Continuare la constiinta morala curs 6

04.05.2011

Legea N.T.
Noul T va purta amprenta traditiei iudaice, deoarece a fost scris in per in care exista in spatiul acela conceptul de constiinta. Totusi in evangheliii nu exista termenul de constiinta, folosind metaforic la Mt 6, 23 termenul de lumina. In Ioan se gaseste ca inima respectiv constiinta il condamna sau il incurajeaza pe om rezumand astfel modul propiu de a se exprima omul crescut in mentalitatea ebraica - Ioan 19,21-. Tot aici Sf Ioan fol un cuvant nou paresia - liberatatea de a vb direct cu Dumnezeu avand o constiinta care nu te acuza, spontaneitatea cu care vb un copil cu parintele sau. Cel care in NT dezvolta doctrina constiintei e Sf Ap. Pavel. La el gasim termenul de 20 x in Epistole, 20 x in Fapte, 5 x in Ep catre Evrei, 3x in ep Sf Petru. In ep Sfintilor Apostoli gasim termenul xinidisis de 30 de ori. Sf Ap Pavel gasim formularea dupa care constiinta morala e un motor, mobil incoruptibil in fiinta umana, in acest sesns atunci cand e orientata spre D-zeu ea isi va impropia prescriptiile legii in asa maniera incat reuseste sa citeasca legea si sa o interpreteze in mod corect. Orientata spre faptele umane aceasta constiinta va face o evaluare a lor in comformitate cu binele. Constiinta va juca un rol de interpret al legii si judecator al faptelor omenesti. ex: Constiinta va fi un martor al sinceritatii oamneilor Rom 9,1 ; Fa 24,16 Cand se pronunta asupra faptelor constiinta are o dubla functie: a) asculta de legea lui D-zeu si b) aplica mesajul legii lui D-zeu la viata omului. In 2 Cor 1,13 Sf Pavel arata ca Harul lui D-zeu restarureaza constiinta vatamata prin pacat. Sf Pavel spune ca constiinta morala obliga Rom 14,21; I Cor cap 8 Constiinta e o instanta subiectiva, rolul jucat de credinta in constituirea si intarirea constiintei morale e scos de Pavel ICor 8, 7 etc. El arata ca moralitatea se arata totdeauna in fnct de constiinta chiar si atunci cand se pune problema raporturilor noastre cu autoritatile. (de aranjat celelalte 3 puncte) 4) Sf pavel scoate in evidenta necesitatea constiintei. el nu crede ca constiinta e un castig imuabil primit odata pt totdeauna, ea e supusa unei evolutii, ea este variabila fiind un dat existential. El vb de existenta unei constiinte bune II Tim 1,3 etc. Acesta bunatate a constiintei comporta absenta greselilor si presupune o anumita practica morala inspirata din intentii corecte. Credinta contribuie la curatirea constiintei. In gandirea Sf Pavel exista si o constiinta rea sau intintata, intoxicata de rau I Tim 1,15, rom 1,29 ; Evrei 9,14; dupa cum exista o constiinta bolnava ce nu poate distinge binele de rau si din acest moment ea inceteaza de a mai fi ghidul constiintei morale (apostatii au constiinta rea in gandirea Sf Pavel). Exista si constiinta slaba ce nu distinge binele de rau (cand Pavel discuta problema idolotitelor). Daca constiinta variaza de la un subiect la altul si risca sa se insele ea trebuie educata. Factori de educare diupa Pavel: parintii, aproapele, autoritatea politica - Rom 13,5; Biserica - I Tim 1,5. Concluzie la N.T. - Din cele aratate reise ca Sf Pavel nu intelegea constiinta ca o fnctie constituita ipso facto? si ca fnct ei nu e de acrea norme (spatiul greco latin) cat de a examina faptele pe care le faci intr-o relatie concreta cu D-zeu. Constiinta nu e atat o instanta ce ia

decizii asupra a ceea ce trebuie facut ci mai degraba o instanta critica ce evalueaza faptele savarsite sau nu. Ceea ce trebuie facut o cere porunca lui D-zeu si comunitatea ecleziala in care existi si nu constiinta. Concluzie la V.T. si N.T.: Astfel in Sf Sfcptura se arata o atentie deosebita fata de constiinta. VT SI Ev cunoaste pe D-zeu care vorbeste si omul ce asculta. Celellalte scrieri ale Vt recun in om o instanta ce judeca faptele omului. Aceasta instanta pe care Pavel o num sinidisis functioneaza in lumina credintei ce ii da o orientare specifica. Pe de alta parte constiinta e vazuta ca o realitate cu limite omenesti si funcitii ce exprima limitele fiintei create, un simtamant ce are nevoie de curatire prin harul lui D-eu si de educatie. Trebuie precizat ca in VT si Nt constiinta nu e un concept cheie ci ea ramane o teme imp dar subordonata credintei si legii lui D-zeu. Cuvintele cheie sutn mai degraba: ascultare, credinta, iubire; fiecare in parte eprima o relatie ce trece de propia persoana si propia personalitate. Constiinta ramane puterea interioara ce ne incita sa primim invat lui Hr si sa o pastram curata, de aceea de a te intoarce de la invat lui Hr echivaleaza cu a aavea o constiinta intinata, asa cum constiinta iluminata de credinta poate fi consid constiinta dreapta. FIIIN TA CONSTIINTEI MORALE Def - Este o facultate a spiritului uman distincta de ratiune, sentimente; asezata in adancul omului, ea ii confera omului intelegerea semnificatiei vietii sale, nu numai constatarea existentei acestuia. Existenta unui plan divin in functie de care omul percepe vocatia sa, intelege vocatia sa si in interiorul acestui plan si in perspectiva vocatiei sale actioneaza in fnct de fiinta libera facand binele si evitand raul. OCnstiinta morala e instanta subiectiva in fata careia omul e chemat sa-is asume responsabilitatile sale morale fata de D-ezu. De aceea ea are o dimensiune religioasa,este o manifestare integrala a personalitatii umane, de aceea nu se poate nega ca in constituirea modului sau de organizare intra elemente intelectuale, volitive, afective propii omului cat si elemente din mediul ambiant, social si istoric. a) Analiza psihologica (pdv a ganditorilor ce au cosniderat ca constiinta morala apartine, e o fnct a psihicului) Avem elemente intelectuale in alcatiurea const morale: puterea de judecata, cunostinte (info), aprecieri. De aceea constiinta morala e considerata fnct prin care noi elaboram judecati drepte sau ar putea fi forma de manifestare a ratiunii practice. Fer Augustin - in constiinta sunt elemente afectieve. Pt el constiinta e locul intalnirii iubitoare dintre D-zeu si om de aceea se poate spune ca uneori const e glasul lui D-zeu in om. (cam incomplet). Este imposibil sa faci ceva liber fara sa iti placa ceea ce faci. De multe ori atasamentul afectiv fata de anumite valori pe bune dreptate e f eficient, mai eficient decat rationamentele. Cu toate acesta constiinta morala nu se reduce la nivelul angajamentului afectiv sau la lipsa acestuia. Constiinta are puternice caract volitive. Omul normal are anumite inclinari, instincte de a face binele si a evita raul. Aceste predispozitii sunt un fel de piedica spontanta de a evita raul. Cu toate acestea constiinta morala nu se identifica cu puterea vointei, cu aceasta inclinare a omului psre bine, spre frumos, spre ceea ce inseamna afirmarea personalitatii. Concluzie - Constiinta morala e o facultate in sine distintcta de afectivitate, vointa si personalitate pe care le cuprinde in unitatea neseparata a sufletului ce se gaseste intr-un proces de asemanare cu D-zeu. Nu se poate vb despre o intaietate a unei functii sufletesti in

functionarea corecta a constiintei morale. Omul nu poate fi cu adev o fiinta unitara daca nu va fi unit cu lumea adevarului-evident si a binelui substantial si activ. b) Analiza sociala - Sf Ap Pavel scotea in evidenta ca constiinta depindea de autoritatea publica. Sociologii considra ca sociteatea cu normele sale, cu obiceiurile ei exercita o influenta asupra constiintei morale, dar ea nu se gaseste la originea constiintei morala. Se poate spune ca societatea ajuta pers sa-si valorifice puterea sa morala. De retinut ca gandurile si faptele apartin subiectului moral. Daca societatea ar avea o pondere mare in ceea ce facem noi in mod responsabi, astfel mai imp ar fi societatea decat individul de aceea nu se poate da societatii intaitatea in constituirea constiinta morala. Idealul furnizat de societate nu este cel mai potrivit pt formarea const moralae dar aceasta nu-l exclude pe om de la responsabilitatea faptelor sale. Constiinta morala ramane legata de un eu si nu poate fi rezultatul exclusiv al societatii. c) Analiza istorica. Aceasta analiza scoate in evidenta faptul ca modul de manifestare al constiintei morale s-a schimbat in decursul istoriei (schimbarea nu inseamna intotdeauna si evolutie). Modul de manifestare a const morale e marcat de variabilitatea credintei, a intentiilor educatiei, a modului general de percepere a realitatii. ramanand constatnta in principiile ei generale const morala e variabila in aplicarea acestor princiipii. De aceea e posibil ca in anumite instante istorice constiinta morala sa aplice gresit sau bine anumite principii. 11.05.2001

Conceptia crestina privind originea cosntiintei morale

Dpdv crestin Def: constiinta morala e functia subiectiva sau aptitudinea finite umane prin intermediul careia comportamentul uman e evaluat dpdv moral. In ceea ce priveste calitatea aprecieri morale a comprtamentului constiinta presupune o formare, o educare; presupune o influenta a mediului ca si celelalte functii ale personalitatii dar nu este produsul mediului. Daca omul e creat de D-zeu deci si la originea constintei morale este D-zeu. El l-a inzestrat pe om cu un simt al moralitatii deosebit ce justifica ordinea morala in care omul se plaseaza. D-zeu e cel ce pune in om odata cu legile trupului si legile moralitatii. Toate functiile somatic si psihice din om au o finalitate, ca si in cazul constiintei morale, ce este norma moral subiectiva a comportamentului uman si functia ce vegheaza la aplicarea si implinirea legii morale. Constiinta morala e un dar si un dat al lui D-zeu, ni s-a dat in mod gratuit la crearea omului, si nu l-a primit dupa caderea in pacat (protestantii). Daca inaintea caderii in pacat const morala nu era supusa remuscarilor, dupa pacat ea va depune marturie asupra dezbinarii si asupra pacatului devenind un mijloc de pregatire pt rascumparare. Dupa pacat constiint morala a slabit de aceea ea n a avut nevoie sa fie insanatosita prin rev supranaturala si prin harul divin primit prin Hr. In egala masura acest process de refacere a cosntiintei morale se incadreaza in intreg procesul de refacere a firii umane cazute in pacat. Constiinta morala nu e o functie morala autonoma ci una alturi de celelalte fnct ale spiritului uman. Dar cum toate fnct omenesti sunt repotentate de harul lui d-zeu si calitatea const morale depinde de Harul lui D-zeu, de intensitatea sau lipsa intensitatii rev lui D-zeu.

Constiinta morala nu poate fi produsul obisnuintei sau al presiunii socitatii asupra pers umane, ca poate fi influentata de societate nu se neaga; dar nu poate fi o fnct indusa pers umane de mediul ambient, dupa cum acest mediu nu creaza nici celelalte fnct ale personalitatii. In fnct de mediu in care traim calitatea const morale poate fi deteriorata. Originii divine, const morala ii datoareaza autoritatea ei incontestabila. Ca e o fnct a personalitatii f imp o dovedeste faptul ca judecatile oricat deperfecte ar fi dpdv al formularii lor, in cazurile mustrarii de constiinta nu sunt si suficiente. Ratiunea nu controleaza fnct constiintei morale care in sine e profund rationala, chiar daca conceptual de rational nu e totdeauna sinonim cu conceptual de logic. Pe langa logic in cazul const morale vb se de axiologic, de o anumita obligatie ce trebuie implinita in comf cu princiipiile moralitatii sau in fct de vointa lui D-zeu exprimata prin revelatie. (rational-logic: logic putem demonstra aproape tot ceea ce vrem, dar nu mereu ce e logic are si o ratiune: putem pleca de la o premise falsa si rational sa ajungem la o finalitate, interiorul acestei rationalizari e logic dar nu are o finalitate.) Constiita morala e o fnct ce se manifesta alaturi de celelalte fnct ale spiritului dar le controleaza pe toate. Prin const morala omul dobandeste intelegearea necesitatii respectarii legilor din ordinea create de D-zeu si intelege responsabilitatea in interiorul planului pe care d-zeu il are cu lumea si cu omul. De aceea a nu asculta de constiinta inseamna a refuza sa te integrezi in ordinea morala si a nu asculta de vointa lui D-zeu. Feluri constiintei morale Dpdv al cuprinsului const morala este: I. Constiinta morala obliga cand opreste sau porunceste cand faptaeste sau nu in comformitate cu leagea morala obiectiva a) Constiinta morala e permisiva sau sfatuitoare daca se refera la o fapta permisiva sau indiferenta. II. Cu privire la fapta savarsita constiinta morala este: a)aproba, justifica si rasplateste b)constiinta morala dezaproba, pedepseste III. Dpdv al raportului in care se gaseste cu legea morala constiinta poate fi: a)antecedenta rapotandu-te la legea morala. 1)Poate sa fie dreapta cand judecatile ei sunt in concordant si aplica in mod correct exigentele legii morale. 2)Poate fi sigura cand se bazaeaza pe intelegerea clara a datoriilor ce trebiuie implinite sau atunci cand se bazeaza pe certitudine cu care vointa noastra adera la norma moralitatii. 3)Constiinta poate fi ratacita cand judecatile ei sunt in dezacord cu legea mor obiectiva, ingaduind ceea ce este oprit. 4)Constiinta este indoielnica cand cauta si gaseste suficiente motivatii pt savarsirea sau nesavarsirea unei fapte; sau cand nu gaseste justificari convingatoare pt savarsirea sau nu a unei fapte.

IV. Dpdv al interioritatii functionale constiinta morala poate fi: a) Treaza cand sesizeaza in mod promt comformitatea cu legea morala b) Adormita sau laxa cand diminueaza gravitatea faptei savarsita; considerand pacatele grele usoare. Aceasta constiinta il poate duce pe om in starea de inconstienta si iresponsabilitate morala. Laxismul moral nu se confunda insusi cu constiinta generoasa. Ea este o deviere a simtului moral ce se datoreaza: influenta mediului, lipsa de autoreflectie asupra propiei tale conditii, lipsa unei judecati sanatoase asupra principiilor morale, obisnuinta in comiterea raului, orgoliul si necredinta. Laxistii pot fi intelectuali, senzitivi (traisc momentul). Din pacate laxismul are urmari dezastruoase atat pt subiectul acestei stari de spirit cat si pt societate. c) Scrupuloasa cele mai mici greseli sunt vazute ca avand cele mai grave urmari. Scrupulosul respinge libertatea si vede peste tot obligatii. Ea nu se confunda cu constiinta delicata care are la baza principiul iubirii si care este interesata constinuu de progresul constant si permanent in viata virtuoasa. Aici e nevoie de un process de educare si integrare a persoanei intr-un mediu care sa-I fie prielnic. Ea este obsesiva, sunt scrupulosi intelectuali; altii sunt rationali, altii din sensibilitate. d) Fariseica, apparent scrupuloasa dar ipocrita cand omul se analizeaza pe el insusi si scrupuloasa cand se aplica altora.