Sunteți pe pagina 1din 10

Jean Piaget - rolul jocului n dezvoltarea intelectual i moral

TEORIA DEZVOLTRII COGNITIVE PRIN JOC Cercetarile de inceput ale lui J. Piaget, legate de elaborarea problemelor generale ale dezvoltarii psihice a copilului, natura jocului la copil, aflate net sub influenta teoriei lui Freud, abordeaza problema jocului in legatura cu problema egocentrismului. Piaget considera jocul ca fiind una dintre manifestarile cele mai evidente ale acestei particularitati a gandirii infantile, situata intre gandirea autista din perioada cea mai timpurie si gandirea logica, dezvoltata pe baza confruntarii cu realitatea si cu gandirea matura a adultilor din jur. Unul dintre meritele psihanalizei - scrie Piaget - este acela de a fi aratat ca autismul nu cunoaste adaptarea la realitate, deoarece pentru ''eu'' satisfacerea este unicul principiu. Unica functie a gandirii autiste este tendinta de a da trebuintei si interesului o satisfacere imediata (necontrolata), si deformarea realitatii pentru a o acomoda ''eu-lui''. (.). gandirea autista este subconstienta, adica scopurile pe care le urmareste sau sarcinile pe care si le propune nu sunt reprezentate in mod constient. Ea nu se adapteaza la realitatea externa, ci isi creeaza propria sa realitate imaginara sau o realitate de vis. Ea nu tinde spre stabilirea adevarului, ci spre satisfacerea dorintelor, ramanand pur individuala. Ea nu poate fi exprimata ca atare, prin limbaj, manifestandu-se in primul rand prin imagini.''conform lui Elkonin. In acest context, jocul tine de lumea iluziilor autiste, de lumea dorintelor nesatisfacute in realitate, de lumea posibilitatilor inepuizabile. Aceasta lume extrem de importanta reprezinta pentru copil realitatea adevarata, conform lui J. Piaget. Studiind dezvoltarea reprezentarilor asupra realitatii, Piaget arata ca pana la varsta de 2-3 ani real este pur si simplu ceea ce este de dorit. Jocul este realitate autonoma, in sensul in care realitatea obiectiva, careia i se opune, este mai putin adevarata pentru copil decat pentru adult. Initial, pentru copil exista o lume unica - lumea subiectiva a autismului si dorintelor. Mai tarziu, sub influenta presiunilor exercitate de lumea adultilor, a realitatii, apar doua lumi -lumea jocului si lumea realitatii, cea dintai fiind pentru copil cea mai importanta. Aceasta lume a jocului contine un fel de ''urme'' ale lumii pur autiste, arata Elkonin, dar sub presiunea lumii reale acestea dispar in timp.

Daca pentru psihanalisti, jocul reprezinta manifestarea dorintelor reprimate si a tendintelor spre repetare, pentru J. Piaget, jocul este manifestarea dorintelor ce nu au fost deocamdata reprimate dar care, ca si la psihanalisti, nu pot fi satisfacute. Daca pentru psihanalisti, copilul fuge de sub povara realitatii in lumea jocului, pentru Piaget lumea jocului este urma lumii initiale a dorintelor neinlaturate inca de realitate, adica de lumea adultilor, o lume obiectiva, o lume a obiectelor, a limbajului, a ideilor si conceptiilor logice, straina si ostila copilului. Critici la conceptia initiala a lui Piaget despre joc : Vagotski (1934) este cel care critica vehement aceasta conceptie asupra existentei unei dihotomii intre lumea copiilor, lumea jocului si lumea adultilor, lumea obiectiva : Esenta jocului la copil este insasi crearea situatiei imaginare, respectiv a unui camp de semnificatii care modifica intregul comportament al copilului si care il obliga sa se orienteze in actiunile sale numai spre situatia imaginara gandita. (.). In ceea ce priveste continutul acestor situatii imaginare, ele demonstreza intotdeauna ca apar din lumea adultilor. Elkonin (1980) : Reprezentantii conceptiei celor doua lumi incearca sa defineasca lumea subiectiva a copilului in raportarea lui la lumea obiectiva a adultilor, fara sa dezvaluie legaturile si relatiile in care intra copilul cu lumea obiectiva. Singurul raport obiectiv pe care il vad acestia este raportul de reprimare a lumii subiective a copilului de catre lumea obiectiva a adultilor. O asemenea interpretare este cel putin limitata. Ulterior, Piaget trateaza in cu totul alt plan problemele psihologiei jocului infantil. Ele fac parte organica din teoria sa asupra dezvoltarii intelectului. Lucrarea Jocul, visele si imitatia |(1945), consacrata in mod special formarii simbolului, precizeaza ca jocul este in primul rand o simpla asimilare, functionala sau reproductiva, este mijlocul prin care copilul integreaza intr-un tot unitar experienta de viata, cunostintele si reprezentarile sale despre lumea obiectiva. Copilul controleaza toate acestea in joc, care implica mai mult ceea ce este deja cunoscut (asimilarea), decat ceea ce nu este cunoscut (acomodarea), printr-un proces denumit echilibrare.Balanta (acest proces de echilibrare) este in continua schimbare, acesta fiind si motivul pentru care jocul copilului este si el intr-o continua schimbare. Dupa cum precizeaza si in lucrarea Psihologia inteligentei (1965),jocul este o stare in devenire si nu o stare de fapt. Jocul este adaptare, adica asimilare si acomodare.

Exist trei categorii principale de joc i nc o a patra care face tranziia ntre jocul simbolic i activitile neludice sau adaptrile serioase. Forma primitiv a jocului, singura prezent la nivelul senzorio-motor, dar care se pstreaz parial n continuare, este joculexerciiu, care nu comport nici un fel de simbolism i nici vreo tehnic specific ludic, ci const n repetarea pentru plcere, a activitilor nsuite pe alte ci n scopul adaptrii. De pild, dup ce copilul a descoperit din ntmplare posibilitatea de a legna un obiect atrnat reproduce la nceput rezultatul pentru a i se adapta i pentru a-l nelege, ceea ce nu constituie un joc, apoi folosete aceast conduit din simpl plcere funcional (K. Bhler), sau din plcerea de a fi o cauz i de a afirma o cunotin nou dobndit (ceea ce face de altfeli adultul cu un automabil nou sau cu un televizor nou). Vine apoi jocul simbolic, ale crui caracteristici ajung la apogeu ntre 2-3 ani i 5-6 ani. In al treilea rnd apar jocurile cu reguli (bile, otron etc.) care se transmit n cadrul social de la copil la copil i a cror importan crete o dat cu dezvoltarea vieii sociale a copilului. In sfrit, pe baza jocului simbolic se dezvolt jocurile de construcie, nc impregnate la nceput de simbolism ludic, dar care tind mai trziu s constituie adevrate adaptri ( (construcii mecanice etc.) sau rezolvri de probleme i creaii inteligente.

J. Piaget imparte jocurile in trei categorii : 1. Jocuri exercitii 2. Jocuri simbolice 3. Jocuri cu reguli cu precizarea ca, in etapele initiale gruparea este evidenta dar ,ulterior se pot inregistra si combinatii, in sensul ca un joc la o varsta mai inaintata a copilariei poate avea caracteristici corespunzatoare nu doar uneia dintre categorii. Fiecare dintre categorii cuprinde subcategorii proprii : 1.Jocuri exercitii : - Jocuri senzorio-motorii sau de manuire (manipulare) : jocuri-exercitiu simple - forme rudimentare de joc, anterioare jocului simbolic (jocul propriu-zis) ; constau in simpla repetare a unor actiuni : se trage, se impinge, se taraste, se divide, se manevreaza obiecte, butoane etc. ; obiectele de joc nu prezinta in sine nici un interes, ci sunt asimilate in calitate de simple elemente functionale ; predomina in stadiul senzorio-motor.

jocuri de combinatii fara scop - recurg la dezmembrarea si reconstituirea de obiecte, adesea fortuita (''jocuri de distrugere''). jocuri de combinatii de obiecte si actiuni cu scopuri-acest gen de jocuri permite formarea de miscari utile in adaptarea la viata cotidiana, desprinzandu-se, mai tarziu, de conduita ludica. - Jocuri de exersare a gandirii : intrebari de tipul ''Ce este ?'', ''De ce ?'' ce apar in conduita verbala a copilului anteprescolar si prescolar fac parte din astfel de manifestari ludice destinate exersarii in plan intelectual, daca ele sunt insotite de tendinta de amuzament. fabulatiile. 2. Jocuri simbolice : Jocul simbolic este pentru inteligenta ceea ce este jocul de miscare pentru planul senzoriomotor, arata J. Piaget. In jocul simbolic, copilul foloseste imagini care sunt, de fapt, imitatii interiorizate. Piaget distinge caracteristicile imaginilor (reprezentarilor) ce se construiesc in conditii de viata curenta de acelea care se formeaza in joc. In timp ce imaginile din prima categorie se cer a fi cat mai exacte, respectandu-se cerinta fundamentala a cunoasterii umane, imaginile utilizate in joc nu se subordoneaza in mod obligatoriu acestei cerinte. Prima categorie de imagini se integreaza in situatii problematice concrete ce tin de adaptare, a doua categorie se subordoneaza eventual cerintei de a fi satisfacuta trebuinta de joc. De asemenea, in vreme ce reprezentarile (imaginile) formate in afara jocului (simbolic) sunt reflectarea pe plan mental a unor obiecte sau fenomene particulare ce reprezinta o clasa mai mare de obiecte, in jocul simbolic, obiectul simbol este, mai degraba, un substitut al unui obiect real. Astfel, batul poate fi cal, spada, lopata in functie de necesitatile de joc ale copilului ; calul, spada, lopata sunt substitute ale tuturor obiectelor incluse in categoria respectiva. In consecinta, obiectele sunt folosite in jocul simbolic spre a evoca si substitui alte obiecte si actiunile determinate de acestea ; acest joc are caracter situativ. J. Piaget acrediteaza, astfel, ideea ca jocul propriu-zis se naste odata cu fictiunea, pe care o intretine ca atare. Jocul de fictiune/jocul simbolic are o geneza complexa.Debuteaza la inceputul celui de-al doilea an de viata si decurge din gandirea infantila a copilului (gandirea autista), servind asimilarii realului in sisteme simbolice si avand un rol esential la dezvoltarea echilibrului dintre asimilare si acomodare.

Functia de asimilare la Eu a jocului simbolic, despre care discuta Piaget, se traduce prin construirea unor simboluri dupa dorinte, pentru a exprima tot ceea ce in experienta traita nu poate fi formulat si asimilat numai prin mijloacele limbajului- este un simbolism centrat pe Eu. Piaget clasifica jocurile simbolice in doua categorii : - jocuri cu o simbolistica constienta - sunt legate de aspecte ale vietii ce se asimileaza ; - jocuri cu o simbolistica inconstienta - au o anumita valoare compensatorie :de ex., copilul neglijat de mama care-l ingrijeste pe fratiorul mai mic se joaca cu doua papusi inegale ; cea mai mica, arata Piaget, este trimisa in calatorie, iar cea mare ramane cu mama. Piaget distinge mai multe categorii de scheme de tip simbolic, in baza carora copilul actioneaza in joc si anume : 1. scheme de operare cu simboluri de tip A1 - cea mai simpla, care nu implica neaparat o generalizare a unor situatii de viata, ci o simpla proiectare simbolica : papusa mananca, papusa doarme, plange etc. ; 2. scheme de operare cu simboluri de tip B1 - proiectarea de scheme de imitatie pe jucarii si obiecte : copilul imita cearta parintilor sau a apropiatilor, punand papusile sa se certe, imita modul de a vorbi la telefon al cuiva cunoscut transferandu-l asupra ursuletului etc. Schemele de tip A1 si B1 sunt scheme de proiectare. 3. scheme de tip A2 constau in asimilarea caracteristicilor unui obiect oarecare in conduita curenta. De ex., copilul plimba degetele pe masa si spune ''degetele se plimba'', apoi converteste totul intr-un simbol spunand ''pisica alearga''. 4. scheme de tip B2 constau in incorporarea evenimentelor trecute si in crearea de simboluri de completare .De ex. : copilul se joaca de-a v-ati ascunselea cu un vecin plecat de mai mult timp ; 5. scheme de tip A3, o prelungire a tipului A2 si B2 - constau in construirea unor scene simbolice;De ex. : fetita isi sfatuieste papusa, in timp ce o hraneste, in acelasi mod in care primeste sfaturi de la mama , o pune sa se uite la televizor si-i povesteste ce vede . 6. scheme de tip B3 cuprind combinatii compensatorii. Copilul caruia ii este interzis sa se joace cu apa si nisip face ca ursuletul lui sa se ''joace cu acestea'' sau copilul caruia ii este interzis sa mearga in camera in care se zugraveste ''povesteste unui prieten imaginar'' cum un alt baietel a intrat acolo si a patit ceva. 3. Jocuri cu reguli - apar odata cu prescolaritatea si se dezvolta foarte mult in perioada scolara mica. Reprezinta unul din punctele de pornire in procesul de socializare. Pentru a utiliza

jocul cu reguli, copilul are nevoie de o anumita intelegere a actiunii ca atare. Cauza pentru care jocurile cu reguli se constituie mai greu la copii, este ceea ce Piaget numeste ''efectul egocentrismului initial'', observabil in primul rand in comportamentul copiilor mici. Piaget clasifica jocurile cu reguli in : - jocuri cu reguli spontane ; -cu reguli transmise de la o generatie la alta. TEORIA DEZVOLTARII MORALE PRIN JOC Un aspect important al teoriei dezvoltrii cognitive a lui Piaget este acela care leag nivelul capacitii de raionare a copilului cu moralitatea sa. Moralitatea are n vedere modul n care copilul apreciaz ce este corect i ce este greit, constituind o parte important a socializrii sale. Fiecare societate are propriile sale idei despre tipurile acceptabile de comportament, iar copiii sunt educai s observe normele societii lor. Dup cum meniona i Ianoi n lucrarea Vrstele omului, copilul ajuns om nu e ns nici animal i nici robot, cum nu e nici ppua pe care o alint. El devine capabil s-i nsueasc, orict de timid, opiuni morale. Contribuia major a lui Piaget la teoria dezvoltrii sociale a copiilor apare n Judecata moral la copil (1932), n care a analizat atitudinile copiilor fa de reguli, aprecierile lor asupra anumitor infraciuni i opiniile lor despre justiie. ntr-o ncercare de a explora nelegerea regulilor, Piaget a ales nite jocuri cu bile, n care au fost implicai copii cu vrste diferite. El a ales aceste jocuri deoarece adesea regulile sunt inventate chiar de ctre copii i rar sunt nvate de la aduli. Piaget le-a cerut copiilor s-i arate cum se joac un joc i s-l nvee regulile. Din observaiile sale, Piaget a descoperit c viziunea copilului asupra regulilor i asupra a ceea ce este corect sau greit se dezvolt frecvent n relaie cu intelectul lor. De exemplu, copiii de trei ani i cei sub trei ani par s urmeze o oarecare ordine n jocul lor, dar nu consider necesar s pstreze aceast ordine; de fapt, ei i modific frecvent regulile.ntre vrstele de 3 i 6 ani, majoritatea copiilor copiaz, pur i simplu, unele dintre regulile pe care le-au vzut la copiii mai mari, dar nu sunt nc n stare s joace un joc corect cu ali copii. Ei par s-i joace propria versiune, chiar i atunci cnd se joac cu alii. Piaget a asociat aceast constatare cu descoperirea sa iniial asupra egocentrismului copiilor din perioada preoperaional. Cu alte cuvinte, aceti copii au tendina de a vedea lucrurile tot timpul din propriul lor punct de vedere,lipsindu-le structura cognitiv pentru a ine cont de opiniile altora.

De asemenea, exist diferene n flexibilitatea regulilor, aa cum o percep copiii. Dei ei nu sunt capabili s urmeze regulile, aa cum o fac copiii mari, copiii aflai n perioada preoperaional par s cread c regulile sunt inventate de o autoritate superioar lor, fiind fixe i imuabile. Totui, cnd ajung la perioada operaiilor concrete, majoritatea copiilor i dau seama c-i pot concepe propriile reguli i c acestea nu sunt inventate de nici o autoritate atotputernic. O modificare similar de raionament se poate constata n viziunea copiilor asupra justiiei. Piaget a chestionat muli copii de vrste diferite n legtur cu opiniile lor asupra unor infraciuni,relatndu-le ntmplri despre persoane care au minit, escrocat sau furat. El a tras concluzia c, n perioada preoperaional, copiii pot fi caracterizai de realism moral. Prin aceasta, el sugera c aprecierea lor cu privire la gravitatea unei fapte sau a unei minciuni depinde foarte mult de consecinele faptei sau ale minciunii respective. De exemplu, un copil care rstoarn accidental un set ntreg de farfurii este considerat mai obraznic dect un copil care sparge deliberat una. Aceti copii nu in seama de intenia cu care este comis infraciunea. Cnd au n jur de opt ani, copiii i pierd acest realism moral i ncep s in seama de intenia persoanei. Acum, o persoan care rstoarn intenionat o farfurie este considerat mai rea dect unacare sparge neintenionat mai multe. Deci, n perioada preoperaional, copiii au o viziune mai mult dogmatic. n general, Piaget consider copiii ca fiind capabili s lege natura pedepsei de delict. Ei cred, pur i simplu, c este cu att mai bine, cu ct pedeapsa este mai sever, oricare ar fi delictul. Interesant, ei au i o idee dejustiie iminent, care presupune c orice accident care se ntmpl dup o infraciune, are locdatorit infraciunii. De exemplu, o persoan care se mpiedic atunci cnd fuge de la locul uneicrime este pedepsit pentru crima sa. Acelai sim al justiiei iminente poate fi observat i la aduli, nnoiunea de justiie poetic. Piaget descrie acest nivel de dezvoltare moral ca unul de constrngere a adultului, deoarece copiii cred c orice spune un adult este adevrat i c adulii aplic ntotdeauna pedepse corecte i adecvate. Totui, copiii mai mari sunt din ce n ce mai capabili s aprecieze pedepsele care se potrivesc infraciunii, lucru cunoscut sub denumirea de justiie reciproc. Deci, dup Piaget, exist o progresie treptat n simul moral al copilului. Copilul mic parcurge o etap heteronom n care disciplina este impus de ctre autoriti i copilul acccept regulile lor.

Copilul mai mare parcurge o etap autonom, n care poate gndi pentru el nsui i moralitatea sa este mai curnd un produs al propriului su raionament, dect al constrngerilor altor persoane. Pe scurt, Piaget considera c exist o legtur ntre nivelul raionamentului cognitiv al unui copili simul su asupra a ceea ce este corect sau greit. n parte, procesul de a nvaa corect din greeli implic nelegerea regulilor, momentul i motivul pentru care acestea sunt impuse. Dup Piaget, n perioada preoperaional, copiii neleg rar c regulile sunt create de ctre un grup pentru binele grupului, ca ntreg. Copiilor li se pare c regulile le sunt impuse de ctre o autoritate. Atunci cnd copilul are n jur de opt ani, ncepe s in seama de intenia cu care a fost realizat greeala,infraciunea i gsete o pedeaps adecvat pentru gravitatea acesteia

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTE FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA SI STIINTELE EDUCATIEI SPECIALIZAREA:PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR ANUL II GRUPA I

PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI Jean Piaget - rolul jocului n dezvoltarea intelectual i moral

ASISTENT DOCTOR: CLAUDIA VOICU

STUDENT: MANEA(BOBEICA)LOREDANA

TARGOVISTE 2013

BIBLIOGRAFIE
ELKONIN D.(1980) PSIHOLOGIA JOCULUI,EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,BUCURESTI PIAGET J.(1966) PSIHOLOGIA COPILULUI,EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,BUCURESTI SCHIOPU U.(1975) PROBLEME PSIHOLOGICE ALE JOCURILOR SI DISTRACTIILOR,EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA,BUCURESTI