proiecte educaţionale” în care erau vizate ca ( D. 19 Colibaba. D.d. Conf. Internaţională. F. profesională şi socială. Standarde ocupaţionale şi transpunerea lor în sistemul educaţional.M. care au dat naştere la „noile educaţii”.susţinere plenară. Galaţi. militar.( 2004).a. In alta ordine de idei. Colibaba. de stabilire a unor priorităţi în interiorul lor sau chiar a re înnoirea strategiilor de instruire care vizează realizarea finalităţilor reclamate de comanda socială. comunicare în plen. Sistemul social global vizează finalităţi şi scopuri bine determinate pentru toate domeniile de activitate: economic. sex sau religie. Cojanu. Cojan.„ complimentează vechile dimensiuni ale educaţiei şi sunt exprimate în termenii unor obiective care vizează : educaţia ecologică. petrecerea timpului liber.12 În Romania educaţia a devenit un instrument important de înfăptuire a finalităţilor vizate de societate. Interaţională. 2008)19:  absolvenţii fiecărui ciclu curricular (preşcolar. educaţia sexuală” ( D. 2007. Educaţia şi provocările lumii contemporane. adaptarea biologică.este un tip de lucrare care se încadrează in tematica problemelor de cercetare in ceea ce priveşte învăţământul superior. progresul tehnic. In acest context. educaţia demografică. p. gimnazial. „ Noile educaţii”. Pentru prima dată fenomenul educaţional a căpătat un caracter prospectiv .. propunându-şi să formeze în mod conştient tânăra generaţie. Conf.face o analiza critica a stadiului actual de cunoaştere a temei . morală şi fizică.

Studiu preliminar privind stabilirea elementelor distinct ale profilelor profesionale care necesită programe special de pregătire fizică 6. învăţământ (formarea formatorilor) 5. Rezultatele obţinute şi interpretarea lor pe cale statistic 10.regândirea şi restructurarea procesului de predare a educaţiei fizice şi sportului din învăţământul superior ( Facultatea Inginerie Mecanica Industriala si Navala ) . Rezultatele proiectului vor fi valorificate. Analiza şi sistematizarea profilelor profesionale după sectoarele de activitate în care funcţionează absolvenţii politehnicii: productive (uzine fabric. rezultatele noastre vor fi comunicate unor organisme interesate în optimizarea raportului om/ muncă sau optimizării structurii profilelor profesionale (Institutul de igienă a muncii.identificarea principalelor caracteristici ale profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii din politehnică şi convertirea acestora în obiective instrucţionale susceptibile de a fi realizate cu ajutorul programelor de instruire specifice educaţiei fizic e şi sportului. Concluzii şi sugestii 12. Redactarea finală a lucrării 1. Determinarea potenţialului biomotric al studenţilor şi compararea lui cu exigenţele profesiogramei 7. 1. Experimentarea programelor de instruire elaborate 9. Totodată.13 Aduce contribuţii potenţiale la regândirea si restructurarea produselor curriculare pentru învăţământul superior – in ceea ce priveşte importanţa şi funcţiile educaţiei fizice si sportului în formarea personalităţii studenţilor din Facultatea de Inginerie Mecanica Industriala si Navala. 2. Identificarea problematicii şi a contextului de abordare a cercetării 3. Consiliul Naţional pentru Curriculum din cadrul Ministerului Educaţiei şi Tineretului ş. în primul rând. având în vedere că această tendinţă de optimizare a produselor curricular a devenit un proces deschis consultărilor publice şi autonomiei universitare. cercetare – proiectare.5.). pe plan local . SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRII Scopul cercetării: . Stabilirea obiectivelor – conţinuturilor – strategiilor şi instrumentelor de evaluare a programelor de educaţie fizică îndreptate spre optimizarea dimensiunilor profilelor profesionale 8. în concordanţă cu cerinţele şi exigenţele profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii Obiectivele cercetării: 1. ţinem să menţionăm că îmbunătăţire continuă a Curriculumul Naţional (mai ales a programelor universitare) este un deziderat aşteptat din partea Comisiei Superioare Curriculare. Studierea literaturii de specialitate in vederea stabilirii stadiului actual de cunoaştere şi de cercetare a temei.4. PLAN OPERAŢIONAL DE ACŢIUNE .a. combinate).în cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa unde se va încerca generalizarea lui şi la nivelul altor facultăţi de profile diferite de a celor politehnice. .Prescripţii metodologice privind optimizarea activităţii de predare a educaţiei fizice şi sportului în concordanţă cu dimensiunile profilului profesional pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii 11. Stabilirea profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii 4. Ulterior.

sondaj de opinie şi anchetă la nivelul grupelor de interese: studenţi.Studierea literaturii de specialitate şi stabilirea stadiului actual de cunoaştere şi de cercetare a temei. nr. Stabilirea profilelor profesionale pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii 4. 2. experţi. 1 – Etapele. pachetului de probleme incluse în tema cercetată .Analiza şi sistematizarea profilelor profesionale după sectoarele de activitate în care funcţionează absolvenţii politehnicii 5.consultarea paginilor web .interpretarea statistică a datelor .structura profesiogramelo r şi elementele susceptibile de a fi convertite în obiective instrucţionale . cadre didactice.identificarea şi explicitarea cuvintelor cheie . Determinarea potenţialului biomotric al studenţilor şi compararea lui cu exigenţele profesiogramelor -rezultatele anchetei sondajului opinie şi de IV Stabilirea programelo r de instruire motrică focalizate pe dimensiunil e profilelor profesional e .14 (eşalonare calendaristica a investigaţiilor ştiinţifice) Tab.identificarea sectoarelor de activitate în care sunt angrenaţi absolvenţii facultăţilor politehnice INDICATORI DE EVALUARE -sinteză bibliografică privind nivelul de cunoaştere a temei redactarea conţinutului primului capitol al tezei de doctorat III Studiu preliminar asupra structurii profilelor profesional e politehnice 3.efectuarea sondajului de opinie şi anchetei propriu zise .sinteză bibliografică .identificarea structurii profesiogramelor pentru profilele profesionale specific absolvenţilor de politehnică .stab.Identificarea problematicii şi a contextului de abordare a cercetării ACTIVITĂŢI .măsurători biomotrice asupra studenţilor din facultăţile politehnice . obiectivele şi activităţile ştiinţifice realizate ETAPE I Documenta re şi identificare a problemati cii temei II Mediatizare a şi pregătirea proiectului OBIECTIVELE CERCETĂRII 1.Stabilirea elementelor distinct ale profilelor profesionale care necesită utilizarea unor programe speciale de pregătire fizică 6. metodişti .

operaţionale şi unităţilor de învăţare .Rezultatele obţinute şi interpretarea lor 10.15 V Aplicarea în practică şi monitorizar ea proiectului 7.Experimentarea programelor de instruire elaborate 9. Prescripţii metodologice privind optimizarea activităţii de predare a educaţiei fizice şi sportului în concordanţă cu dimensiunile profilului profesional pentru care se pregătesc studenţii din facultăţile politehnicii .asigurarea resurselor .monitorizarea desfăşurării experimentului .redactarea programului de educaţie fizică şi sport experimentat .analiza protocoalelor de observaţie IV Rezultatele obţinute şi interpretar ea lor FORMA FINALĂ A LUCRĂRII .protocoale de observaţie .Stabilirea obiectivelor conţinuturilor strategiilor şi instrumentelor de evaluare a programelor de educaţie fizică îndreptate spre optimizarea dimensiunilor profilelor profesionale 8.stabilirea programelor de instruire motrică .redactarea tezei de doctorat .elaborarea proiectelor globale.

cǎt şi la nivelul micropedagogiei. p. 49)22 2. Didactică şi pedagogică. Edit. de modalitaţi posibile de gândire asupra experienţei umanitǎţii – nu sub aspectul concluziilor desprinse din aceste experienţe. în desfăşurarea unei acţiuni. 2007. cursă. etc. rezumativ.p1 20 21 . p.16 Cap.” (Belth. postuniversitare sunt concretizate prin următoarele produse curriculare: Planul de învăţământ. 22 Opera citată . 2 – CONCEPTUL DE CURRICULUM ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA 2. (D. sectorizat în întinderea lui. cuprinzător.conţinuturile instructive – educative – strategiile de predare în şcoală şi în afara şcolii.2 DOMENIILE CURRICUMULUI Domeniile curriculare vizează “ structura de funcţionare a acestuia. 2007. 111)20. Colibaba. 1969). ci al modeleleor de gândire care au condus la elaborarea acestor concluzii şi al contextului în care aceste concluzii. în continua lǎrgire. În calitate de proiect pedagogic curriculumul îşî propune sǎ sublinieze importanţa excepţionalǎ a obiectivelor educaţionale atât la nivelul macropedagogiei. universitare. numite adevǎruri. in general şi pentru didactică. D. stratificat în profunime. în special. care evidenţiazǎ multiplele şi complexele interdependenţe ce se stabilesc între obiectivele educaţionale. Etimologic. au fost fundamentate şi validate. 48)21 În sens larg. dar relativ apropiate. Craiova. curriculum are sensul de proiect pedagogic.( 1979). 1979. ce poate fi parcurs în ambele direcţii Dicţionar de pedagogie. unde are „sensuri multiple. Toţi aceşti termeni sugerează „un demers complet. este un demers de ghidare a vieţii. rezumat Proiectele globale. 1975) • Activităţile şcolare.” (Rugg. a unei discipline) Conspect. p. termenul de “curriculum” (plural “curricula”) provine din limba latină. “conceptual de curriculum presupune un ansamblu de procese educative şi experienţe de viaţă pe care educatul îl parcurge în perioada procesului de instruire “ ( D. operaţionale şi unităşile de învăţare Criterii şi tipuri de evaluare ( Colibaba. Din literature de specialitate mai reţinem următoarele definiţii: • “ Curriculum este viaţa şi programul şcolii.a. Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie fizică şi sport. e. desfăşurată într.” (Foshay.un câmp educaţional conceptual – programatic.( 2007). scurtă privire. în treacăt. În sens restrâns. parcurgere. Bucureşti Colibaba.P. dar prescurtat. Edit. postuniversitară Îndrumarul metodic Compendiu( sinteza unei conepţii. DEFINIREA ŞI DELIMITAREA CONCEPTULUI DE CURICULUM Conceptul de curriculum reprezintǎ o noţiune – cheie pentru teoria şi practica educaţiei.1.. 1965) • “Toate experienţele pe care un elev le parcurge sub coordonarea şcolii. esenţializat şi dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. • “Curriculum este un plan al învaţǎrii!” (Taba. Programa şcolară/ universitară. 1947) • “ Curriculum este considerat a fi gama.d. Univ. precum: alergare. sintetic. ulterior chiar şi trecere / parcurs în viaţă ş.

profesional.2 Mediile curiculare 2. S. suport. p. materială. coerenţa treptelor şcolare şi universitare. D.2.2. 52)23.curriculum bazat pe discipline proiectate separat în planul de învăţământ (predare monodisciplinară) . p. Edit. Colibaba.curricumul oficial ( explicit sau formal) care promovează următoarele tipuri subordonate: nucleu ( de pază).2 MEDIILE CURICULARE Mediile curriculare sunt dimensiunile de ambianţă ( spaţio – temporală. După criteriul surselor de dezvoltare: global. p.intra. Edit. Litera internaţională.17 succesiv sau simultan după necesităţi. p.1 TIPURI DE CURRICULUM ( după S. ideologică. eficenţa instituţiilor. estetic. . şi anume( după D. 79-80)24 Principalele tipuri de curriculum sunt sistematizate după următoarele criterii: A.curiiculum bazat pe relaţia profesor – elev B.3 Ciclurile curriculare 2. Bucureşti 25 Colibaba. După criteriul modelului de proiectare angajat în teoria şi politica educaţiei avem: . complimentar. prescris. postuniversitar.curriculum bazat pe activitatea elevului / studentului .2. gimnaţial.2. de cunoştinţe ştiinţificwe. absent C. disimulat. cu nucleu aprofundat. învăţat. implicit ( sau informal). 2007. universitar. de tip ansamblare.4 Ariile curriculare 2. extins. liceal. exclus 2.curriculum bazat pe competenţe( de cunoaştere. de comunicare. • Mediile externe: structura sistemului social global. 58)25 : • Mediile interne: organizarea sistemului de educaţie şi învăţământ. .( 2007). elaborat în şcoală la iniţiativa şcolii. Craiova 23 24 . mediul economic. sociale etc) . -pluri şi transdisciplinar) . După criteriul modalităţii de realizare: . care intervin şi influienţează procesul de instruire. zonal.inter.curriculum bazat pe învăţarea deplină . Mediile curriculare externe şi interne intră în conexiune ceea ce generează: mediul curricular managerial. de integrare D. Operă citată .2. opţiuni alternative etc ( D. Cârstea.1 Cârstea. Praxiologie şi proiectare curriculară în educcaţie fizică şi sport. În general mediile curriculare sunt de natură externă şi de inatură internă. tehnologic. În mod concret domeniile curricuare sunt: 2. mediul comunitar modernizare şi dezvoltare umană. Univ. masterat. 2000.curriculum bazat pe structuri proiectate interdisciplinar ( sau . Ungureanu citat de D. religios. Alte tipuri de curriculum: recomandat. ascuns sau obscur.3 CICLURILE CURRICULARE Ciclurile curriculare sunt periodizări ale şcolarităţii care grupează mai mulţi ani de studii. moral.doctorat. politică). la dispoziţia şcolii. predat. ( 2000). independenţa dintre trepte şi cicluri şi arii. naţional. primar. Colibaba. 2007. 2. mediul cultural.1 Tipuri de curriculum 2. Dicţionar de pedagogie. care aparţin unor niveluri şcolare diferite ( preşcolar. sitemul economic. testat. de comunicare.2.2.

Ciclurile universitare ( competenţe de vârf) .2.Ciclul de specializare ( cl.Ciclul de aprofundare ( cl. Dicţionar de pedagogie.3. op.valorile.a) .a) . XII-a) şi postlicieală . p. S.Ciclul de dezvoltare ( cl.Definirea obiectivelor generale ale ciclului ( stadiu formative) .Cicluri postuniversitare ( masterat. Edit. Cristea. Pregătitoare şi cl.strategii de analizǎ şi cercetare propuse la nivelul unei metodologii stimulative pentru activitatea independentǎ a elevului şi “nu ca o metodologie determinatǎ.CA MODEL DE REFERINŢǍ PENTRU CURRICULUMUL UNIVERSITAR SPECIFIC FACULTǍŢILOR DE EDUCAŢIE FIZICǍ ŞI SPORT 2. diferite dar şi complementare. ( Cristea S. compatibilǎ cu evoluţiile inregistrate în epistemologia (post)modern ǎ şi în teoriile actuale dezvoltate în psihologia învǎţǎrii şi a personalitǎţii elevului. I şi II-a) . Cârstea. 82)26 Definirea ariei curiculare la nivelul unui concept pedagogic operaţional presupune raportarea acesteia la structura “proiectului de bazǎ” în interiorul cǎreia reprezintǎ punctul de legǎtura esenţialǎ între “obiectivele generale ale etapei” şi orientarii metodologice valabile în activitatea de predare/ învǎţare/ evaluare realizatǎ de fiecare profesor în contextul unor medii şi tipuri curriculare. 26 27 . Litera Internaţional. p. Bucureşti. citată. 2000.Blocuri de conţinuturi care angajează trei tipuri de conşinuturi fundamentale necesare pentru atingerea obiectivelor fundamentale ale ciclului: . exprimatǎ uneori în diferite situaţii intradisciplinare. III-a şi IV. Conform curriculumului naşional elaborat de MECI ( 1998). pluridisciplinare sau chiar transdisciplinarǎ. Construcţia ariei curricular presupune: . doctorat) 2. în şara noastră se lucrează după următoarele cicluri: .18 docenţiat) şi ăn care sunt vizate spre a fi atinse anumite finalităţi sau obiective specifice. STRUCTURA CURRICULUMULUI . .normele şi atitudinile planificate la nivel de inţeles şi dinamic. ( 2007).3. interdiciplinare. p.1 CONCEPŢIA DESPRE EDUCAŢIE ŞI INSTRUIRE LA MODEL FILOSOFIC ŞI DE POLITICǍ A EDUCAŢIEI Definirea educaţiei la nivelul unui concept pedagogic fundamental presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitarea Cârstea.4 ARIILE CURRICULARE Ariile curiculare reprezintǎ domeniul curricular cu implicaţii practice directe angajate în selcţionarea şi gruparea materiilor şcolare în structuri organizate într-o viziune interdisciplinarǎ. VII – IX) . în strânsǎ legaturǎ cu ideea articulǎrii permanente a conceptelor de bazǎ şi a strategiilor de analizǎ şi cercetare dobandite anterior care urmeazǎ sǎ fie dobandite şi în prezent.( S.Orientările metodologice autenticed în activitatea de predare – învăţare . X-a – XI.Ciclul achiziţiilor fundamentale ( gr. S. ….Conceptele de bază ale disciplinelor incluse în ariile curricular proeiectate .Ciclul de observare şi oriengtare ( Cl. 83)27 2. 2000.

posibila şi necesară prin proiectarea şi realizarea superioara a ciclurilor de educaţie permanentă. Caracteristicile generale ale planului de învăţământ definesc criteriile pedagogice. valorificarea deplină a educabilităţii la nivelul corelaţiei pedagogice existente intre factorii care asigură (auto)formarea personalităţii umane: educaţia-mediu-ereditate.  formele de evaluare fiecărei discipline de învăţământ. de formare – dezvoltare permanenta a personalitaţii umane prin intermediul unor acţiuni pedagogice structurate pe baza corelaţiei subiect/educator – obiectiv/educat. educaţia reprezintǎ activitatea psihosociala proiectatǎ la nivelul finalitǎţilor pedagogice care vizeazǎ realizarea functiei centrale. . P ( 1985). educaţia “propune deliberat alegerea perspectivei ce urmeazǎ a fi insuflatǎ dezvoltǎrii. pe verticala şi orizontala sistemului de educaţie. la scara modelului cultural al societ ǎţii postindustriale/ informatizate. 28 Golu. p. centrală asupra obiectivelor formative şi a corespondentelor pedagogice. la nivel optim. autoformarea-autodezvoltarea personalităţii umane. 1985. ând modalitatea concretǎ de utilizare a resurselor erditǎţii şi a mediului”. Pantelimon.  formele de evaluare fiecărei discipline de învăţământ. vizeazǎ: formarea-dezvoltarea permanentă a personalitaţii.  disciplinele de învăţământ studiate pe ani de studiu. Educaţia mijloceşte în fapt interacţiunea dintre ereditate şi mediu care devine funcţionalǎ în raport cu finalitǎţile pedagogice macrostructurale şi microstructurale asumate la nivelul sistemului şi al procesului de invaţamânt. posibile şi necesare între obiective – conţinuturi – metodologie – evaluare. în termeni de politică a educaţiei. angajate la nivel de politică de educaţie.  succesiunea disciplinelor de învăţămant pe ani universitari. ( Golu. care asigură:  abordarea globală/sistemică a conţinutului instruirii în vederea valorificării depline a tuturor resurselor pedagogice existente pe verticala şi pe orizontala sistemului. care stabileşte.Ştiinţifică şi Enciclopedică.proiectarea curriculară a educaţiei. desfaşurata într-un context intern şi extern deschis. Conţinuturi subadiacente la nivel de plan de învăţământ şi programe universitare: Planul de invăţământ Reprezintă un document oficial de proiectare globală a conţinutului instruirii. Instruirea reprezintă activitatea specifica realizată în cadrul procesului de invăţământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivelul de sistem. Edit. posibilă şi necesară prin integrarea tuturor formelor şi conţinuturilor/dimensiunilor educaţiei pe verticală şi orizontală sistemului de educaţie.  credite acordate fiecărei discipline de învăţământ. desfaşurate.40-41)28 Tendinţele de evolutie a educaţiei.  numarul de ore săptamânal rezervat fiecărei discipline de învăţământ în contextul structurii anului universitar.19 funcţiilor specifice activitǎţilor de formare – dezvoltare a personalitǎţii şi a structurii specifice de proiectare şi de realizare a acesteia. conform cerinţelor valorice/pedagogice adaptate la nivel de politică a educţiei:  numarul de ore maxim rezervat instruirii formale în cadrul fiecărui an de studiu. În aceastǎ perspectivǎ. Învăţare şi dezvoltare. Bucureşti . Ca factor al educabilitǎţii.

deschiderile metodologice. în perspective elaborării programelor analitice. pentru alegerea criteriilor şi formelor de evaluare. include: intrebările – tip exerciăiu.  Metodologia de predare/ învatare/ evaluare . Presupune stabilirea unei corelatii funcţionale între structura de organizare a sistemului de învăţământ şi obiectivele de formare. tip situaţii – problema sarcini didactice.3. semestrelor. subiectul activităţii. diferentiat.şi microstructurale.  succesiunea disciplinelor de învăţământ.  modelelor de planificare a activităţii de educaţie/instruire. la nivel de instruire formală şi nonformală. de predare/ învăţare/evaluare.20  alegerea disciplinelor de învăţământ în sens disciplinar. proiectată linear.  programelor şcolare/universitare. Elaborarea planului de învăţământ angajează decizia de politică educaţională în activitatea de identificare a disciplinelor de învăţământ necesare pentru realizarea obiectivelor pedagogice generale stabilite la nivel macrostructural.  Conţinutul de predare/ învăţare/ evaluare. activitate concretizată. în elaborarea. II. stabilirea liniei de perspective. tip problemă. II. Partea de concepţie curriculara. vizează: elaborarea scenarului didactic III. tehnicile de evaluare cantitativă şi apreciere – integrate în structura diferitelor metode şi strategii didactice. in ultima instanţă. Partea de realizare curriculara. în conformitate cu finalităţile macro. concentric.2 METODOLOGIA DE PREDARE/ ÎNVĂŢARE/ EVALUARE Proiectarea curriculara reprezinta activitatea de transpunere a teoriei curricumului la nivelul practicii procesului de învăţământ.  elaborarea primei variante a planului de învăţământ – cu orientarile metodologice necesare. realizarea şi perfecţionarea continuă:  planului de învăţământ.  repartizarea resurselor de timp disponibil pentru realizarea activitaţilor didactice şi educative în cadrul anului universitar.3 3 SISTEMUL ŞI PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMÂNIA . 2. modular în conformitate cu structura de adaptare internă a sistemului stabilită prin Legea învăţământului. tipul de activitate.angajată în realizarea unui învăţământ activizat. 2.  materiale metodice – suport si anexa. angajare în:  specificarea obiectivelor pe cicluri şi arii curiculare şi discipline. scopul activităţii. interdisciplinar. fundamentale – operationale. Această corelaţie conferă coexistenţa principiilor care stau la baza construcţiei curriculare a planului de învăţămant. Partea de finalizare curriculară a activităţii.  manualele şcolare/cursurilor universitare. resursele necesare. vizează:  Obiectivele operaţionale. Partea introductivă vizează: tema activităţii. stabilite la nivelul de sistem şi de proces.  realizarea variantei finale a planului de învăţământ.  selectarea ariilor curriculare. vizează :concluzii. I. modalităţile de evaluare.  Evaluarea didactica.

La ora actualǎ existǎ cateva mari orientaǎri in paradigmele de tip explorative întreprinse în domeniul modelelor de instruire. psihicul. işi consolideazǎ statutul sǎu de parte componentǎ a teoriei educaţionale. responsabilǎ si solidarǎ cu toate cuceririle dar şi neimplinirile pedagogiei moderne. Ea este încǎ un univers insuficient exploatat şi pe care il descoperim treptat. o teorie asupra modului în care dezvoltarea este ajutatǎ prin diverse mijloace” ( Bruner) Interesul pentru studiul sistematic al relaţiilor intre instruire. prospective. moralul. instruirea (predarea). Înseamnǎ rigoarea şi respectul educatorului dar şi receptarea sensibilǎ. in cadrul cǎreia se dezvoltǎ şi se maturizeazǎ laturile fundamentale ale finiţei umane: fizicul. invaţare şi evaluare – noi abordǎri Instruirea reprezintǎ structura de bazǎ a procesului de formare a personalitǎţii elevilor şi este asociatǎ drept “ un efort de ajutorare şi modelare a dezvoltǎrii personalitǎţii. A patra paradigm ǎ pastreazǎ intact sensul calitativ al conţinutului celor dou ǎ tipuri fundamentale de activitate. informare. În cadrul educaţiei generale. politice. volitivul. Impactul revoluţiei ştiinţifico-tehnice asupra comportamentului de învaţare reprezintǎ o realitate. esteticul. înv ǎţare si celelalte componente ale procesului instructiv-educativ este în continuǎ creştere. Pornind de la aceste fundamente se stabilesc unele relaţii ce existǎ intre stiluirile de instruire şi invaţare motricǎ in general şi intre un anume stil de instruire si învaţare motricǎ in special. afectivul. primitive fie ca produse. dar şi jocul cooper ǎrii cunoştinţelor în activitǎţii colective. de concepte si metodologii care oferǎ specialistului suficiente argumente pentru a deveni o teorie operaţionala. comunicare acestea fiind doar câteva aspecte studiate de ei. Specialiştii şi-au indreptat atenţia spre învǎtare. A treia focalizeazǎ atenţia pe verticalǎ importanţei celor douǎ activitǎţi. pe autoformare. Instruirea. Neacşu ). educatori. cognitivul. Înseamnǎ trecerea progresivǎ de la educaţie prin şi pentru învaţarea dirijatǎ la cea bazatǎ pe autodirijare. Fundamente teoretice şi metodologice Instruire. Ştiinta învaţarii eficiente presupune atât determinǎri cantitative cât şi calitative. creative. O altǎ paradigmǎ este derivatǎ din ipoteza conform cǎreia cea mai importantǎ problemǎ din zona educaţiei ar fi influenţa învǎţarii ca alternativǎ orizontalǎ a celeilalte activitǎţi. studiul. un rol deosebit în formarea multilateral ǎ a personalitǎţii îl are educaţia fizicǎ. pǎriţti şi pentru oamenii din intreaga societate ( I.21 Învaţarea constituie o temǎ de reflecţie si interes major pentru elevi. Din acest punct de vedere se pot aborda trei variante ale procesului de instruire: . personalizatǎ. Ea dispune de o structura eficientǎ. Una priveşte corelaţiile aspectelor cantitative şi calitative specifice celor douǎ mari procese: instruire-învǎţare. O asemenea perspectivǎ include rǎspunsul la problemele economice. coparticipativǎ. Expunem aici idea cǎ. fie ca procese. sociale şi culturale. într-o atmosferǎ stimulatoare. Toate la un loc pot genera o cunoaştere al cǎrei obiect este invǎţarea. la rândul ei. repertoriul modelelor de instruire a fost imbogaţit uneori semnificativ prin interpretǎrile cibernetice moderne date proceselor de comunicare şi învaţare. care impun educaţiei moderne si omului de azi formarea unor noi capacitatǎţi de gandire si comportament. pozitive. Ea este unitatea de sens şi semnificaţii a comparaţiei cu noi înşine şi cu alţii. Pentru a face mai explicitǎ structura si conexiunile dintre componentele instruirii luǎm în considerare câteva puncte de vedere legate de direcţiile si modelele de analizǎ ale acestui proces.

c. varianta clasicǎ a instruirii-predarii datǎ de traseul linear al relaţiei între instructor (I) care transmite elevului (E) o serie de date (S). Prima vede rolul central al şcolii în promovarea invǎţǎrii prin cunoaştere-produs. îndeosebi asupra celei verbale. NOI ABORDǍRI. Orice model utilizat este solidar cu teoriile instruirii pentru a explica cum şi de ce se procedeazǎ intr-un anume fel. ambele privite într-un context cultural. învǎţarea strategicǎ. condiţiile şi bazele învǎţǎrii sunt un sistem de enunţuri. M. Piaget) conform ei. Titone ) . Teoria genetiv-cognitivǎ şi structuralǎ (J. pe care subiectul o datoreazǎ atât invǎţǎrii cât şi creşterii. sǎ dea o organizare bunǎ relaţiilor dintre probleme. utilizând prelegerea. Esenţa. Instruirea trebuie abordatǎ (Itelson) ca proces de stimulare şi dirijare a activitaţii interne şi externe a elevului.4 ÎNVǍŢAREA – CONCEPTE. proces ce presupune o dominare a activitǎţilor mentale personale. - . Gagnė) . TEORII. cea de-a doua vede învǎţarea prin cunoaştere. Teoria holodinamicǎ a învǎţǎrii (R. procesul învǎţǎrii subordoneazǎ pe cel al dezvoltǎrii. integrând mesajul (M) cu care opereazǎ. ca schimbare de lungǎ duratǎ. varianta complexǎ a instruirii care sugereazǎ vectorii prin care I are posibilitatea ca. rezultat al convertirii în plan educaţional a unui punct de vedere psihologic elaborate asupra înv ǎţǎrii. valoarea explicitǎ a teoriei învaţarii este potentatǎ şi valorificatǎ educaţional. El stabileşte deasemenea o taxonomie rationalǎ şi cuprinzatoare a tipurilor fundamentale de învǎţare şi presupune urmatoarea clasificare: învǎţarea tacticǎ. b. Prin aceasta. considerate teorii. conţinutul. Subliniem faptul cǎ pentru ca o teorie a învaţarii sǎ îşî gaseseascǎ resorturile sale programatice reale. învǎţarea ego-dinamicǎ.conform ei. Reţinem ca o teorie sau model al instruirii va fi coprehensiv şi operativ. din care amintim: Teoria opraţionalǎ invǎţǎrii (Galperin şi colaboratorii sǎi) . cursul sau alte modalitaţi. de afirmaţii ştiinţifice.este mai degrabǎ o teorie a instruirii. Bruner) . 2. În psihopedagogia modernǎ. Atunci când avem in vedere organizarea învaţarii şi orientarea ei spre scopuri eficiente ne aflǎm in faţa unei incercǎri de a construi un model de instruire. Dezvoltarea umanǎ apare ca efect. varianta predare-primire este o manierǎ programatǎ în care I verificǎ şi apreciazǎ rezultatele în virtutea rǎspunsurilor pe care le primeşte de la E.se axeazǎ pe structura operaţionalǎ a activitǎţii umane şi pe orientarea tipurilor de activitǎţi cognitive reflectorii şi acţionale. trebuie sǎ se converteascǎ în teorii sau modele ale instruirii. deprinderi şi priceperii. având ca rezultat formarea de cunoştinţe.învaţarea şcolarǎ implicǎ prezenţa a douǎ caracteristici fundamentale: integritatea şi organicitatea. invǎţǎrii îi sunt asociate cel puţin douǎ paradigme în sfera cunoaşterii. Teoria învǎţǎrii cumulative-ierarhice (R. dacǎ vor fi satisfacute mǎcar parţial unele din criteriile sau condiţiile de validitate stabilite de specialişti. Teoria organizatorilor cognitive şi anticipative de progres ( Ausubel) . învǎţarea se identificǎ cu procesele de echilibrare: asimilare şi acomodare şi se desfaşoarǎ în timp.22 a. Teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operţiile intelectuale (J.problemele învaţǎrii sunt strâns legate de cele ale dezvoltǎrii şi instruirii.

evaluare cumulative sau sumativǎ. Ea oferǎ posibilitatea aprecierii modului în care au fost atinse obiectivele proiectate sau secvenţe ale acestora. predarea capatǎ o structura funcţionala şi eficientǎ în contextul celorlate activitǎţi didactice. Testele cu o foarte bunǎ aplicativitate sunt testele standardizate. cea de-a doua are în vedere eficienţa învǎţǎmantului prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de elevi în procesul de învǎţare. Evaluarea se realizeazǎ prin trei modalitǎţi principale: evaluare iniţialǎ. sǎ generalizǎm mai mult decât propriile noastre constatǎri şi este foarte probabil sǎ vorbim referitor la procese pe care nu le putem observa în mod direct”. Putem vorbi astfel despre o evaluare socio-economicǎ şi una pedagogicǎ. chestionarul. 2. S. descoperirea. D. fapt ce l-a facut p W. predarea implicǎ învǎţare cand aspectul intenţional este regǎsit într-un rezultat de succes.7 EDUCAŢIA FIZICǍ ŞI SPORTUL ÎN PERIOADA REÎNOIRII METODOLOGICE . Prima se referǎ la eficienţa sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale şi financiare investite de societate şi rezultatele invǎţǎmantului (Nicola – 1992). Hill sǎ afirme “cu cât incercǎm sǎ ne bizuim pe fapte. ea vizeazǎ formarea unor judecǎţi asupra eficacitaţii invǎţǎrii. . învǎţarea este logic implicatǎ în predare. 2. Ca instrument ea foloseşte testul standardizat. . referatul.obiectivitatea sau gradul de concordanţa între aprecierile facute de evaluatori independenţi. evaluare continuǎ sau formative. ne vedem obligati sǎ selecţionǎm anumite fapte înlǎturând altele. Dintre procedurile şi instrumentele de evaluare complementarǎ enumerǎm pe scurt: grilele. 2.6 PREDAREA ŞI ÎNVǍŢAREA ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI • • • • • • predarea implicǎ producerea unor rezultate în conduita elevilor. Davitz. cautarea. încercarea. profesorului sau asupra programului educaţional.fidelitatea. Instrumentele de evaluare au anumite calitaţi: . care se referǎ la faptul ca testul masoarǎ ceea ce este destinat sǎ masoare. adic ǎ dacǎ obiectivele sistemului sunt realizate (J.validitatea. Evaluarea continuǎ are un caracter permanent. Pe de altǎ parte T. Ball – 1978). de evaluare/autoevaluare. predarea este un proces secvenţial şi reversibil. Evaluarea cumulativǎ se face la intervale mai mari de timp. portofoliul. eroarea decât in ultima instanţǎ forme ale invǎţǎrii.5 EVALUAREA ŞI APRECIEREA STUDENŢILOR Evaluarea este procesul prin care se stabileşte dacǎ sistemul educaţional işi îndeplineşte funcţiile pe care le are. Tenbrink (1974) sustine cǎ evaluarea este procesul de obţinere a informaţiilor asupra elevului. care este calitatea unui test de a da rezultate constante in cursul aplicarii lui succesive.23 Aproape toate teoriile sunt dominant teoretice. caci ceea ce sunt cerecetarea. predarea si invǎţarea se manifestǎ ca procese coevolutive.

este un mod simplist de abordare. sursele şi modalitǎţile de control. care prezintǎ modalitaţi generale de conducere educaţionalǎ. accentele cognitive. care solicitǎ foarte mult manifestarea imaginaţiei şi a creativitaţii elevilor. Ea poate fi definitǎ ca proces psihic de întipǎrire. motricǎ şi perceptive-motricǎ. sǎ întrerupa. orientarea conţinutului. ca funcţii organizatorice ale vieţii psihice.stiluri generalizate. caracteristici Învaţarea în domeniul educaţiei fizice şi sportului. Ele sunt necesare. procedee motivaţionale. având de a face cu : . stilul orientat spre descoperire. sǎ medieze raporturile omului cu sine insǎşi şi sǎ asigure energia şi sensurile pe care acesta le dǎ realitǎţii. • efectuarea unor deprinderi • indeplinirea unor sarcini speciale de naturǎ organizatoricǎ didacticǎ sau metodicǎ. stilul practic. trebunte. . Instruirea în educaţie fizicǎ şi sport. reprezentate prin priceperi. Memoria este procesul psihic cel mai solicitat în învaţare.stiluri grupate. stilul inclus. recunoaştere şi reproducere a experienţei trecute. Învaţarea in domeniul activitǎţii corporale cuprinde. Clasificarea din literatura de specialitate (vezi Mosston): stilul comanda. emoţii. ea se face în scopul optimizǎrii procesului instructiv. Condiţii ale învǎţǎrii motrice eficiente Procesul învǎţǎrii motrice este condiţionat de atenţie. . Analiza stilurilor de predare ( abordare specificǎ): Se poate face o clasificare a acestor stiluri. stilul cooperǎrii reciproce. structurile de comunicare. Ea vizeazǎ atât procesele senzoriale cât şi pe cele motorii. tendinţe şi orientǎri metodologice de tip euristic. priceperilor şi deprinderilor şi posibilitatea reactualizǎrii acestora. fapte şi atituduni capabile sǎ mobilizeze. acţiuni. Cârstea) În acest sens putem vorbi de: a. pe langǎ invǎţarea gestualǎ. Învaţarea motricǎ – aspecte specifice. având în vedere prioritǎţile actuale şi de perspective ale educaţiei fizice (Gh. Evaluarea şi aprecierea eficicientǎ a predǎrii şi invǎţǎrii in educaţie fizicǎ şi sport Evaluarea este o operaţie fundamentalǎ.metode de verificare: • tercerea unor probe de control. cu valoare de strategie. pentru clasificarea acestora s-au folosit şapte factori. Motivaţia este un concept cu largǎ rezonanţǎ în istoria comportamentului uman.24 Tendinţele şi orientarile metodologice sunt rezultatul evoluţiei şi practicii domeniului. stilul divergent. ea asigurǎ însuşirea cunoştinţelor. b. stilul autoevaluativ.stiluri individuale. tendinţe şi orientari metodologice de tip non-euristic. care dau identitatea fiecarui profesor . Atenţia este funcţia psihicǎ farǎ de care nu se pot desfǎşura procesele solicitate în învǎţare. deprinderi sau obişnuinţe motrice şi forme de invǎţare inteligentǎ şi invǎţare creatoare. fixare. Ca metodǎ de evaluare în educatia fizicǎ sunt: . memorie si motivatie. evoluţie determinate de cucerirea stiinţei si tehnicii. ea exprimǎ faptul cǎ la baza conduitei omului se aflǎ întotdeauna un ansamblu de mobiluri. care solicitǎ puţin sau deloc imaginaţia şi creativitatea elevilor. diferenţele de organizare. In plan orizontal. atracţii. redusǎ numai la formarea deprinderilor motrice doar ca acte automatizate. care adunǎ în aceeaşi categorie catedrele didactice cu particularitǎţi stilistice asemǎnatoare.

TEMPUS. EURECA .Se creează noi structuri instituț ionale în acest scop: . criterii de selecţie a talentelor .armonizarea sistemului şi procesului de învăţământ naţional cu cel european la nivelul unor finalităţi. COPERNICUS.în politica şi strategia guvernului educaţia este un mijloc important de integrare în structurile europene . CADRUL LEGISLATIV: . aprecierea şi notarea nivelului de execuţie a deprinderilor şi/sau priceperilor motrice în condiţii de competiţie.8 DIMENSIUNEA EUROPEANĂ A EDUCAȚ IEI Consultând documentele elaborate de organismele funcţionale ale MECI.25 • • • • • • • anchete pe bazǎ de chestionar privind nivelul insuşirii cunoştinţelor teoretice de specialitate. Sitemul de credite Europene transferabil ( ECTS) • ÎNVĂŢĂ MÂNTUL SUPERIOR (Î.două limbi străine în ciclul primar și gimnazial • Dimensiunea Europeană i învă mântul superior ă . aprecierea şi notarea pe baza progresului realizat de elevi. 84/1995 se refera la această dimensiune • Iniț iativele României : . LEONARDO.): I . manager al Instituţiilor Europene.S. durata şcolarizării.Catedra de Studii Europene (Iași) Acestea oferă noi curricula compatibile cu cele din străinătate.educaţia atrage şi alte domenii • Obiectivul principal al reformei curriculare: .se studiază Dimensiunea Europeana a Educaț iei cu statut de disciplină optionala . Politolog). am reâinut următoarele aspecte mai importante: • Cadrul legislativ – Legea învăţământului nr. a compatibilităţilor formate .program de cooperare europeană . aprecierea şi notarea pe bazǎ unor norme sau baremuri prestabilite.Facultatea de Studii Europene Comparate (Cluj) .TINERET PENTRU EUROPA ÎN ROMÂNIA • Dimensiunea europeana a școlii Începând cu 1995 se infiinţează Institutul de ştiinţe ale educaţie şi apar noi programe de în vățământ: -curriculum disciplinar + ghid de elaborare a curriculmului . 2. aprecierea şi notarea în functie de rezultatul grupului.în mod concret participarea la programele: PHARE. metode de apreciere si notare: aprecierea verbalǎ insoţitǎ de calificative. noi profiluri profesionale ( Europeist.Departamentul de înalte studii Europene ( Timişoara) .pregătirea şi lansarea programelor SOCRATES.În 1991 TEMPUS . scopuri.

Institute. Planurile de învăţământ şi programele analitice în acord cu standardele naţionale 5. • AUTONOMIA UNIVERSITARĂ (CONSTITUŢIA ROMÂNIEI art. prin concurs în condiţiile stabilite de Senat (examene de diferenţă) POSTUNIVERSITAR:      Studii aprofundate de specializare sau MASTER Studii academice postuniversitare Studii de specializare şi cursuri de perfecţionare DOCTORATUL Admiterea prin concurs sau la cerere (pentru studii de specializare şi cursuri de perfecţionare) • ABSOLVENŢII:  Diplomă de studii aprofundate sau MASTER  Diplomă de studii academice sau certificat de specializare  Doctoranzii – diplomă de doctor.scurtă (3 ani) → colegii universitare . Organizarea. Stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice 8. Academii. Acordarea titlurilor didactice şi ştiinţifice 9. Organizarea cercetării universitare şi documentării 3. recunoaşterea diplomelor • o instituţie cuprinde de obicei mai multe facultăţi. departamente. Stabilirea formelor de studii postuniversitare • . Selectarea şi promovarea personalului didactic şi a celorlalte categorii de persoane 7.26 Organizarea învăţământului universitar este reglementată prin Legea învăţământului şi constituţiei: • Durata: . catedre. 32) se realizează prin: 1. de microproducţie. Stabilirea specializărilor obţinute prin studii 4. Conservator • Postuniversitare • Cercetare Ştiinţifică • AutonomiE – Constituţia României art. colegii universitare. 32  Acreditarea : Legea nr. desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ 2. Admiterea la studii pe baza criteriilor generale stabilite de MECT 6. CENTRU DE EXCELENŢĂ. • Se accede prin concurs de admitere • Studenţii pot urma 2 sau mai multe facultăţi • Pot participa absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat • Locuri subvenţionate de la buget şi cu taxe • Se încheie cu examen de licenţă – DIPLOMĂ DE LICENŢĂ • Absolvenţii care optează pentru profesiunea didactică sunt obligaţi să participe la activitatea DEPARTAMENTULUI pentru PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC – care eliberează un CERTIFICAT DE ABSOLVIRE ce le conferă calitatea de cadru didactic SCURTĂ DURATĂ (3 ani) • Se încheie cu examen de absolvire şi diplomă de absolvire • Pot continua stagiile de lungă durată. 88/1994 .lungă (4-6 ani) → Universitate. de proiectare. unităţi de cercetări ştiinţifice.

N. – Hot. 35 / 1994 10.N. Guvernului nr.E. Protecţia socială a studenţilor H.Cifra de şcolarizare – se stabileşte anual prin Hotărâre de Guvern pe baza unor strategii de prognoză şi la propunerea Senatelor Universitare III. Curriculum-ul Colegiilor universitare – Ordinul M. 301 / 1996. Generalizarea şi operaţionalizarea prin credite transferabile 2.01.G. 19.. 3757 / 19. • Organismele de conducere – alese prin vot secret la 4 ani (CARTA UNIVESITARĂ) • Organul decizional suprem: Senatul Universităţii şi Consiliul Facultăţii Studenţii 1/5 în Senat Rectorul şi prorectorul – aleşi de Senat ÎNVĂŢĂ MÂNTUL PARTICULAR – se bucură de aceiaşi autonomie. Implementarea curricumu-lui în învăţământul universitar: Ordinul M.1998 6. 56 • De stat • Particular – legea 84/1995 – art.Stabilirea programelor de cooperare cu alte instituţii din ţară şi străinătate 12.Stabilirea necesităţilor financiare şi materiale 14.E. . ÎNVĂŢĂ MÂNTUL DE LUNGĂ DURATĂ • • • .Eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret 13. 316 / 28.E.1998 4.98 3.Alocarea din fonduri proprii a burselor de studiu şi de cercetare.distincte de cele atribuite prin alte reglementări 17.E. Guvernului nr. 37 / 27. nfiinţarea Consiliului Naţional pentru Curriculum Universitar (Ordin M.1998 5.Organizarea şi controlul tuturor serviciilor economico – gospodăreşti.Stabilirea şi folosirea unor însemne şi simboluri proprii.Asigurarea ordinei şi disciplinei în spaţiul universitari 18. Dreptul absolvenţilor instituţiilor particulare de a susţine examenul de stat în instituţiile de stat Legea 71 / 1995 7. Angajarea absolvenţilor în producţie O.05.10. Hot. 309 / 1996 9.G.Doctoratul.Înfiinţarea fundaţiilor 22. II.N. 3351 / 05.Organizarea activităţilor cultural – sportive 21. 4706 / 1998 şi 4707 / 01. 113 şi 88/1993 1.27 10. REFORMA CURRICULARĂ – legiferarea reformei curriculare: -Învăţământul superior → înfiinţarea instituţiilor – legea învăţământului art.Stabilirea (împreună cu MECT) domeniilor în care sunt utilizate diplomele şi certificatele proprii emise 11.1999 8.01.04.N.Rezolvarea problemelor sociale ale comunităţii universitare 15.Găsirea şi stabilirea surselor suplimentare de venituri 20. Bursele Contractuale – pentru studenţi Ordinul M.Folosirea fondurilor şu gestionarea lor cu respectarea prevederilor legale 16..

IV. Adaptarea învăţământului universitar la nevoile economiei şi dezvoltarea formării profesionale în toate structurile învăţământului universitar • Integrarea dezvoltării universitare în dezvoltarea regională Compatibilizarea . Creşterea calităţii învăţământului universitar prin replasarea cercetării ştiinţifice la baza studiilor universitare 5. Dezvoltarea competenţelor privind inovarea şi analiza critică 6. Ştiinţe inginereşti 3.Cca. Ameliorarea infrastructurii – prin atragerea de noi resurse la profitul brut CURRICULUM UNIVERSITAR • • . chimie. organizarea acestora în funcţie de opţiunile studenţilor 3. Dezvoltarea interacţiunii dintre invăţământul preuniversitar şi universitar. Dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul inovaţiei şi cercetării 10. arte . Ştiinţe umaniste 6. Creşterea numărului de studenţi 2. jurnalism. Restrângerea numărului de specializări 2. Ştiinţe economice 9. Ştiinţe exacte: matematică. silvicultură 5. Aceste obiective au impus ca MECT să implementeze un sistem de măsuri. Generalizarea comunicaţilor electrionice 9. Medicină farmacie – stomatologie 4. Politologie. tehnologie. • Echivalarea competenţelor cu cele cerute în străinătate. 545 specializări – s-a impus revizuirea şi gruparea acestora • Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Admitere – a stabilit 10 domenii de specializare: 1. Ştiinţe sociale 7. şi anume: 1. biochimie . 2. Ştiinţe juridice 8. sport 10. ştiinţele comunicării.SISTEMULUI NAŢIONAL DE învăţământ cu . Agricultură. OBIECTIVE GENERALE • Obiective pe termen lung 1.28 Admitere pe bază de concurs Domenii de studii – specializări. fizică. medicină veterinară. Implementarea sistemului de module capitabizabile 7. Îmbunătăţirea sistemului de informare privind posibilităţile de angajare a studiilor solicitate 8. Arhitectură.sistemele celorlalte state europene. Revizuirea programelor de studiu. 11. informatică. şi pregătirea competenţelor solicitate de domeniul ales. Studenţi cu o înaltă pregătire generală ştiinţifică şi tehnică. Transformarea învăţământului reproductiv în învăţământ creativ 4.

lucrări practice. franceză. germană METODE DE PREDARE Autonomia universitară stabileşte categoriile de metode preponderente  standarde naţionale: un an de studiu / 60 credite  Activitatea didactică este structurată pe discipline. se aprobă de şeful de catedră sau de departament  Toţi studenţii sunt liberi de a alege profilul profesional şi profesiunea didactică prin Departamentul de pregătire a personalului didactic  Departamentul are plan de învăţământ distinct GHIDUL FACULTĂŢII cuprinde:  Informaţii privind: • Sumarul programelor de studiu oferite • Structura programelor de studiu pentru fiecare an • Numărul de credite alocate fiecărei unităţi • Numărul de ore • Formele de verificare  Anul universitar = 2 semestre a câte 15 săptămâni • Standard naţional = număr ore / săptămână = 24-28 ore = la disciplinele facultative orele programate nu se încadrează în cele 28. cursuri. seminarii.  Durata studiilor este de 8 semestre = 4 ani  Limbi moderne în primii 2 ani de studiu: engleză. sunt analizate în cadrul CONSILIILOR FACULTĂŢILOR. avizate de Senat – aprobate de MECT pentru a fi în concordanţă cu standardele naţionale  Programele analitice – de către titularii disciplinelor.  CREDITE TRANSFERABILE = Scop: • Permit studenţilor individualizarea programelor de studiu • Permit reintegrarea studenţilor în caz de întreruperi • Instituţiile au posibilitatea de a se asocia cu alte instituţii oferind studenţilor şansa de a transfera credite • Producerea unei specializări se definitivează cu 20% faţă de specializarea înrudită. programele analitice – se elaborează în cadrul fiecărei instituţii în parte.29  Planul de învăţământ. practică .

2 săptămâni de pregătire Comisia = titular + asistat de un cadru didactic din disciplină Sistem de notare = 1 la 10 sau prin puncte Examen de licenţă – proiect. pe perechi ( laboratoarele)  Pregătirea este de tip enciclopedic ( I şi II) bazele ştiinţifice şi metodologice. sau certificat de competenţă lingvistică PROMOVAREA – se face cu un număr minim de credite CERTIFICAREA – Diplomă de licenţă .P.(Centrul Naţional pentru Atestarea Titlurilor Academice Diplomelor şi Certificatelor Universitare)           DESCHIDEREA ŞI RELAŢIA CU PIAŢA MUNCII: În univ. probe practice Sesiuni = februarie.30  Cursurile =abordare frontală. oral. .Certificat de studii + copie foaie matricolă.specializări  Predarea se poate desfăşura pe module. mai-iunie. septembrie. au fost constituite Departamentul de consultanţă pentru alegerea rutei profesionale şi plasarea pe piaţa muncii care: prospectează. practică. furnizează informaţii şi consultanţă pentru studenţi . EVALUAREA STUDENŢILOR La seminarii.P. lucrare de licenţă + probe generale şi de specialitate De 2 ori în 5 ani au dreptul cei care sunt respinşi Probe generale şi de specialitate + un examen de limbă străină (admis / respins). profesor –grup. anual Fişa disciplinei = precizează criteriile de evaluare CONŢINUT = examen scris.Dipome din străinatate –Centrul pentru Recunoasterea Diplomelor şi Certificatelor – supervizate de CNATDCU . oferă informaţii privind planurile şi programele existente din Universităţi. anul III şi IV . dacă nai obţinut diplomă de licenţă . lucrări practice.D. laboratoare.elev . examene Semestrial.  Seminariile = relaţia profesor -elev  Lucrările practice = relaţia profesor .Certificat de absolvire al D.

p 55731 ). Profession). Activitate cu caracter permanent pe care o desfasoara cineva pe baza unei clasificari. ca urmare a dezvoltarii fortelor de productie. Prin definirea conceptelor mai sus amintite apar cateva mentiuni importante pentru lucrarea noastra si anume: ocupatia.VLASCEANU. Bucuresti. acest capitol pune in discutie urmatoarele concepte sau cuvinte cheie: profesie. de supraefort. profesionalizare. tip de cercetare in munca (→ experienta subiectiva a muncii) si respectiv. L. profesionalizarea muncii a devenit generala.. In prezent. Bucuresti 32 ZAMFIR C. Humans Enciclopedic. Bucuresti. a cresterii complexitatii muncii si a cerintelor supuse de revolutia strategica si tehnica. Vom incerca mai intai sa le definim si apoi sa le interpretam prin prisma necesitatilor pe care le ridica cercetarea noastra. . 1993. Forma de organizare a muncii. Sursa de venit si mijloacele de existenta individuala. ca metoda de exercitarea a puterii in sociectate. Profesionalizarea – instituirea de catre un grup de interese al unui control puternic asupra clientilor ce au problema de natura sociala. 2003 Dictionar de sociologie OXFORD. MARSHALL 6. O alta definitie care clarifică în mare masura chintesenta notiunii de profesie. Profesia – desemneaza complexul de cunostiinte teoretice si deprinderi practice dobandite de catre o persoana prin pregatire si se exprima prin meserie si/sau specialitati insusite. P 447. grupul de 29 30 Dictinar Enciclopedic. p 739”). Editura IV.N. (MARSHALL. si VLASCEANU L. religie si drept. 2002. DEFINIREA NOTIUNILOR SI IMPORTANTA CUNOAŞTERII LOR.N. un management atent al cunoasterii vis a vis de competenta care formeaza fundamental activitatea profesiei respective. Cartier. notiunea de profesie poate capata urmatoarele definitii (caracteristici). care sa asigure standardul de performanta al membrilor individuali. in vederea satisfacerii nevoilor acestora si a valorificarii capacitatilor individuale. de neplacut sau de inadecvat. precum in medicina. 2002) Profesionalismul presupune o preocupare exclusiva pentru indeplinirea unor sarcini. 6 – 2003.. Un ansamblu de solicitari pe plan etnic si social in care persoana sa se poata integra ca totalitate. Aceasta abordare trateaza etica profesionala. Profesiune – profesie (Fr. VLASCEANU L.31 CAP. (1993.“ (Popescu P. o profesie cuprinde : un anumit corp central de control. (1993) – Dictionar de sociologie. Lomdra 31 Popescu. controlul efectivului. un proces foarte eficace de control exercitat de un grup de interese. 1978..456). 3 PROFESII. (C. Asa dupa cum se observa.)30 Profesie – “forma de activitatea specializata pusa la dispozitie de catre societate. un cod de conduita. Pentru o perioada considerabila din instoria omenirii s-a mentinut o distinctie neta intre activitatile intelectuale si cele fizice (manuale). Editura Albatros. grupala si societala. P. PROFILE PROFESIONALE SI PROFESIOGRAME 3. cu prevederea inlaturarii ideii de risc. Conform dictionarelor existente si consultate. selectarea si instruirea noilor veniti (D. Constituirea profesiei a avut loc in cadrul procesului amplu si de durata de profesionalizare a muncii. Sub forma organizationala.1. P. complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice de un anumit gen si de un anumit grad care defineste pregatirea cuiva pentru executarea unei ocupatii (“DE. 2002. pag 456)32: 1. fiind asociat in mod titpic cu serviciile personale care implica confidentialitate si incredere. este data de ZAMFIR C. Edit.E. 1978 – Dictionar de psihologie.. profesionalism.29 Profesii. mai degraba ca pe o ideologie decat ca pe o orientare la care adera in mod obligatoriu sau care are valoare in practica. ZAMFIR. Editura Babel. profil profesional si profesiograma. educatie.

psihice si sociale ale profesiei. Am ales toate aceste definitii si am facut interpretarile necesare. Oferta si cererea de munca. Cumpararea si vanzarea muncii libere sunt activitati care se dezvolta odata cu societatea propriu-zisa. necunoasterea cererii si ofertei pe piata muncii. POPA. Piata muncii este strans legata de teoria generala a preturilor. occupation) inseamna o indeletnicire. Un fenomen deosebit de valoros al democratiei este capacitatea si disponibilitatea cetatenilor de a se autoorganiza si de a incerca sa influenteze corpurile legiuitoare. sexismul. Toate profesiile (ocupatiile) se solicita si se executa pe baza unei calificari. p. organismele guvernamentale si opinia publica (in general). miscare sociala). DRAGOS – doctori frecatori). fr. Preturile (platile sau salariile) fiind in mare masura reglate de cerere si oferta. patronii vor reduce numere de locuri aferente. etc. lobby. 266). Din punct de vedere economic. “Grupurile de interese sunt asociatii voluntare care au seturi specifice si precis definite. este locatia unde efortul uman (executarea profesiilor) este transferata intr-o marfa care se vinde/cumpara. 2003.). partid. cerintele practicarii acestora. competentele necesare. patronii vor marii numarul de locuri aferente. meserie. Incercam in continuare să identificăm sensul castor notiuni: Ocupatia (lat. ocupatia rezulta din dezvoltarea pietelor de munca. ca. locale sau internationale. preocupare. in temeiul unui contract legal cumparat.2. comitet de actiune politica. pretul muncii se ridica peste nivelul de echilibru. Exemplu: diferente de venituri si discriminari (etnice. intrucat pentru fiecare vanzator exista mai multi cumparatori potentiali si vice versa. ceea ce confera individului anumite drepturi dar si asumarea unor responsabilitati specifice muncii ce o desfasoara. 3. deoarece toate notiunile enuntate sunt strans legate de comanda sociala. Piata muncii. Occupation. cerintele practicarii ei. Neajunsul grupurilor de interese este acela ca reprezinta si are forta de influenta categoriile mai educate si mai bogate a publicului si mai putin a persoanelor sarace (asa cum este DINU. rasiste. O astfel de organizare a cetatenilor este cunoscuta sub denumirea de grupul de interese (expresie sinonima cu grupul de profesiune. actual piata a muncii nu asigura toate conditiile esentiale activitatii de vanzare/cumparare a produsului muncii. STRUCTURA MONOGRAFIILOR PROFESIONALE SAU PROFESIOGRAMELOR Asa cum am aratat si in subcapitolul precedent. Continutul profesiilor. beneficiile rezultate din acestea. sunt prescurtate in asa numitele profesiograme (de care ne vom ocupa in capitolul ce urmeaza). sau o valoare (exemplu: antiavort) caz in care aluneca imperceptibil catre companii navale sau ideologice” (MARSHALL G.Sinonimele acestei notiuni sunt: indeletnicire. Grupurile de interese pot prezenta un segment al publicului (exemplu: pensionarii. interfereaza in asa fel incat se ajunge la un pret de echilibru al muncii. In literatura de specialitate intalnim cateva definitii mai explicite. profesiune.32 interese si prefixul profesional. dupa cum urmeaza: “profesiograma – cuprinde anumite cerinte psihofiziologice. Desigur. piata muncii si mai ales de activitatile de vanzare/cumparare a produselor rezultate din exercitarea ocupatiei. Daca dintr-un motiv sau altul. Profesiograma indica . putand fi moderate sau radicale. presupunand slujbe platite pe o piata a muncii (nu neaparat libera). instrumentele de evaluare si beneficiile care se pot obtine din acestea. Piata muncii – este oferta competitionala. activitate desfasurata de o persoana care-si asigura sursa de venit si de trai. post. profesiogramele sunt documentele care prezinta continutul profesiei. Daca pretul scade. depilda datorita nivelului salariului national minim sau negocierilor sindicatelor. studentii).

Astfel. p. alaturi de caracteristicile cuprinse in profesiograma. cu alte cuvinte inseamna: 33 34 35 POPESCU P. gradul de instruire cerut. etc. VLASCEANU L. p. ZAMFIR C. loc de munca sau operatii de munca. a regulilor de examene. Igienta muncii (conditii de microclimat) 5. Securitatea profesiunii (conditii de siguranta pentru muncitori. Psihologia profesiunii (aptitudini si insusiri psihice) 7. 456) 35 1. conditii de salarizare si promovare). Structura unei profesiograme cuprinde urmatoarele elemente (dupa POPESCU N. exigentele sociale. toate acestea cuprinse in somatofiziograma profesiunii si cerintele de aptitudini. instrumente utilizate).P. In cazul nostru subiectul studiului este profesia sau profesiograma. 1978. entice. apar si unele elemente componente ale psihogramei meseriei. (1993) – Dictionar de sociologie. psihologii ale unei profesiuni sau loc de munca. 6.Dictionar de psihologie. In viziunea aceluiasi autor (POPESCU N. talie. de atentie. modul. continuarea imaginii unei profesiuni prin stabilirea caracteristicilor activitatii. si VLASCEANU L. utilaje. Bucuresti. 1993 p.33 cerintele psihice (forta psihica. o monografie presupune un studiu aprofundat asupra unui subiect. In acest sens. Fiziologia muncii profesionale (insusiri psihologice necesare sau cu preponderenta selectate). a duratei formarii. Profesiogramele mai pot fi numite si monografii profesionale. exigente senzoriale.556)33.). Exista diferente in meseriile didactice in ceea ce priveste gradul de profesionalizare. 3. a competentelor. pentru toate profesiile sau pe un grup de profesii (ocupatii). pentru locuri de munca sau pentru o anumita activitate. Alcatuirea profesiogramei implica analiza multilateral a profesiunii infatisandu-i cerintele si solutiile pe mai multe planuri. care sunt cuprinse in psihograma materiei” (POPESCU N. Sematofiziogramele – cuprind cerintele si contraindicatiile medicale. scule. se afla notiunea de psofesionalizare. Obiectul si natura profesiunii (descrierea activitatii si a conditiilor de munca). inseamna profesionalizare. de care am mai mentionat si in subcapitolul precedent.. Sematograma – este reprezentarea grafica a cerintelor biomedicale proprii unei profesiuni sau unui loc de munca. alta din cel liceal si alta cel universitar si postuniversitar. cerinte de sanatate. intr-o instruire speciala si un comportament de activitate unidisectional. De fel. In stransa legatura cu profesiograma.N. Criteriile unei meserii profesionalizate. Tehnologia profesiunii (materii prime auxiliare. 4. Editura Babel. de spirit de observatie. agregate. In general. Profesionalizare.) psihograma cuprinde cerintele si contraindicatiile psihice ale unei profesii. Pregatirea profesionala (cerinte teoretice si practice. 2. care nu poate fi exercitate de catre un amator. Bucuresti. greutate). tehnicii. cerinte privind trasaturile de caracter. etc. o anumita pregatire trebuie sa aibe educatorii din gradinite. P.P. se pot elabora psihograme sau sametofiziograme. Este un fel de inventor psihologic al produselor si cerintelor activitaii profesionale. Se include alaturi de psihograma si monografia profesionala. Asa dupa cum se vede. de cunostinte profesionale. Idem 5. 8. sociale. 1978. constau in prima instanta. inteligenta. alta cei din ciclul primar. . 1978. Sociologia profesiunii (perspective economice. 556)34 ( ZANFIR C. Editura Albatros. dispozitive. durata si locul de pregatire).

adecvat atat diferitelor fenomene studiate cat si in cadrul diferentelor societatii. Diviziunea muncii se realizeaza pe doua axe: economica si sociala. • Clasificarea ocupationala . diferentierea ocupationala se asumeaza cu tehnici instrumentale si tehnologii functionale specifica care specializeaza procesul de munca. pot fi descrise nu numai in termeni de sarcini ci si in termeni ale caracteristicilor asociate precum – aptitudinile. 1993. tipul de activitate. Astfel. (TUCICOV A.”(C. venit. ocupatia tinde să estimeze destul de corect pozitia sociala a indivizilor pentru cea mai mare parte a populatiei. diviziunea muncii este unul dintre cele mai vechi concepte din stiintele sociale. Diviziunea economica a muncii consta in separarea activitatilor de subzistenta sociala pe sectoare si a muncii din cadrul acestora pe operatii specializate. in conditiile existente unei coordonari de sarcini si a unor interactiuni sau relatii de schimb de bunuri si servicii. problema cea mai delicate o constituie elaborarea unei tipologii ale ocupatiilor.este un alt termen legat de notiunile anterioare. Din punct de vedere metodologic. care se refera la orice organizatie statala. Diviziunea muncii are ca indicatori specifici numarul ocupatiilor si de reprezentare a persoanelor dintr-o populatie pe aceste categorii. Diviziunea muncii . prestigiul (status). • In decursul timpului s-au emis o serie de clasificari profesionale sau a ocupatiilor. ZAMFIR. calificarea. definit ca un set de sarcini ale unui individ si identificat de obicei prin numele lui. etc.VLASCEANU.34 Instruirea optima in vederea profesiei Cresterea nivelului de pregatire si a calitatii ei in asa fel incat profesiunea sa nu fie exercitata decat de cei in drept. Intr-o definitie scurta – “diviziunea muncii preuspune diferentierea si separarea activitatilor sociale sau ale muncii. responsabilitatea. Editura Stiintifica si Enciclopedica. duc la cresterea productivitatii muncii prin economisirea timpului de munca si la solutionarea anumitor abilitati executive in competitie si performanta din partea care executa executa profesia. p. Bucuresti . Acest concept presupune ca cea mai mica unitate de clasificare ocupationala este “locul de munca”. se ajunge in plan social la determinarea categoriilor recunoscute social si specializate functional in forma ocupatiilor si a unitatilor productive. care inseamna “gruparea unor ocupatii relative omogene in raport cu anumite criterii relevante din punct de vedere sociologic: nivelul de instructii. prestigiu. 1981)36. Locurile de munca si ocupatiile. in decursul timpului s-au propus urmatoarele tipologii de clasificare: • INSEE Franta (1972) a stabilit urmatoarele categorii socio-ocupationale: a) Cadre superioare b) Cadre medii c) Patroni industrie si comert d) Functionari e) Muncitori si personal de serviciu f) Agricultori • S. veniturile. Astfel. pozitia in cadrul diviziunii sociale a muncii si a structurilor de putere. 1981 – Dictionar de psihologie sociala.WIDERZPIL (1965) Polonia a) Personal superior de conducere 36 TUCIOCOV A. aceste clasificari sunt intalnite in denumirea de categorii sociale – ocupationale. In societatea actuala. L. pe sectoare de specializare. Astfel. Totodata. indivizi coordonati sau grupuri care indeplinesc activitati diferite dar integrale.este o alta expresie care le implica pe alte alternative in mod inerent.87). Urmand o astfel de separare.

Bucuresti (1980) a) Intelectual cu functii de conducere b) Intelectual de conceptie c) Intelectual de executie d) Cadre medii cu functii de conducere e) Cadre medii de executie si lucrator de birou f) Functionari in servicii g) Muncitori calificati h) Muncitori in agricultura de stat si tarani cooperatori In 1992. specialisti si cadre de conducere. Schemele sociale si economice modifica permanent structura ocupationala si limiteaza capacitatea oricarei clasificari de a reflecta corect aceasta structura (in timp).C.O.muncii. In cadrul grupei foarte importante: numărul 4 ( funcţionari) subgrupa importanta 41 (functionari oficiali. 1968 si I.C. ocupatia persoanelor a fost inregistrata in functie de tipul de activitate sau categorie sociala ocupata. Drept urmare s-a constituit o piramida a unei structură ierarhică constă din zece grupe foarte importante subdivizate in 28 subgrupe foarte importante.O. • Centru de cercetare sociologica. 1988). Cele mai multe clasificari sunt realizate de oficiile naturale de recensamant pentru recoltarea la nivel national a datelor privind ocupatiile. pe 47 categorii si 338 grupe de ocupatii.S. ai complexitatii si rangului sarcinilor si indatoririlor implicate) si ai specializarii diferite ca “domenii ale cunostintelor necesare. 4121 (contabili si funcţionari contabili) si 4122 (factori statiscieni si de finanţe)” (dupa Dictionar de sociologie. ale tipurilor de bunuri produse. include grupa minoră 412 (funcţionari care efectueaza calcule) in care sunt cuprinse doua grupe de unitati. pag 101).S.O. muncitori. Criteriile de clasificare sunt diferite. etc”. 116 grupe minore si 390 de grupe unitate. ale materialelor prelucrate.) elaborate de Organizatia Institutionala a Muncii. Ultima clasificare (1988) se bazeaza pe conceptele de “loc de munca” si nivelul de calificare (in termenii nivelului de calificare.S.ro/pub). ale instrumentelor şi masinilor utilizate. Aceasta organizatie are astazi mai multe versiuni diferite de cea publicata initial (clasificarea I.C. Clasificarile ocupationale sunt in esenta moduri de grupare si ordonare a locurilor de munca si ocupatiilor. agricultori. . in Romania. functionari.35 b) c) d) e) f) Personal de conducere mijlociu si inferior Specialisti pentru functii de conducere Intelectualitatea creatoare Personal executiv de birou Muncitori clasificati g) Muncitori semicalificati h) Muncitori necalificati. In prezent exista un document care relateaza o descriere amanuntita a tuturor grupelor de ocupatii in structura organescenta sub raportul competentelor profesionale (vezi www. cea mai utilizata fiind Clasificarea Institutionala a Standardelor Ocupatonale (I. Este de aceea necesar schimbarea de procedura in conformitate cu nevoile si cerintele de pe piata muncii.

Asa dupa cum se stie sarcinile educatiei fizice si sportului din scolile OBERTEUFFER.. autorul scoate in evidenta importanta conditiei fizice in viata omului. Paris. puterea de reusita.37 tineretului. F. nr. Physiquie et Sport. creand complexe de inferioritate. Halte Dich gerade (tine-te drept) in Olimpishe Jungend Frankfurt.Physica. El arata ca fitness-ul tinde sa influenteze in mod favorabil capacitatea de adaptare a organismului la solicitarile profesionale. In 1963.(1963) Influenta activităţii sportive asupra dezvoltării sănătăţii tineretului. religie s.36 3. civilizatia letargic moderna si alte cauze contribuie la producerea acelor diferente care se transmit in timp. PLAS. un grup de cercetatori francezi (CHAILLY – BERT)39.BRUCKNER. inhibitii sau inventii daunatoare. 40 M. PH. Medicine. Germania. se simte tot mai mult nevoia unei masuri si a unei restructurari ale activitatilor de educatie fizica si sport mai ales in ceea ce priveste arondarea acestora la specificul profilului profesoral pentru care se pregateste intreaga populatie scolar – universitara.a. (1965). una dintre prioritatile predarii obiectelor de educatie fizica si sport in scoala/ unitate este optimizarea raportului om/munca sau disponibilitatii biometrice optime pentru profilul profesional pentru care se pregateste studentul din politehnica. Datoria profesorilor de educatie fizica este de a lupta impotriva acestor atitudini cu ajutorul exercitiilor fizice generale – corrctive si printr–un control continuu care sa scoata in evidenta ameliorarile realizate.) 37 plecand de la incercarea de a defini aptitudinea fizica (fitness-ul) ca un grad optim de functionalitate a raspunsului si a personalitatii. 1965.3 RELATIA DINTRE PROFILUL PROFESIONAL SI ACTIVITATILE DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT In Romania. Ed. educatia.New York nr..cercetteazî influienţa exerciţiilor fizice asupr sănătăţii tinerilor IN ANUL 1963. fara deosebire de nationalitate. ENCAUSSE. Abordarea defectuoasa a corpului exercita influente negative nu numai din punct de vedere anatomic – functional ci si psihologic. Revista Ed.3. R. p 14-15)38 sustine ca “aproape 80% dintre scolari au o atitudine defetuoasa a corpului.VERHAGEN40 arata ca exercitiile fizice practicate in cadrul procesului de formare (scoli) contribuie ulterior in mod substantial la necesitatea muncii. Un numar important de autori si lucrari se ocupa cu cercetarea influentelor befice pe care le poate avea exercitiile fizice asupra elevilor din scolile profesionale..d. pag.VERHAGEN – Organizarea securitatii muncii cu ajutorul gimnasticii sportive. Pentru prima data fenomenul educational capata un caracter prospectiv. G. R. nr. Autorul preconizeaza folosirea unor teste pentru aprecierea aptitudinilor motrice in stare sa faciliteze stabilirea unui ritm de munca. aceasta intentie (flexibilitatea) a fost totodata si dezvoltata si in directii variate asa cum urmeaza: In anul 1962 americanul OBERTEUFFER. vitalitate si echilibrul biologic in executarea serviciilor vietii profesionale” Un alt autor (G. Germania 37 .2. Editura PHYSICA et sport. In acest context. nr 37.( 1962). American Journal of Public Healthand the Naţion s Health. M. In esenta. Lipsa de miscare. conditiile artificiale de viata. propunandu-si sa formeze in mod constient terenul pentru viitoarea societate. Obtinerea raportului om/munca nu este totusi o preocupare de data recenta sau o noutate a statutului educational in general si a flexibilitatilor educatiei fizice si sport in special.m. 39 CHAILLY – BERT. in general a devenit un instrument important pentru infiintarea idealurilor vizate de societate si la care sunt angrenate sau au acces toti cetatenii. NR. evitarea greselilor profesionale de tip operational precum si educarea unui comportament motric adecvat. 52 38 BRUCKNER. In decursul timpului. 223-236. În rev.

cizmari. CHERTEŞ si MIHAIL D. In acest sens D. . functionari ceasornicari. . modificari ale organismelor din bazin.” Activitatea de educatie fizica si sport este asociata deseori cu obtinerea efectelor favorabile asupra randamentului profesional. spate rotund. Subgrupa B: munca se executa din pozitie stand 41 D. avand in vedere ca performantele de varsta sunt asemanatoare. Grupa I de profesii se imparte in doua subgrupe: Subgrupa A : munca se executa din sezut solicita atentia si vederea lucrul efectuat de membrele superioare incadreaza munca pe banda. In acest sens exista inca putine lucrari care sa studieze asocierea dintre efectele practicarii exercitiilor fizice si deprinderile profesionale. in practica intalnim patru grupe profesionale caracterizate prin unele elemente (dupa E. dactilografe). croitori. montori de precizie. pregatesc elevii pentru viata. controlori de corespondenta. cea intelectuala (bobinatori. soferi. scolioze. Structura si continulul programului de invatamant determina insa si unele particularitati ale predarii educatiei fizice in raport cu solicitarile profesionale. Scolile profesionale pregatesc cadre pentru productie. Fiecare exrcitiu fizic sau disciplina sportiva formeaza anumite deprinderi si priceperi motrice sau dezvoltarii anumitor calitati fizice si pshice care ar putea fi armonizate cu insusirile reclamate de profesiune. perforatori. Raport stiintific prezentat Ministerului Muncii. este de asemenea asemanatoare. 1969)42. Pentru ca exercitiile fizice sa poata influenta favorabil dezvoltarea organismului trebuie sa cunoastem amănuntit aspectele muncii. MIHAIL D. iar experienta motrica ocazitionala in clasele inferioare. Grupa I cu urmatoarele caracteristici: Consum de energie redus (maxim 3000 cal) Lucrul membrelor are caracter static Munca se executa in pozitie sezand sau stand Sunt angrenate membrele superioare Incordare mare sistemului nervos central Profesiile din aceaste categorii au carcater sedentar.E.E. (1969) – Culegere de studii si cercetari ICF. constipatie cronica. Pentru utilizarea efectiva a exercitiilor fizice trebuie să avem discernamantul de a utiliza societatea de mijloace in functie de gruparile profesionale. aspectele psihologice si igienice ale activitatii productive. Pentru predarea educatiei fizice si sportului sunt utile gruparile profesionale stabilite de “igiena muncii” si care au la baza urmatoarele criterii: a) Consumul energetic necesar desfasurarii muncii b) Caracterul lucrului muscular c) Pozitia corpului in timpul activitatii d) Partile corpului care sunt angrenate in exercitarea muncii e) Gradul de solicitare a sistemului nervos central si al analizatorilor Asa dupa cum consemneaza literatura de specialitate.COLIBABA (1968)41 (intr–un material inaintat Ministerului Muncii) sustine urmatorul deziderat: “caracterul pe care–l imbraca munca (profesiunea) trebuie sa determine in scolile profesionale caracterul exercitiilor (regulilor) utilizate in lectii de educatie fizica. ambulatori de obiecte mici. alaturi de celelalte.COLIBABA (1968) – Educatie fizica in scolile profesionale.37 profesionale sunt oarecum identice cu cele din licee. opticieni. 42 CHERTŞ E. Tulburari si deformatii: ciroze. laboranti. iar educatia fizica reprezinta o disciplina care. scurtarea si atrofierea musculaturii abdominale.

in unele lucrari (cercetari statistice) se si recomenda proceduri de remediere a celor patru categorii de grupe de selectare. de scurta durata. . zidari s. turnatori. bobinatori.Colibaba. Pentru grupa I – exercitiile vor urmari: Structurarea (optimizarea) activitatii funcţionale a organismului Efectele compensatorii ale influentelor negative Realizarea odihnei active Preintampinarea efectelor nocive specific profesionale va fi realizata prin: • exercitii de gimnastica respiratori • exercitii de stretching mai ales penru dezoltarea mobilităţii coloanei vertebrale si marilor articulatii. Tulburari si deformatii: picior plat profesional. Tulburari si deformatii: Picior plat profesional. vagonetari. servanti de caramizi. 1999.a.38 se executa miscari rapide si precise cu ajutorul mainilor necesita atentie incordata deplasari reduse incadreaza urmatoarele profesii: filatori.a. farmacisti. Grupa III-a – are urmatoarele caracteristici: Consum mare de energie (4000 – 5000 cal/24h) Lucrul membrelor cu caracter dinamic Pozitia stand Miscarile angreneaza toate segmentele corporale Incordare mare a sistemului nervos central dar cu pauze ce permit refacerea centrilor solicitati Consum de energie foarte mare (Incadreaza: hamali. (C. tesatori. ajustori de precizie. zidari. care in general desfasoara o activitate fizica intensa ceea ce necesita o buna dezvoltare fizica si rezistenta crescuta. ciroze. docheri. 1963.Bucur. Pozitia stand si culcat Angreneaza tot corpul Incordare mare a sistemului nervos central Incadreaza: mineri. 1961.Filipescu. coafuri. betonieri.I. spate rotund. lacatusi. fierari. montori. Popa 1980 Ş. trunchiul si membrele inferioare intr-o masura mai mica.A). Astfel. forjori. mineri. G. laminori. varice la gamba.H. frezori. vanzatori. Livia. ajustori. I. • In sensul nostru această clasificare (pe grupe de solicitare fizica si psihica) a profesiilor ramane in mare masura variabila. D. modelatori s.. D. taietori de lemne. procedând la redactarea unei sinteze ale lucrarilor autorilor mai sus menţionaţi am constatat că activităţile specific educatie fizicea si sportului pot avea următoarele influienţe:. varice Grupa II –a – are urmatoarele caracteristici: consum mediu de energie 2000 – 3000 cal/24h lucru muscular cu caracter mixt – static si dinamic pozitia stand sunt angrenate in miscare: membrele superioare. otelari. manipulanti de tramvaie. 2000. in optimizarea capacitatii de exercitare a profesiei. edeme. mai ales ca ofera jaloane indiferent de prestare pentru implementarea activitatilor de educatie fizica si sport. stomatologi.Draganescu. Grupa IV – are urmatoarele caracteristici: peste 5000 cal/24h) Lucru muscular cu caracter dinamic intens in cel static. lacatusi. In mod concret. 2003. E. Sistemul nervos solicitat la maxim prin solicitarea analizatorilor Incadreaza urmatoarele categorii de profesii: strungari.

inot. superioare si trunchiului • Alergari in tempou moderat • Exercitii pentru dezvoltarea musculaturii bratelor. ciclism.a. De asemenea sunt recomandate practicarea unor sporturi excursii. gimnastica cu ajutorul unui complex de exercitii dupa 4/5 ore de efort profesional. In alta ordine de idei. gimnastica inainte de inceperea productiei. autorii mentionati mai recomanda: gimnastica de inviorare. Pentru grupa a II-a exercitiul va urmari: Stimularea activitatilor generale a organismului Combaterea tulburarilor de functionare a organelor si organismului Realizarea odihnei active Grupele de exercitii recomandate: • Exercitii de stretching care actioneaza asupra tinutei si asupra coloanei vertebrale • Exercitii pentru dezvoltarea muschilor spatelui • Alergari cu exercitii de relaxarea membrelor inferioare • Exercitii de gimnastica care opereaza miscarea trunchiului (aplecari. Se preconizeaza ca toate aceste activitati sa fie de 10/15 minute. indoiri. s. rotatie etc) • Exercitii cu caracter dinamic sub forma de stafete cu utilizarea deprinderilor motrice de baza • Jocuri sportive Pentru grupa a III-a – exercitiile vor urmari: Pregatirea organismului pentru efortul profesional Dezvoltarea unor calitati motrice implicate in executarea profesiunii Se recomanda urmatoarele grupe de exercitii: • Exercitii pentru dezvoltarea tuturor grupelor musculare cu accent pe forta membrelor superioare • Exercitii de tractiuni • Practicarea exercitiilor specifice luptelor si halterelor • Exercitii de modelarea articularii si supletii musculare • Exercitii pentru indemanare • Exercitii pentru combaterea dereglarilor factorilor profesionali Pentru grupa a IV-a exercitiile urmaresc: Caracterul compensator al efectivului Angrenarea organismului in efectuarea prin exercitii mai grele decat solicitarile profesionale Se recomanda urmatoarele grupe de exercitii: • Execitii corespunzatoare care sa asigure dezvoltarea corporala armoniaosa • Exercitii de mare amplitutine • Exercitii de suplete si naturalete Pentru toate grupele de profesii mentionate. scapulo – humerala. canotaj. in decursul timpului s-au cercetat functiile sociale ale educatie fizice. printer autorii cu lucrări semnificative pentru . abdomen • Exercitii pentru testarea indemanarii (coordonare) • Jocuri sportive • Sunt contraindicate exercitiile care implica pozitii si incordari statice deoarece s-ar produce o continuitate a solutiilor profesionale.39 • Exercitii de relaxare a musculaturii membrelor inferioare. schii. sa cuprinda 5/7 structurii de exercitii cu caracter recreativ si compensator . spate. extensie.care sa combata instalarea oboselii si sa preintimpine influentele negative ale executarii profesiei. De astfel.

. Totusi. preluarea muncii si alegerea constienta a profesiei reprezinta hotarari morale care se realizeaza practic atat in procesul muncii cat si in cadrul activ de educatie fizica si sport. Krotev 1979)44. Efectele exercitiilor fizice (formarea si perfectionarea aptitudinilor motrice. s-au conturat cinci componente al sistemului educational: educatia intelectuala. Cunoasterea acestor conexiuni amplifica cu mai multa tarie rezonanta activitatii fizice si relansarea educatiei generale a oamenilor. Daca dupa cum am relatat la inceput. psihica si sociala.4. I. M. aceste componente educationale sunt IACOB. 3 KROTEV. E. Cercetări sociologice în educaţie fizică. Totodata este necesara o diferentiere a programelor de educatie fizica scolara/prescolara de educatie fizica si sport in functie de specialitatea pentru care se pregatesc elevii/studentii (Hitarian. EFS. Formele si mijloacele specific educatiei fizice si sportului pot aduce o contributie serioasa in optimizarea raportului om/munca. educatia etica. pot fi amintiţi: M. complexitate. Nu poate fi vorba de o înalta productivitate la intelesuri care au o slaba stare de moralitate. rev.40 rezolvarea acestui scop.d. adoptarea organismului la solicitarile de muncă. TRANSPUNEREA EDUCATIONAL STANDARDELOR OCUPATIONALE IN SECTORUL In decursul timpului sistemul educational si-a schimbat mereu obiectivele si continuturile urmarind îndeaproape cerintele impuse de cerinţele pieţii sau impuse prin comandă sociala. D. Aceasta fizionomie profesionala poate fi ameliorata continuu prin practicarea sistematică exercitiilor fizice (Pilicz S. Miscarile impuse de manuirea operantilor vor fi mai precise si mai coordonate. viteza si complexitate etc).). ( 1969). Aceasta fizionomie este determinată de unele criteria de solicitare şi exercitare a acestor profesii. D.Wichovanie fiyiczne i sport . Jacob 1979)43. educatia muzicala si educatia fizica. aer.. Din aceste lucrari desprindem urmatoarele idei importante: Activitatea de educatie fizica si sport s-a impus ca un factor social complex in cultura si educatia prin contrubutia ei la dezvoltarea armonioasa a tineretului si prin redresarea subdezvoltarilor functionale si morfologice provocate de activitatea profesională (M. rev. Despre aceste componente am mai discutat in paginile lucrarii.a. Krotev) Fiecare grupa profesionala presupune o anumită fizionomie determinată de ocupatia (munca) practicata. nr 2 ( trad) 46 COLIBABA.Rev. cercetări asupra dezvoltării fizice a tineretului dion şcolile profesionale..nr 2 43 44 . S. TMC. (D. Locul ed. Bota. M. Dezvoltarea multilaterala presupune abordarea justa a celor 3 compartimente fundamentale ale personalitatii umane: fizica. nivel scazut de pregatire profesionala si cu vulnerabilitate la factorii naturali (apa. Colibaba. soare). Fizice în devoltarea personalităţii umane. Unele cercetari in acest sens releva o similitudine dintre diverse grupe de exercitii fizice si dinamica activitatilor motrice impuse la multe meserii. M.( 1979). Moscova -Trad 45 PILIGZ.m. ( 1987)Tendinţe şi perspective ale activităţii de educaţie fizică şi sport .Bota . Rev. B. nespecific sau specific asupra randamentului muncii. Jacob) Se cere ca pe baza celorlate loturi educative sa acordam educatie fizice dreptul de a contribui la dezvoltarea multilaterala a personalitatii umane. ( 1969). educatia tehnologica. G. eforturile profesionale vor fi mai usor suportate sau compensate s. Colibaba 1987)46.. (B. sunt extrapolate prin transfer pozitiv. Piligz 1996)45. 3. S. Formarea deprinderilor de a muncii. citat de Pilicz).. CFS. B. asa ca nu are rost să le repetam.1987).

Colibaba. nr. liceal. se face simtita nevoia ca o serie de standarde ocupationale să fie anticipate si convertite în obiective institutionale in mod asemanator cum se arata in schemea de mai jos (fig. respective. de familie. scolar. la comanda socială. modernizarea vietii sociale economice si cultural stiintifice. FUNCTII INSTITUTII COMPETENTE FORMATOARE SPECIALIZARI STANDARDE DE COMPETENTA INTEGRARE SOCIALA SI PROFESIONALA pieţii Fig. liberalizarea pietei. procesului de formare a formatorilor este strans legat de cerintele pietei si de motive ale cetatenilor care doresc sa invete/ sa practice o anumita profesie sau sa exercite o anumita ocupatie profesionala. SPECIALIZARI POSTURI. o Cooperare (interactiunea cu altii pentru un rezultat superior) o Munca in echipa. In concordanta cu reforma curricular. mobilitatea extinsa a pietei de munca. 2007). celor care deja executa activitatea în sectoarele muncii. Astfel. portuniversitar) să dobandeasca competenţe în sare să respecte statutul de integrare scolara. evaluare sau certificare a problemei.pentru a exercita sarcinilie proifesionale la nivel inalt si pentru a se integra activ in viata profesionala civica. In mare masura. redactata si aplicata in practica dupa anul 1990. in colectiv. comunicarea optima a informatiei.Niculescu. Ce schimbari trebuie să se produca in sistemul de invatamant pentru ca produsele lui finale sa raspunda exigentelor impuse de societate? • Noile programe educationale precum si reforma curriculara necesita din partea specialistilor care lucreaza in invatamantul superior sa lucreze in relatia cu piata muncii: o Initiativa si creativitatea în gandire si actiune.Cojanu. aparitia unei noi domenii de cunoastere care au atras dupa sine o serie intreaga de reforme care au condus la reorganizari şi restructurări ale procesului educational. tinand seama de tendintele contemporane de dezvoltare a sistemului educativ si programului de educatie fizica a studentilor trebuie rezolvate si directionate in compartimente cu raspundere la urmatoarele intrebari: ce va fi maine? (cand studentii vor termina facultatea) ce va trebui sa stim sau sa stie sa faca?. M. universitar. o Luarea oportuna a deciziei in rezolvarea problemelor o Obtinerea si utilizarea rapida a informatiei o Planificarea propriilor actiuni .41 astazi influentate de o serie de fenomene contemporane cum ar fi: piata comuna. să le ofere perspective de integrare în aceste condiţii “(dupa D. instruire reciproca. constituirea Uniunii Europene. globalizarea. fiecare institutie de formare a viitorilor specialisti are autonomia de asi aronda intreaga activitate şi a finalităţilor acesteia la cererinţele pietii. pe plan mental s-au elaborat “proiecte educationale in care erau vizate urmatoarele obiective: “absolventii fiecarui ciclu curricular (prescolar. 1. ROLURI. profesionala si sociala – sa se stabileasca niste standarde ocupationale si sa le transforme in obiective institutionale planificate spre a fi achizitionate inca din scoala si universitate. 1 Relaţia dintre procesul de formare a formatorilor şi cerinţele Conform schemei din fig. ATRIBUTII.1) CERINTELE PIETII COMANDA SPECIALA SISTEMUL EDUCATIONAL PROFILE PROF. Asadar. F.

si cu .42 o Autoinstruirea o Acceptarea (toleranta) grupurilor entice si culturale Toate aceste orientari sunt susceptibile de a fi realizate ajutorul activitatilor de educatie fizica si sport.

Aldin. Într-o traducere corectă .1 PREZENTAREA CONCEPTULUI DE FITNESS. Bucureşti Sabău. . fără a resimti oboseala? ai o atitudine corporală corectă? la sfârşitul zilei. succeptibil de a obtine rezultate superioare intr-o anumita activitate corporala. E. . 2002)49 fitness-ul reprezinta „o forma automatizată de participare sistematicî in practicarea exercitiilor fizice. conservarea aptitudinilor profesionale sau ocupationale. Dar înainte de a defini conceptul dat. ai suficientă energie pentru activitati de timp liber? ai un corp suplu şi agil? te poti angaja în efort fizic prelungit? Ceea ce astăzi numim fitness. Dupa Colibaba E. condiţie fizică sau componentă fizică generală.cu vigoare.reactualizarea sau reconstructia permanenta a propriei personalitati prin practicarea sistematică a exerciţiilor fizice. Bucureşti Colibaba E. 1999)47 este necesar să răspundem la următoarele întrebări: Poti realiza sarcinile zilnice.43 Cap 4.. stagnarea fenomenelor de imbatranire. Noi considerăm că termenul dat descrie foarte bine ceia ce se petrece de fapt in organismul celor care practica exercitiile de fitness. Bayler. după cum ne sugerează Corbin şi Lindsey (citat de Dragnea A. Adica. . ( 2002). proba sau disciplina sportiva". E. acum cativa ani în literatura de specialitate se găsea sub numele de: formă fizică. Dragnea A. (1999) ne sugereaza ca fitness-ul cuprinde urmatoarele componente: 47 48 49 Dragnea A. (1998)48 putem afla că: „fitness-ul înseamnă vitalitate integrală (valoarea disponibilităţilor fizice conexe) a organismului uman. Teorie şi metodică. Înţelesul conceptului de fitness nu este perceput de toti specialiştii la fel.D ( 1998). în scopul imbunatatirii calitaţii vietii". Edit. depinzând de profilul de specialiatate al fiecaruia. Bucureşti . integrarea în mediul social. conditia fizica generala care implementeaza urmatoarele componente: starea de sanatate. Dishman (citat de Sabau E. Teoria activităţilor motrice.bunăstarea fizică şi psihică câştigată şi păstrată prin practicarea exerciţiilor fizice sau activităţilor sportive de loisir. prevenirea predisponibilitatilor de imbolnavire.capacitatea fizică generală ca fundament al rezultatelor sportive de inaltă performanţă. ( 1999). Conform Falls.ARVIN.„fitness" înseamna „reglare".P. DIMENSIUNILE STRUCTURALE ALE CONCEPTULUI DE FITNESS 4. Fitness la copii.D. Edit..

îsi pot îmbunătăţi aceste calităţi.Componentele fitnessului motor ( după Corbin şi Lindsey) . Un alt termen comun în literatura de specialitate îl reprezintă fitness-ul motor. 1999) Prin exersarea unui set de exerciţii structurate după obiective strict stabilite. adică ale urmatoarelor capacitati coordinative: Fig. chiar şi cei care nu au aptitudini spotive. acesta reprezintă capacitatea individului de a realiza o actiune motrică. 3. Dupa Corbin şi Lindsey .44 Fig. cu caracteristicile unei deprinderi performante". Principala trasătură ale fitness-ului motor este eficienta mişcării. Dragnea.2 – Componenetele fitnessului ( după A.

Corbin C.În 1987 se stabileşte următorul model ( fig. individual.45 4. aceasta având legatură cu starea mentală şi cea fizică . incluzând muşchii.. forţa musculară. Forţa musculară . (citat de Sabau E. Definesc fitness-ul prin „capacitatea întregului corp. (Citat de Sabau E." Fitness-ul este „capacitatea corpului de a functiona la un nivel optim. Allsen P. rezistenţa musculară. Aceştia. rezistenta şi mobilitatea . la Izmir s-au introdus şi teste de apreciere a fitness-ului la adulţi. Vance B. la care se stabileau sisteme de testare pentru evaluarea elevilor din toata Europa. 4.2 DIMENSIUNILE FUNDAMENTALE ALE FITNESS-ULUI. atât în situaţii de urgentă.. 2002) consideră fitness-ul fizic o „reflectare a abilităţii de a munci cu vigoare şi plăcere. Anticipând necesitatea de a evalua fitness-ul fizic. scheletul. Harrison J.2. fiind infomati asupra fitess-ului. 2002) Oricât de diferite sau asemanatoare sunt definiţiile diferitor autori. cât şi în viaţa de zi cu zi". toate au în competenţă urmatorii factori: rezistenţa cardiorespiratorie. de a raspunde eficient tot timpul. Scopul fundamental al exerciţiilor cuprinse în fitness-ul musculoarticular este educarea calitătilor motrice: forta. şi Lindsey R.2.4 –Componentele conceptului de fitness (1987 Consiliul Europei) Nu peste mult timp.conditie determinantă a amplitudinii si eficienţei mişcărilor. mobilitatea şi compozitia corporală. adică permanent în formă.Kartz J.realizând o mai bună cunoaştere de sine şi deci o motivatie pentru a-şi construi condiţia fizică dorită. în 1990. 4) Fig.bineînteles". 4. inima şi alte părti.. 1. avand suficientă energie pentru activitati de hobby şi recreative sau pentru situaţii neprevazute. Toate acestea fiind nimic altceva decat nişte benificii foarte mari pentru sănătatea oricaruia. fară oboseală.. La al cincelea seminar care s-a desfăşurat în Formia (1986) a fost elaborata bateria de teste care sunt cuprinse in „Manualul de Eurofit". începand cu 1977 Consiliul European de Cercetare pentru Sport a organizat seminarii foarte importante.2 FITNESS-ULL MUSCULO-ARTICULAR.1 FITNESS-UL FIZIC Individul care fizic nu oboseşte în activităţile cotidiene şi face faţă solicitarilor suplimentare este o persoana „fit".

Frey (citat de Sabau E. forţa elastică. vârsta şi sexul. (1999) constă în „capacitatea de a realiza eforturi de învingere. cantitatea de substanţe energetice de care dispun fibrele musculare. (1993). imprimate prin acţiunea acestei forte: F=m*a Forţa este dependentă de: secţiunea transversala a muşchiului. tipologia fibrelor musculare. calitatea şi integritatea organelor ligamentare şi de sprijin. forţa absolută. forţa dinamică. forţa relativă. R. mentinere sau cedare în raport cu rezistenţa externă sau internă. factorii psihici. inervatia intramusculară. 2002). evidenţiată prin încordare fizică şi psihică fară de o rezistenţa externa care poate fi învinsă sau nu" • „Capacitatea motrică ce permite omului să învingă o rezistenţă. Manifestarea forţei se petrece prin aceleasi forme. unghiul de actiune al parghiei osoase. viteza de contractie. Forta se determina prin produsul dintre masa corpului şi acceleratia lui. 2002) prezinta alti termeni de manifestare: forţa limită. forţa statică: . etc. prin contractia uneia sau a mai multor grupe musculare" • Sabău I. Toate acestea difinitii date de diverşi autori din domeniul nostru de specialitate nu diferă decat prin modul de formulare a propoziţiei. coordonarea intramusculară.46 Această calitate motrică depinde de mai multi factori manifestandu-se în mai multe modalităţi. să i se opună printr-un efort intens al musculaturii" Manno. ceea face dificilă definirea ei . (1997) consideră forţa ca fiind „însuşirea organismului uman sau a unei părţi a acestuia. uneori existând diferente de terminologie. clasificare sau de traducere.(Sabau E. Definiţia forţei dată de Wainec J.

rezervele energetice. (2000) stabilirea proceselor nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia)." Rezistenţa musculară ca şi componentă de bază a fitness-ului fizic reprezinta capacitatea sistemului muscular de a acţiona împotriva unor rezistenţe sau de a le învinge în mod repetat o solicitare fizică Indiferent de modul de numire următorii autori enumeră în felul dat factorii care influienţează valoarea rezistenţei: Sabău E. 2 Rezisteţa musculară Studiile cu privire la abordarea temei conceptului de rezistenta au fost începute înca din 1938 de Farfel. Rezistenţa este. 5. prezentată ca fiind „capacitatea psiho-fizică a organismului de a realiza un efort de o anumită intensitate. Bota C. factorii psihici. cu învingerea oboselii specifice activităţii depuse. Carstea Gh. parametri cardiovasculari. . menţinând indicii constanţi de eficacitate optimă". (2002): .tipul de fibră musculară implicată în activitate. (2000) defineşte rezistenta ca fiind„capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată relativ lungă şi o intensitate relativ mare. prelungit. şi Prodescu B. esenţa acestora fiind aceiaşi." Carstea Gh. (1997) consideră rezistenţa „capacitatea fizică şi psihică a sportivului de a rezista la oboseală în timpul unei prestaţii fizice de lungă durată.Forme de manifestare a forţei Formele de manifestare a forţei sunt denumite de autori în mod diferit.47 Fig.

pana in 30min.de durată medie .implica intre 1/3 — 2/3 din musculatură.rez.independentă în timpul de activitate.implică mai putin de 1/3 din musculatură anaerobă . RDL . Specificul activitatii motrice Modul de combinare cu alte calitaţi motrice - generală (de baza) .energia e mobilizată pe cale neoxidativă.rez.rezistenţă-viteză.energia e mobilizată pe cale oxidativă. culoarea (tipul) fibrelor implicate în efort.de scurtă durată .--rezistenţa locală . determinate material.. 2 Criteriile de clasificare şi formele de manifestare a rezistenţei Criteriu Participarea grupelor musculare Surse de energie Tipuri . generală.peste 90 min.de lungă durată (RLD) mai mult de 8min. III.calitatea proceselor volitive. resursele energetice ale organismului..2-8min.rezistenţă-detenta. . . . Tab.. Durata efortului . . aeroba . .I . RDL . RLD -II-30-90min. regională . specifică unei ramuri sportive sau tip de activitate.implica peste 2/3 din întreaga musculatură-. .48 calitatea sistemelor şi functiilor organismului uman.45sec-2min.rezistenţă-forţă.. .

. A.mobilitate pasivă . fără ajutor extern . J. Epuran. graţie Capacităţii de intindere a antagoniştilor.mobilitatea specială (specifică) se manifestă la nivelul unei anumite articulaţii. . etc. sexul. H. D.. Factorii determinanţi ai mobilităţii consideraţi de Sabau E (2002) sunt: tipul articulaţiei.G. Weineck. Flexibilitate: Kozey. . solicitat de un anumit tip de activitate.Formele de manifestare a mobilitătii Criteriu Tipuri Specificul activitatii motrice.mobilitatea generală . Novikov.. Zatiorski V. prin activitate proprie voluntară. N.statică . Criterii de sistematizare şi tipuri de manifestare a mobilităţii ( duă A. 2002)... şi Mogoş. Dragnea.. Supleţe: Macovei..mobilitatea activă. angrenandu-se în efort aproximativ 70% din grupele musculare şi solicitându-se mult sistemul nervos central. Ozolin.. Termenul de rezistenţă generală reprezintă (Cârstea Gh. S.dinamică . Dragnea. 3 . A. C. Azerman.. capacitatea de intindere a aparatului capsulo-ligamentar.49 3 Mobilitatea Împreună cu celelalte calităţi motrice mobilitatea întregeşte fitness-ul musculo-articular.3 FITNESS-UL AEROB Pentru o funcţionare eficace a intregului organism si mentinerea unei stări bune de sănătate. .se obtine printr-o contracţie maximă a muşchilor agonişti. G. cu eficienţă si fără apariţia stării de oboseală. fitness-ul aerob are un rol foarte important. aparat. 2002) Harre şi Frey (citat de Dragnea A. L. A.. A. Harre. tonusul muscular si capacitatea de relaxare. Mitra. vârsta. . masa musculară. G. 2002) „capaciatatea de a efectua acte si acţiuni motrice timp îndelungat. A. .. Nicu. Pentru această calitate specialiştii folosesc mai multe denumiri: Mobilitate: Baroga.amplitudinea maximăposibilă obtinută cu ajutorul unor forte externe (partener. prin forţe proprii sau sub influenţa forţelor exterioare". Tipul de forţă determinată. 1999) considerau că mobilitatea reprezintă „capacitatea omului de a executa mişcări cu mare amplitudine. M.2. cardio-vascular şi respirator".se manifesta la nivelul principalelor articulaţii. 1999 ) Tab. D.).. 4. Posibilitatile aerobe ale individului defines capacitatea de rezistenţă generală.„Capacitatea de efort aerob reprezintă puterea maximă pe care este capabil să o dezvolte un subiect pe baza energiei eliberate prin procese aerobe ale contractiilor musculare"( Sabău E. Demeter. Manno.. întinderea muşchilor antagonişti. M. (Sabau E.. R. Herbert de Vrois.

(pe baza metabolismului de glucide şi lipide). şi unii indivizi care le urmează devin graşi.Scopul principal al evaluarii compoziţiei corporale este de a mentine greutatea şi cantitatea de grăsime corporala la un nivel sistematic. RDL II 30-90min. imunitate superioară. Capacitatea organismului de a utiliza oxigenul este determinată şi de o altă serie de factori cu efecte limitative sau favorizante pe care le prezentăm în fig. Acestea clasificându-se astfel: RDL I pana în 30min.6 Dupa Cooper K.50 Puică I. rezistenţă. 4. (pe baza metabolismului de lipide). Unii autori nu includ compoziţia corporală în fitness. nr.4 FITNESS-UL CONSTITUŢIEI CORPORALE Practicarea fitness-ului pentru compoziţia corporală încorporează mari benificii practicantului: o viata plină de sănătate. 2002). (citat de Sabău E 2002) defineşte rezistenţa aerobă (sau generală) ca fiind” capacitatea organismului de a rezista la oboseală în timpul alimentarii suficiente cu oxigen. respectiv într-un echilibru stabil între absorbţie şi consumul de oxigen". 6 Valorile limite ale consumului maxim de oxigen în funcţie de diferiţi factori Eforturile care produc energie aeroba sunt considerate de specialisti eforturi de rezistentă de lunga durata (RLD). formă fizică. Ei sustin ca tabelele de evaluare a compozitiei corporale sunt prost formulate. mobilitate.exerciţiile de rezistenţă aeroba sunt foarte utile organismului. . dar într-o pregatire individualizată. (pe baza metabolismului de glucide). Fig. Ele sunt recomandate pentru copii de varsta pubertară şi pana la cei de varsta a treia. Din aceste definiţii întelegem ca efortul aerob înseamna „capacitatea de functionare a organismului în condiţii egale cu cheltuielile energetice şi a aprovizionării cu oxigen". forţă.(citat de Sabău E.2. RDL III peste 90min.

reduc ţesutul adipos.Falls. Dr. Pentru dezvoltarea fitness-ului cultural mai întâi de toate trebuie să înţelegem ca fitness-ul nu se dezvoltă numai prin exerciţii strict structurate. digestive şi duc la o longivitate a varstei.. Toate aceste elemente crează legatura intrinsecă între sport şi cultura. să aibă o activitate fizică dirijată corect şi eficient. ceea ce duce la declanşarea bolilor degenerative. Cei cu o obezitate severa au un risc cu 70% mai mare. consolidand dezvoltarea fizică. în a-şi scurta viaţa. motrice şi culturale. dupa cercetări îndelungate unii specialişti au demonstrat faptul că prin practicarea exerciţiilor pentru formarea corpului se ajunge la prevenirea bolilor (inclusiv şi a celor de inimă). insuficienta controlului greutatii corporate. în scopul de a preveni apariţia unor copii şi chiar adulti supraponderali. opere artistice etc. Noi toţi trebuie să facem faţă solicitarilor vieţii cotidiene. Creşterea în greutate pe seama măririi ţesutului gras poate apărea în urmatoarele cazuri: lipsa de activitate fizică eficientă.51 Pe de alta parte. Corbin C. pentru a avea o capacitate de a comunica rafinat cu cei din jur şi de a ne implica în problemele culturale şi sociale." Persoanele cu un bun fitness al greutatii corporale se simt mai bine din punct de vedere fizic si psihic. Prin aceasta inţelegem că rolul culturii este obligatoriu în dezvoltarea conceptului de fitness.5 FITNESS-UL CULTURAL. lipsa activităţilor fizice.2. sedentarismul. ceea ce înseamna îmbunatăţirea sistemelor respiratorii. „Compoziţia corporală reprezintă procentul relativ de ţesut adipos şi masă musculară activă din totalul greutăţii corporate" . Beneficiile practicării fitness-ului compoziţiei corporate sunt mari. tehnologii. În acelaşi timp . (citat de Sabau E. 2002) includea conceptul de fitness în trei elemente majore: organice. dar nu trebuie neglijate perioadele critice: ultimul trimestru al sarcinii. pentru a ne încadra în societate.fiecare trebuie să tindă spre stilul de viata al omului contemporan. 2002) considera că „a fi slab nu este o garanţie a unei vieţi mai lungi. mărirea timpului liber. .toate aflate în strânsă interdependenţă. Acest fapt este sugerat şi de Dragnea (2002) ajungand la concluzia că dezvoltarea culturii universale s-a realizat şi prin participarea culturii fizice. religioase etc. avand efect indirect în creşterea consumului de oxigen. discipline ştiinţifice. din cauză că între acestea există o stransă legatură. Dezvoltarea acestor factori începe înca din copilarie. cu cultivarea atitudinii faţă de solicitarile care trebuiesc îndeplinite. convingeri. doar persoanele care au mai putina grasime au un risc mai mic de a-şi scurta viaţa. dar şi prin respectarea anumitor factori ce ne fac viata mai ordonata şi mai frumoasă. institutii. obiceiuri. sociale. Pentru practicarea exerciţiilor fizice avem nevoie de o cultură corespunzatoare. 4. care presupune un ansamblu de idei. Baylov şi Dishman Cauzele principale ale modificarii compozitiei corporate sunt: Creşterea standardului de viaţă. primul an de viata şi timpul debutului adolescentei (Sabau E. 2002). Însa. psihica şi socială. realizand un limbaj comun legând diferite arii geografice. decat cei normali. cardio. stresul cotidian. nutriţia incorectă. cei care sunt pentru includerea compoziţiei corporale în fitness ne evidentiază necesitatea practicarii ei. de inima şi reduc longivitatea. civilizat. mecanizarea şi automatizarea activităţilor profesionale. lipsa de motivaţie.. Renson (citat de Sabau E.

. 4. şi ideal ar fi o plimbare între cele două momente. Un lucru important este să fii conştient de propriul corp şi să fii interesat de aspectul exterior.Corbin. spre care se poate ajunge şi printr-o decentă igienă a corpului. Falls. aparand pericolul sa depuneti kilograme în plus. stapanirea de sine. IMPLICATIILE PE CARE LE POATE AVEA DIMENSIUNILE FITNESS-ULUI ASUPRA PERSONALITATII STUDENTILOR In subcapitolele anterioare am prezentat componentele fitness-ului (fizic. Pentru aceasta se poate aplica cea mai sănătoasa solutie — exercitiul fizic. Azerman. hotărârea.3.conştientizarea beneficiilor şi necesităţii practicarii exercitiilor fizice. şi abuzaţi de cafea şi fumat trebuie sa realizaţi că aparentele satisfacţii sunt doar pe moment. P. . M. iar efectele nocive sunt cu urmări de lungă durată. Kat. O mare importanta pentru a îmbunătăţi fitness-ul cultural le revin următorilor factori: -cultura corporala decentă. Kasey.Epuran .atitudinea faţă de sine însuşi. B. Lindsey.D. Gh. Allsen.chiar daca sunteti mai „gurmand" ori doar flamand. C. J. punctualitatea disciplina etc. A. de estetica corporală.dacă vreţi să scapaţi de un surplus de kilograme.dacă sunteţi adepţi al consumului frecvent de alcool. exigenţa. A. Incercati să luaţi o masă de seara mai sumara. Carstea. aerob. R. demnitatea. . culturale) precum si principalele opinii ale unor autori cum au fost: C. Dragnea .Sabau. metabolismul este mai lent. Fiecare dintre noi trebuie să deţinem un regim de viaţă igienică care să includă urmatoarele recomandări: . Palestrele şi termele romane reprezentau adevarate temple de cultivare fizică. controlul ţinutei corporale şi vestimentare (igiena). D.E. R. constructiei corporale. Vechea Iliada a descoperit şi cultivat spiritul olimpic pe care francezii 1-au relansat într-o versiune modernă. modestia. la o distanţă de aproximativ doua ore înaintea culcarii. Colibaba (romani). capacitatea de auto apreciere. M. un om ce se respecta. E. ceea ce înseamna o avuţie gratuită daruită timpului liber.Morre. Toate aceste recomandari se pot realiza numai din propria iniţiativă şi constientizat. Manno. .52 Legatura dintre exerciţiile fizice şi cultura nu este o noutate în domeniul nostru de specialitate. .anumite însuşiri ale voinţei: consecventa. Frumuseţea corporală fiind ridicata la un nivel înaltă de virtute. V. Dishman. Din lucrarile acestor autori reise ca in activitatea practica avem de a face cu doua tipuri de fitness: Fitness-ul sportiv: pe care-l practica sportivii de performanta indiferent de ramura sau de proba practica. nu încercati s-o realizaţi pe seama unui regim sever alimentar sau diferiţi concentraţi ce includ o sumedenie de elemente chimice periculoase pentru sănătate. adică este nevoie să ai constiinţă de sine pentru a respecta aceşti factori. De-a lungul vremurilor. curajul. . J. Vaner. este bine să reţineţi că in timpul somnului absorbţia intestinala se realizează mai greu. muscular – articlurar. işi alocă zilnic cel putin douazeci de minute pentru mişcare. Zatiorski (straini) şi A. popoarele lumii civilizate au facut din mişcare un cult national.Novicov. D.M. Harrison. Bllyler.

aruncări . sociale) sau ca un atribut al calitatii vietii.deprinderi utilitare: târâre. segmentare ) corecte. Erissman. capacitatile. deprinderile motrice specifice unei ramuri de sport. aruncari. Broca. Indicii de crestere si dezvoltare . calitatii motrice de baza (varf) si calitatii motrice specifice unei ramuri sportive. Capacitatea motrica intareste toate celelalte componente ale motricitatii. adică: deprinderile şi priceperile motrice generale. sarituri. Deprinderile motrice: . anvergura. • Cultivarea unei atitudini corporale (globale.la varsta studentiei procesul de crestere este aproape incheiat. • Ameliorarea marilor funcţiuni ale organismului (mai ales al aparatului cardio-respirator). educaţia fizică şi sportul poate rezolva următoarele obiective: • ameliorarea continua a capacităţii funcţionale a organismului si tonusului muscular. atat in pozitii statice cat si in desfasurarii activităţilor motrice . Dintre categoriile de indicatori ameliorabili prin practicarea exercitiilor fizice s-ar enumera: Indici morfologici (somatici) care se pot observa şi măsura: talia.a. Indicii fiziologici (functionali) pot fi pusi in evidenta prin mijloace specifice de investigatie ale functiei cardiac. greutatea. escaladare. respiratorie. . • Prevenirea si corectarea atitudinilor fizice dificitare si a unor deformaţii instalate in decursul timpului. transport. . tensiunea arteriala. caracterul si temperamentul. Dezvoltarea fizica – este rezultatul sau actiunea indreptata spre ameliorarea continua sau cercetarea dezvoltarii organismului uman concretizat prin indici morfologici (somatici) si functionali. echilibru. dribbling. Aceste componente de personalitati umane pot fi lesne ameliorate cu ajutorul educatiei fizice si sportului. diameter etc Indici antopomotrici functionali: Bruch.53 Fitness-ul general: accesibil oamenilor obisnuiti care se materializeaza printr-un nivel ridicat de adaptare la solicitarile cotidiene (profesionale. Desigur ca fitness-ul general este implicat si in formarea personalitatii studentilor. s.deprinderi specific unei ramuri sportive: pase. schemele operationale. cunostinte (de natura diferita). Cu ajutorul mijoacelor educatiei fizice si sportului putem forma şi perfecţiona următoarele categorii de deprinderi: -deprinderile motrice de baza: mers. automatizare si eficientă. cat mai apropiati de valorile caracteristice unui organism tânăr şi sănătos. caţărare. daca cunoastem care sunt componentele fundamentale ale fitness-ului este dorit sa trecem in revista si componentele formarii personalitatii umane care sunt: deprinderile . Amarr ş. calitatile motrice. Adrian Ionescu. • Capacitatea motrica reprezinta ansamblul posibilitatilor motrice ereditare si achizitionate prin care se pot rezolva eforturi variate ca volum şi intensitate.a. capacitatea vitala. Educatia fizica este procesul care poate ameliora continuu acesti indicatori prin practicarea sistematică a exerciţiilor fizice. In acest sens. . • asigurarea armoniei dintre cele doua categorii de indici: somatic (morfologici) si functionali (fiziologici). cantitiativi si calitativi. Quatlet.I priceperile motrice. . In ameliorarea dezvoltării fizice .reprezinta actul sau actiunea motrica ajunsa prin exersare la un înalt grad de stabilitate. civice. atitudinile. perimeter. alergare.

clasificarea calitatilor motrice este urmatoare (R.Mobilitate in regim de rezistenta (M . literature. Editis. Bucureşti . Mobilitate in regim de viteza (M . muzica. Măsurarea acestor calitati se face cu ajutorul probelor de control si testelor motrice.R) 12. echilibrul. Ansamblul lor de dezvoltari condiţionează în mare masură armonia şi prfecizia mişcărilor de aceea ele se mai numesc calitati conditionale.se dezvolta la anumitge cote şi sungt angrenate în armonia miscarii.V) 10. utile oricarei activitati umane desfasurate. Forta in regim de rezistenta (F . Indemanare in regim de forta (I . Viteza in regim de forta (V . Antrenamentul sportiv modern. Din categoria aptitudinilor sportive pot fi amintite: Aptitudini sportive generale: simtul orientarii. spirit de observatie ş. Forta in regim de viteza (F .F) Specialistii considera ca pe masura ce creste gradul de complexitate a probelor sportive – sporeste direct proportional si complexitatea de implicare a calităţilor motrice. dorinta de intrecere. Rezistenta in regim de viteza (R . 1993.54 Priceperile motrice – sunt actiuni motrice insusite in decursul timpului prin exersare.V) 4. Rezistenta in regim de forta (R . rezisttenţă. viteză. Mobilitate in regim de forta (M .V) 8. p.Nicu. In literarura de specialitate sunt consemnate următoarele categorii de aptitudini: .calitatile motrice combinate : 1. citat de A. in situatii variabile si neprevazute.F) 3.V) 2. viteza etc.F) 7.384-391)50: Calitati motrice de baza: -Viteza – forta -Rezistenta – indemanare -Mobilitate ….F) 9.a. 1993.R) 13. In general. memoria.Nicu.. exprimate prin indici superiori de forta. percepâii spaţio temporal. Exemple din diferite sporturi: • Forta – viteza in regim de indemanare – forta ( gimnastică) • Forta – viteza in regim de indemanare – mobilitate (judo) • Viteza – forta in regim de indemanare – rezistenta (jocuri sportive) • Viteza – forta in regim de relaxare – incordare (sporturi) • Viteza – rezistenta in regim de forta – rezistenta (canotaj. tehnica etc. Ca atare. coordonarea.Baroga. fotbal) • Indemanare – forta in regim de viteza – forta (gimnastica) APTITUDINILE – sunt componente ale motricităţii umane care rezulta din relatia dintre predispozitiile native şi condicţiile de mediu educative. Incordare – relaxare (I .Aptitudini generale: inteligenta. 50 • A.. Calitatile motrice – sunt aptitudini incluse in deprinderile si priceperile motrice.formtiv precum si de experienţa motrică achiziţionată de elevi in decursul timpului. Ele constau din capacitatea de folosire eficienta si inteligenta a deprinderilor motrice deja cunoscute. caiaccanoe) • Forta – viteza in regim de forta – rezistenta (haltere) • Rezistenta – forta in regim de relaxare – incordare (alergare) • Rezstenta – forta in regim de rezistenta – viteza (patinaj) • Viteza – forta in regim de viteza – indemanare (baschet.R) 5. perceptia miscarii. Viteza in regim de rezistenta (V . in desfasurarea exercitiului motric sunt implicate mai multe calitati motrice .R) 11. . Aptitudini speciale: pentru sport. picture. Aceste aptitudini sunt dobandite genetic si prin exersare . mobilitate.Indemanare in regim de rezistenta (V-R) 6. Indemanare in regim de viteza (I .

noianul de activităţi şi operatiuni necesare rezolvarii acestei finalităţi. Bucuresti 53 Op. p. Revista de pedagogie numarul 4. Pavelcu. obiectiv).unor operatii sau procedee motrice şi presupune capacitatea de a alege mijloace adecvate scopului (efectului) urmarit (…) si care capata prin formare – exersare statutul unui program ” (V. projeter .forma de comportament uman si disponibilitatea care se presupune ca ar exista dar nu au fost demonstrate. ( 1990). 1965 – Scheme operationale. care poate fi reprezentată verbal.1965)51 “ Schemele operaţionale sunt susţinute de priceperi ( vizuale. PROIECTAREA DIDACTICA ŞTIINŢIFICĂ 5. impun respectarea unor condiţii stricte 51 - V. produse finite). a unei activităţi. au fost dinamice dar care nu au mai fost solicitate intre timp. b) Capacitate dinamice – sunt structuri motrice.Mitchell (citat de Calibaba 2007) in practica avem de a face cu urmatoarele tipuri de capacitati a) Capacitate latenta .47)52. simti ori deveni. projicere.a arunca înainte). d) Capacitati potentiale – sunt acele structuri operatorii care inca nu exista sub forma latenta sau dinamica.D. Din cele două notiuni mai sus definite. cel mai important aspect al activităţii de proiectare este ca finalităţile sau obiectivele proiectului.5. Dupa parerea lui P. Proiectarea (Iat. psihomotrice si intelectuale care au fost si au o stare manifestă. a unui obiect. sunt riguros aranjate (sintetizate. deprinderile si obisnuintele – intelesurile lor si raporturile dintre ele. prin grafice sau prin modele materiale (machete.Neacşu. Schemele operationale sunt structuri care vizează un ansamblu de elemente componente ale unei structuri operationale si faptul ca presupune “ desfăşurarea . prin imagini. programate. Pavelcu. de operare cu obiecte in special) mai ales când acestea sunt legate de tehnicile (schemele operatorii) care le-au însuşit anterior şi care sunt foarte importante in activitatea umana” (I. to design) are în limba română mai multe înţelesuri. Trecerea de la starea latent la cea dinamică se face in cadrul procesului de istruire. fr. Editura Ştiinţifică .1 Generalităţi Pentru a întelege mai bine esenţa conceptului mai sus enunţat. ordonate.55 CAPACITAILE – sunt structuri ale personalitatii umane care se coreleaza cu abilitatile (aptitudinile). încat intotdeauna finalitatea propusă să fie realizată cu eficientă. este o construcţie mentală anticipativă a unui produs. gandi. în scris.. raţionalizate). 1970. citată.p. a unui domeniu de activitate. 70)53: că proiectarea ştiinţifică este o construcţie mentală anticipată a unei finalităţi (produs finit. într-o perspectiva mai apropiată sau mai indepartată. Cap. p. pentru a le atinge. este necesar să punem în discuţie două noţiuni distincte: proiectare şi design. c) Capacitati neactive – care au avut cîndva o stare manifestă. 52 Neacşu I. Designul (eng. tactile. 2007. reţinem (după D.Colibaba. dar care dispun de o mare posibilitate de a fi active si eficiente. sunt caracteristici asunse iar “descoperirea lor” se poate face prin testari.16 . dintre care reţinem că înseamnă: a face un aranjament eficient. Înstruire şi învăşare. Capacitatea poate fi inteleasa drept acea abilitate demonstrata sau de a putea actiona. a unui model de atins. a face o schemă sau un plan mental de acţionare pentru o intenţie prospectată.

umane. după cum urmează: modelul de proiectare tradiţional modelul de proiectare curriculară - . Scopul extrapolarii activităţii de proiectare stiinţifică în diverse domenii sau sectoare de activitate (inclusiv în activitatea de educaţie fizică şi instruire sportivă).au redresat în mod miraculos anumite sectoare de activitate sau chiar întreaga economie cu ajutorul unor proiecte de dezvoltare economică riguros întocmite şi aplicate în practică. adică înlocuirea vechii mentalităţi „văzând şi făcând" cu „rigoarea şi precizia proiectarii ştiinţifice sau a gandirii prin obiective". Din perspectiva timpului pe care-l avem la dispoziţie. probelor de evaluare şi mai ales. lecţii (care în sportul de performanţă coincid cu macrociclurile. centralizarea întregii activităţi pe rezolvarea finalităţilor sau obiectivelor finale. creşterea eficienţei procesului tehnologie. strategiilor învăţării. informaţionale). ştiintele fundamentale (au aparut teorii şi stiinţe noi). mai ales ţările "sarăcite" dupa cel de-al doilea razboi mondial.." ( L.56 şi un anumit aranjament (desing) a unor operaţii concrete şi anume: procurarea resuselor necesare (materiale. a relaţiilor dintre acestea. urmărind în special elaborarea programului de instruire şi criteriile de operaţionalizare a obiectivelor instrucţionale. proiectarea eşalonată . În practică sunt utilizate două concepte de proiecte.pentru fiecare lecţie sau unităţi de învăţare în parte. în ştiintele educationale şi ceva mai tarziu în educaţie fizică şi în sportul de performanţă. prin care să se poată constata în ce masură obiectivele (finalităţile) proiectului au fost realizate. Ulterior. de cercetare ştiinţifică etc. sociologie. Astfel. de raţionalizare. proiectarea pedagogică se împarte în: proiectarea globală . proiectarea operatională . cum ar fi: creşterea calităţii produsului finit. ea se bazeaza pe combinatia armonioasa a principiilor care stau la baza unor ştiinte cum ar fi: teoria acţiunilor eficiente (praxiologia). într-o viziune transdiciplinară. în vederea creşterii valorii şi eficienţei produsului finit. trimestru.care acoperă perioada unui ciclu de învăţământ şi are drept scop elaborarea planului de învăţământ şi criteriile de elaborare a programelor de instruire. semestru. conţinuturilor. în condiţiile specifice unui mod de organizare a procesului de învaţămant. mezociclurile. microcicluri. financiare. Proiectarea stiintifică a aparut mai întai în economic. urbanistică. implementarea în procesul tehnologic a capacităţii de creaţie.acoperă un an de învăţământ.. Vlăsceanu 1988).a. Proiectarea ştiintifică (design-ul) este conceptul care conexează sinergic numeroase principii şi reguli fundamentale ale unor discipline care au ca obiect de studiu organizarea şi conducerea activităţii umane. teoria sistemelor. politică. în urma rezultatelor deosebite obţinute (în economie) s-au conceput proiecte stiinţifice şi pentru alte domenii de activitate: ecologie. evitarea falimentului sau eşecului) şi eficienţa (acolo unde trebuie) a resurselor disponibile. Astfel. Definiţie: "Proiectarea didactică este o activitate de mare complexitate pedagogică şi socială care organizează acţiunile şi operaţiile de definire anticipativă a obiectivelor. teoria deciziei. cibernetică. a fost rezolvarea unor aspecte procesuale. Germania sau Japonia şi. transport. de înventivitate. o anumită tehnologie a procesului de intruire (formare) și un instrument de evaluare. ciclurile de lecţii). cercetarea operaţională ş. cheltuirea efectivă (rezultatele obtinute sa asigure supraveţuirea. schimbarea mentalităţii.

. PROIECTARE TRADIŢIONALĂ ŞI PROIECTAREA CURRICULARĂ Răspunde în mod concret la intrebarea: ce învăţăm? (ce conţinuturi). metodologia şi evaluarea) sunt focalizate asupra conţinuturilor învăţării. - Fig. conţinuturile devin prioritare. În acelaşi timp. Proiectarea tradiţionala are si unele avantaje si anume: Majoritatea elevilor reusesc să înveţe sau să se instruiască. Mai simplu. iar predarea este restrictivă.2. toate procesele şi valorile procesului de instruire sunt subordonate conţinuturilor sau informaţiilor transmise. Cristea 2000. ci uneori un instructor (educator) care să ştie ceva mai mult decat elevii. După cum se observă şi în figura alăturată . Nu este nevoie de cadre didactice cu o înaltă pregatire interdisciplinară. Acest model se bazează pe logica specifică învăţământului informativ şi mai putin a comportamentului performanţial. proiectarea tradiţională suprasolicită rolul profesorului în transmiterea de cunoştinţe. 7 Model de proiectare tradiţional (dupa S. 311) . pag. directivă şi unilaterală. Aceasta înseamnă că toate componentele proiectului (obiectivele. Cei mediocri reuşesc alături de cei buni şi foarte buni.57 5.

cultură de specialitate. cum să rezolvam obiectivele instrucţionale vizate?.performanţe medii. materiile elaborate la nivel de proces).a.W. "Proiectarea curriculum consemnează trecerea de la structura organizatorică bazată pe conţinuturi definite explicit (ce învăţăm?).pentru ca achiziţiile realizate să folosească unor finalităţi. Acelaşi autor formuleaza şi principiile pe care trebuie să le respectăm în Operaţiunea de elaborare a proiectelor curriculare: • Principiul analizei necesităţilor societăţii (care reflecta finalităţile macrostructurale). concepută de R. 8. capacităţi.26% . asumate la scara psihosocială (Vezi Deker. Fig. • Principiul analizei conţinuturilor instruirii (care urmăreşte definirea programelor scolare/universitare/postuniversitare (instruire. ceea ce trebuie să ştie toţi cetăţenii – cultură generala şi specialităţi . în ce scop? . Limitele de performnţă ale proiectării tradiţionale Curba avansata de proiectare tradiţionlă răspunde mai degraba la întrebările "cum invăţam?". Acest deziderat se realizează prin urmatoarele operaţiuni: • Selecţionarea şi definirea obiectivelor învăţării (instruirii). • Principiul analizei necesităţilor elevilor/studentilor (care reflecta finalităţile microstructurale ale procesului de învăţământ). Din punct de vedere strategic este necesar sa respectam doua prioritati: . cu efecte macrostructurale (plan de învăţămant elaborat la nivel de sistem) şi microstructurale (programe. la structura de organizare orientată valoric prin intermediul unor obiective şi metodologii explicite şi implicite (cum învăţăm?).cultura profesională). • Organizarea experienţelor de învăţare la niveluri formative. Proiectarea curriculară. 1986).cu ajutorul curbei lui Gauss sunt reprezentate limitele de performanţă diferenţiate care se produc între elevi în urma aplicării proiectelor traditionale: 68. manuale şcolare/universitare/postuniversitare.13% foarte buni sau foarte slabi.6% elevi buni (nu mediocri) şi 2. propune elaborarea unui "program educaţional" cu acţiuni pedagogice dezvoltate permanent în direcţia perfecţionării procesului de instruire şi realizării obiectivelor propuse. • Selecţionarea şi valorificarea experienţelor de învăţare exprimate prin conţinuturi şi resurse formative optime (maxime). prin metodologii adecvate obiectivelor şi conţinuturilor selecţionate. 13. cunoştinte.58 In a doua figură . Tyler (1950). •Organizarea acţiunii de evaluare a resurselor activităţii desfăşurate. Walker §.

trepte.. adica „învăţarea deplină. în care majoritatea elevilor (90-95%) reuşesc să înveţe ceea ce ne-am propus • curba Fig. cu stabilirea obiectivelor finale (terminale). ani. 5. cicluri. . presupune trei niveluri decizionale (dupa R.PRODUSELE CURRICULARE La nivel de politica a educatiei.scopuri pedagogice – resurse pedagogice) implică: . Seguin): I. informaţionale. 9 Curba avansata de proiectare curriculara (J) sau "învăţării depline". 1985). .59 Subordonarea tuturor elementelor curriculumului. materiale. (Cristea S. care permite (auto) perfectionarea continuă a activităţii pe termen scurt. Proiectarea didactică curriculară promovează curba in forma de "J".dezvoltare curriculară deschisă.scopurile pedagogice fundamentează politica educaţiei (de ce şi cum se educă). finalităţilor macro-structutrale şi microstructurale definite la nivel de politică a educaţiei. • Asigurarea corelaţiei sau concordanţei optime intre componentele macrostructurale şi microstructurale într-un context de planificare -realizare .2.stabilirea criteriilor de elaborare a planului de învăţământ. La nivelul deciziilor macrostructurale de ordin pedagogic (care decurg din traseul: ideal pedagogic . 2000. stabilirea profilurilor de formare a personalităţii pe nivele. financiare. . mediu şi lung. Nivelul deciziilor macrostructurale (de ordin politico-filozofic): Operatiuni: idealul educaţional defineşte tipul de personalitate la scara sistemului educaţional.resursele pedagogice fundamentale/necesare la scara întregului sistem: umane. II.

2. .trimestru.obiective operaţionale concrete: . Nivelul deciziilor microstructurale care implică: 1.60 stabilirea modalităţilor de evaluare globală (examene de admitere.obiective specifice.evaluarea strategiilor de predare – învăţare . Obiectivele instrucţionale sunt „ţinte" didactice la care ajungem în timpul procesului instructiv educativ cu ajurorul proiectării stiinţifice. adaptează şi imaginează din inventarul general ai tehnologiei didactice şi sistemelor de acţionare. stabilirea modalităţilor de evaluare parţială.La nivel intermediar: . subcapitole.evaluării. .metodologiei . Parcurgerea acestei etape presupune respectarea regulilor specifice conducerii şi desfăşurării procesului de instruire: Precizarea obiectivelor: Gândirea prin obiective este un concept pretenţios care necesită predarea corectă a obiectivelor instrucţionale. capacităţi. conferă perspectiva de dezvoltare globală şi în acelaşi timp integratoare.deprinderi. II. Prima etapă a proiectării didactice începe cu precizarea obiectivelor instrucţional-formative. . 5. Proiectarea curicularra se elaborează la: Nivel global (anual).Proiectarea şirului de lecţii .presupune obiective generale şi specifice procesate: . norme. Aceasta viziune (nivelurile I. Aceasta este esenţa conceptului „gândirea prin obiective".mijloace şi forme organizatorice în stare să realizeze obiectivele instrucţionale propuse. III) a proiectarii didactice curriculare.ordonarea cunoştinţelor. selectie.materiale . . condiţii izolate şi apropiate de model). III. .obiective specifice: .evaluare. 3.transdisciplinare . . stabilirea resurselor pedagogice pentru realizarea: obiectivelor -conţinuturilor . .legi metode . absolvire.strategiei de evaluare. care jalonează domeniul pedagogic. teme. grupuri de lectii. atitudini. a tuturor activitatilor programate si proiectate. . Acesta etapizează.la nivel de scopuri ale disciplinei sau modului de studii. competiţie în sens de model interactiv) şi parţiale (probe.3 ETAPELE PROIECTĂRII DIDACTICE Proiectarea didactică este un sistem metodologic coerent îndreptat spre rezolvarea unor obiective instrucţionale bine precizate (time) aşa cum am precizat mai sus". doar acele principii. stabilirea obiectivelor generale specifice pe discipline de învăţământ sau module: interdisciplinare .temele pe capitole (crearea unităţilor). examene semestriale.monodisciplinare.structurarea conţinutului prin delimitarea macrounităţii de studiu: capitole. .timpul didactic pus la dispozitie.selecţionarea şi algoritmizarea conţinutului.perfecţionarea structurii lecţiei . Proiectarea didactică ştiinţifică este un sistem metodologic coerent îndreptat spre rezolvarea unor obiective instrucţionale bine precizate (time) aşa cum am • . • Proiectarea lecţiei .

materiale didactice 8. raţională programăm un dozaj al efortului care să asigure adaptarea organismului la tipul de solicitare programată. Metode .2007.Abordare sinergica — conexiuni între cele trei puncte anterioare. care urmăreşte declanşarea şi valorificarea capacităţilor latente. de fapt etapic.Planificare (programare). studierea performanţelor maxime realizate. Situatie (conditii. Scop.27)54 Tab. . echipa). Prin această sltecţie se programează atât procedeele de lucru motrice cât şi procesele psihice la care urmează sâ facă apel sportivul (percepţie. 2. care poate fi diminuată dacă strategia utilizată este supusă raţionaiizării. Obiective instrucţionale. şi operaţunile fundamentale ale proiectului didactic bine gândit. D.Management. doar acele principii. 6. Acesta etapizează. Interese şi motivatii (nomologice. Operatii de realizare (decizie. norme.. imaginaţie creatoare etc. Obiect al actiunii. lanţul praxiologic standardizat are urmatoarea configuraţie: “Agent (antrenor. adaptează şi imaginează din inventarul general al terminologiei didactice şi sistemelor de acţionare. D. Resurse. psihologice. legi. op. Conţinutul programei de 7. Eficienţa procesuiui de instuire. Analiza activităţii desfaşurate anterior cuprinde următoarele puncte: Performanţe obţinute.61 precizat mai sus.citată . 3. Din punctul de vedere al profesorului etapizarea proiectului didactic ştiinţific are următoarele caracteristici care se angajează în permanentă pe traseul relational: 1. norme). ( 2007. Astfel se desemnează. sportiv. Corectare prin feed-back. p. acţionează pe un teren cu obstacole şi include o oarecare doză de incertitudine. 9.. conducere. executie -efectuare). pregătire. psihopedagogice ale instruirii. Evaluare.) Pentru elaborarea proiectului dc pregătire a sportivilor trebuie parcurse următoarele operaţiuni prealabile: 1. a condiţiilor concrete în care se desfaşoară instruirea. Aplicare. 3.Studierea direcţiilor de dezvoltare a disciplinei sportive de care ne ocupăm.” ( Colibaba. 2. Model ipotetic al procesului de instruire.Forme organizatorice de instruire. gândire. metode — materiale — mijloace şi forme organizatorice în stare să realizeze obiectivele instrucţionale propuse. ceea ce implică cunoaşterea modelelor de selecţie După ce am stabilit cu precizie obiectivele urmărite. 4. selecţionând informaţiile operaţionale fundamentale şi ordonându-le într-o strictă succesiuine logică. Valorizare produs. axiologice). mijloace.). 5. Strategie (programată sau planificată). memorie.4 Etapele proiectării ştiinţifice ETAPA I Obiectivele prospective propuse 54 C Colibaba.

Motivaţie teleologică (totul orientat spre scop sau obiective instructionale). .Motivaţie nomologică (legi.Motivaţie psihologică (persuasiunea adresată colaboratorilor şi studenț ilor de a urmă rii realizarea finalităţilor propuse).întreaga activitate de instruire se desfasoară sub incidenţa finalităţilor sau obiectivelor stabilite.selectioneaza modelele optime de acţionare. I.P.Motivaţia axiologică (promovarea continuă a soluţiilor şi ideilor valoroase... eficiente care stimulează activitatea de raţionalizare şi creaţie). Metode de învăţămînt. norme. (1980)55 consideră că între aceşti factori există o legătură necesară. o interdependenţă funcţională. . .D.62 ETAPA II ETAPA III Resursele necesare pentru realizarea obiectivelor propuse Strategia de productie in scare sa realizeze obiectivele propuse Organizarea şi conducerea procesului tehnologic Evaluarea (controlul) calitatii si eficientei procesului de productie ETAPA IV ETAPA V Principalele caracteristici ale lanţului praxiologic: . un anumit flux determinat obiectiv de cerinţele parcurgerii într-o anumită ordine a etapelor organizării şi desfăşurării acţiunii şi include în sine patru indicatori cheie care-i definesc traiectoria: Un circuit praxiologic.1 Cerghit I. (1980). masuri stricte care te impiedica să te abaţi de la calea corectă). de ordin pedagogic (instructiv). Edit. . Bucureşti . poate fi prezentat in felul urmator: Fig. 10 Circuitul praxiologic 55 C Cerghit. .se supune urmatoarelor motivaţii: .

tactice. ARII : a) ce corectez. REGULI. Fig.conţinut (c). materiale. nr.(1998) redresez.evaluare (e) MODELUL DE CONCURS ŞI C CELELALTEFINALEDE MANAGEMENT O..CONDU. OBIECTIVELE INSTRUIRII restructurez? prezintă structura generală a lanţului praxiologic în figura de mai sus ( Fig.ZISE ASIGURAREA CONDIŢIILOR OPTIME DE APLICARE A STRATEGIEI . V EVALUARE CUM VERIFICĂM CALITARTEA ŞI EFICIENŢA INSTRUIRII? 1 5 . c. FORME 3M ORGANIZATORICE.63 obiective (o)-participant (p). Colibaba D. capacitate de instruire. eficienţa pedagogică economică şi socială calitatea instruirii: rezultate obţinute/rezultate scontate teste.forme de organizare (f)~ mod de desfăşurare (d).metode şi mijloace (m). intermediare: b) noi achiziţii I 1 O. probe: fizice. b. umane informaţionale şi psihologice ale procesului de instruirre METODE (M) I I Operaţionalizare I CUM VOI FACE? STRATEGIE INSTRUCŢIONALĂ MATERIALE DIDACTICE (M) 1 0 12 MIJLOACE (M) COMBINATIA OPTIMA A CELOR PRINCIPII.ŞI DESFĂŞURAREA PREGĂTIRII PROPRIU . PREGĂTIRE Extrapolat in domeniul nostru de activitate.ţii TIMPUL DE INSTRUIRE Resurse bio-psiho-sociale : particularităţi individuale şi de vârstă.rezultate (r). CREATIVITITE APLICAREA ÎN PRACTICĂ IV CUM ASIGURĂM APLICAREA CORECTĂ A PROIECTULUI ÎN PRACTICĂ? 13 1 1 PLANIFICAREA – PROGRAMARE RATIONALA ORGANIZ. 11. tehnice. îmbogăţire Resursele. Schema standardizată de realizare a proiectului didactic 4 I CU CE? CU CINE ? I 5 6 7 8 9 CONŢINUTUL PROGRAMEI i) Recuperarea cunoştinţelor neachiziţion ii) Perfectionare. NORME. financiare. psihice aprecierea antrenorului comportamentul de concurs 14 documente de evidenţă şi analiză.norme de realizare (n).11) o.OPERAŢIONALE: c) ameliorarea CE DORIM SĂ FACEM ? 2 3 II RESURSELE PROCESULUI DE INSTRUIRE continuă a vechilor COMPORTAMENT şi/sau PERFORMANŢĂ MINIME achizi AŞTEPTATE PENTRU a.

⇒ educo-educare .Eficienţa instruirii este indicatorul care permite cuantificarea rezultatelor obţinute la resurse consumate. calitate şi eficienţă a procesului de pregătire bazat pe aplicarea proiectului instrucţional.1 DIMENSIUNILE EDUCAŢIEIEducaţia.Calitatea instruirii. Etimologia cuvântului educaţie (de origine latina) sugerează trei finalităţi primare. .64 5. care poate fi dedusă din claritatea obiectivelor.dozarea resurselor corectitudinea strategiilor didactice.4. Evaluarea presupune măsurarea şi /sau compararea indicatorilor de cantitate. Acest indicator se calculează cu ajutorul mărimilor de volum pe baza documentelor de evidenţă a activităţii desfăşurate. abordabil din perspectiva dimensiunilor şi finalităţilor vizate.6 DIMENSIUNILE EDUCAŢIEI ŞI PROVOCĂRILE LUMII CONTEMPORANE 6. De asemenea evaluarea vizeaza atât activitatea sportivului cât şi a profesorului.creştere. obiectivele opraţionale ale instruirii. formare. EVALUAREA CALITĂŢII ŞI EFICIENŢEI PROCESULUI DE INSTRUIRE DESFĂŞURAT În cadrul acestei etape avem în vedere în primul rând determinarea utilităţii proiectului. a instrui ⇒ educo-educere . Principalii indicatori sunt: . Cap. hrănire. are caracter permanent prin asigurarea feed-back-ului prin raportare continuă la obiectivele operaţionale. a ridica. Acest indicator poate fi calculat numai dacă în elaborarea proiectului se stabiles cu claritate.Cantitatea pregătirii. a inalţa . a hrăni. . Aceasta etapă se conturează pe baza elaborării obiectivelor instrucţionale alături de care se precizează şi proba (testul) de apreciere a realizării lor. realitatea scenariilor elaborate.a scoate. şi anume: ⇒ educaţio . raportate la condiţiile de vârstă sex şi alte particularităţi. constituie obiectul de studiu al pedagogiei. în etapa I.a creşte. a forma.

formarea atitudinilor morale.65 Dicţionarul de pedagogie (1979. formarea profilului moral al personalitaţii. Bucuresti Idem. c) un proces angajat intre mai multe fiinţe umane. ( C. Cucoş. reprezentarilor.de muncă. Bucureşti Nicola. morală. importanţa educaţiei morale creşte in mod evident. 1983. Bontoş. b) un produs al activităţii determinat de comanda socială. B. opera citată p. “latură a educaţiei multilaterale. Conţinuturile educaţiei vizează principalele dimensiuni de formare/dezvoltare a personalităţii umane proiectată şi realizată in cinci dimensiuni: intelectuală. educaţia civică. p. pe de altă parte. Pedagogie. elaborarea comportamentului său social-moral. Această latură are un caracter dinamic determinat de relatia dintre latura formală si informală a educaţiei. .Pedagogie pentru învăţământul superior tehnic. . 1996)60 ş. Educaţia morală. educaţia juridică (I. I. judecaţilor si raţionalmentelor morale. E. Obiectivele educaţiei morale : A. editura Didactică şi Pedagogică. Fiecare dintre aceste dimensiuni are scopuri şi finalităţi determinate de comanda socială. Educaţia morală presupune opturarea raportului om-societate şi om-om. 80 Bontaş I.P.)58 ( I. .formarea convingerilor morale (care reperzintă sinteza dimensiunlor cognitive – afective – volitive a teoriei moralei) .. afective si motivaţionale . educatia prin şi pentru colectiv. ( 1996). 1979. conform unor orientări valorice si finalităţi.insuşirea şi aprofundarea normelor morale...formarea deprinderilor morale. educaţia prin şi pentru activitate (de învăţare. p. pe de o parte şi opţiunile personale ale celor supuşi procesului educativ. Edit. În ceea ce priveşte principalele caracteristici ale acestor tipuri de educaţie le vom prezenta obiectivele şi conţinuturile în rândurile care urmează. Nicola 1992)59. Obiective generale ale educaţiei morale a) la nivelul teoriei morale: . Iaşi . aflate în diferite relaţii de comunicare şi modificare reciprocă. şi anume: a) educaţia ca o activitate organizată – instituţională.formarea atitudinilor morale caracteriale care asigură coerenţa acţiunii coduitei morale. .a) Conţinutul educaţiei morale reflectă două coordonate distincte care vizează raportarea omului la societate (educatia moral-civică) şi la sine (educaţia moral-individuala) 56 57 58 59 60 Dictionarul de pedagogie (1979) – Editura didactica si pedagogica. Pedagogie.D. Obiective specifice ale educaţiei morale care pot fi identificate la nivelul procesului de învăţământ. Bucureşti Cucoş.b) la nivelul practicii morale: .149)57 În condiţiile societăţii contemporane marcată de creşterea compelxitătii relaţiilor sociale.formarea obisnuinţelor morale.” ( Dicţionarul de pedagogie.141-142) 56 scoate în evidenţă alte trei seminificaţii metodologice. . prin care se realizează formarea şi dezvoltarea conştiinţei şi a conduitei morale a omului.( 1983). C. Polirom.formarea sentimentelor morale şi trăsaturilor volitive-morale. ( 1992). . tehnologică.formarea percepţiilor. de creaţie) educaţia umanistă. estetică si fizică. Aici avem de a face cu : educaţia patriotică.

competenţa de creaţie. stimularea activităţii în direcţia 61 Cristea Sorin 2000. . c. deprinderilor. interiorizate valoric. Obiective formative. .114)61 I Obiective generale ale educaţiei intelectuale: A Obiective informative. b. Această latură educativă “ reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane realizată prin valorile ştiinţei. dar nu exclusiv la nivelul procesului de învăţământ.inter.operaţionale ( documentare.creatoare. B.obiective informative a. -transdisciplinar ) – etic ( deschderea cunoştinţelor spre lumea aflată în schimbare) II -Obiectivele specifice educaţiei intelectuale ( specifice procesului de învăţământ) A. atitudini cognitive cu o largă susţinere afectivă. valabile la nivelul fiecarui domeniu/disciplină de învăţământ. stocare-procesare-calculator). c. imaginaţie reproductivă .cultivarea atitudinilor intelectuale superioare. strategiilor şi atitudinilor intelectuale într-o concepţie ştiinţifică generală. dezvoltarea competenţei cognitive de mare eficenţă pedagogică şi socială. de cultură generală.66 Educaţia intelectuală – presupune dobândirea valorilor ştiinţei prin stiinţa şi pentru stiinţa. motivaţională şi caracterială. Cristea. . . dezvoltarea competenţei creative integrative (inter. dezvoltarea capacitaţii intelectuale cu valoare aplicativă. .integrarea cunoştinţelor. competenţa de comunicare. sentimente superioare. . verbală. . dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învătării: interese cognitive. Bucuresti . gândire operaţională (analiză-sinteză. paradigme etc). -inter. concretizate logic în sisteme de noţiuni-judecaţi-raţionamente. pedagogică şi socială ridicată: competenţa de creştere.Asimilarea cunoştinţelor fundamentale.Obiective formative: a. stabilizate valoric. care proiectează pedagogic acţiuni educaţionale cu scopuri prioritar formative: a. calcul.transdisciplinară a cunoştinţelor. dezvoltarea capacităţilor cognitive: spirit de observatie. deschise spre cultura de profil şi cultură de specialitate şi spre toate formele de (auto)instruire permanentă. inteligentă. documentare. Ea este organizată. atitudinilor intelectuale. generală. Dobândirea deprinderilor şi strategiilor intelectuale specifice unor domenii de cunoaştere ştiintifică/discipline de învăţământ şi unor etape de evoluţie a personalitaţii: instrumentale (scris. cultivarea atitudinilor cognitive superioare legate de: . principii. cadrul principal de realizare a obiectivelor sale generale şi specifice” ( S. care proiectează pedagogic acţiuni educaţionale cu scop prioritar de informare intelectuală generală . generalizare-abstractizare.aplicarea socială a cunoştinţelor.rapidă. c.dobândirea deprinderilor şi strategiilor intelectuale fundamentale. . strategiilor. Dicţionar de pedagogie. comparaţie. modele. dezvoltarea creativităţii prin: orientarea valorică a activitaţii spre "nou" (creativitatea ca trăsătura general-umana). deprinderilor. p. mai ales. memorie (memo-rare-pastrare-actualizare) logică . Editura Litera Internaţional. lectura.B. experimentale) – creative ( cercetare) b. b. studiu independent. aplicată în diferite domenii de cunoaştere ştiinţifica/discipline de învăţământ. aptitudini cognitive generale şi specifice. 2000.integrarea – intra. b) stapânirea cunoştinţelor fundamentale.

. cultivarea capacităţii de integrare a atitudinii estetice la nivelul sructurilor caracteriale ale personalităţii. 2001. . Editura ştiinţifică.aptitudinea creatoare sportivă realizată în cadrul unor discipline sau programe sportive. motivaţiei estetice. Obiective specifice educaţiei estetice: a. G. emoţională până la evaluarea critică a fenomenelor vizuale cotidiene şi a mass-media.2000. tehnologie. realizată în plan ştiinţific. evaluarea şi proiectarea valorilor estetice. tehnologic de învăţare. învăţământul artistic. locuintă. c. stintă. În învăţământ.) B.110)64 A. Op. gândirii estetice. proiectataă si realizată prin recepţia. cultivarea aptitudinilor creative deschise perfecţionării. arta.Cristea. c. formarea atitudinii estetice prin receptarea .percepţie senzorială ) care se ocupă cu formele de apariţie a frumosului şi legităţilor acestuia. 62 63 64 65 Cristea. Schaub H. mass-media. Aisthesis.. cultivarea competenţei de evaluare estetică bazată pe integrarea gustului estetic la nivelul atitudinilor estetice. Dezvoltarea receptivităţii estetice: educarea sensibilităţii estetice.67 "apariţiei noului" (creativitatea ca proces).. Scopul educarii estetice este alfabetizarea estetica prin care se rezolvă diferenţele şi cunoaşterea senzorială. Op. p.. 2000. p. Dezvoltarea creativităţii estetice: . 1990 Instruire si învăţare. conduitei estetice. competenţelor estetice. Educaţia estetică în şcoală cuprinde educaţia artistică. premisă a descendentului estetic. pictură ş. comunicarea verbală. d. p. adulţilor) educatia estetică constituie un principiu de organizare a esteticului.. b. b. Dicţionar de pedagogie. evaluarea şi crearea valorilor “ (S. Obiective generale: a.a: . Nenacşu (1990.42) 65 obiectivele specifice educaţiei estetice sunt: a. Zenke K. 88)63 În domeniile extraşcocale ale activitaţii culturale şi sociale a tineretului ( ale copiilor.109)62 Adjectivul “estetic” provine de la teoria esteticului (gr. p.S. validarea noului pe criterii relevante social (creativitatea ca produs). cultivarea aptitudinii estetice la nivel de atitudine creativă generală. Dezvoltarea motivaţiei estetice: educarea intereselor estetice. sport etc. dezvoltarea aptitudinilor estetice şi integrarea lor în toate activităţile umane: artă. Obiectivele educaţiei estetice ( după S. cultivarea gustului estetic. gustului estetic. Cristea. arhitectură. sensibilităţii estetice. Obiectivul educaţiei estetice se întinde de la aprecierea tradiţională.Educarea: aptitudinilor creative ( generale şi specifice). modă. Editura Polirom Iasi Cristea S. citată Neacşu I. bazat pe integrarea percepţiei estetice. educaţia estetică se limitează mai ales la structura tradiţională de organizare a şcolii şi la stadiu de specialuizare a profesorilor (Shcaub H.. percepe şi-l reflectă. gândirii estetice. Educaţia estetica – “reprezintă activitatea de formare a personalitatii umane. muzică. Citată pag. cu influienţa fenomenelor esteticii asupra omului care inţelege.(2001). atingerea unui ideal estetic interdisciplinar. “ Conţinutul noţional al educaţiei estetice este diferit în aria pedagogiei. G. Zenke K. Dupa I. b. care nu se referă la artele frumoase ci la design.aptitudine creatoare artistică realizată în domenii specifice: literatură. Bucuresti .

muzica. organizare şi de valorificare a tehnicilor. 1993. optimizarea relaţiilor interumane.. . o dimensiune normativă. . în condiţii de schimbare rapidă.46-47)68 Obiectivele educaţiei tehnologice ( după King A. Editura tehnica Bucuresti . o dimensiune tehnică . norme etc.. inovatoare. O strategie pentru supravietuirea lumii. continuă).. (1996). L. ” Educaţia tehnologică mai este denumita şi ştiinţă aplicată. d.construcţie. materiale didactice etc. Edit. . agricultura. stimularea creativităţii tehnice.( 1993). DPRA. designul industrial. b. reprezentata prin reguli şi strategii de proiectare. utilizate mai ales in domeniul producţiei. 1993)69 A. cinema. Schnaider. de muncă şi care formează capacitate şi aptitudini tehnice şi tehnologice specifice unor profesiuni din diferite ramuri economice (industrie. telecomunicaţii. - 66 67 Dictionar de pedagogie 1979. munca şi creaţia . unelte. Educaţia tehnologica – “ este latura educaţiei care se ocupă cu pregatirea tehnologică şi practică. generate de folosirea tehnicilor promovate la nivel material şi normativ . care concentrează elementele productive cele mai avansate (automatizare. dimensiune socială. ). Bucuresti 68 Vladulescu. mijloace. Editura Babel. metode. 1993 p. reprezentată prin abilităţi. formarea atitudinii superioare fată de activitaţile umane fundamentale învăţarea. Editura didactica si pedagogica... informatizate. b. c. transporturi. pictura.66 Definirea educaţiei tehnologice presupune explicitarea conceptului de tehnologie care la rândul lui vizează procesul de aplicare a cunoştinţelor prin intermediul unor instrumente. c. instrumente. Structura conceptului de tehnologie are trei dimensiuni funcţionale: (Zamfir C. Vlasceanu L. Fundamente ale educatiei si profesionalizarii tehnologice. designul specific tehnologiei informatizante.materială.concepute în interdependenţa funcţiilor lor sociale: didactică.. L. instalaţii . reprezentată prin maşini. Vlasceanu L. B. Obiectve specifice procesului de formare – dezvoltare a capacităţilor ( deprinderilor. asigurarea fundamentelor ştiintifice ale activitaţii practice în condiţiile saltului de la modelul cultural al societăţii industrializate spre modelul cultural al societăţii postindustriale.637)67 a. circulaţia marfurilor etc. strategilor. Ea subordonează educaţia profesională care vizează dobândirea unor tehnici specifice doar anumitor domenii de specializare ( Vladulescu. spectacolul estetic al unor fenomene naturale.68 Conţinutul educaţiei estetice identificată prin prisma obiectivelor generale şi specifice ale activitaţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane prin intermediul valorilor "frumosului" se exercită la nivelul: artei ( literatura. comportamente individuale şi sociale. productivă. Schndider. cibernetizare. aptitudinilor) de aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice în viaţa socială este realizată prin intermediul următoarelor obiective specifice. capacităţi. a. 1996 p.naturii – armonia formelor de relief. susţinerea unităţii epistemice dintre "cunoastere" (cultura teoretică) şi "aplicaţie " (cultura practică) şi a semnificaţiilor sale etice. Bucuresti Zamfir C. informatizare) şi eficiente social (grad de aplicabilitate şi de adaptabilitate în situaţii complexe. Bucuresti 69 King A. Directiva de pedagogie. sport) societăţii – organizarea unor structuri sociale . sculptura.B. armonia fenomenelor naturale.

integrarea socioprofesională: . Dragnea.sociale ale personalităţii umane. . vigoarea şi potenţa fizică şi sănătatea.Orientarea cunostinţelor spre activitaţi practice. tineri). Raţă ş. stimularea procesului de adaptare socială continuă a "obiectului educaţiei" prin valorificarea deplină a disponibilităţilor bio. ) Educaţia fizică este deci îndreptată spre reglementarea ( optimizarea) valorii biologice şi psigologice a personalităţii umane în condiţiile specifice socetăţii moderne contemporane. informarea scolară. echipe). Hubert. . care include următoarele trepte metodologice: (D. G.integrarea socio-profesională deplină: adaptare-angajare socioprofesională deplină (randament optim. . perfecţionarea capacităţii motrice . 1995. În timpurile noastre. Funcţia de perfecţionare şi dezvoltare fizică armonioasă. orientarea socială.psiho. Creatie de sticla.dezvoltarea a personlităţii umane aflate într-un proces de “ reaşezare continuă” în funcţie de solicitările tot mai intense ale vieţii moderne ( intelectuale. sportivi. studenţi. economice.psih.care însoţesc obiectivele specifice sau au un scop cultural educativ bine definit ( educaţia igienică. p182-186)70: . politicer. proiectată în planul informării şi al îndrumarii şcolare şi profesionale. cunoaşterea psihopedagogicaă a celor care constituie "obiectul educaţiei" (elevi. Aceasta se exercită mai ales la categoriile de vârstă tînără( copii. V. Cluj-Napoca Hubert R.320)71 Educaţia fizică vizează laturile bio. sexuale etc. educaţia sanitară. Paris . dar şi în caztul categoriilor de cetăţeni afectaţi din punct de vedere a dezvoltării 70 71 Salde. Presses. emulaţia etc) Dintre funcţiile care le exercită educaţia fizică şi sportul . profesională şi socială a celor care constituie "obiectul educaţiei" in vederea (re)integrarii lor optime în toate etapele educaţiei ("ciclurile vieţii").a).69 B.Pregatirea şi calificarea socio-profesională. pregăteşte procesul de integrare psihosocială a personalităţi umane. realizată în planul optiunilor şcolare şi profesionale. 1965 Traite pedagogie generale. Majoritatea specialiştilor din domeniul nostrum de activitate ( A. Salde 1995.perfecţionarea şi auto-perfecţionarea profesională.Teodorescu. igienice. Asociate . estetice. Pentru orientarea scolară profesională şi socială trebuie proiectate şi realizate urmatoarele obiective specifice educaţiei tehnologice: a. Universitiies de Frame. respectiv a stării de echilibru şi funcţionare a organismului ( R.dezvoltare corporală necesară pentru asigurarea şi cultivarea valorile sănătăţii oamenilor. În acest sens funcţiile educaţiei fizice şi sportului realizează o corespondenţă între practicarea exercişiilor fizice su diverse forme şi efectul acestora asupra personalităţii umane şi vieţii sociale. Educatie si personalitate . educaţia fizică realizeză procesul de formare. Mihailescu.vizează dimensiunile bio. p. tehnologice. . b. filozofice. B. Educaţia fizica are un rol determinant în dezvoltarea personalităţii umane. maiestrie şi stabilitate socioprofesională) Educaţia fizică– reprezintă activitatea de formare.-sociale ale personalităţii umane. se identifică ca fiind prioritare dezvoltarea fizică armonioasă.psiho – sociale ale fiinţei umane. Aici.orientarea socială. c. etice. religioase. adolescenţi. Tudor . S. L. 1965. consideră că educaţia fizică are două tipuri de funcţii: specifice şi asociate Funcţiile educatiei fizice: A. D. se disting cu preponderenţă următoarele : a. Educatia tehnologica intra în relaţii cu toate celelalte dimensiuni ale educaţiei. recreaţia. Specifice .

de a obţine victoria. dorinţa de a câştiga. În rândul obiectivelor generale sunt vizate următoarele componenete biologice. . e. dar.îmbogăţirea experienţei motrice prin executarea achiziţiilor motrice în condiţii diversificate. estetică. graţiei şi plasticităţii mişcării.adunarea expresivităţii . . În acest sens se impune promovarea frecvenţa în educaţia fizică a întrecerii prin jocuri de mişcare sau jocuri sportive. Se poate . Funcţia de emulaţie – trebuie să se materializeze prin dezvlotarea spiritului competitiv şi formarea dorinţei permanente de depăşire şi autodepăşire. cu ajutorul exerciţiilor fizice să se acţioneze şi pentru corectarea unor deficienţe pe planul sănătăţii. .a) b.îdezvoltarea calităţilor motrice şi formelor complexe de manifestare. poziţii statice anormale.îmbogăţirea experienţei motrice prin iniţierea elevilor în practicarea unor ramuri sportive . etc. ş. f. consolidarea.dezvoltarea rezistenţei generale a organismului la agenţi naturali • însuşirea normelor igienico-sanitare . condiţia fizică.şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice . concursuri. . profesională Obiectivele educaţiei fizice: Educaţia fizică ţinteşte realizarea unor obiective generale din care se deduc cele specifice (generale. psihologice şi sociale: sănătatea. • crearea obişnuinţei de viaţă sănătoasă.capacitatea de a practică unele probe sau ramuri sportive cu reguli simplifucate. d.asigurarea unor indici superiori ai calităţilor motrice . de a se situa pe primele locuri. dezvoltarea fizică armonioasă. “Obiectivele specifice educaţiei fizice şi sportului au în vedere: • Ameliorarea condiţiei fizice prin: . formarea capacităţilor şi obişnuinţelor de practicare independentă şi sistematică a exerciţiilor fizice şi sportive în aer liber. .optimizarea dezvoltării fizice corecte şi armonioase.individuale şi colective.70 corporale de consecinţele cucririlor ştiinţifice conemporane ( sedentarism. Funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice. Ea trebuie înţeleasă cel puţin în următoarele două sensuri: .formarea.asigurarea condiţiilor şi dezvoltarea interesului pentru participarea la competiţii în calitate de sportiv sau spectator. morală.responsabilizarea propriei sănătăţi pentru a învăţa cum se menţine aceasta. etc. calităţile motrice c. . Obiectivele educaţiei fizice au ca scop consolidarea dezvoltării biologice şi stimularea dezvoltării psihice a personalităţii umane.face parte din categoria celor asociate şi vizează cerinta fundamentală de menţinere a unei stări optime de sănătate a oamenilor.intermediare. vizează cele două componente fundamentale :priceperile şi deprinderile motrice . Prin educaţia fizică se actionează prioritar preventiv pe acest plan. Prin această modalitate se dezvoltă şi creativitatea subiecţilor. . Funcţia educativă – caracterizată prin efectele multilaterale de influenţă asupra unor laturi ale personalităţii umane. ştafete.stimularea creşterii şi dezvoltării fizice. Funcţia recreativă este o altă funcţie asociată pentru educaţia fizică . cum ar fi cea intelectuală. tehnologică.operaţionale). parcursuri aplicative. dezvoltarea trăsăturilor pozitive de personalitate. . calitatea vieţii. perfecţionarea capacităţii motrice. . . numai în limitele regulamentare corecte şi cu atitudine de fairplay.asigurarea unui bagaj minim de cunoştinţe teoretice şi practice în vederea petrecerii timpului liber.. Funcţia igienică . aspecte deosebit de importante mai ales pentru tineri .

Stimularea dezvoltării psihice a personalităţii umane angajează următoarele obiective specifice: .caracterială). . Metodica educaţiei fizice şcolare. Colibaba. proprie activităţilor proiectate şi realizate. obiective intermediare ( de rangul II) şi obiective operaţionale ( de rangul III). IEFS. aptitudinal şi caracterial. implică sau le conexează pe cea de a treia: latura socială Obiectivele specifice particulare (celor două obiective generale): a.E. temperamentală – aptirudinală . p. Firea. D. Bucureşti Colibaba. Universitatea Craiova. a încarceraţilor . nivelul de pregătire anterior achiziţionată şi tipul de educaţie cu care se asociază ( militară. spiritului de observaţie. cu numeroase obstacole interne şi externe. 2007.parametrii somatici şi anripometrici . . De fapt.definitivarea conduitei igienico-sanitare în condiţii de normalitate şi pentru corectarea unor deficienţe fizice.dezvoltarea stărilor afective pozitive provocate de mobilizarea energetică generală şi specială. toate aceste categorii de obiective sunt surprinse în mod inedit în fig.100)73 Firea E. 1984)72 Obiectivele generale ale educaţiei fizice vizează deci două laturi importante ale organismului uman: biologică şi psihologică şi care .dezvoltarea atenţiei concentrate. a persoanelor cu deficenţe etc) În plan practic există o modalitate de elaborare a obiectivelor instrucţionale. . “ ( după E.. Astfel. în viziunea proiectării activităţii de predare a educaţiei fizice obiectivele specifice educaţiei fizice pot fi sistematizate după gradul de generalizare în obiective finale ( de rangul I).Edit. .( 2007). autoreglare şi autoorganizare a ex. prin exerciţii şi acţiuni care stimulează independenţa şi creativitatea în activitate.educarea voinţei în condiţii de competivitate. Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie fizică şi sport. pentru care se pregătesc tinerii. gândirii flexibile.volitivă.valorificarea potenţialului temperamental. autocontrol. 72 73 .corelarea parametrilor de natură biologică cu dezvoltarea psihică echilibrată (cognitivă – afectiva . - Toate acestea obiective ale educaţiei fizice şi sportului capătă aspecte particulare în concordanţă cu particularităţile de vârstă . deprinderi şi a capacităţi motrice. Consolidarea dezvoltării biologice a personalităţii care angajează următoarele obiective specifice: . autoasigurare.formarea de priceperi. profilul profesional. ( D. în mod inerent. b.71 dezvoltarea capacităţii de autoconducere. . şi anume după gradul de generalizare a lor .. la nivelul activităţilor sportive de performanţă . 12. valorificarea disponibilităţilor speciale pentru activităţile sportive de performanţă.

M. material. Jocuri sportive Sporturi individuale Elemente şi procedee tehn. mijloace.Regionale .Naţionale. 3 D. financiare. forţă supleţe calităţi combinat e ţinute corporale a p atitudini deficitare sociale Competiţii sportive e Programa analitică de studiu (şcolară. arunc.OBIECTIVE FINALE 72 1 D. alerg. timp didactic alocat . ridicare transp. Conducerea controlată a procesulu instruire Evaluarea calitatii si eficientei procesului de instruire.Locale . 2 C. (III) Resurse: umane. materiale. princip focalizare strict pe obiective operationale Planificarea şi aplicarea în practică a proiectelor globale şi operaţionale. reguli. etc p echil. sarcini. strategii. Standarde de performanţă Fig. Strategie didactica (structure operationale): metode. forme organizatorice.P.M. îndemâna re rezistenţ ă – dimensiun i morfologi ce Constitutie corporala Dinamice De imitaţie funcţionale psihice psihomotrice Cu roluri De creaţie Interactive Agonistice etc. universitară): conţinuturi.(II) I sărit.F. forme organizatorice bibliografie – manual – materiale didactice auxiliare.Op. prindere Amicale Tradiţionale turistice .(I) 7 Competiţii sportive C viteză mers.F. târâre căţărare escal. informaţionale.I.12 Schema de operationalizare a obiectivelor operationale . A. O. O. 4 CAPACITAT E 5 JOCURI 6 ramuri şi probe sportive O.loisir Oficiale: .

În consecinţă. XX (a doua perioadă) educaţia are cinci dimensiuni: intelectuală. la nivel intelectual – moral . Perioada sec. .1996. e. Hubert. 1996. plastică. relaţiile dintre sexe. XVII – XIX erau cunoscute două dimensiuni ale educaţiei: moral.73 6. specială. c.. ( după Vaideanu G. valorificarea timpului liber. e.profesionale. Această conexiune complexă a scos în evidenţă următoarele orientări: a. economică. e. educaţia pentru mass-media. Perioada sec.religioasă şi intelectuală II. e. economică. intelectuală. În perioada 1980 – 1990 se crează un model global care defineşte “educaţia cu privire la mediul înconjurător” determinată pedagogic de relaţia ştiinţă-tehnologie-societatemediu”.2 NOILE DIMENSIUNI ŞI DOMENII ALE EDUCAŢIEI Conţinuturile educaţiei (generale) include dimensiunile activităţii de formare-devoltare a personalităţii umane.Bucuresti . e. deschiderile spre noile evoluţii: ecologică. “ Noile educaţii (recunoscute de UNESCO). competitivă . Perioada sec. 1965. e. civică.şi microstructurale. . • un caracter integral – determinat de interdependenţa dintre laturile educaţionale. profesională. şi demografică. educaţia pentru tehnologie şi progres. Vaideanu. angajaţi într-un câmp psihosocial bine definit. Unesco-50-educatie. au provocat apariţia „ noilor educaţii”. p. demografică. socială. orientările educaţiei în plan social: e. Editura DPRA . e. III. casnică. b. personală. care adăugă educaţia estetică şi educaţia fizică dezvoltată în contextul educaţiei aplicative. 1993. democraţia. de-a lungul istoriei dimensiunile educaţiei s-au manifestat în felul următor: I. orientările educaţiei în plan individual: e.a. rolul religiei. 6567)74 Trasaturile comune ale celor cinci dimensiuni ale educaţiei conferă conţinutului activităţii de formare – dezvoltare a personalităţii umane: un caracter obiectiv . morală. corporală IV.tehnic/ aplicativ-estetic şi fizic. Conform lucrărilor elaborate de R. e. educaţia 74 • Vaideanu G. noile educaţii sunt: educaţia ecologică.educaţia pentru schimbare şi dezvoltare. apar ca un răspuns al sistemelor educaţionale la imerativele lumii contemporane de natură politică. raportul dintre naţional şi universal în creaţiile culturale. XX ( prima perioadă) educaţiei noi. cultura de tip informatizat etc. . sanitară modernă ş.determinat de structura de organizare biopsiho-sociala a personalităţii umane( care necesită competenşe intelectuale – morale – tehnologice – estetice – fizice) • un caracter dinamic – care relevă adaptarea permanentă a acţiunilor profesorilor la cerinţele şi posibilităţile elevilor.ştiinţifică. estetică. democratică. individuală. proiectată în conformitate cu funcţiile macro. e. problemele lumii contemporane cum ar fi: protejarea mediului. raportul dintre naţional şi internaţional. • un caracter deschis – determinat de apariţia periodică de noi conţinuturi de genul celor instituite în ultimul timp la nivelul UNESCO – sub denumirea de „ noile educaţii” Prin urmare.

Galati 2004 . D. educaţia sanitară modernă etc.. Comunicare ştiinţifică. . Aceste noi dimensiuni ale educaţiei vizează realizarea următoarelor obiective şi activităţi ( tabel .74 demografică.2004 Educatia şi provocările lumii contemporane . Colibaba. educaţia pentru democraţie. educaţia pentru pace şi cooperare.2004)75 75 C.5 după D.

) şi instituţiilor care promovează drepturile omului. educaţia nutritivă. Vizează organizarea vieţii în condiţiile unor probleme specifice cum ar fi timpul liber. naţional.ş. 5 Noile educaţii şi obiectivele instrucţionale vizate ( după D. în contextul global.regional.75 Tab nr.Colibaba. educaţia sexuală. religie etc.teritorial şi local Rezolvrea problemelor litigioase pe cale de dialog. internet. în condiţii diversificate şi individualizate ( în materie de populaţie).. ziare etc. în cadrul grupurilor şi comunităţilor sociale. TEHNOLOGICĂ OBIECTIVE VIZATE ( relativ la mediu) vizează rezolvarea problemelor declanşate în urma dezvoltării tehnologiilor industriale (poluare. rezolvarea problemelor de creştere/descreştere .MEDIA EDUCAŢIA PENTRU DEMOGRAFIE EDUCAŢIA PENTRU PACE ŞI COOPERARE EDUCAŢIA PENTRU DEMOCRAŢIE EDUCAŢIA SANITARĂ MODERNĂ .a EDUCAŢIA PENTRU SCHIMBARE EDUCAŢIA PENTRU TEHNOLOGIE ŞI PROGRES EDUCAŢIA PENTRU MASS .cultural. educaţia casnică.politică). Aplicarea democraţiei la nivelul principiilor sale valorice de conducere socială. Radio. EDUCAŢIA . distrugerea mediului natural) Adaptarea rapidă la condiţiile inovatoare şi la reformele sociale Cultivarea aptitudinilor deschise cuceririlor ştiinţifice a societăţii informatizate Capcitatea de valorificare culturală a informaţiei furnizate de TV. eficientă( reprezentarea. densitate/ migraţiune(structură profeională. repartizarea puterilor legislative etc. 2004) NOILE EDUCAŢII .

justificată de schimbările permanente şi exploziei informaţionale .educaţia interculturală – realizată în scopul diminuării conflictelor şi eradicarea violenţelor.disciplină în muncă şi respect faţă de bunurile folosite în comun În plan estetic .d.. 6. În plan intelectual se evidenţiază o direcţie privind însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe teoretice de bază din diferite domenii: fiziologie. Produsul.educaţia integrată – vizează integrarea persoanelor cu nevoi speciale (dizabilităţi). . deşi educatorul fizic trebuie să înţeleagă că domeniul său de activitate este unul dintre cele mai importante din multiplele discipline care contribuie la realizarea acestor scopuri. . educaţia fizică îşi poate aduce aportul la dezvoltarea unor trăsături şi calităţi intelectuale cum ar fi: atenţia. spirit de observaţie. tolerarea şi cooperare interetnică. scopul educaţiei fizice în general este înscris cu unul dintre obiectivele educaţiei multilaterale pe care trebuie să oasigurămcetăţenilor. creativitate. adversari. deprinderi şi obişnuinţe de cmportament corect în întreceri sau în alte momente de practicare a exerciţiilor fizice. dinamica efortului fizic. cultivarea aptitudinilor specifice. .sunt formate priceperi. specialiştii din domeniul ştiinţelor educaţionale vizează următoarele orientări educaţionale prospective: . Astfel. conţinuturile şi strategiile specifice educaţiei fizice continuă să rămână în armonie cu celelalte laturi educaţionale şi trebuie recunoscute ca o parte integrantă a ciclului educaţional. obiectivele.educaţia în spiritul respectului faţă de participanţii la întreceri (coechipieri. De fapt.educaţia copiilor supradotaţi – vizează creşterea nivelului intelectual.3. mai mult decât alte tipuri de activităţi pe linia formarii personalităţii tinertului se concretizezază prin: . . . dinamica efortului fizic etc. psihologie. biomecanică. Întâlnim o seamă întreagă de componente comportamentale care pot fi transferate cu uşurinţă în viaţa cotidiană sau în executarea profesiei. capacităţii psihomotrice sportive . memorie s.educaţia fizică contribuie la educarea gustului pentru frumos prin exerciţii tehnice şi tactice de nivel calitativ ridicat asigurat şi prin . educaţia fizică se implică în mare masură în dezvoltarea personalităţii umane în paln intelectual. stimularea gândirii creative.educaţia axiologică – determinarea şi promovarea valorilor.m. Posibilităţile pe care le are educaţia fizică şi sportul. Programele moderne ale educaţie fizice au aceleaşi scopuri ca şi cele ale educaţiei. . În mod inerent.colaborarea pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor motrice vizate .acceptarea deciziilor arbitrilor (chiar şi atunci când acestea sunt tendenţios în defavoarea subiectului).educaţia deschisă – la distanţă.a. spectatori). imaginaţie. arta. igienă. estetic şi tehnologicprofesoral.76 Societatea contemporană modernă ridică în faţă procesului educaţional noi domenii şi perspective.determinată de progresul tehnologic de comunicare RELAŢIA DINTRE EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI CELELATE LATURI EDUCAŢIONALE Ar trebuie să nu existe un conflict între educaţia fizică şi celelalte laturi ale educaţiei nici în problema produsului finit şi nici în ceea ce priveşte procesul eductional-formativ. moral.educaţia permanentă. În al doilea rând. În plan moral .

la asigurarea unor indici de dezvoltare somato. la creşterea indicilor calităţilor motrice de bază necesare executării eficiente a profesiilor şi ocupaţiilor social.funcţională care favorizează exercitarea profesie cu maximum de randament.77 acţionarea cu priorotate pentru dezvoltarea corporală corectă şi armonioasă a elevilor/studenţilor. . Influenţa educaţie fizice şi sportului asupra unor trăsături de ordin estetic sporeşte prin practicarea exerciţiilor fizice pe fond muzical sau în concordanţî cu ritmul de anumite melodii. În plan tehnologic-profesional – educaţia fizică şi sportul are o contribuţie evidenţă şi importantă totodată.economice şi cultural-artistice. deplasări la competiţii etc. drumeţiile. De asemenea gustul pentru frumos se dezvoltă şi prin activităţi specifice cum ar fi: excursiile. vizite.

E. (1980) Metode de învăţământ. Ex Ponto. CCPS.. Rev. (2006) Studiu privind optimizarea proiectării unităţii de învăţare în educaţie fizică şi sport. Bucureşti 3. (1983) Pedagogie pentru învăţământul superior. Ed. BORMS.. CERGHIT.. Ed.. L. I. Regândirea sistemului de evaluare a studenţilor . Mirton. (2007) Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie fizică şi sport.. Bucureşti 12. J-F. CHERTEŞ. (1987) Measurement for evaluation in physical education. BUCUR. Didactică şi Pedagogică. L.. (2002) Nataţie – curs bază. T. Ed. E.. Stadion.. Didactică şi Pedagogică. (1981) Structura şi dezvoltarea personalităţii.. (1996) Proiectarea didactică ştiinţifică şi implementarea ei în activitatea sportivă de performanţă.. BONTAŞ. ( 2004)..E. SportTurism. Bucureşti 11. (1998) Fundamentele experimentării. C.. 4/2006 19.. Constanţa 10. Didactică şi Pedagogică. BRONCHART. T. 1 13. B. Ed. (2002) Teoria şi metodologia instruirii..(2006). 15.. Bucureşti 18. BOMPA. CERGHIT... stiluri şi strategii.. 206 14.E. BONTAŞ. Bucureşti 17.. G. Craiova 25. D. ARAMIS. COLIBABA. COJOCARIU. EDP.( 2002). nr. BAROGA.. COLIBABA. Bucureeşti 21. J. BOURG. Science et vie. COLIBABA... D. JACKSON. V.. D. I.. ALLPORT. BAROGA. Educaţia şi provocările lumii contemporane. nr. T. M.. 255/sept-oct. MAGNIN. nr. Piteşti 23.P. ( 1973). Editura Universităţii din Piteşti 4.Periodizarea antrenamentului sportiv. 22. I. MIHAIL. Citius Altius Fortius. Universitaria Craiova . plus haut. Bucureşti 20. ABERNETHY. în rev. BÎRZU. (1985) Calităţile motrice combinate. Ştiinţifică Internaţională. C. ( 1969). A.. Timişoara 16. nr..S. V. Ed. în SDP 395-396. F. C.. Bucureşti 2. Brown 7. E. Structuri. M.. B.I. Sport-Turism. COLIBABA-E. Culegere de studii şi cercetări. Conf. L.. (3 rd ed. ALL.78 BIBLIOGRAFIE: 1. COLIBABA.. Educaţia fizică a studenţilor. Bucureşti Ed. D. ediţie şi traducere în limba română CNFPA. Rev. 2. F. ICF. Ed.. (2002) Control medical şi autocontrol în educaţie fizică şi sport.. D.. COJANU. NICULESCU. (2002) Sisteme de instruire alternative şi complementare. C. Bucureşti 24. Nr. BĂNĂŢEANU.). (2001) Teoria şi metodologia. NICULESCU A. Bucureşti 6.. (1995) Reglation des conduites.D. BĂDESCU. A. D. Ed. E. (1995) Pedagogie. Caiet documentar. Bucureşti 5. W. I. Edit. în Ştiinţa sportului nr. (1989) Condiţia fizică şi sportul.. Timişoara 9. SNYDER. ( 1961). BAUMGARTNER. Standarde ocupaţionale şi transpunerea lor în sistemul educaţional. COJANU... Bucureşti 8. Galaţi. Conf. Educaţia fizică şi sportul în învăţământul superior. (1999) Plus vite. Ed. (1986) Journal of sport science. Inter. Ed. IA: Wm. plus fort. Dubuque.4. Viitorul. S..

Sport-Turism. (2005) Psihopedagogie. D. J. DRĂGAN. Bucureşti 46. Piteşti 40. (2006). A. EPURAN. T. structură şi evaluare. EPURAN.. (1974) Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şcolare. EDP. (1998) Recomandări privind redactarea şi susţinerea lucrărilor de licenţă în domeniul educaţiei fizice şi sportului. Metodica educaţiei fizice şcolare. Cartea şcolii 38. A. J.. (coord. FIREA. Bucureşti 36. POLIROM. Ed. ANEFS.. Chişinău 48. Litera. (1995) Processus d'influence pour developer les competences artistiques.. .79 26. . Bucureşti 39.. Ed. Stadion. Ed. Didactică şi Pedagogică. (1992) Metodologia cercetării.. (1999)... (2005) 100 jocuri pentru exersarea deprinderilor motrice de bază. I. Ed.. CUCOŞ. FILIPESCU. Ed. nr.. P. Bucureşti. Tendinţe şi perspective de dezvoltare ale activităţii de educaţie fizică şi sport în învăţământul superior. Ed. EFS. (1996) Pedagogie generală. 358. CRISTEA. De Medicină cu profil de chirurgie..A. GAGEA. CCPS 42. Bucureşti 37. MTS. ANEFS. E.I. D. nr. Ghidul studentului practicant. Aria curriculară Educaţie fizică şi Sport. G.( 1999). Fundaţiei „România de mâine”. ( 2005). A.T. Paris 41.M. (1999) Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport. POLIROM.. Bucureşti 34. A.A. CRISTEA. D.D.. Bucureşti 51. Teză de doctorat. Ed. C. Fundaţiei România de Mâine.I. (1979) Ed. Bucureşti 44.. (2000) Dicţionarul de pedagogie. M. GÎDA. Bucureşti 43. ( 1978). S. DEMETER. Ed. “Sportul de performanţă” nr .. Bucureşti 28. Iaşi 31. Pământul.... (1972) Democraţie şi educaţie. (2003) Managementul lecţiei. ECLACHE. D.P.. EPURAN. C. A. L. S. M. (1994) Medicină sportivă aplicată.S. (1979) Bases physiologique de aptitude physique. Bucureşti 29.. (1980) Compendiu de psihologie. P.. DEMETER. în E.. Sport-Turism.. Piteşti. Ed. R. Ed.. Medicine du sport. EVALUARE IN SPORT. Edit. Managementul educaţiei Ed. Bucureşti 30. E. (1995). COLIBABA E. Ed. 56. Pregătirea fizică a studenţilor din Univ. DRAGNEA. DEWEY. Didactică şi Pedagogică. R. Tiparg. 357.. M. şi colab. Bucureşti 33. CUCOŞ. M. DRAGNEA.. E. A. Ed.S.2 27... (2002) Pedagogie. Ed. Bucureşti 47. J. ECLACHE. Despre ştiinţa activităţilor corporale.... (1982) Bazele fiziologice şi biochimice ale formării deprinderilor motrice.. 256 nov-dec 52. DOBRIN. Ed. GAGEA. CRISTEA. GAILLARD. Ed. ICEF Bucureşti 49. J. MIHĂILESCU. FOLEA. Ed. (1995) Aptitudinile motrice.M. Iaşi 32. (1999) Dezvoltarea psihică – aspecte ale dezvoltării psihice în ontogeneză.) (2000) Teoria educaţiei fizice şi sportului. Renassance. GÎDA. Bucureşti 35. Rev.P..( 1985). Ed. Bucureşti 45. Didactică şi Pedagogică.. Teoria activităţilor motrice. DICŢIONARUL DE PEDAGOGIE. ( traducere).. EPURAN. Bucureşti 50.

Chşinău 72. Rev. HĂULICĂ. Cluj-Napoca 70. Inter-tonic. Ed. Ed. Rev. Ed. I. L. Cartea Universitară.Teză de doctorat. GRATTON... Ed.A. Universitaria Craiova 75. îndrumar pentru practică pedagogică. N. Ed. NICOLA. Bucureşti 56. Bucureşti 73. Ed.( 1969). (2006) Atletismul în sistem educaţional. Ed..(2003).. ( 1965). Îndrumar practicometodic. I.. 77. O strategie pentru supraveţuirea lumii. Bucureşti 78.M. C.. Ed. T. Sport-Turism. B. MACRI.I. Ed. Colecţia Paideia. (1996). Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti 68. M. KING. IONESCU. Globus. HUBERT.. Universitaria Craiova 55.... NEACŞU. Bucureşti 64. Ed. L. Ghidul studentului practicant. Politică. IFRIM.. Cluj-Napoca 65. KOTEV. (2005). Bucureşti 71. (1994) Învăţarea eficientă. (coord. (2001) Psihologie experimentală. (2003) Jocuri pregătitoare. D. Portugalia 57. MIHĂILESCU. Universităţii din Piteşti 76. VOICU. Dacia. N. IACOV. (2002) Jocuri de mişcare.. M. HANŢIU. Locul educaţiei fizice în dezvoltarea personalităţii umane.. (1996) Elemente de management şi legislaţie în sport. (2002) Fiziologia educaţiei fizice.. Cercetări sociologice în ed. I. coord. Ed. (1979) Definirea obiectivelor educaţiei.) (1993) Antrenamentul sportiv modern. JONES. I. Ed. Universităţii din Oradea 58. practică. LUNGU. LANDSHEERE. Bucureşti 67. Moscova ( traducere) 69. ANEFS. GEORGESCU. (1990) Instruire şi învăţarea.. Paris 62.. C. Medicală. GÎDA.. NEGREŢ. Ed. Ed. EDITIS. (1989) Fiziologie umană. Ed.. fizică şi sport .. I. MIHĂILESCU. Universităţii din Piteşti. GEORGESCU. Ed.80 53. RADU..B. Bucureşti 80.. G.. I. KAPIŢA. HÂNSA. Ştiinţifică şi Enciclopedică. Pedagogie. Edit. V. Bucureşti 66. nr 3 63.. de... Bucureşti 59. Bucureşti . Ştiinţifică. de. EFS. Bucureşti 79. C. Ed. LANDSHEERE. Frame. NEACŞU. L. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti 60. HORGHIDAN. Ed. JINGA.. Ed. (2002) Atletismul pentru şcolari. (2004) Research methods for sport studies. I. TMC. Tehnică. teorie. Didactică şi Pedagogică. I.. (2006) Handbal. M.. LIDIA. Horrizontes. V.. P. A. I. MIHĂILĂ.. Traite.R. Universitaria Craiova 54. GĂDA. Lisboa. L. Bucureşti 61.. A. ŞCHNAIDER. POPESCU.. (1987) Educaţie şi autoeducaţie în formarea personalităţii sportive. (1995) Didactica modernă.. L.( 1993). A. (1986) Antropologie motrică. GEORGESCU. ( 1979).. pedagogie generale.. M. Edit. Ed. Press. . (1981) Experiment. (2006) Intensive program for outdoor sport education. Univ. NICU. (2000) Problema psihomotricităţii. Universităţii din Piteşti 74. MIHĂILESCU. I. Editura Editis. C. Pregătirea fizică profesională a studenţilor.. (1986) Îndrumar de lucrări practice pentru control medical şi prim ajutor medical. LADOR.

S.G. RADU. NICULESCU. în Structuri. Ştiinţifică. I. Wichovanie.. Ed.. Ed. (1993) The social psychology of sport. Ed.fundamente teoretice. Bucureşti 95. G.. Universităţii din Piteşti 84.. EduSoft. Didactică şi Pedagogică.81 81. la a treia ediţie a evaluării. POTOLEA. (1994). I. SCARLAT.P.. Planuri .C.. Ed. Dicţionar de psihologie. K. Universitaria Craiova 85. (1998) Motricite humaine – Developpement moteur. ARVIN. NICULESCU. Bacău 96.C.. Universităţii din Piteşti 82. D. SIMION. nr 2 ( traducere) 87.C. ( 1980). D. 278 101... Albatros. (1988) Probleme ale motivaţiei în depăşirea cerinţelor. Universităţii din Piteşti 106. Cercetări asupra dezvoltăriifizice a tineretului din şcolile profesionale. RIGAL. deprinderi şi obişnuinţeînţelesurile lor şi raportul dintre ele.. Bucureşti 94..P. RAŢĂ G. I. POTOLEA. (2000) Evaluarea în procesul didactic. Cluj Napoca 105. Alma Mater. GH. (2006) Aptitudinile în activitatea motrică. NICULESCU.. Didactică şi Pedagogică. Iaşi 108. Pedagogie. Albatros.. T.ZENKE. (1999). I. E.cadru de învăţământ – pentru învăţământul preuniversitar. Scheme operaţionale.. ROŞCA. Ed. Edit. (1972) Aptitudinile. A.. Timişoara 88. MARINESCU. EDP. în SDP nr. POPA . ficzne i sport. R. (2003) M.H. Bucureşti 86. V. M. (1989) Profesorul şi strategiile conducerii învăţării. (2005) Volei de la A la Z. Rev. Alma Mater. L. (2003) Jocuri dinamice. (2006) Condiţia fizică şi starea de sănătate. ZORGÖ.. V&I intregral. SCHAUB. Gh..Ed. ROTSCHILD. RAŢĂ. Didactica predării educaţiei fizice şi sportului.. SALDE. 100. RUSSELE. SABĂU. M.. strategii şi performanţe în învăţământ..( 2002). Bacău 98. Editis.( 1995). PAVELCU. Bucureşti 90. AL. Polirom. Edit. Ed. Bucureşti 92. M. CONSTANTINESCU E. 93. Springer 102. E. Educaţia şi personalitatea. Universitaria Craiova.( 1965). Bucureşti 89. Bucureşti 103. G.. L. Ed. Ed. Bacău 97. GEORGESCU. POPESCU-NEVEANU. (1993) Lecţia de educaţie fizică. New York. Academiei. RADU.. (1982) Stilurile educaţionale în Probleme fundamentale ale pedagogiei. Ed. M. Dcţionar de pedagogie.Ed. NICULESCU.(1978) Dicţionar de psihologie.. Ed.( 1969)..T. Ed. Edit. SISTEMUL NAŢIONAL DE EVALUARE LA DISCIPLINA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT. Bucureşti 91. VLADU.. EZECHIL...( 1978). (2004) Didactica educaţiei fizice. Ed. CCPS. POPESCU. 107. Îndrumar pentru educaţia fizică a studenţilor de profil. Bucureşti 104. (2006) Evaluare motrică şi somato-funcţională curs. N. G. RAŢĂ. Bucureşti . 83. I. Ed. STUDIU COMPARATIV AL POTENŢIALULUI BIOMOTRIC al elevilor din clasele V-VIII. (1989) Fitness-ul la copii. Ed. Quebec 99. Univ.. U.T.. PILICZ.. (2002). RAŢĂ. (1998) Metodologia cercetării omului în mişcare. Bucureşti.( 2001). D.

(1974).U. ( 1996 ).. Stadion. Bucureşti 112. vol. Ciclurile vieţii. U. Elemente ale educaţiei şi profesionalizării tehnologice. CĂRPANU. UNESCO – 50. L. A. Dicţionar de psihologie socială. Bucureşti 114. nr. T. sportul de performanţă. TACHE. Dicţionar de sociologie. E. Ed. VENERA. edit. Ed. Edit. Bucureşti 115. (1984) Mama şi copilul. Ed. Bucureşti 118.. THOMAS.I. Ed. TUCICOVA. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti 117. Bucureşti 116. C. ( 1993). DEPRA. S. DEPRA. (2000) Teoria educaţiei fizice şi sportului. S. ZANFIR.... ştiinţifică şi enciclopedică. Cartea Şcolii. L. Edit.educaţie. J. C. TERMINOLOGIA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.B. (1996) Metodologia cercetării în activitatea fizică.. Bucureşti 119. 375-377. VLĂSCEANU. Bucureşti 111. MTS-CCPS. G. Didactică şi Pedagogică. Ed.( 1993) . Medicală. ŞERBĂNOIU. Edit... E..82 109. Bucureşti . NELSON. VERZA. ( 1981)...... (2008) Teoria şi metodologia instruirii. M. J. (1995) Psihologia vârstelor. (1988) Proiectarea didactică în curs de pedagogie. Ed. l.. VLADULESCU. Babel. Bucureşti 110. VAIDEANU . VLĂSCEANU. ŞCHIOPU. Bucureşti 113.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->