Alcoolul: Cel mai bine "merge" alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 n Germania si are o istorie multimilenara.

Denumirea de "alcool" provine din limba araba si nseamna "cel mai nobil". Efectele sale nu sunt nsa tocmai nobile: 2,5 milioane de dependenti n Republica Federala Germania, 40.000 de morti anual, din care aproape 1.500 decedati n traficul rutier. Bauturile alcoolice sunt considerate "mijloace ce ofera placere" (germ. Genussmittel): Fiecare cetatean german bea anual cel putin 13 litri de alcool pur. Fiecare! Pentru ca statistica include si copiii si persoanele adulte care nu consuma alcool. Daunele materiale provocate anual se ridica la 30 de miliarde de marci germane (15 miliarde ). Asta, fara a atribui valoare n bani vietilor omenesti pierdute Reprezentanti din clasa alcoolilor: Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul de etil. Toate aceste substante sunt extrem de toxice. Etanolul este denumirea chimica pentru alcool (corect: Etanolul, sau alcoolul etilic, este cel mai cunoscut dintre alcooli). thanol ist die chemische Bezeichnung fr Alkohol. Berea are un continut alcoolic de doua pna la patru procente. Vinul contine de regula opt pna la zece, vinurile rosii "grele" (de ex. soiul Burgunder) douasprezece pna la paisprezece procente. Vinurilor dulci (vin de Porto, vin de Xeres/Sherry) li se adauga alcool, astfel nct ajung la un continut de 18 - 20%. Whisky-ul, romul, ginul si coniacul au, de regula, un continut de etanol (alcool etilic) de 35 - 45 procente. Actiune: Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi constienta si emotiile, si mai putin pe functiile inferioare, vegetative. Ct de tare este si ct de mult tine acest efect, depinde de concentratia de alcool din organism, ce se determina din snge (alcoolemia) si se masoara n grame de alcool la litrul de snge. Cele mai multe decese survenite n urma unei intoxicatii etanolice au evidentiat o alcoolemie cuprinsa ntre 1,8 si 6,7 grame/l. Concentratiile letale sunt cuprinse ntre 5,0 si 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezinta aceste valori decedeaza. Unele simptome ale intoxicatiei alcoolice acute seamana mult cu cele din intoxicatia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor care anihileaza efectele morfinei si heroinei, poate fi eficienta si n cazul intoxicatiei cu alcool. De regula, nu este nsa necesar tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind suficienta spalatura gastrica urmata de perfuzii. Organismul metabolizeaza n fiecare ora o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului, ca si la metabolizarea altor alimente, se elibereaza o anumita cantitate de energie. Un pahar de tuica are valoarea nutritiva a unui ou. Astfel, la consumatorul (potatorul) cronic apare, mai devreme sau mai trziu, o stare de avitaminoza, deoarece alcoolicii si asigura mare parte din aportul nutritiv sub forma de alcool, care nu contine vitamine, dar pentru a carui metabolizare sunt necesare respectivele vitamine. Mahmureala Consecintele unei nopti lungi de petrecere sunt cu siguranta cunoscute de toata lumea: o mahmureala puternica. Aceasta se caracterizeaza prin senzatia de presiune la nivelul creierului, cefalee intensa, nervozitate si iritabilitate crescuta, sensibilitate la stimuli externi, oboseala precoce n cazul efortului fizic, precum si transpiratia profuza si o stare generala de epuizare, ca dupa o raceala zdravana. Efecte: Alcoolul are un efect narcotic care se instaleaza - ca n cazul altor substante narcotice, precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid de azot, N2O - n. tr.) - dupa un stadiu initial de iritatie/excitatie. Aceasta stare de excitatie se defineste nsa mai degraba negativ - prin disparitia inhibitiilor - dect pozitiv. Forta musculara grosiera creste dupa ingestia de alcool n cantitati mici, fiind redusa senzatia de oboseala n timpul starii de excitatie. n acelasi timp, performanta n ceea ce priveste rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este vizibil afectata, chiar la ingestia de cantitati reduse. Se reduce nu doar performanta generala, ci si capacitatea de a aprecia propria performanta. Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecintele tipice ale consumului de alcool. Cantitati mici pot deja slabi controlul, scad inhibitia, iar "supra-eul", asa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ si le nsuseste n cursul vietii, pierde din semnificatia sa. Dezinhibarea nsa este rareori completa. Din fericire, concentratiile de alcool care produc dezinhibarea totala si care ar permite trairea necontrolata a unor impulsuri agresive, produc un efect narcotic att de puternic, nct persoana n cauza nu mai este n stare sa comita gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De asemenea, se spune ca efectul stimulator al alcoolului asupra starii de spirit si a emotiilor se explica prin aceeasi dezinhibare, asociata cu sugestia sociala. Ca multe alte droguri, alcoolul creste si el sugestibilitatea individului. Pentru ca reduce autocritica, consumatorul se vede satisfacut n asteptarile sale: daca doreste sa se nveseleasca, se

va nveseli, daca asteapta ca alcoolul sa-l linisteasca, el se va calma. La persoana aflata n stare de ebrietate, se evidentiaza mai ales labilitatea dispozitiei si sugestibilitatea crescuta: poate face galagie vesela ntr-un moment, iar apoi sa izbucneasca n lacrimi si sa-si plnga viata nereusita. n acest sens, alcoolul nu-l nveseleste si nici nu-l ntristeaza, ci doar nlatura mecanismele reglatoare care n mod normal echilibreaza oscilatiile vietii psihice. nti dispar inhibitiile; apoi lipseste capacitatea de a efectua munca de precizie, intelectuala sau fizica; n final, este influentata si activitatea musculara grosiera, si constienta individului este tot mai tulburata. n doze foarte mari, alcoolul determina o stare de narcoza - ce se deosebeste clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. n doze si mai mari, alcoolul devine o toxina cu efect letal. Decesul intervine prin tulburari ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului este paralizat, inima si circulatia sanguina se prabusesc. Un efect evident al alcoolului se observa la nivelul vaselor sanguine care se dilata. Concomitent, se produce o contractie a vaselor din interiorul organismului, pentru a pastra constanta tensiunea arteriala. Pentru ca sngele se raceste mai repede la suprafata corpului, alcoolul accelereaza pierderea de caldura. n acelasi timp, el paralizeaza centrul termogenezei n creier care regleaza temperatura corpului. Multi alcoolici au nghetat n aer liber, devenind victime ale acestui mecanism complex. Alcoolismul: Fazele alcoolismului, dupa Jellinek: 1. 2. Faza prealcoolica: obiceiul de a se relaxa cu bautura, cu tendinta de a creste cantitatea ingerata; Faza prodromala: consumul, n secret, de alcool, gndire orientetata mereu spre consum, aparitia sentimentelor de vinovatie, "rupturi ale filmului"; Consumul prin constrngere: pierderea controlului! Deraierea totala n relatiile sociale, accese de furie, gelozie, mila fata de propria persoana, preocupare pentru asigurarea unor cantitati suficiente, bautul de dimineata; Faza cronica: decaderea personalitatii, tulburari cognitive. Individul bea mpreuna cu persoane din medii sociale inferioare. Pierderea tolerantei la alcool, tremuraturi, stari de anxietate, stari de colaps.

3.

4.

Consecinte fizice/biologice:

gastrita, ulcer gastric, tulburari de absorbtie a vitaminei B12 ficat de staza (ficat gras), ciroza hepatica cu varice esofagiene impotenta, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici) leziuni cerebrale toxice (modificari de caracter, scaderea performan 232r1718c telor intelectuale)

Psihoze determinate de consumul de alcool 1. Betia patologica Este o stare de excitatie, respectiv sedare declansata prin consumul de alcool, cu reunoasterea defectuoasa a realitatii, iluzii si halucinatii. Frica excesiva sau furia, agresivitatea puternica, starea de afect si atitudinea violenta pot aparea, n unele cazuri, deja la ingerarea de cantitati minime de alcool (probabil n urma unei predispozitii individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral). Durata acestor manifestari este limitata n timp (5-15 min.). Urmeaza somnul terminal si amnezia evenimentului. Aceste faze sunt greu de apreciat n expertizele medico-legale. 2. Delirium tremens Reprezinta o stare grava n care apar halucinatii vizuale majore, aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie severa, transpiratii profuze, tremuraturi, dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. n trecut, starea de delirium tremens era adesea letala, mortalitatea a scazut semnificativ n ultimii ani multumita unor medicamente noi. 3. Halucinoza alcoolica Se aud voci vorbind ntre ele, precum si voci comentatoare care judeca persoana consumatorului. Halucinatiile complexe de situatii includ scene de urmarire si asediu si se asociaza cu anxietate maxima!

4. Gelozia obsesiva a alcoolicului Este obsesia adesea incorigibila, ca partenera "merge" cu altul. Se manifesta de regula zgomotos si cu un vocabular ordinar. Originea se gaseste n relatia tensionata a cuplului, datorata tocmai consumului de alcool, precum si n atitudinea evidenta de refuz din partea partenerei. Se adauga problema impotentei, sentimentele de vinovatie din cauza abuzului de alcool, sentimentul de umilire si, nu n ultimul rnd, frica de a-si pierde partenerul de viata. 5. Encefalopatia Wernicke Este o inflamatie acuta a creierului ce poate pune viata n pericol (include somnolenta, paralizia globilor oculari si ataxia=tulburarea coordonarii miscarilor). 6. Sindromul Tulbuari grave ale memoriei, pacientul confabuleaza mult. Korsakov

Fenomene de sevraj: Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza, tremuraturi, dureri la nivelul ntregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburari de somn. Un sindrom acut de sevraj reprezinta ntotdeuana o indicatie pentru internarea n spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea pierderii de lichide.

Amfetamine
Amfetaminele: Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite si "amine de trezire" sau "amine tonifiante"

Actiune si pericole n caz de abuz: Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac n cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu att mai mare, cu ct prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinnd reducerea aportului alimentar. Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor dect cei odihniti). Capacitatea de gndire este accelerata pna la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub influenta amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse dect n mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune. Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie chinuitoare. Supradozarea duce la neliniste maxima si gndire necontrolata; este posibila colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regula la deces; medicina de azi cunoaste nsa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina). Preparate nregistrate de amfetamine sunt: Fenetyllin (Captagon), Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain), precum si substantele cu actiune mai slaba: Meclofenoxat (Helfergin) si Pyritinol (Encephabol). Aceste substante sunt larg raspndite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar n cure slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor nainte de examen sau n viata profesionala (de ex. la soferii de camion). Expresia americana "speed" a devenit uzuala pentru distributia pe piata neagra a acestor substante. Forme de consum: "Speed" este de gasit sub forma de pulbere, ambalat n capsule sau comprimate. n consecinta, speed poate fi prizat, nghitit, injectat sau fumat (ice). Abuz si dependenta: Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este valabila axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regula, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezinta un sprijin psihic ("o crja pentru un suflet bolnav") ce le ajuta initial sa faca fata mai usor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substante tipice dadatoare de dependenta, n sensul ca doza poate fi crescuta rapid si foarte mult - pna la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu este egala n toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si creasca din ce n ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, n acelasi timp nsa doarme din ce n ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar cteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea ntr-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat. n cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias - o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului. Poltoxicomania: Amfetaminele sunt frecvent implicate n asa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (n mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai eficiente, n aceasta privinta, dect cocaina). Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca n multe situatii un comportament agresiv nefondat. Dezintoxicare: n abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai trziu, cte 12 - 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte ncet; chiar si n timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot timpul abatut.

Cocaina
Provenienta: Cocaina este extrasa chimic din frunzele tufei de coca. Planta, nalta de mai multi metri, creste n zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia). Forma: pulbere alba, floconoasa, cristalina Consum: Cocaina se prizeaza sau se injecteaza Actiune: Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), n doze mici si fenomene de intoxicatii, n doze mai mari. Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. n trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi n acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei. Mecanismul de actiune al cocainei consta n inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici n structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele individului. [Simpaticotonie = excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescuta] Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pna la epuizarea totala a rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel nct individul poate renunta mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste. Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, n ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele utilizarii pe timp ndelungat a substantei, pe lnga care apare dependenta psihica severa care la nici o substanta nu se instaleaza att de puternic, n timp att de scurt ca la cocaina. Starea de euforie: Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare generala de euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avnt al tuturor sentimentelor, precum si de un covrsitor sentiment de uniune cu lumea - concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme. Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina. Stupoarea data Stadiul Stadiul Stadiul depresiv de cocaina poate de fi mpartita n trei stadii: euforic stupoare

Stadiul euforic: n cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se mbunatateste din ce n ce mai mult, astfel nct vor simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree), urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).

n paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamntului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt nlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului. Stadiul de stupoare: n cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lnga modificariile descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate. n multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. n plus, la unii dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte n care, de exemplu, cei n cauza simt prezenta unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si "vad". Tulburarea constientei nu este semnificativa n timpul stadiului de stupoare. Stadiul depresiv: Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta n principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de gnduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza n mod iminent. Intoxicatia: Exista, pe de o parte, socul de cocaina, iar, pe de alta parte, intoxicatia acuta cu cocaina. socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate. Intoxicatia acuta cu cocaina este, n schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. n final, tabloul clinic prezentat degenereaza n pierderea cunostintei care, mpreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva. Dependenta: n timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1 pna la 15 g, n cazuri izolate chiar pna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data. Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza, n lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, n privinta efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee. Fenomenele de sevraj psihic ce apar n abstinenta sunt adesea att de puternice, nct pot duce la tentative de suicid, avnd n vedere ca capacitatea de interventie a individului n timpul abstinentei este pastrata spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului. Riscuri speciale: Cocaina, de regula, se prizeaza. n consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si - n cazurile grave - chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o nfundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei. Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, n cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme n cantitati suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. n ultimii ani nsa, se pare ca si gaseste locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate n practica clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional n cadrul unei depdendente generale avansate de droguri. Unii consumatori si injecteaza n mod constient amestecuri de cocaina si heroina - asa-numitul "speedball".

Au fost nsa nregistrate si cazuri n care consumatorilor li s-a vndut "spped-ball" n loc de cocaina pura. Astfel se induce, n cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia. Psihoza: Un efect caracteristic al cocainei l reprezinta asa-numitele halucinatii tactile. Bolnavii psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad. n consecinta, se vor scarpina puternic (prezinta urme de grataj). Sechele pe termen lung: Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("nmuierea substantei cerebrale", n. tr.), ce duc la dementa. n stadiul final apare o dezintegrare fizica totala. (vezi Dependenta)

Crack-ul
Istoric: La mijlocul anilor 80 a aparut n SUA si mai trziu n Europa un drog care seamana, din punct de vedere al procesului de productie, cu drogurile sintetice (engl. designer drugs) si care poarta numele de Crack (Rock). Numele este derivat de la sunetul specific de fosnitura (engl. to crackle - a fosni) produs de substanta n timpul fumatului. Productia ieftina a facut sa se constituie o veritabila scena a consumului de crack, mai ales la New York. Narcomania crack a ajuns curnd si n Republica Federala Germania. n toamna anului 1986, politia a deconspirat primul laborator ilegal de crack la Kln. Forma: Firimituri solide, alb-galbui. Substanta seamana cu bucati mici de sare gema, de culoare beige. Forme de De cele mai multe ori, crack se fumeaza. Poate fi nsa si ingerat sau injectat. consum:

Productie: Materia prima este cocaina. Mai exact, este vorba de o cocaina "ntinsa", amestecata cu adaosuri. Baza de cocaina se fierbe cu praf de copt si apa; procesul dureaza circa opt minute. n mod interesant, prin aceasta ntindere si multiplicare - care ar trebui sa slabeasca eficienta drogului - are loc tocmai amplificarea efectelor tipice ale cocainei. Astfel, n doar ctiva ani, crack a devenit poate cel mai devastator drog al prezentului. Actiune si dependenta: Dependenta de crack poate aparea rapid, uneori chiar dupa prima doza. Cauza presupusa ar fi o sensibilizarea enorma a unor arii cerebrale. Primele molecule de cocaina ajung la creier dupa doar zece secunde. Astfel, fumatul de crack seamana mult cu fumatul de "freebase" - o narco-moda (germ. Drogenmode - val nou, varianta "la moda" a narcomaniei, n. tr.) cam la fel de recenta, dar mult mai scumpa: pasta de cocaina se concentreaza, cu eter, n forma cea mai pura, dupa care se usca si se fumeaza. Firimiturile de drog, de dimensiunea unei gamalii, care actioneaza cam o jumatate de ora, reprezinta adesea primul pas spre dependenta de crack. Stimularea initiala si senzatia cresterii capacitatii de concentrare sunt urmate de o stare de prabusire care afecteaza tocmai aceste nsusiri. Pericole ale abuzului: pneumonii hipertensiune arteriala lipsa apetitului (anorexie) usturimea pielii (prurit) - stare de neliniste si confuzie ce ajunge, uneori, pna la manifestari paranoide si schizofrenoide Riscuri deosebite: continuu

stare

de

epuizare

totala,

dupa

consum

vasoconstrictie. hipertensiune arteriala. - leziuni pulmonare

Consecinta: Consecinta:

afectiuni accidentul vascular

cardiace cerebral

Droguri de petrecere (party drugs)

1. Substanta: Amilnitrit, butilnitrit, aditivi, de ex. solventi organici "Poppers"

Forma de consum: Poppers se inhaleaza si n nici un caz nu se ingereaza (beau). Efectul stupefiant se instaleaza dupa 3 - 5 minute. Actiune: dezinhibare cresterea sentiment percepere relaxare cresterea sensibilitatii tactile

sporit redusa

apetitului

de

puternica sexual intimitate durerii musculara

Efecte adverse de scurta durata: - tuse, tahicardie, senzatie de caldura a pielii, hipoxie, posibil colaps - n functie de dozare = inconstienta - iritarea pielii si a mucoaselor Efecte - impotenta Pericole: de lunga durata: nasale cardiace

iritarea

(combustionarea) aritmii

mucoasei

usor inflamabile pericole de intoxicatie, a nu se pastra n apropierea alimentelor. de dependenta:

Potentialul dependenta psihica

2. "GHB, Fantasy, Liquid E, Liquid X (multe denumiri si variante ortografice)" Substanta: GHB (gama-hidroxi-butiratul) este o substanta naturala, produsa si de organismul uman. Concentratia maxima este la nivelul creierului, motiv pentru care se presupune ca ar avea rol de neurotransmitator la acest nivel. GHB a fost prima data produs prin sinteza acum circa 30 de ani. La scurt timp dupa aceea, a fost utilizat n medicina, n domeniul anesteziei, ca narcotic, precum si ca adjuvant n tratamentului delirului din sevrajul alcoolic. Din cauza efectelor secundare nedorite a pierdut nsa din ce n ce mai mult din nsemnatatea sa si azi abia se mai utilizeaza n Germania. Concomitent cu reducerea utilizarii sale n scop medical, GHB a devenit foarte popular n rndul culturistilor (stimuleaza hormonul somatotrop - de crestere) si sportivilor de performanta (Ben Johnson!) din spatiul anglo-american. A fost interzis ca substanta de dopaj, iar vnzarea sa n SUA - initial fara prescriptie medicala - a fost restrictionata de la sfrsitul anului 1990 ncoace. Pericole n caz de abuz: Au fost relatate primele cazuri de intoxicatie, mai ales prin supradozarea si combinarea cu alte substante sinergice. De asemenea, sunt cunoscute unele cazuri de deces. Riscul este deosebit de mare n cazul consumului concomitent de alcool, ecstasy sau heroina.

Odata cu afirmarea "scenei Techno" si a interesului acesteia pentru stimulante speciale - vezi Ecstasy, bauturi cu continut de cafeina si alte stimulante (RED BULL s. a.) - aceasta comunitate a descoperit si GHB. Avnd n vedere ilegalitatea redusa a drogului - care nici azi nu cade sub incidenta legii substantelor stupefiante si psihotrope - este de asteptat ca acest drog sa capete o nsemnatate din ce n ce mai mare. GBH se produce n tot felul de laboratoare improvizate n beciuri sau bucatarii. Nimeni nu cunoaste puritatea si concentratia produselor, astfel nct riscul unei intoxicatii acute nu poate fi apreciat. Actiune: GHB ncepe sa actioneze la circa 15 minute dupa administrarea orala si efectul dureaza - n functie de doza pna la 3 ore. Prin administrarea unei doze noi, durata actiunii se poate prelungi. Efectul seamana cu cel al Ecstasy, dar este mult mai slab. De asemenea, nu apar efectele adverse si sechelele de durata ale consumului de Ecstasy. Riscuri: Riscul principal legat de acest drog este necunoasterea concentratiei si puritatii, respectiv a amestecului cu alte substante, n primul rnd alcool. n stare pura, GHB este practic lipsit de efecte adverse periculoase, chiar si n doze mai mari. n doze mari intervine o sedare puternica, pna la coma, a persoanei. Supradozarea poate duce la convulsii si confuzie marcata.

Droguri sintetice (designer drugs) - Ecstasy

Ce este Ecstasy? Datorita actiunilor si efectelor lor diferite, drogurile sintetige sunt greu clasificabile n grupe distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri care permit contactul, "atingerea interiorului", de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are nsa si actiuni din grupa drogurilor stimulatoare si halucinogene. Initial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA (3,4-metilen-dioxid-metilamfetamina), o substanta sintetica pura. Azi, Ecstasy este un termen generic pentru diverse substante cu spectru de actiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) si MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum si alte substante din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelasi nume de "Ecstasy", si amestecuri ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD. Consum: La nceputul anilor 90, Ecstasy a aparut pe piata n diverse formulari: fie n capsule de diferite marimi, fie n cele mai multe cazuri - sub forma unor tablete (comprimate) rotunde si plate, cu variate semne stantate. Tabletele de Ecstasy purtau (si mai poarta) nume precum trifoi, proumbel, dolar, iepuras, camila, delfin, Road Runner, Smiley, ciuperca, Olympics, coroana etc. (denumiri de strada care reflecta, de regula, simboluri ntiparite n suprafata tabletelor. Numele sunt preluate din lb. germ. si nu corespund neaparat denumirilor de strada din Romnia - n. tr.) Majoritatea tabletelor comercializate sub numele de Ecstasy contin o substanta activa derivata din MDMA n concentratie de 20 - 120 mg care costa n jur de 20 DM (10 ). ntre timp este evident ca variatele motive si simboluri stantate - la fel ca si dimensiunea si forma - nu spun nimic, sau numai putin despre provenienta si calitatea produsului. n multe cazuri sunt comercializate substante nrudite sau chiar plagiate (amestecuri greu identificabile ce contin ketamina, benzodiazepine si barbiturice). De mai multa vreme se observa o tendinta de renuntare la semnele distincive (simboluri stantate s. a.). Chiar si frecventa santului median e n prezent n scadere. Astfel, devine din ce n ce mai dificila diferentierea tabletelor si efectelor lor, ceea ce produce un risc suplimentar pentru consumatori. Cum actioneaza Ecstasy? Din punct de vedere biochimic, XTC actioneaza asupra eliberarii asa-numitilor neurotransmitatori. MDMA pura are efect mai ales asupra neurotransmitatorului serotonina. Acesta influenteaza emotiile, activitatea noastra, impresiile senzoriale, activitatile motorii, asocierile (de la nivel cerebral - n.tr.), precum si senzatiile acustice si optice. "Cu ct mai nviorat este omul, cu att mai activ este sistemul sau serotoninergic. Cu ct mai activat e sistemul serotoninergic, cu att mai activ este omul."

Alti neurotransmitatori influentati de Ecstasy sunt: dopamina (emotii, motricitate, functii cognitive) si noradrenalina (stres, stimuleaza circulatia sanguina si respiratia omului). Reactii biologice ce pot fi observate dupa administrarea dilatarea cresterea frecventei cardicae/tensiunii ncordarea muschilor mandibulari (trismus) / uscaciunea cresterea temepraturii nevoia de a bruxism (scrsnirea - dureri de cap de Ecstasy: pupilelor arteriale bronhodilatatia tremuraturi greata gurii transpiratii corpului urina dintilor)

Pericol n caz de consum sustinut: Sistemul natural de alarma al omului este abolit. - Deces prin hipertermie si deshidratarea organismului, modificari evidente nenregistrate de catre persoanele n cauza. Manifestari - ntepenire ce apar dupa trecerea efectului: epuizare oboseala greata

Reactii insuficienta insuficienta tulburari - tulburari cardiace pna la colaps Reactii toxice cronice n urma posibila afectare - posibile leziuni cerebrale ireversibile

toxice slabiciune renala hepatica de

acute: hipertermie musculara trombembolie acuta toxica respiratie

consumului a

sustinut n sistemului

doze mari: serotoninergic

Reactii psihice: Acestea nu pot fi descrise n mod unitar, deoarece mare parte din efecte sunt dependente de atitudine si de mediul nconjurator. "set" = atitudine individuala ce priveste intentia de consum, asteptarile fata de efectul dorit, starea de spirit si personalitatea consumatorului. O stare de fond negativa poate fi amplificata de MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi traite cu intensitate mai mare. "setting" = Complex ce cuprinde mediul nconjurator, suma contactelor sociale, a externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri Rave ca acasa, ntr-o atmosfera calma. Efectele principale pozitive descrise n conditii de set si setting optime, sunt: influentelor

capacitate de comunicare sporita empatie crescuta stare de beatitudine/euforie perceptii senzoriale mai intense disponibilitate crescuta de a stabili contacte

recunoastere, ntelegere clara a sentimentelor proprii modificarea perceperii timpului dezinhibare relativa stimulare/sentiment de "prospetime"

n caz de set si setting necorespunzator pot aparea efecte descrise ca profund negative:

tulburari de concentrare putere de discernamnt limitata pierderea apetitului halucinatii anxietate neliniste/nervozitate stare depresiva/stari confuzionale lipsa de motivatie libido redus ntrzierea orgasmului

Consumul de durata a unor doze mari (toxice) poate duce la psihoza. n combinatie cu n combinatie cu alcoolul: alte substante de abuz, pot aparea complicatii.

risc crescut, deoarece alcoolul stimuleaza deshidratarea = pericol de hipertermie si deshidratare determina rapid un curaj exagerat (germ. bermut) si supraaprecierea proprilor capacitati = reprezinta pericol mai ales n traficul rutier amplifica efectele biologice negative si urmarile acestora = mahmureala

n combinatie Tensiunea psihica poate fi redusa, dar n combinatie stimuleaza n n combinatie toxicitate efect cumulativ n combinatie amplifica prelungeste n combinatie - n acest caz sunt relatate reactii de panica

si

amplificata, plus = starea

cu dupa cu mai cu

caz =

cu risc

de de

efectul cu

cannabis: neliniste/nervozitate cafeina: nervozitate amfetamina: mare supradozare LSD: halucinogen stupoare cocaina:

Consumatorii trebuie avertizati, de principiu, asupra riscurilor administrarii concomitente de MDMA si alte substante! Caracterul ilegal al drogului si amestecurile necontrolate n care se comercializeaza sporesc n mod apreciabil riscul efectelor adverse! Durata de actiune: La o doza medie de 100 mg efectul se instaleaza dupa ca. 20 min. - 1 ora. Efectul dureaza 4 - 6 ore dupa care dispare treptat. Circa 2/3 din MDMA ingerata se digera n stomac si se elimina, nemodificat, pe cale renala. Aproximativ 7% se metabolizeaza la MDA la nivelul ficatului, iar restul ajunge, prin circulatia sanguina, la creier. Timpul de njumatatire este de 6 ore. Daca aportul depaseste capacitate de epurare a organismului, apar efecte cumulative ce duc la supradozare.

Alti factori de risc ai consumului de XTC: Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune, hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.

Halucinogene
1. LSD (LSD=dietil-amina lisergic, LSD 25) Substanta activa se dizolva n lichide, ntr-o anumita concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar cubic, hrtie sugativa, bucati de psla, bucatele de hrtie, tablete sau capsule) n vederea consumului. Cele mai cunoscute variante de LSD: Happy Faces: Nume de fantezie a unui produs "underground" (din lumea interlopa) Mini-Trips: Substraturi de dimeniuni minuscule (de ex. gelatine), impregnate cu LSD si care, datorita dimensiunii lor reduse, se preteaza foarte bine la traficul ilegal. Purple Haze: Varianta de LSD, denumita astfel dupa o piesa de muzica rock a muzicianului de culoare Jimi Hendrix, la rdnul sau mare consumator si victima a drogurilor Sunshine Explosion: Nume de fantezie a unui produs deosebit de puternic. Comic-Trips Efecte chimice si fiziologice: Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresioneaza doza minima suficienta pentru a modifica profund trairile timp de 8 - 12 ore. n medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranta a LSD este foarte mare; cantitati de pna la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, n majoritatea cazurilor, fara consecinte negative. Pe de alta parte, cantitatile de LSD produse azi n laboratoare improvizate n bucatarii nu sunt ntotdeauna pure. Administrat oral, efectul LSD ncepe sa se instaleze dupa circa 45 de minute. Injectat intravenos, efectul apare la doar cteva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral si diencefalului, n primul rnd asupra sistemului limbic si sistemului reticular (activator ascendent - n. tr.). Acesti centri cerebrali coordoneaza reactiile emotionale la stimuli externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite din mediul nostru nconjurator, ce sunt transmise catre creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie n cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul vomei din trunchiul cerebral. Interesanta, din punct de vedere farmacologic, este toleranta ce se instaleaza destul de rapid. Cine ia LSD n doze constante, timp de mai multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie ca se creste doza, fie se face o pauza de cteva zile, pna la refacerea sensibilitatii fata de substanta. Aproape toti oamenii care au ncercat macar odata substante halucinogene, descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea crescuta a culorilor. Halucinatiile declansate de LSD nu sunt, defapt, dect pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape ntotdeauna constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale. Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute pna acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii noastre interioare, tulburnd perceptiile noastre, strict constante n mod normal. ntr-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantila a organizarii perceptiilor ce definesc starea de constienta. La fel ca si pentru copil, consumatorului aflat sub influenta LSD toate lucrurile i sunt noi si unice va constata, poate, ca ciocolata i place acum mai mult ca niciodata. Asemenea copilului nsa, consumatorul va fi puternic dependent de mediul sau. Un mediu social prietenos si suportiv este, de aceea, cel mai bun mijloc mpotriva unui bad trip (engl. calatorie nereusita - experienta negativa, episod disforic n .tr.). Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum, ct si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social. Cine se asteapta ca LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamagit. Dependenta: Pericolul tolerantei (obisnuintei) psihice Pericole: a) Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD n timpul sarcinii.

b) Pericole/riscuri psihogene imediate: Deoarece n episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea psihica preexistenta, o stare depresiva nainte de consum poate degenera ntr-o experienta "horror" ("horror-trip"). Astfel, pot aparea stari de anxietate masiva a caror durata se ntinde pe mai multe ore. Experienta "bad trip" se poate ncheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina - un neuroleptic comercializat sub numele de Megaphen - este un antidot eficient). Daca reactia negativa nu remite n timp util, poate fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula ca n cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburari, persoane la care predispozitia este determinata de tare din timpul copilariei, eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare l prezinta tentativele de suicid - de exemplu saritura din geam, persoana drogata avnd convingerea ca poate zbura. n trecut au existat cazuri n care traficantii au distribuit substante ce nu au nici o legatura cu LSD, ci aveau o cu totul alta compozitie. Consecinta au fost intoxicatii dintre cele mai severe. c) Psihoza de reevocare (flashback): n acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la saptamni sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. Deoarece "flash-back"-ul apare fara prodrom, el poate debuta n momente cu totul neprielnice pentru persoana n cauza (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase. d) Pericole ce apar la consumul cronic: LSD nu este un toxic ce da dependenta. Nu apare dependenta fizica, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecintele unor experiente repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfacator, deoarece trairile de genul "bad trip" nu sunt suficiente, singure, pentru formularea unor concluzii obiective. 2. Dom (STP): Substanta numita Dom (STP) a fost elaborata de catre firma americana DOW-Chemical acceasi companie care produce Napalm-ul. Dom sau STP este o amfetamina modificata chimic. n doza redusa produce efecte de genul "Speed"ului, n timp n ce doze mai mari, efectul este mai degraba de "speed-trip". "Speed-trip"ul ofera tocmai contrariul experientei cautate n cazul abuzului de LSD. Se caracterizeaza printr-o nelinistite chinuitoare, nsotita de agitatie fizica, stari intense de anxietate si o durata lunga (72 de ore!). 3. PCP sau Angel Dust a fost elaborat n anii 50 de catre firma Parke, Davis & Company din Statele Unite ca antialgic. n 1965 a fost nsa retras de pe piata, din cauza efectelor adverse deosebit de grave. Imediat dupa aceea, n iunie 1967, a aparut brusc pe scena narcoticelor. Caracteristici ale acestui drog: drogul este mai ieftin dect heroina sau LSD - efectul se instaleaza la fel de rapid ca la heroina si mai rapid ca la LSD actiunea este mult mai intensiva dect la marihuana, hasis sau alcool durata efectului este mai lunga dect la heroina (pna la 48 de ore) - vine n ntmpinarea celor care sunt, n mod evident, dornici de trairi terifiante (horror) si autolitice Forma de administrare: Se prizeaza, daca se prezinta sub forma de pulbere (Crystal). Formulat n comprimate (tic-tac) se nghite. Aplicat dintr-un tub spray pe marihuana sau chiar patrunjel simplu, PCP-ul poate fi fumat (Hof, Sherman`s). Administrarea rectala se face prin supozitoare. n fine, efectul dorit se instaleaza cel mai repede, daca se dilueaza si se administreaza injectabil. Spectru de actiune: 1. 2. 3. Dozele mici produc o stare de ebrietate, uneori stari de excitatie nervoasa/agitatie n doze medii, are efect analgetic si anestezic Produce ecranarea stimulilor externi si reduce capacitatea de percepere a mediului nconjurator

4. 5. 6. 7.

Hiperexcitatie/Iritabilitate Dozele mari pot provoca crize convulsive Nu sunt rare disforiile de tip depresiv Cresterea frecventei pulsului, cresterea tensiunii arteriale

Starile de intoxicatie seamana celor din intoxicatia cu cocaina (v. cocaina) PCP duce la evolutii atipice ale stuporii ("horror-trips") ce seamana cu cele din consumul de LSD Psihozele PCP sunt tulburari frecvent descrise n literatura. Sechele pe termen lung: Consumatorii cronici sunt practic zguduiti n cele aproape doua zile ale "calatoriei" lor (engl. trip) de depresii si anxietate. Aud voci bizare sau muzica stranie. n timpul celei mai intensive faze, unii se cred a fi dracul n persoana. Suferinta psihica autoindusa se descarca, n aceste stari de tensiune prelungi, n accese de autoagresiune neinhibata ce pot merge pna la automutilare. Dependenta: Toleranta se instaleaza rapid. Cine doreste sa mai simta ceva dupa o saptamna de consum continuu al "prafului ngerilor", trebuie sa-si mareasca considerabil doza zilnica. Fiecare episod de stupoare aduce cu sine o puternica componenta autolitica si de automutilare. "Daca o iei si totusi supravietuiesti, esti un tip adevarat", asa suna un moto din scena consumatorilor de PCP. 4. Ciuperci cu substante stupefiante (de ex. Psilocibina ) Efectul psilocibinei este asemanator cu cel al LSD-ului. Se caracterizeaza n special prin halucinatii vizuale, modificari ale perceperii culorilor, dar si prin modificari ale starii psihice si emotionale. Cei aflati sub efectul ei au impresia ca-si reamintesc si constientizeaza trairi uitate din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii timpului si spatiului, iar uneori subiectul si percepe propriul corp distorsionat n mod bizar. Atentia este extrem de focalizata. Modificarile starii de constienta sunt doar usor schitate. Doze de cteva miligrame luate per os - ca. 4 mg - vor determina, dupa 20 - 30 minute o relaxare spirituala si fizica perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate, perceperea dimeniunii spatiului este modificata si mai mult. Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemanator LSD-ului, dilatarea pupilelor, cresterea temperaturii s.a.m.d.

Hasisul si marihuna
Droguri din aceasta categorie de substante: Hasisul (engl. "pot", "shit") este rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de cnepa (Cannabis). Hasisul se comercializeaza n "bulgari" solizi sau placi presate si se prezina - n functie de tara de origine n nuante de culoare rosie, maron, verde sau negru. Marihuana (engl. "grass", "kif", "Heu", rom. "iarba") este un amestec din frunze, tulpini si inflorescente maruntite ale aceleasi plante, ce are aspect de tutun verzui taiat foarte fin. Forme de consum: Hasisul si marihuana se fumeaza n forma pura sau n amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul, substantele active sunt absorbite de Organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instaleaza dupa circa 10-20 de minute dupa nceperea fumatului. n cazul consumului de fursecuri cu hasis, ceai sau produse de confetarie cu continut de hasis, efectul se instaleaza mai trziu (dupa 1 - 2 ore). Substante active: Tetrahidrocannabinoidele (THC) sunt substantele psihoactive ale acestor produse vegetale. Substantele active din cannabis au o istorie ndelungata si plina de traditie, ca medicamente. n tarile Orientului si Americii latine, aceste substante sunt puternic raspndite si au indicatii de consum medicale si mai ales sociale.

Efecte si pericole n caz de abuz: Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse si aproape nesemnificative. Au fost constatate urmatoarele efecte: cresterea frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si concentrare. De asemenea, pot aparea simptome ca: scaderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale si faringiene, voma, diaree si senzatie imperioasa de foame. Efectele psihice ale substantelor active din cannabis depind n mod decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului. Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. "cannabis high", "social high"). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, nsotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate n curnd de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire (germ. Geborgenheit). Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rsul nemotivat alternnd cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. n cazul consumului n grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup. Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare ("Rauschzustand") poate duce la perceperea defectuoasa a realitatii obiective. Consumatorul nu face fata ntotdeauna intensitatii trairilor noi, ceea ce poate avea ca si consecinta aparitia unor stari de anxietate severa. Ameteala dupa cannabis nu are aceeasi evolutie n toate cazurile, exista si stari euforice atipice. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme. Potentialul de a crea dependenta: Dependenta fizica de substantele active din cannabis nu a putut fi demonstrata pna n prezent. Aparent, nu exista simptome de sevraj fizic pur dupa oprirea consumului. Chestiunea dependentei psihice este dificil de apreciat si depinde de definitia termenului. Tiparele comportamentale ce apar n prezent n urma consumului de cannabis corespund definitiei de "drug dependence" (dependenta de droguri) formulata de OMS: "Dependenta psihica si/sau fizica a unui individ de un drog, consumat periodic sau continuu." Majoritatea consumatorilor iau hasis sau marihuana aproximativ o data de doua ori pe saptamna, de regula ntr-un "peisaj social" n care, n trecut, ar fi fost obisnuit consumul de alcool. De regula, aceasta categorie de consumatori poate abandona consumul de cannabis fara a suferi de simptome de sevraj psihic, timp de mai multe saptamni/luni. Creste nsa numarul consumatorilor care fumeaza zilnic si a caror ritm de viata, sentiment de siguranta si stare generala este sensibil tulburata fara droguri. La astfel de consumatori, renuntarea dupa o lunga perioada de abuz poate duce la neliniste, alterarea starii psihice si tulburari de somn. Timpul de njumatatire al THC la persoanele neobisnuite cu hasisul este de 50 pna la 60 de ore, n timp ce la persoanele obisnuite scade la aproximativ jumatate. Aceasta observatie sugereaza o toleranta semnificativa n cazul consumului cronic al substantei. Consecinte pe termen lung: Pna acum, nu au putut fi demonstrate modificari organice majore. Riscurile pentru sanatate sunt apreciate, n ansamblu, a fi mai mari dect care apar n cazul tabagismului. Cercetarile au evidentiat modificari hepatice, pulmonare (continutul de gudron al substantei inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) si mai ale ales psihotice. Comunicarile despre modificari ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar si la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experimental pna n prezent.

METADONA
Metadona este un opioid produs pe cale sintetica, cu efect similar morfinei, elaborata in anul 1942 de fabrica de vopsele Hoechster. A fost patentata in anul 1953 si lansata pe piata ca analgezic forte sub denumirea de POLAMIDONR. Din anii 1960, metadona a fost utilizata (mai intai in SUA) ca substanta impotriva sindromului de abstinenta fizica in cadrul dezintoxicarii de heroina. Ca substituent, metadona este adecvata din mai multe motive:

Poate fi produsa pe cale sintetica. Astfel, se combate cultivarea opiului si traficul de produse opiacee. Poate fi administrata, fara afectarea semnificativa a eficientei, si sub forma de comprimate sau picaturi. Picaturile se dizolva de cele mai multe ori in suc de portocale. Are efect mai indelungat decat heroina, deci nu trebuie administrata decat o data pe zi. Datoria instalarii insidioase a efectului in cazul administrarii orale nu se produce asa-numitul kick (senzatie puternica de euforie, instalata brusc, la scurt timp dupa administrare). Astfel, lipseste sentimentul euforic care duce la agravarea addictiei. Daca insa metadona se administreaza intravenos, efectul este similar unei doze de heroina injectata. Pentru pacientii care nu suporta metadona pe cale orala, in Elvetia exista posibilitatea de a obtine metadona ca solutie injectabila.

Compozitie Metadona este un racemic format din doua molecule gemene (enantiomeri), continute in proportie egala (50%): levometadona ((R)-metadona) si dextrometadona ((S)-metadona). In Germania, metadona se elibereaza numai in farmacii si numai prin prezentarea unei retete cu regim special (reteta cu timbru sec). Efecte adverse Efect sedativ, transpiratii profuze, euforie, mioza, rar tahicardie, hipotensiune, constipatie (ca toate opiaceele, are actiune paralitica asupra peristaltismului intestinal), depresie respiratorie (inhibarea automatismului respirator). Intoxicatia Semne ale unei supradoze sunt: depresia respiratorie severa, hipotensiune marcata, tahicardie, hipertermie, tulburari de constienta pana la coma. Mod de administrare Levometadona poate fi administrata sub forma de comprimate, intravenos (i.v.) si intramuscular (i.m.), precum si ca solutie neinjectabila de picaturi. In medicina, se administreaza si ca analgezic forte, sarac in efecte adverse, de exemplu in cazul infarctului miocardic si al durerilor tumorale.

Opiacee
Opiacee Opiumul si substante nrudite: Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete ntinse, cu precadere n Orientul apropiat, mijlociu si ndepartat. Dupa perioada de nflorire, planta formeaza o capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia. Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza si se recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se coloreaza spre maron si se ntareste, dobndind o consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma bruta a opiumului se modeleaza n bulgari, sau asa-numite "pini". Culoarea oscileaza ntre maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mncat, baut, injectat sau fumat. Opiumul contine aproximativ 40 de substante active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar. Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugndu-se diferite substante chimice ntr-un proces chimic simplu, n mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, n general, doar cunostinte de baza n chimie. Gradul de puritate al heroinei nsa este n relatie directa cu priceperea si experienta chimistului care o prepara. n ciuda unor procedee de baza si a substantelor chimice obligatorii

pentru obtinerea heroinei, chimistul are o marja de libertate suficienta n aplicarea unor metode de productie individuale. n consecinta, formularea heroinei oferite pe piata consumatorilor de droguri poate fi diferita, n functie de:

formularea n timpul procesului de productie (bulgare, granule, pulbere) substantele chimice si adjuvantii adaugati, ce determina variatii ale culorii, precum si variatiile n compozitia chimica.

Heroina pura, "nentinsa" ajunge foarte rar pe piata. De multe ori, laboratoarele de preparare adauga nca din productie anumite substante, cu intentia de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnina. Aceasta substanta, utilizata printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrata n cantitati mici. Consumatorul ar putea, astfel, constientiza mai bine trairile din timpul starii de euforie (germ. Rausch). Acelasi efect stimulator l are si cafeina, frecvent adaugata heroinei. Facnd abstractie de aceste amestecuri preparate n laborator, traficantul "ntinde" adesea marfa cu glucoza, lactoza, acid citric sau substante farmaceutice (de ex. paracetamol - subst. activa: acetaminophen, n.tr.). Daca traficantul nsa nu are la dispozitie nici unul din acesti excipienti, nu ezita sa utilizeze alte substante, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinati chiar si detergenti, insectidice, var s.a. Forme: - pulbere alba - beige-bruna (sau granule, ca de ceai solubil, la heroina din Hongkong) Heroina nr.1: heroina Heroina nr.2: amestec de morfina si heroina Heroina nr.3: heroina cristalizata cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks) Heroina nr.4: heroina deosebit de concentrata din Turcia, de puritate de pna la 90% ("miere turceasca") Toxice utilizate: Dolantina: un antialgic sintetic care actioneaza similar cu morfina si da, de asemenea, dependenta Codeina. monometileter al morfinei, componenta principala a multor sucuri expectorante Metadona: opiaceu sintetic cu structura similara heroinei (mijloc de substitutie) Tilidina: morfina sintetica, substanta activa din Valoron N Fentanil: Grup de substante cu efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice (n medicina n.tr.), dar si ca droguri sintetice (heroina sintetica). Forme de consum: Opiaceele pot fi nghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare. Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita "hailing" sau "blowing"), ori se injecteaza intramuscular, subcutan (n tesutul adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent. Pentru injectia intravenoasa, se plaseaza ntr-o lingura o cantitate de 50 - 150 mg heroina n apa; amestecul se ncalzeste pna cnd cea mai mare parte a substantei se dizolva. Pentru o mai buna solubilitate se adauga acid citric. Dependentii de heroina filtreaza apoi solutia obtinuta printr-un tampon de vata sau un filtru de tigareta, o aspira ntr-o seringa si o injecteaza ulterior n vena. Un dependent de heroina consuma zilnic 0,5 - 3 g heroina de concentratie medie. Injectiile se mpart de regula n trei, rareori n mai multe doze pe zi. Efecte si pericole aparute prin abuz: Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, n schimb are un efect analgetic de cinci pna la 10 ori mai puternic. n acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica n sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de "flash" (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde ntreg corpul imediat dupa injectarea n circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste "kick" (energie, avnt, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil. Multi consumatori dezvolta si o dependenta fata de seringa sau ac, indiferent de drogul administrat. Este apreciata senzatia ce o da acul ntepator, "simti otelul". Se injecteaza orice: de la comprimate dizolvate, metadona, coniac pna la apa de balta. Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul substantei si gradul de obisnuinta. Odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este perceputa amplificat n realitatea obiectiva. La o

noua administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic. Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pna la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfina. Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de morfina: cincisase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca n cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce n ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie crescuta mai repede, dect n cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat si cantitatea consumata atinge ordine de marimi considerabile, dependentului nu-i ramne alta posibilitate, dect sa-si asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite "infractiuni de procurare". Infractionalitatea directa si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta mai intens dect n cazul dependentei de alte substante. Avnd n vedere marja de siguranta ngusta a heroinei, adica a diferentei mici ntre doza suportabila si cea toxica, se constata frecventintoxicatia cu heroina, caracterizata prin pierderea cunostintei si depresia respitarorie, precum si prin colapsul circulator si frecventa cardiaca extrem de joasa. Depresia respiratorie este principala cauza de deces prin supradozare. Potentialul de dependenta: Administrarea injectabila a heroinei de sapte pna la zece ori poate determina, n mprejurari favorizante, dependenta, cu toate consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta. Inhalarea si prizarea de heorina duc, de asemenea, la dependenta. Consecinte pe termen Dependentii de heroina prezinta, conform experientei clinice, o stare generala puternic alterata. lung:

Spectrul mbolnavirilor asociate cu consumul de droguri este larg: abcese ale extremitatilor carii dentare si leziuni asociate reducerea masei musculare modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor scabie ulceratii si flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare bronsite purulente pneumonii boli cu transmitere sexuala crize psihiatrice/comportament suicidar infectia HIV tuberculoza hepatita virala A/B/C Infectia cu virusul hepatitic C si B constituie o problema deosebita la dependentii de droguri. La Frankfurt, de exemplu, infectia cu virusul C apare la 95% din pacienti, iar permeabilitatea infectiei cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizeaza foarte des - hepatita B n circa 20% din cazuri, iar hepatita C in 70% din cazuri, se poate presupune ca aproximativ 75% din dependentii de heorina sufera de hepatita cronica. Evolutia este adesea nefavorabila, avnd n vedere ca sistemul imunitar este slabit la cei mai multi dintre consumatori, printre altele printr-o infectie concomitenta cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului n urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substante. Astfel, tot mai multi pacienti sufera de afectiuni dintre cele mai severe. La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina se observa doar ntr-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care apare, de regula, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa nastere. Tabloul clinic al acestui sindrom include n primul rnd insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra si diaree. Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile si crizele convulsive. Sindromul pericliteaza n mod serios viata nou-nascutului. Actele infractionale, prostitutia si viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti la marginea societatii pentru multi dependenti de heroina.

Majoritatea consumatorilor prezinta, pe lnga boala de dependenta, si o afectiune psihica. Dependenta ca boala poate fi considerata, n acest caz, o ncercare de autovindecare prin automedicatie (de exemplu, n cazul unor tulburari posttraumatice cronice dupa repetate abuzuri sexuale si fizice grave traite n copilarie).

Sedative si somnifere
1. Tranchilizante Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate pe piata germana, locul nti a fost tinut mult timp de Valium (diazepam), urmat de Adumbran si Praxiten (oxazepam). ntre timp, diazepamul a fost nlocuit de alte benzodiazepine care i-au luat locul de frunte. n Republica Federala Germania, pe piata mdicamentului se gasesc, n principal, urmatoarele tranchilizante: Denumire Lexotanil Librium Valium Tranxilium Dalmadorm Tavor Nobrium Mogadan Adumbran Praxiten Rohypnol Tranchilizantele cel mai frecvent utilizate fac parte din categoria benzodiazepinelor. Actiune: Tranchilizantele din categoria benzodiazepinelor nu se deosebesc ntre ele n mod esential, n ceea ce priveste actiunea lor. Industria farmaceutica ofera mereu produse noi. Tranchilizantele au n primul rnd o actiune calmanta, antiagresiva, anxiolitica si un oarecare efect tonic-antidepresiv. n plus, majoritatea tranchilizantelor are si o actiune de relaxare a musculaturii voluntare. Diazepamul poate fi utilizat, n afara de aceste indicatii, si la tratamentul imediat al crizelor epileptice. Apoi, tranchilizantele au un efect de distantare fata de durere si de inducere a somnului, fara a suprima nsa fazele de vis (somnul paradoxal n.tr.), asa cum o fac barbituricele. Tranchilizantele au devenit - dupa alcool - drogul natiunii nr. 2, probabil, pentru ca "ajuta" la depasirea situatiilor de stres neplacute de la locul de munca sau din mediul familial, pentru ca amelioreaza senzatiile de frica, nelinistea si frustrarea si permit relaxarea fizica si psihica. Mediul nconjurator este vazut ca prin niste "ochelari roz", sunt "diluate" contradictiile, conflictele chinuitoare din trecut si pierd semnificatia, totul devine mult mai placut si prietenos, iar viata este mai usor de trait. Abuz si dependenta Fara ndoiala, consumul cronic de benzodiazepine n doze mari poate duce, n cazuri individuale, la euforie, instalarea tolerantei si, n final, la dependenta. Tipul de dependenta corespunde celui fata de alcool si barbiturice. Deoarece benzodiazepinele nu se metabolizeaza prin ficat, potentialul de dependenta priveste n special domeniul psihic. n cazul supradozarii tranchilizantelor pna la 1 g este posibila instalarea unui somn de 48 de ore. Riscurile Psihice plafonare mai abuzului: n plan afectiv, slabirea apatie, lipsa trairilor emotionale creativitatii conflictelor raspunderii neavenit psihoze comerciala

Demetrin

incapacitatea pierderea comportament rar: manii,

accese

rezolvarii simtului social de furie,

halucinatii,

cimentarea unor - posibil, amplificarea starilor depresive

relatii

sociale

nesatisfacatoare

Consecinte pe termen lung: Deoarece benzodiazepinele actioneaza doar simptomatic si nu rezolva cauza problemelor, acestea nu se rezolva, conflictele nu se pot solutiona, iar frica - cu rol de semnal de alarma - nu mai este perceputa ca atare. Se ajunge la asa-numitul efect rebound (de recadere - n.tr.), manifestat prin insomnie n primele ore ale diminetii, cresterea n greutate, pierderea libidoului, stare generala de slabiciune, buimaceala, dezinteres si mahmureala. Abstinenta si fenomene de sevraj: Abstinenta de la benzodiazepine este extrem de dificila si se realizeaza printr-o reducere lenta a medicamentului pna la eliminare totala. Fenomene de Anxietate, insomnie, tulburari circulatorii si tulburari gastro-intestinale, crize convulsive. sevraj:

O problema speciala este politoxicomania: Multi dependenti de medicamente consuma concomitent mai mult preparate. Ei iau, de exemplu, un barbituric puternic contra tulburarilor de somn, dimineata un produs stimulant, iar ntre acestea un tranchilizant. Multe medicamente prezinta interactiuni nefaste, mai ales n combinatie cu alcoolul. Bunaoara, pot prelungi sau ntretine timp ndelungat starea de ebrietate indusa de alcool. Alteori, pot ameliora fenomenele de sevraj. Dependentii de opiacee abuzeaza si ei de tranchilizante, att pe cale orala, ct si pe cale intravenoasa, de exemplu atunci cnd si injecteaza "Rohypnol ". 2. Somnifere Sumar al principalelor clase de somnifere: a) Barbiturice, de ex.: Luminal (Fenobarbital) b) Bromuri, de ex. Adalin (bromuree) c) Cloralhidrat/Paraldehyd, de ex. Chloraldurat d) Alte categorii de substante, de ex. Distraneurin (clometiazol), utilizat n terapia de dezalcoolizare (produsul i.v. a fost retras de pe piata franceza, producatorul Astra Zeneca a retras ntreaga productie din cauza gravelor efecte adverse. Nu se mai gaseste forma pentru administrare i.v. - n. tr.) e) Perparate combinate periculoase, de ex. Mandrax (metaqualona) Barbiturice: Barbituricele induc un somn asemanator narcozei (suprima fazele de vis/somn paradoxal). Efecte secundare: Efectele nedorite sunt rare, la doze normale, si de regula nu sunt sesizate din cauza actiunii principale a medicamentului, ele aparnd n somn. Pot nsa sa apara: somnolenta n timpul zilei, tulburari de echilibru, "stare de betie", mersul ebrios si tulburarea capacitatii de discernamnt. Rareori, apar: depresia respiratorie, stare de excitatie nervoasa, dezorientare (frecvent la persoane mai n vrsta), hipotermie, tulburari de dinamica sexuala, dureri musculare si articulare. Barbituricele interfereaza cu capacitatea de a conduce un autovehicol si reduc, n general, atentia. Consumul concomitent de alcool este cel care evidentiaza sau potenteaza n mod periculos aceste efecte adverse, deorece ambele substante trebuie prelucrate (metabolizate) de ficat. Riscul de dependenta: Consumul de barbiturice poarta cu sine un mare risc de dependenta, deoarece doza trebuie marita deja la cteva zile, pentru a atinge efectul initial. De asemenea, primele fenomene de sevraj - neliniste, iritabilitate si insomnie - apar deja dupa primele doua saptamni de consum. Barbituricele induc o tulburare severa a caracterului somnului normal, prin faptul ca suprima fazele de vis (somnul paradoxal) necesare pastrarii echilibrului psihic. Consumul pe o perioada ndelungata induce modificari insidioase de personalitate. n baza caracterului aproape identic al dependentei de alcool si al celei de barbiturice, ambele sunt incluse de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) n aceeasi categorie de dependenta.

Spre deosebire de tranchilizante, marja de siguranta dintre doza terapeutica si cea toxica este foarte redusa, fapt recunoscut si exploatat de multi oameni. Intoxicatia severa ramne si azi o metoda raspndita de suicid. O intoxicatie acuta cu barbiturice va provoca paralizarea progresiva a centrului respirator si prabusirea functiilor circulatorii. Compusi cu brom ai ureei: Aceste substante sunt legaturi chimice ntre uree si brom care, n ansamblu, au un efect mai slab dect barbituricele. n momentul ntrarii n circuitul metabolic al organismului, ele se depoziteaza la diferite nivele, deoarece bromul se elimina doar lent din organism. Rezulta, n final, o intoxicatie cronica insidioasa cu brom, asa-numitul bromism, cu: stari de confuzie, pierderea memoriei, delirii n cazurile grave, dermatite, stranut, conjunctivita; sunt posibile hemoragii punctiforme la nivelul tegumentului si al mucoasei. Legaturile brom-uree prezinta si ele un risc mare de toleranta si dependenta. Paraldehida si cloralhidratul: Din cauza gustului lor execrabil, aceste substante nu sunt folosite mai niciodata ca stupefiante. Scena consumatorilor de droguri: Au existat si exista mereu preparate populare n rndul consumatorilor, precum Luminalul (fenobarbital), Nembutal (pentobarbital), Rosimon si Mandrax (metaqualona). Acestea, alaturi de altele, sunt adesea combinate cu droguri cu efect stimulator. Cnd scade efectul unui drog "speed" sau atunci cnd acesta devine insuportabil - n urma consumului cronic - somniferele ajuta la surmontarea insomniei de origine chimica.

Solventi
Istoric: n anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg raspndita n rndul adolescentilor americani si suedezi. Adezivii care contin toluol si solventi volatili erau picurati pe batiste (care apoi au fost tinute n fata gurii si nazului), sau turnati n pungi, pentru inhalarea vaporilor acestora. Alte substante: Substantele care se preteaza la inhalare (adulmecare) sunt solventii chimici din industrie, bricolaj si domeniul casnic, precum: cleiuri, diluanti pentru adezivi, vopsele si lacuri, benzina, acetona, butilacetatul, diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon ("Tetra") si hidrocarburile fluorurate alifatice. Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor contine, de exemplu, toluol. Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietati narcotizante care produce vapori neinflamabili. Forma de consum: Inhalarea (adulmecarea, germ. schnffeln) Periculoasa este mai ales varianta ce utilizeaza pungi de plastic, deoarece - trase prea mult peste cap - pot duce la moarte, n cazul instalarii rapide a efectului stupefiant si a intoxicatiei necontrolabile de catre consumator. Mod de actiune a solventilor cu Cele patru stadii ale narcozei (pentru ntelegerea mdical-farmacologica): 1. efect narcotic:

Analgezia: Este inhibata perceperea durerii, dar si capacitatea de autocritica si orientarea temporospatiala. Excitatia: Prin inhibarea aproape totala a impulsurilor "frenatoare" superioare, de la nivel cortical, se produce dezinhibarea centrilor motori inferiori. n cazul abolirii sau tulburarii starii de constienta se observa o hiperreactivitate motorica. Acest stadiu de excitattie nervoasa se combate, n anesteziologia moderna, prin medicamente miorelaxante.

2.

3.

Toleranta: Pe lnga scoarta cerebrala, sunt inhibate si diencefalul si maduva spinarii. Tonusul muscular se reduce, starea de constienta este abolita, dar inima mai bate si respiratia nca functioneaza. Paralizie: n acest stadiu sunt afectati si centrii vegetativi ai trunchiului cerebral, respiratia si circulatia fiind tulburate.

4.

Cnd narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul ncearca sa atinga doar primele doua stadii. Tinde sa atinga acea stare de buimaceala cu tenta euforica, cu o usoara tulburare a constientei, n care nu mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci cnd e treaz si n care tensiunile emotionale si spirituale sunt aplanate. n aceasta stare, autosugestiile pot deveni "realitate" prin lipsa constientei ancorate n realitatea obiectiva, astfel nct aurolacul adolescent se transforma n Tarzan sau puternicul Superman al benzilor sale desenate. Se deosebesc patru stadii ale actiunii substantelor inhalate (adulmecate): n primul dintre acestea apar: greata, dureri la nivelul gambelor, sau senzatia de creier sub presiune. n cel de-al doilea se descrie receptivitatea crescuta la stimuli externi, asociata cu o stare de bine si sentimentul imponderabilitatii, similar cu starea de ebrietate alcoolica. Al treilea stadiu este comparabil cu un somn superficial, n care aurolacii cu experienta si "croiesc" anumite vise n timpul zilei. Al patrulea stadiu este starea de inconstienta. Sechele si riscuri: Aproape toti solventii au efect toxic n cazul abuzului regulat. Cloroformul produce leziuni hepatice si poate determina - n doze prea mari - paralizia respiratiei, sau cel putin tulburari central nervoase grave, datorate hipoxiei cerebrale. Abuzul de tricloretilena produce inflamatii ale nervilor, nevralgii ale fetei si suferinte cardiace, de asemenea conditionate nervos (prin tulburarea conducerii impulsurilor). La adolescentii care au inhalat n mod regulat, timp de mai multi ani, vapori de toluol, au fost observate delirii (vezi delirium tremens, la cap. Alcoolul) de mai multe zile. Pe lnga stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezinta o importanta cauza de deces. Pot aparea stari confuzionale, cu reactii de hiperexcitatie, anxietate si panica. n plus, se pot produce arsuri si combustii (arsuri chimice) ale cailor respiratorii. Cerc de persoane afectate: Se remarca mai ales adolescentii tineri (10 - 15 ani) din paturile sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt putini, dar cu att mai periclitati, deoarece nu actioneaza ntr-un anumit context, si pastreaza acest obicei multa vreme si au suferit, de regula, un traumatism psihic anterior consumului. Sechele de Leziuni hepatice, renale, nervoase si cerebrale. lunga durata:

Ustensile
Cine consuma droguri, are nevoie de anumite ustensile. n functie de stupefiantul utilizat si de calea de administrare, persoana dependenta de droguri se afla n posesia unor accesorii dintre cele mai diverse. Hasis Instrumente pentru fumat: Pipe, narghilele (sisa), shillum (aparat special pentru fumatul de hasis), precum si instalatii de productie proprie igarete de hasis (engl. joint) Rezervoare pentru pastrare (cutii de filme fotografice, cutii de medicamente) Cntar de scrisori (pentru greutati mici - n. tr.) pentru cntarirea dozelor de consum Folie de aluminiu n care se ambaleaza portiile de hasis

Pentru droguri sintetice Rezervoare cu pulberi necunoscute Plicuri mici, pliate (pentru ambalarea pulberii) (engl. hits - fiecare portie corespunde unui hit = lovitura, n. tr.) Capsule Rezervoare pentru pastrare Seringi Pentru Cutiute Materiale de ambalaj, de ex. bucati mici de folie de aluminiu; banda de lipit Pentru Plicuri mici, pliate, din hrtie si folie de aluminiu, n care este ambalata Rezervoare pentru pastrarea Trusa cocainomanului, ce contine: Oglinda, lama de ras, tubulet pentru prizare, cutiuta pentru seringa Tubulet pentru prizare (din metal, sticla, sau Lingurita cocainomanului Pentru crack Cutiute Pipe speciale LSD mici

cocaina cocaina cocainei pastrare, plastic)

mici

de

plastic

pentru

pastrare

Pentru heroina Plicuri mici, pliate, din hrtie, celofan sau folie de aluminiu, n care se ambaleaza heroina (hits) De regula, seringi de unica folosinta Linguri acoperite de funingine n care se dizolva heroina; o bricheta pentru ncalzirea solutiei si tamponase de vata sau filtre de tigareta rupte, prin care heroina se filtreaza n timpul aspirarii n seringa siret de pantofi, curea, sau furtun de cauciuc, pe post de garou, pentru comprimarea venei n vederea administrarii injectiei