Petre Lucian SEICIU

Stefan STANCIU

ORGANE DE MASINI TRANSMISII MECANICE

CUPRINS 1. Transmisii mecanice cu roti dintate .. 1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice . 1.2 Generalitati privind angrenajele . 1.3 Clasificarea angrenajelor 1.4 Procesul angrenarii . 1.5 Legea fundamentala a angrenarii 1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa . 1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti ............................... 1.8 Deplasarea danturii . 1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire ... 1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al angrenajelor cu dantura deplasata ......................................................................... 1.11 Alunecarea flancurilor .. 1.12 Modificarea danturii . 1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil .. 1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura nclinata 1.15 Angrenaje conice .. 1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii 1.16.1 Ruperea statica ... 1.16.2 Ruperea prin oboseala 1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting) ... 1.16.4 Griparea ................................................................................................................. 1.16.5 Uzarea abraziva.. 1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie 1.18 Fortele nominale n angrenaje .. 1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta 1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura nclinata .. 1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta . 1.19 Fortele dinamice exterioare .. 1.20 Fortele de frecare .. 1.21 Repartitia neuniforma a ncarcarii pe lungimea dintilor ... 1.22 Repartitia frontala a ncarcarii nominale .. 1.23 Angrenajul sistem dinamic. Fortele dinamice interioare ... 1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui .. 1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor ............................................................ 1.26 Angrenaje melcate .................................................................................................... 1.26.1 Caracteristici generale ........................................................................................... 1.26.2 Elemente geometrice principale ............................................................................ 1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul ......................................................................... 1.26.4 Fortele n angrenajul melcat cilindric .... 1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate .. 1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor 1.26.7 Calculul la ncovoiere prin oboseala la piciorul dintelui ... 1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat .. 9 9 10 11 12 13 16 19 20 22 26 29 30 31 33 39 43 43 44 44 45 45 45 46 46 47 48 48 49 51 53 54 56 58 61 61 62 66 67 68 68 69 69

Organe de masini. Transmisii mecanice 1.27 Ungerea angrenajelor 1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti ............... 1.29 Bibliografie ... 2. Transmisii prin frecare .. 2.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica ....... 2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD .. 2.1.2 Particularitati cinematice ......................................................................................... 2.1.3 Capacitatea portanta . 2.1.4 Randamentul 2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata 2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda ............................................................................ 2.2.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate ....................................................................... 2.2.3 Transmisii cu roti conice . 2.2.4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune .. 2.2.4.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj ... 2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj ... 2.2.4.3 Variator dublu ... 2.2.4.4 Variator conic ... 2.2.4.5 Alte variatoare .. 2.3 Bibliografie . 3. Transmisii prin curele ... 3.1 Aspecte generale . 3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele .. 3.3 Transmisii prin curele late .. 3.3.1 Calculul curelelor late .. 3.3.1.1 Geometrie, forte si eforturi unitare n curele late . 3.3.1.1.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele .. 3.3.1.1.2 Forte si eforturi .. 3.3.2 Procesul de alunecare si patinare . 3.3.3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat ... 3.3.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele 3.4 Transmisii prin curele trapezoidale 3.4.1 Aspecte generale .. 3.4.2 Consideratii practice 3.4.3 Calculul curelelor trapezoidale 3.4.4 Rotile transmisiei prin curele ... 3.4.4.1 Rotile pentru curele late 3.4.4.2 Rotile pentru curele trapezoidale .. 3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele . 3.5 Bibliografie . 4. Lagare cu rostogolire 4.1 Generalitati . 4.1.1 Prezentare generala .. 4.1.2 Tipurile de rulmenti. Clasificare .. 4.1.3 Materiale. Tehnologii de executie ... 4.1.4 Simbolizarea rulmentilor . 4.2 Deformatii si forta maxima . 4.3 Uzarea rulmentilor .. 4.4 Regimul EHD la rulmenti ... 4.5 Ungerea si etansarea rulmentilor 4.6 Frecarea n rulmenti 6 70 73 74 75 75 76 76 78 78 78 80 81 83 85 85 86 87 88 88 90 91 91 91 93 94 94 94 94 98 100 100 101 101 102 103 104 104 105 105 105 107 107 107 108 109 109 110 111 112 113 114

Cuprins 4.7 Fiabilitatea rulmentilor ... 4.7.1 Factori de influenta .. 4.7.2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor .. 4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti .. 4.8.1 Aspecte constructive 4.8.2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor. 4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali- axiali rotitori 4.10 Montarea rulmentilor (lagaruirea) 4.10.1 Lagaruirea flotanta . 4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator . 4.10.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali .. 4.11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur rnd n varianta rulment conducator rulment liber ........................................................ 4.12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile sau cu role tronconice ............................................................................................... 4.13 Bibliografie ... 5. Cuplaje mecanice .. 5.1 Generalitati ................................................................................................................. 5.2 Sarcina si s uprasarcina cuplajelor ... 5.3 Cuplaje permanente fixe rigide ... 5.3.1 Cuplaje cu manson ... 5.3.2 Cuplaje cu flanse .. 5.3.3 Cuplaje cu dinti frontali ........................................................................................... 5.4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide 5.4.1 Cuplaje cu mobilitate axiala .................................................................................... 5.4.2 Cuplaje cu mobilitate radiala ................................................................................... 5.4.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara ............................................................................. 5.4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata . 5.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice .. 5.5.1 Generalitati .. 5.5.2 Caracteristica statica a cuplajelor 5.5.3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential .. 5.5.4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial . 5.5.5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite .. 5.5.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune ............................................... 5.5.7 Cuplajul cu element elastic toroidal ........................................................................ 5.5.8 Cuplajul elastic cu bolturi ........................................................................................ 5.6 Cuplaje intermitente rigide . 5.6.1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala) . 5.6.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala 5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje) . 5.7.1 Schema ambreiajului cu frictiune 5.7.2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune 5.7.3 Cupluri de materiale 5.7.4 Probleme constructive . 5.7.5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere ........................................................... 5.7.6 Energia disipata n timpul ambreierii ...................................................................... 5.7.7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare ................ 5.7.8 Calculul ambreiajului multidisc ... 5.7.9 Calculul ambreiajului conic . 5.8 Cuplaje intermitente automate 7 115 115 116 116 116 117 118 120 120 121 122 122 125 128 129 129 130 132 132 135 136 137 137 138 140 141 142 142 142 143 144 145 146 147 148 149 150 150 151 151 152 152 153 155 159 160 162 163 164

Organe de masini. Transmisii mecanice 5.8.1 Cuplaje unisens (de cursa libera) ............................................................................. 5.8.2 Cuplaje centrifugale . 5.9 Cuplaje de siguranta .... 5.10 Bibliografie ... 6. Etansari . 6.1 Generalitati .................................................................................................................. 6.1.1 Proprietatile etansarilor 6.1.2 Clasificarea etansarilor . 6.1.3 Alegerea eta nsarilor . 6.2 Materiale pentru etansari . 6.3 Etansari fixe cu contact ............................................................................................... 6.3.1 Etansari cu contact direct ......................................................................................... 6.3.2 Etansari cu garnitura ................................................................................................ 6.3.2.1 Etansari cu garnituri plate ..................................................................................... 6.3.2.2 Etansari cu garnituri profilate ............................................................................... 6.3.3 Etansarile mbinarilor de conducte .......................................................................... 6.3.4 Etansari prin inele O ................................................................................................ 6.4 Etansari mobile cu contact .......................................................................................... 6.4.1 Etansari cu forta de etansare interioara 6.4.2 Etansari cu forta de etansare exterioara ... 6.4.2.1 Etansari prin garnituri manseta ............................................................................. 6.4.2.2 Etansari cu inele profilate ..................................................................................... 6.4.2.3 Etansari prin memb rane si burdufuri .................................................................... 6.4.2.4 Etansari cu segmenti metalici ............................................................................... 6.4.2.5 Etansari frontale .................................................................................................... 6.5 Etansari de protectie .................................................................................................... 6.5.1 Etansari cu inele de psla ......................................................................................... 6.5.2 Etansari cu mansete de rotatie .................................................................................. 6.6 Etansari fara contact .................................................................................................... 6.7 Etansari cu ferofluide .................................................................................................. 6.8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti ...................................................... 6.9 Bibliografie . 164 166 167 168 169 169 169 170 170 172 174 174 176 176 177 179 180 182 182 184 184 186 186 187 189 195 195 196 197 200 201 202

1. TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE 1.1 Generalitati privind transmisiile mecanice Legatura dintre masina motoare MM si masina de lucru ML (figura1.1 a si b), efectuata n scopul transmiterii momentului de torsiune, adica a miscarii si a puterii, se poate realiza direct, prin cuplajul C (figura 1.1.a) sau indirect, printr-o transmisie mecanica TM (figura1.1.b).

MM MM C ML n1 C TM ML n2 C

Figura 1.1.a

Figura 1.1.b

Utilizarea cuplajului este posibila atunci cnd arborele masinii motoare si cel al masinii de lucru pot fi asezati n prelungire (exceptnd cazul cuplajului cardanic la care arborii pot face un anume unghi) si cnd nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare ca marime sau/si ca sens de rotatie. De obicei se impune nsa modificarea cantitativa a miscarii, pentru ca masinile motoare au turatii nalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au turatii reduse. Utilizarea transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare au caracteristici de putere si de moment de torsiune cvasiconstante, iar masinile de lucru au, de regula, caracteristici variabile n timp, n functie de procesul tehnologic. Apare deci necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice pentru a ndeplini rolul de transformator de turatie si de moment de torsiune (cuplu). n figurile 1.2.a si 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile unor masini de lucru (masina-unelta - curba a, turbocompresor curba b) respectiv a unei masini motoare ideale (curba c). Mt a b Mt c

Figura 1.2.a

Figura 1.2.b

Principalii parametri ai unei transmisii mecanice sunt: turatia la intrarea n TM, n1 nMM; - turatia la iesirea din TM, n2 nML;

Organe de masini. Transmisii mecanice - puterea la intrarea n TM, P1 PMM; - puterea la iesirea din TM, P2 PML: - sensurile de miscare la intrarea n TM si la iesirea din TM; - tipul miscarii (rotatie copleta, rotatie alternanta, translatie). Parametri derivati: - raportul de transmitere i1-2 = n1 / n2 sau, dupa caz, i1-2 = v1 / v2 ; - raportul de transmitere total, cnd se utilizeaza transmisii mecanice nseriate:
j n 1;k n

i total -

ij k j 1;k 2

randamentul transmisiei mecanice = P2 / P1 sau = PML / PMM; randamentul total, cnd se utilizeaza transmisii mecanice nseriate:
i n

? total
i 1

?i

Clasificarea transmisiilor mecanice poate fi facuta dupa mai multe criterii: a) dupa raportul de transmitere: - reductoare de turatie (i1-2 = ct.; i1-2 1) - multiplicatoare de turatie (i1-2 = ct.; i1-2 1) - variatoare de turatie (i1-2 ct.). Modificarea turatiei poate fi continua sau n trepte; b) dupa modul de transmitere a momentului de torsiune: - prin forma (roti dintate conjugate = angrenaje, lant, curea dintata) - prin forta de frecare (curea lata, curea trapezoidala, roti de frictiune conjugate) c) dupa felul contactului dintre elementele componente - prin contact direct (angrenaje, roti de frictiune conjugate) - prin contact indirect (curele, lanturi) d) dupa numarul gradelor de mobilitate: - mecanisme desmodroame M = 1 - mecanisme diferentiale M = 2. Pe lnga transmisiile mecanice exista si transmisii electrice, hidraulice si pneumatice care fac obiectul altor discipline. Transmisiile mecanice sunt cele mai fiabile. 1.2 Generalitati privind angrenajele Angrenajul este un mecanism elementar format din doua roti dintate, fiecare rotitoare n jurul propriei axe, cu pozitie relativa fixa sau mobila, una din roti antren nd-o n miscare pe cealalta, prin intermediul dintilor aflati succesiv n contact. Transmiterea miscarii se face direct si fortat, cu schimbarea caracteristicilor de miscare si de cuplu. Avantajele transmisiilor prin roti dintate sunt: - raport de transmitere riguros constant; - gabarit redus; - randament ridicat (70% - 99%, n functie de tipul angrenajului); - durabilitate ridicata, uneori practic nelimitata; - exploatare simpla. Dezavantajele transmisiilor prin roti dintate sunt: - pret de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare masini si scule speciale); - angrenajele induc n sistem zgomote si vibratii; 10

Transmisii mecanice cu roti dintate imposibilitatea preluarii suprasarcinilor; imposibilitatea modificarii continue a turatiei (la cutiile de viteza turatia poate fi modificata numai n trepte). Performantele angrenajelor: - puterea maxima transmisa este de 100.000 kW; - raportul maxim de transmitere este 8 (la reductoare cu o singura pereche de roti dintate cilindrice sau conice) si de ordinul zecilor sau sutelor, la reductoare melcate; - raportul minim de transmitere este 1/8 (la multiplicatoare de turatie cu o singura pereche de roti dintate cilindrice sau conice); - angrenajul ofera cea mai ridicata precizie cinematica dintre toate transmisiile mecanice. n figura 1.3.a este reprezentarea partiala a unui angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dinti drepti iar n figura 1.3.b un angrenaj de tip roata dintata cu dinti drepti / cremaliera. O Mt n Fn -

O1

Mt1 n1

n2 Mt2 O2 Figura 1.3.a 1.3 Clasificarea angrenajelor

CREMALIERA (roata cu numar infinit de dinti) Figura 1.3.b

Considernd axa instantanee de rotatie (AIR) ca generatoare comuna a rotilor dintate, n functie de pozitia acesteia fata de axa geometrica de rotatie se disting categoriile: angrenaj cilindric exterior cu dinti drepti (figura 1.4.a), angrenaj cilindric interior cu dinti drepti (figura 1.4.b) si angrenaj conic cu dinti drepti (figura 1.4.c). ?1 (AIR) ?2 (AIR) ? 1 ?2 ?1 ?2 Figura 1.4.c

(AIR) Figura 1.4.a Figura 1.4.b

11

Organe de masini. Transmisii mecanice n cazul angrenajelor cilindrice si conice, AIR contine toate punctele cu viteza relativa nula; cele doua suprafete cilindrice, respectiv conice fictive au rostogolire pura, fara alunecare. La angrenajele cu axe ncrucisate, AIR contine toate punctele care au viteza relativa nula dupa normala la axa. n acest caz, ntre suprafetele de rostogolire (hiperboloizi) nu exista o miscare de rostogolire pura dect ntr-un singur punct (figura 1.5). Angrenajul I este hiperboloidal central; practic, acesta se poate simplificat, obtinnduse un angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dantura nclinata (figura1.6.a). Angrenajul II este hiperboloidal oarecare; acesta poate fi simplificat, devenind un angrenaj cu roti dintate conice cu dantura curba (figura1.6.c). Din angrenajul hiperboloidal central I se obtine si angrenajul cilindric ncrucisat, cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1.6.b).

?1 ?2 (AIR) I
I II

II

ROTI ELICOIDALE ROTI HIPOIDE

Figura 1.5

Figura 1.6.a 1.4 Procesul angrenarii

Figura 1.6.b

Figura 1.6.c

Procesul angrenarii este continuu, datorita faptului ca fiecare roata dintata are o familie de flancuri, respectiv n plan - curbe de profil, omoloage; pentru inversarea miscarii exista o a doua familie de flancuri, respectiv n plan - curbe de profil, antiomoloage. Contactul a doua flancuri (curbe de profil) se constituie ntr-o cupla cinematica superioara de clasa a IV-a. Elementele geometrice de baza ale angrenajului si ale unui dinte sunt prezentate n figura 1.7.a respectiv figura 1.7.b.

12

Transmisii mecanice cu roti dintate Dintele este delimitat de o curba omoloaga C1 si de una antiomoloaga ?1 ; aceste curbe constituie profilul dintelui. Pentru angrenajul spatial, curbele C1 si C 2 devin suprafete reciproc nfasurate. Rotile dintate corespunzatoare se numesc roti conjugate. Se defineste suprafata de divizare ca fiind aceea pentru care gros imea dintelui este egala cu arcul corespunzator golului dintre dinti. Cercul de divizare se obtine prin sectionarea suprafetei de divizare cu un plan normal. Cercul de divizare este asociat fiecarei roti dintate, fara ca acesta sa fie obligatoriu n angrenare. Cercul de rostogolire este cel care, conform denumirii, se rostogoleste fara alunecare pe cercul de rostogolire conjugat; cele doua cercuri de rostogolire au o tangenta comuna. Mentionam ca cercul de divizare nu coincide totdeauna cu cercul de rostogo lire. Capul dintelui c2
1

Linia flancului

c1 n2

rw2

n1 O1 rw1

c1 flanc c2

O2

Profilul dintelui rw1,2 razele cercurilor de rostogolire Figura 1.7.a 1.5 Legea fundamentala a angrenarii Piciorul dintelui Figura 1.7.b

Flancul dintelui

Presupunnd ca angrenajul nu are erori si ca rotile sunt perfect rigide, se pot stabili conditiile pe care trebuie sa le ndeplinesca profilurile flancurilor pentru ca raportul de transmitere al angrenajului sa ramna constant. n figura 1.8 este prezentat contactul flancurilor conjugate ntr- un punct oarecare Q n care profilurile conjugate C1 si C2 au vitezele v Q1 si v Q2. Este evident ca vQ1 = R 1 1 si v Q2 = R2 2 care au componente dupa directia normala la ambele flancuri N N si dupa directia tangentiala comuna la ambele flancuri T T. Pentru continuitatea angrenarii, prin reducere la absurd, rezulta ca absolut necesara conditia vQ1 n = vQ2n , adica vQ1 cos 1 = vQ2 cos 2 . De aici rezulta R 1 2 1 cos 1 = R2 cos 2 . Dar, R 1 cos 1 = O1 K1 si R 1 cos 2 = O2 K2 , adica 1 O1 K1 = 2 O2 K2 . Pentru ca raportul 1 / 2 sa fie constant, apare necesar ca O2 K2 / O1K1 = ct. Din triunghiurile asemenea O1K1C si O2 K2C obtinem relatia O1 K1 / O2 K2 = O1 C / O2C. Deci, pentru ca 1 / 2 sa fie constant, trebuie ca O2 C / O1C = ct. Putem conchide ca, pentru ca raportul de transmitere i1 -2 sa fie constant, punctul C, numit polul angrenarii, nu trebuie sa-si schimbe pozitia pe linia centrelor O1 O2 . Punctul C se mai numeste si centrul instantaneu de rotatie relativ al rotilor (CIR). Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire, au razele r w1 si rw2 si proprietatea ca nu au alunecare relativa ci doar rostogolire pura. n C, viteza de alunecare este nula; n oricare alt punct vQ1 t - vQ2t 0. Cu vQ1 t si vQ2 t au fost notate componentele tangentiale ale vitezelor absolute ale punctului Q. Se poate formula acum legea fundamentala a angrenarii dupa cum urmeaza. Pentru a se transmite miscarea n mod continuu, cu raport de transmitere constant, este necesar ca profilurile dintilor sa fie construite din astfel de curbe 13

Organe de masini. Transmisii mecanice nct normala comuna n oricare punct de contact al lor sa intersecteze linia centrelor n acelasi punct C adica n polul angrenarii. Observatii si consecinte: 1. Rotilor dintate li se asociaza cercuri de rostogolire fictive care au o tangenta comuna si care satisfac relatia 1 rw1 = 2 rw2 De aici rezulta r w2 / rw1 = constant, respectiv rw2 rw1 = O1 O2 . 2. Doua roti angreneaza ntre ele cnd normala comuna la profilurile dintilor n punctul de contact curent trece prin polul angrenarii. 3. Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Curba 2 (figura1.9) este nfasuratoarea pozitiilor succesive ale curbei 1. Rezulta ca profilurile dintilor sunt curbe reciproc nfasuratoare. Pe aceasta proprietate se bazeaza generarea dintilor: scula taietoare (cu muchie dreapta) are pozitii relative succesive (prin rostogolire fara alunecare) a caror nfasuratoare este profilul dintelui. n timpul rostogolirii sculei pe viitorul profil, se realizeaza si miscarea alternativa perpendiculara pe planul profilului, pentru a se realiza aschierea. n acest mod se asigura interschimbabilitatea rotilor. Cu aceeasi scula se pot realiza roti cu numere diferite de dinti. O2
2

T r
2

vQ1 R2
2

v Q2 v tQ2

K2
2

v Q2

v tQ1
v Q1

K1 C1 N

C2

T
1

R1

N-N T-T O1 Figura 1.8

Normala comuna a flancurilor Tangenta comuna la flancuri

4. Se defineste linia de angrenare ca fiind locul geometric al punctelor de contact a doua flancuri conjugate. Dreapta care uneste un punct oarecare Q al liniei de angrenare cu polul angrenarii este normala comuna a flancurilor n punctul de contact Q. 5. Procesul angrenarii poate fi acum mai concret studiat (figura 1.10). Angrenarea ncepe n punctul A, cnd piciorul dintelui rotii cond ucatoare ia primul contact cu vrful dintelui rotii conduse. Punctul cojugat (dublu) de pe linia de angrenare se deplaseaza n acelasi timp cu punctele corespunzatoare de pe cercurile de rostogolire ale fiecarei roti. Segmentul AE se numeste segment de angrenare. 14

Transmisii mecanice cu roti dintate

(2)

(1)

C1

A B C D E
2

C1

Figura 1.9

Figura 1.10

Transmiterea miscarii are loc continuu, daca exista n angrenare cel putin o pereche de dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este pw, adica pasul masurat ca arc pe cercul de rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C1 CC1 si pw sa fie supraunitar. Notat cu , acest raport se numeste grad de acoperire. Daca 1 exista simultan n angrenare mai multe perechi de dinti. 6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB - pe care se afla n angrenare perechile de dinti cu numerele n si n - 1, BD - pe care se afla n angrenare perechea de dinti cu numarul n care a intrat n angrenare n punctul A si DE - pe care se afla n angrenare perechile de dinti cu numerele n si n 1. n E perechea de dinti n si-a ncheiat serviciul. Perechea de dinti cu numarul n se afla deci n serviciu pe lungimea segmentului AE. Pe segmentul AB angrenarea este bipara, aceasta nsemnnd ca doua perechi de dinti se afla simultan n angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este cunoscuta sub numele de angrenare unipara. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de asemenea, bipara, la fel ca pe segmentul AB. A B C (n) (n-1) angrenare bipara angrenare unipara Figura 1.11 7. Pentru ca rotile dintate sa fie interschimbabile trebuie ca: - sa aiba acelasi pas; - liniile de angrenare sa fie simetrice fata de polul angrenarii; - naltimea piciorului unui dinte sa fie mai mare dect capul dintelui conjugat, pentru ca sa existe un joc functional. angrenare bipara (n+1) D E

15

Organe de masini. Transmisii mecanice 1.6 Curbe utilizate pentru profilurile dintilor. Evolventa Cerintele pentru curbele de profil sunt: - sa fie respectata legea fundamentala a angrenarii, inclusiv n cazul unor mici variatii a distantei ntre axe datorate erorilor de executie sau de montaj; - realizarea profilurilor dintilor sa se faca prin procedee tehnologice simple; - marimea si directia fortei care actioneaza asupra dintelui sa nu se modifice; - curbura flancurilor sa fie redusa, pentru ca tensiunile hertziene de contact sa fie ct mai mici; - vitezele de alunecare relativa a flancurilor sa fie reduse, pentru ca angrenajul sa aiba randament ridicat. Cerintele de mai sus sunt satisfacute total sau partial de curbele ciclice (cicloida, epicicloida, hipocicloida si evolventa). Geometria evolventei poate fi prezentata cu ajutorul notatiilor din figura 1.12. Evolventa este descrisa de un punct al unei drepte care se rostogoleste fara alunecare peste un cerc fix numit cerc de baza a carui raza este rb. Dreapta trasata cu linie ntrerupta se numeste ruleta (cerc de raza infinita); aceasta se rostogoleste fara alunecare pe cercul de baza. N T

X
x

rx

X0
x

ruleta T
x

rb

O N

Figura 1.12 n figura, ruleta este reprezentata n doua pozitii: tangenta la cercul de baza n punctul Xo si tangenta la cercul de baza n punctul T.

16

Transmisii mecanice cu roti dintate n coordonate polare, un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare rx si prin unghiul de pozitie x. Relatia de definitie a razei vectoare este: rx rb cos a x (1.1)

Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X0 T) este egal cu segmentul XT. Rezulta: rb ? x a x rb tga x ? x tga x a x (1.2) (1.3)

Relatia (1.3) se mai poate scrie si altfel, utiliznd notatia inv, de la functia numita involuta: inv a x tga x ax (1.4)

Relatiile (1.1) si (1.4) se numesc ecuatiile parametrice ale evolventei. Ruleta este normala la evolventa n oricare punct al acesteia si este simultan tangenta la cercul de baza. Cu x se noteaza unghiul de presiune care este format de tangenta la profil TT si raza vectoare rx (figura 1.12). n figura 1.13, N N este normala comuna la flancurile conjugate. px t r Fn
1

rx N
x

pb t Figura 1.13

rb

Figura 1.14

n cazul angrenajului, unghiul de presiune corespunzator polului angrenarii devine unghi de angrenare, notat cu w. Se remarca faptul ca unghiul dintre directia fortei pe dinte si directia vitezei instantanee t t este variabil. Daca unghiul de presiune corespunzator se apropie de 90 , angrenajul se blocheaza. Se observa, de asemenea, ca raza de curbura a evolventei, adica TX, este variabila: ?x TX rb tga x (1.5)

Cu ct unghiul de presiune creste, cu att scade curbura evolventei si, deci, scad tensiunilor hertziene de contact; ca urmare, se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai departate de cercul de baza. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala comuna (figura 1.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza. 17

Organe de masini. Transmisii mecanice Din (1.1) se poate scrie: px pb cos a x (1.6)

Caracteristicile angrenarii n evolventa determinate si cu ajutorul reprezentarii din figura 1.15 sunt urmatoarele: O1 N r 1 rb1 K1

t X K2

rb2 N r O2 Figura 1.15

2

a) Fie doi dinti cu profiluri evolventice n contact n punctul X. Normala comuna a evolventelor trebuie sa fie tangenta att la un cerc de baza ct si la celalalt; rezulta ca aceasta coincide cu tangenta interioara comuna la cercurile de baza avnd deci o directie unica, iar unghiul de angrenare este constant. Avantajul este acela ca solicitarea dintelui se face pe aceeasi directie. b) Oricare ar fi punctul de contact al celor doua flancuri n timpul angrenarii, el se situeaza pe normala comuna, respectiv pe tangenta interioara comuna la cercurile de baza. Rezulta ca locul geometric al punctelor succesive de contact dintre cele doua flancuri n timpul angrenarii se confunda cu normala comuna N N. Ca urmare, linia de angrenare este o dreapta; segmentul K1 K2 se numeste segment de angrenare. c) Profilurile n evolventa satisfac legea fundamentala a angrenarii, deoarece normala comuna n punctul de contact este unica si intersecteaza linia centrelor ntr-un punct fix. e) Raportul de transmitere este constant, relatiile de calcul ale acestuia fiind: i1 ?1 ?2 rw 2 rw1 rb 2 rb1 ct. (1.7)

Pe de alta parte, cos a w rb1 rw1 rb 2 rw 2 (1.8)

Rezulta ca, la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie, montajului gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica; se schimba nsa unghiul de angrenare. 18

Transmisii mecanice cu roti dintate 1.7 Elementele geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti Principalele elemente geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti sunt reprezentate n figura1.16. Se definesc marimile geometrice: - pasul unghiular corespunzator unui dinte cu golul alaturat = 2 / z; - z numarul de dinti; - po pasul masurat pe cercul de divizare; - m modulul danturii.

hoa

B pO s e

ho hof df d da

Figura 1.16 Modulul m poate fi obtinut din relatiile po z = d, respectiv m = p / si m = d /z. Valorile modulului sunt standardizate prin STAS 822 82. Modulul standardizat permite reducerea numarului sculelor de danturat si asigura interschimbabilitatea rotilor dintate. La roti dintate cilindrice cu dantura dreapta si la cele cu dantura nclinata, modulul standardizat se regaseste ntr-un plan normal pe dinte. La roti conice, modulul standardizat este modulul maxim. La angrenaje melcate, modulul axial este cel care se standardizeaza. Avnd aceasta marime se mai pot calcula: - diametrul de divizare d = m z; - diametrul de cap da = d + 2 hoa; - diametrul de picior df = d - 2 hof; - naltimea capului dintelui hoa = hoa* m; - naltimea piciorului dintelui hof = hof * m; - naltimea dintelui ho = hoa + hof; - naltimea de referinta a capului dintelui hoa* = 1; - naltimea piciorului dintelui hof * = 1,25. Cercul de divizare este un cerc de rostogolire la prelucrare. Elementele geometrice ale danturii drepte sunt definite de profilul standardizat numit cremaliera de referinta (STAS 821 82). Negativul acestui profil se numeste cremaliera generatoare care se materializeaza prin taisul activ, drept, al sculelor de danturat. Ambele cremaliere sunt reprezentate n figura 1.17. 19

Organe de masini. Transmisii mecanice n figura 1.17 identificam urmatoarele elemente geometrice importante: po po/2
o

po/2

cremaliera generatoare

hoa

ho

linia de referinta hof ro co cremaliera de referinta Figura 1.17

- unghiul profilului de referinta o = 20 ; - pasul de referinta po = m; - naltimea capului de referinta hoa = hoa* m; - naltimea piciorului de referinta = hof * m; - jocul de referinta la cap co = co* m; - naltimea dintelui de referinta ho = hoa + hof, * * * n care: h of = 1,25; co = 0,25. Se remarca faptul ca muchiile sculelor aschietoare oa = 1; h sunt drepte, ceea ce nseamna ca sunt cele mai ieftine cu putinta. 1.8 Deplasarea danturii n procesul de prelucrare a danturii unei roti dintate, linia de referinta a cremalierei generatoare se pozitioneza ca tangenta la cercul de divizare. Pe acest cerc, grosimea dintelui (ca arc) va fi egala cu arcul deschiderii golului dintre dinti, ca si la cremaliera generatoare. Dantura astfel obtinuta se numeste dantura nedeplasata sau dantura zero. Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este retrasa spre exterior fata de pozitia anterioara, adica fata de cercul de divizare, se obtine dantura plus deplasata sau dantura cu deplasare pozitiva de profil. Daca la prelucrare linia de referinta a cremalierei generatoare este pozitionata prin apropierea de cercul de baza, sectionnd cercul de divizare, se obtine dantura minus deplasata sau dantura cu deplasare negativa de profil. Deplasarea se face deci cu marimea x m, n care x este deplasarea specifica de profil, caracteristica geometrica a fiecarei roti. Daca x1 = x2 , se obtine angrenajul zero; daca x1 = x2 , este vorba de angrenajul zero deplasat; daca x1 + x2 0, angrenajul este deplasat. n figura 1.18 sunt prezentate, comparativ, elementele geometrice care definesc dantura zero si danturile cu deplasare de profil. Pentru dantura plus deplasata, pentru dantura zero si pentru dantura minus deplasata formulele de calcul ale elementelor geometrice sunt prezentate, comparativ n Tabelul 1.1. Se observa ca dintele plus are o grosime la baza mai mare dect la celelalte variante constructive, avnd deci rezistenta maxima la ncovoiere. n acelasi timp, dintele plus este mai ascutit la vrf ceea ce face mai vulnerabila ruperea acestuia. Dint ele minus are cea mai slaba rezistenta la ncovoire, dar prezinta avantajul unei elasticitati mai ridicate cu efecte favorabile pentru dinamica angrenajului. 20

Transmisii mecanice cu roti dintate

+
da ha

d oa

0
da

h oa
ha

+ xm - xm

hf h of Linia de referinta a cremalierei generatoare df d of d f d

hf db

Figura 1.18 Curbura dintelui plus este mai mica, astfel nct tensiunile hertziene de contact sunt mai reduse n comparatie cu celelalte variante constructive prezentate. Fata de elementele prezentate n Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii dintre doi dinti. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus, marimile mentionate sunt: s0 s s e0 e e m s0 s0 m e0 e0 p 2 2 x m tga 0 ; 2 x m tga 0 ; p 2 2 x m tga 0 ; 2 x m tga 0 ; e e m m p 2 p 2 2 x tga 0 2 x tga 0 (1.13) (1.14) Tabelul 1.1 DANTURA PLUS ha+ = m (hoa* + x) hf+ = m (hof* - x) h+ = ha+ + hf+ =2,25 m d=m z dw+ = d cos o / cos da+ = d + 2 ha+ df+ = d - 2 hf+
w

(1.9) s s m m p 2 p 2 2 x tga 0 2 x tga 0 (1.10) (1.11) (1.12)

DANTURA ZERO hoa = m hoa* = m hof = m hoa* = 1,25 m ho = m (hoa* + hof* ) =2,25 m d=m z dw = d da = d + 2 hoa df = d - 2 hof

DANTURA MINUS ha- = m (hoa* - x) hf- = m (hof* + x) h- = ha- + hf- =2,25 m d=m z dw- = d cos o / cos da- = d + 2 hadf- = d - 2 hfw

Asa cum s-a aratat, hoa* = 1 si hof * = 1,25. 21

Organe de masini. Transmisii mecanice 1.9 Subtaierea si intreferenta. Gradul de acoperire Pentru ca ntreg flancul dintelui sa fie evolventic este necesar ca dintele sculei sa ncepa aschierea n interiorul segmentului de angrenare K1 K2 (figura 1.19 a).

C
o

K1
o

F d1 2

hoa r1 a2 0 2 (1.16)

rb1

O1 Figura 1.19.a Aceasta nseamna ca primul punct de contact al dintelui cremalierei generatoare cu dreapta de angrenare trebuie sa fie n interiorul segmentului CK1 iar la limita chiar n K1 . Deci, segmentul O1 K1 va reprezenta raza minima a cercului de baza al rotii dintate care se poate prelucra fara subtaiere, adica fara a se decupa din materialul de la baza dintelui, asa cum s-a ntmplat la dintele prezentat n figura1.19.b la care s-a produs subtaierea. Din triunghiul CK1 F rezulta: h 0a z 1min CK1 sin a 0 2 d1 sin 2 a2 0 2 * h 0a sin a2 0 m z1 min sin 2 sin a 2 0 (1.15)

h 0a sin a 2 0 m

Pentru unghiul de referinta o = 20 standardizat, se obtine numarul minim teoretic de dinti al unei roti care se poate prelucra fara subtaiere si anume: z 1min Practic: z 1min practic 5 z 1min 6 14 dinti (1.18) 17 dinti (1.17)

Dintii cu subtaiere au flancurile evolventice incomplete, conducnd la diminuarea segmentului de angrenare si a gradului de acoperire. Dintele cu subtaiere are rezistenta redusa la ncovoiere. 22

Transmisii mecanice cu roti dintate

evolventa

nonevolventa Dinte subtaiat Figura 1.19.b Interferenta este fenomenul care apare n functionare atunci cnd intrarea n angrenare are loc n afara segmentului teoretic optim K1 K 2 . Acest lucru face imposibila functionarea angrenajului sau conduce la functionare fortata, n timpul careia vrful dintelui rotii conduse 2 sapa la baza dintelui conducator 1. Cu notatiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din angrenare dA1, respectiv dE2 . O1 d b1 2 dA2 2 A1,2 C E1,2 K1

dE 1

K2

dE 2 2 dA2 2 d b2 2

O2 Figura 1.20 23

Organe de masini. Transmisii mecanice Astfel, conform figurii 1.20 si relatiei (1.1) rezulta: d A1 d E2 n care: tga A1 tga E2 2 p 2 p ea z1 ea z2 e2 e2 (1.21) (1.22) care caracterizeaza angrenajul cilindric cu d b1 cos a A1 db2 cos a E2 (1.19) (1.20)

Referitor la gradul de acoperire total dinti drepti, facem precizarea ca: ea n care:
2 2 2 d a1 d b1 2 p m cos a 0 1 2 2 d2 a 2 db2 2 p m cos a 0 sin a 0 a p m cos a 0
1

e1

e2

ea

(1.23)

e1

(1.24)

e2 ea

(1.25)

(1.26)

unde a este distanta dintre axele rotilor. Pentru asigurarea continuitatii angrenarii este necesar ca 1,1 pentru angrenajele precise apartinnd claselor 5, 6 si 7. Pornind de rezultatele obtinute mai sus, suntem n masura sa nregistram diametrele nceputului profilului evolventic; aceste marimi depind de procedeul tehnologic folosit la executia danturii. Pentru cazul utilizarii frezei melcate care, ca scula, are profilul cremalierei generatoare, relatiile de calcul pentru diametrele nceputului profilului evolventic sunt:
1 2 2

d l1, 2

d b1,2

tga 0

1 x1,2 z1, 2 cos a 0 sin a 0

(1.27)

Pentru evitarea interferentei danturii se pun conditiile: dA1 dl 1 24 (1.28)

Transmisii mecanice cu roti dintate dE2 dl 2 (1.29)

Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fara demonstratii, poate fi urmarita n figura 1.21.a si b. Linia punctata din figura1.21.b reprezinta curba dupa care se produce, prin interferenta, uzarea dintelui conducator. Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri: - construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de vrful dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la ncovoiere); - modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu profilul dintilor rotii conducatoare (procedeu scump); - utilizarea unor scule cu unghiul o marit (scule nestandardizate deci mai scumpe), ceea ce ar conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj, respectiv din lagare; - scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de angrenare si scaderea gradului de acoperire); - realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual si ieftin) cu valoarea: x nec z min z min z ; z z min si z min 17 (1.30)

O1

rl1 rA1 A E

K1

K2 r1 2

rE2

curba dupa care se produce uzarea daca exista interferenta O2 Figura 1.21.a Figura 1.21.b

Se remarca faptul ca fenomenul interferentei se poate produce la angrenajele cu z 1 foarte mic, numar ales astfel pentru cresterea raportului de transmitere, adica pentru obtinerea unui ansamblu cu gabarit minim. La angrenarea fara interferenta, capul dintelui rotii conduse trebuie sa nceapa angrenarea cu piciorul dintelui rotii conducatoare ntr-un punct situat pe profilul evolventic al acestuia; n caz contrar, nu vor exista n angrenare curbe reciproc nfasuratoare, se va produce uzarea piciorului dintelui conducator si eventual ruperea acestuia. 25

Organe de masini. Transmisii mecanice 1.10 Unghiul de angrenare, distanta dintre axe si jocul la picior al angrenajelor cu dantura deplasata Cu ajutorul notatiilor din figura1.22 poate determina arcul sx corespunzator grosimii unui dinte la raza rx. Au fost facute notatiile: rv raza cercului de vrf; ra - raza cercului de cap; r w - raza cercului de rostogolire; r raza cercului de divizare si rb - raza cercului de baza. (coarda) gx s sw
d

sx sa E

cerc de vrf cerc de cap oarecare cerc de rostogolire cerc de divizare cerc de baza

F G sb
v a

r
x

rw

rx

rb
o

ra

rv

inv inv
x

Figura 1.22 Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG; n acelasi timp, arcul EF este egal cu arcul sx / 2; se poate deci scrie succesiv: sx 2 sd rx inv a v rx inv a x (1.31) (1.32)
x

2 r inv a v inv a 0 , r = rb / cos

o

Cunoscnd ca: rx = rb / cos rw rx cos a 0 cos a w cos a 0 r cos a x r

si rw = rb / cos

w,

rezulta: (1.33) (1.34)

Pentru fiecare dinte generat cu deplasare pozitiva, se vor reproduce pe cercul de divizare arcele plinului, respectiv golului dintre dinti cu valori inegale; astfel, arcul plinului dintelui (grosimea) are expresia de calcul: sd s p0 2 2 x m tga 0 m p 2 2 x tga 0 26 (1.35)

Transmisii mecanice cu roti dintate Avnd n vedere (1.32) si punnd conditia sd+ = sd , rezulta: 2 r inv a v inv a 0 m p 2 2 x tga 0 (1.36)

Cum r = m z / 2, se obtine expresia: inv a v 1 z p 2 2 x tga 0 inv a 0 (1.37)

Cu aceasta determinare, expresia generala pentru sx devine: p 2 2 x tga 0 z inv a 0 inv a x (1.38)

sx

2 rx

n care, dupa ce se face se face substitutia 2 rx = 2 r cos o / cos x = m z cos o / cos x, obtinem relatia generala pentru calculul arcului grosimii dintelui cu o deplasare oarecare de profil. Relatiile prezentate pentru deplasare pozitiva de profil sunt aplicabile si n cazul deplasarii negative de profil daca n loc de (+ x) se va nlocui (- x): p 2 2 x tga 0 z sx m z cos a 0 inv a 0 inv a x (1.39)

cos a x

Pentru particularizare, cu rx = ra si ra = r cos o / cos a , din (1.39) va rezulta sa. Pentru controlul fabricatiei rotii este necesara cunoasterea marimii corzii gx : gx 2 r x sin d x 2 rb sin inv a v inv a x cos a x (1.40)

Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este deplasata pentru fiecare roata n parte fata de cercul de divizare corespunzator. Cele doua roti au acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator d = o; aceasta nseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Montarea rotilor pentru angrenare se face astfel nct grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al unei roti sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al celeilalte roti, tangent la primul, adica sw1 = ew2 sau, sw2 = ew1. Cum pasii pe cercurile de rostogolire sunt egali, iar unghiul de angrenare w este acelasi la ambele roti, se poate scrie succesiv: p w1 pw2 pw p0 cos a 0 cos a w p m cos a 0 cos a w 27 (1.41)

Organe de masini. Transmisii mecanice

s w1

m z1 cos a 0

p 2

2 x1 tga 0 z1 inv a 0 inv a w

1 cos a w

(1.42)

e w2

m z 2 cos a 0

p 2

2 x 2 tga 0 z2 inv a 0 inv a w

1 cos a w

(1.43)

Egalnd sw1 cu e w2, rezulta n final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil: x1 x2 z1 z2 inv a w 2 inv a 0 tga 0 (1.44)

Daca suma (x1 + x2 ) este cunoscuta, se poate calcula unghiul de angrenare w. Se poate calcula mai departe distanta dintre axele rotilor fara deplasare de profil conjugate (ao), respectiv cu deplasare de profil conjugate (a) astfel: a0 a r1 rw1 r2 rw 2 m m z1 z 2 2 z1 z 2 2 cos a 0 cos a w (1.46) (1.45)

Jocul la picior c se determina pe baza reprentarii din figura 1.23, astfel: c a ra1 rf 2 sau c a ra2 rf 1 (1.47)

Cu notatiile deja utilizate se obtin apoi relatiile: c a0 cos a 0 cos a w 1 c0 m x1 x2 (1.48)

Daca w = o si x1 + x2 = 0, atunci c = co; daca x1 + x2 0, jocul la picior scade. Pe de alta parte, daca c 0,1 m, angrenajul functioneaza fara riscul de a se bloca. n situatia n care c 0,1 m, angrenajul se poate bloca; situatia poate fi evitata doar prin scurtarea corespunzatoare a capetelor dintilor. S-a mai facut deja observatia ca nu este totdeauna recomandata scurtarea dintilor pentru ca acasta conduce la scaderea gradului de acoperire. 1 c 2 Figura 1.23 28

Transmisii mecanice cu roti dintate 1.11 Alunecarea flancurilor n figura 1.24 segmentul K1 K2 face parte din normala la flancurile dintilor aflati n contact n punctul oarecare Q si n toate punctele succesive de angrenare aflate ntre A si E. ra1 O1 rb1 rw1 rf1
v Q1 vQ2

t v tQ 2 v Q1

K1

E vn Q1

vn Q2 v Q1 O 1Q O 2Q

K2

ra2

rw2

rf2

rb2 q

v Q2

a sin O2

v tC1

v tQ1

max

v tQ 2

v
max

t C2

Figura 1.24 Vitezele absolute ale punctului Q sunt: v Q1 = O1 Q 1 si v Q2 = O2Q 2 . Pentru ca angrenarea sa fie corecta este necesar ca proiectiile pe normala ale vitezelor sa fie egale, adica vQ1 n = vQ2 n . Dar componentele tangentiale ale acelorasi viteze nu sunt egale (vQ1 t vQ2t ) astfel nct apare alunecarea relativa a flancurilor. Componentele tangentiale ale vitezelor sunt:
v tQ1 v tQ2 K 1Q ? 1 K 2Q ? 2 ?1 ? 1 ?2 ? 2

(1.49) (1.50)

n punctele K1 si K2 , componentele vitezelor tangentiale au valori maxime, de o parte si de alta a polului angrenarii. n polul angrenarii, punctul C, vQ1 t = vQ2t , ceea ce nseamna ca 29

Organe de masini. Transmisii mecanice alunecarea relativa este nula. n toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare, diferenta dintre componentele tangentiale ale vitezelor vQ1 si vQ2 conduce la viteza de alunecare va :
va
t v Q1

vt Q2 ;

va

?1 ? 1 ? 2 ?

(1.51)
1

Stiind ca 1 = K1 C + CQ si 2 = K2C CQ si ca K1C finala pentru calculul vitezei de alunecare: va = q (

1

= K2 C

2 , rezula

expresia

2)

(1.52)

n care q = CQ. Semnul arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare are sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele mai mari valori, apare pericolul uzarii prin gripaj. Fortele de frecare sunt ndreptate de la cercul de rostogolire spre vrf, respectiv spre picior, de-o parte si de alta a punctului C, la dintele rotii conducatoare si de la picior, respectiv de la vrf, de-o parte si de alta a punctului C, la dintele rotii conduse; n polul angrenarii forta de frecare si schimba sensul pentru ambii dinti aflati n angrenare. 1.12 Modificarea danturii Modificarea danturii consta n schimbarea geometriei acesteia n scopul maririi unor performante functiona le fata de geometria standard obtinuta cu linia de referinta a cremalierei generatoare (scula de danturat) tangenta la cercul de divizare. Modalitatile de a modifica dantura sunt: - schimbarea pozitiei liniei de referinta a cremalierei generatoare fata de cercul de divizare prin deplasare spre centrul acestuia (deplasare negativa) sau n exteriorul acestuia (deplasare pozitiva); - scurtarea capetelor dintilor; - utilizarea unor scule nestandardizate caracterizate prin o 20 , hoa* 1 si/sau co 0,25. Daca o 20 , rezulta dinti elastici si nivel redus al zgomotului angrenajului; daca 20 , creste portanta si scade numarul de dinti la care apare subtaierea. Cresterea lui o o are ca efect si cresterea fortelor din angrenaj. Daca dintele este scurtat, creste rezistenta acestuia la ncovoiere, dar scade gradul de acoperire. a ha

hf

f dA Figura 1.25.a Figura1.25.b Figura 1.26

- prelucrarea danturii n lungul acestora, operatie numita flancare. Aceasta prelucrare are ca scop atenuarea socurilor la intrarea n angrenare datorate abaterilor de pas si deformatiilor dintilor sub sarcina. n figura 1.25.a si b sunt schematizate posibilele variante de flancare a danturii, respectiv flancarea capului si flancarea piciorului. Curbele de flancare sunt, de obicei, evolventice de la vrf pna la punctul de pe flanc corespunzator nceperii 30

Transmisii mecanice cu roti dintate angrenarii singulare, punctul D. Adncimea de flancare este egala cu deformatia dintelui sub sarcina. - bombarea dintelui (figura 1.26) are ca scop marirea capacitatii de ncarcare a danturii prin eliminarea concentratorilor de tensiune care se formeaza la capetele dintilor sub sarcina ca urmare a erorilor de directie a dintelui, a celor de montaj sau a deformarii arborilor. 1.13 Scopurile deplasarii danturii. Limitele deplasarii de profil 1. Realizarea unei roti dintate cu numar de dinti z inferior numarului z min , fara a se produce fenomenul de subtaiere. Deplasarea necesara pentru realizarea acestui scop este data de relatia: z min z min z (1.53)

x min

unde zmin = 17 dinti. 2. Realizarea distantei dintre axe impuse (standardizate), pentru care este necesara executia rotilor care sa ndeplineasca conditia: x1 n care
w se

x2

z1 z 2

inv a w inv a 0 2 tga 0

(1.54)

deduce din relatia: a 0 cos a 0 a (1.55)

cos a w

Distanta dintre axe a0 = m (z1 + z2 ) / 2 este o distanta de obicei nestandardizata, iar a este o valoare indicata de STAS 6055 82. 3. Marirea capacitatii portante a flancurilor prin deplasari pozitive ale profilului, utilizndu-se arce de evolventa mai ndepartate de cercul de baza (figura 1.27) deci cu raza de curbura mai mare. n acest fel, solicitarea de contact se reduce. Deplasarea de profil pozitiva este nsa limitata de necesitatea unei anumite grosimi a vrfului dintelui: a) sa min = 0,4 m, pentru dantura dreapta, respectiv sa min = 0,4 mn , pentru dantura nclinata, daca dantura este realizata din oteluri durificate; b) sa min = 0,25 m, pentru dantura dreapta, respectiv sa min = 0,25 mn , pentru dantura nclinata, daca dantura este realizata din oteluri de mbunatatire. Prin aceste masuri se evita ruperea vrfurilor dintilor. n unele cazuri, se poate accepta o mai mare deplasare a profilului danturii, simultan cu scurtarea capetelor dintilor, pentru ca sa poata fi respectate conditiile de mai sus. Scurtarea capetelor dintilor conduce la obligativitatea verificarii gradului de acoperire care scade prin deplasarea pozitiva a profilului; gradul de acoperire trebuie sa ndeplinesca conditia min = 1,11,3. Nerespectarea acestei conditii are ca efect cresterea segmentului de angrenare unipara BD. Este evident faptul ca, pe perioada angrenarii unipare, forta din angrenaj revine unei singure perechi de dinti. 4. Prin deplasari pozitive de profil se mareste capacitatea portanta si prin faptul ca acestea conduc la cresterea grosimii piciorului dintelui si, implicit, la cresterea rezistentei la ncovoiere. 31

Organe de masini. Transmisii mecanice 5. Diminuarea pericolului de gripare a angrenajului, reducerea uzarii flancurilor si cresterea randamentului se obtin, de asemenea, prin deplasari pozitive de profil. Se poate demonstra ca prin deplasarea pozitiva a profilului danturii vitezele relative de alunecare de la capetele segmentului de angrenare scad. Deplasarile pozitive de profil au ca urmare si scaderea jocului la picior c. Este necesar ca sa fie ndeplinita totusi conditia c 0,1 m. (sa)min > rb

Figura 1.27 6. Cresterea gradului de acoperire se poate obtine prin deplasari negative de profil. O astfel de realizare constructiva are nsa si efecte nedorite: scaderea grosimii piciorului dintelui si aparitia pericolului de rupere a acestuia si cresterea tensiunilor hertziene de contact, datorita faptului ca din profilul evolventic se utilizeaza arce mai apropiate de cercul de baza cu raze de curbura mai mici. Trebuie facuta precizarea ca depla sarea profilului este o operatiune curenta, realizata pe baza proiectarii, prin care se obtine dantura. Deplasarea danturii nu este o operatiune care se face dupa danturare ci este chiar danturarea nsasi. Limitele deplasarii de profil sunt date de: - evitarea subtaierii la generare; - evitarea ascutirii excesive a vrfului dintelui; - evitarea scaderii gradului de acoperire sub limita admisa; - evitarea aparitiei fenomenului de interferenta n timpul angrenarii; - evitarea scaderii excesive a jocului la piciorul dintelui. Recomandarile general acceptate pentru suma deplasarile de profil sunt: a) pentru danturi cu viteze de alunecare relativa egalizate la ambele capete ale segmentului de angrenare x1 + x2 = 00,6; b) pentru danturi de mare portanta x1 + x2 = 0,61,2; c) pentru obtinerea unui grad de acoperire ridicat x1 + x2 = - 0,40. d) n general, x1 + x2 1 si x1 0. Aceasta recomandare este cvasiobligatorie, avnd n vedere ca dintele pinionului trebuie sa aiba o rezistenta mecanica superioara dintelui rotii conduse ntru-ct are o frecventa de rotatie mai mare, n cazul reductoarelor de turatie. Repartizarea sumei (x1 + x2 ) pentru pinionul cu z1 dinti (roata conducatoare) si pentru roata condusa (cu z2 dinti) se face dupa diferite criterii. 32

Transmisii mecanice cu roti dintate n exemplul prezentat n figura 1.28 repartitia sumei deplasarilor de profil se face dupa criteriul capacitatii portante maxime. x, x1 + x2 2 2 x2 xm x1 1 creste portanta creste

10

z1

zm

z2

z, ze z1 + z 2 2

-1 Figura 1.28 1.14 Angrenajul cilindric exterior cu dantura nclinata Angrenajul provine dintr-un angrenaj hiperboloidal central (figura1.29), prin simplificare; rotile dintate sunt cilindrice si au dantura nclinata. nclinarea danturii w (figura1.30) este aceeasi pentru ambele roti conjugate; axele rotilor sunt paralele. Spre deosebire de angrenajul cilindric cu dantura dreapta, rotile acestui angrenaj intra progresiv n angrenare, ceea ce aduce dupa sine urmatoarele avantaje: - n angrenare exista simultan un numar mai mare de dinti, angrenajul prezentnd un grad de acoperire mai mare;
w1

d w1 d w2 Figura 1.29 Figura 1.30 33

w1 = w1 = w w2

- functio narea este mai silentioasa, iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa. Ca urmare, angrenajele cu dantura nclinata sunt recomandate pentru turatii mari; - rigiditatea perechii de dinti aflati simultan n angrenare are o mai mica variatie de-a lungul segmentului de angrenare, angrenajul avnd o comportare dinamica mai favorabila;

Organe de masini. Transmisii mecanice - lungimea fsiei de contact este mai mare fata de dantura dreapta, la aceeasi latime de roata, ceea ce conduce la tensiuni de ncovoiere si la tensiuni hertziene de contact ma i mici (figura 1.31). l=B/cos
w1 w

Figura 1.31 Prelucrarea danturii nclinate se face cu aceleasi scule si pe aceleasi masini ca si dantura dreapta, prin simpla pozitionare a sculei fata de semifabricat, fara costuri suplimentare. Dezavantajul danturii nclinate este acela ca, n comparatie cu dantura dreapta, forta normala pe dinte are, pe lnga componentele tangentiala si radiala si o componenta axiala care duce la solicitarea suplimentara a lagarelor pe care se sprijina arborii. Ca urmare unghiul w este maxim 24 ; pentru un unghi w sub 8 , avantajele danturii nclinate sunt neglijabile. Elementele geometrice ale danturii nclinate sunt definite n planul normal pe dinte, plan n care se regasesc elementele cremalierei de referinta. Profilul normal al cremalierei generatoare face unghiul 0 (la dantura nedeplasata), unghi corespunzator cercului de divizare, cu planul frontal t t al rotii. n planul normal pe directia dintelui se reproduc elementele standard ale cremalierei, inclusiv modulul normal m n . n planul normal n n se distinge pasul normal pn , iar n planul frontal pasul frontal pt (figura1.32.a si b). Cu notatiile din figura1.32 se deduc relatiile: pt mt h 0n tga 0t pn cos 0 mn cos 0 h 0t pn 2 tga 0n pt 2 cos 0 tga 0 n ; a 0n a0 20 (1.56) (1.57) (1.58) (1.59)
o

tga 0n cos 0 n

f t pt B/tg
o

pn

on

f n t pn /2 Figura 1.32.a 34 Figura 1.32.b

Transmisii mecanice cu roti dintate Se mai fac precizarile: h 0a h* 0a m n ; h* 0a

* h0 f

1 pentru x

0 0

(1.60) (1.61) (1.62)

h 0f h * 0f m n ; h 0 h 0a h 0f

1,25 pentru x

Prin sectionarea unei roti dintate reale cu un plan n n, perpendicular pe directia dintilor, se obtine o elipsa cu dantura dreapta n care se regasesc elementele geometrice ale cremalierei de referinta (figura 1.33). Modulul danturii rotii eliptice este mn . Raza de curbura a elipsei este . Considernd o roata dintata cilindrica cu dinti drepti, echivalenta de raza , se poate afla numarul de dinti zech corespunzator acesteia, astfel: ? ? b2 a mn d 2 cos 0 z ech 2 cos 3 0 z cos 3 0
2

mt

z 2 cos 2 0

(1.63) (1.64) (1.65)

z ech

Rezulta ca numarul minim de dinti la care nu se produce subtaierea este zmin = 17 cos3 0 . Aceasta proprietate conduce la un alt avantaj important al rotilor dintate cu dantura nclinata, comparativ cu dantura dreapta. Roata dintata echivalenta rotii cu dantura nclinata permite, prin elementele sale, definite mai sus, ca ntreg calculul de rezistenta sa se faca cu aceleasi relatii ca pentru dantura dreapta; la roata echivalenta vor fi adoptate pentru calculul de rezistenta modulul normal, elementele cremalierei de referinta, numarul de dinti zech si deplasarea specifica de profil xn . elipsa cerc n d/2
o

n d 1 2 cos a Figura 1.33 Relatiile pe care le prezentam mai jos caracterizeaza complet geometria si functionalitatea cinematica pentru angrenajele cilindrice cu dantura nclinata cu deplasare de profil nula, pozitiva sau negativa. Relatiile sunt scrise pentru deplasare pozitiva de profil. Pentru deplasare negativa de profil semnul (+) din fata termenilor care l contin pe x se va 35 b
0

d 2

Organe de masini. Transmisii mecanice nlocui cu semnul (-) sau dupa caz, semnul (-) din fata termenilor care l contin pe x se va nlocui cu semnul (+). Pentru dantura nclinata nedeplasata x = 0. Pentru dantura dreapta 0 = 0. Ca urmare, formulele care urmeaza sunt valabile pentru toate tipurile de angrenaje cilindrice. Date de intrare pentru calculul angrenajului: z1 si z2; mn (standardizat, dupa ce a fost predimensionat din calculul la obosela prin ncovoiere la piciorul dintelui); 0 ; aw (valoare impusa prin standardizare, dupa predimensionarea la solicitarea de oboseala superficiala de contact); h0a* =1; c0* = 0,25; 0 n = 20 . Marimi calculate : Distanta de referinta dintre axe pentru angrenajul fara deplasare de profil: a mn z1 z 2 2 cos 0 (1.66)

Unghiul de presiune de referinta n plan frontal: at arctg tga n cos 0 (1.67)

Unghiul real de angrenare n plan frontal, cu respectarea distantei impuse dintre axe (aw), necesitnd deplasarea danturii: awt arccos a cos a t aw (1.68)

Numerele de dinti ale rotilor echivalente: z n1,2 z1, 2 cos 3 0 (1.69)

Suma coeficientilor deplasarilor de profil n plan normal: x n1 x n2 inv a w t inv a t z1 z 2 2 tga n (1.70)

Coeficientii minimi ai deplasarilor de profil n plan normal, pentru evitarea subtaierii: x n1 min cu verificarile: xn 1 xn 1 min , respectiv xn 2 min xn 2. (1.72) 17 z n1 17 si x n 2 min 17 z n 2 17 (1.71)

Diametrele cercurilor de divizare: d1,2 = mn z1 ,2 36 (1.73)

Transmisii mecanice cu roti dintate Diametrele cercurilor de baza: db 1,2 = d1,2 cos
t

(1.74)

Diametrele cercurilor de rostogolire: d w 1, 2 d1, 2 cos a t cos a w t (1.75)

Diametrele cercurilor de picior: d f 1,2 mn z1, 2 cos 0

* 2 h0 a

c0

x n1,2

(1.76)

Diametrele cercurilor de cap: d a 1,2 mn z1, 2 cos 0

* 2 h0 a

x n 1,2

(1.77)

Arcul dintelui pe cercul de divizare n plan normal si n plan frontal: sn 1,2 = mn (0,5 st 1,2 = sn 1,2 / cos + 2 xn 1,2 tg n )
0

(1.78) (1.79)

Unghiul de presiune al profilului pe cercurile de cap n plan frontal: a a t1, 2 arccos d1,2 cos a t d a1,2 (1.80)

Unghiul de nclinare a danturii pe cilindrii de cap: a1, 2 arctg d a1, 2 tg 0 d 1,2 (1.81)

Arcul dintelui pe cercul de cap n plan normal si n plan frontal: p 2 2 x1, 2 tg a n z 1,2 inv a t inv a n (1.82)

s a n1, 2

d a1, 2 s a t1, 2

s a n1, 2

cos a1,2

(1.83)

Pentru a nu se produce ruperea vrfurilor dintilor este necesar ca:

s an1,2 s an min

(1.84) 37

Organe de masini. Transmisii mecanice n care sa n min = 0,25 mn , pentru oteluri de mbunatatire si sa n min = 0,4 mn , pentru oteluri durificate. Verificarea gradului de acoperire: ea e
e?
2 d2 a1 d b 1 2 da 2

d2 b2

2 a w sin a wt

cos 0 2 p m n cos a t

(1.85) (1.86) (1.87) (1.88)

sin 0 p mn

ea e 1,11,3

Latimea rotii conduse si a rotii conducatoare: B2 = d d1 B1 = B2 + (5mm30mm) Diametrul nceputului evolventic:

1 2

(1.89) (1.90)

d l1, 2

d b1,2

tga t

1 x n1,2 z1, 2 sin a t cos a t

(1.91)

Diametrul nceputului angrenarii si diametrul sfrsitului angrenarii: d A1 d b1 cos a A1 si 2 p ea z2 e1 ea z1 dE 2 e2 db2 cos a E 2 (1.92) (1.93) (1.94) (1.95)

n care: tga A1 tga E 2 ea 2 p

a w sin a w t p m t cos a t
2 d a1 1 2 2 d b1

e1

(1.96)

2 p m t cos a t d2 a2
1 2 2 db 2

e2

(1.97)

2 p m t cos a t Cu aceste precizari, verificarea interferentei devine:

dA 1 dl 1 dE 2 dl 2 dl 1,2 0 38

(1.98) (1.99) (1.100)

Transmisii mecanice cu roti dintate Verificarea jocului la picior: c1, 2 c1,2 a df 1 2 2 (1.102) da 2 1 (1.101)

0,1 mn

1.15 Angrenaje conice Angrenajele conice servesc la transmiterea miscarii ntre doi arbori cu axe concurente. Suprafetele de rostogolire sunt doua conuri cu vrful comun n punctul de intersectie al axelor rotilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal ( = 90 ), dar pot fi realizate si variante constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreapta sau curba. Rotile cu dantura dreapta se executa mai usor, dar pot fi utilizate numai pna la viteze de maximum 5 m/s. Dantura dreapta a rotilor conice induce n angrenaj zgomote si vibratii; orice eroare de executie sau de montaj a rotilor conice cu dantura dreapta poate conduce la ruperea danturii, dat fiind faptul ca, n aceste cazuri, repartitia ncarcarii nu este uniforma de-a lungul dintelui. Dantura curba se realizeaza pe masini complicate constructiv; aceasta are nsa avantajul ca prezinta o foarte mare capacitate portanta. Dantura curba asigura un grad mare de acoperire. n figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantura dreapta, b) dantura curba paloida sau n evolventa - Klingelnberg, c) dantura curba eloida (hipocicloida sau epicicloida) erlikon si d) dantura n arc de cerc Gleason. Calculul danturii curbe depinde de procedeul de executie care se desfasoara sub licenta de firma. conuri de rostogolire

= 90 axa instantanee de rotatie

> 90 < 90 Figura 1.34

Dantur a dreapta

Dantur a paloida (n evolventa)

Dantur a eloida (hipocicloida sau epicicloida)

Dantur a n arc de crec GLEASON

Figura 1.35 39

Organe de masini. Transmisii mecanice Angrenajele conice se realizeaza fara deplasare de profil sau sunt zero deplasate. n ambele cazuri, conurile de rostogolire sunt si conuri de divizare. Geometria danturii conice drepte este definita prin elementele rotii plane de referinta STAS 6844 80. Negativul rotii plane de referinta este roata plana generatoare care defineste geometria sculei. n figura 1.36 roata plana generatoare este materializata prin doua scule aschietoare care au miscare alternativa, simultan cu rostogolirea cinematica relativa.

conul de baza (roata de prelucrat)

roata prelucrata roata plana generatoare Figura 1.36 n procesul de generare a danturii conice are loc rostogolirea planului de divizare (rostogolire) de referinta al rotii plane generatoare pe conul de baza al rotii de executat, astfel nct vrful conului ramne n centrul rotii plane generatoare. Deci, un punct oarecare al rotii plane generatoare (tais al sculei) va genera pe roata conica flancurile dintilor cu profil de evolventa sferica. Realizarea unui angrenaj conic cu profilul danturii de tip evolventa sferica atrage dupa sine avantajele oferite de angrenajele cilindrice evolventice. Aceasta presupune nsa realizarea profilului dintilor rotii plane de referinta si a rotii plane generatoare dupa o curba cu punct de inflexiune n polul angrenarii. Pentru simplificare, se nlocuieste roata plana generatoare cu doua taisuri drepte care, prin rostogolirea pe conul de baza, va realiza tot o evolventa sferica; n acest caz, linia de angrenare este o octoida. Rotile dintate conice octoide angreneaza corect, daca liniile lor de angrenare se vor suprapune; acest lucru se realizeaza daca conurile de divizare coincid cu cele de rostogolire. Referitor la forma dintilor sunt ntlnite cazurile (figura 1.37): a) dinti cu naltime constanta cu joc constant la picior; b) dinti cu naltime decrescatoare si joc la picior descrescator si c) dinti cu naltime decrescatoare si joc la picior constant.

a)

b)

c)

Figura 1.37 Geometria angrenajului conic cu dantura dreapta este prezentata n figura 1.38. Pe latimea rotii, dantura se defineste nu pe sfere, ci pe conuri frontale (interior indice i, median indice m si exterior indice e) tangente la sferele respective. Pe conul frontal exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de referinta ale rotii plane generatoare si modulul standardizat.

40

Transmisii mecanice cu roti dintate Fortele care actioneza asupra dintelui se calculeaza cu elementele geometrice de pe conul median. Pe conul exterior, geometria dintelui este definita prin relatiile: h 0a h* 0an m; h* 0an
* h0 fn 2,25

1 1,25

(1.103) (1.104) (1.105)

h 0f h * 0fn m; h 0 h 0a h 0f

f1

a1

Rm2

Ri2
a2

2 2 f2 a2 f2

dm1

con frontal exterior con frontal median con frontal interior

= =

df1 dm2 d1 da1 h0f

h0a h0

df2 d2 da2 Figura 1.38 Diametrele de divizare pe conurile frontale exterioare sunt: d1,2 = m z1,2 Diametrele de divizare pe conurile frontale mediane sunt: dm1,2 = mm z1,2 (1.107) (1.106)

Cu notatiile Rm = B / R m si R = B / R se deduc succesiv formulele care leaga elementele geometrice de pe conul frontal exterior cu cele de pe conul frontal median: dm = d B sin 1 B dm d 1 R 2 41 (1.108) (1.109)

Organe de masini. Transmisii mecanice De regula, B / R = 1 / 3, astfel nct: 1 dm mm d 1 5 m 6 6 (1.111) (1. 110)

Diametrele de cap si de picior, generatoarele de divizare exterioara, mediana si interioara si unghiul capului si al piciorului se calculeaza cu formulele:
d a1, 2 d f 1,2 d1,2 d1,2 2 h 0a cos d1, 2 2 h 0f cos d1,2

(1.112) (1.113) R; R m1, 2

B

R 1, 2
R 1, 2

d 1,2 2 R 1,2

sin d1,2 ; R1
B1,2 ; B1

R2
B2

d m1, 2 2

sin d1,2

(1.114) (1.115) (1.116) (1.117)

tg? a1, 2 tg? f 1, 2

h 0a R1,2 h 0f R1, 2

Raportul de transmitere al angrenajului poate fi exprimat n mai multe moduri, astfel: i1,2 n1 n2
1

d1 d2 +
2

z2 z1 = 90:

2 R 2 sin d 2 2 R 1 sin d 1

sin d 2 sin d1

(1.118)

Pentru i1,2

1 tgd1

tgd 2

(1.119)

O R

R
1 2

OV OV

OV rV2 OV Figura 1.39 42

rV1

Transmisii mecanice cu roti dintate Deoarece studiul geometriei si cinematicii angrenajului conic integrat pe o sfera este dificil, Tredgold a introdus aproximatia ca sfera sa fie nlocuita cu suprafata conurilor suplimentare tangente la sfera de raza R. Prin desfasurarea acestor conuri suplimenntare se obtin sectoare circulare plane pe periferia carora dantura este dreapta de egal modul cu al rotilor conice. Rotile cilindrice cu dantura dreapta avnd razele de divizare egale cu generatoarele conurilor frontale suplimentare si avnd modulul egal cu al rotilor conice se numesc roti de nlocuire. Angrenajul nlocuitor cilindric cu dinti drepti, astfel obtinut este fictiv. Utilizarea angrenajului nlocuitor este avantajoasa, pentru ca permite folosirea relatiilor pentru calculele de rezistenta ale angrenajului cilindric cu dinti drepti. Rotile de nlocuire (figura 1.39) au razele si numerele de dinti: r v1, 2 z v1,2 r1,2 cos d1,2 z1,2 cos d1, 2 (1.120) (1.121)

1.16 Modurile si cauzele distrugerii danturii 1.16.1 Ruperea statica Fenomenul se produce la socuri si la suprasarcini, ca efect al blocarii angrenajului din cauze exterioare. Alte cauze care pot conduce la ruperea statica pot fi: neparalelismul axelor rotilor, erori de executie la danturare (n special eroarea la directia dintelui) sau la executia arborilor, erori de montaj etc. Se considera ca, n general, ruperea statica se datoreaza erorilor de montaj, proiectarii inadecvate, executiei neconforme cu cerintele sau montajul deficitar. Ruperea statica a dintilor poate fi fragila, daca rotile sunt confectionate din oteluri si alte aliaje dure (HB 3500 MPa) sau prin deformare plastica, daca rotile sunt confectionate din aliaje de mica duritate. n figura 1.40 este prezentata ruperea coltului unui dinte al unei roti cu dantura nclinata; ruperea s-a produs datorita faptului ca ncarcarea dintelui nu s-a produs uniform, pe toata lungimea acestuia. Ruperea statica poate fi evitata prin utilizarea limitatoarelor de suprasarcina, prin proiectare, executie si montaj corespunzatoare. Linie de contact teoretic

Linie reala de contact Rupere de colt statica Figura 1.40 Fisura Dizlocare prin oboseala (daca dintele este drept) Figura 1.41 Figura 1.42

Racordarea adecvata a piciorului dintelui conduce la ndepartarea pericolului ruperii. 43

Organe de masini. Transmisii mecanice 1.16.2 Ruperea prin oboseala Ruperea prin oboseala apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC 45). Dintele este supus la oboseala printr-o solicitare pulsatorie. Dupa un timp ndelungat de solicitare, la baza dintelui (acolo unde tensiunea de ncovoiere este maxima si concentratorul de tensiune este nsasi racordarea) apare o fisura superficiala care se propaga ulterior n profunzime. Cauza primara a fisurii este, pe fondul solicitarii prin oboseala, o incluziune, o zgrietura sau o particula dura (figura 1.41). Rezistenta la rupere prin oboseala la piciorul dintelui se poate mari prin: realizarea danturii cu modul mare, deplasarea pozitiva de profil (ambele solutii conducnd la cresterea grosimii piciorului dintelui), racordare maxima la piciorul dintelui, reducerea naltimii dintelui (ceea ce conduce la scaderea tensiunii de ncovoiere) si lustruirea racordarii de la piciorul dintelui (micsorarea concentratorului de tensiune). 1.16.3 Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pitting) Distrugerea prin oboseala superficiala de contact (pittingul) este principala cauza de distrugere a angrenajelor, n special daca rotile dintate sunt confectionate din materiale cu duritate mica sau mijlocie (HB 4500 MPa). Distrugerea se manifesta prin aparitia pe flancurile active a unor gropite (ciupituri), dupa cel putin 104 cicluri de functionare, fapt care determina cresterea nivelului de zgomot. Fenomenul fiind evolutiv, angrenajul va iesi din uz prin micsorarea, nesemnificativa procentual, a suprafetei active a flancurilor. Ca aspect, flancul distrus prin oboseala superficiala de contact arata ca n figura 1. 42.

Alunecare

Ulei Figura 1.43.a

Rostogolire Figura 1.43.b Figura 1.44

Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. Este evident ca flancul are solicitari hertziene de contact ( H) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator. Simultan, n stratul superficial al flancului dintelui, se manifesta, dupa acelasi ciclu, solicitarea tangentiala H care, mpreuna cu tensiunea H, conduce la aparitia microfisurilor n substrat si a celor superficiale. Sub actiunea de pana a uleiului dintre flancuri, presat de flancul conjugat, microfisurile superficiale se adncesc (figura 1.43.a), se unesc si se ajunge la microdizlocari de material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (ntr-un sens si n altul fata de polul angrenarii figura 1.43.b). Ciupiturile nu apar niciodata la vrful dintelui si nici n prezenta uleiurilor foarte vscoase. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor, utilizarea uleiurilor vscoase, realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil, cresterea preciziei de executie, eliminarea tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la scaderea ncarcarii dintelui.

44

Transmisii mecanice cu roti dintate 1.16.4 Griparea Datorita ncarcarilor foarte mari si a vitezelor de alunecare ridicate se diminueaza vscozitatea uleiului care este, ulterior, expulzat; se trece de la regimul elastohidrodinamic (EHD) la regimul EHD partial apoi la regimurile de frecare: mixt, la limita si tehnic uscat. Contactul metalic al flancurilor este direct. Chiar daca lubrifiantul este aditivat cu aditivi de extrema presiune (EP), ungerea devine complet ineficienta. Giparea termica apare la transmisii de mare turatie. Dupa expulzarea uleiului dintre flancuri se produc microsuduri ale acestora care, forfecndu-se, conduc la dizlocari de material si la zgrieturi; la nceput aceste deteriorari se produc doar pe distante atomice dar, ulterior, fenomenul se extinde pe zone mai largi. Flancul se brazdeaza (figura 1.44); faza finala este aceea a blocarii angrenajului. Este posibila si producerea griparii atermice, la temperaturi joase, care nu conduce nsa la modificari ale structurii materialului n stratul superficial al flancurilor. Initial se produce gripajul de rodaj, pe vrfurile asperitatilor; fenomenul dispare nsa dupa netezirea acestora. Urmeaza apoi gripajul progresiv descris anterior, n cadrul caruia flancurile capata un aspect poros, cu denivelari de pna la 3 m. Un aspect intermediar, nselator, este acela al lustruirii flancurilor, dupa ncheierea rodajului. Utilizatorul poate avea, n acest stadiu, impresia ca angrenajul functioneaza normal. Gripajul se poate limita si uneori de poate evita prin utilizarea unui cuplu de materiale cu duritate diferita; astfel, la angrenajele melcate, se folosesc frecvent cupluri de materiale antifrictiune de tip otel durificat si rectificat / bronz. Alte masuri recomandate pentru evitarea gripajului: durificarea si rectificarea flancurilor danturilor din otel, executie precisa, utilizarea danturii cu modul mic (ceea ce conduce la scaderea vitezelo r de alunecare), flancarea danturii si aditivarea uleiurilor cu aditivi de extrema presiune (EP). 1.16.5 Uzarea abraziva Fenomenul apare la angrenaje care functioneaza n mediu deschis (fara a fi protejat de carcasa) dar si la angrenaje nchise, n perioada rodajului. n primul caz, pariculele dure de praf zgrie flancurile, neexistnd posibilitatea de a le proteja. Singurul mod de a evita distrugerea angrenajului este supradimensionarea acestuia. n cel de-al doilea caz este vorba de dizlocarea naturala a vrfurilor asperitatilor care, caznd n baia de ulei se autocalesc; ajungnd, cu ajutorul uleiului care le vehiculeaza, din nou ntre flancuri produc zgrierea acestora. Ca urmare a fenomenului se impune schimbarea uleiului puternic aditivat cu care s-a facut rodajul, spalarea angrenajului si a carcasei acestuia dupa care se introduce, pentru ungere n exploatarea de lunga durata, un ulei mai putin aditivat. Se poate ajunge la uzarea abraziva si n cazul utilizarii unor etansari neperformante. 1.17 Materiale. Tratamente termochimice. Elemente de tehnologie Conditiile puse materialelor pentru rotile dintate sunt: rezistenta ridicata la solicitarea prin oboseala supeficiala de contact, rezistenta la oboseala prin ncovoiere, proprietati de antigripare si prelucrabilitate cu costuri minime. Desigur, materialele trebuie sa fie si relativ ieftine. Uzual sunt folosite otelurile aliate (40C10, 41MoC11, 50VC11, 34MoCN15, 20MoN35), otelurile carbon de calitate (OLC15, OLC 45, OLC 60), otelurile carbon (OL 50, OL 60), fontele (Fgn 700-2, Fmp 600-2), bronzul fosforos, alamele, textolitul, poliamidele s.a.

45

Organe de masini. Transmisii mecanice Otelurile folosite la fabricarea rotilor dintate pot fi de mbunatatire - cu duritatea flancurilor HB 3500 MPa. Dupa tratamentul termic de mbunatatire urmeaza strunjirea rotii apoi danturarea si, uneori, rectificarea. Otelurile durificate supeficial, mai des folosite, trec prin fazele tehnologice: tratament termic de mbunatatire, strunjire, danturare, durificare (cementare + calire, iononitrurare sau calire prin curenti de nalta frecventa), rectificare si, uneori, lepuire. Duritatea flancurilor atinge HB 3500 MPa. Portanta maxima se obtine prin tratamentul termochimic de cementare si de calire; n acest caz nsa, deformatiile flancurilor sunt importante, astfel nct este necesara rectificarea acestora. Prin cementare si calire se mareste rezistenta flancurilor, fata de dantura din material de mbunatatire, cu 250% - 300% si cu 150% n ceea ce priveste rezistenta la ncovoiere. Rotile de mari dimensiuni sunt supuse tratamentului de mbunatatire, dupa care se durifica superficial prin curenti de nalta frecventa. Danturarea se poate face prin: a) turnare, sinterizare, rulare sau matritare - cazuri n care productivitatea este ridicata dar precizia dimensionala este scazuta; b) frezare, prin metoda rularii, adica prin angrenarea fortata a sculei (freza melc numita si freza modul) cu semifabricatul; c) frezarea cu freza disc profilata sau cu freza deget profilata, pas cu pas; productivitatea si precizia sunt scazute; d) mortezarea cu roata scula sau cu cutit pieptene; prima metoda este unica de altfel prin care se pot obtine roti dintate cu dantura interioara. Precizia rotilor dintate este dependenta de: a) treapta de precizie (ntre 5 si 12) care se alege n functie de turatie si de tehnologia adoptata; b) jocul dintre flancuri (exemple de ajustaje: A, B cel mai folosit pentru ca asigura jocul normal dintre flancuri chiar n conditii de regim termic ridicat, evitndu-se blocarea angrenajului, C, D, E si H) care se alege n functie de destinatia angrenajului, de viteza periferica si de temperatura de exploatare; c) rugozitatea flancurilor. Standardele care se refera la precizia danturii sunt: 6273-81, 7395-80, 6460-81 si 6461-81. 1.18 Fortele nominale n angrenaje 1.18.1 Angrenaje cilindrice cu dantura dreapta Unica forta care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune Mt 1,2 este forta normala Fn 1,2 . Componentele acesteia (figura 1.45) sunt: - forta tangentiala Ft 1,2: Fr1, 2 2 M t1, 2 d w1,2 (1.122)

- forta radiala Fr 1,2 :

Fr1, 2 Ft1,2 tga w

(1.123)

46

Transmisii mecanice cu roti dintate Daca dantura este nedeplasata, d w 1,2 devine d1,2 iar tg relatiile de mai sus, se poate exprima ncarcarea totala Fn 1,2 : Fn1, 2 Ft1,2 cos a w , respectiv Fn1, 2 Ft1, 2 cos a 0 Mt1 rw1 (r1 ) Fr Fn ( Ft C
w 0) w

devine tg 0 . Evident, din

(1.124)

rw2 (r2 )

Mt2 Figura 1.45 1.18.2 Angrenaje cilindrice cu dantura nclinata Pe baza datelor din figura 1.46 se pot deduce expresiile componentelor: tangentiala Ft1,2 , radiala Fr1,2 si axiala Fa1,2 - aceasta conducnd la ncarcarea suplimentara a lagarelor, respectiv a fortei normale Fn1,2 : Ft1,2 Fr1, 2
Fa1, 2

M t1, 2 d w1,2 tga 0 n cos 0 tg 0 Ft1,2 tga t , n care a 0n a0 20

(1.125) (1.126) (1.127) (1.128) .

Ft1, 2
Ft1,2

Fn1, 2

Ft1, 2 cos 0

cos a 0n

Pentru dantura nedeplasata, d w 1,2 devine d1,2 si

0n

47

Organe de masini. Transmisii mecanice Pentru limitarea componentei axiale Fa1,2, unghiul 0 se limiteaza superior la 10 , pentru oteluri durificate, respectiv la 24 , pentru oteluri de mbunatatire.

d
0

Fr

Ft

Ft e

Fn Fa Ft e

re

Figura 1.46

1.18.3 Angrenaje conice cu dantura dreapta Pe baza datelor din figura 1.47 se pot deduce componentele fortei normale Fn 1,2 si aceasta nsasi: Ft1,2
Fr1 Fa1

2
Fa 2 Fr 2

M t1, 2 d m1,2
Ft1,2 tga 0 cos d1 Ft1,2 tga 0 sin d1

(1.129) (1.130) (1.131) (1.132)

Fn1, 2

Ft1,2 cos a 0

1.19 Fortele dinamice exterioare Suprasarcinile exterioare sistematice sau aleatoare datorate neconcordantei dintre caracteristica functionala a masinii de lucru (conduse) cu cea a masini motoare sunt luate n considerare prin factorul sarcinii dinamice exterioare KA. Factorul sarcinii dinamice exterioare amplifica efectul fortelor nominale prezentate n paragrafele de mai sus. Cteva exemple sunt prezentate n Tabelul 1.2.

48

Transmisii mecanice cu roti dintate

Tabelul 1.2 Caracteristica masinii conduse Caracteristica masinii motoare Soc moderat Uniforma (agitator de (transportor cu banda lichid, ventilator cu sarcina variata centrifugal) moderat, malaxor, masina- unealta) 1 1,25 1,25 1,5 Soc puternic (presa mecanica, concasor, compresor cu un cilindru) 1,75 2

Uniforma (motor electric, turbina) Soc moderat (motor cu ardere inerna cu 4 6 cilindrii) Soc puternic (motor cu ardere inerna cu 1 3 cilindrii)

1,5

1,75

2,25

Fr1
1

Fr2 Ft

Fa1 Fn

on

F Fa2 Ft

Figura 1. 47

1.20 Fortele de frecare Pentru calculul de verificare la gripare, pentru angrenaje deosebit de importante, se iau n considerare si fortele de frecare, desi marimea acestora este redusa. Este cunoscut faptul ca, n timpul angrenarii, ntre flancurile conjugate exista simultan si miscare de rostogolire si miscare de alunecare. Frecarea de alunecare depinde de ncarcarea normala care se modifica n timpul angrenarii. Alunecarea are sensuri diferite pe capul, respectiv pe piciorul dintelui; forta de frecare se modifica n timpul angrenarii asa cum este sugerat n figura 1.48.

49

Organe de masini. Transmisii mecanice Pentru a putea fi reprezentate, fortele de frecare apar ca normale la flanc; n realitate, acestea sunt, evident, tangente la flancul dintelui. 0,5 Fn

Fn

Fn

0,5 Figura 1.48

Fn

Puterea pierduta prin frecarea de alunecare a flancurilor ntr-un punct oarecare X poate fi exprimata cu aproximatie: Pf Ff v a Fn CX ? 1 CE CA 2 ?1 ? 4
2

?2 ea p b 4

(1.133)

Cum CX

mediu

, rezulta:

Pf

Fn e a p b

(1.134)

Momentul de frecare la roata motoare este: 1 Fn e a p b ?2 ?1 4

M f1

Pf ?1

(1.135)

Notnd cu = m z1 , pb z1 = ?

= Mf 1 / Mt 1 pierderea de putere specifica si avnd: Mt 1 = Ft 1 d1 / 2, d1 db 1 , db 1 = d1 cos 0n , se obtine: 1 z1 1 z2 (1.136)

p ea 2

Pe aceasta baza, se poate exprima, succesiv, randamentul angrenajului: ? 1 ? ? 1

A

(1.137) 1 z1 1 z2 50 (1.138)

p ea 2

Transmisii mecanice cu roti dintate Au fost determinati experimental coeficientii medii de frecare ( ), dupa cum este prezentat n Tabelul 1.3 Tabelul 1.3 Tipul angrenajului Angrenaje uzuale din oteluri de mbunatatire Angrenaje din oteluri durificate cu dantura rectificata unse cu uleiuri aditivate Angrenaje care functioneaza n medii deschise Coeficientul mediu de frecare 0,080,10 0,040,07 0,120,16

1.21 Repartitia neuniforma a ncarcarii pe lungimea dintilor Repartitie uniforma a sarcinii pe lungimea danturii exista doar n cazul prelucrarii ideale a rotilor dintate, arborilor si carcaselor. Se presupune ca, n acelasi scop, piesele componente ale ansamblului sunt infinit rigide. n cazurile reale, se nregistreaza repartitii neuniforme a ncarcarii pe lungimea dintilor din cauza erorilor de executie a danturii (ndeosebi eroarea de directie), erorilor de executie a carcasei (ndeosebi eroarea de coaxialitate la alezajele prevazute pentru lagarele arborilor purtatori de roti dintate) si erorilor de executie a arborilor. Pe de alta parte, carcasa, arborii, rotile dintate si dantura nsasi se deformeaza elastic, sub sarcina. Este importanta si pozitia rotilor dintate n raport cu lagarele. n figura 1.49.a sunt reprezentate doua roti dintate cu axe neparalele. Pentru acest montaj, n figura 1.49.b apar ntr-o vedere de sus, doi dinti fara ncarcare. Sub sarcina, distributia neuniforma este mai mult sau mai putin diferita de cea preconizata (figura 1.49.c). Erorile enumerate mai sus se cumuleaza sintetic n indicatorul numit pata de contact. Pata ideala de contact, corespunzatoare sarcinii specifice uniform distribuite wmed = Fn /B = ct. este reprezentata n figura 1.50.a. n figura 1.50.b se nregistreaza o ncarcare neuniforma, cu vrful de sarcina specifica wmax wmed. Distributie reala de sarcina Distributie Z2 medie de sarcina Fn Z1

Fn Arbori purtatori necoplanari B Dinti conjugati fara ncarcare Figura 1.49.b Dinti conjugati sub sarcina Figura 1.49.c

Figura 1.49.a

Raportul dintre sarcina specifica maxima wmax si sarcina specifica medie wmed defineste factorul de repartitie longitudinala a sarcinii KF , pentru calculul de rezistenta la ncovoiere la piciorul dintelui, respectiv KH , pentru calculul de rezistenta la solicitarea de contact. 51

Organe de masini. Transmisii mecanice

wmax

wm

Pata ideala de contact Figura 1.50 a Generic: KF w max w med 1

Pata reala de contact Figura 1.50 b

sau H

(1.139)

Pentru exemplificare, prezentam n figura 1.51 functia KH = f( d), pentru un otel cu duritatea HB 3500 MPa. Dreapta 1 corespunde unei roti n consola executata n treaptele inferioare de precizie 9-10; dreapta 2 roata n consola, treptele de precizie 7-8 sau roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 9-10; dreapta 3 roata n consola, treptele de precizie 5-6, roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8 sau roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6; dreapta 4 - roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6 sau roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8; dreapta 5 - roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6. Variabila d reprezinta raportul dintre latimea rotii B si diametrul de divizare al pinionului d1. KH HB 1,5 3500 MPa 1 2 3 4 5

0,5 Figura 1.51

B d1

La angrenaje cu roti din materiale cu HB 3500 MPa, datorita rodarii, se va lua K H = (1 + KH 1 ) / 2 unde KH 1 corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti conjugati. Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face n functie de: duritatea flancurilor (n functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de executie prin rodaj), lungimea dintilor (prin raportul d), treapta de precizie si pozitia rotii n 52

Transmisii mecanice cu roti dintate raport cu lagarele. Se recomanda ca d maxim 1, pentru dantura durificata si d maxim 2, pentru dantura cu pasuire selectiva pentru materiale de mbunatatire. n general, d se alege n functie de treapta de precizie si de pozitia rotii pe arbore. De exemplu, pentru treptele 7 si 8 de precizie, valorile recomandate pentru d sunt prezentate n Tabelul 1.4. Tabelul 1.4 Duritatea HB 3500 MPa Pozitia rotii fata de lagare Pinion rezemat simetric Pinion rezemat asimetric Pinion n consola Pinion rezemat simetric Pinion rezemat asimetric Pinion n consola yd 1,01,3 0,70,9 0,50,6 0,5 0,4 0,3

HB

3500 MPa

Pentru dantura rotilor conice se recomanda valorile B / R 1 / 5, n cazul n care nu se face bombarea danturii, respectiv B / R 1 / 3, pentru dantura la care se realizeaza bombarea. Bombarea este o prelucrare suplimentara a danturii (figura1.52) realizata pentru a se elimina concentratorul de tensiune care este nsasi muchia dintelui. De obicei, simultan cu bombarea se realizeaza si flancarea danturii. b

cb

Figura 1.52 1.22 Repartitia frontala a ncarcarii nominale La angrenajele precise cu dantura dreapta, cnd vrful dintelui ncepe angrenarea, sunt cel putin doua perechi de dinti aflate simultan n angrenare (angrenare unipara), ceea ce nseamna ca sarcina pe dinte este, n acel moment Fn / 2. Evolutia ncarcarii dintelui este sugerata de figura 1.53. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie, ndeosebi de abaterea pasului de baza. Ca urmare, sarcina nominala Fn trebuie corectata cu factorul de repartitie frontala K n punctul de intrare A si n punctul de iesire din angrenare E, astfel: FnA = FnE = K Fn (1.140)

Factorul K depinde de si de calitatea materialelor rotilor dintate si de gradul de acoperire, ndeosebi la dantura nclinata. Este evident ca, ntre punctele B si D, K = 1. La angrenaje precise, la intrarea si la iesirea din angrenare K = 0,5; la angrenaje imprecise se adopta, acoperitor, K = 1. 53

Organe de masini. Transmisii mecanice 1.23 Angrenajul sistem dinamic. Fortele dinamice interioare Sistemul dinamic al perechii de dinti (figura1.54) are drept surse de excitatie urmatoarele: erorile de executie, erorile de montaj, deformatiile dintilor sub sarcina, variatia rigiditatii perechii de dinti n timpul angrenarii si jocul dintre flancuri. Functia c(t) sugereaza variatia rigiditatii perechii de dinti n procesul angrenarii, j reprezinta jocul dintre flancurile conjugate, f(t) reprezinta erorile de profil, iar K sugereaza efectul amortizarii date de pelicula de lubrifiant.

c(t) E D C B A 0,5 Fn Fn K j f(t) Fn

Figura 1.53

Figura 1.54

Variatia rigiditatii dintilor n timpul angrenarii, amplificata de existenta surselor de excitatie, conduce la vibratia dintilor si la zgomot. Se defineste rigiditatea unui dinte cz, ca fiind rapotrul dintre ncarcarea specifica Fn / B si sageata nregistrata sub sarcina f: Fn B f

cz

(1.141)

Pentru o pereche de dinti rigiditatea echivalenta este: 1 cz 1 c z1 1 cz 2 (1.142)

n figura 1.55.a este reprezentata variatia rigiditatii n timpul angrenarii pentru dintele 1 al rotii motoare; n figura 1. 55.b apare, n plus, att variatia rigiditatii n timpul angrenarii pentru dintele 2 al rotii conduse ct si variatia perechii de dinti 1-2 cu numarul n. nsumnd variatiile rigiditatilor perechilor de dinti n-1, n si n + 1 (figura 1.55.c) pe toata lungimea segmentului de angrenare AE, se obtine o functie care, singura, poate conduce la o comportare puternic dinamica a perechilor de dinti aflati n angrenare. Daca la aceasta se adauga si variatia ncarcarii normale (figura 1.56.a) ce revine danturii pe segmentul de angrenare AE, obtinem un tablou dinamic impresionant. Este adevarat ca, tinnd cont de efectul dat de amortizarea lubrifiantului, functia prezentata n figura 1.55.c se modifica, favorabil (figura 1.55.d). Datorita deformarii diferite a dintilor conjugati sub sarcina, roata 1 se roteste cu un arc mai mare dect cel teoretic, ceea ce face ca perechea urmatoare de dinti sa nu intre n angrenare pe traiectoriile si la timpii preconizati. 54

Transmisii mecanice cu roti dintate

cz1

cz1 cz2

cz n, n-1 cz n, n+1 cz real

cz A B C D E A B C D E A Variatia rigiditatii unui dinte Figura 1.55.a

cz n B C D E A B C D E Variatia rigiditatii tinnd cont de amortizarea uleiului Figura 1.55.d

Variatia rigiditatii Variatia rigiditatii unei perechi de dinti perechilor succesive de dinti Figura 1.55.b Figura 1.55.c

Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota a, pe naltimea ha sau/si prin prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota f (figura 1.25.a si b). n figura 1.56.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n, iar n figura 1.56.c variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE. n figura 1.56, cu linie continua sunt reprezentate functiile pentru dantura neflancata iar cu linie ntrerupta aceleasi functii, pentru dantura flancata. Avantajul adus de flancare este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenarii.

a)

b)

c)

a) variatia ncarcarii pe dinte b) variatia sagetii dintelui c) variatia rigiditatii danturii dantura neflancata dantura flancata

Figura 1.56 Se defineste factorul dinamic interior: Kv 1 Mt Mt

dinamic no min al

(1.143)

care depinde de treapta de precizie, de directia dintilor si de viteza periferica v.

55

Organe de masini. Transmisii mecanice Spre exemplificare, n figura 1.57.a este reprezentata functia KV = f(v), n care v este viteza periferica a rotii; dependenta de turatie (figura 1.57.b) scoate n evidenta importanta flancarii danturii.

treapta 11-12 11-12, nclinati 7-8, drepti 9-10, nclinati 5-6, drepti 7-8, nclinati dantura nclinata, treapta 5-6 v Figura 1.57 a 1.24 Calculul solicitarii la piciorul dintelui

dinti neflancati, cu erori de executie dinti neflancati, fara erori de executie dinti flancati, fara erori 0,85 ncr ncr 1 ncr Figura 1.57 b n

Calculul se efectueaza pentru dintele rotii conducatoare (pinion) la care frecventa solicitarii este mai mare. Dintele este considerat ca o grinda ncastrata n discul rotii. Se considera ca forta normala care actioneaza asupra dintelui este aceea de la iesirea din angrenare, corespunzatoare punctului E (figura1.58):
E Fn Calcul E Fn C

Fn C

Fn K A K a K V K F

(1.144)

Sectiunea periculoasa se considera la baza dintelui (a carui lungime este B) care se defineste geometric prin trasarea a doua tangente la razele de racordare nclinate cu 30 fata de verticala. n punctul E actioneaza forte care conduc la solicitarea principala de ncovoiere si la solicitarile de compresiune si de forfecare. Se demonstreaza ca efectul forfecarii este compensat partial prin solicitarea de forfecare, astfel nct se va lua n considerare doar solicitarea de ncovoiere. Tensiunea de ncovoiere poate fi exprimata prin: FtE C hF B sF Ft C
C

sF

SF 6 cos a E cos a 0 hF B S2 F 6

(1.145)

(1.146)

Exponentul C se refera la faptul ca forta actioneaza n punctul C. Notnd cu Y F factorul de forma dat de expresia: YF 6 hF m cos a E SF m
2

cos a 0 56

(1.147)

Transmisii mecanice cu roti dintate si avnd Ft C = Ft 1,2 se obtine relatia de verificare la solicitarea de ncovoiere de la piciorul dintelui unei roti dintate cu dinti drepti, astfel: sF n care dintelui:
F p

Ft1, 2 K A K a K V K F YF B m

s F p1, 2

(1.148)

este rezistenta admisibila pentru solicitarea de ncovoiere la oboseala la piciorul

s Fp

s Flim K F N YF x YS sF

(1.149)

F lim este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin ncovoiere la piciorul dintelui, aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de ncovoiere pentru un ciclu pulsator pe care dintele o poate suporta 107 cicluri de functionare fara a se produce ruperea; YS este coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de marimea razei de racordare si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1.59).

FrCE
E
C

FnC
E

Ft C

Ft C FrC
C

30 30

hF

FnC SF indicelec=calcul Figura 1.58 Pentru /mn = 0,25 coeficientul YS este egal cu 1. S-a notat cu KF N factorul numarului de cicluri. Pentru un numar de cicluri de ncarcare N 107 , K F n = 1. Pentru N (103 107 ) cicluri de ncarcare, factorul numarului de cicluri devine KF n = (107 / Nred)1/ 9 (figura 1.60). YS KFN 1,1 1 0,9 0 0,1 0,2 0,3 Figura 1.59 57
F lim F lim F

/mn Nred 107 Figura 1.60

Organe de masini. Transmisii mecanice Factorul dimensional YF x tine seama de reducerea rezistentei dintelui, n conditii de solicitare variabila, pe masura cresterii modulului. YF x = 1, pentru m 5 mm; YF x 1, pentru m 5 mm. Cu sF a fost notat factorul de siguranta a carui valoare minima este 1,5. Pentru dimensionare se pleaca de la relatia (1.148), obtinndu-se valoarea preliminara a modului pentru dantura dreapta: m M t1 i 1, 2 1 K A K a K V K F YF ? a a2 n care s F lim sF YS K F N YF x (1.150)

este raportul (B / a), a fiind distanta dintre axele rotilor dintate. Pentru dantura nclinata relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:
a

sF mn

Ft1, 2 K A K a K V K F YF

M t1 i 1, 2

s F p 1, 2 B mn K A K a K V K F YF Y 1 s F lim ? a a2 YS K F N YF x sF

(1.151)

(1.152)

Fata de dantura dreapta apare factorul unghiului de nclinare Y = 1 - 0 / 120 , pentru 0 24 si Y = 0,8, pentru 0 24 . n relatiile (1.151) si (1.152), factorii KV si 0 YF se determina pentru dantura echivalenta. Pentru dantura dreapta a rotilor conice relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt: sF mm Ft1,2 K A K a K V K F YF M t1 s F p1, 2 B mm K A K a K V K F YF sin d1 s
Flim

(1.153) (1.154)

? Rm d 2 m1

sF

YS K F n YF x

1.25 Calculul la oboseala de contact a flancurilor Oboseala superficiala de contact a flancurilor poate fi modelata prin determinarea tensiunii hertziene, utiliznd ipotezele: flancurile dintilor sunt asemenea a doi cilindrii de raze 1 si 2 egale cu razele de curbura ale flancurilor n punctul de contact, cilindrii sunt din materiale omogene si izotrope, fiind caracterizati prin modulele de elasticitate longitudinala E1 si E2 si prin coeficientii Poisson 1 = 2 = 0,3. Se considera ca ntre flancuri nu exista lubrifiant. Schema de ncarcare prezentata n figura 1.61 are drept corespondent modelul din figura 1.62. Dintii aflati n angrenare n punctul de rostogolire C sunt asimilati cu doi cilindrii cu razele de curbura ale evolventelor n contact. Pornind de la expresia tensiunii hertziene de contact:

58

Transmisii mecanice cu roti dintate

1 2

sH

0,175

Fn C E B ?

(1.155)

n care modulul de elasticitate echivalent E este definit prin expresia: 2 / E = 1 / E1 + 1 / E2 , iar raza de curbura echivalenta este data de formula 1 / = 1 / 1 + 1 / 2 . O1 rw1
w

K1

FnC B E1

C Fn C K2
w 2C

1C

K1

rw2 O2
2

E2

K2 B

Figura 1.61 Facnd nlocuirile: ? 1C ? 2C r w1 sin a w rw 2 sin a w r1 cos a 0

Figura 1.62

sin a w tga w d 1 cos a 0 cos a w 2 sin a w tga w r2 cos a 0 d 2 cos a 0 2 cos a w

(1.156) (1.157)

rezulta raza de curbura echivalenta: 1 ? 2 i 1, 2 1 d1 i 1, 2 cos a 0 tga w (1.158)

nlocuind n (1.155) rezulta tensiunea hertziana de contact n punctul C: Ft1, 2 K A K a K V K H i1, 2 B d 1,2 i1, 2 1
1 2

s H1, 2

Z M1, 2 Z H

s H p1, 2

(1.159)

59

Organe de masini. Transmisii mecanice S-au facut notatiile: - factorul de material ZM 1,2 = (0,35 E)1/2 ; - factorul punctului de rostogolire; pentru polul angrenarii ZH C = 1 / (cos2 0 tg w)1/2 ; - factorul repartitiei longitudinale a sarcinii nominale pentru oboseala de contact KH ; s H lim1, 2 K H n Z R Z W - rezistenta admisibila de contact la oboseala: s H p1,2 . sH Rezistenta limita de contact la oboseala H lim 1,2 reprezinta tensiunea de contact pe care o pot suporta flancurile dintilor pinionului un numar de cicluri de functionare egal cu 5 107 , astfel nct sa nu se produca prin pitting ciupituri pe mai mult de 2% din suprafata totala activa a flancurilor dintilor - pentru materiale cu duritatea HB 3500 MPa, respectiv de maximum 1,5% - pentru materiale cu duritatea HB 3500 MPa. Factorul numarului de cicluri KHN este 1, daca N 5 107 cicluri de ncarcare, respectiv K HN 1, daca N 5 107 cicluri de ncarcare. ZR este factorul de rugozitate a flancurilor. Factorul duritatii flancurilor este ZW; este avantajoasa angrenarea unui dinte durificat cu un dinte din otel de mbunatatire. Factorul de siguranta sH are valori cuprinse n intervalul 1,15 1,75. Pornind de la relatia de verificare (1.159) si utiliznd relatiile deja cunoscute: Ft1, 2 2 M t1 d1 ; a d1 i1,2 1 2 ; B ?a a

se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor cilindrice cu dantura dreapta:
2 2 M t1 K A K a K V K H ZM Z2 H sH

(1.160) 2 2 2 2 ? a i 1,2 s 2 K Z Z H lim HN R W Pentru rotile dintate cilindrice cu dantura nclinata, relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt asemanatoare: a min i1,2 1
3

s H1, 2

Z M Z HC Z e

Ft1, 2 K A K a K V K H i1,2 B d1, 2 i 1,2

1 2

s H p1,2

(1.161)

a min

i1,2 1

2 2 2 Ze sH M t1 K A K a K V K H Z M 2 2 2 2 2 ? a i1, 2 s H lim K HN Z R Z W

(1.162)

Apar, n plus, notatiile: Z - factorul lungimii de contact, dependent de gradul de acoperire; ZH 2 1/2 C = (cos / cos t tg w t ) . Factorul KV se determina pentru elementele geometrice ale rotii echivalente. Pentru rotile dintate conice cu dantura dreapta, relatiile de verificare la ncovoiere si de dimensionare la tensiune de contact sunt:
1 1 2

s H1, 2

Z M Z Hv

Ft1, 2 K A K V K H B d m v1 i v 60

iv 1

s H p1,2

(1.163)

Transmisii mecanice cu roti dintate

1 3

d m1

2 2 M t1 K A K V K H ZM ZHv

(1.164)

i1, 2 ?

Rm

2 Hp

2 n care: i v = zv 2 / z v 1 = i 1,2 ; d m v 1 = dm 1 / cos 1 . Factorii Z H v si KV se determina pentru angrenajul de nlocuire. Se poate concluziona ca din solicitarea de contact a flancurilor se dimensioneaza distanta dintre axe la angrenajele cilindrice, respectiv diametrul mediu de divizare la angrenajele conice cu dinti drepti, iar din solicitarea de ncovoiere se determina modulul rotilor. Dupa predimensionare se standardizeaza distanta dintre axe si modulul, urmnd apoi verificarile pentru tensiunea reala de contact, respectiv pentru tensiunea reala de ncovoiere.

1.26 Angrenaje melcate 1.26.1 Caracteristici generale Angrenajul melcat este un angrenaj cu axe ncrucisate, necoplanare. De obicei, proiectia unei axe pe planul care contine cealalta axa este de 90 . Angrenajul melcat este alcatuit dintr-o roata cilindrica conducatoare cu numar mic de dinti (z1 = 14) numita melc. Roata condusa poarta numele de roata melcata. Angrenajul melcat are la origine angrenajul cilindric ncrucisat la care ambele roti sunt cilindrice. Contactul dintre flancuri se realizeaza doar ntr- un singur punct, ceea ce face ca momentul capabil sa fie minor (figura1.63). Provenind dintr-o roata dintata cu dantura nclinata, prin cresterea unghiului de nclinare 0 , s-a putut ajunge la z1 = 1, ceea ce condus la i ,2. Din relatia cunoscuta din paragraful cresterea considerabila a raportului de transmitere 1 3 privind dantura nclinata z1 = 17 cos 0 rezulta datele din Tabelul 1.5. Tabelul 1.5 b0 z1 45 7 50 6 75 4 86 1

Marirea portantei se poate realiza nlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru aceasta s-a realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1.64). roata condusa cilindrica roata globoidala melcata

melc cilindric

melc cilindric

Figura 1.63 61

Figura 1.64

Organe de masini. Transmisii mecanice Cresterea mai pronuntata a portantei se obtine prin marirea gradului de acoperire al angrenajului; acest fapt se obtine utiliznd un melc globoidal, conjugat cu o roata melcata globoidala (figura 1.65). Melcul este deci o roata cilindrica cu unghiul de nclinare al danturii apropiat de 90 ; se obtine astfel z1 = 14. De altfel, n acest caz, nu se mai poate vorbi de numar de dinti ci de numar de nceputuri. Diametrul melcului fiind mic, nceputurile (asemanatoare spirelor unui surub) se nfasoara de mai multe ori pe suprafata cilindrica a melcului (figura 1.66). n figura s-a notat cu 1 unghiul de nclinare a dintelui si cu 1 unghiul de nfasurare a elicei. Evident ca exista relatia 1 = 90 - 1 . roata melcata globoidala

melc globoidal
1 1

Figura 1.65

Figura 1.66

Avantajele angrenajelor melcate, comparativ cu angrenajele cilindrice si cu angrenajele conice sunt: - realizarea rapoartelor mari de transmitere cu o singura pereche de roti (de exemplu: i1,2 = 6100 la reductoare de turatie, i1,2 = 615 la multiplicatoare de turatie si i1,2 1000 la transmisii cinematice); - portanta ridicata (la angrenajul melcat globoidal); - functionare silentioasa; - posibilitatea realizarii autofrnarii. Dezavantajele angrenajelor melcate: - cu cresterea raportului de transmitere i1,2 scade randamentul transmisiei; - de-a lungul dintelui vitezele de alunecare sunt ridicate, ceea ce conduce la aparitia pericolului de gripare; - tehnologia de executie si montajul sunt pretentioase. 1.26.2 Elemente geometrice principale Melcul de referinta, schematizat n figura 1.67, defineste elementele geometrice esentiale (STAS 6845-75). Melcul generator, ident ic cu freza cu care se va prelucra roata melcata, are aceeasi forma si aceleasi dimensiuni cu cele ale melcului de referinta; exceptie o face diametrul cilindrului de cap care este marit, pentru a se realiza n angrenare jocul la piciorul dintilor. Melcul real are forma si dimensiunile identice cu ale melcului de referinta, cu exceptia grosimii dintelui (mai subtiat, n scopul realizarii n angrenare a jocului dintre flancuri). 62

Transmisii mecanice cu roti dintate Pentru angrenare corecta, melcul real si roata melcata trebuie sa aiba aceeasi distanta dintre axe ca si cea realizata n timpul danturarii rotii melcate. Ca urmare, diametrul de divizare al melcului d1 coincide cu diametrul de rostogolire dw 1 al acestuia. Melcul cu deplasare nula de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat (STAS 822-82) mx, prin modulul normal mn si prin modulul frontal mt . ntre acestea exista relatiile: mx 1 = mt 2 = m si mn 1 = mn 2 . h0a h0f

h0

df
0

d0

da

px
01

Cilindru de referinta

Figura 1.67 z1 px

01

z1 pn

01

d0

Figura 1.68

63

d01

Organe de masini. Transmisii mecanice Cu notatiile din figura1.68 se pot scrie succesiv relatiile: pn mn ctg? 01 ctg? 01 d 01 d 01 p x cos ? 01 m x cos ? 01 tg 0 p p d 01 p x1 z1 (1.165) (1.166) (1.167) (1.168) (1.169) (1.170)

d 01 p m x1 z1

m x1 z1 ctg? 01 m q

n care prin q s-a notat coeficientul diametral (STAS 6845-75): q z1 ctg? 01 z1 tg 0 (1.171)

Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului frezelor melc necesare danturarii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare sugerata de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observa ca, daca q are valori scazute, exista pericolul ca melcul sa se rupa, datorita faptului ca diametrul de divizare d0 scade de asemenea; totodata, scade si latinea B a rotii melcate, ceea ce nseamna o economisire a materialului din care se confectioneaza aceasta, dar si o crestere a ncarcarii care revine danturii. Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului . n consecinta, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care depinde de scopul utilizarii angrenajului. Tabelul 1.6 Q Q g 0 1 g 0 1 h h d0 d0 B B

Elementele geometrice care caracterizeaza geometria dintelui sunt: h0a = h0ax* m = m h0f = h0fx* m = 1,25 m sau h = h
0f 0fx *

(1.172) m = 1,20 m (1.173)

h0 = (h0ax* + h0fx *) m = 2,25 m sau h0 = (h0ax* + h0fx*) m = 2,20 m

(1.174)

64

Transmisii mecanice cu roti dintate Pe baza notatiilor din figura 1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale unui angrenaj globoidal: Diametrul de referinta al melcului: d01 = m q Diametrul de cap al melcului: da1 = d01 + 2 h0a = m (q + 2) Diametrul de picior al melcului: df1 = d01 - 2 h0f = m (q 2,5) Diametrul de divizare rostogolire al melcului:d w1 = d1 = d01 = m q (1.175) (1.176) (1.177) (1.178)

df1 ad

da2

d01 da1

df2

Figura 1.69 Lungimea melcului: L = (11 + 0,06 z2 ) m , pentru z1 = 1 sau z1 = 2 L = (12,5 + 0,09 z2 ) m , pentru z1 = 3 sau z1 = 4 Diametrul de rostogolire si de divizare a rotii melcate:dw2 = d2 = d02 = m z2 Diametrele de cap si de picior ale rotii melcate: da2 = d02 + 2 h0a = m (z2 + 2) df2 sau df2 da2 max d 02 2 h 0f m z2 2,4 (1.184) d 02 2 h 0f m z2 2,5 (1.183) (1.182) (1.179) (1.180) (1.181)

da2 + 2 m, pentru z1 = 1

65

da 2 max

d2

Organe de masini. Transmisii mecanice

da2 max da2 max

d a2 + 1,5 m, pentru z1 = 2 sau z1 = 3 da2 + m, pentru z1 = 4 d 01 2 m

(1.185) (1.186) (1.187)

Raza de curbura a suprafetei de vrf este: r E2 Latimea rotii melcate: B B 0,75 da1, pentru z1 3

(1.188) (1.189) d a1 B 0,5 m

02

0,67 da1, pentru z1 = 4

Semiunghiul coroanei melcate: sin ?

(1.190)
01

Unghiul de nclinare al danturii rotii melcate

(1.191) (1.192)

Distanta dintre axe ad = (d1 + d2 ) / 2 = 0,5 (q + z2 ) m

Elementele de referinta ale melcului sunt aceleasi, indiferent de procedeul de executie al melcului real; difera nsa forma flancurilor melcului. n STAS 6845-75 sunt indicate tipurile principale de melci utilizati (Tabelul 1.7). Se mai utilizeaza melcul cu profil axial concav, profilul dintelui rotii melcate fiind convex (angrenajul CAVEX). Deplasarea danturii se poate realiza numai la roata melcata, daca este imperios necesar, melcul ramnnd fara deplasare de profil. Tabelul 1.7 Clasa Melci riglati Simbolul melcului ZE ZA ZN1 Melci neriglati ZN2 ZK1 ZK2 Caracterizare Melc n evolventa Melc arhimedic Melc cu profil rectiliniu n plan normal pe dinte Melc cu prifil rectiliniu n plan normal pe gol Melc generat cu freza disc dublu conica Melc generat cu freza deget conica

1.26.3 Pierderile de putere. Randamentul Randamentul unui reductor melcat poate fi exprimat prin componentele sale: =
a u l v

(1.193)

66

Transmisii mecanice cu roti dintate n care: a reprezinta randamentul angrenajului, u este randamentul corespunzator barbotarii uleiului, l este randamentul lagarelor iar v este randamentul ventilatorului necesar racirii reductorului. Valorile uzuale pentru randamentul angrenajelor melcate sunt: = 0,700,75, pentru z1 = 1; a = 0,750,82, pentru z1 = 2; a = 0,820,92, pentru z 1 = 3 sau z1 = 4.
a

Pierderile maxime de putere sunt datorate alunecarii flancurilor. Randamentul global al angrenajului poate fi calculat, cu aproximatie, ca la sistemul surub-piulita: ?a n care

tg? 01 tg ? 01 f = arctg
a

(1.194)

fiind coeficientul de frecare.

1.26.4 Fortele n angrenajul melcat cilindric Cu notatiile din figura 1.70 se demonstreaza relatiile de calcul pentru componentele tangentiala, radiala si axiala ale fortei normale Fn 1,2 , incluznd si fortele de frecare pentru melc si pentru roata melcata: Ft1 Ft 2 Fr 1 Fn 1 Fa 2 Fa1 Fr 2 Fn 2 2 M t1 d 01 Ft1 tg ? 01 f Ft1 cos f tg? 01 tg ? 01 f Ft1 sin ? 01 cos a 0 n (1.195) (1.196) (1.197) (1.198)

Fr 2 Fa 1 Fr 1 Ft 2

Fr 2 Fa 2 Fr 1 Ft 1

Figura 1.70

67

Organe de masini. Transmisii mecanice 1.26.5 Moduri de deteriorare. Materiale. Precizia angrenajelor melcate Datorita alunecarii flancurilor, la angrenajul melcat apare pronuntat pericolul uzarii si griparii flancurilor. Ca urmare, materialele din care sunt confectionate melcul si roata melcata trebuie sa formeze un culpu antifrictiune. Deteriorarea danturii se poate produce si prin: rupere prin oboseala la ncovoiere, rupere statica, oboseala superficiala a flancurilor, uzare adeziva si uzare abraziva. Melcul se poate confectiona din: - oteluri aliate de cementare cu duritatea superficiala HRC = 5662, rectificate si lustruite dupa danturare; - oteluri aliate de mbunatatire cu duritatea superficiala HRC = 4555, flancurile fiind calite. Roata melcata se poate confectiona din: - bronz de staniu (scump), pentru angrenaje foarte intens solicitate; - bronz de aluminiu (mijloc de economisire a staniului); - aliaje de aluminiu zinc; - fonte antifrictiune; - fonte cenusii; - materiale plastice. De regula, numai coroana se executa din bronz, butucul si discul fiind confectionate din fonta; asamblarea coroane i cu discul se face prin fretare. Precizia de executie pentru angrenajele melcate este reglementata prin STAS 6461-81. 1.26.6 Calculul la solicitarea de contact prin oboseala a flancurilor Relatia generala pentru calculul tensiunii herziene maxime este: Fn C E l min ? n 2
1 2

sH

0,175

(1.199)

si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin rezistent dect materialul melcului. Sectiunea n care se determina razele de curbura ale dintilor n contact este aceea pentru care flancurile melcului sunt drepte ( ). Astfel: 1 ? 1 ? 2n 2 cos 2 d w 2 sin a w Ft 2 KA K V K H cos a o n cos ? 01 (1.200) (1.201) (1.202)

Fn c 2 Fn c 2

Fn 2 K A K V K H Ft 2 K A KV KH cos a o n cos 2

Lungimea de lucru desfasurata a dintelui este: l= dw 1 68 (1.203)

Transmisii mecanice cu roti dintate iar lungimea minima, obtinuta prin nsumarea tuturor liniilor de contact este: l min 0,75 l e cos 2 (1.204) =2, lungimea minima poate fi aproximata prin relatia: (1.205)

Pentru gradul de acoperire l min 1,3 d w1 cos 2

Cu notatiile de mai sus, relatia de verificare pentru tensiunea hertziana devine: Ft 2 K A K V K H 1,3 d w1 d w 2
1 2

sH

ZM ZHv

H p2

(1.206)

Pentru predimensionare se utilizeaza relatia:

2 1 3

a min

z2

Mt2 KA K V KH 5,2 s
2 H p2

ZM ZH

(1.207)

2 z2 q

1.26.7 Calculul la ncovoiere prin oboseala la piciorul dintelui Asemanator cu relatiile stabilite pentru rotile dintate cilindrice cu dantura nclinata, lund n considerare elementele rotii melcate, rezulta formula de verificare: s F2 Ft2 K A K V K H K a YF2n s Fp (1.208)

respectiv de dimensionare: M t 2 K A K V K H K a YF 2 n s Fp2 a 2 q z 2 z2 q

2

m n2

0,86

(1.209)

1.26.8 Calculul termic al angrenajului melcat Ecuatia generala de bilant termic are forma: 103 P1 (1 - ) = K S (tu t0 ) n care: - P1 este puterea transmisa (kW); 2 - K este coeficientul global de transfer de caldura W / m grad (pentru circulatie slaba a aerului K = 810, iar pentru circulatie intensa a aerului k = 1416); - tu este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului. Din (1.210) rezulta realatia de verificare a temperaturii de functionare: 69 (1.210)

Organe de masini. Transmisii mecanice t 0 103 P1 1 ? K S

tu

t ua

(1.211)

Temperatura admisibila a uleiului (t u a) se recomanda a fi luata ntre limitele 85 90 . Daca se adopta tua, se poate obtine puterea limita admisibila pentru reductorul racit cu aer: P1T K S tua 10 3 1 ? t0 P1 (1.212)

Daca P1T P1 , este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa), ventilarea carcasei (modelul de calcul este nsa diferit), sau se adopta solutia recircularii fortate a uleiului. Pentru angrenaje stationare, fara ventilator, cu carcasa nervurata, distanta dintre axele rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula: P1 1 ? K t ua t 0
1 1, 7

a min

12,076

(1.213)

Daca exista si ventilator, factorul K se dubleaza; daca melcul este dispus deasupra rotii, se va lua n calcul (0,8 K), n loc de K. n cazul solutiei cu racire fortata, modelul de calcul a disiparii caldurii trebuie adaptat, lund n considerare ntreg sistemul de racire-recirculare. 1.27 Ungerea angrenajelor Angrenajul, cupla cinematica superioara de clasa a IV-a, prezinta o miscare de translatie dupa directia tangentei comune la flancurile conjugate si o miscare de rostogolire relativa. Datorita puternicei ncarcari date de forta K Fn , cupla este expusa fenomenului de frecare- uzare, ceea ce impune o ungere adecvata. Pentru stabilirea regimului de ungere dintre dintii aflati n angrenare se pot prezenta cazurile reprezentative (figura 1.71). Angrenajul melcat Dantura dreapta (roti cilindrice)
ulei

Dantura dreapta (roti conice) Dantura nclinata va Fn va va a) b) Figura 1.71 c) d) va va

va

Fn va

va

va

70

Transmisii mecanice cu roti dintate n figura 1.71.a este vorba de roti cilindrice cu dantura dreapta; ntre flancuri se formeaza o pana de ulei adica un interstitiu convergent care, alimentat cu lubrifia nt si beneficiind de o viteza de translatie relativ ridicata - n special la nceputul si la sfrsitul angrenarii perechii de dinti, conduce, teoretic, la stabilirea regimului de ungere hidrodinamica. De acest regim nu beneficiaza polul angrenarii, n care viteza de alunecare este nula. La rotile dintate conice cu dinti drepti (figura 1.71.b), viteza tangentiala de alunecare va este, ca si n primul caz, perpendiculara pe linia de contact a flancurilor dintilor conjugati; exista deci conditiile teoretice realizarii ungerii hidrodinamice. La rotile dintate cu dantura nclinata (figura 1.71.c) nu exista dect partial conditiile ungerii hidrodinamice, datorita faptului ca viteza de alunecare v a nu este perpendiculara pe linia de contact dintre flancuri. Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1.71.d) la care, n perioada de nceput a angrenarii, viteza de alunecare va este orientata n lungul liniei de contact dintre flancuri, nefiind astfel ndeplinite conditiile ungerii hidrodinamice. Spre sfrsitul angrenarii, viteza de alunecare are o directie perpendiculara pe linia de contact dintre flancuri, fiind ntrunite conditiile minime pentru ungerea hidrodinamica. Chiar n primul moment al nceperii angrenarii, contactul dintre flancuri se realizeaza ntr-un punct, conditiile ungerii fiind cele mai dezavantajoase; n acest caz, se stabileste ntre flancuri regimul de ungere mixt sau regimul limita. Fata de cazul lagarelor hidrodinamice la care interstitiul convergent este asigurat permane nt, la angrenaje pelicula portanta are geometrie variabila. Acceptarea regimului hidrodinamic n cazul unor angrenaje a condus, prin calcul, la grosimi de film de ordinul zecimilor de microni; aceste grosimi sunt nsa mai mici dect naltimea asperitatilor flancurilor dintilor. Acest rezultat teoretic, n dezacord cu realitatea, conduce la necesitatea luarii n evidenta a ncarcarilor extrem de mari care revin unor suprafete extrem de nguste. Se ajunge astfel la considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD). Sub ncarcarea Fn , flancurile se deformeaza elastic, iar uleiului i creste vscozitatea. Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de ordinul unui micron, de acelasi ordin de marime cu rugozitatea flancurilor. Se poate exprima empiric, n microni, grosimea filmului astfel stabilit cu formula: h min 0,035 ?0 v ? (1.214)

n care: - 0 este vscozitatea dinamica a uleiului la intrarea n angrenare exprimata n Poise; - v = vt 1 + vt 2 cu vt 1 = r1 sin 0 1 si vt 2 = r1 sin 0 2 si - este raza de curbura echivalenta data de relatia 1 / = 1 2 / 1 + 2 . Grosimea minima calculata se compara cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj Ra R2 a1 R2 a 2 n care Ra1,2 sunt rugozitatile flancurilor conjugate. Se noteaza cu = hmin / Ra parametrul grosimii filmului de lubrifiant. Pe baza celor prezentate mai sus, n figura 1.72 sunt prezentate domeniile care delimiteaza regimurile de ungere ntlnite la angrenaje; diagrama respectiva este de tip SKF. Pentru 1, regimul de ungere este de tip la limita; acesta poate fi asigurat doar cu uleiuri puternic aditivate cu clor si sulf, acesta fiind cazul angrenajelor melcate. Pentru = 1,01,5, regimul de ungere este la limita, mixt sau EHD partial. Uzura puternica poate provoca lustruiri si exfolieri. Regimurile mentionate necesita uleiuri aditivate cu plumb si fosfor.

71

Organe de masini. Transmisii mecanice Pentru = 1,53,0, regimul are circa 80% zone cu ungere fluida EHD si 20% zone cu ungere la limita. Este necesara folosirea uleiurilor de mare vscozitate cu aditivi pentru onctuozitate. % Procentul filmului, h [%] 100 80

0,8 1 1,5 2 Parametrul filmului, Figura 1.72

Daca 3, ungerea fluida n regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100% din ntreaga suprafata activa a flancurilor. n acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare vscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant. Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vscoase este ca, la rece, pornirea masinii se face cu dificultate. Cerintele pe care trebuie sa le ndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate chimica ridicata, proprietati antifrictiune, antiuzare si antigripare. Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza ncarcarii specifice (Ft / B m), vitezei maxime de alunecare, materialului danturii si temperaturii de functionare. Limita maxima de temperatura n functionarea angrenajului este 90 C. Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate si, la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc si uleiuri sintetice (stabile chimic si cu o foarte mica variatie a vscozitatii cu temperatura) al caror cost este nsa ridicat. Uleiurile sintetice pot fi utilizate n gama de temperatura cuprinsa ntre minus 80 C si plus 300 C, iar pentru scurte perioade de timp chiar pna la 500 C. Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu grafit. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau puternic aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si angrenajelor conice, pentru conditii normale de functionare. Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la angrenaje conice puternic ncarcate si care au un regim termic de functionare sever. Ca regula, sunt de preferat uleiurile mai vscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari. Exemple de uleiuri: TIN 25 EP ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti si antispumanti, utilizabil pna la 80 C; T 80 EP 2 ulei mineral cu 7% aditivi multifunctionali, inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de iarna; T 90 EP 2 ulei mineral putenic aditivat, asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vscos, utilizabil la motoarele auto pe timp de vara.

72

Transmisii mecanice cu roti dintate 1.28 Calculul la gripare pentru angrenajele cilindrice si conice cu dinti drepti Este dificil de creat un model de calcul pentru conditiile care pot conduce la griparea unui angrenaj. Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj urmatoarele: a) puterea limita transmisibila fara gripare; b) b) temperatura instantanee limita t F ; c) c) temperatura medie limita t med ; d) d) tensiunea limita de contact H. Conform teoriei lui Block, a temperaturii instantanee limita, gripajul apare n punctele A si E n care temperaturile atinse de flanc sunt maxime, desi tensiunea maxima este atinsa n punctele B si D. Block considera ca nu apare gripajul daca temperatura maxima a dintilor nu depaseste o valoare admisibila. Datorita ncarcarii puternice a flancurilor, pe acestea se produce o temperatura totala, maxima t M = t med + t F n care t F este o temperatura instantanee, de vrf, fulger. Se apreciaza ca t F = 200 C1000 C pe suprafete de ordinul a 10 3 mm2 , n timpi de ordinul a 10 3 secunde. Conform teoriei lui Block Kelley: tM t med 265 C f Fn K A K v K H v t1 B cos a 0 t bH 2 v t1 vt2 vt 2 tMa

5,5 5,5 R t

(1.215)

n care: - t med este temperatura medie a corpului rotii; - C f este o constanta de material dependenta de conductibilitate, de greutatea specifica si de caldura specifica a uleiului; - este coeficientul conventional de frecare ntre flancuri (pentru flancuri durificate si rectificate valoarea medie a lui este 0,06); - vt1,2 = n1,2 1,2 / 30, n1,2 fiind turatiile rotilor iar 1,2 fiind razele de curbura ale flancurilor conjugate; - bH este semilatimea benzii de contact data de relatia : bH 0,021 Ft K A K v K H ? 1 ? 2 ? 1 ? 2 B cos a t (1.215)

- Rt este rugozitatea flancurilor dupa rodaj (1 m2 m - la flancuri foarte bine rectificate, respectiv 2 m3,5 m la flancuri normal rectificate). - Temperatura maxima admisibila poate fi calculata cu relatia: tMa t M lim 1,2 2 3 (1.216)

unde coeficientul de siguranta depinde de importanta transmisiei. Valorile orientative pentru tMa sunt date n Tabelul 1.8. Nu ntotdeauna rezultatele calculate se verifica experimental; din aceasta cauza, conditiile de exploatare se determina doar n urma rodajului si a ncercarilor de regim.

73

Organe de masini. Transmisii mecanice Tabelul 1.8 Tipul uleiului TIN 42 EP TIN 125 EP TIN 300 EP T 80 EP 2 T 90 EP 2 T 140 EP 2 tMa [ C] 150160 250280 330360 330369 360400 400

1.29 Bibliografie

1. Gafitanu, M. s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura tehnica, Bucuresti, 1993. 2. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958. 3. Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag, Berlin/Heidelberg/New York, 1972. 4. Chisiu, A. s.a., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1976. 5. Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New York/Toronto/London/Sydney, 1962. 6. Henriot, G., Trait theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris, 1961. 7. Miloiu, Gh., s.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980. 8. Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977. 9. Radulescu, Gh., Organe de masini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul Politehnic Bucureti, 1980. 10. Sauer, I. s.a., Angrenaje, Vol. I si II, Editura tehnica, Bucuresti, 1970. 11. Musat, M. si Stoica, G., ndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice, Printech, Bucuresti, 1998.

74

2. TRANSMISII PRIN FRECARE 2.1 Transmisii prin tractiune elastohidrodinamica Transmisiile prin tractiune EHD realizeaza transferul puterii de la elementul conducator la cel condus prin intermediul unei pelicule portante de lubrifiant. p0
1

F p D1 h T

pEHD

U1 T D2
a

F
2

U2 a 2a y p p0 1
2

a
2

x b

y a

2b

x Figura 2.1 ntre elementele transmisiei EHD din figura 2.1 exista o solicitare de contact cu rostogolire. Cu a s-a notat vscozitatea n conditii normale, iar cu s-a notat vscozitatea n functie de presiune si temperatura. Forta tangentiala T aparuta din necesitatea transmiterii puterii creeaza o solicitare de forfecare n pelicula portanta de lubrifiant, cu deformatii complexe (elastice, plastice si vscoase), ceea ce determina viteze diferite U1 si U2 pe cele doua elemente. Transmisia functioneaza cu o alunecare U U 1 U 2 , care, scrisa sub forma adimensionala, poarta numele de alunecare specifica si se calculeaza cu: ? 2? U U1 U 2 2(U1 U 2 ) U1 U 2 (2.1)

Organe de masini. Transmisii mecanice T se numeste F coeficient de tractiune iar dependenta f (? ) este data mai jos n figura 2.2. La valori foarte mici ale alunecarii specifice dependenta este liniara. La o anumita alunecare specifica, coeficientul de tractiune devine maxim (0,03 0,1). Cresterea n continuare a lunecarii determina scaderea coeficientului de tractiune producndu-se fenomenul de patinare. Raportul:

max n

opt

Figura 2.2 2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD nivel redus de zgomot si vibratii; durabilitate ridicata; gabarit si cost redus; randament relativ ridicat (85 95%); exploatare simpla; posibilitatea realizarii variatoarelor de turatie (i12 variabil). La variatoare se pastreaza constanta puterea transmisa, n conditiile modificarii raportului de transmitere.

Dezavantajul principal l constituie patinarea la ncarcare prin soc, ceea ce poate fi nlaturat utiliznd ambreiaje limitatoare de sarcina. Un alt dezavantaj l constituie ncarcarile mari ale arborilor si lagarelor. Dezavantajul legat de patinare poate, n unele conditii, sa fie considerat un avantaj, protejndu-se toate eleme netele transmisiei mpotriva distrugerii la suprasarcina. 2.1.2 Particularitati cinematice ntre elementele de contact ale transmisiei apare o viteza de alunecare complexa, provenind din nsumarea a 3 componente: alunecarea longitudinala, alunecarea laterala si alunecarea datorata miscarii de sprijin. Alunecarea pe directie longitudinala U apare ca rezultat al transmiterii fortei tangentiale T ntre cele 2 elemente n contact. Sub forma adimensionala aceasta alunecare se regaseste n expresia raportului de transmitere: i12 ?1 ?2 D 2 U1 D1 U 2 D2 2 ? D1 2 ? (2.2)

Relatia (2.2) scoate n evidenta modificarea nedorita a raportului de transmitere la modificarea sarcinii, ntruct depinde de . Transmisiile actuale EHD au dispozitive automate care modifica forta de apasare F la schimbarea sarcinii, crescnd astfel durabilitatea. Alunecarea laterala V, pe directie perpendiculara celei de rostogolire se produce ca rezultat al dezaxarilor arborilor sau, la vadiatoare de turatie, n momentul schimbarii raportului de transmitere (figura 2.3). 76

Transmisii prin frecare

Fig. 2.3 Miscarea de sprijin este o miscare de pivotare cu viteza , n jurul unui punct numit pol de pivotare (de sprijin), miscare ce apare ca rezultat al nclinarii suprafetelor de contact n raport cu axele de rotatie a elementelor (Fig. 2.4 a, b, c, d). Miscarile de alunecare laterala si de spin provocnd solicitari de forfecare parazite n filmul de lubrifiant, determina scaderea capacitatii portante si a randamentului.

2 S2 1 S1 1 S2 S1 = 2 1 2

a)

b)

1 2 1 S1 2 S2 2 1 2 S2 1 S1

c) Figura 2.4

d)

77

Organe de masini. Transmisii mecanice 2.1.3 Capacitatea portanta Parametrul principal care dicteaza capacitatea portanta a transmisiei este coeficientul de tractiune. Pentru determinarea conditiilor producerii coeficientului de tractiune maxim se fac (Johnson si Greenwood) ipotezele: - dimensiunile si distributia de tensiuni n filmul EHD sunt cele date de teoria lui Hertz pentru contactul corpurilor uscate, fara frecare, iar grosimea filmului se pastreaza constanta pe pata de contact; - lubrifiantul are o comportare nenewtoniana. Se deduce astfel:
1

max

T F

0,87 a t 0
max

1,2 K ?a t 1,74 0 ln p t 0 h 1 9,55

(2.3)

n care 0 - tensiunea limita de forfecare a lubrifiantului nenewtonian, - coeficient care caracterizeaza uleiul, p - presiunea medie, - coeficientul temperatura-vscozitate al lubrifiantului, K conductibilitatea termica. Se remarca faptul ca max depinde esential de 0 , acesta fiind maxim la uleiuri sintetice. Acestea au si avantajul ca rezista la ncalzire, oxidare, ruginire si spumare. De asemenea au capacitatea ungerii la limita. Cresterea presiunii de contact p determina cresterea puterii transmise att direct, prin cresterea valorii lui F ct si indirect, prin ridicarea valorii coeficientului de tractiune. Cresterea presiunii de contact are o influenta negativa asupra durabilitatii si randamentului. Daca viteza relativa de rostogolire scade sub o anumita valoare se ajunge la un regim EHD partial sau mixt limita si se impune problema griparii cuplei. Calitatea suprafetelor n contact trebuie sa fie Ra = 0,4 0,8 m. 2.1.4 Randamentul Pierderile de putere care apar la transmisiile EHD se datoresc: fenomenelor de histerezis elastic (ale materialeleor metalice n contact), de histerezis datorate forfecarilor interne din lubrifiant, comportarii reologice a lubrifiantului, aparitiei miscarilor de spin si de alunecare laterala. Randamentul transmisiei se calculeaza cu: ? Pu Pu Phe Phl Prl T U2 T U2 Phe Phl (2.4)

Frl U

unde: Pu puterea utila; Phe pierdere de putere datorata histerezisului elastic al materialului rotilor; Phl pierdere de putere datorata histerezisului la forfecarea lubrifiantului; Prl pierdere de putere datorata reologiei lubrifiantului; Frl forta de tip reologic; U U1 U 2 este viteza de rostogolire. 2.2 Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscata Transmisii cu roti de frictiune cu ungere la limita sau uscate realizeaza transferul puterii de la elementul conducator la cel condus prin contactul direct dintre rotile de frictiune, ca urmare a frecarii care apare ntre roata conducatoare si cea condusa. Suprafata de lucru a rotilor de frictiune poate sa fie neteda sau canelata. 78

Transmisii prin frecare Avantajele acestor tipuri de transmisii sunt: constructie simpla, dimensiuni relativ mici, functionare lina cu zgomot redus, protejeaza restul instalatiei prin posibilitatea patinarii la soc sau suprasarcina. Cele mai simple transmisii sunt construite cu roti de frictiune netede (Fig. 2.5). F D1 T D2 T D2 F
2

F D1
1 1

T F
2

B Figura 2.5

Pentru cazul general al transmisiei cu frictiune (fig. 2.5), conditia de functionare este: T unde Ff F; (2.5)

este coeficientul de frecare si, considernd succesiv: T Ff F; 2 M t1 D1 F; (2.6)

Obtinem n final conditia de functionare:

2 M t1 D1 unde:

(2.7)

> 1 coeficient de suprasarcina ( = 1,25 1,8). Luarea n calcul a coeficientului confera siguranta la patinare. n tabelul 2.1 sunt prezentate cteva valori uzuale pentru coeficientul de frecare. Tabelul 2.1 Cuplul de materiale Cu ungere m Fara ungere 0,15 ... 0,18 0,15 ... 0,20 0,2 ... 0,25 0,3 ... 0,35 0,45 ... 0,85

Otel calit / otel calit Otel / fonta Textolit / otel; fonta cenusie Ferodo / otel Cauciuc / fonta cenusie, otel 79

0,05 ... 0,06 -

Organe de masini. Transmisii mecanice n conditiile absentei ungerii, uzura este rapida, se schimba conditiile cinematice si ale transmisiei de putere. Din aceste motive se limiteaza puterea transmisa la maximum 150 kW; vitezele periferice maxime nu vor depasi 10 m/s. 2.2.1 Roti cilindrice cu periferia neteda Pentru transmisia prezentata n fig. 2.5, vitezele periferice ale celor doua roti sunt: v1 D1 n 1 ; 60 v2 D2 n 2 60 (2.8)

Teoretic, raportul de transmitere al transmisiei este: i 12 n1 n2 D2 D1 (2.9)

Datorita alunecarii elastice care apare ntre cele doua roti de frictiune, raportul de transitere real este: i12 ef unde n1 n2 ? D2 D1 (2.10)

este coeficientul de alunecare; acesta poate lua valorile: = 1,005 1,002 la roti metalice, = 1,01 1,03 la roti nemetalice. Pentru dimensionarea transmisiei se adopta: D1 = (5 10) d1 (2.11)

unde d1 este diametrul arborelui. Forta transmisa este F latimilor rotilor folosind formula: B F qa (2.12) 2 M t1 . Cu aceasta forta se face predimensionarea D1

n care qa este o ncarcare specifica. Cteva valori ale ncarcarii specifice sunt prezentate n tabelul 2.2: Tabelul 2.2 Cuplul de materiale qa [N/cm] Otel calit / otel calit Otel / fonta cenusie Textolit / otel; fonta cenusie Lemn / otel, fonta cenusie Lignofon / fonta cenusie, otel 80 1500 2000 1000 1500 400 800 100 150 400 600

Transmisii prin frecare Verificarea se face la tensiune hertziana: s H max 0,418 F E B ? raza redusa se pot calcula cu: (2.13)

unde E modulul de elasticitate (Young) redus si 2 E 1 ? 1 E1 2 D1 1 E2 2 D2

(2.14)

Conditia de verificare este: s H max s H admisibil (2.15)

unde s H admisibil este rezistenta hertziana admisibila. Cteva valori ale s H admisibil sunt prezentate n tabelul 2.3 Tabelul 2.3 Cuplul de materiale Otel necalit / otel necalit cu ungere Otel calit / otel calit cu ungere Textolit / otel neuns 2.2.2 Transmisii cu roti cilindrice canelate Aceste transmisii sunt realizate cu roti de frictiune cilindrice cu suprafata canelata (cu profil trapezoidal al canelurilor). n figura 2.6 este prezentata zona de contact a doua roti de frictiune cu profil trapezoidal al canelurilor. Aceasta solutie este superioara celei cu roti cilindrice netede pentru ca asigura aparitia efectului de pana. Ca urmare, se produce o reducere de cteva ori a fortei totale de apasare F = z F, unde z este numarul de caneluri. Se micsoreaza ncarcarea lagarelor si, de asemenea, si gabaritul radial. F' Fn (sin a cos a ) T Fn z Fn s H admisibil 25 HB 30 HB 50 80 MPa

(2.16)

Relatia de calcul a fortei de apasare normala F (2.16) este valabila la montaj. Cum, uzual = 15, > (pentru evitarea blocarii), coeficientul de frecare fiind 0,15, rezulta: F = 0,4 F 81 (2.17)

Organe de masini. Transmisii mecanice unde F este forta normala de apasare n cazul rotilor canelate, iar F este forta normala de apasare n cazul transmisiei cu roti netede; apare, evident, avantajul efectului de pana.

F Fn 2

Fn 2

v2 max v

dm1

e B

v1 max
2

dm2

Figura 2.6 n timpul functionarii fota de apasare se calculeaza cu: F Fn sin a (2.18)

iar n conditii uzuale, se obtine:

F 0,26 F

(2.19)

Se observa ca si n functionare, forta de apasare necesara pentru transmisia data este mai mica dect n cazul rotilor cilindrice netede. naltimea canelurii se adopta constructiv: e = (0,005 0,1) dm 1 O prima verificare se face pentru ncarcarea specifica: q Fn cos a 2 e qa (2.20)

unde forta normala pe canelura este (fig. 2.6): 2 M t1 Fn d m1 82

(2.21)

Transmisii prin frecare Forta totala de apasare a rotilor este: F F' z Fn sin a z (2.22)

Considernd relatia (2.20) si nlocuind n relatia (2.22), obtinem succesiv, la limita: F F 2 e qa sin a z cos a 2 q a e z tga (2.23) (2.24)

Din (2.24) se obtine condita numarului minim necesar de caneluri: z nec F 2 q a e tga 5...8 (2.25)

Urmeaza verificarea la tensiune hertziana: s Hmax 0,418 Fn E red 2 B ? red s Hadm (2.26)

unde razele de curbura se determina cu relatia: sin a d m 1,2 2 ? 1, 2 (2.27)

Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date generic de (2.14). 2.2.3 Transmisii cu conice Pentru transmiterea miscarii ntre arbori concurenti se folosesc rotile de frictiune conice (fig.2.7). Fortele de apasare ale celor doua roti una fata de cealalta sunt F1 si F2 . Raportul de transmisie teoretic este: i12 n1 n2 D m2 D m1 sin d2 sin d1 1 tgd1 (2.28)

n realitate, datorita alunecarii, raportul efectiv de transmitere este: i12 ef 1 D m2 ; ? D m1 ? 0,95...0,99 (2.29)

unde coeficientul de alunecare este ? 0,95...0,99 . La montaj, fortele de apasare ale celor doua roti , F1 si F2 , sunt: F1 F2 Fn (sin d1 cos d1 ) Fn (sin d 2 cos d 2 83 (2.30)

Organe de masini. Transmisii mecanice

F1
1 1 2

Fn Dm2 Fn
2

Dm1

F2

Figura 2.7 n exploatare, fortele de apasare ale celor doua roti , F1 si F2 , devin: F1 F2 Fn sin d1 Fn sin d2 F1 F2 ! (2.31)

De aici rezulta necesitatea realizarii dispozitivelor active de mpingere la roata 1. La predimensionare se determina latimea de contact minima necesara: B Fn qa 2 M t1 Dm1 q a (2.32)

n care q este dat n Tabelul 2.2. Verificarea la tensiune hertziana : s Hmax 0,418 Fn E red B ? red s Had (2.33)

unde razele de curbura sunt date de relatia: ?1 D m1 2 ; sin d1 ?2 Dm2 2 sin d 2 (2.34)

Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date de (2.14). 84

Transmisii prin frecare 2.2.4 Variatoare de turatie cu roti de frictiune 2.2.4.1 Variator cu roti frontale cu caracteristica liniara de reglaj Variatorul de turatie prezentat n figura 2.8 are roata conducatoare (cu raza R1 ) fixa pe arborele de turatie constanta n1 . Roata condusa (de raza R2 ) se poate deplasa axial, cu ajutorul dispozitivului de comutare 3 pe fata frontala a rotii conducatoare ntre doua pozitii limita. n2 R1

F1 n1 R1x arbore canelat F arbore canelat 3 F2 R2

Figura 2.8 n2 x n2 max n2 min R1 x B 2 B R1 2

Caracteristica liniara de reglaj Figura 2.9 Rezulta astfel o variatie a turatiei n2 , prezentata n fig. 2.9, dupa legea: n 2x n1 R1x R2 (2.35)

Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie liniara. Turatiile limita ale arborelui condus sunt: 85

Organe de masini. Transmisii mecanice (R 1 B2 R2 B 2) R2 (2.36)

n 2 max n 2 min

n1 n1

Se defineste gama de reglare G: G n 2 max n 2 min 2 R1 B B 2 R1 1 B (2.37)

Se recomanda G = 3 4. Cresterea valorii gamei de reglare se poate obtine prin: - scaderea latimii de contact; - cresterea razei R1 rotii conducatoare. Prima varianta prezinta dezavantajul cresterii solicitarii de contact distrugerilor specifice acestei solicitari. A doua varianta genereaza mai multe dezavantaje: - cresterea solicitarii de ncovoiere a arborelui; - cresterea uzurii rotii 2; - scaderea randamentului.

si, deci, aparitia

2.2.4.2 Variator cu roti frontale cu caracteristica neliniara de reglaj Variatorul de turatie prezentat n figura 2.10 are roata condusa (cu raza R2 ) fixa pe arborele de turatie constanta n1 . Roata conducatoare (de raza R1 ) se poate deplasa axial pe fata frontala a rotii conducatoare ntre doua pozitii limita.

n1 R2 n2 n2 x R2x

R2 x Caracteristica neliniara de reglaj

R1

Figura 2.10 86

Figura 2.11

Transmisii prin frecare Rezulta astfel o variatie a turatiei n2 , prezentata n fig. 2.11, dupa legea: n 2x n1 R2 R1 x (2.38)

Se observa ca turatia arborelui condus are o variatie hiperbolica (neliniara). Aceste variatoare au gama de reglare G = 3 4. 2.2.4.3 Variator dublu n fig. 2.12 este prezentat un variator cu roti cilindrice frontale cu doua raze variabile. Se observa ca att roata conducatoare ct si cea condusa sunt fixe pe arborii lor, n timp ce roata intermediara se poate deplasa axial. Consideram rapoartele de transmisie intermediare:

n 1 n 3 n3 n 2x

r R 1x R 2x r

(2.39)

n2 x R

R2 x

n2 x r n3 r

R2 x R R1 x n1 B B 2 R B 2

Figura 2.12 Din relatia (2.39) si, considernd R 1x n 2x n1 R R 2x R 2x n1 R R 2x 1 R 2x R , rezulta:

Figura 2.13

(2.40)

87

Organe de masini. Transmisii mecanice Se observa ca pentru R2x = 0 avem n 2 x Valoarea maxima a lui R2 maxima n 2 x n1
x

si pentru R2 x = R avem n2 x = 0. R B , careia i corespunde turatia 2

este nsa R 2 x

2 R 1 . B Gama de reglaj a acestor variatoare este: 2 R 1 B

2

7...8

(2.41)

2.2.4.4 Variator conic Exista doua variante de variatoare cu contact direct, prezentate n fig. 2.14 si 2.15. Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este: n 2x n1 R1 R 2x n2x n1 (2.42)

R2 R1x n1

R1 R2x n2x

Figura 2.14

Figura 2.15

Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este: n 2x n1 R 2x R1 (2.43)

2.2.4.5 Alte variatoare Figura 2.16 prezinta schema unui variator conic tip Kopp K. Se observa ca roata conducatoare si cea condusa sunt fixe. Schimbarea raportului de transmisie se face prin deplasarea axiala a elementului conic intermediar. 88

Transmisii prin frecare

n1 n2x n1 n2x

Figura 2.16

Figura 2.17

Figura 2.16 prezinta schema unui variator sferic tip Kopp B. Roata conducatoare si cea condusa sunt fixe. Modificarea raportului de transmisie se face prin deplasarea a elementului sferic intermediar. Problema variatoarelor este data n primul rnd de alunecarea relativa: a) elastica, data de deformabilitatea pieselor n contact (fig. 2.18); de exemplu, coeficientul de alunecare este = 0,002 pentru otel si = 0,01 pentru textolit; b) patinarea, atunci cnd T > Ff; c) alunecarea geometrica data de distributia vitezelor n zona de contact, ntlnita la variatoarele cu roti cilindrice (fig. 2.29) sau conice. Alunecarea geometrica relativa este: v alunec. max v0 (2.44)

geometric

n1

A vmax rmax v0

B
1

r0 v1 max O1 n2 Figura 2.18 89 Figura 2.19 v2

R1

R2

v1 min

Organe de masini. Transmisii mecanice 2.3 Bibliografie

1. Pavelescu, D., Musat, M., Tudor, A.,Tribologie Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977. 2. Radulescu, Gh., Miloiu, Gh., Visa, F., Ionescu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raseev, M., ndrumar de proiectare n constructia de masini, Vol. III, Editura tehnica, Bucuresti, 1986. 3. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D., Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983. 4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972. 5. Pavelescu, D., Tribotehnica, Editura tehnica, Bucuresti, 1983. 6. Chisiu, Al., Matiesan, D. Madarasan, T., Pop, D., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1981. 7. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. I, Editura tehnica, Bucuresti, 1970. 8. Miloiu, Gh., Dudita, Fl., Diaconescu, V. D., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980. 9. ***, Organe de masini, Vol. 1, Colectia de standarde, Editura tehnica, Bucuresti, 1968.

90

3. TRANSMISII PRIN CURELE 3.1 Aspecte generale n practica industriala sunt situatii n care exista o anumita distanta ntre arborele motor si arborele condus, uneori aceasta distanta fiind chiar foarte mare. ntr-o astfel de situatie, transmiterea energiei nu se poate realiza dect prin intermediul unui element intermediar flexibil, fara capat, denumit curea. Sectiunea curelei poate fi lata, trapezoidala sau rotunda. Puterea (implicit miscarea) se transmite ntre curea si roata de curea prin frecare. Exista solutii n care acest element intermediar elastic este dintat sau lant cu role, n anumite cazuri miscarea transmitndu-se prin forma. Avantajele transmisiilor prin curele sunt evidente: transmiterea la distanta a miscarii de rotatie si a puterii, amortizarea socurilor, protectia contra suprasarcinilor prin patinare, posibilitatea de functionare la turatii mari, functionarea lina si fara zgomot. Dezavantaje: gabarit mare, n comparatie cu rotile dintate, raport de transmitere variabil (cureaua putnd sa alunece pe roti), ncarcarea arborilor cu forte radiale necesare functionarii, necesitatea unor dispozitive de ntindere a curelei, necesitatea de a mentine o anumita ntindere a curelei, datorita variatiei n timp a deformatiei curelei, posibilitatea de ncarcare electrostatica a curelelor. n figura 3.1 este schitata o astfel de transmisie prin curele late, la care ne vom referi. Forta de frecare amintita este realizata de fapt prin tensionarea initiala a curelei. n momentul punerii n miscare a rotii motoare, ramura 2 a curelei se va tensiona mai mult n sensul miscarii iar n ramura 1 tensiunea reducndu-se, va rezulta o anumita destindere [1-5]. Domeniile de utilizare la transmisia prin curele sunt variate: 1 a) puteri pna la 2000 kW prin curele late, cu 2 1 viteze ntre 40-60 m/s si la distante A 12 D2 D 1 m, cu rapoarte i = 110 si randamente = O2 0,930,94; O1 R2 -R1 b) puteri sub 1200 kW la curele trapezoidale, viteze sub 40 m/s, i = 18, = 0,920,96 [1,2]. 2 A 12 n Romnia, principala scoala de cercetari pentru transmisiile cu curele este la Institutul Figura 3.1 Politehnic din Timisoara.
1

3.2 Clasificarea transmisiilor prin curele Cerintele multiple impuse de conditiile concrete de exploatare au dus la aparitia unei mari varietati de transmisii cu curele. Criteriile de clasificare sunt si ele variate. De aceea vom face o prezentare sintetica a tipurilor de transmisii prin curele folosind Tabelul 3.1 si Figura 3.2. Prezentarea nu este exhaustiva, dar acopera cea mai mare parte a cazurilor ntlnite n cazurile curente.

Organe de masini. Transmisii mecanice Tabelul 3.1 Criteriul de clasificare Numarul rotilor de curea Forma sectiunii transversale a curelei Tipul transmisiei Doua roti (figura 3.1) Roti multiple (figura 3.2.a, d, f) Curele late Curele trapezoidale Curele dintate Curele rotunde Piele Materiale textile Materiale textile cauciucate Otel Materiale plastice Axe Cu ramuri deschise (figura 3.1) paralele Cu ramuri ncrucisate (figura 3.2.b, d) n trepte (figura 3.3) Axe Cu ramuri semincrucisate (figura ncrucisate 3.2.c) n unghi cu role (figura 3.2.e) Fara organe de ntindere (figura 3.1 si 3.2.a) Cu organe de ntindere (figura 3.2.f)

Materialul curelei

Dispozitia axelor

Modul de ntindere a curelei

b) a)

c)

d)

e) Figura 3.2

f)

Clasificarea transmisiilor prin curele se face avndu-se n vedere [1,2,4,5]: pozitia arborilor; materialul, forma si modul de confectionare a curelelor; modul de ntindere. 92

Transmisii prin curele Dupa pozitia arborilor, exista transmisii cu curele cu arbori paraleli (figura 3.1, 3.2.a, d, f) sau ncrucisati (figura 3.2.b, c, e). Dupa forma sectiunii curelei, exista curele late, trapezoidale sau rotunde, ultimele doua fiind utilzate mai frecvent n ultima vreme. Dupa modul de ntindere se deosebesc transmisii prin curele fara role de ntindere sau cu una sau mai multe role de ntindere. Remarcam ca pot fi solutii complexe: mai multe roti conduse, transmisii n trepte, cu roti etajate, roti conice [4]. O schita a unei transmisii cu curele n trepte este prezentata n figura 3.3. Pentru a se realiza ntinderea curele i se mai pot utiliza, pe lnga rolele de ntindere, si alte solutii: deplasarea motorului, nclinarea suportului acestuia, utilizarea unor contragreutatii, a unor role alunecatoare si contragreutati sau a arcurilor etc. Dupa materialul curelei sunt mai multe grupe si tipuri: - curele obisnuite din piele, destinate sa lucreze la o temperatura de pna 55 oC, cu o viteza periferica de maximum 30 m/s. Dupa forma lor sunt: curele simple si duble (grosimi 37 mm); curele pe muchie (grosimi 12-31 mm), rotunde ( = 5,6 sau 7 mm); curele rasucite (diametre ntre 8-20 mm); - curele din pnza cauciucata (tesatura textila cauciucata si vulcanizata la presa) cu sau fara nvelis de protectie din cauciuc, pe suprafata exterioara; - curele din alte materiale (cnepa, in, PVC, tesatura de par de camila, benzi metalice), acestea fiind de dimensiuni mai reduse. Curelele late compound (aparute relativ recent) constau din una sau mai multe folii sau snururi din material plastic de nalta rezistenta si sunt captusite n interior, prin lipire, cu un strat de piele sintetica (Figura 3.4).

Figura 3.3

Figura 3.4

Materialul pentru curele trebuie sa ndeplineasca (n exploatare) urmatoarele cerinte de baza: sa fie rezistent la sarcini variabile si la uzare; sa fie suficient de flexibil, pentru a avea pierderi ct mai mici; sa fie elastic, pentru a realiza functionarea cu ntindere permanenta; cureaua sa fie aderenta la periferia rotii, pentru a transmite forte ct mai mari; coeficientul de frecare dintre roti si curea sa fie ct mai mare, pentru a micsora apasarea pe arbori si lagare. 3.3 Transmisii prin curele late Transmisiile prin curele late sunt folosite n domenii variate (diverse masini, utilaj chimic, aparate, autovehicule etc.), la puteri ce variaza ntre 0,2 kW s i 200kW (uneori pna la 1000 kW) si viteze de pna la 75 m/s. Spre deosebire de celelalte tipuri (curele trapezoidale, rotunde, dintate), curelele late au mai multe avantaje: 93

Organe de masini. Transmisii mecanice - transmiterea miscarii la distante mijlocii (8-10 m) si mari (50 m); - transmiterea miscarii la distante nestandardizate; - constructie simpla, montare si ntretinere usoara; - pret redus. Transmisiile prin curele late au si cteva dezavantaje fata de celelalte: - dimensiuni mari de gabarit (diametre si latimi mari ale rotilor de curea); - forte mari pe arbori si n lagare, datorita ntinderii curelei; - slabirea ntinderii n timp, datorita relaxarii; - raportul de transmitere nu este riguros constant, datorita alunecarii. Capetele curelelor late trebuie mbinate, ceea ce constituie o problema importanta. mbinarea capetelor se face prin lipire, cusatura sau cu ajutorul unor dispozitive mecanice. Astfel, pentru curele late care lucreaza la viteze mari (v 20 m/s) se recomanda lipirea sau coaserea capetelor. Se utilizeaza si mbinari cu dispozitive metalice; acestea nu pot fi nsa utilizate la instalatii care necesita o functionare linistita sau la viteze prea mari, pentru ca produc socuri la trecerea peste rotile de curea. 3.3.1 Calculul curelelor late n primul rnd, este necesara alegerea curelei. Aceasta se face lund n cosideratie conditiile de mai sus. n diferite lucrari sunt prezentate tabele comparative, n care se prezinta tipuri, materialele respective, caracteristicile de rezistenta, dimensiuni uzuale, coeficientii de frecare, domenii de utilizare [1,6]. 3.3.1.1 Geometrie, forte si eforturi unitare n curele late 3.3.1.1.1 Aspecte rezultate din geometria transmisiei cu curele Ne vom raporta la figura 3.1 si vom admite ipoteza curelei perfect ntinse, neelastice si cu grosime foarte mica. n aceasta situatie se poate admite ca viteza fiecarui punct al curelei este aceeasi. Daca sunt notate cu D1 si D2 (mm) diametrele rotii motoare si respectiv conduse si cu n1 , n2 turatiile respective, viteza v a acestei curele va fi: v si i 12 n1 n2 D2 D1 (3.2) p D1 n 1 60 1000 p D2 n 2 60 1000 (3.1)

i12 fiind desigur raportul de transmitere. De regula, distanta axiala A, lungimea L a curelei, unghiurile de nfasurare a curelei pe cele doua roti ( 1 si 2 ) sunt tabelate [1,2]. 3.3.1.1.2 Forte si eforturi Pentru determinarea fortelor si calculul eforturilor vom folosi figurile 3.5.a, b, c. Datorita ntinderii initiale n cele doua ramuri apare o forta F0 , forta de predimensionare fiind aproximativ 2 F0 pentru rapoarte i12 apropiate de unitate. Ea da 94

Transmisii prin curele apasarea normala N ntre curea si roata si va asigura, prin frecare, transmiterea unei forte periferice F u : Fu 2 M t1 D1 10 3 P1 [N ] v (3.3)

unde: Mt1 momentul de torsiune transmis [Nm], iar P1 puterea transmisa [kW]. n figura 3.5.a sunt notate cele doua viteze unghiulare 1 si 2 , fortele F1 , F2 (att n ramura pasiva, ct si n cea activa), apoi forta elementara dN, forta elementara de frecare dN, elementul de curea cu deschiderea unghiulara d . Asupra elementului de curea cu unghiul la centru d vor actiona fortele dN si dN. Astfel, pe un arc de cerc, suma acestor forte elementare va fi egala cu forta periferica utila: Fu
dN

dN
F1 (F0) Ramura pasiva 2 F1 F1
2

(3.4)
F F

dN

dQ

dQ d

d dQ

F 2 (F0) 1

F2 Ramura act iva F+dF F2 F+dF

a) b)
Fc d h d Fc Fc dFc Fc

c) Figura 3.5 Datorita frecarii se produc modificari ale fortelor; astfel, n ramura activa, F0 se transforma n F2 iar n ramura pasiva F0 devine F1. Conditia de echilibru a momentelor fata de axa rotii motoare este: Fu F1 D1 2 F2 D1 2 sau Fu F2 F1 (3.5)

Amintim ca materialul curelei respecta legea lui Hooke, deci se poate scrie [1,2]: F2 F0 Fu ; F1 2 F0 Fu 2 si F0 F1 2 F2 (3.6)

95

Organe de masini. Transmisii mecanice Trebuie precizat ca trecerea de la forta F1 la F2 se face treptat, prin nsumarea la forta F1 a fortelor de frecare elementare dN (figura 3.4.b), iar rezultanta fortelor F si (F + dF) va fi dQ, care, av nd o directie radiala, apasa cureaua pe roata: dQ F sin da 2 F dF sin da 2 da , atunci: 2 (3.8) (3.7)

iar, daca dF sin

dQ

da da se poate neglija iar sin 2 2 F da

Daca ne referim la figura 3.4.c, iar elementul de curea are sectiunea bxh si lungimea R d , asupra acestuia va aparea o forta centrifuga elementara dFc care va cauta sa ndeparteze cureaua de pe roata. Aceasta forta elemantara va fi: dFc ? g b h v 2 da (3.9)

unde - greutatea specifica a materialului iar viteza curelelor v = R . Componentele Fc rezultate vor provoca o solicitare suplimentara de ntindere. n mod similar relatiei (3.8) se poate scrie: dFc Fc da (3.10)

Va rezulta valoarea fortei centrifuge Fc si ale efortului unitar dat de aceasta: Fc ? b h v 2 si s c g Fc b h ? v2 2 (3.11)

Conditia ca sa nu apara alunecare ntre curea si roata este:

dN dF sau
d dF; dF F Fc d

(3.12) (3.13) variind ntre 0 si ( 2 ), forta F

F Fc

Ecuatia diferentiala (3.13) se poate integra pentru variind ntre F1 si F2 si va rezulta: F2 F1 Fc Fc e

(3.14)

Din (3.4) si (3.12) rezulta relatiile fortelor din cele doua ramuri ale curelei: F1 Fu 1 e

Fc 96

(3.15)

Transmisii prin curele e e 1

F2

Fu

Fc

(3.16)

n portiunea de curea nfasurata pe cele doua roti apare o solicitare suplimentara de ncovoiere. Se considera ca materialul curelei respecta legea lui Hooke si, n aceste conditii, se poate calcula alungirea fibrelor extreme ale curelei fata de fibra medie nedeformata. Din figura 3.6 se poate calcula lungimea unui element de curea corespunzator unghiului d : ?L D 2 h da D 2 h 2 da h da 2 (3.17)

Alungirea specifica este data de relatia: e ?L L h da D h da 2 h D h h D

(3.18)

h L d D h

t1 t2 t2- tc

t2

tc

t1

t1- tc

Figura 3.6 Efortul unitar de ncovoiere este: si E e E h D

Figura 3.7

(3.19)

unde E este modulul de elasticitate al materialului curelei. Efortul unitar total din curea se calculeaza cu relatiile: n ramura pasiva: s tot 1 s t1 s t2 E si si h D1 F1 b h F2 b h su e 97

E E

h D1 h D2 E h D1

(3.20) (3.21) (3.22)

n ramura motoare: s tot 2 s tot 1 Fu 1 b h e 1 Fc b h

? v2 g

Organe de masini. Transmisii mecanice Fu e b h e 1 Fc b h h E D2 e e

s tot 2

su

? v2 g

h D2

(3.23)

unde s u

Fu este efortul unitar util. b h Din relatia (3.20) si din verificarea de rezistenta rezulta e e

su

sai

? v2 g

h D

(3.24)

sau, notnd e

m , se obtine:

m 1 su m

sai

? v2 g

h D

(3.25)

Repartizarea eforturilor unitare de-a lungul curelei este prezentata n figura 3.7. 3.3.2 Procesul de alunecare si patinare n timpul functionarii, forta de ntindere din curea variaza de la valoarea F1 n ramura pasiva la valoarea F2 (F2 F1 ) n ramura activa (motoare). De aici rezulta ca pe ramura motoare cureaua va avea o deformatie axiala elastica mai mare dect pe ramura pasiva. Datorita acestor diferente ale deformatiei curelei (scurtari alternate cu alungiri) n timpul nfasurarii ei pe roti, apare un fenomen de alunecare elastica. Acest fenomen apare ntre curea si roata de curea, ntr-o zona aflata spre iesirea din contact si nu poate fi evitat la transmisiile prin curele. Astfel, pe roata motoare se va produce o alunecare a curelei, aceasta ramnnd n urma rotii. La iesirea din contact cureaua va avea viteza v 2 . n timpul nfasurarii curelei pe roata condusa se va produce un fenomen invers, astfel ca spre iesire cureaua va aluneca nainte pe roata, iar la iesire va avea viteza v1 v2 . Aceasta alunecare elastica se poate exprima prin coeficientul de alunecare [1,2,3,4] elastica: ? v1 v2 v1 v al v1 (3.26)

La curele late din piele = 0,015, la cele din textile cauciucate = 0,01, iar curelele trapezoidale au = 0,02. Daca avem n vedere acest fenomen real, relatiile (3.1, 3.2) se pot scrie: v2 v1 1 ? 1 ? D1 n 1 (3.27)

D2 n 2 rezultnd: D2 i 12

1 ? i 12 D 1 si ?1 ?2 D2 1 D1 1 ? 98 (3.28)

Transmisii prin curele Diametrul rotii conduse trebuie calculat cu relatia (3.26), pentru a fi mentinut un raport de transmitere constant. Daca tinem seama ca, de fapt, deformatiile elastice din ramurile curelei sunt diferite, datorita fortelor diferite, coeficientul de alunecare se mai poate defini [7] si prin: ? e2 e1 F2 F1 El A va v1 (3.29)

unde 1,2 sunt alunecarile specifice pe cele doua ramuri, El este modulul de elasticitate longitudinal, A este aria sectiunii transversale (b h) si val este viteza de alunecare a curelelor pe roata (ca mai sus). Alunecarile si patinarile pot fi puse n corelatie cu fortele din transmisie prin intermediul coeficientului de tractiune: f f Fu 2 F0 Fu 2 F0 F2 F1 F1 F2 su 2 s0 e e 1 1 sau (3.30)

Aspectele pe care le prezinta figura 3.8, au fost obtinute experimental [2,5]; astfel s-a putut determina dependenta dintre coeficientul de alunecare si coeficientul de tractiune . Curbele = f( ) din figura 3.8 se numesc curbe de alunecare sau caracteristici de Zona tractiune. patinarii Astfel, la punctul = 0 transmisia max Patinare merge n gol. ntre 0 si optim forta periferica Fa totala creste pna la valoarea optima Fu opt si cureaua are numai alunecare elastica. Marind n Zona continuare Fu va aparea patinarea, iar pat alunecarii coeficientul creste brusc pna la patinarea elastice totala [1-5]. opt al el n acelasi timp, curba randamentului indica o scadere brusca, dupa depasirea opt punctului opt , adica n apropierea domeniului crt de patinare totala. Se estimeaza valoarea maxima a Figura 3.8 randamentului ca fiind 0,950,96. Deci, o transmisie cu curea este exploatata optim n zona = opt . S-ar mai putea spune ca si valoarea optima u 0 se poate obtine din opt : su0 2 f
0pt

s0

(3.31)

Coeficientul de tractiune optim se poate determina si cu relatia f A B h D 99 (3.32)

opt

Organe de masini. Transmisii mecanice unde coeficientii A si B au valori tabelare [1]. Valorile uzuale ale coeficientului de tractiune sunt opt = 0,47 pentru curele din bumbac tesute, opt = 0,59 pentru curele din piele, opt = 0.62 pentru curele cauciucate. Aceste h 1 valori sunt deduse experimental pentru . D 37 3.3.3 Viteza de uzare si grosimea stratului uzat Se cunoaste ca intensitatea liniara de uzare Iuh este dependenta de presiunea de contact si de caracteristicile materialului, dupa formula [3,4] I uh k pm (3.33)

Presiunea de contact din formula este n MPa, iar coeficientii sunt functie de materialul curelei; de exemplu, pentru curele din textile cauciucate m 1,31,7, iar 9 coeficientul k 0,75 1,25 10 . Din lucrarea [3] rezulta ca, n cazul functionarii n zona alunecarii elastice grosimea stratului uzat are o expresie complexa care s-ar putea aduce la forma simpla: h uz v u th (3.34)

n zona de patinare, o alta expresie complexa se poate reduce tot la huz = vu th , dar de aceasta data vu are o alta expresie. Remarcam ca forta de ntindere initiala F0 a curelei va influenta semnificativ viteza de uzare. Astfel, pentru tensiuni initiale mici si momente de transmisie mari, viteza de uzura este mare. De asemenea, coeficientul de frecare din (3.28) are o componenta de adeziune care se poate calcula [3]: f0 c1 c 2 v a (3.35)

constantele c 1 si c2 , fiind prezentate tabelar n functie de tipul si materialul curelei. 3.3.4 Fiabilitatea transmisiilor prin curele n lucrarea [3] sunt prezentate si diferite aspecte privind fiabilitatea curelelor la patinare si uzare. Functia de fiabilitate din punct de vedere al uzarii este data de:
au z

R uz

1
0

f z uz t dt

(3.36)

unde a uz este un parametru statistic de siguranta la distrugerea prin uzare. Pentru cazul particular cnd densitatea de probabilitate a variatei vitezei de uzare fz uz variaza dupa o lege normala Gauss, va rezulta: R uz F a uz ? uz 100 10 0 (3.37)

Transmisii prin curele Se apreciaza ca fiabilitatea curelei la uzare ( uz) este ridicata, daca pentru un timp de functionare th = 15002000 ore, uz 85%. Pent ru valori uz 75%, fiabilitatea este scazuta. Dar curelele se rup si prin oboseala, datorita tensiunilor de ncovoiere ce apar la trecerea curelei pe roti: s i 1,2 0,7 Ei h D1, 2 (3.38)

unde Ei este modulul de elasticitate la ncovoiere iar h este grosimea curelei. Exista si expresii privind tensiunea limita la rupere prin oboseala ( lim ), precum si pentru parametrul statistic de siguranta la aceasta forma de rupere (ar) [3]. Prin experimentare s-a dovedit ca ruperea are loc dupa o lege apropiata de legea normala Gauss, functia de fiabilitate fiind: Rr unde
r

F ar

?r 100

(3.39)

este fiabilitatea procentuala exprimata tabelar. Pe lnga fenomenul de oboseala mai apar, asa cum s-a constatat, si alunecari; probabilitatea totala a defectarii Rc rezulta din nmultirea probabilitatilor partiale: Rc R uz R r (3.40)

Pentru Rc = 0,80-0,90 fiabilitatea se considera ridicata, iar pentru Rc 0,80 se considera ca fiabilitatea este scazuta. Determinarea fiabilitatii globale este importanta, pentru ca de ea depinde durabilitatea curelei. 3.4 Transmisii prin curele trapezoidale 3.4.1 Aspecte generale Curelele trapezoidale se deosebesc esential de curelele late, nu numai prin geometrie si structura ci si prin mod de actiune. Astfel, fetele de lucru sunt flancurile laterale ale sectiunii curelei, portanta realizata este mai mare, aderenta la rotile de curea n santurile respective este mai buna si, astfel, rezultnd un coeficient de frecare mai mare, avnd ca rezultat o ncarcare mai mica a arborilor si lagarelor. Se poate asigura o transmitere ntre doi arbori a miscarii de rotatie cu un raport de transmitere i 1 ,2 mare, chiar si atunci cnd arborii sunt apropiati. Un exemplu bine cunoscut l constituie utilizarea lor n sistemul de racire a motoarelor cu ardere interna. Aparute mai trziu, au capatat o larga utilizare. Curelele trapezoidale nu au capete, deci au avantajul ca nu trebuie mbinate, dar prezinta dezavantajul ca nu se pot realiza transmisii pentru orice distanta dintre axe. Un alt dezavantaj rezulta din durabilitatea mai mica dect la curelele late, datorita unui raport h/D mult mai mare dect al curelelor late. Acest dezavantaj poate fi compensat prin folosirea mai multor curele pentru aceeasi transmisie. Ca si la curelele late, se folosesc transmisii cu doi sau mai multi arbori, semincrucisate sau ncrucisate. n cazul transmisiilor cu mai multe roti conduse, acestea pot fi dispuse pe ambele parti ale conturului nfasurat, folosindu-se n acest caz curele trapezoidale duble. ntinderea necesara se realizeaza de obicei prin deplasarea rotii- motoare. 101

Organe de masini. Transmisii mecanice 3.4.2 Consideratii practice Sectiunea curelelor trapezoidale este standardizata n STAS 1164-71 pentru curele clasice si n STAS 7192 65 pentru cele nguste. Se fabrica 7 tipuri de curele clasice (notate Y, Z, A, E) si 5 tipuri de curele trapezoidale nguste (notate SPZ, 16X15, SPA, SPB, SPC) [1,2,4,5,7]. Cureaua trapezoidala este compusa din urmatoarele elemente (figura 3.9): 1- nvelis din tesatura de bumbac cauciucat; 2a fire de cord (retea); 2b miez de fire de cord (snur), nvelit n cauciuc; 3a strat de cauciuc (strat de compresiune); 3b tesatura de bumbac cauciucata [4]. Sunt si alte profiluri ca n schitele din figura 3.10.
a

2a 3a a)

2b 3b
b)

Figura 3.9 za bmax h a a bmax a h2 b) c) Figura 3.10 Dimensiunea caracteristica a curelelor Foarte Bine Rau trapezoidale este lp (figura 3.10) care indica rau latimea profilului n dreptul fibrelor primitive si anume acelea care la trecerea pe roata nici nu se comprima si nici nu se ntind. Daca rezulta din calcul, se pot folosi mai multe curele n paralel sau una compusa (figura 3.10.c). Distanta minima ntre arbori trebuie sa fie Amin = 5(DP2 + B), Dp fiind diametrul primitiv al rotii mari de curea (corespunzator cotei lp ) si B a) b) Figura c) latimea rotilor. Se pot utiliza curele trapezoidale si la transmisii semincrucisate si ncrucisate; atunci 3.11 nsa distantele Amin sunt mai mari. Pentru arborii paraleli rapoartele de transmitere sunt i12 10, iar pentru arborii ncrucisati, i12 2.5. Este importanta asezarea corecta a curelei n canalul rotii, pentru a se evita uzarea sau netransmiterea corecta a puterii. n schita din figura 3.11.a se arata pozitia corecta.

lp a)

2 h1

10 2

Transmisii prin curele 3.4.3 Calculul curelelor trapezoidale Parametrii cunoscuti sunt: puterea Pc (kW), turatiile n1 , n2 (rot/min) si regimul de lucru (tipul masinii de lucru, tipul actionarii motorului etc.). Profilul curelei se alege din nomogramele standardizate, n functie de puterea transmisa. Profilul se caracterizeaza prin naltime si latime la baza mare. n standarde se ind ica pentru fiecare profil puterea nominala Po (kW) pe care poate sa o transmita cureaua (avnd n vedere diametrul rotii mici, raportul de transmitere i1,2 , turatia n1 si viteza periferica v n m/s). Diametrul primitiv Dp1 (al rotii mici) se alege conform STAS 1162-7 [7] din nomograma, dupa care se determina diametrul rotii conduse Dp2 = i1,2 Dp1 . Se calculeaza preliminar [4] distanta dintre axe A, care trebuie sa se ncadreze n intervalul 0,75 (Dp1 + Dp2 ) A 2(Dp2 + Dp1 ). Unghiul dintre ramurile curelei trapezoidale se obtine din: Dp 2 D p1 (3.41)

? iar

2 arc sin

2 A

unghiul de nfasurare la roata mica: 1 180 Cu aproximatie, se determina lungimea primitiva a curelei din: p D p2 2 Dp 2 D p1
2

Lp

2 A

D p1

(3.42)

4 A

cu precizarea ca lungimea L p este standardizata (Lp = 40016000 mm). Se alege L p si se recalculeaza la A. p D p1 n1 Viteza periferica v m / s , admitndu-se v 30 m/s. 60 1000 Pentru rezistenta la oboseala, se face si verificarea la frecventa ncovoierilor: v 10 3 40 Hz pentru cureaua cu insertie retea (figura 3.9.b) si f 80 Hz , pentru f x Lp curele cu insertie snur (figura 3.9.b), x fiind numarul rotilor transmisiei, inclusiv roata de ntindere. Numarul de curele trapezoidale, pentru transmiterea puterii Pc, se calculeaza cu z c d Pc c L c P0 (3.43)

cd = 11,8 coeficient de serviciu care se alege n functie de regimul de lucru (numarul de masini antrenate sau de schimburi); cL = 0,81,25 coeficientul de lungime (se da n acelasi STAS), se alege n functie de profilul si lungimea curelei, c = 10,68 coeficient de nfasurare, se alege n raport cu unghiul 1 . Fata periferica ce poate fi transmisa Fu 100 Pc v (3.44)

103

Organe de masini. Transmisii mecanice 3.4.4 Rotile transmisiei prin curele Rotile au trei parti componente comune: - butuc care se asambleaza cu pene sau caneluri pe arbore; - obada, partea periferica pe care se nfasoara cureaua; - brate sau disc intermediar ntre butuc si obada. Dupa profilul obezii sunt si urmatoarele tipuri de roti de transmisie: - roti pentru curele late; - roti pentru curele trapezoidale; - roti pentru curele rotunde. Pentru mai multe trepte de turatie sunt roti n trepte ca n figura 3.3 numite si conuri de viteze. n functie de sarcinile respective se folosesc pentru roti materiale adecvate: fonta, otel turnat, aliaj de aluminiu, roata sudata din tabla si otel, materiale plastice (pentru dimensiuni mici). 3.4.4.1 Rotile pentru curele late Pentru o mai buna centrare si aderenta a curelei, se prefera obada cu periferie bombata. Tot asa, pentru o mai mare siguranta, rotile cu D 300 mm se construiesc cu doua rnduri de brate (spite). Precizam ca toate datele care urmeaza pot fi luate dintr-un ndrumar de proiectare sau din alte lucrari, ca de exemplu [1-6, 8]. Diametrul rotii motoare fiind standardizat, se alege dupa o determinare preliminara cu relatia [4,7]. D 10001200
3

P n1

(3.45)

unde P puterea transmisa de roata motoare n CP; n1 turatia rotii motoare n rot/min. Numarul de brate se determina cu relatia: zb 1 1 7 6 D min (3.46)

care se rotunjeste la un numar ntreg. Mai sunt si alte elemente ale rotilor pentru curele late, din otel sau din fonta, cum sunt: - latimea rotii: B = 1,1 b + (10 15) mm, b fiind latimea curelei; D - grosimea obadei cu periferia bombata s 0 s 0 3 [mm], n care 300 1 1 s0 B 1 [mm] este naltimea suprafetei bombate. 100 60 h 1 Pentru a se evita solicitarile la ncovoierea curelei pe roata se va verifica daca ,h D 40 fiind grosimea curelei. Obada se verifica si ea la ntindere sub actiunea fortelor centrifugale. Diametrul butucului: D0 = (1,8 2) b, iar lungimea butucului L0 = ,2 1,5) d. Bratele (spitele) se verifica la solicitarea de ncovoiere, admitnd ca numai o treime din numarul bratelor preia forta totala de apasare F. 10 4

Transmisii prin curele Acest brat are o sectiune transversala rotunda sau eliptica care creste n marime de la obada la butuc. Sectiunea mijlocie a unui brat se verifica la ncovoiere. De altfel, dimensiunile principale ale rotii se aleg constructiv din standarde si cataloage n functie de diametrul D si de material. 3.4.4.2 Rotile pentru curele trapezoidale Desigur ca obada are caneluri corespunzatoare profilului trapezoidal curelei. Diametrul acestor roti se alege constructiv din standarde [7] n functie de tipul curelei. La aceste roti latimea este B z 1 p 2 e , unde: p distanta ntre doua caneluri n sectiunea mijlocie; e distanta fata de partile laterale ale rotii de la mijlocul canelurilor extreme (vezi figura 3.10); z numarul de curele. Cu ct diametrul D al rotii este mai mare n raport cu grosimea curelei h se obtine o durata mai mare n functionare. Pentru grosimi ale h 1 curelei mai mici de 6 12 mm se iau , iar pentru grosimi mai mari h = (1020) mm, D 10 h 1 cu mai multe straturi, se admite . D 30 Se admite, de asemenea, o frecventa a ncovoierilor pna la valori de 50000 ndoituri / ora pentru h = 8 10 mm si D = 10 h. 3.4.5 Forta de apasare pe arbore la transmisiile prin curele Aceasta forta este deosebit de importanta, deoarece solicita arborele (la ncovoiere), lagarele si bratele rotilor la compresiune. La curelele late, pentru = 180o si i1,2 = 1, aproximnd e = 2, se ajunge la rezultanta R (figura 3.5.a): R F1 F2 Fu e e

Fu

1 e

3 Fu

(3.47)

R
to

Practic, pentru alte cazuri, apasarea pe arbore este R = (2,53) Fu. n stare de rapaus 2 s t 0 h b cos ? n care efortul unitar de ntindere initial se alege uzual 1,6 2 MPa . La curelele trapezoidale se admite R 3.5 Bibliografie Fu.

1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D., Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983. 2. Chisiu, A., Matiesan, D., Madarasan, T., Pop, D., Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1981. 3. Tudor, A. s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1988. 4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1972. 5. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Crudu, I., Gherghiu, N., Organe de masini, Vol. II, Bucuresti, Ed. tehnica, 1985. 6. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983. 105

Organe de masini. Transmisii mecanice 7. Colectie de standarde n vigoare. 8. Gheorghiu, S.N. Transmisii prin curele trapezoidale, contributii la Studiul teoretic si experimental al capacitatii de tractiune, teza de doctorat, I.P. Timisoara, 1970. 9. Radulescu, Gh., Miloiu, Gh., Visa, F., Ionescu, N., Popovici, V., Dobre, G., Raseev, M., ndrumar de proiectare n constructia de masini, Vol. III, Editura tehnica, Bucuresti, 1986.

10 6

4. LAGARE CU ROSTOGOLIRE 4.1 Generalitati 4.1.1 Prezentare generala Lagarele cu rostogolire, cunoscute si sub numele de rulmenti, sunt organe de masini complexe care asigura rezemarea si rotirea elementelor mobile: arbori, osii, tije de comand a rotitoare etc. Rulmentii functioneaza n regim de frecare ungere elasohidrodinamic (EHD), iar miscarea corpurilor intermediare (bile sau role) este de rostogolire. Rulmentul este un lagar cu rostogolire complex, pentru ca este astfel conceput nct sa preia miscarea de rotatie relativa si sarcina de la un fus (capat de arbore) prin intermediul unui inel fixat pe acesta si de a le transmite unor corpuri intermediare (bile sau role) care se rostogolesc pe un al doilea inel care face corp comun cu batiul sau carcasa masinii. n cazul unei osii fixe, de exemplu, rotitor este inelul exterior si fix este inelul solidar cu osia. Altfel 1 spus, rulmentul poate avea n rotatie fie inelul exterior, fie inelul interior, fie ambele inele. Pentru ca aceste corpuri de rostogolire sa 2 pastreze o distanta egala ntre ele (pentru a nu se aglomera ntr-o anumita zona a rulmentului), acestea sunt pozitionate prin 3 intermediul unei piese circulare denumite colivie. n figura 4.1 s-au 4 notat cu: 1 inel exterior; 2 corp de rostogolire; 3 colivie; 4 inel interior. Pe cele doua inele se remarca caile de rulare. Acest tip de lagare a cunoscut o larga raspndire n constructia de masini datorita mai multor avantaje comparativ cu lagarele cu alunecare, si anume: se pote realiza n productie de serie mare; prezinta un gabarit Figura 4.1 axial mai redus; asigura precizia de rotire a arborilor prin pretensionare; ungere mai simpla; ntreruperea accidentala a ungerii un timp limitat nu conduce de regula la consecinte grave; adoptarea sprijinirii arborilor pe rulmenti permite solutii mult mai simple pentru preluarea sarcinilor radiale si/sau axiale; permite standardizarea. O comparatie ntre variatia coeficientului 2,3 de frecare la un lagar cu rulmenti este prezentata in fig. 4.2, din care rezulta clar avantajul lagarului cu rulmenti n cazul opririlor si 1,7 R pornirilor dese, anume o frecare aproape 18000 N constanta la pornire si la oprire. Diagramele sunt 1,15 trasate pentru un rulment R si un lagar LHD hidrodinamic LHD, solicitate la doua ncarcari R 0,8 2260 N obisnuite si la un regim de turatii uzual pentru constructia de masini. 3 Dintre dezavantaje lagarelor de 0 2 8 10 10 4 6 rostogolire se pot enumera: gabarit radial mai Turatia n [rot/min] mare dect al lagarelor radiale hidrodinamice, se Figura 4.2 monteaza numai pe la capetele arborilor (osiilor),

Momentul de frecare [N m]

prezinta sensibilitate la jocuri si impuritati, sunt mai putin silentioase, nu pot fi folosite la viteze foarte mari. Problemele specifice rulmentilor se refera la alegerea tipului si marimii rulmentului, preluarea sarcinii, ungerea si fiabilitatea. O tratare completa a tuturor acestor aspecte nu este posibila ntr-un curs general, dar se poate gasi n tratate, lucrari monografice, cursuri mai ample [1,2,4] sau, partial, n anumite lucrari [3,57]. Asa cum n cazul lagarelor cu alunecare principala scoala de cercetare este la Universitatea Politehnica din Bucuresti, n cazul rulmentilor acesta este la universitatile din Iasi si Suceava. n tara avem fabrici de rulmenti la Brasov, Brlad, Alexandria, Suceava. Una din cele mai mari firme pe plan mondial este SKF. 4.1.2 Tipurile de rulmenti. Clasificare Exista o mare varietate de rulmenti, deci se impune clasificarea lor. Clasificarea rulmentilor se face dupa diferite criterii: directia de actiune a sarcinii principale (rulmenti radiali, axiali, radial axiali, axial radiali), forma corpurilor de rostogolire (cu bile, cu role cilindrice, conice sau butoi, cu ace), numarul rndurilor corpurilor de rostogolire (rulmenti cu

i Figura 4.3

un rnd, cu doua rnduri etc.), posibilitatea de preluare a rotirilor (rulmenti oscilanti si neoscilanti). De asemenea, exista rulmenti speciali cum ar fi cei de marimi reduse (utilizati n mecanica fina) sau de marimi speciale (rulmenti de mare gabarit, foarte scumpi). Cteva tipuri de rulmenti mai des utilizati sunt: rulment radial cu bile cu cale de rulare adnca (figura 4.1), rulment cu bile cu patru puncte de contact (fig. 4.3.a si 4.3.b), rulment radial cu role cilindrice (fig. 4.3.c, 4.3.d, 4.3.e), rulment radial oscilant cu role butoi (fig. 4.3.f.), rulment radial axial cu bile (fig. 4.3.g), rulment radial axial cu role conice (fig. 4.3.h), rulment cu ace (fig. 4.3.i), rulment axial cu bile (fig. 4.3.j). O varietate mai mare de tipuri se gaseste n lucrarea [1] sau n cataloagele diferitelor firme producatoare. Din motive tehnico economice, n tara noastra rulmentii sunt ncadrati n anumite clase de utilizare [8]. 4.1.3 Materiale. Tehnologii de executie Datorita solicitarilor hertziene mari la care sunt supuse caile de rulare si elementele de rostogolire, s-a impus elaborarea si utilizarea unor oteluri speciale pentru constructia rulmentilor. Inelele si corpurile de rostogolire se executa din otel cu crom pentru rulmenti marca RUL 1 pentru rulmentii mici si RUL 2 pentru rulmentii mari. Al doilea tip de otel are un continut de mangan mai ridicat. Duritatea inelelor de rulmenti dupa tratament se ncadreaza n limitele 62 3 HRC. Rulmentii executati din aceste materiale pot functiona pna la temperatura de 120 C. La depasirea acestei temperaturi se produc modificari structurale n materiale, care duc la modificari dimensionale. Tehnologiile de executie sunt pretentioase si variate, datorita cerintelor functionale si a formelor constructive diverse. Inelele rulmentilor cu diametru mai mare de 20 mm se executa prin forjare, strunjire si rectificare. Pentru inelele rulmentilor cu diametre mai mici de 20 mm se foloseste numai strunjirea si rectificarea. Tratamentele termice sunt: calirea la 800 C urmata de racirea n ulei, revenirea la 170 C si racire n ulei. Pentru obtinerea stabilitatii dimensionale se face mbatrnirea la 160 C. Bilele de rulmenti se executa prin presare, rectificare grosiera, tratament termic de calire si revenire, rectificare, lepuire, control si sortare pe loturi. Rolele se debiteaza din bare, operatie urmata de presare, tratament termic, rectificare, superfinisare, spalare si sortare. Coliviile rulmentilor de uz general se executa din tabla de otel carbon OL 34 sau OL 37 decupata, ambutisata si gaurita. Coliviile din doua parti se monteaza prin nituire cu nituri din otel carbon. Coliviile rulmentilor mari se fac prin turnare sau ambutisare. Coliviile masive se executa din alama prin turnare centrifugala. Montajul rulmentilor se face pe masini automate care masoara dimensiunile cailor de rulare si aleg sortul de corpuri intermediare corespunzator. 4.1.4 Simbolizarea rulmentilor Simbolizarea rulmentilor este stabilita n tara noastra n STAS 1679-75. Conform acestui standard simbolul unui rulment cuprinde simbolul de baza si simbolurile auxiliare (prefixe si sufixe) (fig. 4.4). Simbolul de baza cuprinde simbolul seriei si simbolul alezajului. Simbolul seriei de rulmenti caracterizeaza tipul si seria de dimensiuni a rulmentului si este format fie din litere, fie din litere si cifre, fie numai din cifre. Simbolul alezajului constituie, n general, ultimele cifre ale simbolului de baza. Pentru diametre ale alezajelor cuprinse ntre 0,6 si 9 mm simbolul alezajului cuprinde chiar valoarea alezajului. Daca simbolul seriei este format din mai mult de doua cifre, sau daca alezajul este un numar zecimal, simbolul alezajului se separa printr-o linie oblica de simbolul seriei. Pentru diametrele cuprinse ntre 10 si 17 mm simbolul alezajului se noteaza cu: 00 pentru diametrul

de 10 mm; 01 pentru diametrul de 12 mm; 02 pentru diametrul de 15 mm; 03 pentru diametrul de 17 mm. Pentru diametrele alezajelor cuprinse ntre 20 si 480 mm simbolul se exprima printr-un numar egal cu 1/5 Simbol Simbol din valoarea diametrului. Daca auxiliar Simbol de baza auxiliar acest numar are o singura cifra, prima cifra a simbolului va fi 0. Pentru diametre mai Simbolul Simbolul Prefixe Sufixe mari de 500 mm, simbolul va seriei alezajului fi chiar acest numar separat cu o linie oblica de simbolul Figura 4.4 seriei. Simbolurile pentru prefixe sunt formate din litere si fie ca reprezinta faptul ca anumite parti ale rulmentului sunt executate din alte materiale, fie semnaleaza prezenta unor piese suplimentare n componenta rulmentului. Simbolurile pentru sufixe sunt mpartite n patru grupe cu semnificatii referitoare la particularitati legate de constructie, materiale, clase de precizie, etc. 4.2 Deformatii si forta maxima n figura 4.5 sunt aratate deformatiile si distributia fortelor pe elementele de rostogolire ale unui rulment. Pe baza datelor experimentale, deformatia de contact dintre elementele de rostogolire si inel este de forma [1]: C Fn Fr 3
2

(4.1)

2 F2 d0
1

unde: este deformatia de contact hertzian a elementului de rostogolire, C este un factor ce tine cont de geometria contactului, iar n = 2/3 pentru rulmenti cu bile si n = 0,99 pentru rulmenti cu role. Rezulta prin similitudine ca, pentru un rulment cu bile:
23 C F0 ;

F2

F1

F0 Figura 4.5

F1

d1 dn

C F12 3 ;
23 C Fn

(4.2)

sau: d1 d0 F1 F0
23

d ; 2 d0

F2 F0

23

(4.3)

De asemenea, considernd ca
5 2

d1 d2 F0

cos ? din (4.3) rezulta:

5 2 52

F1 cos ?

F0 cos ?

; F2 cos 2?

cos 2?

Fn cos n?

F0 cos n?

(4.4)

Scriind suma proiectiilor functiilor pe directia sarcinei exterioare, preluate de corpurile de rulare, se obtine: Fr F0 2 F1 cos ? 2 F2 cos 2? .... 2 Fn cos n? (4.5)

nlocuind (4.3) n (4.4), rezulta:

n

Fr sau F0

F0 1 2
i 1

cos i?

5 2

(4.6)

Fr
n

1 2
i 1

cos i?

52

K b Fr z

(4.7)

Pentru nu marul de bile z 10; 15; 20, unghiul este 36o; 24o; 18o, la care corespunde respectiv Kb 4,38; 4,37; 4,36. La rulmentul prezentat n figura 4.5, repartitia sarcinii este influentata si de jocul radial, care face ca sarcina sa creasca cu 1520 % si, deci, Kb 5. Sarcina maxima pe bila devine: F0 5 Fr z (4.8)

La rulmentii oscilanti cu bile, tinnd cont de repartitia puternic neuniforma a sarcinii pe bile: Kb 6, iar la cei cu role Kb 4. La rulmentii cu doua rnduri de role cilindrice Fa Q Fa Fr F0 5,2 Fr z

(4.9)

Fr Figura 4.6

La rulmentii radial-axiali, forta radiala care actioneaza pe fus produce si o ncarcare axiala suplimentara Fa Fr tg (fig. 4.6). n acest caz, forta normala pe bila sau rola este (daca tinem seama si de forta axiala): Fa Fa z sin

Q 4.3 Uzarea rulmentilor

(4.10)

Exceptnd deteriorarile accidentale prin socuri repetate, prestrngere nejustificata, ncalzire prin suprasarcini sau ungere defectuoasa, eventual abraziune din lipsa de etansare,

aparitia pittingului pe corpurile de rulare sau pe caile de rulare constituie, principala cauza de limitare a durabilitatii, masurata n milioane de rotatii (L) care sta la baza relatiei: L C P
p

(4.11)

dintre capacitatea de ncarcare dinamica C (determinata statistic) si sarcina dinamica echivalenta P. Pentru rulmentii cu bile p = 3, iar pentru cei cu role p = 10/3 [3]. Anumite cercetari au aratat ca rulmentii care functioneaza n mediu cu suspensii abrazive (praf, nisip etc.), chiar daca sunt dublu etansati, ies din functiune ca urmare a cresterii jocului; aceasta provine din efectele de abraziune ale particulelor respective, din suspensie sau din lubrifiant [4]. n acest caz, intensitatea de uzare poate fi obtinuta cu relatia [4]: I uh A K 3,5 10 10 M (4.12)

Factorii A, M, K, privind abraziunea, materialele rulmentilor sau cinematica respectiva sunt indicati n [1,2]. Astfel, se poate deduce cresterea jocului de lucru huz ( m) n functie de timpul de lucru (th [h]), caracteristicile particulelor abrazive, rezistenta la rupere a [MPa] si duritatile HB [MPa], diametrul corpurilor de rostogolire D [mm], razele de curbura ale cailor de rulare interioara si exterioara Ri, Re [mm], viteza unghiulara relativa a celor doua inele i e etc. Uzura la oboseala de contact va fi tratata la capitolul de fiabilitatea rulmentilor. Desigur ca mai pot aparea si alte forme de deteriorare: coroziune datorata mediului lubrifiant, brinelare datorata depasirii capacitatii statice etc. 4.4 Regimul EHD la rulmenti n cazul unui rulment cu bile sau cu role, corpul de rulare de raza R 1 are contact simultan pe cele doua cai de rulare ale inelelor de raze diferite (R2 si R3 ) ca n figura 4.7. n aceasta situatie apar regimuri EHD diferite (de contact O O punctiform sau respectiv liniar, n functie de forma corpurilor de R2 R2 2 3 2 rulare), iar calculul trebuie sa determine situatia cu valoarea cea mai mica a grosimii h 0 a filmului de lubrifiant. R3 R3 R1 R1 1 1 S-a constatat ca, de regula, aceasta situatie revine contactului cu inelul rotitor (de raza R2 mai mica). 3 Razele echivalente n cele doua situatii (Rint , Rext ) se obtin cu Figura 4.7 relatiile: R int R1 R2 R1 R2 ; R ext R1 R 2 2 R1 R1 R 2 (4.13)

Vitezele unghiulare corespunzatoare vor fi: ?1 R 2 R 2 2 R1 ? 2; ? 2 R1 R 1 R 2 n rad / sec 30 (4.14)

La un rulment radial, ncarcarea bilelor ncepe de la nivelul diametrului orizontal; asadar, situatia contactului de ncarcare maxima revine bilei sau rolei care ocupa pozitia de trecere cea mai de jos. Pentru determinarea grosimii minime de lubrifiant h 0 pot fi utilizate mai multe relatii de calcul EHD. Parametrul filmului h poate fi obtinut si cu relatia lui T.A. Harris:
?h K dm ? 0 a n
0, 73

C 0 0,09

(4.15)

n care: K este un coeficient de natura constructiva [3]; dm = 0,5 (D+d), diametrul mediu; 0 [Pa s], vscozitatea dinamica; [Pa-1 ], coeficientul de piezovscozitate; n [rot/min], turatia; C0 [10 N], capacitatea statica. Pentru rulmentii radiali cu bile, oscilanti cu bile si radial axiali cu role K = 18, pentru rulmentii cu role K = 19, pentru rulmentii axiali cu bile K = 16. Din relatia (4.15) se poate obtine vscozitatea lubrifiantului pentru h optim :
0,123 C0

?0

? h optim K dm

1,37

(4.16)

n cazul 1,5 4 (conform curbei SKF) exista o valoare optima, optim , care h conduce la durabilitatea maxima [3]. n lucrarea [3] (pag. 196) se dau si alte indicatii pentru corectarea relatiei clasice (ISO) a durabilitatii rulmentilor. Pentru contactele liniare (rulmentii cu role) se poate determina valoarea efortului Hertzian maxim cu formula: Fr E r l 1 R1 1 R 2,3

s H max

0,418

(4.17)

unde l este lungimea contactului (generatoarea rolei), Er este modulul de elasticitate redus asa cum a fost definit n capitolul 2, semnul + se refera la contactul rolei cu inelul interior (de raza R2 ) si semnul se refera la contactul rolei cu inelul exterior (de raza R3 ). Se poate demonstra ca efortul cel mai mare apare la contactul dintre rola si inelul interior. 4.5 Ungerea si etansarea rulmentilor Ungerea rulmentilor se face n scopul asigurarii straturilor de lubrifiant care separa corpurile de rostogolire de caile de rulare ale inelelor interior si, respectiv, exterior. Ca urmare, se doreste reducerea fenomenelor de uzura prin oboseala de contact, abraziva sau de gripare. Ungerea se face si pentru micsorarea frecarilor de alunecare, evitarea fenomenelor de coroziune, evacuarea caldurii, mpiedicarea patrunderii impuritatilor, reducerea zgomotului si a efectelor dinamice. Lubrifiantii utilizati pot fi lichizi, plastici (unsori consistente) sau solizi.

Alegerea lubrifiantului se face n functie de factorii: dimensiunile rulmentului, sarcina, turatie, temperatura de functionare si sistem de etansare. De exemplu, trebuie tinut cont ca uleiurile au o stabilitate chimica si mecanica mai mare, n timp ce unsorile consistente au o tendinta de curgere mai mica si necesita etansari mai simple si, deci, mai eficiente. De asemenea, trebuie tinut cont daca lagaruirea se face cu lagar independent (cu ungere separata) sau direct n carcasa instalatiei (cu un lubrifiant comun). n cazul ungerii cu ulei, variantele de ungere sunt: ungere n baie de ulei, ungere prin injectie de ulei, ungere prin stropire, ungere prin antrenare centrifugala sau efecte de pompare, ungere prin picurare, ungere prin ceata de ulei. Este evident ca o ungere corespunzatoare mareste durabilitatea, binenteles daca si celelalte conditii sunt respectate (montaj si exploatare). Spre exemplu, aditivarea uleiurilor cu 1,5 % M0 S2 mareste durabilitatea, ridicnd si limita de rezistenta la pitting; pna la 2-5 % M0 S2 acest efect se face simtit si la ungerea cu unsoare. Unsorile cu sapunuri de sodiu sau de calciu-sodiu, sunt de preferat fata de cele de calciu. n functie de temperatura (maxima sau minima), turatie, sarcina, n lucrari de referinta [14] se dau tabele preferentiale cu uleiuri si unsori pentru rulmenti. Etansarile uzuale pentru protejarea rulmentilor sunt cu contact (cu inele de psla sau cu manseta de rotatie cu buza de etansare), fara contact sau ncorporate n rulment. Etansarile cu inele de psla (standardizate) se folosesc la viteze periferice mai mici de 7 m/s si arbori cu rugozitati mici. Etansarea se realizeaza prin apasarea radiala pe arbore, ca urmare a presarii inelului de sectiune dreptunghiulara ntr- un canal de sectiune trapezoidala. Etansarile cu mansete de rotatie cu buza de rotatie (standardizate) se folosesc la viteze periferice de pna la 25 m/s si rugozitati ale arborelui de pna la 1,6 m. Ele sunt eficiente n cazul cnd n spatiul etansat apare o mica suprapresiune (de obicei datorita ncalzirii) si n acest caz montajul se face cu partea concava spre incinta cu suprapresiune. Pentru o buna functionare, etansarile cu contact necesita existenta unor batai radiale ct mai mici a arborelui n zona etansarii. Etansarile fara contact se realizeaza prin realizarea unor spatii de diverse forme ntre arbore si o piesa fixa, astfel nct sa se determine oprirea curgerii uleiului spre exterior prin efecte de laminare, de labirint, de sicana sau centrifugare. Cele mai uzuale sunt: etansari simple cu fanta, cu canale circulare, cu disc de retinere, cu labirint (axial sau radia l). Avantajele acestui tip de etansari sunt date de nlaturarea frecarii (prezenta n cazul etansarilor cu contact) si a ncalzirii, precum si de disparitia limitarilor date de viteza periferica. Dezavantajul lor principal este dat de faptul ca sunt mai scumpe, datorita necesitatii realizarii unor jocuri mici ntre piese sau a unor cavitati complicate. Etansarile montate n rulment (standardizate) se folosesc n cazuri n care este dificil de realizat o ungere periodica. Se folosesc n acest caz rulmenti simbolizati cu litera Z n cazul cnd etansarea este fara contact sau simbolizati cu RS daca etansarea este cu contact. Daca se face etansare pe ambele fete laterale ale rulmentului, se simbolizeaza cu 2Z, respectiv cu 2RS. Acest tip de etansare se recomanda pentru simplitatea constructiva si simplificarea ungerii (la montaj se introduce n rulment unsoarea necesara ntregii durate de viata a rulmentului). 4.6 Frecarea n rulmenti Desi rulmentii sunt folositi pentru a nlocui miscarea de alunecare cu una de rostogolire (urmarindu-se astfel reducerea frecarii), rostogolirea pura n rulmenti exista numai teoretic. Frecarea din rulmenti este un fenomen complex care conduce la pierderi de energie, cresterea temperaturii si la frnarea miscarii. Sursele frecarii sunt date de pierderi de energie datorita deformatiilor de contact, pierderi de energie datorita microalunecarilor dintre corpurile de rulare si caile de rulare, pierderi de energie datorita frecarilor din lubrifiant, frecari ntre corpurile de rostogolire si colivie si frecarea din etansari.

Pierderile de energie apar datorita deformatiilor de contact care provin din histerezisul elastic al lubrifiantului (frecari interne) si necesitatii nvingerii rezistentei la rostogolire datorita deformatiilor locale de contact ale corpurilor si cailor de rulare. Pierderile de energie datorita alunecarilor sunt datorate faptului ca miscarea relativa dintre corpul de rulare si calea de rostogolire este compusa dintr-o rostogolire pura si o miscare de spin a corpului de rulare n jurul unui punct instantaneu de rotatie. Numai n acest punct exista miscare de rostogolire pura, pe restul suprafetei de contact coexistnd mai multe rotatii pe diverse directii. Momentul total de frecare Mt poate fi estimat pe baza unor relatii deduse experimental: Mt MF ML (4.18)

unde Ml este momentul datorat frecarii fluide a elementelor mobile ale rulmentului n contact cu lubrifiantul. Pentru un rulment radial, momentul rezistent datorat ncarcarii MF se poate calcula cu [1]: MF f1 Fr d m (4.19)

unde Fr este sarcina radiala, dm este diametrul mediu si f 1 este un factor constructiv cu valori cuprinse n general ntre 0,00025 si 0,0005, n functie de particularitatile constructive ale rulmentilor. Pentru calculul momentului frecarii fluide se poate aplica una din formulele experimentale ale lui A. Palmgren: ML ML n 10 3 f 0 ? n 2 3 d 3 m [N m] pentru -4 24,1 f 0 d m [N m] pentru n 2 10 . 2 10-3 ; (4.20)

n care este vscozitatea cinematica a lubrifiantului la temperatura de regim, n m2 /s; n este turatia n rot /min; dm este diametrul mediu al rulmentului, n m; f0 este un factor ce depinde de tipul rulmentului si de natura ungerii. 4.7 Fiabilitatea rulmentilor 4.7.1 Factori de influenta Ca si n alte cazuri, si la rulmenti fiabilitatea depinde de mai multi factori, printre care: materialele, tehnologia de executie, montajul si conditiile de exploatare. Desigur ca un factor important este si rugozitatea care influenteaza, asa cum se cunoaste din Tribologie, grosimea filmului prin parametrul h [1], [2]. Fenomenele principale de deteriorare a unui rulment sunt uzura de oboseala de contact si uzura de abraziune. Se mai ntlnesc si deteriorari ca urmare a uzurii de adeziune (la suprancalzire), a brinelarii, oxidarii, coroziunii, pierderii lubrifiantului etc. n lucrarea [4] sunt prezentate detaliat fiabilitatea functionala la oboseala de contact, dupa N cicluri de solicitare (dupa experientele lui Lundberg si Palmgren), precum si fiabilitatea functionala n medii cu particule abrazive. Pentru primul caz (al uzurii prin oboseala), n cataloage si n standardele de rulmenti sunt indicate valorile calculate ale capacitatii dinamice de ncarcare C, astfel nct se poate calcula durabilitatea (L10 n milioane de rotatii sau Lh n ore) pentru o functie de fiabilitate cu valoarea R = 0,90. Astfel:

L10

C P

; Lh

10 6 C 60 n P

(4.21)

cu notatiile mentionate mai sus. Fortele care solicita rulmentii transmisiilor mecanice n exploatare sunt variabile, deterministe sau aleatoare, n cele mai multe situatii. n lucrarea [4] (p.174) sunt tratate aspectele mentionate. Uzarea prin abraziune ar putea fi uneori decisiva, asa nct nu se mai ajunge la deteriorarea prin oboseala. Pentru un rulment dat, grosimea stratului uzat huz [ m] se modifica cu timpul efectiv de functionare th , astfel: h uz v uz t h (4.22)

unde viteza de uzare vuz este data cu o relatie complexa [4], dar care poate fi mult simplificata: v uz
5 2,5 3 R1 ? K r m e2 a sa a t e0 Kr

(4.23)

n care constanta de material K r m

7,68 103

HB 2,5

iar

a,

Ra,

a,

sunt variabile

aleatoare tipice [4]. Mentionam ca se poate impune o grosime limita hu lim pentru a preciza scoaterea din uz a rulmentului, precum si timpul de functionare th ; aceasta grosime limita conduce la stabilirea durabilitatii si fiabilitatii rulmentului respectiv, n functie de un joc initial cunoscut. 4.7.2 Fiabilitatea functionala globala a rulmentilor Studiind fenomenele de uzura, r ezulta ca att cresterea jocului radial, n prezenta particulelor abrazive, ct si oboseala de contact conduc la scoaterea din functiune a rulmentilor. Astfel, fiabilitatea functionala globala Rr poate fi considerata ca produs al celor doua fiabilitati: Rr R uz R abr (4.24)

Facem precizarea ca, daca Rr 0,90, se considera ca este vorba de rulmenti cu fiabilitate ridicata, pentru timpul de functionare th ; daca R 0,98 este vorba de fiabilitate r foarte ridicata, iar daca Rr 0,80, atunci fiabilitatea este scazuta. 4.8 Elemente de proiectare a lagarelor cu rulmenti 4.8.1 Aspecte constructive Problemele care se pun la alcatuirea lagarelor cu rulmenti si amplasarea ntr-o carcasa adecvata sunt urmatoarele: alegerea tipului rulmentilor; asigurarea rigiditatii; asigurarea coaxialitatii alezajelor carcasei;

pozitionarea axiala a rulmentilor; alegerea tipului de lagaruire: sistem cu rulmentul (lagarul) rulment lagar (liber) sau lagaruire flotanta, montaj n X sau montaj limitele practice de utilizare a rulmentului. Desigur, se adauga si problema ajustajelor de montaj, a etansarii montarii si demontarii rulmentilor. Toate aceste elemente se regasesc n proiectare si carti de specialitate [1], [2]. 4.8.2 Limitele practice de utilizare a rulmentilor

conducator si n O etc.; rulmentilor, a ndrumare de

n timpul functionarii (sub sarcina), ntr- un rulment apar urmatoarele tipuri de frecare: frecarea ntre suprafetele de contact ale corpurilor de rulare; frecarea pe suprafetele de alunecare ale coliviilor; frecarea ntre suprafetele laterale ale corpurilor de rulare si umerii de ghidare ai inelelor la rulmentii cu role; frecarea interna a lubrifiantului. Rezulta ca utilizarea rationala a rulmentului este influentata de viteza, sarcina si de mentinerea calitatii suprafetei de rulare. Firma SKF a stabilit prin experiment diagrama de limitare pentru viteza pentru rulmentii radiali, radiali- axiali si axiali. Astfel, la o anumita viteza, frecarea devine hotartoare pentru colivie, ca urmare a cresterii intensitatii uzarii. A doua limita practica revine sarcinii sub aspectul marimii si directiei, avnd efecte asupra capacitatilor de ncarcare dinamice C si statice C0 [1]. Pentru calculul turatiei limita se pot folosi relatii de orientare [1] care dau relatii apropiate de valorile date de cataloagele de rulmenti. Astfel pentru diametrul exterior al rulmentului D 30 mm: n lim iar pentru D n lim Kn D 10 30: 3 Kn D 30 rot / min (4.26) rot / min (4.25)

unde Kn se gaseste tabelat (Kn = 630000 pentru rulmenti radiali si radiali-axiali cu bile pe un rnd, radiali oscilanti cu bile si radiali cu role cilindrice; Kn = 400000 pentru rulmenti radialiaxiali cu role conice; Kn = 280000 pentru rulmenti oscilanti cu role butoi pe un rnd; Kn = 200000 pentru rulmenti axiali cu bile). Pentru a se lua n consideratie comportamentul n conditii reale se adopta o formula modificata n lim n lim f n 1 f n 2 f n 3 f n 4 (4.27)

unde factorii de corectie tin cont de: f n 1 influenta ungerii cu unsoare (fn 1=0,8 pentru rulmenti radiali si radiali-axiali si fn 1 =0,7 0,75 pentru rulmenti axiali; fn 1 =1 pentru ungerea cu ulei), f 1 pentru rulmenti n 2 influenta sarcinilor combinate radiale si axiale (fn2 =0,9 radiali axiali cu bile; fn2 =0,5 0,95 pentru rulmenti radiali axiali cu role conice; fn2 =0,8 0,98 pentru rulmenti radiali cu bile), fn3 tine cont de influenta preciziei de executie,

a coliviei, a ungerii si a racirii (cu valori cuprinse ntre 1,6 3), f n3 factorul de corectie utilizat pentru cazurile cu durabilitati Lh 1500000 de ore pentru care se foloseste diagrama trasata n figura 4.8. fn 4 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,1 100 500 Figura 4.8 4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori Calculul rulmentilor rotitori se face pornind de la solicitarea superficiala de contact (hertziana) care apare la corpurile si la caile de rulare. Pe de alta parte, calculul ia n considerare determinarile experimentale legate de durabilitatea unor mari loturi de rulmenti. Ca urmare, calculul rulmentilor are caracter statistic probabilistic, conducnd la date ct mai reale asupra durabilitatii si fiabilitatii acestora. Determinarile experimentale au prezentat o mare dispersie a durabilitatilor individuale ale rulmentilor ncercati n aceleasi conditii de ncarcare, turatie, ungere si temperatura de regim. Dispersia se datoreaza neuniformitatii repartitiei incluziunilor metalice din corpurile de rulare si din inele. Durabilitatea de grup a rulmentilor Ln n milioane de rotatii este durabilitatea a 100 n [%] rulmenti din numarul celor ncercati. Daca numarul de rulmenti este destul de mare, atunci n este probabilitatea de distrugere, iar 100 n este fiabilitatea. De regula, se adopta n = 10, rezultnd durabilitatea nominala - L10 , ceea ce corespunde unei fiabilitati de 90%. n mod curent, se foloseste notatia L = L10 . Asa cum s-a precizat anterior, durabilitatea n ore de functionare - Lh , este direct proportionala cu L, astfel Lh 10 6 L 60 n (4.28) 1000 dm [mm] dm = 0,5 (d+D) 15000 7500 3000 L10 = 75000 35000

n care n este turatia n rot/min. Conform STAS 7160 - 82, se defineste sarcina dinamica de baza sau capacitatea de ncarcare dinamica C, ca fiind forta radiala constanta ca marime, care da o durabilitate de grup de 1 milion de rotatii (cu inelul interior rotitor, la o temperatura de functionare de 120C). Valoarea capacitatii de ncarcare este data, pentru fiecare tip si marime de rulment, n cataloage specializate. Determinari experimentale au permis identificarea legaturii dintre durabilitatea de grup L n milioane de rotatii, ncarcarea exterioara echivalenta - P si capacitatea dinamica de baza - C, astfel:

C P

(4.29)

Valoarea exponentului p arata ca un rulment cu role are, la aceeasi ncarcare radiala, o durabilitate mult mai mare dect un rulment cu bile. Pentru a tine cont ca un rulment poate fi solicitat simultan si de catre o forta radiala Fr si de una axiala Fa se opereaza cu sarcina dinamica echivalenta P; aceasta este forta radiala care da aceeasi durabilitate ca si fortele reale mentionate. Locul geometric al vrfurilor fortei P este curba pentru care durabilitatea rulmentului are aceeasi valoare. Pentru simplificarea calculului se nlocuieste curba (c) din fig. 4.9 cu dreaptele (a) si (b). Dreapta (a) are ecuatia P = Fr, iar dreapta (b) are ecuatia P = V X Fr + Y Fr. Dreptele (a) si (b) se intersecteaza n punctul B corespunzator unghiului 1 .

Fa 1 F

(b) P = XF r+YF a Curba (c) - locul geometric al fortelor combinate care confera rulmentului aceeasi durabilitate

Fr A B (a) P = Fr P Figura 4.9 Notnd: tg1 e

(4.30)

se poate face urmatoarea delimitare aproximativa: - daca rulmentul este ncarcat cu o forta F, pentru care unghiul = 1 , adica tg = e, atunci sarcina dinamica echivalenta se determina cu relatia: P Fr (4.31)

- daca rulmentul este este ncarcat cu o forta F pentru care unghiul > 1 , adica adica tg > e se considera ca efectul componentei axiale Fa nu mai poate fi neglijat, iar forta dinamica echivalenta se calculeaza cu formula: P V X Fr Y Fa (4.32)

Valorile coeficientilor e, X si Z sunt date n cataloagele de rulmenti, n functie de tipul rulmentului. Factorul V = 1, daca inelul interior este rotitor si V = 1,2, daca inelul interior este fix. Pe lnga calculul durabilitatii, se verifica daca rulmentul nu este ncarcat static cu o forta mai mare dect cea pe care o poate prelua n repaus sau la turatie foarte redusa. Pentru aceasta, se defineste sarcina statica de baza (capacitatea de ncarcare statica) C0 ca fiind sarcina radiala (pentru rulmentii radiali si radiali-axiali) care provoaca o deformatie remanenta de 10 - 4 Dw, n care Dw estre diametrul corpului de rulare (rola sau bila). Nu se va produce brinelarea cailor de rulare, daca sarcina reala Fr este mai mica dect C0 . Prin brinelare se ntelege forma de distrugere a cailor de rulare care apare atunci cnd ncarcarea statica este att de mare nct lasa amprente n aceasta. Dupa brinelare rulmentul nu mai poate fi utilizat, geometria caii de rulare fiind compromisa. 4.10 Montarea rulmentilor (lagaruirea) Complexitatea amplasarii si montarii lagarelor depinde de sistemul mecanic respectiv, de solicitarile radiale, axiale sau radial-axiale din sistem, tinndu-se seama de principiul caracteristic al rulmentilor si anume acela mentionat ca montarea nu se poate face dect pe la capetele arborelui. Exista o mare varietate de modalitati de lagaruire, n functie de marimea arborelui, prezenta sau absenta concomitenta a fortelor radiale si axiale. 4.10.1 Lagaruirea flotanta Lagaruirea flotanta se adopta n cazurile cnd arborele este scurt (deci are deformatii termice mici) si forta radiala este mai mare dect forta axiala.

a)

b)

c) Figura 4.10

n figura 4.10 sunt date trei exemple de lagaruire flotanta. n aceste cazuri sarcina axiala este preluata numai de unul din rulmenti n functie de sensul ei. Se folosesc rulmenti radiali cu bile pe un rnd (figura 4.10.a), rulmenti radiali-axiali (figura 4.10.b), rulmenti cu role cilindrice (figura 4.10.c). n functie de marimea rulmentului si de influenta temperaturii, se poate stabili un joc axial de 0,5 1 mm. Jocul se obtine din tolerantele pentru lungimi ale pieselor conjugate. Tolerantele trebuie alese astfel nct rulmentii sa nu lucreze pretensionati, nici chiar n cele mai defavorabile conditii. 4.10.2 Lagaruirea cu rulment conducator Acest tip de lagaruire se foloseste pentru arborii lungi la care exista pericolul unor dilatari termice mari.

a)

d)

b)

e)

c) Figura 4.11

f)

Lagarul conducator are rolul de a sprijini n directie radiala si de a prelua forta axiala n ambele sensuri. Rulmentul din lagarul conducator trebuie fixat att pe arbore ct si n carcasa. n figura 4.11 sunt date mai multe exemple pentru acest caz. Rulmentul conducator este notat cu A, iar cel liber este notat cu B. Ca regula generala, rulmentul cu sarcina radiala mai mica se alege drept lagar conducator. Pentru lagarul din A se pot folosi: rulmenti radiali cu bile (figura 4.11.a), rulmenti radiali-axiali cu bile (figura 4.11.b), rulmenti radialiaxiali cu role conice (figura 4.11.c), rulmenti radiali cu role (figura 4.11.c), rulmenti cu role n patru puncte (figura 4.11.d), rulmenti cu bile n patru puncte (figura 4.11.e) sau combinatii (figura 4.11.f). Lagarul liber are rolul de a sprijini numai radial. Rulmentul trebuie sa fie deplasabil n directie axiala pentru evitarea pretensionarii reciproce a rulmentilor, ca urmare a dilatarii termice a arborelui. Posibilitatea de deplasare axiala se poate realiza fie n interiorul rulmentului (n cazul rulmentilor radiali cu role cilindrice sau cu ace), fie prin deplasarea unuia dintre inelele rulmentului nedemontabil n alezajul carcasei sau pe fusul arborelui. 4.10.3 Lagaruirea cu rulmenti radiali axiali La acest tip de lagaruire trebuie tinut cont de faptul ca exista doua posibilitati de a o realiza: montajul n O (fig. 4.12.a) si montajul n X (fig. 4.12.b). A a B a A a B a

Fa

S H

S H

Fa

FrA a)

FrB

FrA Figura 4.12 b)

FrB

n aceste doua figuri s-au notat: a distanta de la centrul de presiune S la suprafata laterala a inelului exterior, FrA,B sarcina radiala din lagarul A, respectiv B, Fa forta axiala, H distanta dintre centrele de presiune S. 4.11 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali cu bile pe un singur rnd n varianta rulment conducator rulment liber Schema montajului este prezentata n figura 4.13, n care rulmentul din A este numit conducator, pentru ca poate prelua sarcina axiala la care este supus sistemul roata - arbore rulment carcasa, indiferent de sensul acesteia. Rulmentul din B se numeste liber, pentru ca are posibilitatea sa se deplaseze axial sub efectul variatiei temperaturii exterioare (dilatare sau contractie); ca urmare, rulmentul liber nu poate prelua si transmite carcasei dect reactiunea radiala RB care- i revine. Rulmentul conducator va prelua att reactiunea radiala RA ct si forta axiala produsa n angrenaj. Ca urmare, rulmentului conducator i va reveni o forta echivalenta PB care include att efectul ncarcarii radiale ct si efectul sarcinii axiale.

Fa

Ft

Fr RA Figura 4. 13 Etapele calculului rulmentilor radiali Proiectarea constructiva a arborelui inclusiv alegerea preliminara a diametrului de asezare a rulmentilor (d). 2. Calculul reactiunilor radiale pentru cele doua reazeme: RA si RB. 3. nscrierea ntr-un tabel, dupa modelul de mai jos (Tabelul 4.1), a datelor de catalog privitoare la caracteristicile rulmentilor posibil a fi utilizati. n tabel este prezentat exemplul unui rulment cu aleza jul de 35 mm. Tabelul 4.1 Simbolul 6007 6207 6307 6407 rulmentului (exemplu) (exemplu) (exemplu) (exemplu) Diametrul alezajului 35 35 35 35 d (mm) Diametrul exterior 62 72 80 100 al rulmentului D (mm) Latimea rulmentului 14 17 21 25 B (mm) Capacitatea de 8,65 14,0 18,3 31,9 ncarcare statica C0 [kN] 1. Capacitatea dinamica de baza C [kN] Factorul X Factorul Y Factorul V 12,5 0,6 0,5 V=1 daca se roteste inelul interior (se determina prin interpolare din catalogul de rulmenti, n functie de raportul F a / C0 ) 20,0 0,6 0,5 V=1 daca se roteste inelul interior 26,0 0,6 0,5 V=1 daca se roteste inelul interior 43,6 0,6 0,5 V=1 daca se roteste inelul interior (se determina prin interpolare din catalogul de rulmenti, n functie de raportul F a / C0 ) RB

(se determina (se determina prin prin interpolare din interpolare din catalogul de catalogul de rulmenti, n rulmenti, n functie de functie de raportul raportul F a / C0 ) F a / C0 )

4.

Calculul ncarcarilor echivalente si a durabilitatilor Tabelul 4.2

Simbolul rulmentului

6007 (exemplu)

6207 (exemplu)

6307 (exemplu)

6407 (exemplu)

Rulmentul liber ncarcarea echivalenta PA

PA = RA PB = RB, daca Fa/RB = e sau PB = V X RB + Y Fa, daca Fa/RB > e Se nscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax C Pmax
3

PA = RA PB = RB, daca Fa/RB = e sau PB = V X RB + Y Fa, daca Fa/RB > e Se nscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax C Pmax
3

PA = RA PB = RB, daca Fa/RB = e sau PB = V X RB + Y Fa, daca Fa/RB > e Se nscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax C Pmax
3

PA = RA PB = RB, daca Fa/RB = e sau PB = V X RB + Y Fa, daca Fa/RB > e Se nscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax C Pmax
3

Rulmentul conducator ncarcarea echivalenta PB

ncarcarea echivalenta maxima P max Durabilitatea n milioane de rotatii L Durabilitatea n ore de functionare Lh

Lh

L 106 60 n

Lh

L 106 60 n

Lh

L 106 60 n

Lh

L 106 60 n

5. Alegerea finala a rulmentilor Dintre rulmentii calculati n tabel, se alege marimea care satisface conditia: Lh L h admisibil (4.33)

Pentru rulmentii reductoarelor de turatie de uz general, de exemplu, durabilitatea minima admisibila este de ordinul a 15.000 de ore. Din tabelul de mai sus se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia impusa. Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele capete, pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime. Ca urmare, rulmentul caruia i revine ncarcarea Pmax va avea o durabilitate mai mica dect perechea lui mai putin ncarcata. Desi rulmentul mai putin ncarcat are, statistic, o durabilitate mai mare, se recomanda ca la expirarea rulmentului mai greu ncarcat sa fie schimbati ambii rulmenti.

4.12 Algoritmul de calcul a lagaruirii cu rulmenti radiali-axiali cu bile sau cu role tronconice Schema montajului n X este prezentata n figura 4.14. Acest aranjament este recomandat n cazul arborilor lungi. Pentru arbori scurti, la care punctele de aplicare a reactiunilor trebuie sa fie ct mai ndepartate, se recomanda utilizarea montajului n O prezentat n figura 4.15. Fiecare dintre rulmenti va prelua reactiunea radiala corespunzatoare, adica RA, respectiv RB. Prin montarea capacelor care fixeaza axial rulmentii, n acestia apar ncarcarile axiale de prestrngere notate cu Fax A si Fax B . Montajul rulmentilor din figura 4.15 este executat ntr-o caseta de reglaj al rotii conice.

Fa

Ft

Fr RA RB

Fax A Figura 4.14

Fax B

Fr Ft Fa RA Fax A Figura 4.15 Formulele de calcul ale fortelor axiale de prestrngere sunt: Fax A, B 0,5 R A,B YA,B (4.34) RB Fax B

Evident, pe lnga acestea, ansamblul trebuie sa preia si forta axiala Fa care revine arborelui din partea rotii dintate.

Etapele calculului rulmentilor radiali - axiali 1. Proiectarea constructiva a arborelui inclusiv alegerea preliminara a diametrului de asezare a rulmentilor (d). 2. Calculul reactiunilor radiale pentru cele doua reazeme: RA si RB. 3. nscrierea ntr- un tabel, dupa modelul de mai jos (Tabelul 4.3), a datelor de catalog privitoare la caracteristicile rulmentilor posibil a fi utilizati. n tabel este prezentat exemplul unui rulment cu alezajul de 45 mm.

Tabelul 4.3
Simbolul rulmentului Diametrul alezajului d (mm) Diametrul exterior al rulmentului D (mm) Latimea rulmentului B (mm) Capacitatea dinamica de baza C [N] Factorul X Factorul Y 32009 X (exemplu) 45 33109 (exemplu) 45 33209 (exemplu) 45 30309 A (exemplu) 45

75

80

85

100

20

26

32

25

44

71

91,5

0,67

0,67

0,67

0,67

1,5 V = 1, daca se roteste inelul interior 0,4

1,6 V = 1, daca se roteste inelul interior 0,37

1,5 V = 1, daca se roteste inelul interior 0,4

1,7 V = 1, daca se roteste inelul interior 0,35

Factorul V

4. Calculul ncarcarilor axiale totale Pe baza schemei de calcul din Tabelul 4.4 se determina ncarcarile axiale totale care revin rulmentilor, lund n considerare att forta axiala Fa ct si ncarcarile axiale de prestrngere notate cu Fax A si Fax B. Rezultatele se nscriu n Tabelul 4.5, dupa care urmeaza determinarea sarcinilor dinamice echivalente PA si PB. 5. Alegerea finala a rulmentilor Dintre rulmentii calculati n tabel, se alege marimea care satisface conditia: Lh L h admisibil (4.35)

Tabelul 4.4
Conditii de ncarcare RA RB Forta axiala totala de calcul Rulmentul A Rulmentul B RB total Fax Fa 0,5 A YB
total ax A

YA YB RA RB YA YB Fa 0,5 RA YA RA YA Fa 0,5 RB YB RB YB RA YA RB YB

Fa

0,5

RB YB

total Fax B

Fa

0,5

RB YB

Simbolul rulmentului

Rulmentul din A ncarcarea echivalenta PA

Rulmentul din B ncarcarea echivalenta PB

ncarcarea echivalenta maxima Pmax Durabilitatea n milioane de rotatii, L Durabilitatea n ore de functionare, Lh

32009 X (exemplu) PA = RA, daca total F ax A / RA > e sau PA = V X RA + Y Ftotalax A daca Ftotal ax A / RA > e PB = RB, daca total F ax B / RB = e sau PA = V X RB + + Y Ftotalax B, daca Ftotalax B / RB > e Se nscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax L Lh C Pmax L 106 60 n
3

33109 (exemplu) PA = RA, daca total F ax A / RA > e sau PA = V X RA + Y Ftotalax A daca Ftotalax A / RA > e PB = RB, daca total F ax B / RB = e sau PB = V X RB + Y Ftotal ax B, daca Ftotalax B / RB > e Se nscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax L Lh C Pmax L 106 60 n
3

33209 (exemplu) PA = RA, daca total F ax A / RA > e sau PA = V X RA + Y Ftotalax A daca Ftotalax A / RA > e PB = RB, daca total F ax B / RB = e sau PB = V X RB + Y Ftotal ax B, daca Ftotalax B / RB > e Se nscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax L Lh C Pmax L 106 60 n
3

Tabelul 4.5 30309 A (exemplu) PA = RA, daca total F ax A / RA > e sau PA = V X RA + Y Ftotalax A daca Ftotalax A / RA > e PB = RB, daca total F ax B / RB = e sau PB = V X RB + Y Ftotal ax B, daca Ftotalax B / RB > e Se nscrie valoarea cea mai mare dintre PA si PB, adica Pmax L Lh C Pmax L 106 60 n
3

Pentru rulmentii reductoarelor de turatie de uz general, de exemplu, durabilitatea minima admisibila este de ordinul a 15.000 de ore.

Din tabelul 4.5 se alege cel mai mic dintre rulmentii care satisface conditia impusa. Trebuie facuta precizarea ca arborele va fi rezemat cu rulmenti identici la ambele capete, pentru ca jocurile din punctele de rezemare sa aiba acelasi ordin de marime. Ca urmare, rulmentul caruia i revine ncarcarea Pmax va avea o durabilitate mai mica dect perechea lui mai putin ncarcata. Desi rulmentul mai putin ncarcat are, statistic, o durabilitate mai mare, se recomanda ca la expirarea rulmentului mai greu ncarcat sa fie schimbati ambii rulmenti. n Tabelul 4.4 este data schema de calcul a sarcinii axiale introduse. Se observa ca distanta H (dintre centrele de presiune) este mai mare la montajul n O dect la montajul n X. Din acest motiv, pentru momente de rasturnare mai mari, este mai avantajos montajul n O, chiar n cazul unei distante H mici. Jocul axial trebuie reglat la montarea rulmentilor radiali-axiali cu role conice, n conformitate cu diferitele cerinte functionale. Daca unul din lagare este solicitat la sarcini axiale mari n ambele sensuri si la sarcini radiale mai mici, se poate utiliza un montaj n care se poate combina, de exemplu, un rulment radial cu bile cu un rulment axial cu bile cu dublu efect. 4.13 Bibliografie 1. Gafitanu, M. s.a. Rulmenti Vol.I si II, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1984-85 2. Chisiu, Alexandru, Matiasan, Dorina s.a. Organe de Masini, ed. a-II-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981 3. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1983 4. Tudor, A s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1988 5. Gafitanu, M. s.a. Cercetari experimentale privind dependenta ntre rugozitatea suprafetelor portante si durabilitatea rulmentilor cu role cilindrice, Tribotehnica 80, Vol. I, I.P.B., Bucuresti, 1980, p.24-34 6. Pavelescu, D., Musat, M., Tudor, A., Tribologie, Editura Tehnica, Bucuresti, 1983 7. Gafitanu, M. s.a. Organe de msini Vol. II, Bucuresti, Ed.Tehnica, Bucuresti, 1984-85. 8. Demian, T., Pascu, A., Lagare si ghidaje pentru aparate, Editura Academiei Romniei, 1980. 9. xxx, Organe de Masini. Standarde, Bucuresti, Ed.Tehnica, 1968. Filipoiu, I. D., Raseev, M., Voica, I., Organe de masini, Vol.1, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1994.

5. CUPLAJE MECANICE 5.1 Generalitati Cuplajele sunt organe de masini care realizeaza legatura dintre doi arbori teoretic coaxiali, n scopul transmiterii momentului de torsiune si miscarii de rotatie, fara modificarea legii de miscare. n figura 5.1 este prezentata clasificarea tipologica a cuplajelor, n conformitate cu STAS 7082 77.

CUPLAJE

MECANICE
Permanente Intermitente

HIDRAULICE

ELECTROMAGNETICE
(cu inductie)

Fixe

Mobile

Comandate Elastice

Automate

Rigide

Compensare combinata Compensare unghiulara Compensare radiala Compensare axiala

Cu element elastic metalic Cu element elastic nemetalic Comanda mecanica Comanda hidrostatica Comanda pneumatica Comanda electromagnetica

Unisens

De siguranta

Centrifugale

Figura 5.1

5.2 Sarcina si s uprasarcina cuplajelor Momentul de torsiune Mt transmis de un cuplaj variaza, de regula, n timp. Sarcina care revine cuplajului cu cea mai mare probabilitate se numeste moment de torsiune nominal. Pentru a tine cont de variatia n timp a momentului de torsiune se adopta si se opereaza cu notiunea de moment de torsiune de calcul; aceasta marime tine cont de suprasarcinile care pot fi preluate de cuplaj, prin coeficientul de functionare (coeficient de suprasarcina exterioara) ks, precum si de importanta transmisiei n care este ncorporat cuplajul, prin coeficientul de imortanta ki. Ca urmare, momentrul de calcul are forma
M t calcul ki ks Mt

(5.1)

Coeficientul ks se alege n functie de natura masinii motoare si de natura masinii de lucru. De exemplu, pentru cuplaje permanente, coeficientul de functionare poate avea valori cuprinse ntre 1 si 5, conform Tabelului 5.1 [1]; pe de alta parte, coeficientul de importanta poate lua valori ntre 1 si 2. Tabelul 5.1 Tipul masinii antrenate Generatoare electrice Ventilatoare Pompe centrifuge si cu piston; compresoare cu piston Masini- unelte Masini- unelte pentru lemn; transportoare cu banda si cu lant Transportoare cu role Masini de ridicat; elevatoare ks 12 1,25 - 2 1,75 3,5 1,25 2,5 1,5 - 2 4 35

Pentru a pune n evidenta faptul ca un cuplaj trebuie sa faca fata unui regim dinamic sever, prezentam caracteristica unei masini de lucru la care intrarea n sarcina este brusca (la un tramvai, de exemplu) figura 5.2.a. Daca se utilizeaza un motor electric de curent alternativ, acesta trebuie sa fie supradimensionat, pentru acoperirea cererii de cuplu motor din faza demarajului (figua 5.2.b); n plus, cuplajul va suferi suprasarcina data de diferenta dintre valorile instantanee ale momentului de torsiune al motorului si al masinii de lucru. Mt Caracteristica motorului de curent alternativ

Mt

Moment Moment necesar accelerarii total maselor n rotatie la nceputul miscarii Moment rezistent (util) timp accelerarea transmisiei regim de exploatare Figura 5.2.a

timp Caracteristica Caracteristica masinii antrenate cu masinii antrenate cu cuplare n gol cuplare n sarcina Figura 5.2.b

Daca se utilizeaza un motor electric de curent continuu (figura 5.2.c), se constata o buna conformitate a caracteristicii acestuia cu a masinii de lucru, ceea ce face ca sistemul de cuplare sa aiba un regim dinamic mai putin sever. n lucrarea [1] sunt prezentate valorile coeficientului de importanta ks pentru diferite regimuri de functionare ale unei transmisii precum si pentru diferite tipuri de cuplaje. De altfel, n curs sunt prezentate numai tipurile reprezentative de cuplaje dintre cele mai frecvent Mt Caracteristica motorului de curent utilizate. Daca executia si montajul arborilor cuplati, continuu precum si a cuplajelor ar fi perfecte, atunci calculul transmisiei cu Mt calcul ar fi acoperitor. Dupa cum se va demonstra mai jos, chiar daca momentul de torsiune al masinii motoare si cel al timp masinii de lucru nu ar varia n timp, existenta jocurilor Caracteristica masinii dintre arbori si semicuplaje sau din cuplajul nsusi antrenate conduce la o suprasarcina suplimentara (interioara), adica la un moment de torsiune suplimentar Ms. Figura Figura 5.2.c 5.3.a prezinta schema bloc a transmisiei compusa din masina motoare - MM avnd viteza unghiulara ? 1 , cup lajul - C cu viteza unghiulara instantanee ? c si masina de lucru - ML avnd viteza unghiulara ? 2 . n figura 5.3.b sunt reprezentate caracteristicile momentului de torsiune pentru masina motoare, pentru cuplajul cu erori de constructie sau de montaj mai precis jocuri, respectiv pentru masina de lucru. C MM ML

? MM

?C Figura 5.3.a

? ML

MMM

Mc

MML

t Figura 5.3.b

Pe baza legii conservarii impulsului (5.2) si a expresiei variatiei energiei cinetice preluate de cuplaj (5.3) se poate calcula viteza unghiulara instantanee a cuplajului ? c (5.4): J1 J2 (J1 J 2 ) 0 (5.2)

? Ec ?
C

2 J1 ? 1

J2 ? 2 2

(J1

J2 ) ? 2 C 2

(5.3) (5.4)

2 2 J1 ? 1 J 2 ? 2 J1 J 2

n care J1 si J2 sunt momentele de inertie ale rotoarelor masinii motoare, respectiv masinii de lucru. nlocuind ? C din (5.3) n (5.4) rezulta ? Ec J1 J 2 ?1 ? 2 (J1 J ) 2
2 2

J1 J 2 ?? 2 (J 1 J 2 )

(5.5)

Pe de alta parte, se poate scrie ca variatia energiei cinetice preluate de cuplaj - ? Ec este egala cu semiprodusul dintre momentul de torsiune care solicita suplimentar cuplajul Ms si unghiul de rasucire suplimentar al arborilor cuplati f ?Ec 1 Ms f 2 (5.6)

Evident, momentul de torsiune suplimentar M s poate fi exprimat si n functie de rigiditatea torsionala a arborilor cuplati - ct - astfel: Ms ct f (5.7)

Ca urmare, din relatiile (5.5), (5.6) si (5.7) rezulta expresia momentului de torsiune suplimentar Ms 2 ?? ct J1 J 1 1 J2

(5.8)

Este evident ca valoarea acestui moment creste odata cu descresterea relativa a momentului de inertie J1 , respectiv cu cresterea relativa a momentului de inertie J2 , a rigiditatii torsionale ct si a variatiei vitezei unghiulare ??. Existenta jocurilor n montaj si/sau n cuplaj face ca ?? sa aiba valori importante care conduc la aparitia momentului de torsiune suplimentar, n special la pornire si la schimbarea regimului de lucru. Este dificil de evaluat marimea factorului ? ? , asa ca este greu de calculat Ms. Pentru a surmonta acest neajuns, se recomanda ca executia si montajul sa fie realizate cu cea mai mare acuratete, pentru ca jocurile nedorite sa fie neglijabile. 5.3 Cuplaje permanente fixe rigide 5.3.1 Cuplaje cu manson Cuplajele manson permit cuplarea arborilor care prezinta, la montaj, abateri de coaxialitate cuprinse n intervalul 2-50 m; depasirea acestor valori duce la suprasolicitarea arborilor si lagarelor. Variantele constructive uzuale sunt prezentate n figura 5.4 a, b, c, d si e pentru mansonul dintr-o bucata, respectiv n figura 5.5 pentru mansonul din doua bucati.

Cuplajele prezentate n figura 5.4 au caracteristicile functionale si constructive mentionate n Tabelul 5.2. Tabelul 5.2 Denumirea Figura Cuplaj cu manson monobloc 5.4 a Caracteristici si elemente constructive Momentul de torsiune se transmite prin intermediul stifturilor. Turatii acceptate: 200 ... 250 rot/min. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse ntre 5 si 500 mm. Momentul de torsiune se transmite prin intermediul penelor sau canelurilor. Turatii acceptate: 200 ... 250 rot/min. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse ntre 5 si 500 mm. Momentul de torsiune se transmite prin frictiune, cu ajutorul strngerii exercitate de asamblarile pe con si prin pene paralele. Transmit momente de torsiune de 500 ... 1700 Nm. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse ntre 10 si 70 mm. Momentul de torsiune se transmite prin fric tiune, cu ajutorul strngerii exercitate de asamblarile pe con. Transmit momente de torsiune de 500 ... 1700 Nm. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse ntre 10 si 70 mm. Momentul de torsiune se transmite prin frictiune, cu ajutorul strngerii exercitate de asamblarea pe con cu ulei sub presiune. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse ntre 25 si 1000 mm. Asamblarea semimansoanelor se face cu suruburi, n vederea transmiterii momentului de torsiune prin frictiune. Pentru siguranta se utilizeaza si pene paralele. Pentru arbori verticali, penele paralele sunt prevazute cu ciocuri la ambele capete. Diametrele arborilor cuplati sunt cuprinse ntre 18 si 200 mm.

5.4 b

5.4 c

5.4 d

5.4 e

Cuplaj cu manson din doua bucati

5.5

Coeficientul de suprasarcina exterioara este cuprins ntre 2,5 si 3, pentru toate variantele constructive din figura 5.4. De asemenea, pentru toate acestea se recomanda (vezi figura 5.4 a): D = (1,4 1,8) d; L = (2 4) d; d1 = (0,25 ... 0,4) d. Calculul cuplajelor cu manson dintr-o bucata consta n verificarea bucselor la torsiune, cu relatia simpla: tt Mc
4 p (D4 d ) 16 D

t ta

(5.9)

n care Mc este momentul de torsiune de calcul, iar D si d sunt elementele date de figura 5.4 a. Celelalte elemente ale cuplajelor (pene, caneluri, asamblare pe con, suruburi, asamblari filetate etc.) se calculeaza cu formule specifice.

D d

d1 a)

d1 b)

c)

d)

e) Figura 5.4

m L d D Figura 5.5 s n

5.3.2 Cuplaje cu flanse Cuplajele cu flanse (STAS 796 - 73) pot fi realizate n doua variate constructive: pentru cuplarea directa a capatelor de arbori orizontali (figura 5.6 a), respectiv pentru cuplarea directa a capetelor arborilor verticali (figura 5.6 b). Asamblarea semicuplajelor se realizeaza cu suruburi ajustate (pasuite, adica montate fara joc). Toate elementele geometrice si constructive ale cuplajului se determina, n functie de marimea acestuia care, la rndul ei, se alege din STAS n functie de marimea mumentului de torsiune care trebuie transmis. D1 d2 l1 d

D1

lc min D L1 a) Figura 5.6 Notnd cu Mt momentul de torsiune transmis de cuplaj se poate determina momentul de torsiune de calcul: M t calcul M t cs (5.10) b) d

n care cs este coeficientul de serviciu (de suprasarcina). Forta tangentiala pe un surub se determina n functie de momentul de torsiune de calcul, cu formula de mai jos n care D1 este diametrul de asezare a suruburilor, iar ns numarul de suruburi: F1 2 M t calcul D1 n s (5.11)

Suruburile se verifica la strivire pe suprafata cu lungimea de contact minima, astfel: ss F1 l c min ssa 80...120 MPa (5.12)

d2

n care lc min = (1/2 2/3) l1. Pe de alta parte, suruburile pot fi verificate si la forfecare cu relatia: tf 4 F1
2 p d2

tf

50...80 MPa

L2

(5.13)

n care d2 este diametrul de pasuire a tijei surubului egal cu diametrul alezajului din semicuplaj. 5.3.3 Cuplaje cu dinti frontali Variantele constructive cele mai uzuale sunt prezentate n figura 5.7 [1]. Aceste cuplaje transmit momente de torsiune mari si asigura o foarte buna coaxialitate pentru arborii cuplati. Sunt, de asemenea, caracterizate prin simplitatea montarii si demontarii, prin gabaritul radial redus si prin faptul ca transmit miscarea n ambele sensuri de rotatie. h D h D h h

a) A A-A B a1 r 60 h H A Mt c) Figura 5.7 s j s B am b

b) B-B h hm

d d Dm a2 D

Dantura poate fi simetrica sau asimetrica. Numarul dintilor z se alege n functie de diametrul arborelui conform datelor din Tabelul 5.3. Tabelul 5.3 Diametrul arborelui - d d = 30 mm 30 ... 60 mm 60 ... 120 mm d > 120 mm Numarul de dinti - z 12 24 sau 36 36 sau 48 72 sau 96

Dintii sunt solicitati la strivire pe flancurile active si, de asemenea la ncovoiere si la forfecare. Dimensionarea dintelui se face din conditia de rezistenta la ncovoiere si se verifica la tensiune de contact [1]: si 6 M tc h m Dm z b a2 m s ai (5.14)

ss

2 M tc D m b z hm

s as

(5.15)

Mansonul cuplajului se verifica la torsiune, iar suruburile la ntindere la forta axiala data de relatia: Fa 4 tg a M tc Dm (5.16)

5.4 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide asigura transmiterea miscarii ntre arbori care prezinta abateri semnificative de coaxialitate, abateri unghiulare, abateri axiale de pozitionare sau abateri mixte. Aceste cuplaje permit arborilor sa se deplaseze, n regim de sarcina, axial, radial sau unghiular, pentru a compensa abaterile de executie sau de montaj mentionate, fara solicitarea suplimentara a arborilor sau a lagarelor. n figura 5.8 b, c, d si e sunt reprezentate posibilele abateri ale arborilor de la pozitia ideala (figura 5.8 a). Ca urmare a mobilitatii pe care cuplajele le-o confera arborilor, acestea sunt numite cuplaje compensatoare (sau mobile) axiale, radiale, unghiulare sau combinate, n functie de varianta constructiva concreta. 5.4.1 Cuplaje cu mobilitate axiala Aceste cuplaje pemit arborilor sa aiba mici deplasari axiale functionale sau deplasari cauzate de dilatare. Cuplajele din figura 5.9 [1] sunt destinate transmiterii momentelor mici de torsiune, pentru diametre de arbori de maxim 30 mm; caractertistica lor este simplitatea constructiva si usurinta montajului. Cele mai des utilizate cuplaje axiale sunt cuplajele cu gheare (figura 5.10), pentru ca pot transmite momente mari de torsiune, pentru arbori de 30 ... 140 mm. Pe baza cotelor din figura, se pot face recomandarile constructive: De = (2,5 3) d; Lmax = (3,5 ... 5) d; l = (1,6 ... 1,9); ?l = (16 ... 24) mm. Ghearele cuplajului se verifica la strivire si la ncovoiere, cu relatiile: si ss 6 M tc h m Dm z b a2 m 2 M tc D m b z hm s ai s as (5.17) (5.18)

a) ?l b)

e ?l e Figura 5.8

c)

d)

e)

?l

a) ?l

?l

b)

c) Figura 5.9

d)

Pentru ca deplasarea axiala sa fie libera, este necesar ca executia semicuplajelor sa fie deosebit de buna. La aceasta varianta constructiva, nici o deplasare radiala sau unghiulara nu este posibil de realizat; din acest motiv, utilizarea cuplajelor cu mobilitate axiala este posibila numai la arbori coliniari si lungi. A A-A b b

De Di

Dm dm ?l l L Figura 5.10 5.4.2 Cuplaje cu mobilitate radiala Cuplajele cu mobilitate radiala permit legarea arborilor ale caror axe sunt strict paralele, fara abateri de pozitie relativa unghiulare. Excentricitatea arborilor poate fi variabila sau poate fi permanenta, ca rezultat al executiei, montajului sau conditiilor de functionare. Prin constructie, cuplajele radiale permit si mobilitati axiale, astfel nct utilizarea lor este frecventa. Numeroase variante constructive sunt utilizate, cele mai frecvente fiind cuplajul Oldham si cuplajul cu element prismatic (figura 5.11.b si c). Problemele pe care le ridica aceste cuplaje sunt: 1. Miscarea plana a elementului intermediar se face, sub sarcina, cu frecventa ridicata, ceea ce creaza conditiile pentru producerea gripajului, pentru ca frecarea pe flancurile canalelor de ghidare se produce n regim mixt, la limita sau chiar uscat. Uneori, aceste cuplaje functioneaza imersate n ulei, dar conditiile de ungere nu sunt mult mbunatatite. Varianta cu element prismatic poate avea, pentru evitarea gripajului, un regim de ungere mai favorabil, daca n interiorul acestuia este prevazuta o camera cu unsoare consistenta care alimenteaza A

d/3

d1 =0,3 d

prin centrifugare intersitiile dintre elementele conjugate. La aceasta ultima varianta, corpul prismatic poate fi realizat din textolit, pentru puteri mici, evitndu-se pericolul griparii. 2. Cuplajul este echilibrat dinamic, n urma montajului, dar ramne dezechilibrat static, daca arborii nu sunt coaxiali.

Figura 5.11 Randamentul cuplajelor cu element intermediar este de ordinul 93 ... 96% si poate fi estimat cu relatia: ? 15,3 e (D d) (5.19)

n care este coeficientul de frecare dintre flancurile conjugate cu valori cuprinse n intervalul 0,12 ... 0,25, iar e este excentricitatea dintre semicuple. Pentru cuplajul cu element intermediar cilindric (figura 5.11.c), sunt recomandate urmatoarele valori constructive: D = (2,5 3) d; j = (1 2,5) mm; L = (3,5 4) d; e = 0,04 D; l1 = (0,3 0,45) d; h = l1 j. j 3 (semicupla)

l1 d

L 1 (semicupla) 2 (disc intermediar)

Figura 5.11.c) Tensiunea de strivire a flancurilor cuplajului cu element intermediar cilindric se determina cu relatia: ss 12 M t h (2 D d e) (D d 2e) s as (5.20)

5.4.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara Cel mai cunoscut cuplaj care permite arborilor sa aiba o miscare relativa unghiulara de pna la 20 ... 25 (sau chiar pna la 45 - la puteri si la turatii reduse) este cuplajul cardanic cunoscut si sub numele de articulatia Hooke. Dintre numeroasele variantele constructive, cea mai simpla este cea prezentata n figura 5.12.

Figura 5.12 Constructiv, cuplajul se compune dintr-o cruce (cardanica) masiva cu patru brate de care se leaga furcile solidare cu arborii. Articulatiile dintre furci si cruce sunt prevazute cu rulmenti cu ace capsulati - cu unsoare consistenta. Randamentul cuplajelor cardanice are valori cuprinse n intervalul 0,98 0,99. Domeniul n care sunt utilizate, cu precadere cuplajele cardanice este acela al transmisiilor autovehicolelor grele, asigurnd legatura dintre cutia de viteze si diferentialul puntii motoare. Caracteristic cuplajelor cardanice simple este faptul ca nu sunt sincrone adica, chiar daca arborele conducator are viteza unghiulara constanta ( ? 1 = ct.), viteza unghiulara a arborelui condus variaza dupa legea: tg f 1 sin a cos 2 a tg 2 f 1 da dt cos a cos 2 f 1 cos 2 a sin 2 f 1

?1

(5.21)

n care f 1 si f 2 sunt unghiurile de rotire ale celor doi arbori, iar arborilor. Pentru unghiul a = ct., relatia (5.21) devine: ? cos a
2

este unghiul dintre axele

cos 2 f 1 cos 2 a

sin 2 f 1 ? 2 max

?1 ?1

(5.22)

, iar pentru f 1 = 90, ? 2 ? 2 min ? 1 cos a . cos a Consecinta acestui fapt este si aceea ca, la putere P1 constanta, momentul de torsiune transmis de arborele condus este variabil, pentru ca P2 = ? 2 Mt2 . Pentru ca sincronismul sa fie asigurat, se utilizeaza n exclusivitate varianta cu doua cuplaje cardanice ca n figura 5.13.
2

Pentru f 1 = 0, ?

a A B a) a A B b) a A B c) C a Figura 5.13 5.4.4 Cuplaje cu mobilitate combinata Cel mai cunoscut cuplaj care permite mobilitatea relativa a arborilor pe directie radiala, axiala si unghiulara, simultan, este cuplajul dintat reprezentat n figura 5.14. Cuplajele de acest tip sunt standardizate (STAS 6589-81) n mai multe variante constructive simple sau duble. Cuplarea se realizeaza prin cojugarea dintilor evolventici ai unei semicuple (prevazuta cu dantura exterioara) cu spatiile dintre dintii evolventici ai celeilalte semicuple (prevazuta cu dantura interioara). Diametrele de divizare ale celor doua danturi sunt identice. Mobilitatea unghiulara este posibila, deoarece dantura exterioara este bombata. Figura 5.14 C a C a

Carcasa cuplajului fiind etansa, ungerea este asigurata de uleiul cuprins n interior. Cuplajele dintate permit transmiterea momentelor de torsiune foarte mari, si, pentru ca sunt echilibrate dinamic, pot fi utilizate la turatii ridicate. Deplasarile unghiulare sunt limitate la maxim 1 , iar deplasarile axiale nu pot fi mai mari de 2 ... 3 mm. 5.5 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice 5.5.1 Generalitati Cuplajele elastice ndeplinesc urmatoarele roluri: 1. Atenueaza socurile de torsiune datorate masinilor motoare sau masinilor de lucru, prin rasucirea elastica relativa a celor doua semicuplaje si prin revenirea treptata a elementelor elastice la forma si pozitia initiala, cu pierdere de energie; energia cinetica a socului, partial absorbita, se transforma n caldura si n energie potentiala de deformare. 2. Evita zona de rezonanta la oscilatiile de torsiune care iau nastere datorita neuniformitatii miscarii de rotatie, prin deplasarea frecventelor proprii ale sistemului masina motoare cuplaj masina de lucru. 3. Compensarea abaterilor produse la montajul arborilor care urmeaza a fi cuplati. Elementele elastice ale cuplajelor carora le lipseste frecarea interioara sau exterioara si reiau forma initiala, dupa ndepartarea ncarcarii, rednd integral lucrul mecanic pe care lau nmagazinat la ncarcare. Daca solicitarile provocate de ncarcarea exterioara depasesc limita de elasticitate, atunci elementele intermediare ale cuplajului sunt supuse unor deformatii care se mentin partial si dupa descarcarea completa a arcului, lucrul mecanic nemaifiind recuperat n ntregime; aceeasi observatie este valabila si pentru arcurile ale caror elemente au frecare interioara sau exterioara. Proprietatile de elasticitate si de amortizare ale cuplajelor elastice se obtin att prin ntrebuintarea unor materiale (metalice sau nemetalice) adecvate, ct si printr-o forma corespunzatoare scopului urmarit. Elementele metalice ale cuplajelor elastice sunt de fapt arcuri de diferite forme: lamelare, bara de torsiune, disc, elicoidale cilindrice etc. Elementele elastice nemetalice sunt folosite datorita elasticitatii foarte mari; n plus, acestea au si proprietatile (avantajele) urmatoare: capacitate de amortizare ridicata, forma constructiva simpla, capacitate a de preluare a socurilor la torsiune. Ca materiale se folosesc: cauciucul natural vulcanizat, cauciucul sintetic, materiale plastice din clasa elastomerilor etc. 5.5.2 Caracteristica statica a cuplajelor Rigiditatea statica la torsiune a unui cuplaj elastic este definita ca variatia momentului de torsiune Mt n functie de unghiul de rotire relativa a semiculajelor f . Aceasta marime da o indicatie asupra capacitatii de preluare a socurilor si de izolare a vibratiilor torsionale; daca rigiditatea statica este ridicata, capacitatea de absortie a socurilor este si ea ridicata. Cuplajele elastice pot avea caracteristica liniara (figura 5.15 a) sau neliniara (figura 5.15 b si c). Caracteristica din figura 5.15 b este regresiva (moale), iar caracteristica din figura 5.15 c este progresiva (tare). Pentru cuplajele care au caracteristica liniara, rigiditatea statica se defineste ca fiind raportul: C Mt f (5.23)

iar pentru cuplajele care au caracteristica neliniara rigiditatea statica se defineste ca fiind derivata momentului de torsiune n functie de unghiul de rotire relativa: C dM t df Mt b a c (5.24)

f Figura 5.15 Opernd cu aproximarea cubica pentru caracteristicile tari si moi, expresiile momentului de torsiune sunt de forma: Mt k f ? f
3

(5.25)

n care k si ? sunt constante determinate experimental si au dimensinile unei rigiditati. 5.5.3 Cuplaje cu arcuri elicolidale cilindrice dispuse tangential Pe baza figura 5.16, la acest cuplaj caracteristica elastica este determinata de starea de pretensionare a arcurilor. 2 3 1 4

Figura 5.16

Figura 5.17

Scriind relatia de echilibru pent ru semicuplajul conducator se obtine momentul de torsiune transmis de cuplaj: Mt z Ft R 0 (5.26)

n care z este numarul bolturilor unui semicuplaj, R0 raza cercului de asezare a bolturilor, iar Ft forta tangentiala care actioneaza asupra arcului elicoidal n boltul de prindere (figura 5.17). Aceasta marime se determina cu relatia: Ft F cos(a f ) 2 (5.27)

Sub actiunea fortei F, arcul elicoidal se comprima cu sageta: f 8 D3 n F G d4 (5.28)

n care: D este diametrul mediu al spirelor, d diametrul srmei arcului, n numarul spirelor, iar G modulul de elasticitate transversal. Geometric, relatia dintre sageata fiecarui arc si unghiul de rotire relativa a semicuplajelor f are forma: f 2 R 0 sin f 2 2 R 0 sin (a f ) 2 (5.29)

Prin eliminarea parametrilor Ft , F si f din relatiile (5.26))...(5.29) se obtine caracteristica cuplajului [2]: M t (f )
2 z G d 4 R0

4 D

(sin

a a f a f sin ) cos 2 2 2

(5.30)

5.5.4 Cuplaje cu arcuri lamelare dreptunghiulare montate radial Reprezentarea din figura 5.18 ne permite sa observam ca acest cuplaj prezinta doua puncte de discontinuitate a caracteristicii (figura 5.19) [2], n functie de marimea unghiului de rotire relativa a semicuplajelor (figura 5.20). Pentru unghiuri de rotire reduse f, expresia momentul transmis poate fi calculat cu relatia: M(f ) 3 E I (r l) 2 l3 f (5.31)

n care I este momentul de inertie al unui pachet de arcuri lamelare.

A B-B 7 8 1 2

A-A 3

6 A B Figura 5.18 Mt R a x a)
1 2

l F

a b) F

c) Figura 5.19

d) Figura 5.20

5.5.5 Cuplaje dintat cu arcuri serpuite n functie de forma dintilor semicuplajelor (figura 5.21.a si b), caracteristica functionala a cuplajului poate fi liniara sau neliniara. Astfel, pentru geometria din figura 5.21.a, caracteristica este liniara, pentru ca distanta dintre punctele de sprijin ale arcurilor pe dintii semicuplajului ramne constanta, iar rigiditatea nu depinde de marimea momentului de torsiune. Pentru varianta constructiva din figura 5.21.b, caracteristica este neliniara, pentru ca dantura este curba. Avantajul acestei variante este acela ca, la cresterea momentului de torsiune, are loc deplasarea punctului de nceput al contactului dintelui cu arcul.

a)

p m

m p

b) Figura 5.21

Figura 5.22

Figura 5.23 n figura 5.22 este prezentat un cuplaj cu arc serpuit amplasat ntr- un plan normal pe arborele cuplat, iar n figura 5.23 este desenul cuplajulului cu arcuri serpuite dispuse pe suprafata laterala. Problemele legate de caracteristica cuplajelor prezentate sunt tratate n lucrarea [2]. 5.5.6 Cuplaje cu elemente elastice de tip bara de torsiune Cuplajele de acest tip pot fi realizate cu un singur sau cu doua rnduri de bare. n figura 5.24 apar elementele constructive principale: 1 element motor; 2 arc bara; 3 element condus. Sub actiunea momentului de torsiune, caracteristica cuplajului este liniara, pna cnd curbura axei arcului devine egala cu curbura profilului dintelui (figura 5.25). Dependenta momentului de torsiune de unghiul de rotire relativa a semicuplajelor pentru portiunea liniara a caracteristicii se determina cu relatia [2] Mt
2 3 z E I D0

8 s3

(5.32)

unde: z este numarul de arcuri bara; I momentul de inertie la ncovoiere al arcului bara; D0 diametrul de asezare a arcurilor bara; E modulul de elasticitate longitudinala a materialului arcurilor; s cota prezentata n figura 5.25.

Figura 5.24

Figura 5.25

Dupa ce curburile devin egale, dependenta momentului de torsiune de unghiul de rotire relativa a semicuplajelor se determina cu relatia: 3 z E I D0
2 t

(f

2 (s 2

a )
2

) (5.33)

8 a3

? D0

n functie de natura ferica. Acest cuplaj poate avea caracteristica liniara sau neliniara, cauciucului sau elastomerului din care este confectionata mantaua peri 3 l1 B 1 D1 R H R
R3 R4

5.5.7 Cuplajul cu element elastic toroidal

D d2 d1

R R

l3

l L C D

4 l1 L Figura 5.26

Cuplajele cu element elastic toroidal (figura 5.26) au gabarit radial mare, si, ca urmare, au capacitatea de a prelua o mare cantitate de energie mecanica, prin momentele de torsiune aplicate prin soc sau ntr- un alt regim dinamic sever. Cuplarea arborilor este mult usurata de faptul ca deplasarile axiale, unghiulare, radiale sau mixte pot fi preluate de deformarea elementului elastic. Unghiul de rotire relativa a semicuplajelor poate ajunge la valori mari cuprinse ntre 12 ... 35, n mod exceptional 40. Caracteristica elastica a cuplajului este data de relatia: M t (f ) Kc G D3 f (5.34)

n care: D este diametrul exterior al elementului elastic toroidal; G modulul de elasticitate transversal al materialului elementului elastic; Kc = coeficient geometric, dependent de rapoartele a = B / D, = d / D, n care B este latimea mansonului de cauciuc, iar d grosimea acestuia (figura 5.27). Kc 0,12 a = 0,15 0,2 0,25 0,30 0,35 0,08 0,04 0 0,01 0,03 0,05 0,07 Figura 5.27 5.5.8 Cuplajul elastic cu bolturi Reprezentarea din figura 5.28 se refera la varianta constructiva cel mai des ntlnita (STAS 5982/6 -81). Indiferent de varianta, trebuie sa existe posibilitatea deformarii libere a elementelor elastice; n caz contrar, cuplajul se rigidizeaza, fara a mai avea capacitatea de atenuare a socurilor torsionale. Sub efectul momentului de torsiune, fiecare bolt este solicitat la ncovoiere de catre forta tangenta la cercul cu diametrul D0 (figura 5.29). L db D F D0 l2 l1 b j Figura 5.29 Figura 5.28 d

Aceeasi forta solicita la strivire mansonul de cauciuc care mbraca boltul. Relatia din care se deduce forta pe un bolt este: F 2 Mt z D0 (5.35)

unde z reprezinta numarul de bolturi. Legatura dintre forta F si sageata f (figura 5.29), produsa de aceasta, este data de relatia: F c fa (5.36)

n care c este un coeficent de elasticitate, iar a - un exponent care tine seama de forma elementului elastic si de materialul din care este facut; pentru materiale indigene a = 1,5. Geometric, ntre unghiul de rotire relativa a semicuplajelor f si sageata exista realatia : f D0 2 f (5.37)

Ca urmare, se poate exprima caracteristica functionala a cuplajului: M t (f ) z c D0 2

a 1

fa

(5.38)

Verificarea bolturilor la ncovoiere, respectiv a mansoanelor de cauciuc la strivire se face cu relatia si Mi Wi F l2

3 p db 32

ai

60...80 MPa

(5.39)

(n care F1 este forta care revine unui bolt din momentul de torsiune), respectiv cu relatia: ss F l1 ssa 5...7 MPa (5.40)

db

5.6 Cuplaje intermitente rigide Cuplajele intermitente rigide permit transmiterea momentului de torsiune prin intermediul danturii frontale sau radiale dispuse pe cele doua semicuplaje conjugate. Fata de ambreiajele cu frictiune, la aceste cuplaje apar avantajele: gabarit radial mult mai mic, rigiditate sporita si cost redus; n plus, cuplajele cu dinti frontali nu necesita reglaje n timpul functionarii. Pentru a nu se produce ruperea danturii este necesar ca arborii sa nu aiba abateri de coaxialitate. Daca cuplarea arborilor se face n sarcina, iar vitezele periferice ale celor doua semicuplaje sunt diferite caz uzual, dantura este solicitata prin soc, ceea ce limiteaza puterea

care poate fi transmisa. Utilizarea unor dispozitive de sincronizarea a vitezei periferice permite largirea domeniului de utilizare. 5.6.1 Ambreiaje cu craboti (cuplaje intermitente cu dantura frontala) Acest cuplaj realizeaza cuplarea si decuplarea prin deplasarea comandata a reperului 2 semicuplaj antrenat (figura 5.30). Formele pe care le pot avea crabotii (dintii frontali) sunt prezentate n figura 5.31. Semicuplajele se executa din oteluri de calitate sau aliate cu duritatea superficiala cuprinsa n intervalul 56 ... 62 HRC. n functie de marimea momentului care trebuie transmis, numarul dintilor frontali este cuprins ntre 3 si 60. 1 2

H7 / f7

Figura 5.30

a)

b)

c)

d)

e)

f)

g) Figura 5.31

h)

d i)

Calculul de rezistenta a danturii se face la strivire, ncovoiere si forfecare. Cea mai importanta solicitare este cea de contact (strivire) pentru care tensiunile admisibile se aleg n functie de conditiile de functionare, astfel: - s a = 90 ... 120 MPa, pentru cuplarea sincrona; - s a = 50 70 MPa, pentru cuplare la viteze relative scazute; - s a = 35 .... 45 MPa, pentru cuplare la viteze relative ridicate. 5.6.2 Cuplajele intermitente cu dantura radiala Constructiv aceste cuplaje se aseamana cu sistemele numite cuplaje permanente mobile dintate. Schema unui astfel de cuplaj este prezentata n figura 5.32 n care: 1 - arbore condus cu coroana dintata exterioara; 2 - sincronizator; 3 - element de cuplare cu coroana dintata interioara; 4 - arbore condus cu coroana dintata exterioara; 5 - arbore motor. Pentru micsorarea socurilor de cuplare, ambreiajul este prevazut cu sincronizatorul 2, realizat sub forma unui ambreiaj dublu conic cu frictiune, ceea ce permite egalizarea turatiei reperului 4 cu turatia reperului 5.

Figura 5.32 5.7 Cuplaje intermitente cu frictiune (ambreiaje) La cuplajele intermitente, legatura dintre arbori poate fi stabilita sau ntrerupta la o comanda exterioara sau n mod automat, att n sarcina ct si la mers n gol, cu posibilitatea rotirii relative a arborilor (motor si condus). Acest avantaj functional este utilizat n urmatoarele situatii: a. la decuplarea transmisiei mecanice de motor (la oprirea temporara a unui autovehicul cu motorul n functiune, la pornirea lenta a unui autovehicul - pentru asigurarea unei ncarcari progresive a elementelor transmisiei, la schimbarea fara socuri a treptelor de viteza la autovehicule rutiere si la masini- unelte etc.); b. la frnarea usoara a unui autovehicul, pentru scurt timp, fara schimbarea treptei de viteza; c. pentru limitarea momentului de torsiune transmis, la suprasarcina, ambreiajul avnd si rol de cuplaj de siguranta. Ca urmare, ambreiajele sunt utilizate la constructia: autovehiculelor, masinilor-unelte, masinilor de ridicat si transportat, instalatiilor de foraj si de pompare, concasoarelor, malaxoarelor etc. 5.7.1 Schema ambreiajului cu frictiune Schema din figura 5.33 corespunde variantei constructive cu discuri plane, cu o singura interfata de frecare (ambreiaj plan). Ambreiere (automata) Masina motoare (MM) Q Caneluri Discuri de frictiune Figura 5.33 Debreiere (comandata) Masina de lucru (ML)

Antrenarea arborelui condus al masinii de lucru de catre arborele conducator al masinii motoare se realizeaza prin frecarea care apare ntre discurile solidare cu acestia; frecarea dintre discurile care transmit miscarea si puterea se obtine prin apasarea lor cu forta axiala Q. Pentru ca forta de ambreiere Q sa fie ct mai redusa, se realizeaza ambreiaje cu discuri conice si ambreiaje plane multidisc. Acestea din urma sunt capabile sa transmita momente de torsiune extrem de ridicate. Dupa modul de realizare a fortei de ambreiere, ambreiajele cu frictiune pot avea comanda: a. mecanica (cu prghii si arcuri); b. hidrostatica; c. pneumostatica; d. electromagnetica. 5.7.2 Cerinte impuse ambreiajelor cu frictiune Pentru asigurarea functionarii ambreiajelor cu frictiune n conditii de fiabilitate ridicata, acestea trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: a. schimbarea turatiei arborelui condus sa se realizeze fara socuri; b. n functionare, n stare cuplata, n regim nominal de ncarcare, discurile nu trebuie sa patineze; c. durabilitate ridicata, pentru a nu fi necesara nlocuirea frecventa a discurilor de frictiune; d. asigurarea unui bun transfer de caldura spre exterior, pentru mentinerea echilibrului termic n limitele admise de natura materialelor de frictiune, ceea ce se obtine prin ventilarea carcasei ambreiajului (la ambreiaje uscate de mari dimensiuni), prin circulatia fortata a uleiului de ungere si racire (la ambreiaje cu ulei) si prin marirea suprafetei de racire a carcasei ambreiajului, adica prin nervurarea acesteia; e. durata procesului de ambreiere sa fie scurta, pentru ca uzura si pierderile de putere sa fie ct mai mici; f. comanda ambreiajului sa nu necesite forte prea mari de actionare; g. coeficientul de frecare dintre discuri sa fie stabilizat si de valoare ridicata, pentru a conduce la un gabarit radial minim. 5.7.3 Cupluri de materiale Cele mai des utilizate cupluri de materiale sunt prezentate n Tabelul 5.4. Tabelul 5.4 Regimul de frecare cu ungere Otel calit / otel calit Textolit / otel fara ungere -

Fc / Fc sau Fc / otel calit Bronz sinterizat / otel rectificat Tesatura de bumbac impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc Tesatura de azbest impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc Azbest presat cu rasini sintetice cu aschii de cupru sau de alama (ferodo) / otel sau Fc Cauciuc cu insertie metalica / otel sau Fc Materiale metalo-ceramice / otel calit Materiale din pulberi metalice / otel calit

5.7.4 Probleme constructive Ambreiere Debreiere De

Q Arbore condus

Di

Figura 5.34 n figura 5.34 este prezentata schita de principiu pentru un ambreiaj cu o singura interfata de frecare cu discuri plane, asa-zisul ambreiaj plan, iar n figura 5.35 se gaseste schema ambreiajului cu mai multe interfete de frecare, adica ambreiajul multidisc. 1 3 4 5 7

Arbore conducator

2 Figura 5.35

Arbore condus

Componentele ansamblului din figura 5.35 sunt: 1. semicupla solidara cu arborele conducator; 2. semicupla solidara cu arborele condus; 3. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la exterior n contact cu semicupla motoare 1; 4. discuri de otel calit si rectificat prevazute cu caneluri la interior n contact cu semicupla condusa 2; 5. arcuri elicoidale cilindrice pentru aplicarea elastica a fortei de ambreiere Q; 6. piston pentru ambreiere; 7. cilindru hidraulic solidar cu semicupla 2. Discurile din otel calit si rectificat 3 si 4 au grosimi n intervalul 1 2 mm. Rectificarea discurilor este necesara, pentru ca forta de ambreiere Q sa se propage nediminuata n tot pachetul de discuri si sa aiba astfel valori ct mai reduse. Elementele geometrice principale ale discurilor de ambreiaj din otel calit si rectificat sunt prezentate n figura 5.36.

Di Figura 5.36

De

Daca garnitura de frictiune este din tesatura de bumbac impregnata sau din azbest impregnat, respectiv din materiale metalo-ceramine, aceasta se monteaza pe discul suport de otel prin lipire, respectiv prin nituire asa cum este reprezentat n figura 5.37 si 5.38. n cazul n care garniturile de frictiune sunt lipite (figura 5.37), grosimea pachetului este mai mica, iar reutilizarea discului de otel, dupa uzare, nu mai este posibila. Daca asamblarea garniturilor de ferodo, de exemplu, se realizeaza prin nituire, atunci dupa pierderea prin uzura a stratului de grosime sa este posibila ndepartarea niturilor vechi, schimbarea garniturilor si aplicare noilor nituri (figura 5.38). Materialele recomandate pentru nituri sunt alama, unele aliaje de aluminiu si cuprul. Grosimea s a garniturilor de frictiune este de ordinul 1 ... 4 mm, n functie de solutia constructiva aleasa. Adncimea admisa pentru uza re este sa = 0,5 ... 2 mm.

lipire

sa

disc otel disc otel

Figura 5.37

Figura 5.38

n cazul discurilor din otel durificat si rectificat se adopta solutia realizarii canalelelor radiale, elicoidale sau oblice, cu adncimea de ordinul 0,5 mm (figura 5.39) pentru a favoriza ventilarea si racirea acestora, att la ambreiajele uscate, ct si la ambreiajele unse. n canalele respective se aduna treptat particulele de uzura care se elimina n exterior prin centrifugare.

Figura 5.39

Apasarea discurilor de frictiune se realizeaza cu arcuri elicoidale (dispuse central sau pe periferie) sau cu arcuri disc. ntre elementul care realizeza apasarea axiala si arcuri exista un rulment, numit de presiune care permite debreierea fara oprirea transmisiei mecanice. 5.7.5 Bazele teoretice ale procesului de ambreiere n figura 5.40 este reprezentata schema ansamblului masina motoare ambreiaj masina de lucru, n care notatiile sunt: J1 si J2 momentele de inertie reduse ale rotorului masinii motoare, respectiv masinii de lucru; Mm momentul de torsiune din arborele motor; Mf momentul de frecare din ambreiaj; Mr - momentul de torsiune din arborele condus; f 1,2 - unghiurile de rotire ale arborilor conducator 1 si condus 2; ? 1,2 vitezele unghiulare ale arborilor 1 si 2. - coeficient de frecare Mm MM J1 Q J2 Mr ML

? 1,f1

Mf Figura 5.40

? 2,f2

Diagramele caracteristice pentru cuplarea n sarcina sunt reprezentate n figura 5.41, astfel: n fig 5.41 a este prezentata variatia momentului de frecare din ambreiaj, iar n figura 5.41 b este prezentata variatia vitezei unghiulare pentru arborele motor, respectiv pentru arborele condus. Ma Mfc a) Mr t1 ? O1 b) O2 t1
Cuplare

Ma

tp ?1 ?2 Patinare T T

t2
Demaraj

? 1= ? 2 =

t
1

Figura 5.41

Caracteristicile diagramelor sunt: t1 perioada de cuplare; tp perioada de patinare; t2 perioada de demaraj; T durata procesului de ambreiere; T durata ambreierii si demararii. n intervalul de timp 0 ... t1 momentul de frecare creste pna la valoarea momentului rezistent (util) care se manifesta n arborele condus. Ca urmare, se produce o ncetinire a vitezei arborelui conducator, fara sa se produca si accelerarea arborelui condus. n acest interval patinarea discurilor este intensa. n intervalul t1 tp se realizeaza accelerarea arborelui condus, cresterea momentului de frecare din abmbreiaj si scaderea turatiei arborelui conducator. Notatia Ma se refera la momentul necesar accelerarii maselor aflate pe arborele condus caracterizate prin momentul de inertie J2 . Ambreierea se ncheie n intervalul t p t2 cnd are loc cresterea, n continuare, a momentului de frecare, realizndu-se accelerarea suplimentara a rotorului J2 , pentru acoperirea diferentei de momente de accelerare (Ma Ma). n plus, se produce si accelerarea arborelui conducator, fr nat n intervalul anterior si care, astfel, ajunge la turatia initiala O 1 . La sfrsitul ambreierii, rotorul condus atinge, si el, turatia arborelui conducator O1 cu care este, n final, sincron. Din diagrama se observa ca arborele condus a trecut, n timpul ambreierii, de la turatia initiala O2 la turatia de sincronism O1 . M Mf Mf = Ma + Mr = ct. Mr O ?1= ? rel ? O1 O2 t1 a) ? 1 (t) ? 2 (t) tp t e2 T b) Figura 5.42 Ambreierea propriu- zisa se face n intervalul t1 t2 . Se observa ca forta de ambreiere Q nu se aplica instantaneu, ci pe intervalul 0 t1 ; variatia fortei de apasare Q este aceeasi, ca alura, cu a momentului de frecare. t O2 = 0 e T ?2 t
1

Ma T t

Diagramele prezentate mai sus pot fi schematizate, considernd ca forta Q se poate aplica brusc; n plus, coeficientul de frecare se considera a fi constant n timpul ambreierii. Ca urmare, rezulta un set de diagrame mai usor de interpretat (figura 5.42.a). Pentru cazul ambreierii n gol, adica n absenta sarcinii, diagramele caracteristice ambreierii sunt simple (figura 5.42.b) si permit determinarea timpului de ambreiere corespunzator T. Cu e2 s-a notat acceleratia unghiulara pentru arborele condus. Ecuatiile diferentiale de echilibru dinamic pentru sistemul motor ambreiaj, respectiv ambreiaj masina de lucru sunt: J1 f1 M f 2 M r J2 f Mm Mf (5.41)

Integrnd, obtinem: ? 1 (t ) ? 2 (t) df 1 dt df

2

Mm J1 Mf J2

Mf Mr

t O1 t O2

(5.42) (5.43)

dt

Viteza unghiulara relativa este diferenta dintre vitezele unghiulare instantanee ale celor doi arbori: ? r (t ) ? 1 (t ) ? 2 (t ) (5.44)

adica, pe baza relatiilor de mai sus: ? r (t ) O1 O2 J1 J 2 Mf J 1J 2 Mm J1 Mr J2 t (5.45)

Timpul de patinare se obtine punnd conditia ? r(t) = 0, de unde rezulta: tp O1 J1 J 2 Mf J 1J 2 O2 Mm J1

Mr J2

(5.46)

Daca se face aproximarea ? r (t) = ct. = O1 , atunci: ? r (t ) O1 Mf J2 de unde rezulta: tp O1 Mf O2 J Mr 2 (5.48) Mr (5.47)

O2

Daca se considera cazul ambreierii n gol, (Mr = 0 si Mf = Ma) si daca se pleaca de la O2 = 0, atunci timpul de ambreiere se poate calcula cu o relatie simpla, de forma: tp O1 J 2 Mf (5.49)

O relatie cu totul aproximativa a momentului de frecare si anume: Mf Q Dm 2 (5.50)

permite analiza vaiabilelor de care depinde timpul de ambreiere care trebuie sa aiba valori ct mai reduse, pentru a nu se produce uzarea prematura a ganiturilor de frictiune. Cu aproximarile facute rezulta: tp T 2 O1 J 2 Q Dm (5.51)

Este evident ca, pentru a obtine un timp de ambreiere ct mai mic trebuie ndeplinite conditiile prezentate n Tabelul 5.5. Tabelul 5.5 Reducerea timpului de ambreiere se obtine daca - viteza unghiuara O1 este ct mai redusa - momentul de inertie redus J2 are valori ct mai scazute - coeficientul de frecare este mare Conditiile din coloana stnga atrag si efecte negative, astfel: - reducerea vitezei unghiulare O1 conduce la cresterea gabaritului masinii motoare - reducerea momentului de inertie J2 benefica, din punct de vedere al gabaritului, conduce la dificultati n proiectarea masinii de lucru care trebuie sa fie ct mai compacta - cerinta alaturata poate fi respectata optnd pentru un regim de frecare la limita sau pentru unul cu frecare uscata, dar uzura garniturilor de frictiune este intensa si durabilitatea ambreiajului este modesta - consecinta secundara a cerintei este supradimensionarea sistemului care asigura realizarea fortei de ambreiere Q (arcuri, rulment de presiune etc.) si, n plus, duce la solicitarea prin soc axial a ntregului ansamblu - consecinta cerintei alaturate este cresterea gabaritului radial al ansamblului

- forta de ambreiere Q este foarte mare - diametrul mediu Dm este mare, asadar si diametrul exterior este mare

Analiza datelor din Tabelul 5.5 conduce la concluzia ca este dificil de optimizat geometric si functional un ambreiaj.

5.7.6 Energia disipata n timpul ambreierii Puterea pierduta prin frecare n timpul ambreierii are forma generala: Pf (t ) M f ? r (t ) (5.52)

iar energia disipata este:

tp

Wf
0

Pf (t) dt

Mf

2 Mf

(O1 O 2 ) 2 J 1 J 2 (J 1 J 2 ) M m J 2 M r J1

(5.53)

Din relatiile (5.52) si (5.53), pentru ? 1 (t) = ct. = O1 , rezulta: Wf Mf (O1 O 2 ) 2 J 2 (M f M r ) 2 (5.54)

Stiind ca energia furnizata de arborele motor este:

Wm M m O1 t p

(5.55)

se poate cacula randametul transferului de energie de la masina motoare la masina de lucru: ? 1 WF Wm (5.56)

Pentru cazul particular ? 1 (t) = ct. = O1 , rezulta succesiv: Wm ? 1 M m O1 1 Mf 2 Mm O O2 J2 (5.57) (5.58)

Mf M r O1 O 2 O1

Se poate constata ca, pentru situatia particulara data, randamentul este mai mic de 50%, pentru ca Mf < Mm. Evident, ca la ambreierea n sarcina randamentul este, cu att mai mult, mai mic dect 50%, ceea ce da masura uzurii care se produce n intervalul de timp studiat. Ca urmare a procesului de ambreiere, dar si la debreiere, n aceeasi masura, energia disipata se regaseste n ncalzirea abreiajului si n uzarea garniturilor de frictiune. La pornirea n gol, fara sarcina, randamentul se poate calcula cu relatia: ? 1 1 Mf 2 Mm (5.59)

Cunoscnd marimea energiei pierdute prin frecare se poate exprima puterea pierduta prin frecare pentru un ambreiaj la care ambreierea se produce cu frecventa de z ambreieri pe ora, astfel: Pf Wf z 3600 W (5.60)

5.7.7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare Se adopta, mai nti, valorile coeficientului de serviciu cs si al celui de importanta a transmisiei ci, pentru a determina momentul de frecare Mf : Mf M r ci cs (5.61)

Pentru cs si ci sunt recomandate valorile preze ntate n Tabelul 5.6. Tabelul 5.6 ci 1,0 1,2 1,6 2,0 daca avarierea ambreiajului conduce la oprirea masinii daca avarierea ambreiajului conduce la avarierea masinii daca avarierea ambreiajului conduce la avarierea mai multor masini daca avarierea ambreiajului poate conduce la pierderi de vieti omenesti 1,0 1,0 ... 1,6 cs daca masina de lucru are un mers uniform daca masina de lucru are un mers neuniform daca masina de lucru are un mers puternic neuniform

1,6 ... 2,5

Cunoscnd expresia momentului de frecare dintre discurile de frictiune, a fortei de ambreiere Q n raport cu presiunea de contact dintre discurile respective si alegnd raportul Di k 0,5...0,7 , se poate face dimensionarea geometrica, adica aflarea diametrului De exterior De si, implicit a diametrului interior Di, cu respectarea presiunii de contact admisibile pa. Mf 1 D3 Q e 2 3 De p 2 p (D e 4 D i2 ) Di3 D i2

(5.62)

(5.63)
1 3

De

12 M f p a (1 k )
3

(5.64)

Dupa stabilirea diametrelor De si Di se poate calcula forta necesara la ambreiere: Q p p a (D2 e 4 D2 i ) (5.65)

cu care se va dimensiona, ulterior, sistemul de realizare a fortei (arcurile) si rulmentul de presiune. Datele geometrice fiind stabilite, se poate trece la aflarea energiei consumate prin frecare Wf relatiile (5.53) sau (5.54) si a puterii de frecare Pf relatia (5.60).

Se poate considera ca ntreaga putere pierduta prin frecare se regaseste n fluxul de caldura evacuat prin radiatie si convectie prin suprafata carcasei ambreiajului Ac, ceea ce permite aflarea temperaturii medii a discurilor de frictiune, astfel: t mediu t0 Pf k Ac t admisibil (5.66)

n relatia (5.66), factorul k este coeficientul global de transfer de caldura

m 2 grad dependent de viteza curentului de aer care spala carcasa ambreiajului, exprimata n m/s. k 12,7 2,8 v aer

(5.67)

Valori orientative pentru presiunea admisibila de contact pa, pentru coeficientul de frecare si pentru temperatura admisibila tadmisibil sunt date n Tabelul 5.7 corespunzator ambreiajelor cu o singura interfata de frecare. Tabelul 5.7 Coeficientul de frecare Temperatura admisibila tadmisibil [C] regim permanent regim intermitent

Cuplul de materiale

pa [MPa]

cu ungere

fara ungere

Fc / Fc Tesatura de bumbac cu rasini sintetice/ otel sau Fc Tesatura de azbest cu rasini sintetice/ otel sau Fc Bronz sinterizat/ otel sau Fc Ferodo / otel sau Fc Cauciuc cu insertie / otel sau Fc

1 ... 1,8

0,15 ... 0,25

0,02 ... 0,1

300

0,05 ... 1,2

0,4 ... 0,65

0,1 ... 0,2

100

150

0,35 ... 0,7

0,2 ... 0,4

0,1 ... 0,2

200

300

0,2 ... 1

0,15 ... 0,25

0,09

180

0,2 ... 0,8

0,2 ... 0,4

0,1 ... 0,5

180

400

0,5 ... 0,8

0,4 ... 0,65

0,1 ... 0,2

250

300

La ambreiajele multidisc, pentru presiunea admisibila se vor adopta valori cu 40% mai mici dect cele prezentate n tabel, pentru a tine cont de conditiile de racire mai dificile. Cu privire la temperatura admisibila, mentionam ca depasirea acesteia are ca urmare: exfolierea sau fisurarea garniturilor, ondularea suprafetelor active si, n cazul discurilor din otel, gripajul. Pentru a nu fi depasita temperatura admisibila se impune racirea suplimentara a carcasei ambreiajului prin nervurare, ventilare sau racire fortata cu ulei n circuit nchis. Durabilitatea ambreiajului (h, n ore de functionare efectiva) se determina n functie de uzura specifica determinata experimental si adoptata n calcule cu notatia qa [mm3 /W.s], astfel: p 2 (D 2 e D i ) sa 4 Pf q a mm 3 Wh

(5.68)

n care produsul de la numarator reprezinta volumul de material admis a fi ndepartat prin uzarea garniturilor de frictiune; cota s a este grosimea stratului de material care poate fi pierduta prin uzura (a se vedea, de exemplu, figura 5.38). Pentru materiale de tip ferodo uzura specifica este qa = 20 ... 60 mm3 / W s, iar pentru otel calit / otel calit qa = 5 mm3 / W s. Calculul ambreiajului continua cu determinarea timpului de ambreiere. 5.7.8 Calculul ambreiajului multidisc Pe baza elementelor geometrice din figura 5.43 si notnd cu i numarul interfetelor de frecare: i m c 1 (5.69)

n care m este numarul discurilor solidare cu semicupla motoare, iar c este numarul discurilor solidare cu semicupla condusa. Solidarizarea discurilor motoare, respectiv conduse se face prin intermadiul canelurilor exterioare, respectiv interioare. Avantajul ne t fata de ambreiajele cu o singura intefata de frecare este acela ca la aceeasi forta de apasare Q se produc i forte de frecare interdisc, ceea ce nseamna momente de frecare de i ori mai mari, daca planeitatea discurilor este perfecta. Momentul de frecare total are, deci, forma: Mf
3 1 De D i3 Q i 2 3 De D2 i

(5.70)

de regula, se admit valori k

Di De

0,5...0,7 ; pe de alta parte, aplicnd formulele:

Q Mf

pa

p 2 (D 2 e Di ) 4 c i c s M t no min al

(5.71)

. Se recomanda ca p a (1 k 3 ) i numarul interfetelor de frecare sa fie i = 10, daca ambreiajul este uscat si i = 50, daca ambreiajul este uns. z0 z0-1 4 3 2 1 2

Rezulta diametrul exterior de frecare D e

12 M f

Fz0

Fz0 Fz0-1 F3

F2 F3 F1

F0 Disc A

Fz0-1 Disc B 1 De r1 Figura 5.43

r2

Calculul ambreiajului multidisc continua cu cel prezentat la ambreiajul cu doua discuri plane cu o singura interfata de frecare de mai sus, cu exceptia formulei durabilitatii care devine: p 2 (D2 e Di ) i sa 4 Pf q a

Di

(5.72)

5.7.9 Calculul ambreiajului conic Pentru a micsora gabaritul radial si marimea fortei de ambreiere Q se utilizeaza, n locul ambreiajului cu discuri plane, ambreiajul cu o singura interfata de frecare dispusa pe un trunchi de con, asa cum sugereaza schita din figura 5.44. Cu notatiile deja prezentate se poate expima forta axiala de apasare Q:
Q N (sin a cos a )

(5.73)

Pe de alta parte, se poate scrie relatia de calcul a apasarii normale pe suprafata activa N, n functie de momentul de frecare Mf , respectiv de presiunea admisibila: N N 2 Mf Dm pa Dm b (5.74) (5.75)

Ca urmare se poate determina valoarea latimii de contact b, astfel: b N Dm pa (5.76)

a a N Q

Figura 5.44

Evident, semiunghiul conului a trebuie sa fie mai mare dect unghiul de frecare f , pentru a nu se produce autofrnarea la debreiere. De regula, a > 10, iar uzual a = 15. 5.8 Cuplaje intermitente automate Cuplajele intermitente automate asigura cuplarea si decuplarea automata, n functie de marimea turatiei, de sensul de rotatie sau de valoarea momentului de torsiune transmis. Pentru asigurarea acestor cerinte, cuplajele pot fi: - limitatoare de sens (cuplaje unisens) - limitatoare de turatie (cuplaje centrifugale) - limitatoare de moment (cuplaje de siguranta). 5.8.1 Cuplaje unisens (de cursa libera) Schema din figura 5.45 sugereaza ca rolele cilindrice care sunt interpuse ntre semicupla motoare 1 si semicupla condusa 2 pemit transmiterea puterii si momentului de torsiune ntr- un singur sens de miscare si nu permit antrenarea n celalalt sens. La rotirea reperului 1 n sensul acelor de ceasornic rolele se mpaneaza si asigura transmiterea miscarii; la rotirea lui n celalalt sens, rolele se deblocheaza.

Figura 5.45 Pastilele dure dintre role si elementul motor nu permit producerea brinelarii, asigurnd pastrarea geometriei suprafetelor active. Constructiv, exista numeroase variante constructive, una dintrea acestea fiind cunoscuta de la transmisia bicicletelor sub numele de torpedou.
1

R1 B
2

Fn1

Fn2

d O2 C R2 Fn2
2

Fn1

D O1 Figura 5.46 n figura 5.46 este prezentata schema de calcul. Pentru ca rola sa ramna blocata (n echilibru), trebuie ca rezultantele R1 si R2 sa aiba aceeasi directie si sensuri diferite. Elementele functionale si constructive principale sunt: - coeficientii de frecare pentru contactul rola element motor, respectiv rola element condus 1 = 2 = ; - unghiurile de frecare f 1 = f 2 = f = a / 2, n care a = f 1 + f 2 ; - uzual, a = 4 10; - numarul rolelor z = 3 6. Din conditia geometrica (a se vedea triunghiul O1 O2 A): D d cos a 2 a d 2 (5.77)

Rezulta diametrul d, daca se adopta valori pentru D, a si a.

a2

Solicitarea rolelor si suprafetelor conjugate este tensiunea de contact hertziana la care se face verificarea sau dimensionarea. 5.8.2 Cuplaje centrifugale n figura 5.47.a este prezentata schema de principiu a cuplajului centrifugal; elementele componente principale sunt: 1 platoul solidar cu semicupla motoare; 2 tamburul sau camasa semicuplei conduse; 3 sabotii; 4 arcurile de readucere. Daca platoul 1 se roteste n sens orar, la atingerea unei anumite viteze unghiulare ?, forta de centrifugare Fcf devine suficient de mare pentru a pune n miscare, prin frecare, camasa semicuplei 2 pe care este normala. Schema din figura 5.47.b permite calculul fortelor din sistem. Fcf 2 R r O2 O 4 a1 Fcf Figura 5.47.a 3 a2 Figura 5.47.b e b O1 1 F0 F0 O1 Fcf Fn Fn

Ecuatia de echilibru de momente pentru un sabot, n raport cu punctul O1 este: F0 (a 1 a 2 ) Fcf b Fn e Fn c 0 (5.78)

Punnd conditia de transmitere a momentului de torsiune:

Mf Mt
calcul

unde:

(5.79) (5.80)

Mf

z Fn R

n care z este numarul de saboti si tinnd cont ca forta centrifuga este de forma: Fcf m r ?
2

(5.81)

se poate rescrie prima relatie, astfel: m r ?

2

b F0 (a 1

a2)

M t calcul z R

(c e)

(5.82)

n care r este raza centrului de greutate a sabotului, n raport cu centrul O. Cnd sabotul ncepe sa atinga tamburul 2, Fn 0, iar viteza unghiulara atinge valoarea ? 0 . Ca urmare relatia 5.82 devine: m r ?
2 0

b F0 (a 1

a2)

(5.83)

Din formula de mai sus se poate afla valoarea fortei F0 . Eliminnd apoi F0 ntre relatiile (5. 82) si (5.83) se gaseste expresia din care se poate calcula masa sabotului, astfel: M t calcul (c e) z r R b (? 2 ?2 0) (5.84)

n general, ? 0 = 0,8 ?. n figura 5.48 este schematizat un cuplaj centrifugal la care elementele intemediare sunt bile de otel; pentru ca frecarea dintre bile sa fie ct mai mica, n incinta se adauga si ulei.

Figura 5.48 5.9 Cuplaje de siguranta Rolul acestor cuplaje este acela de a ntrerupe transmiterea miscarii, atunci cnd momentul de torsiune este mai mare dect cel pentru care s-a facut dimensionarea transmisiei. Ca urmare, aceste sisteme pot fi numite si cuplaje de suprasarcina. n figura 5.49 este prezentata o singura varianta constructiva, si anume cuplajul de siguranta cu bile. 2 3 1 4 5

Decuplat H7 f7

Cuplat Figura 5.49 Bilele 3 sunt introduse n locasuri speciale, practicate n semicuplajele 1 si 2, forta de apasare fiind asigurata de arcul elicoidal cilindric 4.

5.10 Bibliografie 1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D., Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983. 2. Brsan, I. si Jscanu, M., Dinamica cuplajelor elastice, Editura Tehnica, Bucuresti, 1988. 3. Draghici, I. s.a., Calculul si constructia cuplajelor, Editura Tehnica, Bucuresti, 1978. 4. Nieman, G., Maschinenelemente, Vol. I, Springer-Verlag, 1975, Berlin. Tudor, A. s.a., Ambreiaje si cuplaje de siguranta cu frictiune, Institutul Politehnic Bucuresti, 1985.

6. ETANSARI 6.1 Generalitati Etansarile sunt organe de masini care realizeaza izolarea ct mai ermetica a unui spatiu continnd un mediu sub presiune, separarea a doua spatii care contin medii aflate sub presiune si, uneori, cu temperaturi diferite sau realizeaza protectia etansa a unor spatii continnd diverse lichide, mpotriva pierderii acestora sau a patrunderii unor corpuri straine. Cu termenul de etansare este denumit si procedeul de izolare a doua spatii. Etansarile sunt prezente n toate domeniile vietii, de aceea a aparut o foarte mare diversitate de tipuri de etansari. Toate trebuie sa indeplineasca anumite cerinte comune si, de aici, rezulta ca ele trebuie sa aiba anumite proprietati. 6.1.1 Proprietatile etansarilor n functie de tipul de aplicatie, etansarile trebuie sa aiba anumite proprietati care, de multe ori sunt complementare, alteori fiind contradictorii. Etanseitatea este principala proprietate necesara pentru evitarea: - pierderilor din mediul etansat (pierderi care implica de multe ori modificari de presiune si temperatura); - amestecului de medii diferite; - patrunderii corpurilor straine, n vederea reducerii uzurii. n general, pierderea etansarii duce la pierderi accentuate ale fluidului etansat si/sau patrunderea impuritatilor n mediul etansat. Rezultatele acestui fenomen sunt scurgeri de fluid, distrugerea etansarii, uzura accentuata, toate acestea cu influente negative asupra functionarii instalatiei si a mediului ambiant. Rezistenta mecanica este o proprietate importanta att n timpul functionarii ct si la montaj si demontaj. Fiabilitatea este proprietatea de a functiona un timp dat n limita parametrilor stabiliti si n conditii precise de utilizare. Fiabilitatea etansarii trebuie corelata cu importanta instalalatiei n care aceasta functioneaza. Astfel, siguranta n functionare trebuie sa fie maxima, daca instalatia este valoroasa sau daca oprirea si/sau deteriorarea ei pot duce la pagube mari materiale sau umane. Durabilitatea etansarii trebuie apreciata n raport cu solicitarile (mecanice, chimice, termice) induse de mediul etansat sau din conditiile de exploatare. Durabilitatea etansarii mai trebuie evaluata si n functie de capacitatea ei de a suporta demontari repetate. Pierderile de putere pot apare datorita pierderilor de fluid prin etansare (pentru unele tipuri de etansari acestea fiind normale) si datorita frecarilor din etansare. Accesibilitatea este foarte importanta pentru montare si demontare. Eficienta economica se apreciaza att prin pretul etansarii, ct si prin cheltuielile de ntretinere care duc la reducerea costului total de exploatare. Compatibilitatea cu mediile etansate asigura evitarea atacarii termo-chimice a materialelor pieselor etansarii de catre mediile izolate.

Dispozitivele de etansare sunt denumite generic "etansari", termen folosit si n lucrarea de fata.

Organe de masini. Transmisii mecanice Conductibilitatea termica trebuie luata n calcul n functie de tipul instalatiei, al etansarii si al modul sau de functionare. n unele aplicatii este dorita o buna conductibilitate, n timp ce alte instalatii impun o izolare termica ridicata. Rezistenta si nepermeabilitatea la gaze sunt doua proprietati importante ale etansarilor folosite la instalatiile cu gaze. 6.1.2 Clasificarea etansarilor Clasificarea etansarilor poate fi facuta dupa diferite criterii. n figura 6.1 este prezentata o clasificare a etansarilor.

ETANSARI

Fixe

Mobile

Cu contact direct

Cu garnitura

Cu contact

Fara contact

Cu forta de etansare interioara

Cu forta de etansare exterioara

De protectie

Figura 6.1 Din punct de vedere al miscarii dintre pieselor, exista etansari pentru miscari de rotatie si etansari pentru miscari de translatie. Dupa forma suprafetelor piselor active, deosebim etansari plane, etansari cilindrice, etansari conice, etansari sferice. Dupa pozitia suprafetelor pieselor care partcipa la etansare, exista etansari radiale si etansari axiale. 6.1.3 Alegerea etansarilor Alegerea tipului constructiv de etansare este un proces complex, dificil. Principalul factor care influenteaza alegerea este caracterul miscarii relative a pieselor ansamblului. Trebuie considerate proprietatile generale ale etansarilor, enumerate anterior, dar si cele specifice instalatei pe care ele functioneaza. n cazul etansarilor organelor de masini cu miscare relativa este foarte importanta limitarea sau eliminarea completa a scurgerilor mediului etansat prin jocurile pieselor aflate n miscare relativa. Tot la aceste etansari apare problema micsorarii frecarii si a urmarilor acesteia (caldura, putere pierduta). Etansarile fara contact nu ridica problema frecarii, eficienta lor nu depinde semnificativ de variatia temperaturii si a vitezei, scurgerile fiind limitate, dar, n anumite cazuri, acestea nu sunt neglijabile.

170

Etansari Conditiile de functionare ale instalatiei si cunoasterea lor influenteaza alegerea tipului de etansare. Anumiti parametri pot fi cunoscuti cu precizie: sarcina, viteza, caracteristicile mediului etansat. Alti parametri pot fi calculati: deformatiile pieselor, jocurile dintre piese. Acesti parametri pot sa varieze n timpul functionarii. n figura 6.2 este prezentata o diagrama [3] pentru alegerea orientativa a tipului de etansare. 0 d, mm 15 20 25 30 35 40 50 60 70 80 100 100 50 15 20 25 30 v = 5 m/s 7 10

200

150 200

300 400 500 600 800 1000 1500 2000 3000 5000 7000 10000 15000 n, rot/min Figura 6.2 171

Organe de masini. Transmisii mecanice Unii parametri sunt greu de determinat: de exemplu, o multitud ine de probleme sunt legate de determinarea exacta a temperaturii n zona de contact, modul sau de generare si eficacitatea disiparii termice, conditiile de ungere etc. O serie de parametri sunt necunoscuti n momentul alegerii etansarii. De exemplu, viteza limita admisibila (care este un parametru de alegere al tipului de etansare) depinde de presiunea activa a mediului etansat, de temperatura locala, de calitatea si microgeometria reala a suprafetelor de contact, acestea din urma determinnd, n final, cantitatea de lubrifiant care ajunge efectiv la etansare. La alegerea tipului de etansare trebuie considerate si influentele altor factori: tipul lubrifiantului, gradul de impuritate admisibil pentru buna functionare a sistemului, limitarile de gabarit si temperatura, spatiul destinat etansarii. Tabelul 6.1 prezinta cteva indicatii generale pentru alegerea tipului de etansare. Tabelul 6.1 Caracteristica Domeniul de functionala functionare Nelimitata Viteza [m/s] 14 2 3 1 Temperatura Nelimitata [ C] 1200 1400 Medie 40 Presiunea 500 600 [MPa] 20 40 3 20 0,5 3 0,3 0,5 Etansarea Perfecta Satisfacatoare Slaba Uzura Redusa Moderata Ridicata Tipul de etansare recomandat Labirint, etansare axiala Etansare cu segmenti, presetupa cu inele metalice Interstitiu, presetupa cu garnitura moale Inele manseta, inele profilate Labirint Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala Segmenti, presetupa cu inele de azbest Segmenti, presetupa cu garnitura moale Inele manseta, etansare axiala Segmenti, presetupa metalica, inele manseta Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta Labirint, segmenti, presetupa moale, inele manseta Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta Inele manseta, etansari fixe Presetupa cu garnitura moale, segmenti, etansare axiala Labirint Labirint, etansare cu interstitiu Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala Inele manseta, presetupa cu garnitura moale

6.2 Materiale pentru etansari Materialele folosite pentru etansari trebuie sa prezinte proprietati multiple, adesea contradictorii, fapt care ngreuneaza alegerea lor. Astfel, materialele de etansare trebuie sa fie deformabile, sa aiba rezistenta la comprimare si, n stare presata, sa prezinte o permeabilitate redusa fata de mediul etansat cu care trebuie sa fie compatibile. Materialele pentru etansarile mobile trebuie sa aiba frecare de alunecare redusa si rezistenta ridicata la uzura. Pielea este, cronologic, primul material folosit la etansari. n general, pie lea se foloseste n stare tabacita si/sau impregnata. Pielea este un material moale, cu rezistenta ridicata (n stare tabacita), cu flexibilitate si duritate ridicate si cu rezistenta la abraziune. Alte avantaje ale pielii sunt: etansare buna fata de lichide, coeficient de frecare redus, frecare buna cu suprafetele rugoase, absoarbe si retine bine lubrifiantii. Principalul dezavantaj este porozitatea, n special fata de gaze, combatuta prin impregnare cu ceara, rasini, emulsii acrilice, parafina, poliesteri etc. 172

Etansari Psla este un material textil obtinut din fire de lna netesute sau tricotate. Psla are o capacitate mare de absorbtie a lichidelor, un coeficient de frecare redus si o elasicitate care se conserva timp ndelungat. Hrtia si cartonul sunt materiale ieftine, folosite la etansarile fixe. Au o buna impregnabilitate utila la etansarile pentru gaze, dar au dezavantajul distrugerii la demontare. Pluta se foloseste la etansari fixe. Garniturile se executa din placi obtinute din 70 % pluta granulata amestecata cu 30 % liant. Pluta este practic impermeabila fata de lichide la presiune joasa, dar, n stare uscata, este permeabila fata de gaze. Pluta are un coeficient de frecare mare, conductivitate termica redusa si se farmiteaza la folosire repetata. Nu rezista la acizi si baze si oxideaza aliajele de Al, Mg si, uneori, otelurile inoxidabile. Fibrele textile sunt cnepa, bumbacul, iuta, inul; acestea se folosesc n special sub forma de garnituri moi si ca insertii pentru garnituri manseta de cauciuc. Azbestul se foloseste la garnituri moi, are rezistenta termica ridicata, dar este folosit putin n ultima vreme, datorita efectelor nocive. Clingheritul se obtine din fibre de azbest cu un liant de cauciuc. El reuneste avantajele, dar si dezavantajele ambelo r materiale din care este obtinut. Elastomerii sunt principalele materiale folosite pentru garnituri omogene sau cu insertie, dar si pentru impregnarea altor materiale de etansare. Elastomerii se obtin prin o tehnologie specifica: prepararea amestecurilor, obtinerea semifabricatelor prin calandrare, extrudare si/sau depunere n bai de solutii de amestecuri de cauciuc urmate, n final, de vulcanizare. Cauciucul natural cauciucul etilen-propilen si cauciucul butilic nu sunt rezistenti la uleiuri. Elastomerii rezistenti la uleiuri sunt: cauciucul nitrilic, cauciucul poliacrilic, cauciucul fluorocarbonic, cauciucul siliconic, cauciucul uretanic, cauciucul cloroprenic, cauciucul polisulfidic etc. Plastomerii sunt materiale sintetice termoplastice. Se pot durifica superficial, au coeficient de frecare redus, necesita o usoara ungere la presiuni mici. Principalii plastomeri folositi sunt poliamidele, polimerii cu flor si policlorura de vinil. Poliamidele (relon, perlon, capron, ultramid, duretan etc.) sunt produse sub forma de fire sau granule. Ele sunt foarte higroscopice, ceea ce duce la modificari dimensionale care se pot combate prin fierbere n ulei mineral. Dupa cum reiese din tabelul 6.2, poliamidele au un coeficient de frecare redus. Tabelul 6.2 Coeficientul de frecare Tipul ungerii Static Cinematic Frecare uscata 0,3 0,4 0,15 0,3 Ungere cu ulei 0,1 0,08 0,08 Ungere cu apa 0,23 0,19 Poliamida cu 5 % grafit coloidal 0,07 0,15 0,06 0,1 Poliamida bloc se poate prelucra prin aschiere. Polimerii cu fluor, cei mai folositi pentru etansari sunt: politetrafluoretilena (PTFE, teflon) si politrifluorcloretilena (hostaflon). Aceste materiale au rezistenta chimica foarte buna, nu sunt higroscopice, au coeficient de frecare redus, au duritate mare, elastcitate redusa si se deformeaza sub sarcina n timp. La temperaturi mai mari de 350 C, unele tipuri degaja vapori otravitori. Teflon este folosit la presetupe, mansete, garnituri plane, segmenti, garnituri pentru ventile. Tabelul 6.3 prezinta comportarea la frecare a teflonului.

173

Organe de masini. Transmisii mecanice Tabelul 6.3 Coeficientul de frecare 0,09 0,19 0,07 0,11 0,04 0,07 0,02 0,06

Cuplul de materiale Teflon/teflon Teflon/otel fara ungere Teflon/teflon cu ungere cu ulei Teflon/otel cu ungere cu ulei

Coeficientul de frecare al teflonului scade cu cresterea sarcinii si creste odata cu cresterea vitezei. Policlorura de vinil este un termoplast obtinut prin plastifiere cu esteri. Este rezistenta la acizi, hidrocarburi si uleiuri. Are bune proprietati mecanice, are o buna rezistenta la uzura si este usor sudabila. Policlorura de vinil are un coeficient de frecare redus, dar mai mare dect teflonul, nsa este mai ieftina dect acesta. Metalele moi sunt utilizate ca materiale de etansare sub forma de garnituri si inele de alunecare sau pent ru nvelirea garniturilor din materiale elastoplastice. Cel mai des folosite metale sunt: plumbul, aluminiul, cuprul, bronzul, alama, otelul, monelul (63 65 % Ni aliat cu 28 30 % Cu), fonta cenusie, argint, aur, platina. 6.3 Etansari fixe cu contact Etansarile fixe cu contact se utilizeaza n aplicatiile n care piesele nu au miscare relativa. Existan doua mari categorii de astfel de etansari: etansari cu contact direct (fara garnitura) si etansari cu garnitura. 6.3.1 Etansari cu contact direct Etansarea fara element intermediar este o solutie des ntlnita n constructia de masini. Ea se realizeza prin presarea (uneori pna n domeniul plastic) reciproca a doua suprafete apartinnd piselor de etansare. Printre avantaje se pot mentiona: etansare buna concomitent cu centrarea pieselor, simplitate constructiva, montare si demontare usoare, nu exista pericolul distrugerii bruste a garniturii. Dezavantajele sunt: forte mari de montaj, executie pretentioasa a suprafetelor de contact si, n unele cazuri, etansarea se distruge la demontare. Etansarea se realizeaza prin ntrepatrunderea si deformarea (elastica sau plastica) a vrfurilor asperitatilor suprafetelor de contact. Teoretic, conditia de etanseitate este ca grosimea interstitiului ramas ntre cele doua suprafete sa ndeplineasca conditia [1]: h 3 a 2,88 10
7

(6.1) mm , deci: (6.2)

unde a este diametrul moleculei de fluid. De exemplu pentru apa a h 10

6

mm

Nu toate lichidele sunt aderente la suprafetele metalice. Se cunoaste ca proprietatile de udare cresc cu micsorarea tensiunii superficiale. Forta produsa de pelicula ntinsa a meniscului se poate calcula cu formula: F 2 s s Ac rc 174 (6.3)

Etansari unde este tensiunea superficiala, A c este aria sectiunii capilare si r c este raza capilarei. 5 3 Pentru apa la 18 C se admit: rc 5 10 mm; s 7,3 10 N / mm , valori cu care se poate calcula presiunea limita de etansare:
s

F Ac

2 ss rc

2,92 MPa

(6.4)

n cazul aderentei fluidului la suprafetele metalice, presiunea limita creste. Pna la o anumita presiune limita, etansarea se poate realiza fara garnitura, dar trebuie ca cele doua suprafete sa aiba un contact ct mai bun. Aceasta conditie se ndeplineste daca se aplica o presiune ridicata si daca se realizeaza suprafete ct mai fine obtinute prin rectificare fina, lepuire, honuire etc. Rugozitatea trebuie sa fie n domeniul Ra = 0,05 0,5 m. Suprafetele de etansare pot fi plane (fig. 6.3.a) sau conice (fig. 6.3.b) [2]. F d1 d2

d1 d2 b d1 d 2 2 p a) Figura 6.3 Suprafata de etansare b d1 d 2 2 sin f

b)

Forta de apasare se realizeaza din exterior si depinde de presiunea care trebuie realizata. Presiunea de etansare necesara este: pe p0 c p 0,05 b (6.5)

unde pe presiunea de etansare; p0 presiunea initiala (de exemplu p0 este 3 MPa pentru apa si 5 MPa pentru abur), c = 1,2 1,5 coeficient de suprapresiune, b suprafata de etansare calculata ca n fig. 6.3. Pentru ventile se foloseste o formula similara: pe p0 c p 0,01 b (6.6)

n care valorile p0 , c si ale presiunii de etansare admisibile pe a sunt date n tabelul 6.4 [2]. 175

Organe de masini. Transmisii mecanice Tabelul 6.4 pe a [MPa] 2 4 30 150 8 100 250

Materialul Cauciuc moale Cauciuc dur, piele, material plastic Bronz cu Sn, alama cu Sn sau Mn, fonta Otel, aliaje dure Forta de apasare F se calculeaza cu: F p b pe d1 2 d2

p0 [MPa] 0,3 0,5 3 3,5

c 0,4 0,5 1 1

(6.7)

n figura 6.4 sunt prezentate cteva variante constructive de etansari pe suprafete conice.

Figura 6.4 6.3.2 Etansari cu garnitura 6.3.2.1 Etansari cu garnituri plate Etansarea cu garnitura este, probabil, cel mai des ntlnit tip de etansare. Avantajele sunt deosebite: suprafete de contact plane cu rugozitate obisnuita, montare si demontare usoare, garniturile deteriorate se nlocuiesc rapid. Dupa forma geometrica, garniturile inelare (figura 6.5.b,c,d,e,f) sau speciale (figura 6.5.a). Dupa modul de montare, exista garnituri montate liber (figura 6.5.a si 6.5.b)sau n canale speciale (figura 6.5.c,d,e,f). Dupa proprietatile materialelor, deosebim garnituri elastice si garnituri plastice. Forta critica de presare trebuie determinata din conditia de functionare fara scapari (etansare totala), dar fara depasirea limitelor de solicitare admise pentru materialul garniturii. Pentru garniturile din materiale dure, forta critica de presare [1]: Fa 0 p dm k0 k g (6.8)

unde d m d b este diametrul mediu (figura 6.5), k0 este coeficientul strngerii intiale (k0 = 0,8 b la etansarea lichidelor si k0 = b la etansarea gazelor si a aburului), k g este rezistenta la deformare cu valori n tabelul 6.5. 176

Etansari b

b h h

h d a) b)

c)

d h h

d h b d)

b e) Figura 6.5 f)

Pentru garniturile din materiale moi se recurge la valori obtinute experimental pentru produsul k0 kg, deoarece ar fi neeconomic daca s-ar dimensiona suruburile si flansele pe baza presiunii critice. Se foloseste formula (6.8), cu valorile din tabelul 6.5. Tabelul 6.5 k0 kg 2b 0,1 b 2b 1,5 b

Materiale dure Aluminiu moale Cupru Otel laminat cu OL 37 13CrMo44 Otel austenitic
r

Kg 10 20

Materiale moi Carton impregnat Cauciuc Teflon Clingherit

370 MPa

35 40 45 50

Pentru un calcul exact, se poate folosi sursa bibliografica [1]. 6.3.2.2 Etansari cu garnituri profilate Garniturile profilate sunt executate din materiale moi sau dure. Garniturile din materiale dure, datorita rezistentei la deformare ridicate, se executa sub forma profilata. n functionare, contactul liniar initial se transforma n contact pe suprafata. De asemenea, pentru o mai buna etansare, garniturile se executa cu doua sau mai multe linii de contact. n figura 6.6 sunt prezentate mai multe tipuri de profiluri folosite la aceste garnituri. 177

Organe de masini. Transmisii mecanice

Figura 6.6

Figura 6.7 178

Etansari Dupa tipul de deformatie al garniturii n functionare, deosebim garnituri elastice si garnituri plastice. n general, garniturile din prima categorie au o singura linie de contact. Garniturile profilate din materiale moi sunt realizate, n general, sub forma de snururi profilate de forme foarte diferite. Snururile profilate se obtin prin presare si extrudare, din material nevulcanizat, la lungimi finite si apoi, vulcanizate. Uneori snururile se mbina la capete. Exista o foarte mare diversitate de forme, unele fiind prezentate n figura 6.7 [1]. Profilurile deschise folosesc la etansari de usi, capace, ferestre si functioneza la presiuni reduse sau n absenta presiunii. Garniturile cu forme complicate se insereaza cu snururi de completare. Forta de presare necesara se obtine la montare, prin deformarea elastica a garniturii. Locasurile pentru garnituri trebuie sa asigure o deformare de 10 25 a acestora, valorile mici corespunznd garniturilor de dimensiuni mari. 6.3.3 Etansarile mbinarilor de conducte La mbinarile sistemelor hidraulice sunt utilizate o mare varietate de mbinari. La alegerea acestor etansari trebuie sa se tina cont, acolo unde este cazul, de presiunea mare din conducte. Acesta presiune genereza o forta care tinde sa smulga conducta din sistemul de etansare. Tipurile de etansari de conducte sunt: etansari cu mufe din corp, etansari cu filet, etansari cu flanse. Etansarile de conducte cu mufe din corp au un mod de functionare asemanator presetupelor; elementul de etansare (elastic sau rigid) este presat la montare de alte doua piese pentru realizarea etansarii. De obicei, una din piese este conducta. Etansarile cu filet sunt cele mai sigure etansari de conducte. Acestea sunt de mai multe feluri: etansari cu fitinguri filetate, etansari filetate pentru instalatii pneumatice, hidraulice sau hidrostatice, etansari de tuburi flexibile. Etansarile cu fitinguri folosesc filetul conic. Montajul se face prin filetarea capatului de teava direct ntr-o piesa filetata interior. Etansarile pentru instalatii folosesc fitinguri conice. n figura 6.8 este prezentata o etansare pentru instalatii hidraulice. Mufa 1 este filetata la un cap n corpul instalatiei. La celalalt cap, mufa se fileteaza n piulita 3 care, prin suprafata conica a fitingului 2, strnge conducta 4 pe capul conic al mufei 1. 4 2 3 1

L1

L Figura 6.8

Trebuie observat ca etansarile filetate pentru instalatii hidrostatice functioneaza la cele mai mari presiuni (30 MPa sau chiar mai mari). De aceea acestea trebuie alese astfel nct sa reziste fortelor mari.

179

Dn

Organe de masini. Transmisii mecanice Etansarile de conducte flexibile sunt specifice instalatiilor hidrostatice. Ele folosesc furtunuri cu insertie speciale pentru presiuni mari. Pentru asamblarea rapida a conductelor de foraj cu presiuni de 20 35 MPa si temperaturi de pna la 100 C se folosesc asamblari specifice, cunoscute sub numele de racorduri olandeze. 6.3.4 Etansari prin inele O Etansarile cu inele O se folosesc n instalatiile hidraulice si pneumatice. Avantajele acestor etansari sunt: simplitatea constructiva, volumul redus al etansarii, montarea, demontarea si ntretinerea usoare, functionare sigura, etansare n ambele sensuri, executie pentru o mare gama de dimensiuni, pret redus. Principalul dezavantaj este dat de faptul ca nu se poate realiza o etansare completa. n acest caz trebuie evaluate pierderile admisibile de fluid. n figura 6.9 este prezentat schematic modul de etansare a inelului O. Inelul este montat n locas cu o strngere initiala (figura 6.9.a), care genereaza presiunea de strngere p a. La aparitia fluidului sub presiune (figura 6.9.b), inelul se deformeaza elastic pna la patrunderea n interstitiu. Totodata, inelul se opune deformarii, astfel ca la cresterea presiunii fluidului, inelul realizeaza o presiune mai mare asupra suprafetelor pieselor de etansare. pa p pa p

a) Figura 6.9

b)

a) Figura 6.10

b)

Pentru etansarea gazelor, la miscari de translatie, inelul O este ales cu un diametru exterior mai mare dect alezajul (figura 6.10.a) si cu joc la fundul locasului, realiznd astfel presiunea de strngere la montaj pa. La aparitia gazului sub presiune (figura 6.10.b), inelul se deformeaza, realiznd etansarea. n figura 6.11 sunt prezentate trei tipuri de montaj ale inelelor O: tip alezaj (figura 6.11.a), tip arbore (figura 6.11.b), pe colt (figura 6.11c).

d d a) b) Figura 6.11 Inelele O si locasurile pentru inele O sunt standardizate n functie de tipul de montaj, diametrul de montaj si presiunea fluidului care trebuie etansat. 180 d c)

Etansari Capacitatea de etansare a inelelor O este influentata de urmatoarele: marimea interstitiului trebuie sa fie ct mai mica, pentru a compensa tendinta de extrudare a inelului; duritatea inelului trebuie marita, odata cu cresterea presiunii; inelul nu trebuie deteriorat la montare, cel mai mic defect putnd duce la pierderea etansarii; locasul inelului trebuie marit, daca se prevede o umflare a inelului n contact cu fluidul etansat; sistemul de prindere al capacului nu trebuie sa permita refularea inelului, datorita elasticitatii suruburilor de prindere; n acest sens montajul de colt (figura 6.11.c) nu este recomandabil. Daca se considera un montaj cu inele O, de tip frontal, n conditii de functionare (fluidul are presiunea p), forta totala de etansare este [2]: F 1,2 Ff Fe Ft (6.9)

unde Ff este forta data de presiunea fluidului, Fe este forta de etansare si Ft este forta suplimentara data de efectele termice, daca temperatura este mai mare de 300 C. Fortele componente sunt date de relatiile: Ff Fe
2 p p Dm

(6.10) (6.11)

2 p D m b ef m p

unde bef = 0,5 b (figura 6.12) si coeficientul m = 0,75 1,25 [2], cu observatia ca pentru gaze se adopta o valoare dubla. b bef pef

p d Dm Figura 6.12 Forta determinata de dilatarile termice este: Ft ? t et L a b ef L Es As E e Ae

(6.12)

unde tet este diferenta de temperatura ntre zona inelului O si suruburile de strngere, n C; L este lungimea de lucru a suruburilor, n m; este coeficientul de dilatare termica pentru -5 -1 materialul suruburilor (pentru otel = 1,2 10 C ); Es si Ee sunt modulele de elasticitate ale suruburilor si inelului O, respectiv, n Pa; As si Ae sunt ariile sectiunii suruburilor, respectiv inelului O, n m2 . 181

Organe de masini. Transmisii mecanice La montaj: Fm unde

s

p D m b ef s s

(6.13)

=2,8 MPa [2]. n practica industriala sunt folosite si alte mijloace de etansare fixa. Sudarea este utilizata ca mijloc de mbinare etansata a unor elemente de instalatii care functioneaza sub presiune si temperaturi ridicate. Pintre avantaje sunt etansarea perfecta si stabilitatea termica. Principalele dezavantaje sunt dificultatea controlului calitatii sudurii si dificultatea prelucrarii pieselor ce urmeaza a fi sudate. Asamblarea prin ajustaj cu strngere este realizata fie prin ncalzirea piesei cuprinzatoare, fie prin racirea celei cuprinse. Avantajul principal este simplitatea constructiva. Dezavantajele sunt: instalatii suplimentare de ncalzire sau racire, etansarea nu mai functioneaza dupa demontare. Etansarile mandrinate reprezinta asamblari nedemontabile a unei tevi prin presarea si largirea ei n alezajul unei piese masive. Etansari cu garnituri cu efect de pana sunt folosite n special n instalatii pentru presiuni ridicate. 6.4 Etansari mobile cu contact Etansarile mobile cu contact sunt folosite atunci cnd ntre elementele etansarii exista miscare relativa de rotatie si/sau de translatie. n principiu, etansarile mobile cu contact folosesc o garnitura presata pe piesa mobila. Pentru micsorarea frecarii si a uzurii dintre garnitura si piesa mobila, este obligatoriu ca ntre ele sa existe lubrifiant. Aceasta va da nastere unui film hidrodinamic care reduce foarte mult frecarea si elimina practic uzarea. Dezavantajul acestui fenomen este legat de aparitia unor pierderi de lubrifiant care sunt acceptabile pna la un anumit nivel. Dupa modul n care functioneaza, etansarile mobile cu contact se mpart n: etansari cu forta de etansare interioara, etansari c u forta de etansare exterioara si etansari de protectie. 6.4.1 Etansari cu forta de etansare interioara Aceste etansari realizeza nchiderea interstitiului dintre piese prin deformarea elastica sau plastica a unei garnituri. Garniturile se executa din materiale moi, din materiale mixte sau din materiale rigide. Etansarea este realizata prin actiunea unei forte exterioare care actioneaza ntr-un anasamblu denumita etansare cu presetupa sau etansare cu presgarnitura. Garniturile din materiale moi se realizeaza din cnepa, bumbac, in, azbest, psla, piele, cauciuc. Ele se prezinta sub forma de snur de sectiune patrata, dreptunghiulara sau rotunda, obtinut prin rasucirea sau mpletirea fibrelor sau din tesaturi mpaturite. Garniturile mixte sunt obtinute din material moale cu insertie metalica sub forma de srma, lamele, inele sau folii nfasurate. n figura 6.13 sunt prezentate doua tipuri de etansari cu presetupa. n figura 6.13.a etansarea este realizata cu o singura garnitura, n figura 6.13.b etansarea realizndu-se cu mai multe garnituri profilate. Etansarea se realizeaza prin comprimarea garniturii din exterior, la strngerea suruburilor. Forta de compresiune necesara nu se poate determina dect experimental. Pentru proiectarea acestei etansari se pot folosi elementele geometrice indicate n figura 6.14. 182

Etansari

a) Figura 6.13

b)

a d0

40 60 ; d 3 5 d; 6 8 s; d; 0,8 m.

h d 0 ; h max s 330 mm ; d0 d s max j max Figura 6.14 Forta de strngere a garniturii Fs si forta de frecare Ff se calculeaza cu [2]: Fs Ff
2 p d0

1,5 2,5 0,005 d

d 2 ps

(6.14) (6.15)

4 d h ps 2

unde ps = p, iar coeficientul are valori date n tabelul 6.6. Cu p s-a notat presiunea de lucru al mediului care urmeaza a fi etansat. Tabelul 6.6 10 1,2

p [MPa] j

0,6 3

1 2,6

1,6 2,2

2,5 2

4 1,5

6,4 1,3

183

Organe de masini. Transmisii mecanice Pentru etansarile tijelor de robinete exista diferite norme straine care stabilesc grosimea garniturii. n figura 6.15 este prezentata tipizarea garniturilor n functie de diametrul tijei dupa standardul DIN 3780. Valorile grosimii garniturii sunt date n tabelul 6.7, iar numarul garniturilor, z, se poate alege din tabelul 6.8.

Figura 6.15 Tabelul 6.7 d s 4 4,5 2,5 5 7 3 8 11 4 12 18 5 20 26 6 28 36 38 50 8 10 53 75 12,5 80 120 16 125 125 20 Tabelul 6.8 p [MPa] z 0,6 4 6 16 5 16 32 6 32 50 7 50 64 8 64 100 10 100 12

6.4.2 Etansari cu forta de etansare exterioara Aceste etansari folosesc pentru etansare o forta de etansare exterioara. Daca forta exterioara este data de presiunea fluidului, principalele tipuri sunt etansari cu garnituri manseta, cu inele profilate si prin membrane. Principalele etansarile cu forta exterioara de alta natura sunt: etansari cu segmenti metalici si etansari frontale. 6.4.2.1 Etansari prin garnituri manseta Garniturile manseta realizeaza etansarea datorita fortei provenite de la fluidul etansat, dar si datorita unei prestrngeri realizate la montaj. Acest proces se numeste autoetansare. Din punct de vedere al procesului de etansare, elementul caracteristic al mansetelor este buza de etansare. La miscarea de translatie a elementului mobil ntr- un mediu cu presiune, buza de etansare are un dublu rol: de razuire a fluidului si de creare a unui interstitiu convergent ntre ea si elementul mobil. Acest interstitiu, plin cu fluid, creaza efectul hidrodinamic necesar functionarii corecte a etansarii. La miscarea n sens invers are loc un fenomen similar, dar cu o grosime mai mica a filmului fluid, diferenta celor doua grosimi dnd n final pierderile de fluid. Buza de etansare, plasata la interior trebuie sa aiba diametrul mai mic sau, respectiv, mai mare dect al elementului mobil. Buza de etansare trebuie executata cu precizie ridicata, trebuie sa fie neteda si sa fie lucioasa. 184

Etansari De asemenea, suprafata piesei mobile trebuie sa aiba abateri geometrice reduse si rugozitati mici: R a 0,4 . n practica exista mai multe tipuri de mansete.

a) Figura 6.16

b)

a) Figura 6.17

b)

n figura 6.16 sunt prezentate garnituri manseta cu profil V, pentru presiune redusa (figura 6.16.a) si pentru presiune ridicata (figura 6.16.b). Mansetele de acest tip se folosesc n baterii de minimum trei, asamblate cu inel de presare si inel de reazem. n figura 6.17 sunt prezentate garnituri manseta cu profil U, pentru presiune ridicata (figura 6.17.a) si pentru presiune redusa (figura 6.17.b). d d a) Figura 6.18 d b) a) Figura 6.19 b) d

Garniturile manseta cu profil LI (pentru arbori) sunt rotunjite (figura 6.18.a) sau cu muchie (figura 6.18.b). Garniturile cu profil LE (figura 6.19) pentru alezaje sunt executate similar. Eficienta etansarii este influentata de frecarea pe suprafetele de etansare care depinde la rndul ei de numerosi factori. Se apreciaza [2] ca frecarea statica este de 3 6 ori mai mare dect frecarea cinematica si ca coeficientul de frecare depinde sensibil de presiunea fluidului etansat ( = 0,1 0,3 pentru p = 4 MPa si = 0,01 pentru p = 20 MPa). Durabilitatea, n ore, a garniturilor cu manseta din materiale moi se apreciaza cu: k p n
3

(6.16)

unde k este un coeficient al profilului garniturii (pentru profilul U, k = 280 106 ), p este presiunea fluidului n MPa, n este numarul de curse duble pe minut. 185

Organe de masini. Transmisii mecanice 6.4.2.2 Etansari cu inele profilate Etansarile cu inele profilate au avantajul eliminarii pericolului de extrudare n interstitiu la presiuni mari. De aceea ele sunt folosite n locul inelelor O la etansarile mobile.

a)

b)

c)

d) Figura 6.20

e)

f)

Exista multe tipuri n functie de forma sectiunii: inele patrate sau dreptunghiulare (figura 6.20.a) care rezista cel mai bine la extrudare dar au frecarea cea mai mare, inelele delta sau triunghiulare (figura 6.20.b) sau alte forme (figura 6.20.c- f) care evita extrudarea dar au si frecarea redusa. Inelul cu patru lobi (quadring) acopera integral domeniul de folosire al inelelor O, evta extrudarea si are frecarea redusa (figura 6.20.c,e). Cu toate aceste avantaje, inelele profilate nu sunt folosite pe scara foarte mare deoarece au un pret ridicat datorita tehnologiei pretentioase de fabricatie. 6.4.2.3 Etansari prin membrane si burdufuri Membranele (diafragmele) sunt garnituri de etansare elastice care separa etans doua medii diferite si care si modifica volumul n timpul functionarii. Presiunea fluidului se aplica fie pe o parte a memranei, fie, alternativ, pe ambele parti. Miscarea axiala a membranei, generata de presiune, se transmite unui piston sau unei tije. Exista si alte aplicatii, la care miscarea preluata pe cale mecanica este transmisa, prin intermediul membranei, unui fluid sub forma de presiune sau serveste la pomparea fluidului. Membranele se folosesc la aparate de masura, aparate hidraulice si pneumatice, amortizoare, acumulatoare, pompe cu membrana etc. Membranele se executa din diferite tipuri de cauciuc cu duritatea 43 80 ShA cu insertii din fire textile (bumbac) sau sintetice (relon) pentru marirea rezistentei. Dupa constructie, se pot deosebi: membrane plane, realizate din material elasic (figura 6.21); membrane ondulate (figura 6.22); membrane profilate (n forma de oala), avnd sectiune de forma tronconica. Forma constructiva a membranei este impusa de posibilitatea miscarii axiale. Astfel, la o membrana plana nu sunt admise miscari axiale mai mari de 5% din diametrul liber al acesteia. Membranele profilate permit curse mai mari. 186

Etansari D d s D s d s h h a)

b) h

a)

s s Figura 6.22 s h h h

c)

b) h

d)

c) h d)

e) Figura 6.21

Membranele se executa cu diametre variind de la 10 mm pna la 1000 mm.

6.4.2.4 Etansari cu segmenti metalici Segmentii metalici asigura etansarea ntre piston si cilindru la motoare termice, precum si la alte masini care functioneaza cu alte medii: apa, vapori, ulei, aer, gaze etc. n timpul functionarii, segmentul exercita o presiune pe suprafata cilindrului. Aceasta presiune poate fi realizata prin elasticitatea proprie a segmentului, datorita unui alt element elastic sau chiar prin actiunea fluidului sub presiune. Exista deci, segmenti cu arcuire proprie, segmenti cu arcuire suplimentara si segmenti cu arcuire exterioara. a) b) c) d)

e) multe bucati. Segmentii ndeplinesc si rolul de repartitie a lubrifiantului n f) cilindru, de reglare a debitului de lubrifiant. Din acest punct de vedere se deosebesc segmenti de compresiune si segmenti de ungere. g) Dupa forma fantei se deosebesc segmenti cu fanta simpla dreapta (figura 6.23.a) sau oblica (figura 6.23.b,c), cu acoperire dreapta (figura 6.23.d), cu acoperire oarecare (figura 6.23.e,f,g), cu eclisa (figura 6.23.h). h Datorita inaccesibilitatii n timpul functionarii, segmentii nu pot fi Figura 6.23 supravegheati n mod direct. Etansarile cu segmenti nu asigura o etanseitate perfecta; debitul de pierderi trebuie redus pna la o valoare limita care, nsa, trebuie sa asigure ungerea corespunzatoare. Segmentii se executa din fonta cenusie (Fc 200, Fc 250) uneori fonta cu adaos de siliciu. La instalatii pneumatice se folosesc segmentii din bronz. Calculul segmentilor presupune verificarea de rezistenta att la montaj ct si n timpul functionarii. 187

Organe de masini. Transmisii mecanice La montare, n segment apare un efort maxim s E e

2

dat de [1]: (6.17)

unde E este modulul de elasticitate (Young), n MPa, e este grosimea segmentului (figura 6.24), n mm si D este diametrul alezajului cindrului, n mm. De aici rezulta grosimea necesara a segmentului: e D s E (6.18)

Pentru un segment de grosime constanta, montat n locas si presat pe cilindru, presiunea medie ntr-o sectiune (figura 6.24) este. p e2 s 3 D 2 sin 2 f 2 A A e B R O R R O h (6.19)

M Figura 6.24 Pentru f s2 3 E

p si sin 2

Figura 6.25 f 2 1 si admitnd acelasi efort unitar ca la montaj (6.17.)

(6.20)

Segmentul ideal ar trebui sa aiba presare constanta n fiecare punct de contact cu suprafata cilindrului. Se recomanda ca presiunea pe cilindru sa fie [1] de 0,01-0,12 MPa, valorile mici fiind adoptate pentru viteze mari. Pentru segmentul din figura 6.25, R este raza circumferintei fibrei neutre, iar R + R este raza exterioara. Se considera zona AB ca un solid ncastrat n B, momentul ncovoietor fiind: M 2 p h R 2 sin 2 a 2 188 (6.21)

Etansari Stiind ca momentul de inertie I este: I b e3 si ca 12 1 1 ?R R R ? R R2 (6.22) M E I (6.23)

Obtinem grosimea segmentului:

3

24 p R 4 2 a sin E ?R 2

(6.24)

n mod evident, grosimea maxima a segmentului este.

3

e max

24 p R 4 E ?R

(6.25)

Corespunzator, se obtine consecutiv: 12 p R 2 sin 2 s s max ?R R e 12 p R 2 e2 max 24 p R 2 E e2 1 1 . 30 20

2

a 2

(6.26)

si n final

(6.27) (6.28)

?R e 0,030,08 si R R Deschiderea inelului a poate fi calculata cu: n literatura de specialitate se indica a 36 p p R 4 e2 E

(6.29)

Forta de frecare totala este data de. Ff p D h z sm 0,84 p

m

(6.30)

unde z este numarul de segmenti si la montaj. 6.4.2.5 Etansari frontale

este presiunea medie exercitata de segment pe cilindru

Etansarile frontale sunt etansari cu contact care au rolul de a nchide spatiile de iesire a organelor de masini aflate n miscare de rotatie, spatii n care se afla fluide sub presiune. Dispozitivele de etansare sunt folosite n toate domeniile tehnicii si, de aceea, nomenclatorul acestora este foarte larg, iar cerintele si conditiile de exploatare sunt variate. 189

Organe de masini. Transmisii mecanice Conditiile cerute unei etansari frontale eficiente sunt: mentinerea presiunii la valoarea prescrisa, fara pierderi de fluid; rezistenta mecanica, chimica si la uzare, precum si stabilitate termica ridicata; ntretinere usoara; fiabilitate n functionare. Etansarile frontale se folosesc n industria autovehiculelor, chimica, extractiva, petroliera, a frigului, energetica, transporturi etc. Ele se folosesc la etansarea fluidelor agresive chimic, curate sau cu particule abrazive. Presiunile de lucru pot varia ntre vidul naintat si 100 bar, temperaturile ntre 200 C si 1000 C, la viteze relative de pna la 100 m/s. 1 SE 2 3 4

FH Farc b bh 5 (6.31) Fi Ff

Figura 6.26 Avantajele etansarilor frontale sunt: fiabilitate ridicata n exploatare; pierderi (prin scurgeri) reduse sau nule; nu produc uzarea arborelui; constructie simpla, ntretinere usoara. Dezavantajele etansarilor frontale sunt: pret ridicat; precizie de executie ridicata; materiale relativ scumpe. Constructiv, o etansare axiala frontala are componentele specificate n figura 6.26 (1 si 2 inele de etansare; 3 etansare fixa cu inel; 4 carcasa; 5 arbore; SE suprafata de etansare). La acestea, n functie de destinatie, pot fi adaugate elemente de protectie, de compensare, de baraj etc. Etansarile frontale pot fi cu racire sau fara racire. Din punct de vedere constructiv etansarile frontale pot fi simple, duble sau multiple, respectiv cu mai multe suprafete de etansare. Aceste ultime doua tipuri pot fi concepute cu fluid de blocare sau fara fluid de blocare. Etansarile simple se folosesc pentru fluide curate la presiuni mici si mijlocii si temperaturi mari. Etansarile duble sau multiple se utilizeaza pentru fluide cu particule abrazive, chimic agresive la presiuni mijlocii si mari si temperaturi mari (n special n varianta constructiva cu fluid de blocare). Pentru determinarea bunei functionari, se considera coeficientul ncarcarii etansarii. K AH Ai pH pi

unde A aria suprafetei; p presiunea; H se refera la fluidul etansat; i se refera la suprafata de etansare. Din punct de vedere al ncarcarii etansarii, pot exista urmatoarele situatii: K 1, etansare descarcata, avnd AH Ai, debitul de scapari QS 0, regim de frecare fluid, coeficient de frecare redus, temperatura scazuta si posibilitate de deschidere a etansarii: 190

Etansari K 0, etansare echilibrata, avnd debitul de scapari Q S 0, dar foarte greu de controlat; K 0, etansare ncarcata, avnd AH AI, Q S 0, coeficient de frecare mare si temperatura ridicata. nchiderea etansarii este data de sistemul de forte care asigura contactul direct dintre cele doua inele. Acestora li se cere sa ndeplineasca conditii deosebite ale suprafetei de etansare: planeitate perfecta (de ordinul a 0,001 mm) si rugozitea Ra=(0,150,3) m. Fortele care actioneaza ntr-o etansare frontala (figura 6.26) sunt: Farc este forta din arc care nchide etansarea la pornire si oprire; FH este forta data de presiunea fluidului; Fi este forta din interstitiu; Ff este forta de frecare. Rezulta ca forta totala Fa este. Fa Farc FH Fi Ff (6.32)

Aceasta forta este foarte greu de controlat, datorita variatiilor permanente ale presiunii, ncarcarii si frecarii. n timpul functionarii inelele sufera modificari. Acestea sunt dezechilibrari datorate constructiei lor (tip grinda ncastrata), deformatiilor mecanice impuse de sistemul de forte si deformatiilor termice datorate frecarii. Rezulta ca n timpul functionarii suprafetele nu mai ramn paralele, astfel nct contactul se produce fie pe fsia corespunzatoare diametrului interior, fie pe a celui exterior. Aceste incoveniente pot fi remediate prin: alegerea unor materiale cu conductivitate termica ridicata; buna cunoastere a cmpului de temperatura si proiectarea etansarii ca atare; executarea inelelor cu latimi mici si grosimi mari; pastrarea regimului termic n limite admisibile. Regimul de ungere depinde de debitul de scapari, de geometria suprafetelor si de regimul termic. Astfel Mayer si Seufert [4] au stabilit regimul de frecare n raport de coeficientul ncarcarii etansarii K. k 2 B 1 C h Figura 6.27 Astfel, n fig. 6.27 s-au notat cu A regimul uscat sau limita, cu B regimul mixt si cu C regimul fluid de lubrificatie pentru o etansare frontala. Calculul de rezistenta (rigiditate) se face pentru pastrarea deformatiilor mecanice n limite admisibile. Inelele de etansare pot fi calculate cu relatiile cunoscute valabile pentru tuburi cu pereti grosi, cu determinarea tensiunii echivalente. n unele cazuri, datorita fragilitatii inelului de etansare (materiale ceramice), acesta se monteaza cu strngere elastica ntr- un inel suport de otel. mbinarea cu strngere elastica, realizata astfel, se calculeaza cu metoda cunoscuta, cu considerarea efectelor termice. Probleme de rezistenta mecanica pot fi abordate si pentru alte componente ale etansarii (arc, bucsa de antrenare etc.) cu metode cunoscute. Calculul de lubrificatie al etansarilor frontale se face prin analogie cu lagarele axiale hidrostatice, dar cu deosebirile: etansarile lucreaza cu fluide cu proprietati reduse de ungere; 191 A

Organe de masini. Transmisii mecanice fluidul de lucru se poate gasi la temperaturi nalte sau joase; debitul de scapari QS este foarte mic si se considera nul. Modelul fizic este cel al curgerii unui fluid printre doua placi plane paralele. y U1 p h

p
a

-z Fig 6.28 Modelul matematic este dat de ecuatia lui Reynolds, ecuatia energiei si ecuatia de stare. Cu notatiile din figura 6.28, aceste ecuatii sunt: du dt dv dt dw dt u ? t p ? ? T T x x y z v 1 ? 1 ? 1 ? ? T 3 x x ? T p ? ?u 3 y y ? T p ? ?u 3 z z ? ?T T T w ? c y z p ? ?u y ? v z ? w

dL f 0

(6.33)

? u x p x, y, z, t ? p, T ?T u x v y

w z

Pentru rezolvarea acestui sistem se presupun urmatoarele ipoteze simplificatoare: suprafetele sunt plane rigide; curgerea este laminara si permanenta, iar densitatea lubrifiantului este constanta; fortele de inertie si de greutate sunt neglijabile n raport cu distributia de presiuni; placile sunt de lungime infinita si, deci, variatiile vitezei n directiile Ox si Oz sunt neglijabile n raport cu cea n directia Oy; temperatura, vscozitatea si conductibilitatea lubrifiantului sunt constante; grosimea filmului de lubrifiant h este constanta si suficient de mare pentru ca sa existe frecare fluida si debit de scapari. Necunoscutele sistemului (6.33) sunt componentele vitezei u,v,w(x,y,z,t), presiunea p(x,y,z,t) si temperatura T(x,y,z,t). Rezultatele acestui model nu sunt n totalitate confirmate de realitate. De aceea se fac urmatoarele corectii: 192

Etansari - vscozitatea dinamica ? ct, considerndu-se o lege de variatie exponentiala, pentru un calcul aproximativ, sau legea Roeland. Aceasta abordare duce la scaderea vscozitatii cu crestera temperaturii si, concomitent, la crestera vscozitatii cu cresterea presiunii, caz apropiat de realitate; - Banerje arata ca grosimea lubrifiantului h ct, variatia datorndu-se deformatiilor elastice determinate de presiune si deformatiilor termice; - temperatura trebuie considerata variabila dupa o lege patratica, exponentiala sau considerata inclusa n legea vscozitatii a lui Roeland. Determinarea pierderilor de fluid se bazeaza, n primul rnd pe rezultatele unor ncercari experimentale, cu att mai mult, cu ct regimul de frecare pe suprafetele de etansare este cel mai adesea semifluid si numai exceptional fluid. Pe de alta parte, notiunea de pierderi admisibile de fluid este nca insuficient clarificata; exista astfel recomandari cuprinse ntre 0,0042 si 0,17 cm3 /min, iar n literatura de specialitate se mai vorbeste si de pierderi nule, desi aceste pierderi nule pot nsemna ctiva cm3 /ora, fara aparitia de picaturi. Pierderile de fluid depind n primul rnd de realizarea ct mai perfecta a contactului pe suprafetele de etansare, de marimea rugozitatilor, de distributia de presiuni n interfata, de regimul de frecare si de viteza. Vscozitatea fluidului si latimea suprafetei de etansare nu intervin ca influente ntr-o masura nsemnata. Regim de frecare limita. Desi nu se constata existenta unei presiuni p si nici a unei pelicule continue n interfata, unele debite reduse pot exista printre microsuprafetele n contact, prin difuzie accentuata de efecte centrifuge. Pe baza unor numeroase ncercari experimentale, pentru debitul de pierderi se recomanda relatia: Q p da p p0 K p
2

?2 S

(6.34)

n care: da este diametrul de admisie a fluidului n interstitiu; p0 presiunea exterioara; S h factor de interfata [2]; parametrul de rugozitate, ? , h este grosimea 2 R2 R a1 a2 peliculei de lubrifiant si R a1, 2 sunt rugozitatile inelelor. Regim de frecare mixta. Pierderile de debit se apreciaza calitativ cu relatia. Q p da p p0 K p h2
2

v b

(6.35)

unde v viteza medie pe suprafetele de etansare, n - turatia si b latimea suprafetei de etansare. Regim de frecare fluida. Pierderile de debit, n regim hidrodinamic, la grosimi de film mai mari de 3 10 m se determina cu relatia aproximativa ? b v3 K p
3

p d a p p0

(6.36)

Fenomene de uzare. Uzarea poate sa aiba urmatoarele aspecte: uzare prin adeziune, rezultat al fortelor intermoleculare n interfata; uzare prin adeziune, fie prin efecte directe ale 193

Organe de masini. Transmisii mecanice suprafetelor de etansare, fie prin efectul particulelor abrazive in interfata; uzare prin coroziune; uzare superficiala cu fisuri termice sau de oboseala; uzarea prin jet eroziv de lichid sau gaz cu viteza mare. Aprecierea evolutiei fenomenelor de uzare, care se pot ma nifesta concomitent prin cteva din aspectele mentionate, este dificila. Pierderi prin frecare. Pentru determinarea momentului global de frecare trebuie considerate doua componente: - componenta frecarilor pe suprafata de etansare; - componenta frecarilor n fluid la rotatia garniturii sau a pieselor componente mobile, importanta ndeosebi la viteze mari. Calculul termic. Calculul termic al etansarilor frontale prezinta interes, n primul rnd, pentru relizarea unui bilant termic convenabil pentru ansamblu. Caldura produsa prin frecare la nivelul garniturii de etansare, mpreuna cu caldura rezultata din frecarea elementelor mobile n fluid vscos trebuie transmise prin conductie, convectie si radiatie. La racirea naturala se poate adauga o racire suplimentara cu circulatie de apa n corpul etansarii sau cu circulatie de fluid la nivelul suprafetei de etansare. Calculul bilantului termic se efectueaza cu relatiile cunoscute din termotehnica.
6

Material Kel F Nylon Rasina Fenolica Rasina sintetica 1 Delrin Cauciuc durificat PTFE Carbon III Grafit IV Invar Hastelloy B Oxid de thoriu Carbura de tungsten Fonta cu crom

sc 220560 5090 70210 100175 310 100 210 1500 4200

st 32-40 49-75 50-56 35-49 70 100128 41 49 5 450 850 84 1200

E 1580 18002800 5200700 2100035000 3350 1050 3501000 180000 10000 150000 2140 147000 560000

n (0,3) (0,3) 0,25 (0,25) 0,35 (0,4) (0,5) 0,2 0,2 0,3 (0,3) 0,36 0,248

r 2,1 1,091,14 1,251,3 1,751,25 1,425 1,31,82 2,12,3 2,35 1,83 8.0 9,24 0,69 14,1

a10 50

100140 25-60 19-26 81 54 70 5,3 3,5 0,9 10 9,2 6,8

l 0,0600,4 0,141,244 0,1160,233 0,4180,593 0,233 0,29 0,233 13,4 116.3 11 11,3 10,5 (58,1)

Tabelul 6.9 Observatii Politrifloretilena Poliamida 6 Fara ingrediente Rasina sintetica cu praf de piatra Rasina acetalica Cu amestec de grafit Politetrafloretilena Impregnat cu antimoniu Impregnat cu rasina sintetica 36% Ni; 3% C 62% Ni; 32% Mo ThO2 85% W C: 15% Co 1% Si; 12% C

1000

520

20300

0,28

7,25

10

46,5

194

Etansari n Tabelul 6.9 sunt prezentate materiale folosite la etansarile frontale si caracteristicile lor mecanice: c - rezistenta la compresiune, MPa; t - rezistenta la tractiune, MPa; 3 o coeficientul Poisson; - densitatea, g/cm ; Tmax temperatura maxima, C; - coeficientul de dilatare liniara, (oC)-1 ; - conductivitatea termica, W/m oC. 6.5 Etansari de protectie 6.5.1 Etansari cu inele de psla Etansarile cu inele de psla sunt cele mai simple etansari. n general, inelele de psla sunt folosite la etansarea capetelor de arbori. Psla are mai multe proprietati: capilaritate (poate absori un volum de fluid de pna la 25 % din propriul volum); este un material filtrant , putnd retine impuritati de pna la 0,7 m; este un material neabraziv cu conditia ca arborele sa aiba o duritate superficiala mare. Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de psla (din care rezulta si dezavantajele lor) sunt prezentate succint n tabelul 6.10 n care d este diametrul arborelui, n mm; n este turatia arborelui, n rot/min; Ra este rugozitatea arborelui. Tabelul 6.10 Etansari cu inele de psla A Conditii de functionare admisa B C Viteza periferica maxima [m/s] 7 5 Duritatea minima a arborelui [HRC] 0,08 Unsoare 45 0,1 Ulei 45 Pentru d n 100 000, Ra 6,3 m Pentru d n 150 000, Ra 1,6 m Temperatura t 15 C 90 C Parametrul Bataia radiala Tip de ungere maxima [ m]

a)

b) Figura 6.29

c)

n figura 6.29 sunt prezentate trei tipuri de etansari cu inele de psla. Montarea inelelor n capace dintr-o bucata (figura 6.29.a) este dificila, neajuns ndepartat n cazul montarii cu capac suplimentar (figura 6.29.b). Inelele se mai pot monta si n carcase (figura 6.29.b). Inelele de psla si locasurile lor sunt standardizate. Inelele se pot obtine prin decupare din placi sau din snur cu capetele taiate la 30 . 195

Organe de masini. Transmisii mecanice 6.5.2 Etansari cu mansete de rotatie Etansarile cu garnitura manseta de rotatie sunt destinate etansarii spatiilor dintre piesele n miscare de rotatie. Ele nu sunt recomandate pentru miscarea transversala si elicoidala. Exista o mare diversitate de mansete de rotatie (figura 6.30). Arc elicoidal inelar Armatura Inel de rigidizare

a) Buza de b) etansare

c)

d)

e) f) Inel de rigidizare

g)

Reazem metalic

h)

i)

Buza de protectie

j)

Buza de protectie

k)

l)

m)

n)

o)

p)

q)

r)

s)

t)

u)

v)

w)

x)

y)

z)

Figura 6.30 Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de psla (din care rezulta si dezavantajele lor) sunt prezentate succint n tabelul 6.11 n care d este diametrul arborelui, n mm; n este turatia arborelui, n rot/min; Ra este rugozitatea arborelui. 196

Etansari Tabelul 6.11 Ra maxima [m m] Arbore 1,6 Alezaj 12,5

Viteza periferica maxima [m/s] 10

D p maxim [MPa] 0,1

Temperatura

Duritatea minima a arborelui [HRC] 45

30

250

Valorile din tabel sunt orientative, pentru o alegere ct mai potrivita trebuie consultata literatura de specialitate. De exemplu, pentru o rugozitate a arborelui Ra = 0,8 m si pentru o viteza limita v = 10 m/s se poate etansa o diferenta de presiune de 5,6 MPa, n timp ce pentru aceesi rugozitate, dar la v = 0,4 m/s, se poate etansa o diferenta de presiune de 30 MPa. Etansarea se realizeaza prin apasarea exercitata pe suprafata arborelui de catre arcul mansetei. Forta de ntindere a arcurilor circumferentiale Fa este [2]. Fa 0,01 0,02 d h 10 6 (6.37)

unde h este latimea de contact n stare montata, n m; d este diametrul arborelui, n m. Momentul de frecare pe suprafata de etansare este: Mf p d 2 h pm 2 (6.38)

unde pm p + p0 si p0 (0,02 0,04) 106 Pa, p fiind presiunea fluidului, n Pa. La montaj, trebuie luate masurile necesare de protectie care se aplica tuturor etansarilor cu materiale moi. 6.6 Etansari fara contact Etansarile fara contact se folosesc n cazurile n care trebuie sa se evite contactul dintre piesele care trebuie etansate. Lipsa contactului duce la aparitia unui intersttiu prin care se va scurge un debit de fluid. Pentru micsorarea acestui debit se folosesc doua metode, adeseori combinate: micsorarea interstitiului si adoptarea unui canal cu o forma potrivita maririi rezistentei la naintare a fluidului. Lipsa contactului direct duce la eliminarea frecarii, a uzurii si a necesitatii lubrifierii etansarii. Ca urmare, se evita toate fenomenele negative ale etansarilor mobile cu contact: frecarea, uzura, griparea, suprancalzirea si deformarea suprafetelor de contact, n cazul vitezelor mari, fenomenele de stick-slip care nsotesc miscarea la viteze mici etc. Dezavantajul major al etansarilor fara contact este dat de executia extrem de pretentioasa pentru obtinerea jocurilor mici si/sau a canalelor specifice. Aceasta executie duce la cresterea pretului acestor etansari. Proprietatile etansarilor fara contact fac ca ele sa fie utilizate n constructia de turbomasini (turbine cu abur, turbine cu gaz, turbosuflante, turbocompresoare, pompe, ventilatoare), compresoare cu piston, tehnica nucleara, constructii aerospatiale. n figura 6.31 sunt prezentate mai multe tipuri de etansari fara contact. Etansarea cu sicana este caracterizata prin o dimensiune constanta a interstitiului. Ele se pot clasifica n etansari cu sicana simpla radiala (figura 6.31.a), etansari cu sicana simpla axiala (figura 6.31.b), etansare compusa (figura 6.31.c) sau etansari multiple (figura 6.31.d,e). Etansarile cu sicane simple sau compuse se folosesc pentru fluidele incompresibile la care diferenta de presiune ntre cele doua spatii de etansat este neglijabila (pompe centrifuge, ventilatoare, turbosuflante, turbocompresoare centrifuge). 197

Organe de masini. Transmisii mecanice

d a)

d c) d1 d b) H d2 t r 2r L1 B L2 d) Figura 6.31 Tabelul 6.12 L 13,5 27 18 36 18 36 22,5 45 Ln e) 3r L Diametrul arborelui d [mm] 10 45 45 80 80 110 110 180 f 1 1,5 2 2,5

d 0,2 0,3 0,4 0,5

tmin 1,5 2 2,5 3

r 1,5 2 2 2,5

Tabelul 6.12 prezinta cteva elemente geometrice ale diferitelor etansari fara contact. n cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana axiala de sectiune constanta (figura 6.31.a), daca se neglijeaza viteza de intrare n sicana, rezulta [4]. ?p ? L v2 d dh 2 (6.39)

unde p este caderea de presiune n sicana, este coeficientul de rezistenta al sicanei [1] care se determina din diagrame n functie de numarul Reynolds Re si de tipul sectiunii de curgere (pentru curgere laminara = 0,035 0,35 si pentru curgere turbulenta = 0,02 0,035), dh este diametrul hidraulic (dh 2 ), v este viteza medie si este densitatea fluidului. 198

Etansari Viteza medie din sectiunea inelara este. c unde d2 12 ? L ?p d (6.40)

este vscozitatea cinematica. Debitul prin sicana avnd aria sectiunii transversale An este. Q An v (6.41)

unde

este coeficientul de debit. Teoretic, coeficientul de rezistenta se poate calcula cu: ? Re 96 , n care Re dh v ? (6.42) (6.43)

Coeficientul de debit se poate calcula [1] cu relatia. 1 ? L 1,5 2 d (6.44)

n cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana cu labirint (figura 6.31.d), format din n sicane de lungimi L1 , L2 Ln , caderea de presiune va fi.
n

?p
1

L i v2 ? dh 2

1 v2 ? 2 2

v2 ? 2

n 1 ?c

v2 ? 2

(6.45)

n care termenii din dreapta sunt, respectiv, caderea de presiune din cele n sicane, caderea de presiune de la intrarea si de la iesirea din etansare si pierderea din camerele de turbionare. nlocuind dh si notnd: L ?p L1 L 2 L n , obtinem ? L 2 d n 1 ? c 1,5 v ? 2
2

(6.46) (6.47)

Din aceasta formula rezulta viteza prin sicana: v ? L 2 d si debitul este Q 1 n 1 ? c 1,5
A v.

2 ?p d

(6.48)

199

Organe de masini. Transmisii mecanice Coeficientul de pierderi al unei camere turbionare se citeste din diagrame, n functie de raportul B/ ; pentru B/ = 0 25, = 0 0,7. n cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana radiala de sectiune constanta (figura 6.31.b), debitul va fi: Q p d m d2 ? p 12 ? b d d1 d2 (6.49)

este diametrul mediu. 2 Daca numarul Reynolds de paseste valoarea critica Re cr 4000, regimul de curgere devine turbulent. De exemplu, la etansarile cu labirinti la presiuni ridicate, pentru gaze si abur, debitul se poate calcula cu [2]: unde d m Ai d Ai d
2 d p1 p2 2 , pentru p 2 n p1

Q Q

0,85 p1 n 1,5

(6.50) (6.51)

d p1 , pentru p 2 n 1,5

0,85 p1 n 1,5

unde Ai este aria suprafetei unui interstitiu. Cunstructia etansarii fara contact trebuie sa tina cont si de posibilitatile de dilatare termica ce pot provoca uzuri sau pierderi mari de fluid. 6.7 Etansari cu ferofluide Etansarea cu ferofluide foloseste un fluid cu proprietati magnetice mentinut ntre piese cu ajutorul unui magnet permanent. n figura 6.32, inelele de fluid magnetic se formeaza prin nchiderea fluxului magnetic generat de magnetul 2 prin piesele polare 1. 1 2

Inele de fluid magnetic Figura 6.32 Avantajele acestui tip de etansare sunt: pierderi nule de fluid; nu necesita ntretinere timp ndelungat; functioneaza la turatii foarte mari (20000 30000 rot/min), respectiv la viteze periferice mari (20 30 m/s). 200

Etansari Pierderile prin frecare sunt reduse si se pot calcula cu [3] rela tia: Pf 3,45 10
12

? N n 2 d3

(6.52)

unde Pf este pierderea prin frecare, n W; este vscozitatea dinamica a fluidului, n N s/m2 ; N este numarul de inele; n este turatia, n rot/min; d este diametrul arborelui, n mm. Aceste etansari pot fi folosite la etansarea de suprapresiuni, vid naintat si pentru gazele radioactive. 6.8 Etansari fara contact de protectie pentru rulmenti Figura 6.33 prezinta cteva tipuri de etansari cu canale si combinate (labirinti, canale elicoidale si canale circulare). Aceste etansari sunt destinate, n special, pentru rulmenti care functioneaza cu unsoare, n medii murdare sau umede.

a)

b)

c)

d)

e)

f)

g)

h) Figura 6.33 201

i)

Organe de masini. Transmisii mecanice Figurile 6.34.a, b si d prezinta solutii de etansare cu labirinti din tabla. Figurile 6.34.c, e, f si h sunt aratate diferite solutii de etansare centrifugala. Exemple de etansare cu deflectoare (inele centrifugale) sunt prezentate n figura 6.34.h, i, j, k [3].

a)

b)

c)

d)

e)

f)

g)

h)

i) Figura 6.34

j)

k)

6.9 Bibliografie 1. Cristea, V., Creta, G., Ivan, D., Ardeleanu P., Etansari, Editura Tehnica, Bucuresti, 1973. 2. Gafitanu, M., s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, 1983, Bucuresti. 3. Draghici, I., Bejan, C., Moldovean, Gh., Achiriloaie, I., Chitu, E., Petrescu, N., Ciobota, M., Lazar, D., Cernahoschi, M., Diaconescu, D. V., ndrumar de proiectare n constructia de masini, Vol. 2, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982. 4. Trutnovski, K., Berhrungsfreie Dichtungen, Dsseldorf, VDI Verlag, 1964.

202