INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 3

Pr. GHEORGHE POPA

INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL|

- Principii [i concepte generale -
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 107

CAPITOLUL V
Con[tiin]a moral\ – principiul subiectiv al
ordinii morale

Dac\ legea moral\ reprezint\ principiul obiectiv al ordinii

morale, con[tiin]a moral\, de care ne vom ocupa `n acest capitol,
este principiul ei subiectiv. Etimologic, no]iunea de con[tiin]\ vine
din limba latin\ de la prepozi]ia cum # cu [i substantivul scientia #
[tiin]\.
~n limba rom=n\ no]iunea de con[tiin]\ are dou\ sensuri: unul
psihologic [i unul moral. De aceea putem vorbi de o con[tiin]\ psi-
hologic\ sau fenomenal\ [i de o con[tiin]\ moral\.

V.1. Con[tiin]a psihologic\

Din perspectiva psihologic\, con[tiin]a reprezint\ „suma de

informa]ii pe care le cuprinde psihicul, la un moment dat, [i pe care
spiritul (sau Eul) le ordoneaz\ sau se las\ ordonat de acestea”70. Deci
con[tiin]a psihologic\ ar fi sentimentul nemijlocit pe care cineva `l
are despre ceea ce se petrece `n forul s\u l\untric, [i, de asemenea,
sentimentul c\ ceea ce se petrece `n interiorul s\u `i apar]ine [i
constituie via]a sa intim\. Psihanaliza, fidel\ concep]iei freudiene
despre psihic, face distinc]ie `ntre con[tiin]a psihologic\ spontan\ [i
con[tiin]a reflectat\ a Eului, care percepe fenomenele psihice, le
evalueaz\ [i le organizeaz\. Con[tiin]a spontan\ este un dat primar,
nediferen]iat, o tr\ire spontan\ `n care se afl\ resorturile `ntregii vie]i
psihice. Con[tiin]a reflectat\ apare atunci c=nd Eul se dedubleaz\,
pentru a se analiza pe sine `nsu[i, [i ea a fost asem\nat\ de psihologi
cu o f\clie care lumineaz\ doar o parte a vie]ii psihice [i anume

70
Cf. En\chescu Constantin, Tratat de psihanaliz\ [i psihoterapie, Editura
Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1998, p. 131.
108 PR. GHEORGHE POPA

con[tientul, l\s=nd `n obscuritate mi[c\rile profunde ale psihicului,

activitatea sa incon[tient\, spontan\ [i instinctiv\.
A[adar, prin con[tiin]a psihologic\, care este prima treapt\ a
con[tiin]ei de sine, omul reflecteaz\ asupra tr\irilor sale, pe care le
raporteaz\ la Eul s\u personal. Atunci c=nd `ntre tr\irile sau actele
psihice [i Eu nu exist\ o leg\tur\, atunci Eul nu are con[tiin]a acelor
acte [i ca atare ele r\m=n acte incon[tiente, adic\ instinctive, sau
subcon[tiente, adic\ automate. Ceea ce caracterizeaz\ con[tiin]a
psihologic\ a omului este faptul c\ ea nu raporteaz\ actele psihice la
un principiu obiectiv, cum ar fi legea moral\, ci doar informeaz\ Eul
despre st\rile [i actele sale psihice.
Atunci c=nd aceste acte sunt raportate la legea moral\ [i evaluate
ca atare avem de a face cu con[tiin]a moral\.

V.2. Con[tiin]a moral\

Con[tiin]a moral\ nu se identific\ cu con[tiin]a psihologic\, dar

o presupune [i o include pe aceasta. De asemenea, con[tiin]a moral\
nu se identific\ cu Eul personal, deoarece `l „oblig\” moral pe acesta
[i `i judec\ actele sale. A[a cum ne sugereaz\ termenul latin
conscientia [i termenul grecesc FL<giv * 0F4H, con[tiin]a moral\
presupune o cunoa[tere rela]ional\ sau o `mpreun\ cunoa[tere, adic\
o cunoa[tere a faptelor prin raportarea lor la un principiu obiectiv.
~n Teologia Moral\ exist\ o pluralitate de defini]ii ale con[tiin]ei
morale, `ns\ ideea principal\ care unific\ toate defini]iile este aceea c\
prin con[tiin]a moral\ omul `[i dep\[e[te sinele s\u egoist [i-[i evalu-
eaz\ faptele `n func]ie de un principiu superior – legea moral\ – care
se manifest\ `n con[tiin]a sa, o dat\ cu dob=ndirea con[tiin]ei de sine.
~n raport cu modul de desf\[urare a unui act, de la simpla
poten]ialitate p=n\ la fapta concret\, se pot constata trei momente
obligatorii `n care se manifest\ con[tiin]a moral\: con[tiin]a
antecedent\ sau anterioar\ unui act sau unei fapte, concomitent\ cu
ea [i consecvent\ sau posterioar\ ei. ~n ipostaza antecedent\
con[tiin]a ne `ndeamn\ s\ s\v=r[im o fapt\, dac\ este `n conformitate
cu legea moral\, sau ne `ndeamn\ s\ nu o s\v=r[im, dac\ ea
contravine legii.
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 109

~n ipostaza concomitent\, con[tiin]a moral\ este un martor al

s\v=r[irii unei fapte, stimul=nd voin]a, dac\ este o fapt\ bun\, sau
oprind-o dac\ este un act r\u. ~n ipostaza consecvent\ sau
posterioar\ faptei, con[tiin]a devine judec\torul faptei [i `n func]ie
de judecata ei omul tr\ie[te un sentiment de mul]umire, dac\ fapta
este bun\ sau un sentiment de ru[ine, de regret [i vinov\]ie dac\
fapta este rea.

V.3. Con[tiin]a moral\ [i con[tiin]a religioas\

Plec=nd de la etimologia cuv=ntului con[tiin]\, apare urm\toarea

`ntrebare: aceast\ „`mpreun\ cunoa[tere” este mai `nt=i moral\ sau
religioas\? Con[tiin]a moral\ nu percepe vizibilul, pentru c\ acesta
este perceput prin sim]uri, nici adev\rul ca idee pur\, ci ea percepe
faptele de ordin moral. Problema care se pune aici este acum dac\,
`n starea originar\, con[tiin]a este esen]ial moral\ sau religioas\. Cu
alte cuvinte, are ca obiect nemijlocit binele sau pe Dumnezeu? Evi-
dent c\ acest lucru se reconsider\ `n cazul omului din starea
originar\, pentru c\ tensiunea dintre bine [i r\u este deja o consecin]\
a c\derii. Ontologic, binele este legat de Dumnezeu, r\ul este
separare de el. ~n condi]iile noastre este greu de spus dac\ o
con[tiin]\ moral\ [i religioas\ s-ar putea dezvolta f\r\ educa]ie.
Prezen]a con[tiin]ei morale se manifest\ deja la copil prin ru[ine,
fric\, mul]umire, `nainte ca un copil s\ fi fost `nv\]at s\ g=ndeasc\
despre Dumnezeu. El cunoa[te deja opozi]ia dintre bine [i r\u. Deci
elementul originar al cunoa[terii con[tiin]ei este moral [i nu religios.
Experien]a adult\ confirm\ acest lucru. La un adult con[tiin]a moral\
poate continua chiar `n absen]a faptului religios. Exist\ un bine [i
exist\ un r\u care se opune unul altuia: iat\ fondul moral universal al
cunoa[terii morale despre care con[tiin]a uman\ d\ m\rturie [i care
constituie punctul de plecare al activit\]ii morale indiferent cum este
conceput acest bine sau acest r\u. Con[tiin]a nu descoper\ omului
care este binele [i care este r\ul concret pentru c\ ea nu este cea care
creeaz\ binele, dar atunci c=nd binele [i r\ul se realizeaz\ ea are
capacitatea de a deosebi pe unul de altul. Spre exemplu disimularea,
m=nia, revolta, l\comia sunt considerate rele `naintea con[tiin]ei, `n
110 PR. GHEORGHE POPA

timp ce iubirea, afec]iunea, tandre]ea, ascultarea, recuno[tin]a sunt

considerate demne de apreciere.
F\r\ `ndoial\ c\ aceast\ facultate critic\ a binelui [i a r\ului
r\m=ne, la un mare num\r de oameni, foarte rudimentar\ [i pu]in
sensibil\. Nuan]ele morale scap\ celor mai mul]i, `ns\ este foarte
important ca fiecare s\ cunoasc\ [i manifest\rile concrete ale binelui
[i ale r\ului. Altfel cunoa[terea [i opozi]ia abstract\ dintre bine [i r\u
nu ar avea nici o consecin]\ practic\.
Cei care nu cunosc manifest\rile concrete ale binelui [i ale
r\ului, identific\ de obicei binele cu frumosul, utilul sau pl\cutul.

V.4. Con[tiin]a moral\ `n Sf=nta Scriptur\

Sf=nta Scriptur\ a Primului Testament vorbe[te de existen]a

con[tiin]ei morale, dar f\r\ s\ aib\ un cuv=nt special pentru definirea
ei. Existen]a ei, ca dat constitutiv pentru fiin]a omului, se poate
constata implicit din porunca dat\ primilor oameni de a nu m=nca
din pomul cuno[tin]ei binelui [i r\ului. Primii oameni aveau
capacitatea de a cunoa[te binele [i de a r\m=ne `n orizontul binelui
suprem care este comuniunea cu Dumnezeu.
Textul biblic exprim\ metaforic acest lucru: erau goi [i nu se
ru[inau. Con[tiin]a moral\ nu-i mustra pentru c\ nu cunoscuser\ `nc\
r\ul [i nu-l s\v=r[iser\ `n mod concret. Adic\ erau goi de sinele
egoist, dar plini de prezen]a harului lui Dumnezeu.
~n momentul `n care aceast\ prezen]\ nu mai este recunoscut\
`ncepe dezordinea, [i astfel cunoa[terea binelui se amestec\ cu
cunoa[terea r\ului. {i `n acest moment con[tiin]a moral\ `[i arat\
lucrarea sa mustr=ndu-l pe Adam. Auzind glasul lui Dumnezeu, el
se ascunde [i nu are curajul responsabilit\]ii actelor sale. Acela[i
lucru se poate observa [i la Cain care-l ucide pe fratele s\u Abel.
Con[tiin]a `l acuz\ `ngrozitor: „Pedeapsa mea este mai mare dec=t a[
putea-o purta. De m\ izgone[ti acum din p\m=ntul acesta, m\ voi
ascunde de la fa]a Ta [i voi fi zbuciumat [i fugar pe p\m=nt…” (Fac.
4, 13 [i 14). Deci Cain simte `n con[tiin]a lui c\ vinov\]ia lui este
mare [i nu mai sper\ s\ fie iertat. Simte [i vede `n sufletul s\u legea
moral\ a binelui pe care nu a respectat-o. O dat\ cu trecerea timpului
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 111

con[tiin]a moral\ a omului se va `ntuneca, dar nu va disp\rea

niciodat\, ci va `nso]i permanent istoria sa. Dup\ potop, Noe aduce
jertf\ de recuno[tin]\ lui Dumnezeu `ndemnat de propria sa
con[tiin]\ (Fac. 8, 20).
Avraam vrea s\ aduc\ jertf\ pe fiul s\u Isaac pentru a asculta de
porunca [i chemarea lui Dumnezeu. Iosif este v=ndut de fra]ii s\i, iar
Ruben, v\z=nd c\ fratele s\u nu poate fi g\sit [i-a rupt hainele [i s-a
`ntors la fra]ii s\i zic=nd: „B\iatul nu este, dar eu unde m\ voi duce”
(Fac. 37, 30).
Con[tiin]a moral\ l-a sf\tuit s\ salveze via]a fratelui s\u, con-
[tiin]\ care la ceilal]i fra]i era `ntunecat\ de egoism, gelozie [i ur\.
Dus `n Egipt, Iosif rezist\ ispitei puse la cale de femeia lui Pentefri,
respect=nd din con[tiin]\ legea moral\. Exemplele acestea s-ar putea
`nmul]i, pentru c\ de fapt `ntreaga istorie a poporului iudeu este
structurat\ de legea moral\ [i de con[tiin]a care sesizeaz\ mereu
aceast\ lege, chiar dac\ uneori se altereaz\ [i se `ntunec\, marcat\
fiind de vicisitudinile istoriei.
~n Noul Testament exist\, de asemenea, suficiente texte care
vorbesc de realitatea con[tiin]ei morale. M=ntuitorul Iisus Hristos,
de[i nu folose[te cuv=ntul con[tiin]\, vorbe[te totu[i de „lumina care
este `n tine” (Mt. 6, 23), care nu trebuie s\ devin\ `ntuneric. Din
pilda fiului risipitor se vede clar c\ El valorizeaz\ poc\in]a omului,
ca rod al con[tiin]ei morale. El os=nde[te prin aceasta formalismul
iudeilor din timpul S\u (Mt. 23, 25-27). C=nd M=ntuitorul este
v=ndut de Iuda, con[tiin]a acestuia `l mustr\ [i el, neput=nd s\
suporte mustrarea, se sp=nzur\. Sf=ntul Apostol Petru s-a lep\dat de
trei ori de Iisus dar, c=nt=nd coco[ul, a pl=ns cu amar. Toate aceste
atitudini sunt expresii concrete ale manifest\rii con[tiin]ei morale.
Sf=ntul Apostol Pavel subliniaz\ faptul c\ o con[tiin]\ moral\
curat\ se p\streaz\ prin credin]\: „Toate sunt curate celor cura]i, iar
celor necura]i [i necredincio[i nimic nu este curat, ci li s-a `ntinat lor
[i mintea [i cugetul. Ei m\rturisesc c\-L cunosc pe Dumnezeu, dar
cu faptele lor `l t\g\duiesc” (Tit 1, 15-16).
~n Epistola c\tre Romani, Sf=ntul Pavel afirm\ realitatea apri-
oric\ a con[tiin]ei morale [i faptul c\ ea este universal\, adic\ este
prezent\ `n inima omului universal, nu doar a cre[tinului. „P\g=nii
112 PR. GHEORGHE POPA

care nu au lege, din fire fac ale legii (…). Ceea ce arat\ fapta legii
scris\ `n inimile lor, prin m\rturia con[tiin]ei lor [i prin judec\]ile lor,
care `i `nvinov\]esc sau `i ap\r\ (Rom. 2, 14-15).
Plec=nd de la textele Sfintei Scripturi, Sfin]ii P\rin]i au vorbit [i
ei de con[tiin]a moral\. Semnificative ni se par cuvintele Sf=ntului
Ioan Gur\ de Aur: „Dumnezeu, cre=nd pe om, a s\dit `n fiecare jude-
cata dreapt\ a binelui [i a r\ului, adic\ norma con[tiin]ei”. Fericitul
Augustin se exprim\ poetic astfel: „Po]i fugi de toate, dac\ vrei,
numai de con[tiin]a ta nu. Intr\ `n cas\, odihne[te-te pe pat, retrage-te
`nl\untrul t\u, nici un loc nu vei afla, unde s\ te ascunzi, dac\ p\ca-
tele te vor roade”.
Scriitorii precre[tini vorbesc, la r=ndul lor, de con[tiin]a moral\.
Platon o descrie admirabil amintind de un b\tr=n Kefalos, care
afirm\ c\ b\tr=ne]ea este plin\ de nelini[te pentru cel n-a ascultat de
glasul con[tiin]ei sale. Socrate o nume[te *"4v:w< [i o consider\ ca [i
glas al lui Dumnezeu `n om. Dintre scriitorii moderni, cel mai repre-
zentativ este Immanuel Kant, pe care `l impresionau profund dou\
lucruri: „cerul `nstelat cu stelele lui [i con[tiin]a moral\ din mine”
(Critica Ra]iunii practice).
Din textele enumerate p=n\ aici se desprinde clar ideea c\
realitatea con[tiin]ei morale este acceptat\ de toat\ lumea. ~ns\
p\rerile se diversific\ `n momentele `n care se pune problema
originii con[tiin]ei morale.

V.5. Originea con[tiin]ei morale

V.5.1. Teorii ce privesc originea con[tiin]ei morale
Exist\ mai multe teorii cu privire la originea con[tiin]ei morale
care au fost [i sunt [i ast\zi `ntr-un permanent conflict, fiecare din
ele consider=nd c\ de]ine adev\rul ultim. Unele pun accent pe ele-
mentele apriorice ale con[tiin]ei, altele pe cele aposteriorice. Bunul
sim] ne spune, `ns\, c\ nu exist\ con[tiin]\ [i nici con[tiin]\ real\ `n
care elementele apriorice s\ nu se `ntrep\trund\ cu cele aposteri-
orice. De aceea, `n afara spa]iului teologic, Immanuel Kant ni se
pare a fi f\cut demersul cel mai important `n clarificarea originii
con[tiin]ei morale. El a `ncercat s\ concilieze cele dou\ tendin]e
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 113

extreme: ra]ionalismul [i empirismul, care se pot manifesta `n ori-

zontul cunoa[terii. Punctul de plecare [i punctul de sosire al sistemu-
lui kantian se `ntemeiaz\ pe certitudinea faptului c\ legile ra]iunii
nu-[i au izvorul `n experien]\, ci ele sunt apriorice, adic\ preced
experien]a [i o coordoneaz\. Prin aceasta el se opunea at=t empi-
rismului senzualist, care considera c\ orice demers al cunoa[terii se
`ntemeiaz\ pe experien]a sensibil\, c=t [i ra]ionalismului vulgar, care
considera c\ orice cunoa[tere `[i are izvorul `n ideile `nn\scute ale
ra]iunii [i deci nu ]inea cont de experien]\. Opun=ndu-se ra]iona-
lismului, Kant consider\ c\ actul cunoa[terii este legat de experien]\,
c\ el se exercit\ asupra obiectului experien]ei, adic\ asupra unui
fenomen pe care `l percepem `n spa]iu [i timp, iar acolo unde `nce-
teaz\ experien]a (adic\ unde nu mai este vorba de fenomen, ci de
lucrul `n sine) [i cunoa[terea `nceteaz\. Opun=ndu-se senzualismului
empiric, el afirm\ c\ obiectul cunoa[terii este desigur sensibil, adic\
de ordin experimental [i transmis prin sim]uri (senza]ii), dar lumea
senza]iei (obiectul experien]ei sensibile) ar r\m=ne haotic\ [i con-
fuz\ dac\ subiectul ra]ional nu s-ar folosi de categoriile reprezenta-
tive ale timpului [i spa]iului pentru a pune `n ordine aceste repre-
zent\ri cu ajutorul legilor g=ndirii (categoriile ra]iunii: cauz\, sub-
stan]\, contradic]ie, identitate etc.)
Cu toat\ `ncercarea pe care a f\cut-o Kant de a dep\[i cele dou\
extreme, el r\m=ne totu[i ra]ionalist `n sistemul s\u deoarece pune
accentul pe autonomia ra]iunii subiective. ~n cele dou\ ipostaze ale
sale, ra]iunea teoretic\ se va aplica `n [tiin]\ [i ra]iunea practic\, `n
moral\. Noi, `n viziunea lui Kant, nu putem s\ cunoa[tem lumea
extern\ a[a cum apare ea (fenomenologic\) dac\ n-am avea `n
ra]iunea noastr\ o form\ specific\ [i aprioric\ [i, tot la fel, noi nu am
putea evalua faptele noastre dac\ n-ar exista aprioric `n sufletul
nostru o func]ie specific\ a ra]iunii practice [i anume con[tiin]a
moral\.
Datorit\ ra]ionalismului s\u, Kant va exclude din con[tiin]a
moral\ elementele afective [i o va reduce doar la imperativul cate-
goric. Aceast\ atitudine reduc]ionist\ `n ceea ce prive[te originea
con[tiin]ei morale, va fi criticat\ de Herbert Spencer [i [coala sa
sociologic\. H. Spencer considera c\ formele apriorice sunt deprin-
114 PR. GHEORGHE POPA

deri dob=ndite prin experien]\ [i cristalizate `n puteri psihice. Dato-

rit\ repet\rii lor permanente [i transmiterii prin ereditate, noi le con-
sider\m ca fiind apriorice, anterioare experien]ei. Sufletul omului,
dup\ Spencer [i [coala sociologic\, era `n perioada primitiv\
asem\n\tor animalelor, incapabil de g=ndire abstract\. Via]a lui
intelectual\ era constituit\ doar din reprezent\ri simple, izolate. De-a
lungul timpului, a trecut prin trepte de prefacere [i formele apriorice
cu care el se na[te acum sunt un rezultat al speciei `ntregi [i nu al
experien]ei individuale. Teoria lui Spencer este legat\ de teoria
evolu]ionist\. Ambele teorii anuleaz\ realitatea aprioric\ a
con[tiin]ei morale [i sus]in apari]ia ei pe o anumit\ treapt\ a evolu]iei
omului. Aceast\ ipotez\ evolu]ionist\ nu poate fi confirmat\ de
experien]\. Dimpotriv\, experien]a aduce argumente `n favoarea
kantianismului. Dintotdeauna omul a avut acelea[i facult\]i spiritu-
ale [i experien]a [i ereditatea n-au ad\ugat altele `n plus, ci doar le-a
`mbog\]it. Cum s-ar putea ca facult\]ile spiritului [i categoriile apri-
orice cu care opereaz\ s\ fie create de experien]\, at=ta timp c=t nici
o experien]\ nu este posibil\ f\r\ ele? Teoria lui Spencer pleac\ de la
ideea c\ spiritul este o tabula rasa, deci ea presupune pasivitatea
ini]ial\ a fiin]ei organice. Ori aceast\ pasivitate nu este prezent\ nici
`n lumea anorganic\, fiindc\ atunci c=nd sunt supuse la influen]e
externe, fiecare reac]ioneaz\ diferit. Piatra reac]ioneaz\ la c\ldur\
altfel dec=t ceara. Topirea cerii este o consecin]\ nu numai a tempe-
raturii ridicate, ci [i a naturii sale specifice. Un fapt asem\n\tor este
[i procesul asimil\rii. Toate florile se hr\nesc cu aceea[i hran\, dar
fiecare se dezvolt\ `n func]ie de structura sa specific\. A[a [i sufletul
asimileaz\ [i evalueaz\ realitatea extern\ `n func]ie de anumite coor-
donate apriorice cu care, spunem noi, l-a `nzestrat Dumnezeu. Noi
nu putem s\ ne imagin\m c\ exist\ cunoa[tere f\r\ un subiect cu-
nosc\tor ce poart\ `n el categoriile apriorice de receptare a impre-
siilor. Dac\ spiritul nostru n-ar avea aceste forme, am fi doar sclavii
excita]iilor exterioare care ar curge ca un torent peste noi, l\s=nd
doar efecte biologice, ca la animale. De c=nd exist\ lumea, n-a exis-
tat om normal care s\ nu poarte `n sine aceast\ capacitate specific\
de asimilare a cuno[tin]elor. Acest lucru este valabil [i pentru con-
[tiin]a moral\. Nu calitatea moral\ a ac]iunilor a creat sim]ul moral,
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 115

ci acesta, preexist=nd, a evaluat faptele [i le-a categorisit `n bune [i

rele. Din acest punct de vedere I. Kant a avut dreptate. Cuno[tin]ele
morale, ca orice cuno[tin]\ sunt un rezultat al celor doi factori ire-
ductibili: lumea exterioar\ cu ac]iunea ei, pe de o parte, [i subiectul
cu formele lui de g=ndire apriorice, pe de alt\ parte. Datorit\ acestor
forme subiectul nu este pasiv `n actul cunoa[terii, el nu este o simpl\
oglind\, ci el modific\ [i creeaz\ `ntr-un fel realitatea. Idealul moral
sau legea moral\ este realitatea primordial\ [i fundamental\ care
valorizeaz\ experien]a, dar ea nu `[i are izvorul `n experien]\. Deci
originea con[tiin]ei morale nu este nici `n educa]ie, nici `n experien]a
individual\ sau social\, nu-i nici o deprindere c=[tigat\, ci exist\
deodat\ cu sufletul, se na[te o dat\ cu omul. Con]inutul ei `l ofer\
experien]a, dar ea nu se identific\ cu con]inutul ei pentru c\ forma ei
este aprioric\.

V.6. Originea transcendent\ a con[tiin]ei morale

Sistemul etic kantian, accept=nd autonomia absolut\ a ra]iunii, a

separat morala de religie, realitatea imanent\ a con[tiin]ei morale de
originea sa transcendent\. De aceea Kant a introdus o nou\ categorie
[i anume transcendentalul. Ori, transcendentalul implic\ o tran-
scenden]\, dar aceasta se opereaz\ doar `n planul imanent al exis-
ten]ei, un fel de dedublare a realit\]ii `n subiect [i obiect. Aceast\
distinc]ie `ntre subiect [i obiect este specific\ gnoseologiei germane
[i a avut efecte pozitive `n domeniul [tiin]ei, dar `n domeniul moralei
a avut efecte negative.
Noi constat\m, [i bunul sim] constat\, c\ orice con[tiin]\ moral\
autentic\ este legat\ de ideea de Dumnezeu, adic\ de con[tiin]a
religioas\. Legea moral\ nu poate obliga con[tiin]a dac\ ea nu are un
caracter religios, dac\ nu presupune o instan]\ moral\ absolut\, care
este Dumnezeu.
Este adev\rat c\ exist\ oameni morali [i `n afara spa]iului reli-
gios, dac\ moralitatea se identific\ doar cu o via]\ echilibrat\ [i cal-
culat\ dup\ criteriul utilului [i interesului. ~n situa]ii limit\ noi pu-
nem la `ndoial\ m\rturia lor. Oricum nereligiozitatea este o excep]ie
[i nu o regul\ `n umanitate. ~n toate timpurile [i pretutindeni, omul a
116 PR. GHEORGHE POPA

avut o credin]\, o religie [i aceasta a structurat con[tiin]a sa moral\.

Dac\ idealul religios era dec\zut, ca `n religiile p\g=ne, dec\zut\ era
[i con[tiin]a lor moral\. Bunul sim] al majorit\]ii oamenilor nu a se-
parat morala de religie, con[tiin]a moral\ de cea religioas\, [i a afir-
mat `ntotdeauna originea sa transcendent\.
Cu toate acestea, empiri[tii obiecteaz\. Dac\ originea con[tiin]ei
morale este transcendent\, dac\ legea moral\ este universal\, cum se
explic\ faptul c\ idealul moral variaz\ de la un popor la altul, de la o
epoc\ la alta? Cum odinioar\ sclavia la greci [i romani sau uciderea
b\tr=nilor sau copiilor erau considerate ca fapte bune? R\spunsul
este c\ nu tendin]a de a face bine [i de a evita r\ul variaz\, ci cre-
din]ele religioase care le-au falsificat con[tiin]a. S\lbaticii consi-
derau b\tr=ne]ea ca cel mai mare r\u [i de aceea `ngroparea b\tr=-
nilor de vii li se p\rea a fi o fapt\ bun\. Deci tendin]a spre a face
binele [i a evita r\ul este universal\, dar ideea de bine se poate falsi-
fica pentru c\ manifestarea acestei tendin]e depinde de factorii
externi, de credin]ele religioase [i de treapta cultural\ a oamenilor.
Cu alte cuvinte con[tiin]a moral\ are `n con]inutul s\u elemente cog-
nitive [i de aceea ea poate fi cultivat\, educat\. Educa]ia con[tiin]ei
morale este `n str=ns\ leg\tur\ cu educarea con[tiin]ei religioase.
Din punct de vedere teologic con[tiin]a moral\ nu poate fi sepa-
rat\ de con[tiin]a religioas\. Se [tie c\, sub influen]a filosofiei pozi-
tiviste a lui A. Compte, religiei i se atribuie un rol str\in fa]\ de
moral\, pentru c\ religia, afirm\ g=ndirea pozitivist\, s-a n\scut din
nevoia omului de a-[i explica lumea. Ea satisface curiozitatea
intelectual\ a popoarelor `n faza primitiv\, personific=nd for]ele
naturii [i cre=nd miturile, care nu sunt `n str=ns\ leg\tur\ cu compor-
tamentul moral al omului. Formarea caracterului moral apar]ine
societ\]ii, care hot\r\[te, dup\ aspira]iile sale, ce este bine [i ce este
r\u. Morala se na[te deci f\r\ ajutorul religiei, chiar dac\ ele se
`ntrep\trund la un moment dat, zeii fiind considera]i garan]ii legilor
sociale. Experien]a ne arat\ c\ aceast\ teorie este gre[it\. Nu morala
este fundamentul religiei, ci religia este fundamentul moralei [i
am=ndou\ sunt constitutive sufletului uman. Educa]ia nu creeaz\, ci
doar cultiv\ aceste dou\ realit\]i ontologice, care din punct de ve-
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 117

dere teologic `[i au originea `n actul crea]iei omului, dup\ chipul lui
Dumnezeu-Treime.
V.6.1. Diversitatea actelor de con[tiin]\
Distinc]ia dintre con[tiin]a moral\ care este universal\ [i identic\
la to]i oamenii [i judecata moral\ care este particular\ [i individual\
o afl\m `n Epistola c\tre Romani a Sf=ntului Apostol Pavel 2, 15:
„Ceea ce arat\ fapta legii scris\ `n inimile lor, prin m\rturia
con[tiin]elor [i prin judec\]ile lor care `i `nvinov\]esc sau `i ap\r\”.
Expresia Jo e! D (@< JoL~ <ov : @u (fapta legii) din acest verset
poate fi tradus\ `n dou\ moduri diferite. Primul ar fi: fapta pe care
legea o porunce[te. Acest sens nu s-ar armoniza cu contextul, ci ar
crea o tautologie deranjant\: f\c=nd faptele legii (poruncite de lege)
care este scris\ `n inimile lor. Al doilea sens ar fi: fapta sau lucrarea
pe care legea o s\v=r[e[te [i care este a porunci binele [i a interzice
r\ul. Prin aceasta legea d\ m\rturie, `n con[tiin]\, despre sfin]enia
ordinii morale. Aceast\ m\rturie a legii morale universale, `nscris\
pe tablele inimii umanit\]ii, se opune, uneori, judec\]ilor morale
formate pe calea ra]ionamentului sau experien]ei. Obiectul m\rturiei
este un adev\r moral pe care con[tiin]a `l accept\ f\r\ controlul
ra]iunii sau al experien]ei. Acest adev\r este un dat aprioric al ori-
c\rei con[tiin]e de la care pleac\ `ntreaga dezvoltare moral\ a
omului.
Pe l=ng\ acest dat care este universal, exist\ [i un element su-
biectiv al con[tiin]ei morale, marcat, uneori, profund de vicisitudi-
nile, incertitudinile [i erorile prin care trece subiectul moral. Ra]io-
namentele morale subiective fac, a[adar, parte din domeniul
con[tiin]ei morale, `ns\ incertitudinea [i contradic]iile lor nu trebuie
s\ fie puse pe seama acesteia. Locul `n care ra]ionamentele morale
`[i disput\ argumentele nu este de fapt con[tiin]a, ci inima. Con-
[tiin]a avertizeaz\ mai `nt=i subiectul moral c\ este responsabil de
modul `n care va alege `ntre cele dou\ alternative: `ntre bine [i r\u.
Alegerea `ns\ nu este u[or de f\cut [i pentru a fi f\cut\ corect este
nevoie de o judecat\ moral\. Prin aceasta subiectul moral trebuie s\
discearn\ `ntre ceea ce trebuie s\ fac\ [i ceea ce nu trebuie s\ fac\. El
trebuie s\ aprecieze toate elementele unei ac]iuni, rela]iile dintre ele,
118 PR. GHEORGHE POPA

valoarea [i influen]a pe care o pot avea unele asupra altora, pentru a

ajunge la o concluzie clar\ din punct de vedere moral. ~n aceast\
apreciere exist\ riscul de a te `n[ela, `ntruc=t intervin factorii de
ordin subiectiv care influen]eaz\ judecata moral\. Acest lucru se
poate observa din pledoaria pe care fiecare om [i-o construie[te `n
inima sa, fie `nainte, fie dup\ o ac]iune, pentru a o justifica sau a o
condamna. C=nd aceast\ pledoarie este `ndreptat\ spre al]ii, ea poate
deveni vinovat\, `ntruc=t nu cunoa[tem niciodat\ motiva]iile intime
ale ac]iunilor altora. De aceea Sf=ntul Apostol Pavel atrage aten]ia
`n Epistola c\tre Romani c\ „cel\lalt” trebuie primit „f\r\ a-i judeca
g=ndurile” (Rom. 14, 1).
Dac\ eroarea `n domeniul judec\]ii morale este posibil\, care
sunt cauzele acestei erori? Prima cauz\ ar fi condi]iile exterioare [i
obiective `n care ea se formeaz\. Judecata moral\ depinde de starea
lucrurilor din aceast\ lume. ~ntr-o lume marcat\ de p\cat binele [i
r\ul nu ni se prezint\ `ntr-o form\ simpl\ [i accesibil\ tuturor. De
aceea exist\ riscul de a confunda binele cu r\ul [i a considera r\ul ca
bine.
A doua cauz\ care ar putea da na[tere la erori de judecat\ moral\
este inerent\ subiectului moral [i de aceea este cu at=t mai
periculoas\.
Omul, `n starea sa normal\, nu are dou\ voin]e contrare, `ntruc=t
con[tiin]a sa, Eul s\u este `n armonie cu legea moral\. ~n stare de
p\cat, con[tiin]a sa se dedubleaz\ [i apare un Eu inferior care vrea s\
`n[ele, s\-[i subordoneze Eul superior; voin]a sa pervertit\ atrage
mintea, iar inima `ncearc\ s\-[i justifice dorin]ele rele, elabor=nd
judec\]i conforme cu `nclina]iile sale.
V.6.2. Responsabilitatea subiectului uman `n formarea
judec\]ilor morale
Cele spuse p=n\ aici ne `ndrept\]esc s\ analiz\m care este
responsabilitatea omului `n formarea judec\]ilor morale. De la
`nceput am putea spune c\ pu]ini oameni `[i asum\ aceast\
responsabilitate. Majoritatea `[i formeaz\ dintr-un anumit context
judec\]ile morale `n func]ie de educa]ia primit\, de opiniile [i
moravurile sociale.
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 119

Totu[i, aceste influen]e exterioare nu sunt niciodat\ absolute

`ntruc=t fiecare persoan\ `[i p\streaz\ o anumit\ spontaneitate
proprie [i o anumit\ responsabilitate fa]\ de consecin]ele principiilor
morale acceptate de el din mediul social. Evident c\ este posibil ca
cineva s\ fie determinat `ntru totul de aceste influen]e exterioare.
El poate s\ fie foarte sincer `n inima sa [i s\ condamne la moarte
pe cineva crez=nd c\ sluje[te lui Dumnezeu (Ioan 16, 2), `ns\
judecata sa moral\ este fals\. El este sincer, dar este [i responsabil
pentru fapta sa? M=ntuitorul spune: P\rinte iart\-le c\ nu [tiu ce fac,
deoarece judecata moral\ fals\ este deja o pedeaps\ a unei
infidelit\]i morale trecute. Omul care nu judec\ bine din punct de
vedere moral suport\ de fapt, f\r\ s\ [tie, consecin]ele unei prime
neascult\ri fa]\ de legea moral\.
Fa]\ de aceast\ prim\ neascultare el r\m=ne responsabil, a[a cum
viciosul, `n mijlocul sclaviei sale, r\m=ne responsabil fa]\ de actele
libere s\v=r[ite anterior, dar care prin repetare au devenit o a doua
natur\. A sus]ine contrariul ar `nsemna s\ consim]im la ideea c\, de
fapt, nu exist\ nici adev\r [i nici eroare, nici bine, nici r\u.
Unul din fenomenele cele mai des `nt=lnite [i mai surprinz\toare
ale naturii umane este cel al opiniilor construite de subiect `n intere-
sul s\u personal, care devin apoi convingeri sincere. Un asemenea
om este dus `n eroare de propriile sale calcule. El va m\rturisi c\ nu
a refuzat adev\rul moral, dar, este clar, c\ nici nu l-a c\utat [i dorit
cu toate puterile sale [i pe toate c\ile care `i erau deschise. De aceea
noi vedem `n Sf=nta Scriptur\ c\ sinceritatea este condi]ia sine qua
non a moralit\]ii ac]iunii, dar ea nu se confund\ cu adev\rul `nsu[i.
Erorile cele mai sincere sunt imputabile, totu[i, omului care ar fi
putut s\ le evite sau s\ le previn\. ~n acest sens, Sf=ntul Apostol
Pavel afirm\ c\ p\g=nii nu pot fi considera]i iresponsabili [i nu pot fi
ierta]i pentru c\ dup\ ce l-au cunoscut pe Dumnezeu din natur\ nu
au p\strat aceste elemente ale adev\rului (Rom. 1, 18-20). Exist\, de
altfel, `n Sf=nta Scriptur\ multe texte care afirm\ c\ un cre[tin nu
trebuie s\ progreseze numai `n cunoa[tere, ci mai ales `n
discern\m=ntul s\u de ordin moral (Fil. 1, 9; I Cor. 14, 20; Col. 1, 9;
2, 2; Ef. 5, 17; II Tim. 1, 7).
120 PR. GHEORGHE POPA

Experien]a de fiecare zi ne arat\ c\ omul poate s\ reduc\ la

t\cere glasul con[tiin]ei sale [i func]iile sale specifice. De aceea,
cineva ar putea spune c\ ea nu este, de fapt, martorul sau glasul lui
Dumnezeu din om. ~ns\ acest lucru nu este adev\rat. Con[tiin]a
poate fi `nn\bu[it\ un timp, `ns\ la un moment dat ea se treze[te cu
mai mult\ putere [i aceast\ trezire se identific\ cu remu[c\rile
con[tiin]ei. Acestea nu apar dec=t atunci c=nd amintirea unei fapte
este dublat\ de descoperirea caracterului absolut imoral [i odios al
ei, de certitudinea consecin]elor sale [i de convingerea, `nso]it\ de
durere, c\ aceste consecin]e sunt ireparabile. Dac\ judecata moral\
este o concluzie moral\ precedat\ de dezbateri [i argumente,
remu[carea, `n schimb, este o concluzie imediat\, f\r\ alte dezbateri,
care afecteaz\ sentimentul, `n fa]a unei voin]e neputincioase. Ea
este, astfel, o manifestare nemijlocit\ a datului primordial al
con[tiin]ei morale. Remu[carea este, deci, pedeapsa cea mai mare a
celui vinovat, `nainte de judecata `ns\[i. Remu[carea este ultima
etap\ a consum\rii schismei interioare `ntre con[tiin]a care aprob\
binele [i condamn\ r\ul [i voin]a care s\v=r[e[te r\ul. Remu[carea nu
este deci, un act al subiectului, ci o manifestare a legii morale `n
con[tiin]\.
V.6.3. Con[tiin]a moral\ [i autoritatea moral\
a) Rela]ia reciproc\ dintre con[tiin]a moral\ [i autoritatea
moral\ obiectiv\
Specificul con[tiin]ei este acela de a stimula acordul voin]ei cu
binele dar [i cu adev\rul, [i chiar s\ stimuleze c\utarea adev\rului,
`nainte de a lua o decizie. Astfel, con[tiin]a [i adev\rul obiectiv,
con[tiin]a [i legea moral\ ca expresie a autorit\]ii lui Dumnezeu se
sprijin\ reciproc. Con[tiin]a cere ea `ns\[i s\ fie `ndrumat\.
Autoritatea autentic\ postuleaz\ [i ea con[tiin]a, f\r\ de care nu ar fi
moral\ [i nici nu s-ar exercita moral asupra oamenilor. Pentru
fiecare om con[tiin]a este ultima norm\ subiectiv\ a ac]iunii morale,
dar ea trebuie s\ fie conform\ cu norma obiectiv\, cu legea moral\.
Pentru a fi dreapt\ [i autentic\, ea `ns\[i trebuie s\ caute norma sa `n
lumea obiectiv\ a adev\rului [i `n final `n comuniune cu Dumnezeu,
Adev\rul suprem.
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 121

b) Con[tiin]a moral\ [i autoritatea eclesial\

Infailibilitatea Bisericii este orizontul `n interiorul c\ruia
con[tiin]a moral\ prime[te o orientare sigur\. ~n problemele
disciplinare, conflictul `ntre o decizie a reprezentan]ilor Bisericii [i
con[tiin]a particular\ poate s\ apar\. Recunoa[terea limitelor celor
dou\ p\r]i va duce la dep\[irea oric\rui conflict.

c) Con[tiin]a moral\ [i autoritatea civil\

Con[tiin]a este legat\ de dou\ ori de autoritatea civil\: 1) Aceast\
autoritate este legitim\ prin legea moral\ natural\ confirmat\ de
Revela]ia supranatural\; 2) ~n multe cazuri con[tiin]a are nevoie de
ajutorul societ\]ii [i al autorit\]ii civile pentru formarea judec\]ilor
sale.
Din nefericire, `n zile noastre, autoritatea civil\, contaminat\ de
pozitivism, se prive[te adesea ca singurul izvor creator de drept.
Adesea ea nu supune legisla]ia sa nici unui drept preexistent.
Con[tiin]a fiec\ruia trebuie atunci s\ examineze con]inutul acestei
legisla]ii cu grij\ [i aten]ie. Nimeni nu poate acorda prezum]ie de
drept unei autorit\]i care nu recunoa[te leg\tura sa cu con[tiin]a
moral\. Legile [i ordinele nu oblig\ dec=t dac\ sunt `n conformitate
cu legea moral\. Deci nu autoritatea civil\, ci con[tiin]a structurat\
de legea moral\ este ultima instan]\ la care omul trebuie s\ fac\ apel
pentru a lua o decizie moral\.

d) Ascultarea [i libertatea con[tiin]ei morale

Nimeni nu poate vorbi de libertatea absolut\ pentru con[tiin]\.
F\r\ `ndoial\, fiecare trebuie s\ asculte de con[tiin]a sa, adic\ s\ fac\
binele pe care con[tiin]a sa, dup\ o sincer\ c\utare, `l porunce[te.
Dar exist\ principiile morale pe care fiecare trebuie s\ le cunoasc\.
Nimeni nu poate s\ le `ncalce apel=nd la con[tiin]a sa.
Dac\ cineva are o con[tiin]\ eronat\, are datoria s\ asculte de
con[tiin]a sa? ~n acest caz comunitatea are obliga]ia de a se opune
actelor acestei con[tiin]e pentru a evita consecin]ele lor grave.
C=nd omul are, prin gre[eala sa, o judecat\ de con[tiin]\ fals\, el
nu mai poate face apel de drept la libertatea sa de con[tiin]\. Una din
func]iile autorit\]ii este aceea de a-l scoate din eroare [i de a proteja
122 PR. GHEORGHE POPA

comunitatea de ravagiile sale (aici este rolul dreptului penal). Unul

din marile rele ale timpului nostru este c\ majoritatea oamenilor nu
recunosc dec=t un num\r restr=ns de principii generale de moral\. ~n
consecin]\ se las\ prea mult\ libertate con[tiin]elor eronate [i
con[tient `mboln\vite. ~n numele libert\]ii se d\ curs unei libert\]i
pornografice, mijloacelor anticoncep]ionale, avortului etc. Statul are
datoria de a garanta libertatea con[tiin]ei morale s\n\toase [i bune,
dar nu libertinismul con[tiin]ei falsificate [i bolnave. Altfel se
ajunge ca cei buni s\ sf=r[easc\ prin a fi supu[i de violen]a celor r\i.

V.7. Formarea con[tiin]ei morale

Con[tiin]a moral\, a[a cum am v\zut din cele spuse p=n\ aici,
este o manifestare integral\ a sufletului, o realitate la care particip\
toate puterile spirituale: voin]a, sentimentul [i ra]iunea. De aceea
filosofia scolastic\ f\cea distinc]ie `ntre nucleul moral al con[tiin]ei,
numit\ `n greac\ FL<JZD0F4H, [i con[tiin]a moral\ propriu-zis\,
numit\ FLng\*0F4H. Nucleul con[tiin]ei morale este un dat
ontologic, dar `n formarea [i structurarea sa intr\ at=t elemente
voluntare, afective [i intelectuale, c=t [i elemente de natur\ istoric\ [i
social\.
a) Ca elemente voluntare ale con[tiin]ei morale pot fi
considerate `nclina]iile sau tendin]ele spre cunoa[terea [i s\v=r[irea
binelui `n opozi]ie cu `nclina]iile imorale care ne orienteaz\ spre r\u.
b) Elementele afective ale con[tiin]ei morale sunt foarte
complexe [i se caracterizeaz\ prin absen]a intereselor [i dorin]elor
egoiste la cel care le posed\. Principalele elemente afective ar fi:
iubirea dezinteresat\ a binelui [i repulsia fa]\ de r\u; respectul
datoriei [i al valorilor morale `n general; bucuria ce se na[te din
iubirea [i respectul fa]\ de legea [i valorile morale c=t [i remu[carea
pentru nerespectarea lor.
c) Elementele intelectuale ale con[tiin]ei morale pot fi conside-
rate cunoa[terea legii [i a valorilor morale, precum [i aprecierea
faptelor [i inten]iilor `n lumina acestor valori. Din punct de vedere
psihologic, cunoa[terea legii [i a valorilor morale, precum [i apre-
cierea faptelor [i a inten]iilor, se realizeaz\ at=t sub forma unor