Sunteți pe pagina 1din 3

TULBURARILE DE PERCEPTIE SI DISLEXIA Dislexo-disgrafia a fost definita, de-a lungul timpului, din diferite unghiuri de vedere si cu o mare varietate

de termeni. Inca din secolul al XIX-lea, A. Kussmaul defineste dislexia drept cecitate a cuvantului, iar mai tarziu, P. Morgan cecitate congenitala a cuvantului, cu supozitia unei defectiuni in zona frontal stanga a creierului, ca factor etiologic. J. Hinselwood presupune ca la originea dislexiei ar fi o tulburare functionala congenitala , ce tine de centrul memoriei vizuale a cuvintelor; aceasta disfunctie ar fi bilaterala, tinandu-se cont de plasticitatea cerebrala a individului, la aceasta varsta; o disfunctie unilaterala fiind insuficienta pentru a determina dislexia, dupa parerea au-torului. Pentru medicii descoperitori ai dislexiei ar fi vorba de un deficit grav, neasteptat si izolat in invatarea scris- cititului al copiilor cu intelect normal, chiar supradotati. S.T. Orton atribuie dificultatile unei imposibilitati de simbolizare si unei intarzieri in fixarea dominantei emisferice a limbajului; aceasta absenta a stabilizarii dominantei laterale provoaca perceptii vizuale distorsionate, determinand confuzii in orga-nizarea spatiala. El adauga faptul ca subiectii cu probleme de citit- scris pot prezenta manifestari de balbaiala sau apraxie congenitala. Astfel Orton introduce termenul de strefosimbolie (streph= rasturnat, rasucit, intors), explicand o caracteristica fundamentala a dislexicilor : desi perceptia vizuala este excelenta, in procesul lecturii, acestia inverseaza literele. Dupa Orton , dislexodisgrafia nu ar fi cauzata de o disfunctie a creierului, ci de o tulburare de dominanta emisferica : emisfera stanga pierde suprematia pe care o exercita de obicei fata de cea dreapta. Pedagogii incadreaza dislexia la tulburari instrumentale, in care se incadrau : -tulburarile perceptiei vizual- spatiale: -tulburarile de orientare spatiala; -dominanta manuala stanga. Unii atribuie tulburarea dislexica unei intarzieri in dezvoltare, altii unei predis-pozitii ereditare, lentei maturizari neuromusculare si lateralizarii inadecvate, acestea fiind surse a nenumarate dezbateri. Este posibil ca aceasta viziune organicista sa fi fost influentata de A. Gesell, care acorda o mare importanta rolului maturizarii in dezvoltarea perceptiei si a cognitiei. M. Critchley subliniaza caracterul familial si originea neurologica a dislexiei, numind-o dislexie frusta si diferentiind-o de intarzierea in asimilarea lexiei, prin : -persistenta pe termen lung, pana la varsta adulta , a disgrafiei care o insoteste ; -incidenta familiala ; -natura specifica a greselilor predominante la baieti. El a avut un rol hotarator in conturarea unei definitii operationale a dislexiei: Tulburare de invatare a citirii, manifestata in ciuda unui intelect normal si in absenta unor deficiente senzoriale sau neurologice, a unei instructii scolare inadecvate sau a unui mediu sociocultural deprivant, cosecinta a unei perturbari a aptitudinilor cognitive fundamentale, de origine constitutionala. Multi autori atribuie tulburarii dislexice lipsa lateralizarii, cuprinzand: confuzie stanga-dreapta, agnozie digitala, dificultati de lectura, scriere, calcul, deficiente de simbolizare. D. Bakker sustine ca dislexicul manifesta o dificultate particulara a perceptiei ordinii temporale numai in secventa stimulilor verbali, secventa ce intereseaza in majo-ritatea cazurilor emisfera cerebrala stanga (cea a limbajului). La baza dislexiei pot fi tulburari de natura motorie, de orientare, de lateralizare incrucisata, de concentrare a atentiei, de natura fonologica - nerealizarea corelarii fonem-simbol grafic. O teorie interesanta este cea a lui H.G.Birch si a lui L. Belmont fundamentata pe 1

ipoteza deficitului intersenzorial o tulburare a raportului dintre perceptiile vizuale si auditive, vizual-tactile si kinestezice, la care se adauga absenta dominantei in sistemul senzorial si un deficit al capacitatii de analiza si sinteza a informatiilor vizuale. S. Mattis, I. Freench si L. Rapin identifica trei subgrupe de dislexici : -cei care prezinta deficiente de limbaj, deficiente fonologice, de clasificare si denumire, o inadecvata structura morfo-sintactica; -cei cu disfunctii ale sistemului motor; -cei cu tulburari de perceptie, organizare si structura spatio-temporala. F. J. Debray considera ca dislexia este dificultatea persistenta de invatare si automatizare a cititului, la copii cu intelect normal si fara tulburari senzoriale. Daca se ia in considerare criteriul etiologic, avem mai multe tipuri de dislexii: -dsilexia pura- care apare la copiii cu inteligenta si comportamente normale, fara tulburari de lateralitate, de schema corporala, de organizare si structurare spatio-tem-porala: -pseudodislexie- deficientele de citire si scriere datorandu-se efectelor negative ale mediului ambiental sau familial, scolar, socio-cultural; -paradislexie- caracterizata prin dificultati de exprimare orala, vocabular redus, stil infantil, confuzii semantice, dezinteres pentru activitatile de scris-citit, disortografii, deficiente psihomotorii, etc. -dislexie instrumentala- cauzata de deficiente ale perceptiei. Daca ne referim la criteriul simptomatologic distingem: -dislexia fonematica- caracterizata printr-o slaba dezvoltare a auzului fonematic; -dislexia optica- in care se constata deficiente ale perceptiei vizuale; -dislexia literala-nerecunoasterea literelor; -dislexia verbala- manifestata prin incapacitatea copilului de a efectua operatii de analiza si sinteza a cuvantului; Dislexia pura este definita ca inabilitate specifica sau dificultate pronuntata in invatarea citirii sau a pronuntarii litera cu litera, in ciuda normalitatii celorlalte func-tiuni intelectuale. Constituie o tulburare neurologica cronica ce inhiba capacitatea individului de a recunoaste si procesa simboluri grafice, indeosebi acelea apartinand limbajului. Cele mai frecvente si importante simptome sunt : -nivelul extrem de redus al deprinderilor de citire; -tendinta de a citi si scrie literele si cuvintele de-a-ndoaselea; -tendinta de a inversa litere si cuvinte in vorbire. Tulburarea este de trei ori mai frecventa la baieti decat la fete. In 1917, oftalmologul englez Hinshelwood descria cecitatea verbala congenitala, constatand ca nu mecanismele vederii erau raspunzatoare , in acest caz, de problemele de citire observate, ci un defect grav la nivelul centrului memoriei vizuale, evidentiind si un decalaj izbitor intre memoria auditiva si cea vizuala. Ulterior , denumirea a fost schimbata in dislexie de evolutie , M. Critchley considerand ca aceasta tulburare repre-zinta un defect al interpretarii simbolurilor vizuale, asemanator destructurarii limbaju-lui la afazici. Caracteristici principale: nu este consecinta unor disfunctii ale perceptiei vizuale sau auditive; nu are legatura cu vreo deficienta vizualspatiala; se coreleaza strans cu intarzieri in dezvoltarea limbajului; se manifesta prin deficiente cronice in operarea cu litere si cuvinte (inversiuni si confuzii); pare a fi asociata cu nedefinirea dominantei cerebrale; apare independent de nivelul de inteligenta al copilului; este dobandita ereditar; E. Verza realizeaza o clasificare a dislexo-disgrafiilor, luand in considerare specificul structurii limbii romane : -dislexo-disgrafia specifica (propriu-zisa) manifestata printr-o incapacitate paradoxala in formarea deprinderilor grafo-lexice. Se remarca dificultati pregnante in activitatea 2

de compunere sau de scriere dupa dictare, desi elevul poate copia unele litere si poate citi silabisind; -dislexo-disgrafia de evolutie ( structurala, de dezvoltare) caracterizata prin absenta unor progrese semnificative in achizitia deprinderilor de scris-citit in pofida eforturilor depuse. Se constata disortografie ,dificultati in identificarea literelor sau a altor sim-boluri grafice, dificultati in intelegerea cuvintelor, sintagmelor, propozitiilor. Sunt frecvente omisiunile, adaugirile, substituirile, inversiunile, confuziile in timpul scrierii; -dislexo-disgrafia spatiala ( spatio-temporala) manifestata prin scris si citit in diagonala, concomitent cu fenomene precum segmentarea inadecvata a cuvintelor in silabe si aspectul ondulatoriu al scrierii; -dislexo-disgrafia motrica consecinta a deficientelor de motricitate generala si fina, avand ca rezultat scris-cititul neglijent, neregulat, inegal, tremurat , rigid, rau organizat si proportionat, confuz, la care se adauga dificultati de intelegere; -dislexo-disgrafia liniara manifestata ca o incapacitate de trecere de la un rand la ur-matorul, constatandu-se pauze nejustificate sau sarirea unor randuri (mai accentuata la scriere decat la citire); -dislexo-disgrafia pura (consecutiva) apare ca tulburare asociata in alte deficiente (afazie, alalie, hipoacuzie, ambliopie etc.) METODELE SI PROCEDEELE SPECIALE respecta urmatoarea ETAPIZARE: : -dezvoltarea capacitatii de discriminare auditiva, vizuala, kinestezico-motorie; -obisnuirea logopatului cu cerinta concentrarii activitatii psihice (a gandirii si a atentiei) asupra procesului de analiza si sinteza a elementelor componente ale grafo-lexiei; -elaborarea la copilul logopat a capacitatii de constientizare a erorilor tipice in forma de dislexo-disgrafie proprie; -citirea imaginilor, izolate si in suita; -dezvoltarea capacitatii de sesizare a relatiei dintre fonem si grafem, litera grafem, fonem-litera; -formarea, dezvoltarea si perfectionarea deprinderilor de scris-citit prin recurgerea la: -scris-cititul selectiv; -citirea simultana (cu logopedul) si scrisul supravegheat (logopedul impunand corectarea imediata a greselilor); -citirea si scrierea in pereche (doi elevi scriu si citesc in cadrul aceleiasi activitatii logopedice corectandu-se reciproc); -citirea si scrierea in stafeta ( in activitatile frontale, in care toti copiii sunt atenti la ceea ce se citeste si se scrie pentru a semnala greselile si a se continua) citit-scrisul in stafeta greselilor; -citirea si scrierea pe roluri; -citirea si scrierea cu caracter ortoepic (repetandu-se acele structuri care prezinta dificultati); -citirea si scrierea pe sintagme (cu impartirea textului in unitati cu sens, usor de cuprins in campul vizual central); -automatizarea deprinderilor de scris-citit prin exercitii de copiere, dictare, compunere; -dezvoltarea limbajului si stimularea intregii activitati psihice.