Sunteți pe pagina 1din 12

Curs 6 Durerea de origine dentara si durerea neodentogenica

Principalele tulburari de sensibilitate intalnite in practica stomatologica sunt: durerea, anestezia, parestezia, paralizia. Durerea este cel mai frecvent simptom pentru care se prezinta un bolnav la cabinet, determinata fiind cel mai adesea de afectiunile pulpare si complicatiile acestora. Perturbarile emotionale puternice ce o insotesc adeseori, pot produce aparent simptome de tipul durerii fizice. Durerea si anxietatea sunt aproape inseparabile in medicina dentara. Durerea creeaza anxietate, iar anxietatea la randul ei creste sensibilitatea, fiind capabila sa produca singura durere. Definitie: Durerea este o senzatie subiectiva, rezultata in urma actiunii unui stimul nociv si traduce o dereglare psihica sau fizica. Este considerata sistemul de alarma, ce semnalizeaza actiunea unor agenti nocivi asupra organismului. Orice pierdere a sensibilitatii dureroase expune organismul la pericole, de aceea prezenta durerii este considerata un simptom major. Criteriile de clasificare ale durerii cranio-faciale utilizate in decursul timpului sunt numeroase, mai frecvent utilizate fiind cele topografice, clinice, fiziopatologice. A. O clasificare efectuata dupa criterii topografice cuprinde: Durerea localizata, perceputa la locul unde actioneaza stimulul (traumatic, infectios). Durerea referita (iradiata), care nu este simtita la locul de origine, ci in zona cutanata periferica de distribuire. Durerea proiectata, simtita intr-un teritoriu de distributie diferit de cel al zonei afectate (de exemplu o durere hemimandibulara stanga transferata de la alta parte a corpului,de ex. de la un infarct). Durerea difuza, situata pe o zona mai intinsa dar fara o localizare precisa.

B. Dupa origine, durerea se clasifica in: Durerea somatica cu substrat morfologic ce include: - cefalgia - algiile faciale simptomatice, pe elemente ale sistemului stomatognat. Durerea psihogena fara substrat morfologic.

C. Din punctul de vedere al medicului stomatolog durerea poate fi clasificata in: Durere de origine dentara (odontalgie) 1

Durere datorata altor cauze (neodontogenica). 6.1. Durerea de origine dentara (odontalgia) este cea mai frecventa si cea mai violenta forma a durerilor oro-faciale. Durerea dentara insoteste aproape toate afectiunile odontale, de orice natura ar fi ele, ba chiar si unele etape fiziologice din evolutia dentitiei, cum ar fi eruptia primei dentitii si aparitia dentitiei definitive. Durerea asociata eruptiei dintilor temporari/definitivi este de intensitate moderata, localizata sau difuza. Frecvent insoteste tulburarile de eruptie ale molarului de minte cu implantare anormala, prin presiunea directa pe care o exercita asupra nervilor aferenti. Este intermitenta, rareori continua, uneori de intensitate foarte mare, cu aspect de hemicranie insotita de fenomene neurovegetative generale si locale. Durerea de origine dentara poate fi: - durere pulpara - durere parodontala - durere gingivala - durere osoasa - durere asociata cu proteza dentara. Dup localizare, poate fi: localizat, sau iradiat. n func ie de factorul decanator , durerea poate fi: - Spontan, cnd apare brusc, n formele inflamatorii pulpare acute - Provocat de factori iritativi (mecanici, chimici, termici), care ac ioneaz direct asupra dentinei expuse n mediul oral. 6.1.1. Durerea pulpara este cauzata de expunerea dentinei si deschiderea canaliculelor dentinare din motive diverse (hipersensibilitate/hiperestezie dentinara, carii ce depasesc smaltul afectand dentina, dinte rupt sau fracturat, pulpite acute si cronice, eroziune si abraziune, atritie, retractie gingivala, traume operationale excesive iatrogene, lucrari protetice necimentate pe dinti vitali). 6.1.1.1 Hipersensibilitatea/hiperestezia dentinara: Simptome: - durere ascutita, patrunzatoare, de tipul atingerea brusca a nervului, intotdeauna legata de un stimul cald, rece, dulce; durerea nu este niciodata spontana (nu apare in lipsa stimulului) - durerea apare imediat dupa aplicarea stimulului si este destul de bine localizata (pacientul poate indica zona si adesea chiar dintele implicat) - indepartarea stimulului are ca efect imediat disparitia durerii. Aten ie: Cariile dentare pot produce dureri de durata (1020 minute) dupa ingerarea unor alimente dulci, ca urmare a aciditatii locale produse de placa bacteriana.

Semne obiective: retractie gingivala, carii, lucrari fracturate sau neetanse, balonase de saliva la miscarea puntii, indicand dizolvarea cimentului, pierderea smaltului consecutiv fenomenului de uzura. Teste de diagnosticare: Se identifica dintele/dintii afectati cu aer rece, clorura de etil sau gutaperca fierbinte, dupa izolarea individuala a dintilor cu tampoane de bumbac. 6.1.1.2 Dinte rupt sau fracturat/fisurat: Fracturile pot sa afecteze: - numai smaltul (de obicei fara simptome) - numai smaltul si dentina - smaltul, dentina si pulpa - radacina - coroana si radacina Fracturile pot fi simple sau multiple.

Fracturi care implica smaltul si dentina Simptome: - pot fi variate si pot conduce la diagnostice gresite. - durere ascutita ocazionata de muscarea alimentelor tari pe o anumita zona a dintelui; situa iile care produc durerea sunt unice si de aceea examenului obiectiv. - durerea este intermitenta si poate fi mai puternica la disparitia fortei de muscare decat la aplicarea ei; aceasta este cunoscuta ca durere ricoata si se datoreaza frecarii simultane a suprafetei dentinei, cauzand miscarea fluidului tubular. - durerea este bine localizata si nu este de obicei iradiata. - durerea este de foarte scurta durata, limitata la muscare si niciodata spontana. - pot sa apara unele sensibilitati la cald si mai ales la rece in timpul stimularii pulpei pe linia fracturii. - pacientii nu se adreseaza imediat medicului stomatolog deoarece problema apare doar intermitent. Semne obiective: - pentru a permite transmiterea unei forte suficiente care sa rupa un dinte, este necesara prezenta unui dinte natural antagonist (puternic), iar starea parodontala a dintilor afectati si antagoniti este de obicei excelenta. - restaurarile neadezive slabesc un dinte si de obicei gasim fisurati dintii care au fost restaurati cu obturatii MOD, in special amalgam sau incrustatii ce nu acopera cuspizii. - ruptura poate fi vizibila, mai ales daca este acoperita de pete pigmentare. Teste de diagnosticare: - folositi lumina reflectata de o oglinda dentara catre dinte la diferite unghiuri, o oglinda ce mareste pentru a vizualiza ruptura/fisura. 3 sunt greu de reprodus in timpul

- muscand pe un tampon de bumbac, pe o spatula de lemn, pe un opritor de cauciuc sau pe un disc de cauciuc neted se va permite fisurii sa se deschida cauzand durere, ceea ce va permite identificarea dintelui afectat; aplicand in prealabil pe dinte un colorant (albastru de metil), acesta va patrunde in fisura deschisa si va ramane acolo si dupa curatarea dintelui. - aspectul radiografic va fi normal; fisurile fine nu pot fi vizualizate pe radiografie.

6.1.1.3. Dinte cu fractura implicand si pulpa: Simptome: - poate debuta cu simptomele mentionate anterior dar va progresa spre inflamatia pulpei; aceasta va avea ca rezultat o durere spontana iradiata catre ramificatiile nervului trigemen, cauzand dificultati extreme de diagnosticare. - pulpitele trecute prin etapele de pulpita initiala (hiperemie/reversibila), pulpita acuta (ireversibila) si pulpita supurativa, conduc spre o durere persistenta care pulseaza/zvacneste. - o usurare temporara poate urma dupa moartea pulpei, dar va fi urmata de o parodontita apicala acuta, cand dintele devine sensibil la atingere si este usor de localizat. Teste de diagnosticare: - ca mai sus, inclusiv teste de vitalitate. - radiografiile pot sa arate largirea spatiului ligamentelor parodontale. 6.1.1.4. Pulpita: Clasificare: a- pulpita initiala (hiperemia pulpei) b- pulpita acuta c- pulpita supurativa/purulenta (abces pulpar) d- pulpita cronica a. Pulpita initiala (hiperemia preinflamatorie): datorata detartrajului recent, restaurari recente ale unor cavitati profunde, leziuni carioase profunde, trauma ocluzala in antecedente. Simptome: - durere unilaterala ascutita, patrunzatoare, recunoscuta ca durere de dinti. - durerea este intermitenta si activata imediat de un stimul cald, rece, dulce. - dintele nu este dureros pana nu este stimulat si poate raspunde mai degraba la rece decat la cald. - durerea la stimulare este de foarte scurta durata; nu dureaza mai mult de 1015 minute dupa ce stimulul a fost indepartat. - dintele dureros este greu de localizat; pacientul poate fi incapabil sa precizeze dintele afectat. 4

Semne obiective: Poate exista o restaurare mare intracoronara sau extracoronara, leziuni carioase mari implicand pulpa, sau un tift parapulpar plasat in apropiere sau implicand pulpa. Teste de diagnosticare: - dintele nu prezinta sensibilitate la percutie. - dintele afectat da un raspuns exagerat la testele de vitalitate, in comparatie cu dintii normali adiacenti. - dintele afectat are o culoare normala. - pe radiografie se pot vedea cariile si restaurarile dentare; aspect radiografic normal al zonelor apicale si parodontale; nu este pierduta lamina dura apicala, nu apare radioluminiscenta/radiotransparenta apicala. b. Pulpita acuta: Aceasta situatie este de obicei ireversibila si poate duce la pulpita supurativa/purulenta (abces pulpar) sau la gangrena. Simptome: - durere initiala unilaterala, ascutita, patrunzatoare, care in timp devine surda sau pulsanta (zvacneste); durerea ascutita, patrunzatoare este adesea intrerupta de perioade cu durere surda. - initial durerea este un raspuns exagerat mai ales la un stimul cald si este de lunga durata, persistand pentru mai mult de 15 minute (chiar si pana la cateva ore) dupa ce stimulul a fost indepartat. - iradierea durerii este frecventa si pacientul solicita tratament de urgenta. - daca procesul continua, durerea apare spontan (fara un stimul evident) si adesea se accentueaza noaptea. - durerea poate sa impiedice adormirea sau poate sa trezeasca pacientul din somn. - deoarece durerea se datoreaza presiunii pulpare crescute, asezarea la orizontala sau aplecarea maresc presiunea si deci si durerea. - recele poate sa reduca presiunea si sa aduca o usurare temporara. - problemele persista cateva zile sau cateva saptamani si apoi se opresc brusc cand pulpa s-a necrozat. - durerea este greu de localizat, pana ce dintele devine sensibil n ocluzie; urmeaza moartea pulpei cu aparitia unei parodontite apicale acute. Semne obiective: - leziuni restaurative/carioase mari, dinte fracturat sau decolorat, etc. - initial dintele nu va fi sensibil n ocluzie, dar va deveni sensibil in ultimele etape ca urmare a dezvoltarii unei pulpite seroase totale sau parodontite apicale acute. Teste de diagnosticare: - o anestezie locala de diagnosticare poate fi necesara pentru localizarea dintelui afectat ca si scoaterea restauratiilor pentru a examina expunerea pulpei, cariile adanci, fracturile, etc. 5

- la inceput, va exista un raspuns exagerat la cald si la testele electrice de vitalitate; mai tarziu nu va mai fi nici un raspuns, deoarece pulpa a murit; recele poate usura durerea prin reducerea presiunii pulpare. - rezultatele testelor de vitalitate pot fi confuze la dintii cu mai multe radacini cand o radacina poate contine tesut viu si o alta material necrozat. - in ultimele etape dintele poate deveni sensibil la percutie in ax si sa capete o nota surda la percutie ca semn al aparitiei unei parodontite apicale. - radiografiile pot arata carii sau restaurari adanci, largirea spatiului ligamentelor parodontale si in ultimele etape pierderea laminei dura apicale. c. Pulpita cronica: Simptome: - durere moderata intermitenta pe o perioada lunga de timp (luni sau ani). - durerea este greu localizata si poate fi limitata de ocazionala hipersensibilitate la cald. - simptomele dureroase ale pulpitei cronice sunt rareori principala ingrijorare a pacientilor, dar pot fi descrise ca o chestiune incidentala. Semne obiective: restaurari mari, cavitati carioase profunde. Teste de diagnosticare: - vitalitate: o reactie treptata, conducand spre un raspuns exagerat la cald este uzuala; raspunsul la rece si la testele electrice este redus, in comparatie cu dintii vitali, sanatosi. - pot apare foarte mici sensibilitati si dureri surde la percutie. - radiografiile pot arata sclerozarea camerei pulpare si a canalului radicular, si unele pierderi de lamina dura apicala; osul alveolar in zona apexului radacinii poate deasemenea sa fie demineralizat. 6.1.2. Durerea parodontala este cauzata de parodontite apicale acute si cronice de origine pulpara, de parodontite traumatice, de abcesul parodontal si de leziuni parodontale-endodontice. 6.1.2.1. Parodontita apical acut de origine pulpar: sursa infectiei apicale este camera pulpara. Simptome: - durere unilaterala, severa, continua, surda/pulsanta, cu aparitie foarte rapid. - dintele este excesiv de sensibil la atingere i ocluzie si se simte nalt n ocluzie - durerea este destul de severa ca sa impiedice masticatia si somnul, si poate trezi pacientul noaptea. - durerea este foarte bine localizata; pacientul va fi intotdeauna capabil sa indice dintele afectat si poate incerca sa-l protejeze de atingerea cu oglinda stomatologica manevrata de dentist. 6

- tumefac ia tesutului moale poate apare, de obicei moale si pufos (edem de vecintate) - durerea deseori scade la aparitia tumefac iei sau a unui punct de abces, din cauza reducerii presiunii. - tumefierea dureroasa a fetei, a an urilor bucale, a palatului sau a gatului poate fi ntlnit, nso ite de alterarea strii generale. - daca dintii posteriori sunt implicati, pacientul nu isi mai poate deschide complet gura (trismus), in timp ce implicarea dintilor anteriori maxilari poate conduce la tumefierea fetei si a fantelor palpebrale. Semne obiective: - restaurari/carii/pivoti mari, obturarea defectuoasa a canalelor radiculare, etc. - tesuturile gingivale inconjuratoare pot fi inflamate. - daca exista extravazarea puroiului prin san ul gingival, o punga poate fi prezenta. - nodulii limfatici regionali sunt adesea mariti si sensibili. - pacientul poate fi febril. - dintele afectat poate fi decolorat (sangerarea pulpei in canaliculele dentinare). - pot apare tumefac ii ale tesutului moale n dreptul apexului, sau chiar o fistul. - dintele va fi uor mobil, datorit edemului ligamentelor parodontale. - palparea tesutului moale umflat poate arata ca acesta este fie moale=edem local, fie tare (fibros) si eritematos=celulita. Teste de diagnosticare: - dintele va fi mobil si extrem de sensibil la percu ie; sensibilitatea se manifesta in special la presiunea aplicata in directie apicala; sunetul la lovire va fi surd (indicand acumularea de fluid in ligamentul parodontal). - teste de vitalitate: de obicei vor fi negative, sau dintele poate avea mai multe radacini cu ceva tesut vital in unul sau mai multe canale; dintele poate raspunde la caldura ca rezultat al expansiunii gazelor in camera pulpara; recele poate reduce durerea prin reducerea presiunii in camera pulpara si tesuturile apicale. - radiologic: initial largirea spatiului ligamentelor parodontale cu pierderea conturului de lamina dura, urmata de cresterea radiotransparentei apicale; semnele radiologice pot fi intarziate. 6.1.2.2. Parodontita traumatica: parodontita inflamatorie (nu infectioasa) cauzata de traume, de exemplu plasarea recenta a unei restaurari inalte sau incarcarea excesiva in timpul unui tratament ortodontic sau dupa fixarea unei proteze partiale. Simptome: - durere bine localizata la muscare sau la aplicarea unei presiuni; pacientul poate identifica dintele afectat, pe care il va simti inalt in ocluzie. 7

Semne: - restaurare recenta, care, daca este metalica, poate sa arate un semn lucios/lustruit pe suprafata ocluzala, indicand un contact prematur. - prezenta unui aparat ortodontic nou sau recent modificat sau protez partiala. - dintele poate fi usor mobil. Teste de diagnosticare: - vitalitate: spre deosebire de parodontita periapicala infectioasa, vom avea un raspuns normal la cald, rece, si la testele electrice. - sensibilitate minora si o nota surda la percutie, datorita inflamatiei traumatice a ligamentului parodontal. - identificarea contactelor ocluzale utilizand hartia de articulatie. 6.1.2.3. Parodontita apicala cronica (granulom apical): Simptome: - durerea apare rar, dar cand apare este surda si pulsanta si nu este bine localizata. - poate avea loc o extravazare ocazionala de puroi (gust rau) daca o fistul este prezent. Semne: - restaurari mari, etc., dintele poate fi colorat si cu fistul. Teste de diagnosticare: - posibila sensibilitate minora la lovire si o usoara nota surda la percu ie. - vitalitate: de obicei negative; caldura poate ocazional sa cauzeze un raspuns prin expansiunea gazelor in camera pulpara. - radiografii: o radiotransparenta apicala va fi prezenta, care poate fi mare si bine definita; o obtura ie de canal anterioara, inadecvata sau un coafaj pulpar poate fi prezent. - un con de gutaperca trecut printr-un orificiu fistulos va trece catre apexul dintelui afectat si va fi vizibil pe radiografie; aceasta este deseori o metoda utila de diagnostic. 6.1.2.5. Parodontita acuta de origine gingivala (abces parodontal marginal): Reprezint o complica ie a unei parodontite marginale cronice profunde. Simptome: - durere bine localizata, continua, surda si pulsanta. - dintele afectat, si posibil si alti dinti, poate fi mobil. - un gust sau un miros rau vor insoti orice secre ii purulente. - este posibila asocierea cu o tumefac ie dureroas in cavitatea bucal. - o tumefac ie extraorala este foarte rara. - dintele poate fi dureros la muscare si se va simti inalt in ocluzie. Semne obiective: - dintele va fi mobil si o punga parodontal adnc va fi prezenta. - igiena orala deficitara, placa si depozite de tartru.

- tumefac ie cu diam. de c iva mm pn la 1,5 cm circumscris, rotund localizat la nivelul gingiei fixe. - introducand o sonda de masurare a pungii parodontale n punga parodontal, puroiul va fi eliberat. - frecvent adenopatie loco-regional. Teste de diagnosticare: - vitalitate: spre deosebire de parodontita apicala de origine pulpara, testele de vitalitate sunt pozitive - sensibilitate la percu ie transvers; nota surda la lovire, datorata acumularii de fluid in spatiul ligamentelor parodontale. - radiografiile vor arata o pierdere generalizata de os alveolar, cu o morfologie orizontal si/sau vertical. 6.1.2.6. Leziuni parodontale-endodontice: dintii molari sunt cel mai des implicati; la originea leziunilor poate fi o parodontita marginal primara sau o afec iune pulpar primara, sau sa coexiste ambele afectiuni pe acelasi dinte; astfel, o leziune endodontica poate mima o leziune parodontal, in timp ce o leziune parodontal poate mima o leziune endodontica; ca o alternativa ambele leziuni pot sa coexiste ! Semne si simptome: ca la parodontitele apicale sau marginale (vezi mai sus) sau o combinatie a acestora, functie de etiologie. Teste de diagnosticare: - vitalitate: nici un raspuns daca este o endodontita primara sau combinata; raspuns daca este o parodontita primara. - sensibilitate si o nota surda la lovire. - radiografie: pierdere a septului osos alveolar dac este de cauz parodontal, asociat cu radiotransparen periapical.

6.1.3. Durerea gingivala


6.1.3.1. Gingivita traumatica: o inflamatie gingivala locala cauzata de o trauma fizica (ex. periuta de dinti, os de peste), o trauma chimica (ex. aspirina), sau de o trauma electrica (mai rar).

6.1.3.2. Gingivita acuta ulcero-necrotic: - este o boala infectioasa caracterizata prin progresia rapida a ulceratiei la papilele interdentare. - ulceratia porneste la varful papilei dar se raspandeste de-a lungul marginii gingivale si poate conduce la o distrugere extinsa a tesutului gingival. - sunt implicate microorganisme anaerobe gram negative. 9

- este probabil o infectie oportunista (se manifesta cand rezistenta gazdei este scazuta). Simptome: - sensibilitate gingivala moderata pana la severa, cauzand durere la masticatie si la utilizarea periutei de dinti. - durerea are un caracter surd/sfredelitor, este uneori insotita de respiratie urat mirositoare (halena) si un gust metalic neplacut. - durerea iradiaz n oasele maxilare - limitarea deschiderii gurii prin trismus - gingiile sangereaza spontan. Semne obiective: - de obicei o igien oral nesatisfctoare, cu placa si depozite de tartru evidente. Oricum, in cazurile de imunodeficienta, ANUG se poate dezvolta in ciuda unei bune igiene orale. - mirosul urat al gurii (halen) este marcat si este cauzat de acumularea de toxine i metaboli i datorate bacteriilor anaerobe si tesut necrotic. - marginea gingivala este ulcerata cu distrugerea papilelor interdentare, adesea ducand la aparitia unui crater-aspect decapitat al papilelor. - o pseudomembrana gri acopera tesutul gingival; o sangerare ampla apare daca membrana este inlaturata. - febr si limfadenopatia cervicala pot nso i ANUG. Teste de diagnosticare: - organisme gram negative in frotiu. - sunt indicate teste sanguine daca boala este severa, repetata, sau este insotita de stare general alterat, pentru a exclude leucemia si alte cauze de imunodeficienta.

6.1.3.3. Pericoronarita acuta: - este o infectie bacteriana a tesuturilor din jurul unui dinte partial erupt. - cel de al treilea molar mandibular este de obicei implicat. - trauma provocata de un molar maxilar muscand pe capuonul de mucoas ce acopera dintele mandibular este un factor favorizant major. Simptome: - durere pulsanta, accentuat la mastica ie, bine localizata in regiunea celui de al treilea molar inferior; pacientul poate indica aria afectat. - poate sa apara o tumefac ie peste sau sub unghiul mandibulei. - pot fi dificultati la deschiderea gurii si dureri la inghitire. - pacientul are o stare generala proasta. - pot apare dureri de gat si de maxilar daca sunt afectati nodulii limfatici cervicali si submandibulari. 10

- halen Semne obiective: - trismus; examinarea intraorala este adesea foarte dificila. - tumefac ia intraorala se poate extinde pana la unghiul mandibulei. - extraoral poate exista o limfoadenopatie usoara submandibulara si cervicala superioara. - lamboul de mucoas i tesutul gingival in zona celui de al treilea molar este umflat si puncte de puroi pot fi evidente sub lamboul de mucoas. - molarul de minte superior oclude pe esutul inflamat. - febra poate fi prezenta. Teste de diagnosticare: - cel de al treilea molar, daca nu este vizibil, va fi palpabil la sondaj (incluzie par ial); dintii neerupti complet, care nu au comunicatie cu gura, nu cauzeaza durere. - examinarea nodulilor limfatici: adesea va fi gasita o limfoadenopatie cervicala. - radiografii: molarul de minte partial erupt va fi evident adesea cu un spatiu folicular marit in jurul coroanei. 6.1.3.4. Migrarea puroiului din cel de al treilea molar infectat: puroiul poate sa migreze in spatiul
paraamigdalian, in spatiul latero-faringian, in spatiul pterigoidian; ca o alternativ puroiul poate penetra muschiul buccinator lateral, sa intre in spatiul parotidei. 6.1.3.5. Abces migrator al obrazului: ocazional, puroiul migreaz submucozal din regiunea celui de al treilea molar, de-a lungul santului format intre corpul mandibulei si creasta oblic externa 6.1.3.6. Durerile datorate erup iei dentare: o pericoronarita in jurul primilor dinti erupti; posibila coincidenta cu o infectie virala. 6.1.3.7. Gingivita descuamativ: - termenul descuamativ este numai descriptive si nu constituie un diagnostic; este folosit acolo unde gingiile apar rosii sau descuamate. - cauzele includ lichenul plan i pemfigoidul mucos benign. - diagnosticul in cauza trebuie sa fie confirmat prin biopsie.

6.1.4. Durerea osoas


1.4.1. Alveolita uscat: cea mai obisnuita complicatie a extractiei dentare; reducerea sangerarii, infectia si trauma din timpul extractiei sunt factori predispozanti. Simptome: - durere osoasa surda, pulsanta, continua, severa, adanc instalata in zona extractiei, adesea insotita de respiratie urat mirositoare. - durerea apare la cateva zile dupa extractie. - locul extactiei este dureros la atingere si la masticatie. Semne: - este uzuala o halen oral. 11

- examinarea alveolei arata ca cheagul a fost distrus si alveola este goala sau contine resturi. - gingia in jurul alveolei este rosie si inflamata. - cand resturile sunt indepartate, se poate vedea osul mort albicios captusind alveola. 1.4.2. Osteomielite . 1.4.3. Chist dentar infectat. 1.4.4. Traume, Fracturi.

6.1.5. Durerea asociata cu proteza dentara: aceasta poate fi din cauza ajustarii gresite
sau supraextinderii protezei, erorilor de ocluzie, presiunilor pe proiectiile osoase sau pe nervi (ex. nervul mental) si dintilor sau radacinilor neextrase, rmase sub proteza. Simptome: dureri la masticatie. Semne: durere la apasarea pe dintii protezei in zona cu probleme, inrosirea sau ulceratia mucoasei la marginea protezei, radacini sau dinti sub proteza, margine alveolara ascutita.

6.2. Durerea datorata altor cauze (nedentare)


Durerea de origine nedentara este mai putin uzuala decat durerea de origine dentara. Cea mai frecvent cauza a durerii de origine nedentara o constituie disfunc ia articulatiei temporomandibulare (ATM). Vom enumera mai jos cauzele care produc durerea de origine nedentara: - durerea de origine neurologica (nevralgia de trigemen, nevralgia glosofaringiana, zona zoster, nevralgia post-herpetica, scleroza multipla, boala HIV, tumori intracraniene, etc.). - durerea de origine vasculara (migrene, nevralgii periodice, hemicrania faciala paroxistica, durerea iradiata de ex. de la o ischemie cardiaca). - durerea de origine maxilara (sinuzite, cancere). - durerea datorata glandelor salivare (sialadenita acuta bacterian, sialadenita cronica bacterian, sindromul Sjgren, cancere, calculi, stenoza canalelor salivare, obstructia orificiilor de scurgere a salivei, boala HIV, oreion). - durerea datorata mucoasei orale (zona zoster, gingivostomatita herpetica, gingivostomatita acut aftoas recidivant, carcinoame in stadii finale, ulceratii mucozale). - durerea datorata muschilor masticatori (disfunc ii ATM, fracturi, osteomielite, chisturi infectate, cancere). - durerea datorata urechilor (otita medie). - durerea datorata ochilor (glaucomul). - durerea psihogena (dureri faciale atipice, odontalgii atipice, sindromul gurii care arde). 12