INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 3

Pr. GHEORGHE POPA

INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL|

- Principii [i concepte generale -
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 133

CAPITOLUL VI
Libertatea voin]ei

Atunci c=nd vorbim de libertatea moral\ ne referim, `n primul

r=nd, la libertatea voin]ei umane, la capacitatea subiectului moral de
a se autodetermina `n ac]iunile sale. De aceea, `nainte de a preciza
conceptul de libertate moral\, vom aborda problema voin]ei `n
existen]a uman\.

VI.1. Ce este voin]a?

~ntr-un sens general, prin voin]\ `n]elegem totalitatea actelor
con[tiente [i incon[tiente prin care urm\rim realizarea unui scop. Deci
`n cadrul voin]ei, `n sensul ei general, intr\ nu doar actele con[tiente,
ci [i actele reflexe, instinctele [i deprinderile sau automatismele.
~ntr-un sens mai restr=ns, prin voin]\ `n]elegem func]ia sufle-
teasc\ prin care omul se decide `n mod liber, dup\ o analiz\ a
motivelor [i scopurilor, s\ fac\ sau s\ nu fac\ o ac]iune. Din aceast\
perspectiv\ orice ac]iune voluntar\ cuprinde trei momente: analiza
motivelor [i scopurilor, hot\r=rea liber\ pentru s\v=r[irea ac]iunii [i
realizarea ei pe plan obiectiv sau extern.
Voin]a este o func]ie sufleteasc\ distinct\ [i nu poate fi redus\
sau, pur [i simplu, identificat\ cu ra]iunea sau intelectul. Ea se afl\,
totu[i, `ntr-o str=ns\ rela]ie cu ra]iunea, deoarece `n analiza
motivelor [i scopurilor unei ac]iuni face apel la aceasta. Aceasta nu
`nseamn\ c\ procesele de cunoa[tere atrag cu necesitate voin]a.
Sf=ntul Apostol Pavel exprim\ destul de sugestiv acest aspect atunci
c=nd scrie romanilor: „nu binele pe care-l voiesc `l s\v=r[esc, ci r\ul
pe care nu-l vreau, pe acela `l fac” (Rom. 7, 19).

VI.2. Actul voluntar

Actul voluntar este orice act pe care-l face omul, urm\rind prin
el `n mod con[tient realizarea unui scop. Actul voluntar nu se con-
134 PR. GHEORGHE POPA

fund\ nici cu actul instinctiv, care-[i are originea `ntr-o pornire

fireasc\ sau nativ\ a omului, nici cu deprinderea sau obi[nuin]a, care
la origine a fost un act voluntar, dar prin repetare a devenit un act
automat.
Actul voluntar se deosebe[te de actul spontan, care nu este dec=t
o reac]ie fa]\ de o anumit\ excita]ie extern\, [i, de asemenea, de
actul f\cut din constr=ngere, f\r\ participarea voin]ei.
Deci actul voluntar poart\ pecetea libert\]ii subiectului moral [i
de aceea, `n limbajul obi[nuit, termenii „voluntar” [i „liber” sunt
considera]i sinonimi.

VI.3. Valoarea moral\ a actului voluntar

~n act persoana exprim\ valoarea sau non-valoarea sa moral\. El

nu este o realitate separat\ de persoan\, ci persoana este `n act.
Totu[i persoana nu const\, a[a cum consider\ unii fenomenologi,
doar `n simpla succesiune a actelor sale individuale. De aceea va-
loarea actului r\m=ne totdeauna distinct\ de cea a persoanei `n tota-
litatea sa.
Valoarea sau non-valoarea unui act se `nscrie `ntr-o valoare glo-
bal\ pe care o `nt\re[te sau o sl\be[te.

VI.4. Diferen]a dintre act [i ac]iune

Unii morali[ti fac o distinc]ie clar\ `ntre „act” [i „ac]iune”. Actul

este „ac]iunea intern\”, iar ac]iunea este cea care se manifest\ `n
exterior (actus internus, actus externus). Nu orice act intern este
`nso]it de o ac]iune extern\, `ns\ orice ac]iune cu adev\rat uman\
este `nso]it\ de un act interior.

VI.5. Obstacole reale sau aparente ale actelor [i ac]iunilor

Din defini]ia pe care am dat-o actului [i ac]iunii voluntare, la

`nceputul acestui capitol, reiese faptul c\ ele sunt rezultatul
cunoa[terii [i al voin]ei subiectului moral. Unde nu exist\ cunoa[tere
[i voin]\ nu exist\ nici libertate. Exist\ `ns\ situa]ii `n care subiectul
moral nu cunoa[te destul de clar scopul unui act sau al unei ac]iuni
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 135

sau voin]a este `mpiedicat\ s\ se decid\ `n mod liber pentru

s\v=r[irea lor. Actul [i ac]iunea s\v=r[ite `n asemenea condi]ii nu
sunt libere `n mod deplin [i ca atare subiectul moral nu este pe
deplin responsabil de ele. Rezult\ de aici c\ exist\ anumite obstacole
ce apar `n fa]a actelor [i ac]iunilor voluntare care pot diminua
libertatea voin]ei, diminu=nd astfel [i responsabilitatea moral\. Cele
mai importante obstacole ale actelor [i ac]iunilor morale ar fi:
constr=ngerea, frica, ignoran]a, pasiunile [i deprinderile.
a) Constr=ngerea
Din perspectiv\ moral\, constr=ngerea este un act de violen]\ pe
care `l sufer\ cineva `mpotriva voin]ei sale. Ea poate fi de natur\
fizic\ sau psihic\. ~n ambele cazuri subiectul nu poate fi pe deplin
liber [i, ca atare, nici pe deplin responsabil din punct de vedere
moral.
b) Frica
Este un sentiment profund provocat de un pericol real sau
imaginar care ne amenin]\. Din punct de vedere psihologic, frica
este o emo]ie primar\, o stare emotiv\ cu care ne na[tem [i care
poate influen]a `n mod decisiv actele [i ac]iunile noastre voluntare.
Din perspectiv\ moral\, numai atunci c=nd frica `ntunec\ cu totul
con[tiin]a omului, paraliz=ndu-i voin]a, suprim=ndu-i deci libertatea,
ea `nl\tur\ responsabilitatea moral\.
c) Ignoran]a
Este lipsa de cunoa[tere a principiilor morale pe care, de fapt, cel
`n cauz\ ar trebui s\ le cunoasc\. Ea se poate manifesta ca ignoran]\
a principiilor sau a legii morale, sau ca ignoran]\ sau necunoa[tere a
faptului c\ actele [i ac]iunile s\v=r[ite nu sunt `n conformitate cu
legea moral\. ~n func]ie de gradul ei, de cauzele care au determinat-o
[i de principiile fa]\ de care se manifest\, subiectul poate fi
considerat mai mult sau mai pu]in responsabil.
d) Pasiunile
Din punct de vedere psihologic, pasiunile sunt sentimente care
pun st\p=nire exclusiv\ pe sufletul unui om, influen]=nd profund
actele [i ac]iunile voin]ei sale.
136 PR. GHEORGHE POPA

Din punct de vedere moral, pasiunile sunt fapte sau dorin]e pu-
ternice orientate spre anumite lucruri care produc pl\cere subiectu-
lui, dar uneori se opun desf\[ur\rii libere a voin]ei. ~n func]ie de
motivele care le-au dat na[tere [i de scopul urm\rit, pasiunile pot
constitui circumstan]e atenuante pentru responsabilitatea moral\ a
subiectului.
e) Deprinderile
Sunt, la origine, acte voluntare, dar care prin repetare au ajuns
involuntare, influen]=nd `n mod profund exercitarea libert\]ii vo-
in]ei. ~n general, deprinderile se `mpart `n deprinderi bune [i deprin-
deri rele. Primele nu sunt un obstacol `n calea libert\]ii [i respon-
sabilit\]ii morale, pentru c\ a fi liber `nseamn\, de fapt, a s\v=r[i
binele. Ultimele sunt `ns\ un obstacol [i `n func]ie de modul `n care
s-au format, de gradul de participare liber\ a subiectului, se sta-
bile[te [i responsabilitatea sa moral\.
f) Alte influen]e asupra actelor [i ac]iunilor voluntare
~n afar\ de obstacolele enumerate mai sus care influen]eaz\ mai
mult sau mai pu]in libertatea voin]ei, teologia moral\ mai precizeaz\
c\ `n judecarea [i aprecierea actelor [i ac]iunilor morale trebuie s\ se
]in\ seama [i de alte aspecte cum ar fi: structura psiho-fizic\ a fie-
c\rui subiect moral, influen]a mediului natural [i social, particula-
rit\]ile de v=rst\, de sex, de ras\ etc. Toate aceste aspecte pot in-
fluen]a actele [i ac]iunile morale, `ns\ nu pot determina voin]a `ntr-un
mod deosebit [i ca atare subiectul moral r\m=ne, totu[i, liber [i
responsabil `n s\v=r[irea actelor sale.

VI.6. Dubla valoare realizat\ prin ac]iune

Ac]iunea nu este doar o prelungire a unui act intern `n afar\, ci

este o lucrare asupra lumii exterioare, care o modific\ `n bine sau `n
r\u. Ac]iunea, ca [i actul, prime[te determinarea sa moral\ `n rela]ie
cu o valoare obiectiv\. Prin orice ac]iune bun\ lumea se `mbog\]e[te,
dar [i persoana devine mai valoroas\, mai vrednic\ de pre]uire. Cea
mai `nalt\ dintre valorile morale personale este d\ruirea fa]\ de
Dumnezeu [i fa]\ de semeni.
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 137

VI.7. Sensul ac]iunii

Ac]iunea exterioar\ are o valoare moral\ `n sine. Chiar dac\

„inima”este polul esen]ial al moralit\]ii, aceasta se realizeaz\ deplin
printr-o lucrare obiectiv\. Un sentiment neexprimat `n afar\ devine
adesea neautentic [i superficial. La r=ndul ei ac]iunea exterioar\
influen]eaz\ interiorul. Dac\ nu exist\ nici o ocazie pentru a verifica
prin fapte o tendin]\ intim\ sau a `ndeplini o decizie, actul interior
poate fi autentic [i profund, dar nu atinge dinamismul s\u efectiv.

VI.8. Rezultatul ac]iunii

C=nd un om se arunc\ `n ap\ pentru a salva un altul, ac]iunea sa

este la fel de valoroas\ chiar dac\ se `neac\. Noi nu accept\m o
moral\ exclusiv pragmatic\, a c\rui singur\ norm\ este rezultatul.
Dar nici nu accept\m o moral\ care este indiferent\ fa]\ de rezultatul
ac]iunii. Aceasta diminueaz\ energiile morale puse `n slujba unei
ac]iuni. Dezinteresul fa]\ de rezultatul exterior al unei ac]iuni este o
form\ de pietism.

VI.9. Motiva]ia moral\ a unei ac]iuni

Motivul constituie forma sau sufletul unei ac]iuni. Obiectul

constituie materia ei, trupul ei. Dar nu trebuie s\ uit\m c\ [i obiectul
este „informat” deja de o valoare [i aceasta trebuie s\ prevaleze
asupra unui motiv care nu corespunde obiectului. Obiectul r\m=ne
primul element decisiv pentru valoarea ac]iunii. Determinarea
ultim\ a acestei valori va ]ine de corectitudinea obiectiv\ a
motivului. ~n cazul motivului, ca [i a sentimentului, subiectul moral
prime[te valori, nu le creeaz\. Lumea valorilor preexist\, dar
primirea efectiv\ a valorilor, op]iunea activ\ `n favoarea binelui se
`nr\d\cineaz\ `n libera alegere a unui motiv, ca baz\ a ac]iunii.
Motive de tot felul se trezesc `n noi, `n raport cu valorile, dar
dorin]ele noastre, instinctele noastre, exercit\ asupra lor un control
selectiv. De aceea, motivele care ni se propun cu cea mai mare
insisten]\, cele care ne conduc adesea, traduc atitudinea noastr\
138 PR. GHEORGHE POPA

profund\ [i aspira]iile noastre intime, con[tiente sau incon[tiente. St\

`n puterea noastr\ s\ trezim `n noi cu pre]ul unui efort mare noi
motive pentru ac]iune, `ns\ ele vor fi totdeauna mai pu]ine dec=t cele
care se nasc spontan `n „inima” noastr\. De aceea, at=t timp c=t lupta
r\m=ne vie `ntre sentimentele bune [i rele, omul trebuie s\
examineze cu mare grij\ motivele actelor sale. Nu va putea face cu
succes acest lucru dac\ nu are `naintea ochilor s\i m\sura etern\ a
oric\rei valori morale.
Doar cel care se a[az\ `naintea lui Dumnezeu [i se prive[te `n
lumina credin]ei [tie s\ identifice clar motivele actelor sale [i s\ le
discearn\ adev\rata lor calitate moral\.

VI.10. Importan]a unui motiv dominant pentru o ac]iune

moral\

Pentru coeren]a voluntar\ a unei vie]i, alegerea unui motiv do-

minant este esen]ial\. Puterea antrenant\ a motivelor particulare pro-
vine `n mare parte din circumscrierea lor unei motiva]ii generale.
Aceast\ motiva]ie poate fi de ordin afectiv sau de ordin intelectual.
Nu trebuie s\ dispre]uim valorile afective `n materie de mo-
tiva]ie moral\ mai ales atunci c=nd exist\ mari obstacole de `nvins.
~n asemenea momente, doar iubirea [i entuziasmul permite omului
s\ se mobilizeze [i s\ pun\ `n lucrare toate puterile sale. Dar dac\
motiva]iei afective `i lipse[te [i un motiv de ordin ra]ional sau inte-
lectual, entuziasmul, bazat pe sentiment, nu va fi dec=t un foc de
paie. Deci orice motiv trebuie s\ aib\ un nucleu inteligibil, prezent
`n g=ndire sub forma unei idei precise, sau cel pu]in a unei imagini
pline de sens.
Pentru c\ motivele cele mai intense pierd cu timpul din ardoarea
lor, sau sunt marginalizate de altele contrare, este important s\ le
re`nnoim permanent [i, `n mod deosebit, motivul dominant.
Psihologia ad=ncurilor a ar\tat c\ exist\ [i motive incon[tiente ale
ac]iunii. Ele trebuie neap\rat con[tientizate pentru a vedea
corectitudinea lor. D\ruirea total\ unui ideal nu este sinonim\ cu
controlul permanent al acestei d\ruiri. ~ns\ „privirea” continu\ spre
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 139

ideal [i spre Dumnezeu va fi mai rodnic\ pentru via]a moral\, dec=t

o aten]ie continu\ la sinele propriu, f\r\ comuniune cu Dumnezeu.

VI.11. Rolul sentimentului `n ac]iunea moral\

~n limba rom=n\, sentimentul evoc\, `n primul r=nd, o mi[care a

afectivit\]ii sensibile, dar el p\streaz\ [i o semnifica]ie cognitiv\ (`n
latin\ sentio # g=ndesc, stimez).
~n sensul propriu, sentimentul nu se confund\ cu emo]ia
sentimental\. Aceasta izvor\[te din resursele organice ale eului [i nu
este dec=t o sensibilizare a subiectului cu privire la un obiect. Din
momentul `n care subiectul moral ia atitudine fa]\ de aceast\ mi[care
a sensibilit\]ii, fie accept=nd-o, fie reprim=nd-o, ea devine
sentiment. A[adar, sentimentul este un act intern, dar are tendin]a de
a se manifesta `n „afar\” `n anumite `mprejur\ri oportune. Aceste
manifest\ri, `ns\, nu apar]in `n mod esen]ial structurii psihologice a
sentimentului. Mai mult, sentimentul ca atare nu este nici dorin]\,
nici hot\r=re de a „face” ceva. El este legat natural de acestea, dar
`nainte de toate el este „cutremurul” pe care-l treze[te `n noi o
valoare sau o non-valoare; este ecoul [i r\spunsul subiectiv pe care
noi `l d\m acesteia. „Se afl\ `n sentiment o prezen]\ intim\ a valorii,
scrie Louis Lavelle. Noi nu am avea niciodat\ revela]ia valorii f\r\
aceast\ afec]iune interioar\, c\reia `i d\m numele de sentiment. {i
cum nu exist\ senza]ie, oric=t de simpl\, care s\ nu manifeste un
aspect al realului, nu exist\ nici sentiment, oric=t de familiar, care s\
nu con]in\ afirmarea `mplinit\ a unei valori (…). El este pecetea
`ns\[i a prezen]ei valorii, a[a cum este ea recunoscut\ [i consim]it\.
Este o atingere a valorii a[a cum senza]ia este o atingere a realu-
lui”72. „R\spunsul subiectiv”, „prezen]a intim\”, nu vrea s\ `nsemne
c\ sentimentul ar avea tendin]a s\ se replieze asupra lui `nsu[i, asu-
pra unei valori devenit\ „a sa”. Dimpotriv\, sentimentul nu-[i g\se[-
te „odihna” sa dec=t `n orientarea sa dinamic\ spre „obiect”. Fiecare
sentiment este polarizat de o valoare obiectiv\ pe care el o simte.
Iubirea de Dumnezeu este `n mod real orientat\ spre Dumnezeu [i nu

72
Louis Lavelle, Traités des valeurs, t. i, pp. 190-191.
140 PR. GHEORGHE POPA

spre sine `nsu[i. Iubirea des\v=r[it\ se „odihne[te” total `n Dum-

nezeu, chiar dac\ nu se exteriorizeaz\ printr-un gest sau printr-o
ac]iune.
Deci sentimentul este `ntotdeauna `n rela]ie cu „obiectul” s\u.
F\c=nd abstrac]ie de sentimentele tipic `nchise, „crispate”, un torent
spiritual traverseaz\ orice sentiment orient=ndu-l spre un scop pe
care el `l atinge, chiar `nainte de a-l cunoa[te pe deplin. Se poate
spune c\ sentimentele, chiar f\r\ intermediul ac]iunii (sau al cu-
v=ntului), ating persoanele c\rora se adreseaz\, `n func]ie de treapta
sensibilit\]ii spirituale a acestora. „Curentul” de sentimente pozitive
(iubire, bun\tate, compasiune, umilin]\, respect, dreptate, puritate)
este unul vivificator [i purificator.
Finalitatea unui sentiment este de obicei o persoan\: Dumnezeu,
aproapele, comunit\]ile personale, propriul eu. Fiin]ele `nsufle]ite
pot fi obiecte ale sentimentelor, dar nu de aceea[i valoare cu
persoanele.
„Motivul” care treze[te sentimentul este, deci, o valoare sau o
non-valoare. Diferen]a este mare dac\ sentimentul nu se adreseaz\
dec=t valorii sau non-valorii, `n exclusivitate, sau dac\, plec=nd de la
valoare, el prive[te [i subiectul valorii, persoana ca atare. Dac\
cineva iube[te o persoan\, sentimentul are o alt\ putere dec=t dac\ i
se admir\ numai virtutea ei `n sine. Gre[elile unei persoane
constituie o non-valoare [i cer dezaprobarea, `ns\ nu autorizeaz\ ura
acelei persoane. Cine este iubitor de Dumnezeu nu poate s\ nu vad\
`n aproapele s\u, chiar p\c\tos fiind, icoana lui Dumnezeu, un frate
al lui Hristos, un suflet chemat la m=ntuire.
Un sentiment ocup\ `n suflet mai mult sau mai pu]in loc. El
poate fi central sau periferic. O mul]ime de emo]ii pre-sentimentale,
acceptate sau nu, nu ating centrul g=ndirii sau al ac]iunii. Altele
dimpotriv\, p\trund p=n\ `n nucleul con[tiin]ei, se instaleaz\ acolo [i
determin\ mari zone ale g=ndirii [i ac]iunii. Un sentiment de
ostilitate, spre exemplu, dac\ p\trunde `n inima preocup\rilor unui
om, va face mult mai multe ravagii dec=t dac\ el va fi periferic. Deci
trebuie s\ cultiv\m mai mult sentimentele de iubire fa]\ de
Dumnezeu [i fa]\ de aproapele.
 INTRODUCERE ~N TEOLOGIA MORAL| 141

O alt\ calitate a sentimentelor este profunzimea lor. Iubirea

fratern\, spre exemplu, dac\ este asumat\ `n Dumnezeu este mai
profund\ dec=t iubirea pur uman\. Dar profunzimea sentimentului
depinde [i de subiect. Este p\truns intim de el sau superficial? Ce fel
de cunoa[tere are subiectul despre valoarea spre care tinde
sentimentul? Are o cunoa[tere intelectual\, rece, distant\ sau
afectiv\, vital\, intim\ [i connatural\?
Cercet\torii au analizat mai multe forme de via]\ uman\, valo-
rile lor [i orientarea dominant\ a sentimentelor, ajung=nd la urm\-
toarea `mp\r]ire:

Forme de via]\ Valori predominante Orientarea dominant\ a

sentimentului
Economic\ - Valorile de gestiune [i utilitate - Interes pentru munc\ [i profesie
Estetic\ - Frumuse]ea - Interes pentru valorile culturale;
cultivarea armoniei personalit\]ii
Eroic\ - Puterea - Pl\cerea de a domina; cultivarea
st\p=nirii de sine
Intelectual\ - {tiin]a - Via]a consacrat\ cercet\rii adev\-
rului; grija pentru obiectivitate
Social\ [i iubitoare - Bunurile comunitare - Slujirea semenilor; altruismul
Religioas\ - Comuniunea cu Dumnezeu, m=n- - Consacrarea lui Dumnezeu
tuirea sufletului

~n general, nici o form\ de via]\ din cele enumerate mai sus nu

este `n stare pur\. Teoretic, o form\ de via]\ economic\ se `mpac\ cu
una estetic\ sau religioas\, dar dac\ ultima nu-[i face loc central `n
inim\, rezultatul va fi c\ `n deciziile practice, c=nd va trebui s\
alegem `ntre valoarea „dominant\” [i cea religioas\, se poate stabili
o fals\ ierarhie. Cel mai mare pericol pe care-l prezint\ formele de
via]\, ca [i orientarea sentimentelor const\ `n tendin]a lor de a nu
mai lua `n considerare valorile mai `nalte.
Spre exemplu, omul `n via]a c\ruia valorile dominante sunt cele
economice sau politice, `n anumite situa]ii ar putea fi tentat s\
neglijeze sau s\ subordoneze valorile religioase [i morale valorilor
economice sau puterii politice.