P. 1
Medicatia Aparatului Urinar

Medicatia Aparatului Urinar

|Views: 216|Likes:
Published by Gavril Bianca

More info:

Published by: Gavril Bianca on Jun 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/25/2014

pdf

text

original

Sections

  • ARGUMENT
  • 1.2.NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE
  • 1.3.NOȚIUNI DE SEMIOLOGIE
  • 1.3.1.Simptome funcționale
  • 1.3.2.Semne fizice
  • 2.1. VEZICA NEUROGENĂ
  • 2.2.GLOMERULONEFRITA ACUTĂ
  • 2.3.GLOMERULONEFRITA CRONICĂ
  • 2.4.INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ
  • 2.5.INSUFICIENȚA RENALĂ CRONICĂ
  • 2.7.INFECȚIILE URINARE
  • 3.1.DIURETICELE
  • 3.1.1.Clasificarea diureticelor
  • 3.1.2.Proprietăți farmacologice:
  • 3.1.3.Indicații:
  • 3.1.4.Reacții adverse
  • 3.1.5.Interacțiuni:
  • 3.1.6.Reprezentanți:
  • 3.1.7.Medicamente diuretice înregistrate în România:
  • 3.2.ALTE MEDICAMENTE
  • 3.2.1.Antidiuretice
  • 3.2.2.Antiseptice și antiinfecțioase urinare
  • antispastice
  • 3.2.4.Medicamente folosite în disfuncția erectilă
  • 3.4.TRATAMENTE NATURISTE
  • Bibliografie

PROIECT DE DIPLOMA

DOMENIU:SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

ABSOLVENT

ÎNDRUMĂTOR AS.FARM.POPA FLORINA

TÂRGOVIȘTE IUNIE- IULIE 2011
1

MEDICAȚIA APARATULUI URINAR

2

MOTTO: „SĂNĂTATEA ESTE O COMOARĂ PE CARE PUȚINI ȘTIU SĂ O PREȚUIASCĂ,DEȘI APROAPE TOȚI SE NASC CU EA...” (Hipocrate)

3

.......2....................CUPRINS ARGUMENT............................................................................21-22 2...........................................................................................14 1..................3.....1...................17-19 2.......................................4......................ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR 1.....GLOMERULONEFRITĂ CRONICĂ.........................1..............................INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ................Semne fizice....3.............................2...............NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE................7-8 1.....NOȚIUNI DE SEMIOLOGIE..2...............AFECȚIUNILE APARATULUI URINAR 2.......INSUFICIENȚĂ RENALĂ CRONICĂ.............................................................................................................25-28 2.......28-29 4 ................NOTIUNI DE ANATOMIE..20 2.........................23-25 2.......1........VEZICA NEUROGENĂ.....Simptome funcționale......................GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ .............3.......9-12 1.3..............................12-14 1.................5..........14-17 1........

.....................................................1....................................DIURETICELE..................................................Reacții adverse.......3.....................5.....................................33-34 3.................1........Reprezentanți...35-38 3...........................ALTE MEDICAMENTE..................................................Clasificarea diureticelor.......................30-32 3.......................................2..........53 3.....................................................INFECȚII URINARE......................................1..Antiseptice și antiinflamatoare în combinații cu sulfamide..1..............Proprietăți farmacologice........................Medicamente folosite în profilaxia hipertrofiei benignă de prostată(Adenom de prostată)...............................................................................53-56 3.......................Medicamente folosite în disfuncția erectilă..........2.6.............................2......................................7....2.....LITIAZĂ RENALĂ..MEDICAȚIA APARATULUI URINAR 3..........................57 5 ............................2....................................4............................................................................29-30 2......1.......41 3......................................39-41 3.................57 3..Antidiuretice.Antiseptice și antiinfecțioase urinare..............................................1......................53 3...............57 3.1..4.........................................38-39 3...........................................33 3...56 3..............................Medicamente diuretice înregistrate în România..................Interacțiuni.......1...41-52 3..Indicații...2....6...........1...3..2.................2.................................5..inclusiv antispastice...................2..........7.1...

.....74 6 ..........Medicația insuficienței renale cronice....3.........Medicația glomerulonefritei cronice..3......65-66 3.71-73 Bibliografie..............................58 3.....................3....63-64 3...3.......................................................................MEDICAȚIA AFECȚIUNILOR APARATULUI URINAR...........5..............................3.....................7......Medicația vezicii neurogene.....66-70 3...........2.3...............58-60 3........TRATAMENTE NATURISTE.3....6........Medicația litiazei renale....64-65 3........3.............Medicația insuficienței renale acute.........4...........3...................................1.3................62-63 3..................................................................................................................................Medicația glomerulonefritei acute.................Medicația infecțiilor urinare.....................4........60-61 3...........................................

atât de necesară și importantă în concepție.sarcină și în timpul nașterii vine de la rinichi.rinichii dețin/depozitează energia reproductivă și prenatală și distribuie această energie crucială.care reprezintă o amenințare pentru sănătatea publică.prin motto-ul Zilei Mondiale a Rinichiului din 2011-”Protejează-ți rinichii.Ziua Mondială a Rinichiului.constituie un motiv de a atrage un semnal de alarmă asupra pericolului reprezentat de boala cronică de rinichi în rândul populației.Astfel președintele Societății Române de Nefrologie.bolile cardiovasculare și diabet.după necesitate.De asemenea rinichii sunt numiți ”rădăcina vieții”.De obicei rinichii sunt cei care determină durerile (și problemele) de spate în zona lombară(șalele) și de genunchi.în întregul corp. Boala cronică de rinichi.Toată energia sexuală.în condițiile în care prevalența bolii cronice de rinichi în populația generală atinge valori între 11 15% și este în creștere.doctor Adalbert Schiller. Cel mai important lucru pentru 7 .precum și asupra asocierii dintre această afecțiune.diabetul și bolile cardiovasculare sunt principalii factori implicați în reducerea semnificativă a speranței de viață a populației.ei fiind foarte impotanți în determinarea nivelului de vitalitate și durată de viață.marcată anual la 10 martie.salvează-ți inima!” scoate în evidență importanța afecțiunilor rinichilor ca factor de risc pentru bolile cardivasculare. reducând semnificativ rata de viață a oamenilor.iar specialiștii estimează că diabetul determină o creștere de aproximativ 12 ori a riscului de boală cronică de rinichi în stadiul terminal.ARGUMENT În viziunea medicinii chineze.

Acest lucru se face prin optimizarea stilului de viață și identificarea persoanelor cu risc crescut.Dimpotrivă.mass-media. Am ales această temă.să ne controlăm greutatea corporală.problemele lor se vor înmulți.În cele ce urmează am incercat să prezint cele mai frecvente și mai grave afecțiuni ale aparatului urinar și.prin care aceștia își oferă un rinichi pentru a scăpa de sărăcie.de asemenea.deoarece consider că rinchii sunt foarte importanți prin faptul că ei reglează balanța fluidelor în organism(alături d e intestinul gros).Cei care fac acest lucru își dau astfel sănătatea pe un pumn de bani care nu le va aduce rezolvarea problemelor.respectiv medicația corespunzătoare fiecărei boli.sănătatea aparatului urinar îl reprezintă prevenția.îmbogățirea sau fericirea.Pentru a avea un stil de viață sănătos este necesar să facem exerciții fizice zilnic.cu un consum moderat de alcool.să renunțăm la fumat.să avem o viață echilibrată. 8 . filtrează sângele și participă.oamenii nu realizează acest lucru și vedem cu stupoare articole în ziare.iar ei vor fi tot mai nefericiți și mai bolnavi.la eliminarea toxinelor din organism prin intermediul urinei.Din păcate.

Rinichiul Sunt organe pereche situate retroperitoneal. 1. NOȚIUNI DE ANATOMIE Figura 1. bazinete.ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi și căile evacuatoare ale urinii:calice.circa 300 grame.vezica urinară și uretra.1.uretere.de o parte si de alta a coloanei vertebrale lombare.are doua 9 .1.Rinichiul are forma caracteristică.

Nefronul-este unitatea morfofuncțională renală.îndeplinește toate procesele care au ca rezultat formarea urinii.uretrul și fibre nervoase vegetative. Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie și vârful spre sinusul renal.Zona medulară conține 6-18 piramide renale (Malpighi).închisă dilaterală a nefronului.acestea se deschid în calicele mici care confluează formând calicele mari(2-3) și apoi pelvisul renal (bazinet) continuat cu ureterul.tubi uriniferi și vasele de sânge care le aparțin.mărginind o 10 . formate din tubi colectori care drenează mai mulți nefroni. Secționând rinichiul în lungul liniei mediane.din partea convexă spre cea concavă se observă: -papilele și calicele renale:formațiuni membranoase prin care se varsă urina -parenchimul renal. Zona corticală este formată în principal din glomeruli.Nefronul este alcătuit dintr-o capsulă și un tub unifer lung.are forma unei cupe cu pereți dubli. extremitatea pronimală. Capsula Bowman . deschizându-se in papilele renale.O piramidă Malpighi cu substanța corticală din jurul său formează un lob cortical. În zona marginii concave se găsesc hilul și pediculul renal în care se văd vasele renale (artera și vena).cu structura zonală:corticală și medulară.fețe (anterioară și posterioară) și două margini(laterală convexă și medială concavă).

Segmentul intermediar(ansa Heule).care rezultă prin diviziunea arteriolei aferente și care se reunesc la ieșirea din capsulă.Capsula împreună cu glomerulul alcătuiesc capsulul renal Malpighi. Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o porțiune contortă. care ajunge în corticală în vecinatatea glomerulului propriu. formată din microvili. la fel ca și celulele musculaturii netede a arteriolei aferente.L acest nivel epiteliul tubular. tubul contort proximal (care se află în cortica renală) și este format dintr -un strat de celule a căror membrană. în timp ce nefronii cu glomeruli în zona externă a corticolei(juntamedulari) are ansa lunga. prezintă modificări și formează și formează aparatul juxtaglomerular care secretă urină.ascendentă.Urmează o porțiune contortă situată în întregime în corticală. 11 .în imediat contact cu arteriola aferentă.cavitatea ce continuă lumenul tubului. care coboară profund în medulară. Segementul distal este format dintr-o porțiune dreaptă.fără microviri.are epiteliul turtit.mai mulți tubi distali se unesc și se deschid în tubul colector din structura piramidelor Malpighi. care maresc mult suprafața membranei.spre lumen.prezintă o ”margine în perii” . Nefronii care au glomerulii în zona corticală externă are ansa Heule scurtă.în arteriola aferentă. În adâncitura capsulară se află un ghem de 4-12 bucle capilare(glomerulul). subțire este format din două brațe (descendent și ascendent) unite între ele printr-o buclă.

Fibrele nervoase.NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE Rinichiul este un organ de importanță vitală și are numeroase funcții dintre care funcția principală constă în formarea urinei.se capilarizează din nou în jurul tubul respectiv( în medulară) și se deschid în venele interlobulare.2. ce formează o ansă în jurul bazei piramidelor. 1.dar și din câteva fibre parasimpatice venite prin nervul vag.se distribuie celulelor musculare din peretele arteriolar și componentelor tubulare.Venele având un traiect aproape asemănător cu cel al arterelor.Formarea urinei se datorează unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerurilor și de reabsorbție și 12 .din care glomerulul.Artera renală.3-Structura nefronului Vascularizația renală.După ce se regrupează în arteriole. arterele interlobulare.situate perivascular.ramură a aortei abdominale.Fig.este extrem de bogată. apoi în venele arcuate.se colectează în vena renală care se deschide în vena cavă inferioară.primind 20-25 % din debitul cardiac de repaos. din care se desprind arterele arcuate.pătrunde prin hil și apoi se împarte în ramuri interlobare ( între piramide).Prin aceasta se asigură epurarea (curățirea) organismului de substanțe toxice. Intervația renală-provine din plexul situat în hilul organului format în majoritate din fibre simpatice.

5-2. În faza urmatoare.în care prin reabsorbție și secreție se formează urina definitivă.sub influența hormonului retrohipofizar.Totuși la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în mare cantitate substanțele utile și în cantitate mică.de unde când se acumulează o anumită cantitate (250-300 ml).eliminarea lor urinară făcându-se imediat ce apar în sânge.rezultând o urină cu densitate variabilă. rinichiul elimină unele substanțe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă.După cantitatea de apă pe care o are la dispoziție.60 grame glucoza %o).Prin filtrarea glomerurală se formează urina primitivă (1501 urină primitivă/24 de ore.prin procesul de concentrare.dar fără proteine.cu rol foarte important în echilibrul acido-bazic.uree.Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporție mult mai mică (33% uree. Apa este reabsorbită în proporție de 99 %.Deci.Substanțele toxice sunt substanțe fără prag.acid uric și toți electroliții sângelui.se formează urina definitivă.pe cele toxice.ca amoniacul.În afara procesului de reabsorbție.Urina formată permanent diureza (1.la nivelul tubilor. rinichiul are și proprietăți secretorii.glucoza în întregime (condiția este ca în sânge să existe mai puțin de 1.glucoză. Conține deci apă.în care prin filtrare se formează urina inițială (primitivă) și o fază tubulară.secreție la nivelul tubilor.care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomerural.lipide și elemente figurate.din filtrarea a 1500 1 plasmă).procesul de formare a urinii cuprinde o fază glomerurală.5 ml/min)-se depozitează în vezica urinară.Urina primitivă (filtratul glomerural) are compoziția plasmei.se declanșează reflex micțiunea13 .Caracterul de urină definitivă este dobândit de tubii distali. putând elimina și chiar secreta unele substanțe.sărurile și în particular clorura de sodiu în proporție variabilă (98-99 %). 75% acid uric).Substanțele utile sunt substanșe cu prag care sunt eliminate prin urină numai când concentrația lor sanguină a depășit l imitele fiziologice (apă. NaCl.bicarbonați etc).glucoză.

deschiderea și închiderea sfincterului vezical putând fi comandate voluntar.urmând traiectul ureterului.o pielonefrită.unilaterală.În afară de funcția excretorie (formare și eliminarea urinei).spontană.tulburările în emisiunea urinii.1.apa și diferiți electroliți.reprezintă deseori simptomul de debut al unei afecțiuni renale.urmată uneori de instalarea comei uremice.este unilaterală și apare în crize paroxistice și când debutează 14 .rinichii îndeplinesc în organism trei funcții de bază:funcția de epurație sanguină. piuria și hematuria.35.Micțiunea este un act conștient.menținând pH-ul la cea de 7.NOȚIUNI DE SEMIOLOGIE 1.de intensitate redusă sugerează o litiază renală latentă.tulburările de micțiune. supoziția capătă și mai mult temei.elimină unele medicamente.Durerea în regiunea lombară.Alterarea acestor funcții conduce la apariția sindromului de insuficiență renală.Secretă unele substanțe ca renina cu rol în menținerea constantă a tensiunii arteriale.Simptome funcționale Cele mai revelatoare simptome funcționale pentru afectarea renal sunt:durerea.În concluzie.Când durerea atinge o mare intensitate.apărută spontan.funcția de menținere a echilibrului osmotic și funcția de menținere a echilibrului acido-bazic.Durerea lombară.spre regiunile genitale externe și coapsa internă respectivă.Dacă durerea iradiază apre partea antero-inferioară a abdomenului. 1.3.cu sediul unilateral sau bilateral.substanțe toxice etc.3.prin eliminare de acizi și crutarea bazelor.rinichiul are un rol predominant în menținerea echilibrului acido-bazic. o tuberculoză sau cancer renal.Rinichii mai asigură constanța presiunii osmotice a plasmei eliminând sau reținând.cu caracte surd sau de tracțiune apare în glomerulonefritele acute și cronice.Durererea lombară bilaterală.în sclerozele renale etc.după caz.deschiderea sfincterului vezical și golirea vezicii.

Cistita este însă cea mai frecventă cauză.conținând adesea sânge.disurie.În timpul colicii pot apărea și alte semne urinare (polakiurie.retenție de urină și incontinență.abuzuri alimentare etc.deseori o cauză a cistitei.la fel și stricturile ureterale.mai rar în hidronefroză.caută-fără să reușească-o poziție de ușurare.Prin polakiurie se înțelege creșterea frecvenței micțiunilor.arfe senzații imperioase de micțiune.alteori este provocată de zdruncinături.Retenția de urină-adică imposibilitatea bolnavului de a-și goli vezicapoate fi completă.Nicturia desemnează situația în care bolnavul este obligat să se scoale noaptea pentru a urina.apare brutal.Durerea este atroce.Uneori colica apare fără o cauză anume.constipație).Bolnavul este agitat.în cancerul sau tuberculoza renală.prima cauză care t rebuie cercetată este adenomul de prostată.îndeosebi peste 60 de ani. teriesme vezicale) sau tulburări gastro-intestinale reflexe (grețuri.care poate ajunge la 15 .în regiunea lombară și iradiază spre traiectul ureterului spre fosa iliacă.nicturie.în acest caz se produce distensia vezicii.fără prodromuri și durează ore sau zile. Tulburări în emisiunea urinii:polakiurie.La bărbați.regiunea inghinală.iar prin disurie durerea sau dificultatea la micțiune.dar adeseori este un semn de insuficiență cardiacă sau scleroză renală.Durerea poate difuza și în regiunea lombară opusă.Normal.Aceste tulburări apar de obicei împreună.dar de obicei.organele genitale și fața internă a coapsei respective poartă denumirea de colică renală sau nefretică.vărsături. meteorism.Nicturia poate fi secundară afecțiunilor care provoacă disuria.oligurie.arsuri la micțiune sau hematurie.în timpul somnului nu apre necesitatea de a urina.de asemenea.polakiuria și poliuria.Poate fi precedată de dureri lombare vagi.permanentă cu intensificări paroxistice și are caracter de sfâșiere.Tuberculoza este.înțepătură sau greutate.Apare în litiaza renală (calcul care pătrundce în ureter).dar nu reușește să urineze decât câteva picături de urina concentrată.arsură.

când mari cantități de apă și sodiu sunt eliminate.când bolnavul.deși urinează.ombilic.Oliguria înseamnă scăderea cantității de urină.ale sistemului nervos central sau ale măduvei spinării.Anuria este suprimarea secreției urinare.Apare în general datorită acelorași factori care produc oliguria.Apare după reducerea ingestiei de apă.nuăși poate goli complet conținutul vezical.transpirații abundente.în colapsul vascular.pierderi mari de lichide prin diaree sau vărsături.Hematuria definește prezența sângelui în urină.Proveniența hematuriei se stabilește prin p roba celor trei pahare (61).în nefropatii tubulare (nefroză mercurială).Numai hematuria macroscopică este un simptom funcțional urinar.Apare îndeosebi la copii.deoarece există hematurii decelabile numai prin metode de laborator.febră tifoidă) și în bolile renale cronice.Oliguria patologică apare fie prin scăderea filtratului glomerular.Se întâlnește în stări fiziologice(absorbție exagerată de lichide).Deoarece 88% din apa filtrată la nivelului glomerulului este reabsorbită provoacă o creștere importantă a volumlui urinii.în diabetul insipid sau zaharat.Retenția este incompletă.în insuficiență cardiacă.Poliuria este creșterea cantității de urină peste 2 litri/24 de ore.Incontinența de urină este emisia involuntară de urină.la sfârșitul unor boli febrile(pneumonie.hemoragie cerebrală.Retenția de urină apare în tumori ale prostatei.care se poate infecta rapid.care dobândește o culoare roșie deschisă sau închisă.paralizie generală.febră.Bolnavul urinează succesiv în trei pahare conice:câteva picături 16 . Tulburările diurezei sunt tulburări ale volumului de urină.dar are o seminificație mai gravă.țn care sondajul vezical permite extragerea urinii. bombând în hipogastru (glob vezical).în timpul regresiunii edemelor.în insuficiență cardiacă.în colici renale. Nu trebuie confundată cu retenția de urină.stări comatoase etc.calculi sau stricturi uretrale și unele leziuni ale sistemului nervos.la adulți poate apărea în leziuni ale vezicii urinare.

3.deoarece orice hematurie abundentă este totală.Piuria-adică prezența puroiului în urină-se traduce macroscopic printr-un aspect tulbure al urinii.Dar semnul cel mai important este edemul.cancer) .Edemul renal este alb. prostatică (adenom. nedureros.dacă apare numai în ultimul (terminală) este vezicală. (litaiză.Hematuria poate fi deci de natură renală tumori.dar nu poate fi afirmată decât prin examenul microscopic. vezicală (liatiază.iar dacă apare în toate cele trei pahare (totală) este de origine renală.În fapt această distincție este schematică.în primul pahar.față și maleole.uretrală (uretrite.De exemplu poziția ”în cocoș de pușcă” (în decubit lateral de partea bolnavă) este luată de bolnavii cu colică nefritică pentru ușurarea durerii.glomerulonefrite).antrenând infiltrația țesutului celualar subcutanat din întreg organismul și colecții lichidiene în toate seroasele (pleură. 1.pericard.Și aici se poate recurge la proba celor trei pahare pentru a preciza originea piuriei.Inspecția generală oferă importante date diagnostice.tuberculoză. tuberculoză) .alteori considerabil.Uneori este discret (decelabil numai prin creșterea bolnavului în greutate).Dacă hematuria apare numai în primul pahar (inițială) înseamnă că este de origine uretrală.moale (păstrând amprenta degetului la apăsare).la 17 . Debutează la pleoape.peritoneu)-acesta este edemenul generalizat.Piuria apare totdeauna unor leziuni a a aparatului urinar.cancer.Semne fizice Examenul obiectiv al aparatului urinar se face în ordinea clasică.care evidențiază prezența unor leucocite polinucleare mai mult sau mai puțin alterate.partea micțiunii cea mai abundentă în al doilea pahar și ultimele picături în al treilea. cu pielea lucioasă.Paloarea tegumentelor se întâlnește la bolnavii cu insuficiență renală cronică (uremie).traumatisme) sau generală (sindroame hemoragice etc).2.care traduce o hiperhidratare extracelulară.

Edemele mai pot apărea în tulburări venoase (tromboflebite și varice).interesând și seroasele și uneori și viscerale.iar mai târziu ferme dure.În realitate.pentru ca în restul zilei să nu se mai observe.la început sunt intermitente (dispar la repaus). Se spune.în general.Diagnosticul se impune în prezența unei afecțiuni hepatice evidente (ciroza). că edemele renale și hepatice sunt moi.edemul renal se generalizează.edemul poate fi prima manifestare a unei hepatite.creșterii presiunii hidrostatice și permeabilității capilare.în timp ce edemele cardiace sunt ferme.În sindroamele nefrotice scăderea proteinelor plasmatice joacă un rol foarte important.început vizibil numai dimineața.Edemele alergice apar prin creșterea permeabilității capilare.apoi permanente. edemul Quinckle.urticarie.Alteori. 18 .prin diminuarea filtrării glomerulare și creșterea reabsorbției tubulare.Edemul renal apare în glomerulonefrită acută și cronică și în sindroamele nefrotice.în inflamații și în obstrucții limfatice.dar cu timpul indiferent de etiologie.uneori dureroase.La bolnavii care stau la pat ocupă regiunea lombo-sacrată și fața internă a coapselor.edemele apărute recent sunt toate mai mult sau mai puțin moi.Edemele renale trebuie deosebite de celelalte edeme.Semnele cardiopatiei de bază și ale insuficienței cardiace precizează diagnosticul.Sunt simetrice și inițial moi.Se datorează retenției de sodiu și apă.fiid datorate retenției exagerate de sodiu și apă.Edemele cardiace apar întotdeauna în părțile declive.Într-un stadiu tardiv.albe sau violacee.sunt trecătoare și nedureroase și se întâlnesc în boala serului.Edemele de carență apar în perioadele de restricții alimentare și sunt provocate de scăderea proteinelor plasmatice.Edemele hepatice sunt asemănătoare edemelor renale și cardiace.Cu timpul cuprinde fața dorsală a mâinilor.devin ferme și dureroase.

Inspecția locală poate constata bombarea regiunii lombare în tumori renale și hidronefroza sau bombarea regiunii suprapubiene în caz de retenție de urină cu glob vezical.pielonefrite.glomerulonefrită acută.prin această manevră. putându-se aprecia ptoza renală (coborârea rinichiului-mai frecvent dreptul-care poate ajunge cu polul inferior până la fosa iliacă).creșterea volumului rinichiului (cancer renal.rinichi polichistic.hidronefroză) și prezența punctelor dureroase. 19 .O manevră prețioasă este percutarea regiunilor lombare cu vârful degetelor sau cu marginea cubitală a mâinii (semnul Giordano -Pasternatki).care declanșează dureri vii în caz de litiază renală.Informații importante se obțin prin palpare.

hipertensiune arterială.AFECȚIUNILE APARATULUI URINAR 2.cefalee. VEZICA NEUROGENĂ Generalități-Reprezintă afectarea funcției aparatului urinar inferior cauzată de o leziune anatomică a inervației centrale sau periferice a acestui teritoriu (vezica urinară și aparatul său sfincterian). Diagnostic-Sunt obligatorii examen clinic general.În cazul formei hipotone.iar bărbații nu mai prezintă erecții.scleroză multiplă etc.paralitică).hipercontractilă) sau hipotonă (flacidă.bolnavul urinând involuntar.ca urmare a retenției de urină și a refluxului vezico-ureteral.examen neurologic și examen urologic.2.1.sifilis. În cazul formei spastice.pacientul prezintă incontinență urinară (prin preaplin) sau micțiunea se produce prin exercitarea unei presiuni suprapubiene.frecvent.piloerecție.Cele mai frecvente complicații sunt litiaza și infecția urinară.Are doua forme:spastică (contractantă.organelor genitale).simptomele sunt urmatoarele:diminuarea senzației de plenitudine vezicală și de urinare. abdomenului.tumori medulare sau cerebrale.complicația finală este insuficiența renală.transpirații. spina bifidă.deseori umplerea stimularea ei cu poate zonelor dificultate. Pentru golire coapsei.Poate fi produsă de afecțiuni ca:diabet zaharat.Ca și explorări paraclinice se fac: 20 .Vezica are determina reflectogene capacitate ca diminuată.dar este necesară simptome (pielea bradicardie.

GLOMERULONEFRITA ACUTĂ Generalități-Glomerulonefrita este o afecțiune renală care împiedică rinichii să își îndeplinească funcția de filtrare și de excreție.grețuri.cefalee.poate stafilococice.infecții după hemolitic dentare infecții din grupa A.febră frisoane astenie.Prin (antigenele) eliberate.strepcococul hemolitic sensibilizează capilarele glomerulare.între a 14-a zi și a 21-a zi de boală.boala se manifestă prin perezența 21 .paloare.Excepțional.Frigul și umezeala favorizează boala.tipul .determinarea unei eventuale infecții urinare prin urocultură).În perioada de stare.rezervă alcalină. 2.inapetență.subfebrilitate.cu insidio dureri cu lombare.Factorul etiologic cel mai important este infecția streptococică (în special apărea este streptococul otite.erizipel sau 12):angine.glomerulonefrita apare în convalescență.Perioada de latență de 10-12 zile dintre angina streptococică și apariția glomerulonefritei pledează pentru o inflamație glomerulară cauzată de conflictul antigen-anticorp.creatinină. cu formare de anticorpi.ionogramă.scarlatină pneumococice toxinele (micțională sau retrogradă). Simptome:Debutul și poate fi sau brutal.  urografia  uretrocistografia urodinamice  uretrocistoscopia  IRM-de elecție.cu predilecție la sexul masculin. .sinuzite.apare după 10-12 zile de la infecția streptococică. examene de laborator (uree.Patogenia .Boala apare mai ales la copii și adulți tineri.amigdalite.În scarlatină.Se întâlnește îndeosebi în lunile de toamnă și de iarnă.2.studii imunologică.

părțile declive. Diagnostic-Diagnosticul pozitiv se bazează pe apariția edemului. edemul cerebral. maleole.se caracterizează prin oligurie (200-500 ml/24 de ore).Sindromul edematos este prezent la majoritatea bolnavilor.oligurie severă sau anurie. Examenele de laborator pun în evidență o creștere moderată a ureei și creatininei sanguine.în general fiind eventual obișnuite hematuria.cel mai frecvent întâlnit.a hematuriei și ale hipertensiunii arteriale după o infecție streptococică a căilor respiratorii superioare.Insuficiența cardiacă este consecința hipertensiunii arteriale.hematurie microscopică.Complicațiile sunt insuficiență cardiacă.edemul și hipertensiunea arterială. lor nu este obligatorie.gambe.amețeli.care prezintă edeme și proteinurie masivă.H.de glomerulonefrită cronică.Uneori se dezvoltă difuz:la față.palid și interesează în primul rând.S.numai în forme severe.constatându-se în special dimineața.Edemul cerebral sau pseudouremia eclampsică se manifestă prin cefalee.Prezența urinar..bradicardie.hipoproteinemie și 22 .cu deosebire pleoapele.edematos(hidropigen).coapse.care evoluează de mult timp și în care semnele de insuficiență renală sunt pronunțate de sindromul nefrotic.Sindromul azotemic se remarcă mai rar.vărsături.care apare în cursul unei infecții și în care lipsesc edemul și hipertensiunea arterială.de obicei.Sindromul urinar.proteinurie moderată (proteine în urină 2-5g%e).mai rar macroscopică (simptom cardinal) și cilindrurie inconstantă.accelerarea marcată a V.cardiovascular.scăderea filtratului glomerular și a fluxului plasmatic renal și creșterea titrului ASLO.în creșterea tensiunii arteriale.Edemul este moale.insuficiența renală.interesând moderat tensiunea sistolică (180 -200 mm Hg) și mai sever pe cea diastolică (120-125 mm Hg).nu rar apar edeme generalizate (anasarcă). Sindromul cardiovascular constă.sindroamelor azotemic.Glomerulonefrita difuză acută trebuie diferențiată de glomerulonefrită în focar.

De cele mai multe ori.vindecat după stadiul acut.de hiertensiunea arterială malignă.Micrsocopic.pentru ca mai târziu să apară scleroza glomerulului.leziunile sunt inițial glomerulare.dar mai ales.Hipertensiunea arterială.se instalează treptat. Se cunosc doua forme clinice: 1)Forma vasculară-hipertensivă este cea mai frecventă (80%).vasculare și interstițiale.Se caracterizează prin leziuni glomerulare.Glomerulonefritele cronice pot fi primitive.În forma nefrotică predomină leziunile degenerative ale membranei bazale.consecință a unei glomerulonefrite care nu s.în care valorile tensionate sunt mai mari și sindromul urinar mai discret.În mod obișnuit boala este urmarea unei glomerulonefrite acute care nu s -a vindecat.în formă vasculară.edemele lipsesc.sau acțiunea unor medicamente ca sărurile biliare sau D-penicilamina.sau secundare consecutive unor boli ca lupus eritematos diseminat.semnele de insuficiență renală apărând după zeci de ani.care este simptomul dominant.La început valurile tensionale 23 .precedă creșterea azotemiei.fără cauză cunoscute. Anatomie patologică:rinichii sunt mici. 2.și interesează atât tensiunea sistolică.Se consideră că glomerulonefrita devine cronică după 6-8 săptămâni de evoluție a formei acute.Evoluția este de obicei lungă.pe cea diastolică.paludismul.hipercolesterolemie.modificări tubulare.GLOMERULONEFRITA CRONICĂ Generalități-Este o afecțiune renală bilaterală.tubulare și vasculare și se manifestă clinic printr-o insuficiență renală progresivă și ireversibilă.3.iar semnele urinare sunt discrete:hematurie microscopică și proteinurie redusă.cu suprafața neregulată.de pielonefrită cronică.purpura reumatoidă.în care există semne de infecție urinară și urocultură este pozitivă.amiloză.diabetul.duri.

mai târziu decompensată.Când semnele clinice devin evidente.Tabloul clinc final este de uremie.pe evoluția cronică.pentru ca mai târziu să apară hiperazotemia.Cu alte cuvinte.datorită pușeurilor acute. la în ceput compensată.de hiperlipidemie.Cantitatea de urină este la început normală.pe episodul acut din antecedente. Diferențierea de glomerulonefrită în focar sau de glomerulonefrită difuză acută este relativ ușoară.Funcțiile renale se deteriorează paralel cu alterările anatomopatologice.de hipoproteinemie.hematurie Evoluția este și hipertensiune o arterială.de proteinuria severă.Este mai sever în forma nefrotică și mai bun în cea vasculară.boala intră în stadiul manifest. progresivă.de obicei. Mai curând sau mai târziu apar complicații c ardiovasculare (insuficiență cardiacă stângă sau globală) și modificări ale fundului de ochi. De obicei.evoluează mai rapid spre exitus (2-5 ani) și se caracterizează prin semnele unui sindrom nefrotic impur.eliminarfea PSP este întârziată. o fază îndelunagată de latență (mai scurtă în forma nefrotică). scade.caracterizat prin insuficiență renală.Prognosticul este în general rezervat.Cu timpul apare o poliurie compensatoare.pe prezența insuficienței renale.sunt oscilante.Clearance-ul creatininei coboară progresiv. Forma nefrotică se deosebește de celelalte afecțiuni cu sindrom nefrotic pe baza antecedentelor și a 24 .Retenția azotată este mult timp absentă.iar se constată se hiperazotemie.alături de edemele masive. 2)Forma nefrotică este mai rară (20%).După glomerulonefrită acută inițială survine. Diagnostic-Diagnosticul pozitiv este ușor în formele atipice și se bazează pe formele de suferință renală.cu hipostenurie și apoi izostenurie.Uneori.proba de concentrație dovedește incapacitatea rinichiului de a concentra.boala trece în forma vasculară și în acest caz proteinuria evoluția prelungește.boala evlouează în salturi.În cele din urmă insuficiența renală duce la uremia terminală.

Diagnosticul diferențial cu hipertensiunea arterială este uneori dificil.dar sedimentul urinar mai puțin încărcat.semnelor afecțiunii cauzale.Aproximativ 30% dintre persoanele diagnosticate cu insuficiență renală sunt într-o unitate de terapie intensivă.Insuficiența renală acută (IRA) constă într-o privare bruscă a organismului de funcția sa primară.În acest caz poartă denumirea de insuficiență renală cronică (IRC).Insuficiența renală acută este o afecțiune gravă.Aceasta se poate instala treptat.prezentând puține semne și simptome în fazele de debut.modificările renale care apar după creșterea tensiunii arteriale și absența episodului acut de nefrită în antecedente pledează pentru hipertensiune arterială.Afecțiunea apare în urma unei intervenții chirurgicale complexe.Spre deosebire de insuficiența renală cronică.iar urocultura pozitivă.Insuficiența renală acută survine frecvent la pacienții spitalizați și în mod deosebit la cei internați în unitățile de terapie intensivă.IRA este în general reversibilă și se vindecă deseori fără sechele.unui traumatism sau atunci când aportul de sânge la nivelul rinichilor este redus.accident vascular 25 .Dar dacă IRA survine în contextul unor afecțiuni cronice severe-infarct miocardic. funcția renală poate fi recuperată în decurs de câteva săptămâni.administrării unor medicamente.Pielonefrita cronică prezintă semne de infecție urinară.INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ Generalități-Insuficiența renală reprezintă diminuarea capacității de filtrare a rinichilor asociată cu un dezechilibru al organismului în săruri și apă și cu dificultăți de reglare a tensiunii arteriale. 2.Dacă apacientul are o stare de sănătate bună.sedimentul urinar este bogat în leucocite.4. necesitând tratament medical intensiv.Trebuie consultat medicul specialist în regim de urgență dacă pacientul nu a urinat deloc în ultimele 24 de ore.

bismut.o alergie 3)Insuficiență renală acută de origine mecanică-apare ca urmare a unui obstacol ce împiedică eliminare normală a urinei:litiaza urinară (calculi).Se pot distinge: 1)Insuficiență renală acută funcțională-secundară unei scăderi importante a volumului sangvin circulant.cerebral.vărsături frecvente și însemnate.  metalelor toxice:arsenic.utilizarea diureticelor (medicamente ce cresc emisia de urină) în special la vârstnici.o reacție alergică ce duce la șoc anafilactic -diminuare bruscă a calibrului vaselor de sânge sangvine mici).arsuri.mercur.tuberculoză.diaree.tubului).antiinflamatorii (aspirină etc).însoțită de o scădere a presiunii arteriale și deci a cantității de sânge ce ajunge la rinichi.tumori (adenom al prostatei.datorită:  medicamentelor-antibiotice.cancer de vezică urinară).cicatrizare).fibroză peritoneală (ăn urma unei inflamații-abces.anestezice. 2)Insuficiență renală acută organică-secunadară distrugerii unuia dintre constituenții rinichiului ce asigură filtrarea sângelui (glomerului.cancer de prostată.paracetamol.Insuficiența renală acută se întâlnește în insuficiență cardiacă. Insuficiența renală acută parcurge 5 faze: 26 .infecție generalizată sau insuficiența mai multor organe-prognosticul este în general mai puțin favorabil.uraniu-unei infecții grave renale-o boală autoimună.hemoragie puternică.plumb.Prin urmare o candtitate mai mică de sânge este filtrată. produse pe bază de iod utilizate în radiografie.deshidratare intensă (consecutivă unei insolații.

neurologice.renale și cutanate.Se pot constata apariția umflăturilor cauzate de ieșirea lichidelor în țesuturi.Celelalte manisfetări clinice dispar progresiv. Diagnostic-Medicul specialist va începe evaluarea pacientului prin realizarea unai anamneze și a unui examen obiectiv.Faza oligoanurică constituită:are durată 7-21 de zile.În această fază.De exmplu:șocul hemoragic are durată scurtă.Acestea pot include: 27 .Se caracterizează prin retenție de apă și săruri. 2.Faza de instalare a oligoanuriei:are durată între 24-72 de ore.se reia diureza de obicei brusc.În funcție de cauză.greutate în respiarție la efort fizic.Faza preanurică (de agresiune renală):are durată variabilă în funcție de cauză.1.Analizele de sânge și urină sunt realizate de rutină pentru a evalua insuficiența renală acută.poate fi agravat de manevre terapeutice intempestive care urmăresc forțarea diurezei.iar la vârstnici până la 1-2 ani.Durata poate fi scurtă în cele prerenale sau postrenale sau mai lungă în insuficiență renală acută din cauză renală intrinsecă.cu extreme între 2 și 40 de zile.colică renală etc. 4.stare septică.între 24 de ore și câteva zile. În insuficiența renală acută de cauză renală reluarea diurezei poat avea loc și progresiv cu o creștere de 300-400 ml/zi.Stare generală a bolnavilor se ameliorează ușor înregistrându-se o scădere ponderală marcată.în 1-2 zile ajungându-se la 3000-4000 ml/zi.Faza de recuperare funcțională:are durat între 3-12 luni la persoanele tinere. 5.respiratorii.Se caracterizează prin manisfestări generale.iar toxicitatea prin aminoglicozide are durată prelungită.cardiovasculare.Faza poliurică (de reluare a diurezei):are durata între 8-10 zile. 3.creștere în greutate.Poliuria se menține inițial.această fază se caracterizează prin hemoragii abundente.

Spre deosebire de insuficiența renală acută.Alte boli și afecțiuni ce pot crește riscul IRC sunt:hipertensiunea 28 .radiografia abdominală sau urografia care poate fi folosită când se suspectează o piatră la rinichi (litiaza renală).Cele mai frecvente teste imagistice folosite sunt ultrasonografia abdominală.INSUFICIENȚA RENALĂ CRONICĂ Generalități-Insuficiența renală cronică (IRC) reprezintă diminuarea lentă și progresivă a capacității de filtrare a rinichilor.o boală autoimună sau alte afecțiuni. Analizele de urină pot furniza de asemeni informații despre sedimentul urinar.pe parcursul mai multor ani.Cauza cea mai frecventă a insuficienței renale cronice este diabetul zaharat (de tipul 1 și 2).Evoluția este atât de lentă. -clearance-ul creatininei.ca viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau anticorpii antinucleari (ANA) pot fi folosite pentru a diagnostica o infecție.pe măsura deteriorării rinichilor.încât primele simptome apar doar după ce boala a determinat consecințe clinice și biologice importante.Existența eozinofilelor în urină poate indica o reacție alergică care distruge rinichiul. -hemoleucograma (HLG).t omografia computerizată. 2.IRC survine de obicei drept o complicație a altei boli sau afecțiuni.-creatinina serică.5.Testele imagistice pot fi folosite pentru a determina dacă insuficiența renală este acută sau cronică și pentru a căuta o obstrucție pe traiectul urinar. -alte teste sanguine. IRC se instalează progresiv.care este util pentru a evalua insuficiența renală acută intrinsecă (de cauză renală)-eozinofilele urinare (un tip de celule albe).

cantitate redusă de urină. În cazul unei suspiciuni de IRC.tomografia computerizată (CT).precum ureea și creatinina.dar sunt direct legate de incapacitatea rinichilor de a elimina toxinele și lichidele în exces din organism.lupus eritematos sistemic.membrelor superioare și inferioare. 2.prezența sângelui în urină (hematurie).Examene complementare:ecografia.biopsia renală.Calculii pot avea dimensiuni și structuri variate.cum ar fi:edeme ale pleoapelor.micțiuni frecvente.Insuficiența renală cronică poate f i prezentă mulți ani înainte de apariția simptomelor.Cei mai 29 .Unele semne și simptome sunt evidente:urina tulbure sau de culoare închisă.Alte simptome sunt mai puțin evidente.pentru depistarea nivelelor crescute de reziduuri din sânge.obstrucția căilor urinare și expunerea prelungită la toxine și unele medicamente.se efectuează analize de sânge și urină.durere sau dificultăți în timpul micțiunii. Diagnostic-Pacienții cu diabet zaharat vor efectua un test urinar anual pentru măsurarea cantităților mici de proteine din urină (microalbuminurie).Acest test poate depista precoce afectarea rinichiului cauzată de diabet (nefropatie diabetică).crampe musculare musculare.oboseala.prurit generalizat. anorexie.în special noaptea.hipertensiune arterială.arterială.6.cefalee.glomerulonefrita cronică.rezonanța magnetică nucleară (RMN).afecțiuni renale congenitale.iar toxinele se acumulează în sânge pot să apară crize epileptice și confuzie mentală.LITIAZA RENALĂ Se caracterizează prin prezența calculilor (pietrelor) la nivelul rinichilor.ateroscleroza.Pe masură ce IRC se agravează.

fosfat amoniacomagnezian.dacă mai sunt depistate ulterior.rinichi (infecțiile sunt numite nefrite.des întâlniți sunt formați din oxalat de calciu și din fosfat de calciu.vezica urinară (cistita)  aparatului urinar superior:uretere.Mai rari sunt cei din urați.copii mici) sau vârstnici.INFECȚIILE URINARE Sunt afecțiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar.Du rerea este de tip colicativ.Infecțiile urinare.vărsături.Frecvent este întâlnită și senzația de a urina des.de fiecare dată trebuie să fie privite cu toată seriozitatea și tratate corespunzător.deși putem să le tratăm foarte corect la un moment dat și să scăpăm de infecție.7.Aceasta începe din regiunea lombară.intermitentă. Bărbații pot fi și ei expuși la asemenea infecții.O piatră se poate elimina prin uretră fără nici o simptomatologie (mai rar) sau poate produce o durere foarte puternică.Acestea se întâlnesc la nivelul:  aparatului urinar inferior:uretra (infecția se numește uretrită).cu variantele pielonefrită.Pentru diagnosticare se folosește ecografia abdominală.Pot fi boli recidivante-ele revin periodic pe parcursul vieții.unde se multiplică și determină în timp modificări în funcționarea normală a rinichilor și a căilor urinare.urografia și examenul sumar de urină. Infecțiile urinare la adolescență și la vârstă adultă apar mai frecvent la femei.balonări.glomerulonefrită).radiografia renală simplă.mai frecvent în copilărie (nou născuți.acid uric.de obicei dacă se asociază cu malformații 30 .iradiază în abdomen și coloană spre organele genitale și regiunea internă a coapsei.În momentul în care piatra coboară prin uretră zgârie pereții acesteia și astfel apare sângerarea. 2.Se insoțește de fenomene gastrointestinale gen greață.

semne) care conduc diagnosticul medicului spre infecție urinară.Rezultă ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge în rinichi.Deși există manifestări ale bolii (simptome.stafilococi. Cei mai întâlniți agenți patogeni sunt bacteriile de tipul bacililor enterici (Escherichia Coli.se stabilește la ce antibiotic este sensibilă bacteria).Investigații suplimentare sunt necesare pentru pacienții cu infecții repetate pentru a se stabili cauza care determina apariția frecventă a infecțiilor (de exemplu:radiografia renală simplă.chai și în condițiile sterilizării riguroase ale materialelor folosite.Proteus. prin ureter pe cale ascendentă până în rinichi.2 litri de sânge la un debit cardiac normal/pe minut/de 5 litri. o pe cale sangvină:germenii patogeni pot pătrunde în sânge de la un alt focar de infecție din organism și ajung în rinichi. Manifestările infecțiilor urinare sunt nevoia frecventă de a urina (deși vezica poate să fi fost golită recent).unde pot detremina o infecție (prin rinichi trec în fiecare minut aproximativ 1.du reri în 31 .renale.Pseudomonas -denumită și Pocianic).Klebsiella. cu modificări anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin instrumentar (exemplu:cateterismul vezical). streptococi-enterococi.organe cu o irigație sangvină foarte abundentă).prin cateterism uretro vezical. o pe cale directă:prin instrumentar urologic.fungi) pot pătrunde în tractul urinar: o pe cale ascendentă:din uretră în vezica urinară (prin existența unui reflux uretro-vezical chiar în condiții fiziologice sau în timpul actului sexual).este necesară stabilirea exactă a germenului care a produs infecția prin teste de laborator (urocultura dacă este pozitivă se face antibiograma.Agenți patogeni (bacterii.usturimi.din vezica urinară.ecografia renală etc).levuri-candida.

dureri alterată.prezentarea la medic și efectuarea analizelor de urină și chiar de sânge sunt obligatorii. 32 .În situațiile.stare (uneori generală chiar urina cu toate sânge).momentul micțiunii.frisoane.urina tulbure lombare.febră.

3. Altele elimină o urină bogată în sare.piretanid.Dupa locul.numite din această cauză saluretice.indapamidă)  diuretice de ansă (ascendentă)-inhibă reabsorbția de Na+.idacrinonă)  inhibitorii anhidrazei carbonice-inhibă anhidraza carbonică.reținute în edeme. meticlotiazida. la nivelul terminal.formarea de H+ și reabsorbția de Na+ și KHCO3.MEDICAȚIA APARATULUI URINAR 3.1.1.folosite pentru eliminarea excesului de sare și apă.bumetanid.1.Clasificarea diureticelor 1.mărind volumul urinei și provocând o diureză apoasă.cortical al ansei Henle:Tiazide (hidroclorotiazida.politiazida) și substanțe înrudite (sulfamide heterociclice-clopamidă.mecanismul de acțiune și structura chimică: -diuretice de tip tiazide (de ansă terminală)-inhibă reabsorbția de Na+.ciclotiazida.ciclopentiazida.3.clortalidonă.DIURETICELE Diureticele sunt substanțe care cresc eliminarea de urină (apă și sare).prin schimb de H+:acetalozamida 33 .la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle:acizi carboxilici (furosemid.acid etacrinic.Unele elimină predominant apa.

 antialdosteronice-inhibă reabsorbția de Na+ prin schimb de H+ și K+,stimulată fiziologic de aldosteron la nivelul tubului contort distal,prin două mecanisme: antagonști competitivi ai aldosteronului (Spironolactonă,Canrenonă) și antagoniști de efect ai aldosteronului (Triamteren,Amilorid)  diuretice osmotice-sunt filtrate glomerular,fără reabsorbție tubulară și cresc presiunea osmotică a urinei tubulare,antrenând un coeficient osmotic de apă și realizând o diureză apoasă,cu o concentrație de Na+ redusă:Manitol,Izosorbitul. 2.După efectul asupra K+: -diuretice care elimină K+:puternic (tiazide și înrudite) și mediu (diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice) -diuretice care rețin K+:antialdosteronice competitive și de efect. 3.După intensitatea efectului diuretic: -eficacitate mare-diuretice de ansă (tip furosemid) -eficacitate medie-tiazide și înrudite -eficacitate slabă-inhibitorii anhidrazei carbonice,antagoniștii aldosteronului. 4.După durata acțiunii: -durată scurtă (mai puțin de 6 ore)-diuretice de ansă (2-6 ore) -durată medie (6-24 ore)-ciclopentiazidă(6-12 ore),meticlotiazidă (12-24 ore), triamteren (6-10 ore),amilorid (24 ore)

34

-de

durată

lungă

(peste

24

de

ore)-

ciclotiazida,politiazida,clortalidona,clopamida, indapamida,spironolactona. 3.1.2.Proprietăți farmacologice: 1.Diureticele tiazidice cuprind un grup de medicamente cu structură de sulfonamide benzotiadiazinice,care inhibă reabsorbția sării fără apă la nivelul segmentului de diluție al ansei Henle ascendente,inhibând mecanismul simport de transport al grupelor de 2 ioni,Na+/Cl-.Sunt diuretice cu acțiune de intensitate moderată,care se instalează cu o latență relativ mare și persistă pe o perioadă relativ lungă de timp.Urina eliminată sub efectul acestor medicamente este hiperosmolară sau cu osmolaritate normală,bogată în sodiu,potasiu,clor,dar săracă în calciu,iar pH-ul urinar este acid pentru dozele mici și alcalin pentru dozele mari. La dozele mici urina are pH-ul acid prin stimulare schimburilor Na+/H+ în tubul contort distal ca urmare a creșterii concentrației ionilor de sodiu în lumenul tubular, dar la doze mari tiazidele inhibă anhidraza carbonică,ceea ce explică alcalinizarea urinei produsă de aceste doze. O doză obișnuită de tiazide administrată pe cale orală,la un bolnav hidratat normal,poate crește de trei ori volumul urinar și cantitatea ionilor de sodiu și clor eliminați prin urină.Efectul medicamentului începe la 1 -2 ore de la administrare și se menține 8-12 ore în funcție de preparat,uneori chiar 24 de ore.Efectul diuretic al tiazidelor scade foarte mult în condiții de insuficiență renală apreciindu-se că dispare la un clearance al creatininei endogene mai mic de 30 ml/min,posibil prin scăderea filtrării glomerulare,iar insuficiența renală se poate agrava.Tiazidele sunt folosite pentru tratamentul retenției hidrosaline moderate în insuficiență cardiacă cronică, ciroză,boli renale cronice.Sunte de asemenea folosite ca antihipertensive,acționând prin creșterea diurezei și probabil prin vasodilatație.Ele sunt considerate ca diuretice de primă alegere în
35

hipertensiunea arterială datorită efectului durabil și blând.În diabetul insipid nefrogen,care nu răspunde la vasopresină,tiazidele pot atenua poliuria și polidipsia,ca urmare a micșorării volumului plasmatic,cu scăderea consecutivă a filtrării glomerulare și creșterea reabsorbției sării.Datorită micșorării eliminării calciului,aceste diuretice diminuează tendința crescută de formare a calculilor renali cu hipercalciurie idiopatică. 2.Diureticele de ansă-în această grupă sunt cuprinse medicamentele aparțind celor două categorii chimice:-compuși cu nucleu sulfonamidbenzoic (furosemid, bumetanidă și piretanidă) și compuși cu nucleu ariloxiacetic (acidul etacrinic și indacrinona).Au efect diuretic de intensitate mare,de unde denumirea de diuretice cu prag înalt.Acționează predominan t la nivelul porțiunii ascendente largi a ansei Henle,de aceea sunt numite diuretice de ansă.Ele provoacă salureza și inhibă atât procesul de concentrare cât și cel de diluare a urinei.Efectul diuretic este dependent de doză și are o durată relativ scurtă.Diureticele de ansă cresc în mod caracteristic fluxul sanguin renal.Riscul dezechilibrelor electrolitice este comparativ mare, considerând intensitatea marea a acțiunii diuretice. 3.Diureticele xantice sunt susstanțe diuretice cu efect redus,utilizabile din ce în ce mai puțin,datorită medicamentelor moderne foarte active.Utile în special pentru cazurile care necesită o diureză modestă.Au o toxicitate redusă,potențează efectele mercuriale.Principalul mecanism de acțiune este împiedicarea reabsorbției tubulare prin modificarea mecanismelor de transport responsabile de absorbția sodiului și a clorului,la care se asociază ,ca mecanism secundar,o creștere a filtratului glomerular.Acțiunea diuretică a xantinelor se caracterizează prin diureza predominant apoasă,sinergism cu mercuriale (ceea ce sugerează mecanisme diferite de acțiune),prezența efectului atât în acidoză
36

denumite și diuretice care economisesc potasiul.substanță care blochează atomul de Hg al diureticului.este prezent și în prezența aldosteronului.cum sunt triamterenul și amiloridul au efect invers aldosteronlui.Se produce astfel o blocare a sistemului de transport a ionilor.dar săracă în potasiu. În hiperaldosteronismul primar (boala Conn) se utilizează în monoterapie și se preferă spironolactona.Alte diuretice din acest grup. 5.cât și în alcaloza.cât și eliminarea potențial-dependentă a ionilor de potasiu și hidrogen.Urina eliminată sub efectul acestor medicamente este bogată în sodiu și clor.Condiția activității compusului mercurial este reactivitatea atomului de Hg față de grupările sulfhidrilice.Acestea influențează enzimele mitocondriale din celulele tubilor proximali.iar pH-ul urinar este alcalin. 4.absența tulburărilor hidroelectrolitice. Diureticele antialdosteronice se utilizează în cazul stărilor de hiperaldosteronism.principalul sistem enzimatic afectat este cel al succindehidrogenazei.Diureticele mercuriale-sunt compuși organo-mercuriali caracterizați chimic prin gruparea mercuri-propil.chiar după administrare prelungită.legându-se de grupările sulhidril care intră în compoziția enzimelor. Triamterenul și amiloridul blochează canalele de sodiu ceea ce scade atât reabsorbția tubulară a sodiului.Efectul lor este slab în mod obișnuit.Ca o dovadă a acestui mecanism este opirea efectului diuretic prin dimercaptopropanol.Diureticele antialdosteronice.iși datoresc efectul antagonismului competitiv față de aldosteron-pentru spironolactonă-sau unei acțiuni contrare aldosteronului la nivelul tubului contort distal și canalului colector-pentru amilorid și triamteren.În 37 .Intensitatea efectului diuretic al acestor medicamente crește semnificativ în cazul creșterii cantității de aldosteron din organism.dar crește mult cu creșterea cantității de aldosteron din organism.cu formare de mercaptide.

urina devenind alcalină. 7.ceea ce are drept consecință scăderea disponibilului de ioni de hidrogen (produși prin disocierea acidului carbonic) pentru schimburile Na+/H+ de la nivelul tubului contort distal și.deoarece importanța acestor schimburi este redusă din punct de vedere cantitativ (raportat la totalitatea ionilor de sodiu reabsorbiți tubular).Unele diuretice sunt larg folosite ca antihipertensive.În insuficiența cardiacă diureticele se asociază.Probabil efectul maxim se exercită la nivelul tubului colector unde micșorează diferența de presiune coloid-osmotică între lumenul tubului colector și medulara renală.nu se reabsorb tubular și se elimină ca atare prin urină împreună cu echivalentul osmotic de apă.1.Inhibând anhidroza carbonică sacde formare de acid carbonic din bioxid de carbon și apă.De asemenea pot fi utile în faza precoce a insuficienței renale acute și în unele intoxicații medicamentoase.dar filtrează glomerular.respectiv edemul pulmonar și perfiferic.de regulă. 6.insuficiența renală cronică.scad presarcina.Efectul diuretic este slab.sindromul nefrotic.în special furosemidului.Ele normalizează volemia.medicației tonicardiace.ciroza.Dozele de di uretic sunt 38 .dar prin scăderea eliminării ionilor de H+ crește pH-ul urinar.înlătură staza și congestia.Diureticele osmotice sunt substanțe coloid-osmotice care nu traversează pereții capilarelor sanguine în general (sunt reținute în patul vascular). 3.Diureticele inhibitoare ale anhidrazei carbonice-principalul diuretic este acetalozamida.în mai mică măsură.dar mai ales diureticelor de ansă.la nivelul tubului contort proximal.această situație de obicei diureticele antialdosteronice se asociază diureticelor tiazidice.Indicații: Diureticele saluretice sunt indicate pentru tratamentul edemelor în insuficiență cardiacă.3.

hipotensiune.ținând seama de influențarea greutății corporale (ca indicator al retenției hidrosaline) și a simptomelor de congestie.turgor scăzut.1.În edemul pulmonar acut.ca vasodilatator și diuretic.administrat oral de 2 ori pe săptămână.hipotensiunea.în afară de tonicardiac.Reacții adverse Majoritatea reacțiilor adverse produse de diuretice se datoresc eliminării excesive de electroliți și apă.se injectează intravenos furosemid.la ciroza cu ascită și edeme.Când congestia este remarcată se recurge la furosemid.chiar letargie.Alte indicații ale diureticelor sunt la bolnavii cu sindrom nefrotic.obligă la reducerea dozei sau la întreruperea temporară a administrării.Pentru corectare este necesară 39 .natriemie normală.4.Urina abundentă eliminată.valorile înalte ale creatininei.Oboseala.Controlul stărilor de congestie ușoară se realizează obișnuit printr-un diuretic tiazidic.uneori valori crescute ale ureei și creatininei serice.care acționează intens și rapid.La ciroticii cu ascită și edeme folosirea diureticelor (îndeosebi un diuretic tiazidic în asociație cu spironolactonă sau triamteren) este oportună.Ea se caracterizează prin somnolență.diureticele pot fi deosebit de utile.Ele pot crescute sau scăzute. 3.În timpul tratamentului diuretic este necesară măsurarea periodică a potasiemiei și corectarea eventualelor îndepărtări de la valoarea fiziologică.poate determina apariția de dezechilibre ale homestaziei ionice.stabilite în funcție de importanța retenției lichidiene și de răspunsul la stimularea diurezei.cu o compoziție diferită de aceea a lichidului extracelular.acido-bazice și lichidiene.Pierderea acută de sodiu poate apărea în urma unei saluraze abundente provocată de diuretice cu acțiune intensă la bolnavii cu regim hiposodat strict.în condițiile unei presiuni venoase normale.cu condiția ca diureza să nu fie forțată excesiv.La bolnavii cu sindromul nefrotic și diureza redusă sau cu edeme mari.1-2 doze/zi.deși efectul lor este în general slab.

Pentru corectare se administrează tiazidele clorura de amoniu (NH4Cl) sau clorura de calciu de (CaCl2). hiporeflexie și.Tratamentul se face cu bicarbonat de sodiu.Hiponatriemia cronică de diluție poate apărea la cardiacii cu edeme cronice.Hipocloremia cu alcaloză.cu somnolență și hipotensiune.parestezii.greață . când se administrează concomitent clorura de potasiu și la bolnavii cu insuficiență renală. putând provoca-mai ales la bătrâni-negativarea balanței calciului.gluconat de calciu.anorexie .eventual suplimentarea cu clorura de sodiu (la nevoie intravenos).Hipokaliemia este periculoasă la cirotici.furosemidul.Diureticele antialdosteronice pot cauza hiperkaliemie.hiporeflexie.constipație. modificări electrocardiografice caracteristice. Invers.duce la hiponatriemie. declanșarea aritmii ectopice.agravând manifestările hiperparatiroidie.în situațiile extreme se recurge la hemodializă.acidul etacrinic și triamterenul cresc eliminarea de calciu.glucoză și insulină.Riscul este mare când asemenea diuretice se asociază între ele.Semnele cliniceslăbiciune musculară. care beau apă multă.în funcție de valoarea deficitului de sodiu.Deoarece balanța lichidiană produsă de diuretice nu este de tip 40 .În acest caz este necesară suplimentarea clorurii de sodiu. somnolență .eventual administrarea de manitol și glucocorticoizi.chiar fibrilație ventriculară și oprirea inimii.Homeostazia calcică poate fi tulburată prin unele diuretice. Simptomele de hiperkaliemie sunt slăbiciune.liberalizarea dietei.au diureza apoasă deficitară și sunt tratați cu saluretice (mai ales tiazide).Pierderea cronică de sodiu prin tratament diuretic prelungit la bolnavii cu dietă restrictivă.Astfel diminuează uneori calciuria.care apare uneori sub tratament diuretic reprezintă un factor e autolimitarea a efectului diuretic. întreruperea medicației diuretice.parestezii.Tratamentul constă în reducerea aportului de apă (500 ml/zi).bradicardie.în cazurile severe.unde poate contribui la comei hepatice.hipotensiune.

Această insuficiență renală funcțională împiedică efectul diuretic și poate agrava starea bolnavilor renali.este maxim după 2-4 ore și se menține 8-12 ore.6.Nefrix) este una din cele mai utilizate tiazide care are ca unitate doza de 25 mg.natriuretic și antihipertensiv) sunt antagonizate de antiinflamatoare steroidiene și nesteroidiene (prin scăderea biosintezei de PG vasodilatatoare).1.Diuretice inhibitoare ale reabsorbției de sodiu: a)Tiazidele  Hidroclorotiazida(Esidrex.1.antiaritmicele (prin hipokaliemie).efectul începe după o oră de la administrare.Reprezentanți: 1. corectează kaliemia și fenomenul de autolimitare a efectului.azotemia și creatininemia tind să crească.fiziologic.5.În cazul diureticelor osmotice supradozarea provoacă mărirea excesivă a volemiei.uricozuricele (prin hiperuricemie). 3.scăderea presiunii arteriale și venoase.Efectele diureticelor (diuretic. Diureticele tiazide potențează:cardiotonicele (prin hipokaliemie).Diureticele tiazide antagonizează hipoglicemiantele (prin hiperglicemie). 3.litiul (prin hipokaliemie).Se produce deshidratare.tahicardie.filtrarea glomerulară diminuează.Doza utilă 41 .folosirea abuzivă a acestora creează un dezechilibru manifestat în cantitatea de apă mobilizată din țesuturi și cea eliminată urinar.clorura de amoniu (prin hiperamoniemie).cu contracția excesivă a volumului plasmatic.cu supraîncărcarea circulației și tulburări hemodinamice consecutive.Interacțiuni: Asocierea diureticelor hipokaliemiante cu cele hiperkaliemiante.

Când este folistă ca diuretic.5 mg) acționează în hipertensiunea arterială în principal prin vasodilatație și numai la doze mai mari.  Meticlotiazida(Enduron.câte 3 zile pe săptămână.un efect vasodilatator mai intens decât cel al tiazidelor utilizate ca diuretice.Thiazidil) acționează timp de 12-24 de ore.este 25-50 mg de 1-2 ori/zi.restul parametrilor fiind aceeași ca în cazul hidroclorotiazidei.având potența mai mare.la efectul vasodilatator.deși au altă structură chimică.25-1 mg/zi. inclusiv mecanismul de acțiune.iar alteori sunt considerate pur și simplu tiazide.uneori.  Butizida(Eunerphan.indapamida etc.impuse de evoluția bolii. În ultima vreme au apărut o serie de medicamente diuretice a căror structură chimică nu este tiazidică.Astfel sunt clortalidona.Se adminstrează în doze de 2.Dozele utile sunt 1-6 mg/zi.Pentru indapamidă se consideră spre exemplu că la dozele obișnuite(2.  Ciclopentiazida(Navidrex) are efect asemănător.a căror durată de acțiune este mai lungă de 24 de ore.apoi intermitant.Principala lor diferență farmacologică față de tiazidele adevărate este durata lungă a efectului diuretic la care se adaugă.Saltucin) care are ca unitate de doză 5 mg.dar care au toate proprietățile diuretice ale tiazidelor.alteori sunt considerate diuretice de tip tiazidic.5-10 mg/zi.Aceste medicamente sunt considerate de preferat în tratamentul de fond al hipertensiunii arteriale atât prin durata lungă a efectului cât și prin intensitatea efectului vasodilatator.dar doza utilă este mai mică:o. 42 .Aceste medicamente sunt numite uneori false tiazide.de aceeași durată.se adaugă un efect diuretic tipic tiazidic.clopamida.se adminstrează la început zilnic.  Ciclotiazida(Anhydron) și politiazida (Renese) sunt diuretice tiazidice cu efect prelungit-peste 24 de ore.

Hydromox 18-24 Esmarin.Favone Eunerphan.Fluitran 24 43 .Leodrine Indapamid.Saluretin Navidrex Anhydron Esidrex.Saltucin Diurilix. de 2 ori/zi 50-100mg/zi 5-15 mg/zi 500mg x 2 ori/zi 20-60 mg/zi 25-100mg/zi/2 zile 100mg/zi/ x2 ori/zi 0.Saluric Brinaldix Nefrolan Hygroton.Thiazidil Drenusil.5-5mg/zi 2.5-4mg/zi/2 zile 50-100mg/zi 1-4mg/zi/2 zile Aquamox.Tertensif Enduron.25-10mg/zi 1-6mg/zi 25-50mg/zi/ x 2ori/zi 25-100mg/zi 2.Nefrix Hydrenox. b)Diuretice de ansă Aprinox.În tabelul de mai jos am prezentat principalele diuretice tiazidice și înrudite.Renese 6-12 12-18 8-12 6-12 24 48 24 8-12 24-36 8-12 18 24-36 12-24 24-48 2.5-10mg/zi 0.5 o dată.durata efectului și dozele uzuale(compușii notați cu * nu au structură tiazidică): Denumirea internațională Denumirea comercială Durata efectului -oreDoza terapeutică uzuală Bendroflumetiazidă Benzotiazidă Butiazidă Clortiazidă Clopamidă* Clorexolonă Clortalidonă Ciclopentiazidă Ciclotiazida Hidroclorotiazida Hidroflumetiazida Indapamida* Meticlotiazida Politiazida Quinetazona Ticlormetiazida Tabel 1.Naturetin Exna.

este maxim dupa 2-3 ore în cazul administrării orale și după 15-30 minute în cazul adminitrării intravenoase și durează aproximativ 4 -6 ore după administrarea orală și 2-5 ore după cea intravenoasă.Este posibil ca această eficacitate mare pe care o are furosemidul la bolnavii cu insuficiență renală avansată să fie corelată cu faptul că medicamentul crește fluxul plasmatic renal.altfel putând produce grave dezechilibre hidroelectrolitice și chiar colaps.Efectul diuretic foarte intens și foarte rapid al 44 .doezle mari fiind utilizate desigur numai în cazuri care răspund foarte greu la medicament.Fusid.apreciindu-se că acesta este încă prezent la bolnavii al căror clearance al creatininei endogene este de 10 ml/min.Laxis.Efectul medicamentului începe la 20-60 de minute după administrarea orală și la 3-15 minute după adminstrarea intravenoasă.clor și calciu.Salurex) un derivat sulfonamibenzoic.uneori chiar mau mult.Urina eliminată sub efectul acestui medicament este hipotonă.poate crește de 5 ori volumul urinar și cantitatea ionilor de sodiu și clor eliminți prin urină în decurs de 4 ore.la un bolnav hidratat normal.este un diuretic cu efect foarte intens.diureza poate crește până la 10 litri pe 24 de ore.Efectul crește cu doza după o relație doză/efect al cărei grafic are o pantă abruptă și pe un interval foarte larg de doze.potasiu.Efectul diuretic al Furosemidului se menține și în stadii avansate de insuficiență renală. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene.Practic furosemidul se poate adminstra în doze cuprinse între 20mg și 2 grame pe 24 de ore.bogată în sodiu.acesta se produce cu o latență scurtă și este de durată scurtă. Furosemidul(Furosemid.care inhibă sinteza de protaglandine scad ușor efectul diuretic al Furosemidului.iar pH-ul urinar este acid.În prezența edemelor.O doză obișnuită de furosemid de 40 mg administrată pe cale orală.

dar nu prin intensitatea de acțiune.fiind prezentă chiar pentru o filtrare glomerulară redusă.  Torasemidul(Presaril.Furosemidului administrat intravenos face ca medicamentul să scadă brusc volemia și tensiunea arterială ceea ce permite utilizarea medicamentului pentru urgențele hipertensive.Furosemidul poate fi util uneori în tratmentul unor intoxicații medicamentoase când.  Piretanida(Perilen) și Bumetanida(Burinex) au deasemenea proprietăți asemănătoare furosemidului.inhibării reabsorbției sării fără apă din porțiunea ascendentă a ansei Henle.Torem.Se absoarbe repede și în total din tubul digestiv.Gama dozelor active este mare.are proprietăți similare acestuia.Pentru Torasemid nu au fost semnalate fenomene ototoxice sau afectarea pancreasului.prin creșterea diurezei.în general fără a depăși 150mg/zi(în două 45 .Se leagă în proporție mare (90%) de proteinele plasmatice.dar diureticul poate favoriza ischemia miocardică și cerebrală și provoacă uneori aritmii.Timpul de înjumătățire este de 60 de minute.poate grăbi eliminarea toxicului din organism (cu condiția ca toxicul să se elimine din organism prin excreție urinară).Creșterea diurezei se datorește.Este în parte metabolizat.Acțiunea diuretică este intensă și de scurtă durată.un derivat de acid fenoxiacetic fără asemănare structurală cu furosemidul.au proprietăți asemănătoare Furosemidului.în principal.cu o potență de 40 de ori mai mare.Se elimină prin urină(circa 2/3) și prin bilă(restul de 1/3).Se administrează oral începând cu 50 mg și crescând progresiv până la obținerea efectului dorit.Unat) și Azosemidul(Luret).Dozele uzuale sunt de 3-6 mg/zi pentru Piretanidă și 1mg/zi pentru Bumetanidă.Torasemidul are un timp de înjumătățire lung de până la 6 ore și implicit o durată lungă de acțiune.  Acidul etacrinic(Edecrin).

tratamentul de întreținere.  Teofilinetilendiamina(Miofilin) asemănătoare ca acțiune cu teofilina.Mai prezintă acțiune vasodilatatoare.Ca efecte secundare: fenomene iritative gastrice și de excitație centrală. stimulează direct cordul.vomă. d)Diureticele mercuriale 46 .antispastică.folosind obișnuit doze mai mici.nu se asociază cu alte medicamente ototoxice(antibiotice aminoglicozidice).în principal.  Aminofilina.se administrează în formule magistrale.Efectul este neglijabil în afara retențiilor. prin creșterea circulației renale.În urgențe.Datorită acțiunii intense.excită sistemul nervos central.Teotard) are efect diuretic maxim după 2-3 ore.riscul dezechilibrelor hidroelectrolitice este relativ mare.inclusiv deficitul acut de sare.este puțin activă și limitat folosită.se face intermitent-50-100mg o dată la două zile sau 2-4 zile/săptămână. es injectează intravenos edecrinat de sodiu 50 mg (0.care acționează.greață.Reacțiile adverse sunt asemănătoare celor provocate de furosemid.C și pentru furosemid.diare) sunt mai frecvente și uneori severe.prize).dar tulburările digestive (anorexie.se administrează oral 400-600mg/zi sau intravenos 100-600 mg/zi.de exemplu în edemul pulmonar.Provoacă rareori surditate trecătoare sau definitivă.oral 100 300mg/zi sau injectabil intravenos.disfagie.folosirea în timpul sarcinii trebuie evitată.dureri abdominale. c)Diuretice xantice  Teofilina(Afonilum.de obicei în asociere cu glucoză(Teoglucin).5-1mg/kg).

20 g sare de sodiu și 0. Mercurofilin(Novurit) este un diuretic activ mai puțin toxic decât alte diuretice mercuriale. insuficiența cardiacă decompensată constituie contraindicații.Efectul diureticului începe la 1-2 ore după administrare și încetează după 12-24 de ore.tratamentul trebuie oprit.10 g teofilină).anuria.De aceea este indicat în edemul cerebral.creșterea volemiei și supraîncărcarea circulatorie.5-2g/kg.în criza de glaucom activ congestiv. 2.10 g.Doza unică intravenos sau profund intramuscular 1-2 ml de 1-2 ori pe săptămână.Presiunea arterială se poate ridica și funcția inimii este îngreunată.un intravenos.Blocajul renal.sub formă de tablete a 0.fiole a 2ml(0.Se folosește în edemele cardiace.în exces.crește polialcool prin derivat mecanism de manoză.deși foarte active.Manitolul.pentru a înlocui eventualele pierderi excesive de apă și electroliți.este necesară supravegherea ureei din sânge și a ionogramei plasmatice.Dacă diureza obținută este nesatisfăcătoare.Doza utilă este 1. mergând până la decompensare.Acesta osmolaritatea plasmei și mobilizează activ apa din țesuturi și din alte compartimete lichidiene.În caz de șoc trebuie 47 .ca și înaintea unor intervenții oftalmologice.înaintea intervențiilor pe creier.Diureticele mercuriale.Diureticele inhibitoare ale schimbului de ioni de hidrogen: a)Sulfamide diuretice  Manitol(Mannitol).în soluție 1025% introduse în decurs de 30-60 minute.injectat crește diureza osmotic.cu dezvoltarea edemului pulmonar.Dacă diureza indusă este importantă.nu mai sunt practic folosite din cauza toxicității mari și a ineficacității în adminstrare orală. provoacă expansiunea lichidului extracelular.hepatice sau renale sub formă de injecții.

b)Diuretice acidifiante-diuretice cu efect redus producând repede autolimitarea efectului.Isonal) este un diuretic osmotic.folosit pe cale orală.iar local irită vena și pot fi cauză de flebită sau tromboză.Se adminstrează oral 1-2g de 4-5 ori/zi.Adminstrată oral.5g/kg. insuficiență renală și hepatică.Folosirea la bolnavii cu accidente hemoragice cerebrale impune multă prudență.în doza de 1-1.Provoacă uneori neplăcere abdominală.continuând eventual pe cale orală cu 20g de 2-5 ori/zi.confuzie.Pierderea de sodiu duce.Se utilizează în asociere cu diureticele mercuriale sau cu acidifiant (pentru schimbarea pH-ului urinar în infecții).poate fi utilă pentru combaterea de urgență a edemul ui cerebral.  Clorura de amoniu(Diurocard)-în organism ionul de amoniu este metabolizat iar excesul de clor rezultat produce acidoză și se elimină împreună cu un echivalent de sodiu și apă.5g/kg/zi).  Izosorbitul(Hydronal.după câteva zile.ureea are gust neplăcut și produce la mulți bolnavi greață și vomă.vomă.câte ml/minut.Ureea acționează.sub în perfuzie de intravenoasă.introduse intravenos.de ademenea.Introdusă 1.40-80g(fără 30% în glucoză a depăși 4 formă soluție 5%. 48 .Este folosită și pentru scăderea presiunii intraoculare în glaucomul acut.pentru reducerea presiunii intracraniene sau intraoculare.Este contraindicată în perzența insuficienței hepatice sau renale avansate și în condiții de deshidratare.potențează acțiunea mercurialelor.la acidoză și la aotulimitarea efectului prin intervenția mecanismelor compensatoare care elimină clorul cu amoniul for mat de rinichi.ca diuretic osmotic.greață.Sunt contraindicate în acidoză.pot provoca cefalee.completat volumul plasmatic.Soluțiile concentrate de uree.

Efectul apare la bolnavii cu hipoproteinemie.Idrolattone.Are acțiune diureticăreativ slabă.mai redusă.Ceaiurile diuretice au efect prin apa ingerată la care se adaugă și o slabă acțiune diuretică a unor uleiuri volatile pe care le conține ca și prin sărurile de potasiu.Acțiunea este de tip competitiv. c)Diuretice fiziologice-Apa este diureticul fiziologic.natriureza reprezentând sub 5% din filtratul glomerular.Mecanismul constă în scăderea secreției de hormon antidiuretic hipofizar.acțiunea este redusă.Verospiron) este un compus 17-spirolacteroidic. iar intensitatea sa depinde de concentrația hormonului.crește eliminarea apei și a clorurii de sodiu.Exte indicată în edeme hepatice sau nefrotice.Se folosește în special pentru a menține o diureză crescută în în calculoze renale. Clorura de calciu are acțiune similară.Este împiedicată comanda genică a 49 .de scurtă durată.Albumina umană mobilizează apa extravasculară în vase și în consecință.însă de intensitate mai mică.Aldactone.Creșterea diurezei se face lent și este durabilă răspunsul este minim după 3-4 zile de tratament și se menține 2-3 zile după oprirea acestuia.înrudit cu Aldosteronul.Efectul diuretic este condiționat de prezența aldosteronului. d)Diuretice care rețin potasiul  Spironolactona(Spirolonactone.datorită analogiei structurale cu aldosteronul.Substituenții de plasmă au o acțiune similară cu cea a albuminei.reduce secreția de aldosteron.Spironolactona acționează la nivelul celulelor epiteliale din porțiunea terminală a tubului contort distal și al sistemului colector din corticala rinichiului.prin hipervolemie.Clorul se absoarbe în cantitate mare și calciul în cantitate mică.rezultând din absorbția inegală a celor 2 ioni din intestin.

Lizinopril.la început 10-50 mg de 4 ori/zi.greață sexuală și la alte bărbați și amenoree.însoțită uneori de hipotensiune.Amilorid) și suplimentarea potasiului în timpul tratamentului cu Spinorolactonă pot fi cauză de creștere periculoasă a potasiemiei.la cardiaci.Cilazapril.erupții cutanate.este micșorat influxul ionilor de sodiu din urină în celulele tubulare și.somnolență.Timpul de înjumătățire plasmatic este de 14 ore.dar biodisponibilitatea ei sistemică este de numai 25% (după primul pasaj hepatic).Ramipril.Enalapril.Este metabolizată în mare parte în ficat.Se administrează oral.Spinorolactona hidroclorotiazidei sau Furosemidului.Asocierea cu inhibitori ai enzimei de conversie(Benazepril.acidul canrenoic-sunt activi.Trandolapril) obligă la controlul potasiemiei și 50 .periculoasă la bolnavii cu insuficiență renală.Ca efecte nedorite.apoi ca tratament de întreținere.dar mai ales la cirotici și în sindromul nefrotic.scade secreția ionilor de potasiu și hidrogen în lumenul tubular.impotența femei.Asocierea cu alte diuretice ce rețin potasiul(Triamteren.Sipnorolactona poate provoca creșterea patasiemiei.sunt: ginecomastie(la dozele la mari).În aceste condiții.ca și scăderea natriemiei (mai ales la cirotici).Indicația principală o reprezintă edemele cu hiperaldosteronism secundar rezistente la alte asociată diuretice(Tiazide.Ca urmare.secundar.Spironolactona.Alte reacții adverse.respectiv activarea de către acestea a canalelor și pompelor membranare ale sodiului.Quinalapril.rare.10-25 mg de 1-4 ori pe zi(individualizat).unor proteine induse de aldosteron.Captopril.Perindopri l.Parte din metaboliți canrenonă.hirsutism tulburări digestive.în formă microcristalină utilizată se absoarbe relativ bine din intestin.provoacă creșterea diurezei și corectează tendința de hipokaliemie și hipomagneziemie.Furosemid).

Efectul se instalează în circa 2 ore și se menține 7-10 ore.Modamide) are proprietăți diuretice asemănătoare triamterenului.Trebuie folosit cu prudență la bolnavii cu insuficiență renală.Eficacitatea este maximă după 2-3 zile de tratament.vomă.Nu se asociază cu alte diuretice care rețin potasiul.Au fost semnalatae câteva cazuri de insuficiență renală acută pentru asociația triamteren-indometacină.este contraindicată în prezența insuficienței renale.Asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie(care poate fi utilă în insuficiență cardiacă) impune prudență din cauza riscului hiperkaliemiei.Efectul se instalează în 2 ore de la adminstrarea orală și se menține 24 de ore.anemie megaloblastică(mai ales la cirotici).  Triamterenul(Dyrenium) are acțiune asemănătoare Spinorolactonei.Se adminstrează oral.în aceeași formă farmaceutică.Este indicat îndeosebi în edemele și ascita ciroticilor și în edemele nefrotice.la început 100 mg de 3 ori/zi.un diuretic tiazidic și Triamteren.Este contraindicat în prezența hiperkaliemiei și în timpul sarcinii.în timpul tratamentului cu Triamteren nu se administrează clorura de potasiu.crampe musculare.care împiedică sinteza prostaglandinelor. Spinorolactona crește efectul antihipertensivelor.greașă.Există preparate care cuprind.asociindu-se Tiazidelor sau Furosemidului.În cazul administrării repetate 51 . Ca reacții adverse poate provoca hiperkaliemie(se controlează potasiul în sânge) și rareori creșterea azotemiei.întreținerea efectului necesită obișnuit 100mg de 2 ori/zi.amețeli.crescând eventual pân ă la 600 mg/zi.Midamor.  Amiloridul(Arumil.atunci când acestea nu mai sunt eficace din cauza hiperaldosteronismului secundar.Efectul diuretic al Spinorolactonei este micșorat de Acidul Acetilsalicilic și diferite antiinflamatorii nesteroidiene.o data la 2 zile.

200 800mg/zi.uscăciunea sete.  Canrenona(Phanurane) un metabolit activ al spironolactonei.Datorită riscului de hiperkaliemie trebuie folosit cu prudență la bolnavii cu insuficiență renală.constipație diaree).Se administrează oral.doza utilă fiind de 15-20mg/zi.Timpul de înjumătățire mediu este de 21 de ore.în stările de acidoză.  Canrenoatul de potasiu(Aldadiene Potassium. Soludactone) are proprietăți similare Spironolactonei.Are același indicații și contraindicații.Este epurat prin metabolizare și prin eliminare renală.Are aceleași indicații sau contraindicații ca și Spironolactona.în parezele sau ileusul paralitic.efectul este maxim după câteva zile de tratament.în injecții lente sau în perfuzii.Se administrează oral.Insuficiența renală gravă și hiperkaliemia contraindică medicamentul.dar poate fi injectat.Este indicat în asociație cu o tiazidă sau Furosemid.în condiții de hiperaldosteronism secundar și pentru combaterea hipokaliemiei.slăbiciune.crampe musculare.parestezii.Ca reacții adverse au fost semnalate:tulburări gurii și senzație gastrode sau intestinale(anorexie.pentru creșterea efectului acestora.Se introduce intravenos.iar asocierea cu inhibitorii enzimei de conversie impune prudență și este contraindicată în prezența insuficiențai renale.are același efect diuretic și o potență similară.Folosirea la copii trebuie evitată. 52 .în edemul cerebral posttraumatic sau postoperator.vomă.dureri abdominale.la diabetici.Nu se asociază Spinorolactona. hipotensiune ortostatică.oboseală. Triamterenul și sărurile de potasiu.Aldactone Pro Injectione.la cirotici.greață.Amiloridul se absoarbe parțial din intestin.fiind util în edemele rezistente cu hiperaldosteronism secundar.

50 mg.3. 40mg.fiole 10mg/ml-2 ml.Salurex cpr.500 ml)  Spironolactona(Aldactone drj. 25 mg. 40 mg)  Hidroclorotiazida(Nefrix cpr.Orice modificare în osmolalitate este sesizată de neuroreceptorii hipotalamici.5 mg) -Diurex cps. 2.1.7.Eliberat în sânge acționează asupra tubilor colectori determinând creșterea permeabilității pentru apă.2.iar aceștia vor stimula neuronii care produc ADH.5 mg. Spironolactona cpr.250 ml.2.secretat la nivelul nucleilor supraoptic și paraventricular și transportat de-a lungul prelungirilor axonale în lobul exterior hipofizar.Fusid cpr.Secreția de ADH este declanșată de o serie de stimuli. 3.Verospiron cps. 40mg.cps.5 mg.Când osmolalitatea serică crește peste o anumită limită sunt 53 . 2.5 mg.25 mg. 20%.sol.Furosil cpr.Cea mai importantă modalitate de reglare a secreției este stimularea osmoreceptorilor din hipotalamusul anterolateral și a baroreceptorilor din vasele mari de la nivelul gâtului și cordului.5 mg.50 mg. 2.(Amilorid 5 mg.1. 40mg.50 mg)  Indapamid(Impamid cpr.perf.Antidiuretice Vasopresina(ADH) este un hormon hipotalamic.Hidroclorotiazidă 12.fiole 20mg/2ml.Furosemid 20 mg).ALTE MEDICAMENTE 3. Film.1.20 mg/ml-10 ml.inj. 1. 40mg.(Spironolactonă 50/100 mg.100 mg) Combinații:-Diursan cpr.(Triamteren 25 mg.Medicamente diuretice înregistrate în România:  Furosemid(Furosemid cpr.film.Tertensif SR drj.5 mg)  Manitol(Manitol sol.Tertensif cpr.100 mg.Lasix cpr.atât de natură osmotică cât și nonosmotică.Indapamid cpr.Hidroclorotiazidă 50 mg) -Triampur Compositum cpr.

producând vasoconstricție arteriolară difuză.dar au mai fost demonstrate și modificări genetice ale receptorilor pentru ADH și ale canalelor de apă de la nivel renal.ADH are efect presor minim.În secreția indecvată de ADH(SIADH) eliberarea de ADH este disproporționată.sindromul de secreție inadecvată de hormon antidiuretic(SIADH) inclusiv producția ectopică de arginin vasopresină.Determinare ADH sete utilă în diferențierea diabetului insipid de cauză centrală(ca urmare a unui deficit de secreție a hormonului antidiuretic la nivelul hipotalamic).iar atunci când nivelul plasmatic as osmolalității este redus.intoxicația psihogenă cu apă.Cel mai frecvent diabetul insipid nefrogen apare în afecțiunile renale.La persoanele sănătoase.și deci creșterea tensiunii arteriale.care vor determina o creștere a secreției de ADH.care activează receptorii din vasele mari și inimă.ambele fiind controlate de regiuni ale creierului care au conexiuni cu hipotalamusul.Recomandări pentru determinare ADH-ului:diagnosticul și monitorizarea diabetului insipid.Dacă este posibil se întrerupe medicația cu 48 de ore înainte de recoltare.Reducerea volumului sangvin cu 15 -20% printr-o hemoragie.Greața și voma sunt alți factori care stimulează secreția de ADH.În maxim 30 de minute de la recoltare se separă plasma prin centrifugare(preferabil în centrifugă cu racire la 2-8 grade Celsius) 15 minute și se transferă într-un tub ce va rămâne închis ermetic până în momentul 54 .Nivelul de ADH se modifică deci liniar cu osmolalitatea.de cel nefrogen(determinat de incapacitatea tubulilor renali de a răspunde la ADH).Pacientul va aeviat consumul de alcool.ceai.determină o creștere semnificativă a nivelului de ADH.nicotină sau cafea.Manifestările clinice ale diabetu lui insipid sunt reprezentate de poliurie și polidipsie.activați osmoreceptorii.iar osmolalitatea serică este scăzută.receptorii nu sunt stimulați și secreția de vasopresină este suprimată.Secreția de hormon antidiuretic (ADH) poate fi stimulată și de modificări ale tensiunii arteriale și ale volemiei.

 Dacă ADH-ul stimulat este crescut.fie diagnostic.cea mai frecventă cauză fiind cancerul pulmonar.diagnosticul este de diabet insipid central.Modificări lae secreției de ADH se mai pot întâlni la femeile gravide în ultimul trimestru de sarcină.Acest test nu ar trebui solicitat la pacienții care au primit recent radioizotopi. medicamentele cu acțiune centrală precum și o varietate de afecțiuni care reduc volumul sangvin aparent sau presiunea în vasele centrale pot avea ca rezultat creșeteri inadecvate de ADH.  Pot exista forme mixte de diabet insipid(centrale și p eriferice incomplete) ce complică interpretarea rezultatelor. Un nivel plasmatic crescut de ADH.testării. traumatismele cerebrale.Crizele epileptice.fie în scop terapeutic.iar osmolalitatea urinară crește în mod semnificativ după adminstrarea de ADH exogen.Confirmarea norvolemiei este imporatntă la asltfel de pecienți.la pacienții cărora li s-a adminstrat hCG și la bolnavii cu chist hidatic.În cazul în care nici una din aceste condiții nu poate fi dovedită.iar osmolalitatea urinară crește puțin sau deloc ca urmare a administrării de ADH exogen. neurochirurgia .  Pacienții cu polidipsie psihogenă vor avea.Nu poate fi 55 .la un pacient normovolemic și cu hiponatremie ar putea fi orientativ pentru SIADH.pacientul are probabil diabet insipid nefrogen.ar trebui suspectată secreția ectpică de ADH.deoarece un nivel ridicat de ADH reprezintă.tumorile cerebrale.un răspuns fiziologic la hipovolemie.La sfârșitul testului se adminstrează ADH exogen și se evaluează răspunsul antidiuretic astfel:  Dacă ADH este scăzut în prezența unei osmolalități serice crescute.de asemenea.un răspuns normal la testul de privare de apă.electroșocurile.din cauza potențialelor interferențe.de obicei.hemoragiile cerebrale.

Activ în infecții urinare cu germeni sensibili.numai la nivelul căilor urinare. Dintre derivații de fluochinolonă.ca acidul nalidixic.precum și de clearance-ul izotopilor adminstrați.cu spectru larg.hidroclorotiazida.se administrează de 3-4 ori pe zi.produce repede rezistență.Antiseptice și antiinfecțioase urinare  Metenamina(Urotropina)=dezinfectant urinar.eter.bacteriostatic pe bacili gram negativi.clonidina. meticlotiazida. 56 . -scăderi=clorpromazina.  Derivați de chinolonă și fluochinolonă.foarte activi în infecțiile urinare:Nolicin.asociat uneori cu un acidifiant.  Cinoxacin cu acțiune asemănătoare.deoarece aceasta depinde de tipul.litiu. Medicamente:creșteri=clortalidona.guanfacin.  Derivați de nitrofurantoină:Nitrofurantoin.furosemid.10 sau 14 zile.bacteriostatic și bactericid.tablete de 500 mg.1 g la 6 ore timp de 7.politiazide.Se administrează 3 comprimate de 100 mg/zi.recomandată o perioadă de timp înainte de recoltare.de 2 ori/zi.cisplatin.doza.Se administrează sub formă de comprimate și capsule de 500 mg.care sunr specifice fiecărui pacient în parte.2.2.7 -14 zile.comprimate de 50 mg.Ciprinol.Valorile serice de ADH obținute în urma testului de privare de apă pot fi dificil de interpretat din cauza existenței mai multor variabile nestandardizate în acest test.Rezistența se instalează rar. 3.

dr.compr.Tamsulosin cps. de 15 mg și Detrunorm.Antiseptice și antiinflamatoare în combinații cu sulfamide. de 200 mg).Cystenal(folosit în litiaza renală-sol.2.Proscar urinare este compr. Tesopalmed.5.papaverină și combinații(Apilarnil potent.Prosafin etc. de 5 și 10 mg.Adrenostop.1-2 mg(o dată pe zi indicat în tulburări micționale) și tab.F-cumyohimbin) 3.inclusiv antispastice  Antispastice urinare:emepronium(Cisrelax.Renol(sol.Permixon cps de 100 după mg.3-5 picături de 4-5 ori pe zi sau capsula de 4 ori pe zi).buvabilă 3-4 picături de 3 ori pe zi). de de 200 5 mg.  Alte antispastice urinare:Clarelax(compr. de 5 mg. propiverin(Mictonorm.Uricol(activ în infecții urinare și liatiază renală.numai .anticolinergic).Proprin(2-3 cps de 3 ori/zi).2. 3-5 picături de 4-5 ori pe zi).2.3-4 capsule pe zi).isopropramida(Priamide.compr.În infecțiile obliagtorie folosirea 57 chimioterapicelor. de 15 mg).1-2 pachete de 3 ori pe zi dizolvate în jumătate de pahar de apă).Terazosin(Hytrin) tab.IV.Renalex(antiseptic și antiinflamator-sol.compr. de 25-50 mg.5-5 mg capsule.3. de 5 mg). 3. oxibutinin(Driplane.4.Rowatinex(folosit în litiaza renală-sol.dr. mg). 3-5 picături pe zi).2.Medicamente folosite în profilaxia hipertrofiei benignă de prostată(Adenom de prostată)  Alfluzosin(Xatral).Urinex(cu acțiune similară Rowatinex-ului.Medicamente folosite în disfuncția erectilă  Sildenofil(Viagra) compr.

Fig.timp de 14 zile sau mai mult.efect major are Norfloxacina de 2 ori pe zi.3.Ca și medicație:agenți colinergici.3.1.Pentru bacilul coli.betasimpaticomimetice. 3.relaxanți ai musculaturii striate etc.În cazul formei spastice.se urmarește declanșarea de micțiuni involuntare (stimulare cutanată abdominală). anticolinesterazice .urocultură cu antibiogramă.MEDICAȚIA AFECȚIUNILOR APARATULUI URINAR 3.alfa-adrenergice. inhibitori prostaglandinici.4 Fig.deoarece sonda uretro-vezicală favorizează apariția infecției urinare).în funcție de capacitatea vezicală.Uneori se poate administra tratament medicamentos:anticolinergice.În cazulo formei hipotone trebuie instituită imediat o formă de drenaj a vezicii (de preferat cateterismul intermintent sau golirea prin compresiune suprapubiană.etc.Vezica neurogenă Scopul tratamentului este acela de a restaura activitatea vezicală la presiune redusă și realizarea unui act micțional cât mai normal.5 58 . beta-blocanți.prostaglandine.

7 Fig.8 Fig.11 59 .10 Fig.9 Fig.Fig.6 Fig.

13 Fig.în suprimarea focarelor de infecție sub protecție de antibiotice.hematuriei.14 3.Fig.pentru diagnosticul precoce al unei eventuale glomerulonefrite.Repausul la pat este absolut necesar în perioada de stare (în medie 4-6 săptămâni) și trebuie menținut până la dispariția edemelor.hipertensiunii arteriale.în practicarea unor examene repetate ale urinei în săptămânile după o infecție streptococică a căilor aeriene superioare.15 Tratamentul preventiv constă în antibioterapia corectă a tuturor infecțiilor streptococice.3.12 Fig.Glomerulonefrita acută Fig.fiind motivat de următoarele considerații: 60 .întrucât boala poate evolua pre o formă cronică.Regimul igieno-dietetic este un mijloc terapeutic extrem de important.2.

După 48-72 de ore. Este recomandabil să se evite prelungirea regimului hipoproteic.carne.se vor introduce și lipidele.iar mai târziu.pe de-o parte fiindcă acesta poate declanșa procesele de autofagie.De îndată ce diureza depășește 1000ml/zi. efortul fizic sau ortostatismul prelungit determină scăderea fluxului sangvin renal și.egală cu diureza.se pot adăuga alimente mai bogate în proteine.a doua zi. siropuri.ouă.sărac în clorura de sodiu.apă îndulcită cu zahăr.astfel în primele 24 -48 de ore de la debutul clinic al bolii.pe care rinichiul bolnav nu le mai poate elimina. Este utilă restricția de sare cât mai precoce.pâine fără sare.Concomitent cu introducerea proteinelor în regim sau chiar cu câteva zile mai devreme.Conținutul mare în potasiu (K) al sucurilor de fructe limitează folosirea acestora atunci când oliguria se menține.suprapunând în timp peste edemul renal.În această fază.dacă funcțiile renale iși revin.o parte din glucide se pot prescrie sub formă de orez.iar pe de altă parte fiindcă un astfel de regim va împiedica resorbția edemelor.paste făinoase.toxice.consecutiv a filtrării glomerulare (FG) și a diurezei.zahăr.Introducerea proteinelor în regim se va face eventual în ordinea.regimul în această perioadă este un regim hidric.  efortul fizic determină un metabolism crescut cu hiperproducție de substanțe azotate.dacă evoluția apreciată după diureză și densitatea urinii pare favorabilă.cartofi.edemul hipoproteinic.Cantitatea de lichide va fi în medie de circa 8 00 ml și.fructe (când diureza este peste 1000 ml pe zi) care să aducă circa 2000 calorii.5 g lipide.unii autori recomandă regimul de fructe care are avantajul de a fi lipsit de proteine.De obicei. regimul se poate apropia de normal și trebuie să fie bogat în calorii fiind înbunătățit progresiv c u supe de zarzavat.regimul ar trebui să fie strict desodat.20 g proteine.420 -570 g glucide.150 mg Na și 200 mg Cl.marmeladă.este diuretic și ușor alcalinizant.în care bolnavul va consuma ceai diuretic.lactate.Singura 61 .pește.

În trecut.Studiile au arătat că o scădere a nivelului proteic până la 62 .3.pot necesita timp îndelungat asistența nutrițională atentă.5 g proteine/kg corp/zi.în speranța creșterii nivelului seric al albuminelor și prevenirii malnutriției proteice.descreșterea riscului de progresie către insuficiență renală cronică și menținerea statusului nutrițional optim.3.restricție ce va fi menținută un timp mai îndelungat este cea privitoare la consumul de sare: în primele 24-48 de ore se va prescrie un regim complet desodat.pentru a crește concentrația plasmatică a albuminelor și a duce la dispariția edemelor.se vor administra 100 -150 g glucide pe zi.iar cantitatea de lichide ingerate nu va depăși 400 ml pe zi.Se poate ajunge la o cantitate de 3-4 g de sare pe zi.pentru că o creștere a aportului de proteine duce la creșterea pierderilor urinare. 3. În cazul în care după 2-3 zile de anurie. numai la indicația medicului.bolnavul va fi considerat ca fiind în iminență de insuficiență renală acută.crescându-se treptat în funcție de starea clinică a bolnavului.O creștere a concentrației plasmatice a albuminelor și o balanță azotată pozitivă nu sunt întotdeauna ușor de realizat.acești pacienți primeau diete bogate diete bogate în proteine până la 1.Glomerulonefrită cronică Obiectivele primare sunt ameliorarea edemelor.Procedeele de epurare extrarenală vor fi folosite numai în cazuri excepționale.Dieta trebuie să asigure suficiente proteine și energie pentru a menține pozitiv bilanțul azotat.hipoalbuminemiei și hiperlipidemiei ce caracterizează sindromul nefrotic.pentru a o împiedica.Nivelul proteic dietic al în sindromul nefrotic rămâne controversat.Pacienții cu deficiență proteică majoră care continuă să piardă proteine.apoi se vor permite 300 mg Na.diureza nu reapare și dacă se constată în același timp o creștere a azotemiei. dar în cazurile severe nu se va însă de 1 g de sare pe zi.

Potasiul se 63 .Pentru utilizarea optimă a proteinelor.Se poate recomanda o dată pe săptămână o zi de crudități în care bolnavul consumă numai legume și fructe.edem pulmonar și hipertensiune arterială.Pacientul va trebui să își limiteze aportul de sare.manifestarea clinică cea mai comună a acestei boli.Aportul energetic trebuie să fie de 3550 kcal/kg corp/zi la adult și de 100-150 kcal/kg corp/zi la copii.3.indică o supraîncărcare cu sodiu.însă păstrează repaus strict la pat.deoarece ingestia unei mari cantități de sodiu poate duce la retenția de apă și la creșterea riscului de insuficiență cardiacă.Edemul.0.Iată de ce controlul edemelor ca trebui să nu fie complet și va presupune numai o restricție modestă de sodiu de aproximativ 3 g pe zi.Însă datorită presiunii oncotice scăzute.volumul de sânge circulant poate fi scăzut.este nevoie de ¾ din acestea să fie cu valoare biologică mare.4.Consecința importantă a colesterolemiei în această afecțiune este posibila indu cerii a bolii cardiovasculare.Încercările de limitare mai importantă a aportului de sodiu.Se justifică astfel recomandările dietei hipolipidice combinate cu administrarea agenților hipolipidemianți.care pot scădea colesterolul total. 3. precum și încercările de eliminare a unor cantități semnificative de sodiu cu ajutorul diureticelor pot duce la hipotensiune marcată.consecință a hipoalbuminemiei.Insuficiență renală acută Tratamentul ambulatoriu constă în urmarea unui regim special care va proteja rinichii de un efort prea mare.LDL-colesterolul și trigliceridele pacienților cu sindrom nefrotic.Mulți pacienți pediatrici cu recăderi frecvente și sindrom nefrotic rezistent au risc crescut pentru ateroscleroză prematură.exacerbarea stării procoagulante și deterioararea funcției renale.Deasemenea trebuie să fie atent la ingestia de potasiu.8 g/kg corp/zi.poate să scadă proteinuria fără efecte adverse asupra albuminelor serice.

deoarece cresc producția urinară.în special reducerea aportului de proteine.De exemplu.5.Tratamentul chirugical constă în posibilitatea unui transplant renal dacă este o insuficiență renală severă care nu poate fi reversibilă prin altă metodă de tratament și dacă pacientul este un candidat pentru operație.Tratamentul medicamentos constă în administrarea unor medicamente pentru a trata cauza insuficienței renale acute sau pentru a preveni complicațiile.Insuficiență renală cronică Primele măsuri recomandate pacienților cu IRC sunt modificările regimului alimentar.Diureticele au fost folosite în mod tradițional.în suplimenții cu potasiu și în unele fructe și vegetale.acesta ar putea avea nevoie de dializă.Prea mult potasiu în sânge (hiperkaliemie) poate cauza slăbiciuni musculare și ritm cardiac neregulat.Este mai puțin folosită decât hemodializa. 3.Se pot folosi:  hemodializa folosește o membrană mecanică (dializor) pentru a filtra direct produșii de metabolism și elimina excesul de lichide din organism.care pot fi periculoase.3.Dializa este un proces mecanic care suplinește funcția rinichilor prin eliminarea produșilor de metabolism (de exemplu ureea) din sânge.refacerea echilibrului electrolitic din sânge și eliminarea surplusului de lichide din organism.este imporatnt ca pacientul să mănânce cantitatea corectă de calorii și nutrienți pentru a -și menține starea de sănătate.când un pacient dezvoltă insuficiență renală acută.  dializa peritoneală folosește ca membrană filtrantă cavitatea peritoneală și o soluție de dializă pentru a elimina produșii de metabolism și excesul de lichide din organism.Uneori.găsește în substituenții de sare.pentru a încetini 64 .pacientul poate lua antibiotice pentru a trata infecțiile sau poate lua alte medicamente pentru a elimina excesul de lichide și preveni dezechlibrele electrolitice.

Litiază renală Tratamentul litiazei renale (colică renală) constă în antispastice care dilată ureterul și ajută practic să se elimine.va putea să consume 500 ml lichid în cursul următoarelor 24 de ore.se recurge la dializă sau grefa renală.Cantitatea de lichid recomandată zilnic depinde de cantitatea de urină emisă în ziua precedentă.Rinichiul grefat poate proveni de la un donator viu.Pentru prevenirea formării de calculi bogați în acid uric se poate administra allopurinolul(împiedică producția de acid uric de către organism).sau de la o persoană care a decedat de curând și care a acceptat să își doneze organele.grefa renală este singura soluție.i se scoate piatra din uretră cu o sondă ce o ”agață”.relativ normală. După o grefă renală reușită și cu îngrijiri medicale adecvate.o rudă în general.pacientul trebuie internat.acumularea reziduurilor în organism și pentru a limita grețurile și vărsăturile asociate cu insuficiența renală cronică.sunt cele care ale căror insuficiență renală este cauzată de hipertensiune.6.În momentul în care calculul ajunge în vezica urinară durerea încetează. Medicamentele folosite pentru prevenirea formării de calculi bogați în calciu sunt tiazidele (Hidroclorotiazida și Clortalidona).Dacă deteriorarea funcției renale continuă în ciuda tratamentului instituit.Persoanele ce pot beneficia de o grefă. În spital i se pot pune perfuzii.Pentru unii pacianți cu IRC.carbonatul de calciu și colestiramina.3.de infecții sau de diabet.ortofosfatul.Dacă nici o metodă nu a avut rezultat se apelează la operație prin care se taie ureterul și se scoate piatra.În 65 . 3.De exemplu o persoană care a emis 500 ml de urină într-o zi.Dacă antispasticele nu sunt suficiente.pacientul poate duce o viață activă. Se poate opta și pentru litotriție (spargerea pietrelor cu ultrasunete) atunci când calculii au sub 1 cm.Fosfatul celulozic.citratul de potasiu și bicarbonatul de sodiu.

Floxin  Cefalosporine-Ceclor.3.  prevenirea reinfecţiei şi a recăderilor.Ciprofloxacin.Bactrim.pe lângă tratamentul medicamentos indicat de doctor.simpla hidratare.pot scădea intensitatea durerii.creștere a diurezei ajută la eliminarea prin urină a bacteriilor și grăbește vindecarea. 66 .prevenirea formării de calculi de cistină ajută penicilamina.Odată cu depistarea exactă a agentului infecțios care a produs îmbolnăvirea.Macrodantin  Penicilina-Ampicilina.Vibramicina. Septra  Trimetoprim.tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei care indică sensibilitatea germenului.Ketoprofenul.Duricef  Nitrofurantoin-Macrobid. Medicamentele antialgice. Terapia antibiotică pentru tratarea infecțiilor tractului urinar (ITU) sunt:  Sulfonamidele.Trimpex.Ibuprofenul.cum sunt antiinflamatoarele nesteroidiene.Infecțiile urinare În infecțiile urinare de tipul cistitelor necomplicate. Proloprim  Flourochinolone. Durerile și arsurile întâlnite în infecțiile urinare răspund la tratamentul cu Fenazopiridina.7. Tratamentul în IU urmăreşte două obiective:  eradicarea IU şi vindecarea bolnavului. 3.Acestea includ Aspirina.Amoxicilina  Tetracicline-Tetraciclina.tiopronina și captoprilul.

 se recomandă ceaiuri.  normocaloric.  antiinfecţios.  Aportul lichidian trebuie crescut (cură de diureză). micţiuni cât mai frecvente. combaterea constipaţiei.  iar în caz de hipertensiune arterială se recomandă regim hiposodat.Tratamentul igieno-dietetic:  Regim alimentar. Tratamentul medicamentos  etiologic. ape minerale.  Se mai impune: evitarea băilor fiebinţi. care se aplică în funcţie de forma clinică de boală.  normoglucidic. sucuri.  Scopul său este eradicarea infecţiei şi prevenirea reinfecţiei.  in caz de retenţie azotată se impune restricţie protidică.  normoprotidic la pacienţii cu funcţie renală păstrată. 67 .  Tratamentul de atac este diferenţiat în funcţie de gravitatea formei clinice de infecţie urinară.  pentru a asigura o bună diureză care împiedică aderenţa bacteriilor la peretele tractului urinar.

în funcţie de antibiogramă. în funcţie de antibiogramă.• În IU cu potenţial de gravitate(pielonefrite acute. pe cale orală sau intramuscular. pozitivă se schimbă antibioticul. • Se preferă asocierea Ampicilină + Gentamicină timp de 10-14 zile (în primele 5 zile intravenos. Amoxicilină sau Cotrimoxazol. antibiotice sub formă de monoterapie: Ampicilină. • Bastin propune o clasificare a medicaţiei antiinfecţioase urinare în funcţie de concentraţia plasmatică şi urinară: 68 . după 48 ore de tratament se înlocuieşte Ampicilina cu o cefalosporină de generaţia a treia sau cu un alt antibiotic. • Se administrează antibioticele bactericide cele mai eficiente teoretic asupra florei cel mai frecvent implicate (germeni Gram-negativi) şi cu o bună concentrare renală. ulterior pe cale orală sau intramuscular). În IU benigne. înainte de a se cunoaşte rezultatul uroculturii. timp de 10 zile. • După 2-3 zile de tratament se verifică urocultura. • • negativă se continuă tratamentul. IU la nou-născut): • tratamentul antibiotic -de la internarea bolnavului în spital. IU pe fond obstructiv. • În cazul în care urocultura este pozitivă.

preferabil de primă intenţie Biseptolul sau Acidul nalidixic. Tetraciclinele. dar cu efecte toxice prezente: Streptomicina. Rifampicina. • pentru terapia de primă intenţie se alege Ampicilina sau o cefalosporină. • La 48 de ore după sistarea tratamentului se recomandă urocultură de control. • sunt de preferat antiboticele din grupa I Bastin. Novobiocina. Tratamentul profilactic: • se recomandă în următoarele situaţii: • reflux vezico-ureteral 69 . • grupa II: antibiotice care realizează o concentraţie urinară bună şi mai slabă tisulară.• grupa I: antibotice cu concentraţie tisulară şi urinară bună. Cotrimoxazolul. Colimicina. • când există certitudinea unei IU fără pielonefrită se aleg antibiotice din grupa II Bastin. Nitrofurantoinul. Gentamicina. Acidul nalidixic. • Dacă nu se cunoaşte antibiograma. • grupa III: antibiotice care au concentraţie urinară şi renală moderată. Pristamicina. Cefalosporinele. cu efecte toxice reduse: Ampicilina. dar efecte toxice semnificative: Cloramfenicolul.

Acid nalidixic seara.corectarea dezechilibrelor hidrice şi electrolitice din insuficienţa renală. • În cazul infecţiilor urinare cu reflux vezico-ureteral sau pe fond malformativ. • Se administrează doze mici de Nitrofurantoin. • Doza este egală cu 1/4 . Alte tratamente: • Tratamentul patogenic. • Durata tratamentului profilactic este de aproximativ 6 luni. în doză unică sau divizată la 12 ore. 70 . • Preparatele administrate se schimbă după 10 zile. • vezică neurogenă. • IU recidivante. Cortimoxazol. Ampicilină. • antispastice. • pacienţi supuşi unor intervenţii urologice. • Medicaţia de grupa I şi II Bastin îndeplineşte condiţiile necesare. • Tratamentul simptomatic constă în administrarea de .• malformaţii obstructive. după golirea vezicii urinare. tratamentul profilactic se prelungeşte cel puţin 24-36 luni sau până la rezolvarea chirurgicală a cazului. înainte de culcare. • astfel că într-o lună se administrează trei antibiotice.1/2 din doza uzuală a medicamentului.

TRATAMENTE NATURISTE Plantele medicinale sunt eficiente în vindecarea bolilor aparatului urinar.Se beau trei căni pe zi.Se adaugă apă caldă și se lasă la fiert 5-10 minute. Măceșele au conținut ridicat de vitamina C.Se folosește o lingură o lingură de fructe la o cană de apă.se ia de pe foc și se mai lasă acoperit trei minute.Se obține un decoct dintr-o linguriță de amestec la o cană de apă.Fructele se zdrobesc înainte de folosire cu o furculiță.cu o jumătate de oră înainte de mesele principale.a.fierte timp de 10 minute.Drăgaica.fără să aibă efecte secundare.Este bună și sub formă de infuzie.• antipiretice ş.în nici un caz să înlocuiască tratamentul claisc.cu condiția să fie folosite ca adjuvant.sau sânzienele.Pentru calculii renali se folosește un decoct preparat din șovârv în amestec cu coada-calului și rădăcină de pătrunjel.în răceli și pentru tratarea astenie de primăvară. cu evacuare ritmică.Din ele se prepară un ceai cu efecte diuretice. 3.Răchițele.având grijă să îndepărtăm perii și sâmburii. • Măsuri generale de igienă a micţiunilor.fructe de merișor sunt bune p entru tratamentul 71 . Tratamentul durează trei săptămâni.Se recomandă 5 -10 grame zilnic.Pentru un efect mai bun se folosește în amestec cu urzică și splinuță.4.care se administrează pe o perioadă lungă.Propolisul este utilizat în infecții urinare. Este indicat în bolile căilor urinare sau de rinichi.Șovârvul de apă este recomandat pentru calculii renali și în infecțiile urinare.Se filtrează și se bea cald.Coada-calului oprește hemoragiile și ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi.se recomandă în infecțiile urinare.

cistitelor.în vas acoperit.Cozile de cireșe sunt utilizate în infecții urinare.Mătasea porumbului este eficientă în durerile de rinichi.Se obține dintr-o linguriță cu vârf de semințe la o cană de apă.Ciuboțica-cucului se folosește sub formă de ceai(o cană pe zi preventiv) în bolile digestive și renale. diuretice.Se lasă la infuzat zece minute. Semințele de morcovi se folosesc pentru prepararea unui ceai care ajută la ameliorarea durerilor cumplite din litiaza renală și la eliminarea pietrelor mici.Se strecoară și se bea neîndulcită în loc de apă. păstrate în condiții corespunzătoare.Se prepară o infuzie din mătasea de la un porumb la o cană de apă.Are proprietăți sedative.Merișorul este un antiinflamator folosit cu succes în infecțiile tractului uro-genital. Măceșe Cireșe Drăgaică 72 Merișor .antispastice.Se folosesc cozi uscate.altfel își pierd proprietățile.

Mătase de porumb Coada calului Ciuboțica cucului Șovârv 73 .

Buligescu L.Editura Minesan.www.-”Farmacologie”.ro 2.www.2004 3.Memo-Med-Ghid farmacoterapic.-Fiziologia Umană.Haulica I.2002 5.Editura Med București.PaginaFarmacistilor.Cristea A.com 3.Editura Med București ediția a II-a.2004 4.www.Medicina Internă(București). București.i-medic.ediția XII Site-uri: 1.A.1980 2.Bibliografie 1.-”Diureticele moderne în tratamentul ascitei din ciroza hepatică”.Candiori R.MediculTau.N..Editura Didactică și Pedagogică.Fulga I.ro 74 .-”Farmacologie Generală”.R.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->