Sunteți pe pagina 1din 94

GABRIELA KELEMEN

CUPRINS

Prefaţa 5
Argument 9
Capitolul I Jocul - delimitări conceptuale 13
1.1. Jocul, esenţa vieţii copilului 13
1.2.Caracterul universal al jocului 16
1.3.Caracterul polivalent al jocului 17
1.4. Jocul, realitate permanentă umană 18
PSIHOPEDAGOGIA Capitolul al II-lea Rolul jocului în dezvoltarea
copilului
21
2.1.Relaţia joc - dezvoltare 21
JOCULUI 2.2.Premisele dezvoltării personalităţii copilului prin joc 33
2.2.1.Factorii care influenţează dezvoltarea personalităţii umane 35
2.2.2. Temperament, educaţie, joc 39
2.2.3.Aptitudinile şi educaţia 40
2.2.4.Modelarea caracterelor 41
2.2.5.Definirea comportamentelor 43
Capitolul al III-lea Teorii explicative cu privire la
45
natura şi funcţiile jocului
3.1. Determinismul complex al fenomenului ludic 45
3.2. Fenomenul ludic în contextul actual 57
Capitolul al IV-lea Dimensiunea ludică a
61
fenomenului educaţional
4.1.Importanţa jocului în viaţa copilului preşcolar 61
4.2.Jocul formă dominantă şi definitorie a activităţii preşcolare 62
4.3. O posibilă taxonomie a jocurilor 64
4.3.1. O posibilă taxonomie a jocurilor 64
4.3.2. Jocurile didactice 69
Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” 4.3.3. Jocurile distractive cu reguli 74
Arad, 2018 4.3.4. Jocul de creaţie 77
4.3.5. Jocul cu rol 82 Bibliografie 167
4.4.Jocul copiilor în ziua de astăzi 85 Webografie 171
4.4.1.Evoluţia ontogenetică a jocului 85
4.4.2.Evoluţia jocului 87
4.4.3.Jocul şi calculatorul 89
4.4.4.Jocul care activează creierul 90
Capitolul al V-lea Locul jocului în conţinutul
92
curricular
5.1. Forme de activitate ludică din grădiniţă şi şcoală 92
5.2.Integrarea elementelor de joc în conţinutul curricular al
învăţământului preşcolar 99
Capitolul al VI-lea Jocul în cadrul activităţilor la
105
alegere şi pe arii de stimulare
6.1.Obiectivele specifice etapei jocuri şi activităţi la alegere 107
6.2.Conţinutul jocurilor şi activităţilor la liberă alegere 110
6.3. Pregătirea jocurilor şi activităţilor la alegere 118
6.4.Îndrumarea jocurilor şi activităţilor la alegere 121
Capitolul al VII-lea Jocul, mijloc de desfăşurare a
126
activităţilor comune
7.1. Jocul în cadrul activităţilor de educare a limbajului 127
7.2.Jocul în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului 130
7.3.Jocul în cadrul activităţilor cu conţinut matematic 144
7.4. Jocul în cadrul activităţilor de educaţie muzicală 146
7.5.Jocul în cadrul activităţilor de educaţie fizică 148
Capitolul al VIII-lea Jocul în activităţile
153
complementare
8.1.Activităţile complementare 153
8.2.Jocuri distractive 154
8.3.Jocuri de mişcare 156
Capitolul al IX-lea Utilizarea jocului în şcoală 158
Capitolul al X-lea Jocul şi jucăria 160
10.1.Rolul jucăriei în viaţa copilului 160
10.2.Calităţile jucăriilor 162
10.3.Clasificarea jucăriilor 163
10.4.Cărţile pentru copii 164
10.5. Jocuri şi jucării 165
PREFAŢĂ integrarea elementelor de joc în conţinutul curricular al
procesului de învăţământ preşcolar, jocul ca metodă, mijloc şi
formă de desfăşurare a activităţii didactice în grădiniţă, jocul şi
Psihopedagogia jocului prezintă o tematică de permanentă jucăria etc. Mai exact putem afirma că lucrarea este structurată în
actualitate: jocul. maniera unui manual ce se adresează atât studenţilor viitori
Autoarea acestei cărţi este as. univ. drd. Gabriela Kelemen, profesori, cât şi educatoarelor candidate la titularizarea în
de la Facultatea de Ştiinţele Educaţiei şi Asistenţă Socială a învăţământ, definitivat, gradului didactic II şi gradului didactic I,
Universităţii “Aurel Vlaicu” Arad. lucrarea este utilă tuturor celor interesaţi de aprofundarea
Volumul Psihopedagogia jocului, tratează problematica aspectelor pe care le abordează autoarea şi anume:
jocului, rolul acestuia în viaţa copilului, dar şi în întreaga • o viziune de ansamblu asupra jocului;
existenţă umană, aşa după cum însăşi autoarea precizează în • domeniului psihopedagogiei jocului;
prefaţă: Jocul este o activitate fundamentală a fiinţei umane, • istoricul studiilor privind jocul;
care străbate întreaga sa viaţă şi toate culturile lumii. Jocul este • teorii fundamentale privind jocul în procesul instruirii;
activitatea principală, fundamentală a copilăriei. Jocul este • clasificarea jocurilor;
motorul care activează şi determină dezvoltarea plenară a • scenarii de utilizare a jocului în viaţa copilului;
personalităţii în formare a copilului, îi dă sens vieţii, dezvoltă • rolul şi funcţiile jocului;
capacităţile cognitive dezvoltă relaţiile sociale, ajută la • modul de desfăşurare a jocurilor pe nivele de vârstă;
formarea fizică armonioasă. Jocul este principala modalitate de • proiectarea activităţilor instructiv-educative în grădiniţa
achiziţie intelectuală, dezvoltare şi formare a copilului în de copii;
perioada copilăriei timpurii şi preşcolare. • metodologia proiectare şi realizare a jocului la nivelul
Autoarea cărţii subliniază cum de-a lungul timpului pedagogi învăţământului preşcolar;
şi psihologi prestigioşi au tratat problematica jocului şi au fost • locul jocului şi jucăriei în viaţa copilului preşcolar.
interesaţi în studiile lor de rolul pe care acesta îl are asupra Se accentuează cu preponderenţă în această carte
dezvoltării armonioase a copilului, precizând cu toţii rolul importanţa jocului, istoria jocului, rolul lui în devenirea umană,
fundamental al jocului în perioada preşcolară pentru dezvoltarea o prezentare inedită care urmează tendinţele actuale ale
personalităţii în devenire a copilului. Începând cu autori clasici: psihopedagogiei moderne, printr-o prelucrare interdisciplinară şi
R.Buhler, S.Freud, A.Adler, M.Montessori, Ed.Claparede, pluridisciplinară. Pe lângă tratarea jocului ca realitate permanent
J.Chateau, Smilansky, S.,Vîgotski, J.Piaget, până la autori umană, teoriile despre joc, evoluţia jocului de-a lungul timpului,
contemporani: Şchiopu, U., Verza, E., (1997), Sawyer, R., K., cartea demonstrează importanţa de netăgăduit a acestuia în viaţa
(2001), Glava (2002), Schaffer (2005),toţi au subliniat valoarea copilului, ca activitate universală şi specifică de-a lungul etapelor
formativă a jocului în general şi la vârsta copilăriei în special. evoluţiei sale.
Cartea este structurată în capitole şi subcapitole aferente În acest volum se surprinde foarte bine relaţia de
care cuprind concepte fundamentale privind premise ale cauzalitate dintre joc şi dezvoltare, relaţie care accentuează
dezvoltării personalităţii copilului prin joc, teorii explicative cu importanţa jocului în formarea personalităţii copilului de la
privire la natura şi funcţiile jocului, taxonomia jocurilor, naştere la vârsta şcolară, se insistă în special pe rolul pe care
jocul, ca activitate fundamentală în grădiniţă, îl are în dezvoltarea
tuturor laturilor personalităţii copilului şi rolul lui în socializarea
copilului şi pregătirea lui pentru şcoală. Argumentarea
pedagogică este convingătoare şi prefigurează direcţii de acţiune
praxiologică şi sugestii metodologice conforme tendinţelor
didacticii moderne.
Trebuie să remarcăm numeroasele trimiteri bibliografice,
ceea ce dovedeşte o bună informare documentar-ştiinţifică, dar
totodată apreciem şi elementele de originalitate prezente pe
parcursul cărţii.
Din cartea, ”Psihopedagogia jocului”, aflăm care este
specificul vârstei copilăriei, care sunt tendinţele
comportamentale ale copilului, care este activitatea lui
predominantă la acest nivel de dezvoltare ontogenetică şi care
sunt cele mai dezirabile atitudini ale adulţilor faţă de copil.
Cartea prefaţată de noi se adresează studenţilor,
educatorilor (educatoare şi învăţători, profesori, părinţi, etc.),
tuturor celor interesaţi de educaţia copilului în devenire.

Prof. univ. dr. Miron IONESCU


Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Universitatea Babes Bolyai, Cluj - Napoca
ARGUMENT joacă copiii?
Avem două răspunsuri oferite de doi prestigioşi pedagogi:
„A înţelege mai bine contextul social al vieţii lor şi a se
De cele mai multe ori omului îi este greu să înţeleagă ce este adapta acestuia (Donaldson, 1978).
mai important în viaţa sa. Multe întrebări de genul: care este „A menţine controlul asupra vieţii lor, control oferit
sensul vieţii, care este înţelesul profund al cuvântului iubire, de doar de joc” (Garvey, 1977).
ce experimentăm moartea, care este rolul jocului în viaţa Care este rolul activităţilor de joc la vârsta preşcolară?
copilului? Toate aceste întrebări sunt de importanţă vitală şi cel ”Jocul este principala modalitate de educare-formare la
puţin o dată fiecare dintre noi ni le-am pus, la un moment al vârsta preşcolară” (Vîgotski, 2002).
vieţii noastre. Care sunt cele mai importante influenţe ale jocului
Omul, oriunde se naşte pe acest pământ şi oriunde trăieşte asupra copilului?
are sentimente universal valabile, pe care le experimentează Cele mai importante influenţe educative ale jocului în
într-un mod particular, personal. Cu toate acestea fiecare om activitatea didactică se remarcă în dezvoltarea proceselor
înţelege în mod diferit marile provocări ale vieţii. psihice:
Jocul este o activitate fundamentală a fiinţei umane, care - gândire;
străbate întreaga sa viaţă şi toate culturile lumii. - imaginaţie şi creativitate;
Jocul este activitatea principală, de neînlocuit a copilăriei. - afectivitate;
Jocul este motorul care activează şi determină dezvoltarea - motivaţie;
plenară a personalităţii în formare a copilului, îi dă sens vieţii, - memorie.
dezvoltă capacităţile cognitive, intelectuale generale, dezvoltă „La vârsta preşcolară memoria cunoaşte o dezvoltare
relaţiile sociale, ajută la dezvoltarea fizică armonioasă. spectaculoasă, ceea ce va determina formarea reprezentărilor şi
Jocul este principala modalitate de achiziţie, dezvoltare şi dezvoltarea imaginaţiei. În joc preşcolarul creează situaţii
formare a copilului în perioada copilăriei timpurii şi preşcolare. imaginare. Creativitatea copilului, de asemenea, se dezvoltă prin
Dacă jocul are asemenea implicaţii în formarea viitoarei joc” (Vîgotski, 2002).
personalităţi a copilului este firesc să ne punem următoarele
întrebări: “Imaginaţia este definită, de obicei, ca acea capacitate a
- De ce aleg copiii să se joace, ce înseamnă jocul pentru ei? minţii umane de a crea pe plan mental obiecte şi fenomene la
- Care este relaţia dintre joc şi imaginaţie? care ne gândim, în imagini mentale” (Hughes, 1988).
- Care este relaţia dintre joc şi dezvoltare? Vîgotskî (2002) distinge două tipuri de bază ale
- Orice joc are impact eficient asupra dezvoltării personalităţii activităţii imaginative: reproductive şi combinative. Activităţile
copilului? creative se bazează pe capacitatea creierului de a combina
- Spre ce forme de joc trebuie să ne îndreptăm atenţia? elementele în plan imaginativ. Imaginaţia şi creativitatea se
Pe parcursul volumului vom elucida toate aceste întrebări dezvoltă prin interacţiunile sociale şi culturale, prin acumulare
încercând să fim cât mai expliciţi. de cunoştinţe. Prin joc se dezvoltă planurile imaginaţiei, deşi
Întrebare pe care este firesc să ne-o punem este de ce se copilul activează în plan fizic, real, pe plan imaginativ el poate fi
oriunde. Copilul este fizic prezent în realitatea concretă însă Educaţia la vârsta preşcolară cu certitudine trebuie să
mintea sa zburdă în, jocul imaginar, în orice spaţiu şi în orice aibă ca activitate prioritară jocul.
timp. În joc copilul îşi depăşeşte pe plan imaginar vârsta, Volumul este un instrument, la îndemâna tuturor, care
capacităţile, aptitudinile, aspectul fizic, potenţialităţile, poate fi are intenţia să introducă cititorul în studiul jocului, cu aspectele
orice şi oricine îşi doreşte (Vîgotski, 2002). lui deosebit de importante în perioada copilăriei. Cartea de faţă
Psihologii au identificat caracterul egocentric al se adresează studenţilor, educatorilor (educatoare, învăţători,
comportamentului copilului de vârstă antepreşcolară şi profesori, părinţi, familie etc.), tuturor celor interesaţi de
preşcolară mică, acest egocentrism poate fi depăşit doar prin dezvoltarea armonioasă a copilului.
joc. În joc se dizolvă contradicţiile, prin joc copilul poate
interrelaţiona cu adulţii, îşi poate rezolva conflictele şi poate să
înţeleagă mai uşor regulile sociale.
Sawyer (1997, 2001) arată că la vârsta de 3-6 ani
jocurile de rol, sociodramele, jocurile cu reguli determină
achiziţii în domeniul comportamentelor sociale. Prin creativitate
copiii îmbunătăţesc jocurile dramatice în care redau aspecte din
viaţa reală. Aceste jocuri îi învaţă comportamente dezirabile,
reguli sociale, învaţă cum să se relaţioneze la o situaţie sau alta,
cum să poarte o conversaţie determinată de o situaţie
convenţională.
Jocul este important şi pentru libertatea pe care o lasă
copilului de a improviza în diferitele situaţii oferite de situaţiile
de joc. De aceea uneori jocul dobândeşte un caracter
întâmplător şi haotic.
Cu toate acestea jocul este principala modalitate de
dezvoltare şi formare a personalităţii în devenire, jocul oferă
posibilitatea creării zonei proximei dezvoltări (Vîgotski, 2002).
Conform cu studiile psihopedagogilor jocul determină
dezvoltarea pe trepte superioare a proceselor psihice pe care
copilul le interiorizează odată cu creşterea în vârstă, spre vârsta
şcolară: îşi interiorizează vorbirea, memoria logică şi voluntară,
gândirea abstractă, reguli de comportament social. De aceea
este important ca programele educative la vârsta preşcolară să
se construiască pe joc. Prin joc copilul este capabil să
acumuleze orice experienţă, oricât de complexă, cu succes, dacă
se respectă nişte principii legate de particularităţile de vârstă.
Capitolul I acumulate în grădiniţă. Orice copil este o unicitate, fiecare copil
este pregătit să acumuleze cunoştinţe în conformitate cu natura sa
JOCUL- DELIMITĂRI CONCEPTUALE interioară şi este o pierdere de vreme să determinăm un copil să
înveţe ceva ce nu este în concordanţă cu particularităţile sale
intrinseci. A educa înseamnă activitatea educatorului de a
1.1. Jocul, esenţa vieţii „conduce” educatul (copilul) spre cunoaştere, într-o instituţie
pregătită special pentru a răspunde condiţiilor necesare realizării
Frederick Fröbel (1782-1852) fondatorul grădiniţei de copii, acestei activităţi: grădiniţa. Întregul ambient al grădiniţei este
considera că omul este o persoană creativă şi productivă, dacă i astfel conceput încât să servească ideii de dezvoltare plenară a
se oferă un mediu propice de dezvoltare, iar ceea ce îl separă pe copilului, pe baza unei metodologii didactice care pune în plin
om de celelalte fiinţe este acea aptitudine de a modifica mediul în plan copilul cu capacităţile sale înnăscute, în scopul dezvoltării
care trăieşte, de a interveni creativ în propriul folos. Omul a creat personalităţii în devenire prin intermediul jocului ca activitate de
de la unelte primitive până la cele mai sofisticate aparate, prin bază.
acea capacitate a creierului de a vedea tridimensional şi prin acea Jocul în accepţiunea comună ne duce cu gândul la ceva
abilitate de a–şi imagina viitorul, de a-l făuri şi recrea într-un simplist, la amuzament, cu toate acestea jocul face parte din viaţa
mod inedit. Pentru ca un copil să atingă înalte cote de dezvoltare omului şi poate cuprinde şi conotaţii cât se poate de serioase: a
şi creativitate cadrul didactic este necesar să fie un bun pedagog, juca o piesă de teatru, jocul de şah, a juca la bursă, sau dacă ne
să ştie să-l înconjoare de dragoste, apreciere şi încurajare, într-un referim la sensul figurat: „jocul cu viaţa”, „a se juca cu focul”,
mediu care să-i ofere siguranţă, independenţa de a se juca în „jocul minţii” etc. Este clar că jocul este prezent în activitatea
compania unor copii de aceeaşi vârstă. Grădiniţa sa punea la umană la toate vârstele şi nivelele sociale. Încă de la începutul
dispoziţia copiilor materiale cu care să se joace, iar activităţile istoriei omenirii jocul a făcut parte din viaţa fiinţei umane, la
desfăşurate aici erau jocurile, cântecele şi construcţiile, lăsând vechii greci jocul era privit ca activitate specifică copiilor, la
libertate copiilor să exploreze, să compare, să testeze. Ideile sale evrei, jocul era sinonim cu gluma şi hazul, la germani jocul
pedagogice aveau în vedere patru componente de bază ale (spilan) era privit ca o activitate ce aducea satisfacţii, în sanscrită
activităţii din grădiniţă: activităţi libere, jocuri creative, jocuri jocul (cleada) desemna ceva aducător de veselie, la noi, la
sociale şi jocuri de mişcare. Se pornea de la ideea că adevărata români (ludo) jocul era văzut ca ceva ce aduce bucurie. Cu
educaţie trebuie să înveţe copiii că sunt capabili să creeze orice timpul sensul cuvântului s-a limpezit dobândind semnificaţia de
cu posibilităţile lor mintale în care jocul este motorul adevăratei activitate care nu necesită muncă grea şi efort, ce se
învăţări. Jocul nu este un simplu comportament, ci este un caracterizează printr-o stare de bine, de plăcere atunci când ne
imperativ biologic, care îndeamnă la descoperirea modului în referim la jocurile copilăriei şi o interpretare mai cuprinzătoare a
care lumea înconjurătoare „funcţionează”. Copilul este dotat de cuvântului atunci când facem referire la jocul actorilor, la jocul la
la naştere cu o energie de cunoaştere şi acţiune nestăvilite, de bursă, la jocul sportivilor. Poate că cel mai bine ar face distincţia
aceea activitatea didactică din grădiniţă trebuie să orienteze clară a jocului adevărat între celelalte tipuri de jocuri copilul
această energie înnăscută a copilului înspre acele activităţi care însuşi. Mulţi psihologi au încercat o teorie a jocului însă s-au
vor determina dezvoltarea creativităţii pe baza experienţei lovit de diverse neputinţe cauzate de interpretările biologice şi
13 14
psihologice în privinţa lui. căutarea hranei, ocolirea duşmanilor, construirea de
Jocul fără îndoială este un element al culturii universale. ascunzători, asigurarea adăpostului şi a hranei. Pentru
Gânditori prestigioşi ca Fr. Shiller, H. Spencer, W. Wundt au Spencer diferenţa dintre activitatea de joc şi cea estetică
elaborat concepţii filozofice, psihologice şi estetice referitoare la este dată de exprimarea aptitudinilor, în activitatea de joc
joc. distingem aptitudinile inferioare, iar în activitatea estetică
Herbert Spencer1 face analogia dintre jocul uman şi cel al se exprimă aptitudinile superioare.
animalelor văzând în ambele o modalitate de consumare a W. Wundt 2 înţelege mai deplin natura jocului decât cei
excesului de energie. Şi animalele şi omul se joacă, dar dacă doi gânditori, deşi, şi el consideră jocul rodul desfătării,
pentru animale jocul se realizează instinctiv, pentru om jocul nu totuşi Wundt conferă jocului şi o altă natură: Jocul este
este instinct ci activitate estetică. Spencer aduce o idee rodul muncii. Nu există joc care să nu-şi aibă
inedită de interpretare a surplusului de energie, văzând prototipul într-una din formele muncii adevărate, care
în joc condiţia apariţiei desfătării artistice şi estetice. întotdeauna îl precede atât ca timp, cât şi ca esenţă.
Noţiunea de desfătare, ca nota comună pentru activitatea Nevoia de a exista obligă omul la muncă. Muncind, el
estetică şi activitatea de joc, introdusă de Schiller, a învaţă treptat să preţuiască acţiunea propriilor sale forţe
influenţat elaborarea ulterioară a unei direcţii de interpretare ca sursă a satisfacţiei. Wundt, de asemenea, afirma că:
teoretică a jocului. Deşi Spencer nu acordă jocului un loc Jocul, prin natura sa înlătură scopul util al muncii,
însemnat şi nu se ocupă în mod special de elaborarea propunându-şi drept ţel însuşi rezultatul plăcut care
unei teorii a jocului, interesul său pentru joc este însoţeşte munca (Wundt 1887).
determinat, ca şi la Schiller, de interesul pentru natura
trăirii estetice. Astfel el explică surplusul de energie prin 1.2.Caracterul universal al jocului
contextul biologic evoluţionist. Concepţia lui H. Spencer
asupra jocului este clar afirmată în următoarea aserţiune: Jocul uman este acea formă de activitate în care relaţiile
Activităţile denumite jocuri se leagă de activităţile sociale se recreează în afara condiţiilor activităţilor sociale
estetice printr-o trăsătură comună anume aceea că nemijlocite (Elkonin, 1980).
nici unele, nici altele nu ajută în vreun mod direct Această definiţie îndreptăţeşte asocierea jocului cu arta. Arta
proceselor care servesc viaţa (H. Spencer 1897). Referitor prin mijloacele ei artistice, estetice, interpretează aspecte ale
la originea impulsului pentru joc, H. Spencer îşi dezvoltă teoria vieţii şi activităţii umane dezvăluindu-le frumuseţea şi
astfel: speciile inferioare de animale au acea trăsătură expresivitatea.. În dezvoltarea ei istorică societatea umană a
generală datorita căreia toată energia lor se consumă practicat jocuri simbolice, cu timpul odată cu evoluţia spre
pentru realizarea funcţiilor care au valoare esenţială civilizaţia modernă, umanitatea a renunţat la formele primitive de
pentru viaţă. Ele sunt încontinuu preocupate de joc din viaţa adulţilor, în schimb a crescut rolul jocului în viaţa

1 2
În 1855, Spencer a scris "Principiile psihologiei" în care a explorat o Wilhelm Wundt (1832-1920). De formaţie fiziolog, W. Wundt devine
teorie a minţii ca o parte biologică a corpului. În acest model, inteligenţa primul psiholog si profesor de psihologie la Institutul de psihologie iniţiat
umană reprezenta ceva care se dezvolta încet ca răspuns la mediul fizic. de el la Leipzig.
15 16
copilului, aspect care îndreptăţeşte studierea aprofundată a
jocului, ca parte semnificativă în dezvoltarea copilului ca viitoare Jocul este o realitate permanentă în viaţa copilului, căruia îi
personalitate. Jocul însă nu ar fi posibil fără rodul imaginaţiei şi oferă oportunitatea adaptării la o realitate pe care nu o cunoaşte
fanteziei. Esenţa şi farmecul jocului constă tocmai în modul în decât parţial, care îl copleşeşte cu multitudinea de informaţii,
care copilul transformă obiecte absolut banale în obiecte şi fiinţe care îi stăvileşte energia prin numeroasele interdicţii care i se
preferate cu ajutorul imaginaţiei. Copilul în jocurile sale îşi ia ca pun. Astfel realitatea îi apare copilului la o permanentă luptă
mijloc de joc un obiect oarecare şi în „alchimia fanteziei” el îl pentru adaptare, în acest efort de înţelegere şi adaptare la
preface, îl transformă pe loc”, spunea H. Complaire. Copilul realitatea frustă, apare o luptă a contrariilor, impediment pe care
surprinde realitatea cu obiectivitatea ei, o conştientizează, dar el
copilul cu posibilităţile sale reduse fizice şi psihice nu o poate
adaptează această realitate dorinţelor sale. De exemplu, copilul
depăşi. Conflictul care apare în planul conştiinţei sale este
vede conurile de brad, castanele şi ghinda sub copaci, recunoaşte
această realitate cu obiectele ei concrete, palpabile, însă el ameliorat şi estompat prin joc. Jocul fiind indispensabil legat de
doreşte ca ele să fie elementele necesare înfăptuirii jocului la planul imaginativ al fanteziei fără margini, satisface hiatusurile
care s-a gândit. Astfel conurile de brad se vor transforma în din viaţa reală, prea complicată şi complexă pentru posibilităţile
soldaţii din bătălia imaginară. Ce face copilul, de fapt realizează copilului. Pentru copil jocul este atât muncă cât şi artă, este
un act de creaţie, pornind de la realitatea concretă pe care o activitate utilă şi plăcere, este fantezie şi realitate totodată.
transformă în plan imaginativ şi o recreează subordonând-o Pedagogul elveţian, Édouard Claparède afirma că pentru copil
dorinţelor sale. Copilul se concentrează pe o ţintă, care devine în jocul este însăţi viaţa3, în sensul că realitatea obiectivă, palpabilă
mintea sa „o idee fixă” pe care în fantezia sa o duce la şi reală se împleteşte în modul cel mai firesc cu fantezia,
îndeplinire cu toată fiinţa lui. Întreaga realitate înconjurătoare se ficţiunea, imaginarul şi visarea în mintea copilului.
transformă devenind element al jocului. În jocul său copilul
interpretează un rol şi creează o anumită situaţie care să se plieze 1.4. Jocul, realitate permanent umană
pe ceea ce doreşte. Copiii reproduc o realitate socială, imită
relaţiile sociale dintr-o anumită epocă, reproduc trăsăturile şi Regăsim jocul în viaţa omului la orice vârstă. Dacă de la
caracteristicile ei specifice. Conţinutul jocului surprinde această naştere şi până în jurul vârstei de 3 ani copilul se joacă instinctiv,
realitate, subiectele sunt luate din viaţa socială în care trăieşte doar manipulând jucăriile, începând de la vârsta de trei ani jocul
copilul. Totuşi psihologii sunt de părere că deşi jocul reproduce devine activitate permanentă şi formativă în viaţa copilului.
realitatea socială specifică epocii în care trăieşte copilul la un Începând cu vârsta preşcolară mare copiii se joacă jocuri din ce
moment dat, jocul ca fenomen biologic are nişte legi interne care
în ce mai complicate şi complexe, jocuri cu reguli prestabilite.
acţionează fără limite în timp şi spaţiu. Dintotdeauna fetiţele s-au
Dar şi adultul menţine în viaţa lui jocul ca pe ceva preţios.
jucat de-a mama, s-au jucat cu păpuşile, iar băieţii de-a războiul,
de-a soldaţii. Aceste jocuri dărâmă barierele sociale şi temporale Desigur că jocul la vârsta adultă are substraturi mult mai subtile,
şi ne determină să privim jocul copiilor ca pe un fenomen este un joc evoluat spre forme rafinate, de la jocul de cuvinte
universal. dintr-o conversaţie până la jocul actorilor pe scena teatrului. În

1.3.Caracterul polivalent al jocului 3


Édouard Claparède, Psihologia copilului şi pedagogia experimentală,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1975.
17 18
momentele de relaxare, în societate, în grupul de prieteni se reciproc, contribuind la dezvoltarea copilului.
practică o serie de jocuri cu caracter relaxant: remmy, şah, joc de Putem vorbi de jocul propriu-zis doar după vârsta de trei ani,
cărţi, monnopolly, bridge etc. Apoi putem vorbi de rolul jocului odată cu apariţia conştiinţei de sine, înainte de această vârstă
în medicină ca valoare terapeutică, sub forma sociodramei, sau avem de-a face cu conceptul de non-joc, sau doar de un joc fără
psihodramei. aportul conştient.
Din cele mai vechi timpuri omul s-a delectat cu jocul, Evoluţia şi dezvoltarea jocului este legată de dezvoltarea
jocurile publice sau individuale, fie participând direct, fie ca ontogenetică a copilului. Psihologii care au fost interesaţi de
spectator, avem în vedere jocurile olimpice, jocurile sportive etc. psihopedagogia jocului au adus contribuţii remarcabile
Evoluţia tehnicii a determinat şi evoluţia jocurilor, astfel au domeniului clarificând aspecte vitale pentru înţelegerea apariţiei,
apărut jocurile pe calculator, pe televizor, pe telefoanele mobile dezvoltării şi rolului jocului în viaţa copilului. Amintim câteva
şi alte jocuri electronice. principii ce ţin de condiţiile istorice ale apariţiei jocului:
Prestigioşi psihologi au fost interesaţi de-a lungul timpului de  jocul are o natură socială, în special jocul cu reguli este
joc şi de rolul pe care acesta îl are în evoluţia copilului. social deoarece este social prin originea sa: apariţia sa este
L. J. Vîgoţski susţinea importanţa deosebită a jocului în determinată social şi conţinutul este de natură socială;
dezvoltarea personalităţii copilului, de aceea afirma el trebuie  jocul propriu-zis apare la vârsta preşcolară, după vârsta
gândite situaţii şi noi experimente în care jocul să deţină locul de 3 ani, determinat de influenţele educative şi de apariţia
central în educaţia copiilor de vârstă preşcolară. conştiinţei de sine;
D. B. Elkonin4 precizează că rolul principal în dezvoltarea  jocul educativ, la vârsta preşcolară stă puternic sub
jocului la vârsta preşcolară îl reprezintă apariţia tendinţelor influenţa relaţiilor interumane, aspect ce poate fi identificat prin
irealizabile. conţinutul jocului la această vârstă care reflectă activitatea
A. N. Leontiev preocupat şi el de psihologia jocului aduce umană, relaţiile interumane, astfel jocul devine o formă de
idei noi precizând că tendinţele irealizabile existau în viaţa adaptare la cerinţele sociale;
copilului încă de la naştere, însă ceea ce este important de  jocul are ca tehnică de manifestare transferul de
precizat este faptul că odată cu dezvoltarea limbajului se semnificaţii din planul real în cel imaginar;
formează şi se dezvoltă planul conştiinţei. Ceea ce era irealizabil  jocul cu funcţiile sale, în special la vârsta preşcolară
pentru copil la începuturile vieţii sale devine acum realizabil nu contribuie la dezvoltarea psihică a copilului şi-i dezvoltă
în plan real ci ireal, dobândind o nouă formă în planul ideilor. personalitatea în devenire.
Pornind de la planul material, acţionând cu obiectele, copilul îşi Importanţa jocului în dezvoltarea personalităţii copilului este
interiorizează acţiunile, care trec printr-un proces de incontestabilă, ca un copil să se dezvolte armonios, să crească
transformare în planul imaginar. Aici intervine jocul. Jocul sănătos şi să păşească cu încredere în viaţă are nevoie de joc.
construieşte situaţia imaginară sau imaginaţia construieşte jocul
în plan ideal? Desigur întrebarea este retorică, dar trezeşte
numeroase interpretări. Cert este că ele se autodetermină

4
D. B. Elkonin, 1980. Op cit.
19 20
Activităţi pentru seminar

Capitolul al II-lea

ROLUL JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI


Sarcini şi exerciţii aplicative

2.1.Relaţia joc - dezvoltare


?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: "Copilul râde:
Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!" (Lucian Blaga), Aspecte conceptuale generale. Între dezvoltarea copilului sub
redactaţi un eseu structurat de 150 de cuvinte. toate aspectele şi joc este o relaţie strânsă. Încă de la naştere
Timp de lucru 10 minute. accederea copilului la cunoaşterea lumii înconjurătoare se
realizează cu ajutorul jocului. La început putem afirma că jocul
are mai mult un caracter imprecis, psihologii l-au numit non-joc,
2. - copilul manipulează jucăriile instinctiv, dar treptat jocul va
prinde contur şi va deveni mult mai bine conturat. Jocul, ca
Lucrând pe echipe arătaţi care sunt argumentele aduse în
activitate specifică copilăriei este o formă de conduită a
favoarea afirmaţiei: Jocul, activitatea de bază în grădiniţă.
copilului care se bazează pe imaginaţie şi pe trăsăturile ei
3. - specifice: vivacitate, superficialitate, trăirea iluziilor.
V. Stern precizează în studiile sale factorul determinant al
Argumentaţi importanţa funcţiei de socializare a jocului în apariţiei jocului - îngustimea universului copilului, determinată
perioada preşcolară de experienţa sa de cunoaştere redusă. Copilul pentru a
compensa această lipsă de cunoaştere apelează la joc, ca remediu
4. - compensator. Expansiunea spre necunoscut se realizează tocmai
Elaboraţi o definiţie proprie a jocului. cu ajutorul jocului, jocul oferă copilului posibilitatea de a accede
spre o lume necunoscută în mod gradat, treptat, fără a se simţi
5. - frustrat de dezavantajele necunoaşterii. Ca să înţelegem mai bine
Exemplificaţi prin tipuri de jocuri rolul lor în dezvoltarea modul în care jocul îşi face simţită prezenţa în orice moment al
personalităţii copilului. copilăriei trebuie să înţelegem evoluţia nivelului de dezvoltare
fizică şi mai ales psihică a copilului. Dacă vorbim de dezvoltarea
6. - umană în general, a copilului în particular ne referim la nişte
etape pe care le parcurge în mod obligatoriu în drumul său spre
Proiectaţi o situaţie de învăţare în care jocul reprezintă forma maturizare. Aceste etape sau perioade cuprind ele însele faze de
principală de activitate. dezvoltare, de progres, de evoluţie, de transformare de natură
fizică, psihică, morală, socială. Dezvoltarea umană este grevată
21 22
de această trecere de la o vârstă la alta având la bază mai mulţi atunci când interacţionează cu copilul ei, fie utilizând tot felul de
factori care se autodetermină şi care au o deosebită complexitate. jucării „zăngănitoare” cu care încearcă să-i atragă atenţia
De aceea dezvoltarea poate fi analizată prin prisma mai multor copilului, fie utilizând jocuri de cuvinte pentru a-l liniştii, fie pur
ştiinţe ca: antropologie, sociologie, educaţie, ecologie, biologie, şi simplu jucându-se cu el prin diferite gesturi liniştitoare:
psihologie şi pedagogie. Domeniul de cercetare îi rămâne totuşi atingerea succesivă a bărbiei, mângâierea obrajilor, gâdilatul,
psihologiei, în cadrul căreia specialiştii au investigat dezvoltarea exerciţii de gimnastică etc. Pe măsură ce această interacţiune se
copilului prin diferite metode, de la tipurile de influenţe care se dezvoltă, copilul şi părinţii se acomodează şi, treptat, se
exercită asupra copiilor începând cu primele interacţiuni care au formează între ei o relaţie de ataşament.
loc între părinţi şi copiii lor, până la modalităţile de creştere şi Modalităţi de interacţiune socială. Primul contact al
educare a copiilor din diferite culturi. Psihologia a concretizat copilului cu lumea exterioară are loc prin procesul de
această analiză amănunţită în teorii. Una dintre teorii este teoria interacţiune cu părinţii, realizat pe diverse căi: în procesul de
învăţării sociale, care elaborează principiul conform căruia hrănire, de îngrijire şi comunicare, prin gesturile, mimica,
dezvoltarea copilului este determinată de contactele pe care le are jocurile şi vorbele persoanei care are grijă de el, de obicei mama.
cu alte persoane, iar aceste contacte vor determina influenţe Jocurile simple: de gestică, manipulare de obiecte îi pot oferi
majore în evoluţia lui. O altă teorie este implementată în copilului o experienţă variată, dar şi modalităţi de stimulare:
abordarea psihanalitică. În studiul dezvoltării copilului regăsim şi zâmbetul, ridicarea şi strângerea în braţe, gâdilatul, jocurile
teoria structuralistă, care pune accent pe maturizarea biologică a simple, comunicarea de orice tip. Din aceasta diversitate de
acestuia şi pe dezvoltarea secvenţială a cogniţiei sale. Fiecare comportamente pe care le manifestă părinţii în relaţiile cu
teorie şi-a avut adepţii ei care au adus contribuţii substanţiale la copilul, copilul începe să îşi formeze primele cunoştinţe despre
dezvoltarea teoriilor, facilitând accesul la cunoaşterea psihologiei lumea înconjurătoare. Interacţiunea umană determină reacţii ce
umane din perspective diferite, cu rol în activitatea educativă duc la stimulare şi învăţare de comportamente. S-a observat
practică. tendinţa copilului de a reacţiona mai puternic la oameni, decât la
Rolul interacţiunii sociale în dezvoltarea copilului. alţi stimuli din mediul său, cum ar fi lumina sau zgomotele
Personalitatea şi comportamentul copilului se dezvoltă ca urmare (Schaffer, 2005).. Fiinţele umane, în comparaţie cu multe alte
a interacţiunii sociale, interacţiunea socială reprezintă o formă de specii sunt fiinţe sociabile şi, în mod normal nu-şi trăiesc viaţa
condiţionare care are ca repere: recompensa şi pedeapsa, complet izolate, au nevoie de stimulare socială pentru
imitarea, identificarea cu anumite modele, asumarea de roluri dezvoltarea potenţialităţilor native. Copilul încă de la naştere
sociale şi conformarea la expectanţe. Pe parcursul dezvoltării dovedeşte o tendinţă de socializare foarte puternică şi foarte bine
sale copilul participă la diferitele procese sociale: percepţia conturată, conform observaţiilor realizate de cercetători. Studiile
socială şi înţelegerea comportamentului oamenilor, asumarea au demonstrat existenţa tendinţei înnăscute (Hayes Nicky, Sue
rolurilor sociale şi a comportamentelor asociate lor, comunicarea Orell, 2003), a copiilor de a zâmbi când privesc ceva care
socială atât verbală cât şi non-verbală. Primele relaţii sociale pe seamănă cu o figură umană. Când copilul este foarte mic, această
care le stabileşte copilul sunt cele cu părinţii, în special tendinţă se manifestă ca răspuns la stimuli foarte simpli (cum ar
ataşamentul între copil şi mamă, ataşament stabilizat în jurul fi o bucată ovală de carton pe care sunt desenate două puncte,
vârstei de aproximativ şapte luni. Mama face apel tot la joc care seamănă cu figura umană), dar pe măsură ce copilul creşte şi
23 24
experienţa sa se amplifică, nu mai reacţionează la o astfel de semnal pe care îl transmit şi copiii, mai ales faţă de părinţii lor,
imagine, stimulii trebuie să fie mult mai detaliaţi. Astfel, după începând chiar de la vârsta de patru luni. Înainte de aceasta vârstă
cinci luni copilul va reacţiona la o imagine mai aproape de îl afişează la vederea oricărei figuri. Acest aspect sugerează două
realitate cum ar fi o fotografie. Pe lângă tendinţa de bază pe care lucruri, mai întâi că persoanele care interacţionează cu copilul
copilul învaţă să o complice pe măsură ce se dezvoltă, apare vor primi şi alte mesaje în afară de zâmbet, arătându-le că şi
ataşamentul care pare a fi o formă de “programare” biologică copilului îi face plăcere interacţiunea, în al doilea rând se observă
(IRM)1 şi care se dezvoltă şi devine mai complexă pe măsura că pe la patru luni copilul începe să aibă preferinţe în privinţa
acumulării de noi experienţe pe care copilul le dobândeşte persoanelor din jurul său. Astfel comunicarea non-verbală
interacţionând cu mediul social. fundamentează dezvoltarea ataşamentelor între copil şi părinţi,
O alta modalitate importantă de interacţiune între adulţi şi constituind o primă experienţă care va fi utilă în interacţiunile
copii este imitarea gesturilor şi a mimicii prin observarea şi sociale viitoare. Deci putem observa că de la naştere, copilul este
exersarea lor repetată. S-a observat aspectul că, chiar foarte mici dotat cu un set de comportamente pe care se va baza dezvoltarea
copiii imită expresiile mamelor lor. În activitatea zilnică de interacţiunilor sociale. Un reflex înnăscut al copilului este
îngrijire a copilului, de obicei mama afişează deseori expresii reflexul Moro: la auzul unui zgomot puternic în imediata lui
faciale exagerate atunci când vorbeşte bebeluşului, şi s-a apropiere(o lovitură în masă, de exemplu), copilul reacţionează
observat că bebeluşii de câteva săptămâni se angajează în automat, îşi întinde brusc braţele, apoi le strânge la piept, începe
interacţiuni cu mamele lor şi imită expresiile acestora, lucru să plângă deschizându-şi larg ochii. Reflexele de acest tip se
deosebit de important în evoluţia lor. Are loc fenomenul de întâlnesc la nou-născuţi, deşi adesea dispar cu totul după
trecere de la contagiune la comunicare. Principalele tipuri de aproximativ cinci zile. Reflexul Moro este folosit pentru a testa
imitare întâlnite la sugarii foarte mici (12-21 zile) sunt funcţionarea normală a creierului şi a corpului unui nou-născut,
deschiderea gurii şi scoaterea limbii, dar, pe măsura ce cresc un răspuns adaptativ util la un stimul care sperie, având ca
capacităţile lor de imitare şi de răspuns la stimuli devin din ce în rezultat apropierea copilului de mamă, dar şi ca pe un stimul
ce mai complexe. Plânsul poate fi, de asemenea, considerat pentru mamă, care la rândul ei, va fi mai protectoare faţă de
modalitate de comunicare, o modalitate de adaptare la mediu, o copil. În principal, există trei modalităţi de încurajare a
formă de a cere ajutor, mamele dezvoltându-şi o capacitate de socializării copilului, prin procesul de imitare şi identificare, şi
înţelegere a plânsului copilului lor, diferenţiind situaţiile în care prin educaţia directă. Imitarea presupune copierea unei anumite
copilul este flămând, are dureri, sau pur şi simplu simte nevoia acţiuni sau a unui set de acţiuni şi permite copilului să
de afecţiune(de a fi luat în braţe) etc. Una din cele mai dobândească o serie de deprinderi fizice, foarte rapid şi eficient.
importante variante de comunicare între mama şi copil, asupra Copilul mic se joacă adoptând roluri sociale şi imitând adulţii pe
căreia s-au concentrat numeroşi cercetători este contactul vizual, care i-a văzut în aceste roluri. Toate aceste lucruri fac parte din
s-a constatat că dilatarea pupilelor, care este o cale prin care procesul prin care copilul învaţă comportamente pe care le poate
semnalăm inconştient afecţiunea faţă de alte persoane, este un utiliza mai târziu, prin imitare copilul este capabil să înveţe mai
mult decât prin învăţarea directă.
1 Învăţarea bazată pe observaţie. Deseori copilul învăţa
IRM, innate releasing mechanisms (mecanisme teleonomice, programe
genetice). bazându-se pe observaţiile pe care le acumulează inconştient,
25 26
deşi acest lucru începe cu procesul de imitare, învăţarea se copilărie, ulterior modificate datorită interacţiunilor dintre
interiorizează rapid, astfel încât copilul ajunge să se identifice cu standarde şi performanţe. Fiecare societate modelează
persoana sau cu rolul respectiv. Identificarea are loc într-o comportamentul copiilor prin recompense, (laude şi atenţia
perioadă mult mai mare de timp decât imitarea şi se crede că, adulţilor, pe care copiii le consideră recompense), dar şi pedepse
învăţarea rolurilor sociale, cum ar fi învăţarea rolului de sex, are adecvate social. Este de preferat ca tipul de pedepse pe care le
loc prin procesul de identificare. Datorită acestui lucru utilizează părinţii să se coreleze cu dezvoltarea unui simţ
teoreticienii învăţării sociale, consideră că prezenţa modelelor puternic al conştiinţei la copil2. Pedepsele psihologice par să fie
este foarte importantă în dezvoltare, modelele de rol îi oferă eficiente prin producerea unei conştiinţe puternice la copii, actul
copilului ghidare, care-l va orienta spre un comportament de a-şi cere scuze se interiorizează, astfel încât copilul ajunge în
adecvat în viaţă. Cercetătorii au realizat o serie de experimente timp să regrete faptele sale şi să se simtă vinovat şi responsabil,
prin care au investigat imitarea la copii. Aceştia au constatat că aceasta doar cu condiţia oferirii unor explicaţii, pentru a li se
nu toate modelele au fost imitate în mod egal, copiii au imitat clarifica copiilor expectanţele adulţilor şi motivarea regulilor.
modelele pe care le-au considerat similare lor, alegând modelele Dacă vorbim de pedepsele fizice, singurul efect al pedepsei fizice
în funcţie de sex. Cercetătorii au investigat modul în care ar fi teama de a nu fi descoperit şi nu dezvoltarea unei conştiinţe
întăritoarele pozitive (cum ar fi lauda sau încurajarea) pot puternice3. Explicaţiile şi comunicarea par să încurajeze copilul
influenţa învăţarea prin imitare. Dacă o purtare agresivă este să se comporte sociabil.
ignorată sau pedepsită atunci este mai puţin probabil să se repete, În studiile sale, Piaget4 a elaborat o teorie originală asupra
însă acţiunile agresive care au consecinţe satisfăcătoare pentru genezei şi mecanismelor gândirii denumită teoria operaţională.
agresor au o probabilitate mai mare în a se repeta. Pe de altă El a delimitat stadii şi serii de operaţii ale inteligenţei:
parte cordialitatea şi apropierea dintr-o relaţie pot avea influenţe  stadiul senzorio-motor, desfăşurat de la naştere până la
pozitive asupra procesului de identificare. S-a constatat că băieţii vârsta de 2 ani, când copilul este preocupat de câştigarea
care au relaţii calde de afecţiune cu taţii lor, obţin în principiu, controlului motor şi învăţarea obiectelor fizice. Încă de la naştere
scoruri mai mari la testele de masculinitate decât băieţii a căror în primul stadiu senzorio-motor se remarcă unele gesturi
relaţie cu tatăl este mai rezervată. Acelaşi lucru este valabil şi repetitive care devin jocuri ale copilului cu propriile segmente
pentru fete: cu cât relaţia cu mamele lor este mai strânsă, cu atât ale corpului. Copilul îşi descoperă treptat părţile corpului printr-
mai puternică este identificarea cu feminitatea. Copiii învaţă
foarte mult prin imitare şi identificare, dar şi prin intermediul 2
Mackinnon în 1938 a arătat că studenţii care s-au dovedit a avea o
reacţiilor directe din partea adulţilor, fiind o modalitate conştiinţă puternică (nu au copiat la un test atunci când au avut ocazia),
importantă de pregătire a copiilor pentru a se comporta conform suferiseră pedepse psihologice de la părinţii lor, cei care au trişat (deci nu
exigenţelor sociale. Autoîntăririle şi pedepsele iau cel mai adesea aveau probabil o conştiinţă puternică) suferiseră pedepse fizice.
forma unor întăriri emoţionale (mândria şi satisfacţia în primul 3
Preda, V., (1998), Delincvenţa juvenilă. O abordare multidisciplinară,
caz, ruşinea şi culpabilitatea în cel de-al doilea). Depresia face şi Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
4
ea parte frecvent din setul de pedepse autoadministrate. Piaget este cunoscută peste tot în lume şi constituie încă o sursă de
inspiraţie în domenii ca psihologie, sociologie, educaţie, epistemologie,
Standardele de apreciere sunt învăţate prin modelare în principal
economie şi drept, a publicat Biologia şi cunoaşterea, Concepţia copilului
de la părinţi sau de la alte persoane cu mare influenţă în asupra lumii, Limbajul şi gândirea copilului, Epistemologie genetică.
27 28
un joc mecanic şi accidental la început, care treptat devine univers format din obiecte permanente, structurat într-un mod
deprindere. Astfel copilul îşi va satisface anumite trebuinţe, de spaţio-temporal şi constituind sediul unei cauzalităţi în acelaşi
exemplu, prin sugerea degetului. În acest stadiu prin condiţionări timp spaţializate şi obiectivate în lucruri, începând cu al doilea an
se produce fenomenul de asimilare şi se formează anumite de viaţă, universul copilului practic este format mai întâi din
deprinderi. Treptat prin dezvoltarea acţiunilor senzorio-motorii, obiecte permanente. Structurile senzorio-motorii constituie
copilul reuşeşte o coordonare oculo-motorie, ceea ce va izvorul operaţiilor ulterioare ale gândirii. Aceasta înseamnă deci
determina jocul de manipulare a obiectelor, prinde obiectele, le că inteligenţa decurge din acţiune, în ansamblul ei, ca
duce la gură, le abandonează. Prin jocul de manipulare a transformatoare a obiectelor şi a realului. Activitatea de
obiectelor şi prin intervenţia adulţilor copilul ia contact cu cunoaştere, a cărei formare la copil este în esenţă asimilare activă
realitatea, cu lumea obiectuală pe care treptat o va asimila. şi operatorie se realizează prin joc. Apare acum jocul simbolic
Părinţii la început comunică prin gesturi cu copiii, părintele sau jocul de ficţiune necunoscut la nivelul senzorio-motor.
foloseşte limbajul în asociere cu obiectul, iar copilul răspunde Datorită dezvoltării percepţiilor şi reprezentării copiii folosesc
provocării prin gesturi. De exemplu părintele pune iepuraşul pe o gestul imitator, dar însoţit de obiecte care devin simbolice. Acest
etajeră. La întrebarea adresată copilului:” Unde este iepuraşul?” lucru este posibil şi datorită dezvoltării care permite evocarea
copilul arată cu degetul înspre etajeră, astfel acumulează şi învaţă verbală a unor evenimente care nu au loc în prezent. Odată cu
pas cu pas prin interacţiunea cu părinţii şi adulţii din jur, iar jocul simbolic şi cu desenul, copilul trece de la reprezentarea
activitatea prin care se realizează este tot jocul sub diferitele sale concretă, la reprezentarea amânată, apoi la gândire. J. Piaget
forme. Prin joc copilul devine capabil să găsească mijloace noi spunea: Jocul simbolic înseamnă, fără îndoială, apogeul jocului
nu numai prin tatonări exterioare sau materiale, ci prin combinări infantil. El corespunde funcţiei esenţiale pe care o îndeplineşte
interiorizate, care duc la o înţelegere sau la intuiţie. De pildă, jocul în viaţa copilului mai mult chiar decât celelalte două sau
pus în faţa unei cutii de chibrituri abia întredeschisă, în care s-a trei forme de joc, despre care de asemenea vom vorbi. Obligat să
introdus un zar, copilul încearcă s-o deschidă, mai întâi prin se adapteze neîncetat lumii sociale a celor mari, ale cărei
tatonări materiale (reacţie caracteristică stadiului al V-lea interese şi reguli îi rămân exterioare, şi unei lumi fizice pe care
senzorio-motor), iar după eşec, prezintă reacţia complet nouă a deocamdată o înţelege prost, copilul nu reuşeşte, spre deosebire
suspendării unei acţiuni şi a examinării atente a situaţiei în de adult, să satisfacă trebuinţele afective şi chiar intelectuale ale
timpul acesta, el deschide şi închide încet gura sau, în cazul unui eului său în cursul acelor adaptări care, pentru adulţi sunt mai
alt subiect, strânge şi desface pumnul, pentru a imita rezultatul pe mult sau mai puţin complete, dar care pentru el rămân cu atât
care vrea să-l realizeze, adică o deschidere mai completă a cutiei) mai nedesăvârşite, cu cât el este mai mic. Este deci necesar,
după care, brusc îşi strecoară degetul în deschizătură şi reuşeşte pentru echilibrul său afectiv şi intelectual, ca el să poată dispune
astfel să deschidă cutia. Apar primele semne ale manifestării unei de un sector de activitate a cărui motivaţie să nu fie adaptarea la
acţiuni inteligente. real, ci dimpotrivă, asimilarea realului la eul său, fără
 stadiul preoperaţional, între 2 şi 7 ani, când copilul este constrângeri sau sancţiuni. Acesta este jocul, care transformă
preocupat cu calificarea verbală. Dacă în cursul primelor realul printr-o asimilare mai mult sau mai puţin pură la
optsprezece luni are loc o decentrare generală, în urma căreia trebuinţele eului, în timp ce imitaţia (atunci când ea constituie un
copilul sfârşeşte prin a se situa ca un obiect între altele, într-un scop în sine) este o acomodare mai mult sau mai puţin pură la
29 30
modelele exterioare, iar inteligenţa este un echilibru între continua în timpul adolescenţei şi a întregii vieţi ulterioare (o
asimilare şi acomodare (J. Piaget, 2005). Ceea ce este interesant dată cu multe alte transformări).
de remarcat este aspectul că în jocul simbolic identifică cu Într-o altă concepţie acestea sunt denumite: stadiul
preponderenţă conflictele afective. O întâmplare din viaţa animist infantil, cel al gândirii magice, al gândirii referenţial
copilului va fi reprodusă într-un joc cu păpuşile. Copilul va egocentrice-sincretice, subiectivist-autistă şi în fine, stadiul
rezolva conflictul într-un mod mai eficient în jocul cu păpuşile constituirii gândirii concrete şi apoi a celei formal-logice.
decât au făcut-o părinţii faţă de el şi mai ales va aleasă o Operaţiile folosite de gândire se dezvoltă şi ele şi se
rezolvare mai fericită, fie în sensul că copilul foloseşte faţă de exprimă ca operaţii de: clasare, seriere, numărare, măsurare,
păpuşa sa o pedagogie mai inteligentă decât cea a părinţilor, deplasare în spaţiu şi în timp etc. Operaţiile se datorează
fie în sensul că el integrează în joc ceea ce amorul său interiorizării, transpunerii în plan mental a acţiunii subiectului.
propriu îl împiedică să accepte la masă (să mănânce până la Operaţiunile devin reversibile şi se coordonează cu alte operaţii
fund o farfurie cu ciorbă care nu-i place, mai ales dacă păpuşa integrându-se în structuri de ansamblu. Reversibilitatea,
este cea care o face, simbolic), (J.Piaget, 2005). Orice întâmplare capacitatea de a inversa şi reconstitui operaţii, caracterizează,
care al-a afectat pe copil va fi reflectată în jocul simbolic în care conform opiniei lui Piaget, gândirea operaţională privitoare la
relaţiile dintre subiect şi obiect. Piaget a considerat inteligenţa
deznodământul este întotdeauna fericit. Putem observa că jocul
capacitatea umană de adaptare la mediul său şi la modificările
simbolic serveşte copilului la lichidarea conflictelor, dar şi la
din mediu. Inteligenţa nu este dobândită deodată de către copil,
compensarea trebuinţelor nesatisfăcute, la eliminarea supunerii şi ci se dezvoltă în etape bine definite. Aceste etape, după Piaget,
autorităţii, la eliberarea şi extinderea eului etc. stadii, sunt identice pentru fiecare individ. În fiecare stadiu,
 stadiul concret operaţional, între 7 şi 12 ani, când copilul prin activitatea educativă bazată pe joc, învaţă noi forme
copilul începe să se descurce cu conceptele abstracte, cum ar fi de comportament şi îşi dezvoltă capacitatea de gândire logică.
numerele, relaţiile şi înrudirile. Activitatea educativă, realizată cu Fiecare stadiu este caracterizat de capacităţi cognitive diferite.
ajutorul jocului, va determina dezvoltarea mintală a copilului Deşi unii copii pot avansa, trecând de la un stadiu la altul mai
care se constituie ca o succesiune a trei mari scheme, fiecare rapid decât alţi copii, Piaget consideră că, toţi copiii trebuie să
dintre ele continuând-o pe cea precedentă, mai întâi reconstruind- treacă prin stadiile de dezvoltare în aceiaşi succesiune. Fiecare
o pe un nou plan, pentru a o depăşi apoi într-o măsură din ce în stadiu se îmbogăţeşte prin acumulări succesive la capacităţile
ce mai mare. Construirea schemelor senzorio-motorii continuă cu dobândite în stadiul anterior. Piaget a considerat inteligenţa şi ca
construirea relaţiilor semiotice, a gândirii şi a conexiunilor o formă de dezvoltare prin interacţiunea cu mediul. Copilul prin
interindividuale, interiorizarea acestor scheme de acţiune jocurile pe care le practică în mod activ şi curios, acţionează
reconstruindu-se pe planul nou al reprezentării, până la continuu asupra mediului sau, observând efectul pe care îl are
construirea ansamblului operaţiilor concrete şi a structurilor de acţiunea sa, iar când gândeşte, efectuează operaţii mintale. O
cooperare. operaţie reprezintă orice set de acţiuni care produc un efect
 stadiul formal operaţional, între 12 şi 15 ani, etapa în asupra mediului. Pe măsură ce copilul începe să stăpânească noi
care copilul începe să raţioneze logic şi sistematic. Gândirea abilităţi, acestea apar în procesele sale de gândire sub forma
structurilor cognitive denumite scheme. O schema conţine toate
formală se naşte pe baza restructurării operaţiile concrete,
ideile, amintirile, capacităţile şi asocierile legate de un anumit set
subordonându-le structurilor noi, a căror dezvoltare va
31 32
de operaţii asupra mediului. Piaget consideră că dezvoltarea treptat să se extindă şi să se subdividă, prin asimilare şi
cognitivă are loc prin procesul construirii şi dezvoltării de acomodare.
scheme noi şi al extinderii celor existente, cu aplicabilitate la un Reducerea egocentrismului este un alt concept central al
domeniu mai vast. Pe măsură ce creşte şi interacţionează cu teoriei lui Piaget, concept controversat deoarece, consideră unii
mediul, copilul îşi dezvoltă şi îşi modifică schemele în mod psihologi, nu se potriveşte cu dovezile experimentale asupra
continuu. Schema este o structură pe care o utilizăm ca fir sociabilităţii copilului. Ideea este că în primii patru ani, cogniţia
director în comportamentul nostru. Piaget consideră că gândirea se dezvoltă prin reducerea treptată a egocentrismului şi că
a luat naştere ca rezultat al evenimentelor neaşteptate. Prin motivul principal pentru care gândirea copiilor este atât de
aceasta, el înţelege că, atunci când suntem capabili să apelăm la diferită de cea a adulţilor este egocentrismul lor. Dar şi
schemele preexistente fără nici o problemă, nu ne mai gândim egocentrismul va fi redus tot cu ajutorul jocului, în special în
prea mult la evenimentul în curs. Noua uzanţă ar fi în afara a cadrul jocurilor cu reguli, în care copilul trebuie să-i înfrâneze
ceea ce Piaget a numit domeniu de oportunitate al schemelor anumite impulsuri şi să se supună regulilor jocului şi grupului
noastre preexistente, în care trebuie să se modifice atât din care face parte. După Piaget, copilul, la naştere, este total
comportamentul obişnuit cât şi schemele. Piaget consideră că un egocentric, văzând întregul univers ca o simplă extensie a
eveniment ca acesta, care presupune imposibilitatea aplicării propriei sale persoane. Prin experienţa de viaţă acumulată prin
schemelor existente în maniera normală, determină o stare joc în cadrul influenţei educaţionale, această viziune se ajustează
mintală de instabilitate, de dezechilibru. Încercarea de a corecta treptat. În prima perioadă a vieţii, copilul ajunge să-şi dea seama
că obiectele au o existenţă continuă, chiar dacă nu se află
această lipsă de echilibru se realizează prin procesul psihic de
permanent sub atenţia lui, cu alte cuvinte copilul percepe
echilibrare, de ajustare a schemelor prin asimilare şi acomodare, constanţa obiectului, ca apoi începând cu stadiul preoperaţional
până când individul face faţă noii situaţii. Asimilarea este copilul să devină capabil să descentreze, să-şi imagineze lucrurile
procesul de amplificare a domeniului de oportunitate al şi din punctul de vedere al altcuiva. Deşi Piaget acceptă ideea că
schemelor, prin simpla sa extindere, care să-l facă utilizabil în dezvoltarea cognitivă se amplifică prin interacţiunea cu mediul,
prelucrarea noilor informaţii. Cu alte cuvinte, asimilarea are loc el crede că este vorba de un proces mai degrabă ereditar, pentru
atunci când noile informaţii sunt absorbite în schemă, fără ca că o anumită formă de gândire nu s-ar putea dezvolta, în cazul în
schema propriu-zisă să se modifice esenţial. O noua schemă ar care copilul nu ar fi pregătit genetic pentru aceasta. Totuşi
trebui să-şi modifice “forma”, pentru a se potrivi cu noua predispoziţia poate apărea mai devreme, dacă mediul este extrem
informaţie. Piaget a numit acest proces acomodare. În cazurile în de stimulativ, sau mai târziu, dacă nu există prea multe şanse
care noile informaţii sunt cu totul diferite, procesul de acomodare pentru copil de a explora probleme diferite.
ar putea avea ca rezultat chiar o nouă schemă, formată prin
împărţirea în două a schemei existente. Asimilarea şi acomodarea 2.2. Premisele dezvoltării personalităţii copilului prin joc
au loc împreună, ca parte a procesului de echilibrare, formând
baza dezvoltării cognitive. Prima schemă dintre cele pe care le Preocupările pentru definirea cât mai exactă a noţiunii de
dezvoltă copilul este schema corporală, şi ea apare atunci când personalitate au fost subiecte de interes pentru mulţi psihologi şi
copilul începe să înţeleagă treptat ideea că unele lucruri pot fi
pedagogi, iar interesul pentru acest concept încă este viu.
numite “eu” şi sunt întotdeauna prezente, în timp ce altele “non
eu” şi sunt prezente doar uneori. Odată formată această schemă
prin experienţa din ce în ce mai bogată a copilului, va ajunge
33 34
Psihologii5 definesc personalitatea ca fiind “(...) element stabil al ce face adultul. Jocul copilului surprinde relaţiile antagonice pe
conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o care în joc copilul le rezolvă în sens pozitiv, în favoarea sa.
diferenţiază de o altă persoană.” Jocul contribuie la dezvoltarea gândirii. Urmărind
Al. Roşca este de părere că personalitatea unui copil este acţiunea copilului de vârstă preşcolară mică în joc vom observa
unică atâta timp cât cuprinde îmbinarea nonrepetitivă a că el operează cu semnificaţiile obiectelor, chiar dacă acum el se
însuşirilor psihologice, care au un mare grad de stabilitate. sprijină pe substitute materiale (jucăriile). Cu timpul sprijinirea
Allport susţine că personalitatea este organizarea pe obiecte substitute se diminuează, jocul se manifestă prin
dinamică înăuntrul individului a acelor sisteme psihofizice care cuvântul-denumire, ca o simbolizare a lucrurilor, iar acţiunile ca
determină ajustarea sa unică la mediu. gesturi prescurtate şi generalizate însoţite de limbaj. Astfel
Prin urmare personalitatea este acel cumul de elemente copilul se duce la perete face gestul de a se spăla pe mâini, revine
stabile din conduita unei persoane, este acel ceva definitoriu care şi spune ”m-am spălat”, merge spre o măsuţă se aşează şi face
o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană, o face să fie gesturile de ducere la gură a bucatelor, se ridică şi spune
o individualitate cu totul şi cu totul unică. „mulţumesc pentru masă”. Dezvoltarea funcţională a activităţii
Încă din primii ani de viaţă, fiinţa umană evoluează, se de joc şi dezvoltarea ontogenetică cunosc o dezvoltare
dezvoltă şi se maturizează sub influenţa unor condiţii de natură autodeterminantă, creând zona celei mai apropiate dezvoltări a
biologică, psihologică şi socială, care-şi vor pune amprenta acţiunilor mintale. În joc se dezvoltă mecanismele mai generale
asupra personalităţii într-un mod unic. Principalele direcţii ale ale activităţii intelectuale
dezvoltării personalităţii copilului se distribuie pe coordonate
fizice şi psihice: aprofundarea activităţii sale de cunoaştere, 2.2.1.Factorii care influenţează dezvoltarea persona-
transformarea vieţii sale afective, a relaţiilor şi atitudinilor sale lităţii umane
faţă de mediul înconjurător şi perfecţionarea activităţii în vederea Evoluţia personalităţii umane se concretizează în cadrul
dezvoltării conduitei voluntare. Condiţiile în care evoluează unor raporturi între ereditar şi dobândit, între condiţiile interne şi
copilul pot fi favorabile pentru dezvoltarea personalităţii sale şi condiţiile externe, între individ şi colectiv, precum şi între istoria
în cazul acesta are loc o stimulare a întregii dezvoltări, sau individului şi istoria grupului (colectivităţii). Din punct de vedere
nefavorabile, printr-o limitare a dezvoltării sale. Analiza acestor ereditar copilul este înzestrat cu anumite disponibilităţi care se
condiţii trebuie făcută avându-se în vedere situaţiile concrete în valorifică sub influenţa mediului şi a educaţiei.
care se află fiecare copil şi potenţialul de receptare şi de Sigmund Freud a surprins aspectul că încă de la naştere
asimilare a influenţelor amintite. Cert este că jocul ocupă un loc copilul este supus unor traumatisme (traumatismul naşterii,
esenţial în dezvoltarea personalităţii copilului, astfel contribuind traumatismul desprinderii de sânul mamei, traumatismul
la formarea sa ca viitoare fiinţă socială. În joc copiii imită ceea infidelităţii tatălui, sau a mamei, traumatismul naşterii unui alt
ce i-au impresionat puternic, însă trebuie să precizăm că jocul stă copil, traumatismul reducerii dezmierdărilor, traumatismul
puternic sub dorinţa copilului de a deveni adult şi de a face ceea severităţii şi al pedepsei etc), conflicte şi constrângeri
permanente. De aceea cu cât copilul se joacă mai mult cu atât va
5 rezolva conflictele născute din aceste traumatisme şi contradicţii
Sillamy, Norbert, Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic,.
Bucureşti, 1998. din viaţa lui, ceea ce îl va feri de pericolul unor boli nevrotice. În
35 36
general, mediul social este spaţiul concret în care trăieşte copilul numai relativ cu propriile nevoi ci şi în relaţie de ceilalţi. Din
şi care îi oferă anumite condiţii de dezvoltare, modele de învăţare punct de vedere psiho-social, educaţia joacă un rol determinant
şi de comportament. Mediul familial, cel mai apropiat copilului pentru formarea însuşirilor psihice ale personalităţii copilului şi
influenţează în mare măsură dezvoltarea premiselor naturale. elaborarea de comportamente integrativ - adaptate.
Cunoaşterea mediului din care provine copilul este importantă Grădiniţa are mijloacele educative necesare intensificării
deoarece poate explica anumite manifestări ale copilului. Un relaţiilor copilului cu alte persoane (adulţi şi copii), se pot
copil crescut într-un mediu afectiv favorabil, se dezvoltă ca o efectua vizite reciproce în care copilul să joace rolul de gazdă şi
persoană autonomă, încrezătoare în sine şi în alţii, simţind de musafir, sărbătorirea zilei de naştere (cu invitarea unor copii,
sprijinul părinţilor ca pe o certitudine în orice situaţie s-ar afla. organizarea de jocuri distractive), participarea la acţiuni
Tot în familie copilul învaţă să primească şi să dăruiască iubire, comunitare, activităţi şi jocuri prin care copiii comunică între ei,
să manifeste conduite sociale dezirabile. Indiferenţa afectivă din cooperează, concurează, se acceptă şi se ajută unii pe alţii.
familie duce la lipsa de orientare în viaţă, nesiguranţă în Copilul preşcolar care frecventează grădiniţa beneficiază
comportament şi lipsa de încredere în oameni. Astfel, familia de o educaţie care acţionează în mod organizat, conştient şi
reprezintă pentru copil un mediu saturat afectiv foarte necesar dirijat pentru a valorifica cât mai bine potenţialul de care dispune
dezvoltării sale armonioase fizice şi psihice. În procesul şi pentru a stimula noi achiziţii. În plus întreaga activitate
influenţei realizate de părinţi asupra copilului se realizează desfăşurată în grădiniţă se axează pe specificul copilăriei-jocul.
emanciparea acestuia, care este de fapt tendinţa copilului de a fi Pe baza cunoaşterii particularităţilor individuale ale copilului şi
asemănător părinţilor. Jocurile relevă fără tăgadă acest aspect. a condiţiilor ce conduc la dezvoltare, educatoarea poate să-şi
Jocul ne arată raporturile existente între părinţi şi copii. fixeze strategiile capabile să modifice structura originară a
Psihologul Albert Adler dezvoltă în observaţiile sale copilului, în aşa fel, încât să devină compatibilă cu cerinţele
ideea că, conflictele dintre părinţi şi copii sunt reflectate în sociale. Copilul trăieşte în două lumi, o lume care aparţine
jocurile acestora, în cadrul cărora copiii găsesc compensaţii şi principiului satisfacţiei şi o lume care aparţine principiului
rezolvări satisfăcătoare. Îngrădirile şi obstacolele din viaţa reală realităţii. Jocul ţine de lumea iluziilor autiste, de lumea dorinţelor
sunt regăsite în jocul copiilor. Părinţii pot urmări jocul copiilor şi nesatisfăcute în realitate, de lumea posibilităţilor fără de sfârşit.
îşi pot corecta atitudinile faţă de copiii lor prin adoptarea unor Pentru copil aceasta este o lumea adevărată, pentru copil această
alte metode educative. Dar, oricât de optime ar fi relaţiile din lume este la fel de reală ca cealaltă, realitatea plină de
cadrul familiei, aceasta nu poate asigura singură toate nevoile de constrângeri şi interdicţii-lumea adulţilor. Jocul determină ca
dezvoltare ale copilului. Prin urmare, grădiniţa completează şi această lume subiectivă şi autistă a copilăriei să fie la fel de reală
lărgeşte educaţia din familie prin activităţile organizate şi ca însăşi realitatea obiectivă. Prin intermediul educaţiei realizate
desfăşurate sub competenţa cadrelor didactice specializate. sub îndrumarea adultului, treptat, copilul pătrunde în lumea reală
Prin frecventarea grădiniţei copilului beneficiază de pe care şi-o va interioriza. Numai prin sistemul relaţiilor copil-
condiţiile necesare socializării, acest nou mediu aduce o adult, mai întâi părinţii, apoi cadrele didactice, copilul accede la
schimbare în raporturile sociale ale copilului: creşte numărul de cunoaşterea realităţii.
relaţii cu adulţii şi cu ceilalţi copii, calitatea relaţiilor se De aceea este important ca educatoarea să cunoască atât
diversifică, apare nevoia de a-şi adapta comportamentul nu nivelul de dezvoltare psihică a copilului în momentul intrării în
37 38
colectivitate, cât şi mediul din care provine, antecedentele pentru însuşiri caracteriale cum ar fi:
medicale, condiţiile sociale ale familiei etc. • respectul faţă de alţii;
Factorii care au cea mai mare importanţă pentru formarea • încrederea în sine;
personalităţii sunt: • curajul;
• maturizarea neurofuncţională; • perseverenţa.
• stimulările bogate şi variate oferite de mediul În dezvoltarea personalităţii copilului identificăm
grădiniţei; dezvoltarea aspectelor structurale pe dimensiunile: temperament,
• rolul jocului ca activitate fundamentală; aptitudini şi caracter.
• interrelaţionarea cu cei de aceeaşi vârstă;
• relaţii mai complexe cu familia şi cu cei din jur. 2.2.2. Temperament, educaţie, joc
Sub influenţa tuturor acestor factori apar şi se manifestă Temperamentul, ca latură a personalităţii cuprinde o serie
următoarele componente ale personalităţii: de particularităţi şi trăsături înnăscute, care nu pot fi mult
a) manifestarea iniţială a aptitudinilor la cei care au modificate şi care sunt premise importante în procesul devenirii
premise native specifice ca: socio-morale a fiinţei umane. Temperamentul reprezintă
• receptivitate deosebită faţă de anumite categorii de dimensiunea energetico-dinamică a personalităţii şi se exprimă
stimuli; atât în particularităţi ale activităţii intelectuale şi afective, cât şi
• praguri senzoriale scăzute; în comportamentul exterior (motricitate şi mai ales vorbire). S-au
• atracţie evidentă spre activităţi în legătură cu care vor realizat numeroase cercetări finalizate cu clasificarea
apare aptitudini. Domeniile de manifestare sunt: desen, temperamentelor după criterii diferite, neajungându-se la o
muzică, coregrafie, gimnastică, limbi străine. clasificare exhaustivă, de unde şi greutatea de a încadra
b) Copiii supradotaţi pot obţine deja rezultate temperamentul unui copil într-un anumit tipar. Observând copiii
semnificative. în diferite momente şi acţiuni distingem deosebiri
c) Dezvoltarea bazelor caracterului se realizează sub temperamentale între ei, unii sunt mai vioi şi expansivi, alţii mai
influenţa preponderentă a familiei (cei şapte ani de acasă) şi a reţinuţi şi apatici, unii sunt plini acţiune şi afirmare, alţii sunt
grădiniţei. înclinaţi spre melancolie şi meditaţie, unii depăşesc psihic orice
Grădiniţa oferă premisele pentru formarea caracterului insucces, alţii se descurajează repede.
prin: Pornind de la aceste observaţii simple putem să
• construirea reglajelor voluntare; intervenim în educarea copilului. Astfel, copiilor plini de
• cristalizarea sentimentelor fundamentale mai ales faţă de energie, veşnic în mişcare, neastâmpăraţi, dornici de cunoaştere,
părinţi, dar şi faţă de ceilalţi; de a lua iniţiativă trebuie să li se ofere posibilitatea canalizării
• dezvoltarea capacităţilor de a fi receptivi la cerinţele acestei energii într-o direcţie pozitivă şi creatoare. Spre
exemplu, implicarea lor în jocuri cu reguli, care le va înfrâna
acestora şi la modelele pe care ei le oferă;
tendinţele impulsive şi le va canaliza energia prin conformarea la
• dezvoltarea conştiinţei morale primare.
regulile jocului. Jocurile cu reguli impun un anumit
Prin urmare, sub influenţa acestor factori se formează premisele
comportament, care vor estompa impulsurile agresive,
39 40
sprijinindu-i pe aceşti copii temperamentali într-o direcţie bună. va suplini carenţele informaţionale, deprinderile deficitare şi
Atunci când un copil are un temperament melancolic, absenţa aptitudinilor. Toate se autodetermină şi contribuie la
manifestându-se printr-un comportament timid, retras şi anxios, evoluţia personalităţii copilului înspre propria realizare.
educatoarea trebuie să adopte o atitudine de încurajare şi să-l Aptitudinile se dezvoltă prin exersare sub influenţa
stimuleze cu perseverenţă, în jocuri care să-i pună în valoare acţiunii educaţionale, aptitudinile stau la baza identificării
aptitudinile şi să-l încurajeze. Faţă de aceşti copii se cere multă talentelor şi formării abilităţilor excepţionale. Pentru
răbdare, înţelegere şi deosebită delicateţe. Orice acţiune mai dură identificarea aptitudinilor pe lângă ochiul profesionist al
îi poate conduce spre descurajare şi abandonul activităţii. Magia observatorului sunt necesare şi condiţii de manifestare cât mai
jocului va determina estomparea tendinţelor timide şi variate. Un mijloc important de identificare îl reprezintă jocurile
manifestarea spontană a acestor copii. Se impune mult tact copiilor, în cadrul cărora copiii se manifestă spontan şi natural.
pedagogic pentru apropierea de sufletul unui copil melancolic, se Un copil interiorizat, care aparent ne face impresia unui copil
impune cu necesitate aprecierea oricărui mic progres şi şters, în joc ne poate surprinde prin manifestări care contrazic
antrenarea în diverse jocuri şi activităţi adecvate, care le va impresia anterioară, remarcându-se prin aptitudini într-un
dezvolta curajul şi socializarea. Astfel punând un copil timid în domeniu sau altul. Jocul reprezintă mijlocul de identificare a
postura de conducător de joc, acest rol va determina creşterea aptitudinilor excepţionale ale copiilor, dar şi o modalitate de
încrederii copilului în propriile puteri şi-l va determina să se exersare a lor, deoarece în joc creşte motivaţia, sporeşte
manifeste cu mai mult curaj. Totodată, tactul pedagogic, entuziasmul şi dorinţa de afirmare a copiilor.
stimularea şi încurajarea este bine să fie folosite şi în cazul
copiilor cu un temperament puternic, dar instabil, care au 2.2.4.Modelarea caracterelor
iniţiativă şi multă energie, dar care se descurajează foarte repede Caracterul, spre deosebire de temperament, care aşa cum
la primul eşec. am văzut se referă la însuşiri puternic ancorate în ereditatea
individului, vizează suprastructura socio-morală a personalităţii,
2.2.3.Aptitudinile şi educaţia calitatea de fiinţă socială a omului. Astfel, atunci când vorbim
Aptitudinile fac parte integrantă din structura despre caracter, mai mult ca sigur implicăm un standard moral şi
personalităţii şi au la bază predispoziţii native. Ele sunt emitem o judecată de valoare.
proprietăţi psiho-fiziologice operaţionale, care asigură rapiditatea Termenul caracter din punct de vedere etimologic,
şi eficienţa activităţii psihice şi motrice (senzoriale, psihomotorii, provine din limba greacă veche, însemnând pecete, tipar şi prin
intelectuale) generale: inteligenţa, spiritul de observaţie şi referire la fiinţa umană, sisteme de trăsături, stil de viaţă. Acest
specifice (plastice, literare, sportive). Astfel, orice însuşire sau termen vizează structura profundă a personalităţii şi se exprimă
proces psihic privit sub unghiul eficienţei devine aptitudine. prin comportamente care, în virtutea frecvenţei lor într-o gamă
Totuşi o aptitudine izolată nu poate să asigure succesul într-o întreagă de situaţii, sunt uşor de prevăzut. Astfel, ştim, de
activitate importantă, combinarea aptitudinilor permite, însă exemplu, cu o anumită probabilitate cum va reacţiona un copil în
compensarea unei însuşiri deficitare. Spre exemplu, o gândire caz de nereuşită, dacă va putea rezista la o anumită tentaţie
bună poate să suplinească până la un moment dat un deficit de (jucărie) sau dacă într-un moment liber, va prefera să lectureze
informaţii, însă până la urmă doar o inteligenţă foarte ridicată nu imaginile unei cărţi în loc să se joace.
41 42
Procesul de modelare a caracterului copilului este de jocuri cu subiecte din viaţa socială. În timp se vor contura
lungă durată şi presupune mult tact în educaţie, numeroase trăsăturile de caracter, care stabilizându-se vor deveni durabile şi
intervenţii pedagogice, explicaţii şi modele comportamentale specifice. Ceea ce se poate realiza prin joc şi este imperios
dezirabile. Formarea caracterului începe încă de la naştere, iniţiat necesar sunt acele modele de comportare morală dezirabilă, pe
de familie şi continuat în grădiniţă, şi şcoală. care copilul să le interiorizeze şi să le urmeze. Exersarea
Jocul contribuie la modelarea caracterelor, în joc se atitudinilor copiilor prin diverse jocuri care necesită curaj,
produce o restructurare esenţială a comportamentului copilului. hărnicie, disciplină, empatie, toleranţă duce la educarea
Conţinutul rolului din jocul cu reguli, se concentrează în jurul comportamentelor morale ale copilului, la educarea disciplinei
normelor ce privesc raporturilor dintre oameni, conţinutul său interioare şi exterioare, la formarea trăsăturilor pozitive de
principal fiind normele de comportament practicate de adulţi. caracter.
Prin joc copilul trece spre universul evoluat al formelor
superioare de activitate umană (Winnicott, D. W., 2004). Jocurile 2.2.5.Definirea comportamentelor
aduc în atenţia copiilor conduitele dezirabile, pe care trebuie să le Fiecare fiinţă umană are caracteristici comportamentale
respecte în timpul jocului. În joc copilul identifică diferenţa definitorii. De exemplu, în timpul unei situaţii neplăcute unii
dintre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, ceea ce este frumos de copii îşi controlează bine comportamentul, în timp ce alţii devin
ceea ce este urât, ceea ce este plăcut şi ceea ce nu este plăcut. nervoşi sau au izbucniri necontrolate, iar alţii manifestă ostilitate
Educatoarea trebuie să susţină şi să stimuleze cu deosebită şi se apără uneori în mod agresiv. Cercetările din domeniul
atenţie şi consecvenţă acest proces de formare caracterială, psihologiei copilului explică aceste structuri comportamentale ca
printr-o acţiune consecventă, convergentă, continuă şi trăsături de personalitate. Fiecare trăsătură se raportează la o
permanentă, canalizând constructiv energia afectivă a copiilor. În anumită componentă a personalităţii, fiecare componentă fiind
joc copilul îşi cunoaşte propria valoare şi conştientizează locul pe independentă de celelalte şi caracterizează o anumită faţetă a
care îl ocupă în sistemul raporturilor sociale. Pedepsele pozitive persoanei, de pildă, sociabilitatea. Adepţii acestei orientări
şi mustrările vor fi aplicate cu multă grijă şi diplomaţie, pentru a (Schaffer, 2005), susţin că în plan comportamental, o trăsătură
nu leza demnitatea, sensibilitatea eului copilului. De asemenea se este indicată de “predispoziţia de a răspunde în acelaşi fel la o
vor evita recompensele nemeritate, care creează confuzie şi varietate de stimuli”. Trăsăturile de personalitate se disting prin
derută în înţelegerea echităţii, copilul instinctual va percepe acea câteva aspecte: comportamentul consecvent şi stabil. Atunci când
recompensa ca nemeritată, prin acel sindrom al bomboanei descriem personalitatea, există riscul să afirmăm existenţa unei
amare6 amintit de psihologi. trăsături pornind de la comportamente specifice unei stări, cu
Dezvoltarea psihică a copilului nu permite încă caracter situaţional. Chiar şi chestionarele de personalitate
cristalizarea şi definirea trăsăturilor tipice ale personalităţii lui, diferenţiază răspunsurile în funcţie de comportamentul lor tipic,
de aceea încă nu se poate vorbi de existenţa unui caracter în în general şi cel prezent. Unul din obiectivele principale privind
adevăratul sens al cuvântului. Trăsăturile de caracter se învaţă şi cunoaşterea şi evaluarea personalităţii copilului este realizarea de
se dezvoltă prin educaţie, prin experienţă socială, sub forma unor predicţii privind comportamentul său într-o anumită situaţie.
În ceea ce priveşte comportamentul copiilor din grădiniţă,
6
Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, 1993. educatoarea obţine cea mai mare parte a datelor prin observarea
43 44
acestuia în condiţii obişnuite sau în condiţii anume create. Jocul Activităţi pentru seminar
oferă numeroase oportunităţi de observare a comportamentului
copiilor, dar şi mijloace de intervenţie optimă. Observaţia
parcurge două etape: selectarea şi definirea comportamentului
desemnat în termenii concreţi, observabili (sunt de evitat
definiţiile vagi) şi utilizarea unor proceduri sistematice, Sarcini şi exerciţii aplicative
standardizate. Pot fi folosite şi mijloace tehnice de înregistrare a
manifestărilor: casetofon, înregistrare video, aparat de fotografiat
etc. Grilele de observaţie utilizate asigură caracterul sistematic al 1.? Pornind de la următoarea afirmaţie: Jocurile
observaţiei, dispunând de metode de înregistrare, ordonare, copilăriei sunt mugurii întregii vieţi a omului, căci acesta
prelucrare narativă sau codificată. Problema eşantionării apare dezvoltându-se, prin ele îşi dezvăluie cele mai ascunse însuşiri
atunci când este dificil să observăm toţi copiii disponibili. Astfel, ale fiinţei sale." (F.R. Frobel), redactaţi un eseu structurat de
dacă ne propunem să observăm comportamentul copiilor într-un 150 de cuvinte.
joc de cooperare, atunci vom realiza un eşantion reprezentativ de Timp de lucru 10 minute
copii care face obiectul studiului. Totodată în analiza
comportamentului copiilor trebuie să se ţină cont de factorii de 2. - Care este obiectul Psihopedagogiei jocului?
distorsiune, perturbatori (de exemplu oboseala, subiectivismul
educatoarei) şi de caracteristicile evaluate.
3. - Explicaţi care este corelaţia joc-învăţare-muncă-
În joc copilul îşi învinge acel egocentrism înnăscut. Jocul
cu roluri conduce la schimbarea atitudinii copilului, de la cea creaţie.
individuală şi specific infantilă, la o atitudine nouă, cea a
adultului, pe care o imită. Pe măsură ce va ajunge să cunoască 4. - Ce este jocul?
copiii din grupa pe care o conduce, educatoarea va putea
identifica trăsăturile de personalitate a fiecăruia, modul său 5.- Lucrând pe echipe arătaţi care sunt argumentele aduse în
specific de comportare. Pe baza acestor observaţii consecvente favoarea afirmaţiei: „Jocul simbolic înseamnă, fără îndoială,
va putea stabili programul cel mai potrivit pentru intervenţie
apogeul jocului infantil”.
educativ-formativă în modelarea şi formarea personalităţii
copilului compatibilă cu cerinţele sociale. 6. -Interpretaţi cu cuvintele voastre afirmaţia: „un sistem
de acţiuni şi influenţe deliberate sau nedeliberate, explicite
sau implicite, care contribuie la formarea, modelarea,
dezvoltarea şi transformarea personalităţii indivizilor,
indiferent de vârstă, în vederea atingerii anumitor finalităţi,
stabilite în conformitate cu cerinţele actuale şi de perspectivă
ale societăţii”.
45 46
aceea perioada copilăriei oferă posibilitatea acumulărilor
adaptive. Acumulările adaptive sunt posibile datorită
comportamentului copilului care se bazează pe imitaţie. Jocul nu
Capitolul al III-lea este altceva decât un mijloc de exersare a predispoziţiilor
naturale în scopul maturizării. Gross spunea: Dacă dezvoltarea
TEORII EXPLICATIVE CU PRIVIRE LA NATURA ŞI capacităţilor de adaptare la problematica ce o va impune viaţa
constituie ţelul principal al copilăriei noastre, în acest lanţ astfel
FUNCŢIILE JOCULUI
orientat de fenomene, locul cel mai proeminent revine jocului3.
Deşi Gross a pus problema jocului prin teoria exersării şi a
ridicat jocul pe treapta activităţilor esenţiale pentru dezvoltarea
3.1.Determinismul complex al fenomenului ludic
copilului şi această explicaţie este simplistă, Gross comparând
jocul uman cu cel al animalelor. El constată că jocul este o
Datorită importanţei pe care o are jocul în viaţa copilului ca
exersare anticipativă văzând în joc doar sensul biologic. El
activitate firească de satisfacere a dorinţei de mişcare, de
compară jocul pisicii cu ghemul de aţă cu jocul copilului de-a
manifestare spontană, de acţiune şi de afirmare a independenţei
vânătoarea. Gross consideră că experienţele individuale apar pe
copilului, a determinat numeroşi psihologi să studieze aprofundat
baza experienţei specifice fixată prin ereditate. Ori ne este foarte
jocul şi enunţe diferite teorii despre joc.
clar că formarea experienţelor individuale constau în adaptarea
Stanley Hall Granville1, pornind de la teoria biologică a lui
comportamentului de specie la elementele variabile ale mediului
Haeckel, conform căreia ontogeneza repetă filogeneza, explică
extern (Leontiev, 1965).
jocul ca fiind o repetare a instinctelor şi formelor de viaţă
Antón Semionovich Makarenko considera jocul factor
primitivă, desigur o abordare simplistă.
important în dezvoltarea personalităţii copilului. El face o
Karl Gross2, adept al aceleiaşi teorii, vede jocul ca un
analogie între comportamentul copilului în joc cu
exerciţiu pregătitor pentru viaţă. El numeşte teoria sa teoria
comportamentul social, apreciind că aşa cum se comportă în joc
exersării sau a autoeducării.
acelaşi comportament îl va avea şi în viaţa reală. De acea jocul
Copilul la naştere prin bagajul genetic moştenit are premisele
are capacitatea de a releva instinctele primare, care prin jocul
unui comportament orientat spre un scop. Cu toate acestea
educativ vor fi orientate spre formare în conformitate cu cerinţele
reacţiile înnăscute nu sunt suficiente pentru rezolvarea
sociale.
problemelor majore ale vieţii cu care se confruntă copilul. De
Macarenko face asocieri între jocul copilului şi
activitatea umană-munca, remarcând asemănările dintre cele
1
Stanley Hall Granville, părintele psihologiei dezvoltării, publică două activităţi
Conţinutul mintiilor copiilor, dar lucrarea sa de referinţă este Adolescenţa - ambele activităţi necesită implicarea efortului
– 1904. intelectual. Ca şi în activitatea socială umană fără efort
2
Karl Gross face relaţia dintre jocul animalelor şi jocul uman în studiile intelectual jocul devine acţiune fără scop, devine plictisitor, anost
sale: Jocul animalelor. Studiul vieţii şi instinctelor animalelor, şi în studiul
Jocul uman. (Play of Animals, A study of Animals Life and Instinct-
3
1898,.Play of Man-1901). Apud. Elkonin, D.B, (1980).Op.cit.
47 48
şi irelevant pentru copil; joc, dar îi aduce completări. O primă completare priveşte
- ambele activităţi presupun implicarea afectivă şi caracterul anticipativ al maturizării capacităţilor copilului. Cea
emoţională. Jocul copilului şi munca produc satisfacţii nebănuite de-a doua completare contrazice ideile lui Gross referitoare la
atunci când se execută cu interes şi pasiune, iar rezultatul jocului teoria anticipării, care sublinia că jocul însuşi este un mod
şi al muncii dau satisfacţii datorită împlinirii cu succes a scopului specific de manifestare a diferitelor instincte şi înclinaţii. Jocul
propus. nu este doar manifestare instinctivă, jocul se îmbogăţeşte prin
- atât jocul copilului cât şi profesia adultului presupun un acumulări sociale. Cea de-a treia completare adusă de Stern se
simţ al răspunderii: faţă de obiectele cu care acţionează, pentru referă la aspectul că atunci când imită, copilul nu urmează pasiv
îndeplinirea obiectivelor propuse. Ca şi adultul care manifestă modelul jocului, ci el urmează nişte predispoziţii determinate de
simţ de responsabilitate faţă de instrumentele cu care îşi condiţiile interne ale dezvoltării şi diferenţierii. Însă Stern
desfăşoară activitatea şi copilul are grijă de jucăriile sale. La fel suprimă rolul de progres al imitaţiei, punând-o pe seama
ca şi adultul care respectă un protocol al activităţii sociale şi tendinţelor interne, a instinctelor.
copilul respectă regulile jocului şi un anumit comportament în Herbert Spencer6 aşează imitaţia la baza jocului, dar lansează
joc la care se adaptează. teoria surplusului de energie, conform căreia copilul posedă un
Jocul îl deprinde pe copil cu eforturile fizice şi surplus de energie care trebuie epuizat pentru sănătatea copilului,
intelectuale şi în felul acesta îl pregăteşte pentru activitatea acest surplus de energie se epuizează prin joc. Această teorie
socială de mai târziu. Jocul şi activitatea socială au elemente desigur că nu este valabilă, copilul jucându-se chiar şi atunci
comune pentru că presupun eforturi fizice şi intelectuale, când este obosit.
învingerea unor obstacolele şi greutăţi. De aceea jocul copiilor Karl Buhler7 este adeptul teoriei satisfacţiei funcţionale.
trebuie să foarte bine pregătit şi coordonat de către educatoare Noţiunea se defineşte prin plăcerea, sau desfătarea pe care o
încât să determine formarea unui comportament orientat spre aduce jocul în viaţa copilului, iar pe de altă parte prin bucuria
formarea acelor trăsături de personalitate care să-i orienteze anticipativă a rezultatului activităţii. Satisfacţia funcţională apare
activitatea socială dezirabilă de mai târziu. în etapa formării deprinderilor, orice joc prin el însuşi provoacă
K.D. Uşinski referitor la joc preciza importanţa jocului plăcerea prin perfecţionare sa. Teorie plăcerii funcţionale este şi
pentru copil datorită caracterului de independenţă pe care îl oferă ea o teorie nerealistă pentru că, copilul se joacă şi jocuri care nu
acestuia. El susţinea cu tărie necesitatea ca adultul să nu intervină trezesc întotdeauna doar plăcere şi satisfacţie. Jocul în conţinutul
în nici un fel în jocul copiilor pentru a nu le înfrâna
independenţa. Singurul amestec al adultului în joc ar trebui să fie multiformă dinamică şi în acelaşi timp un fel de etalon ideal spre care tinde
doar acela de a pune la dispoziţia copiilor materialele, obiectele fiecare individ, fără însă a-l atinge pe deplin niciodată. În 1912 (sau 1911
şi jucăriile necesare desfăşurării jocului.4 după alţii) "inventează" IQ-ul.
Lewis William Stern5 preia o parte din ideile lui Gross despre 6
În 1855, Spencer a scris "Principiile psihologiei" în care a explorat o
teorie a minţii ca o parte biologică a corpului. În acest model, inteligenţa
umană reprezenta ceva care se dezvoltă încet ca răspuns la mediul fizic, un
astfel de punct de vedere evoluţionist asupra originii omului.
5 7
Lewis William Stern, Personalitatea umană, elaborată în 1923. Aici Stern Karl Buhler, în studiul realizat în cartea sa Dezvoltarea mentală a
formulează prima definiţie generalizată a noţiunii de personalitate: unitate copilului (apud. Elkonin, 1980).
49 50
său cuprinde elemente care nu provoacă totdeauna doar plăcere, simbolice formalizate, uneori în tendinţe agresive (apărare,
de multe ori copilul în joc pierde în faţa colegilor de loc, sau se competiţie etc. Aceste manifestări fiind guvernate de reguli
accidentează, aleargă şi cade, se zgârie, se loveşte etc., toate inflexibile la care fiecare persoană trebuie să se supună, un copil
acestea îi provoacă chiar neplăcere, dar copilul nu renunţă la joc, nu poate participa cu succes la ele înainte de a achiziţiona o
dimpotrivă el continuă să se joace şi în aceste condiţii. oarecare adaptare la realitate şi o oarecare toleranţă la frustrare.
Sigmund Freud8 interpretează natura jocului la copil influenţat Excelenţa şi plăcerea în joc sunt determinate şi de bagajul
fiind de teoria psihanalitică. El nu este preocupat de o teorie a genetic, dezvoltarea personalităţii copilului în joc va fi
jocului, el atinge problematica jocului din necesitatea de a determinată de înzestrările native, dar şi de integritatea aparatului
pătrunde dincolo de principiul satisfacţiei în legătură cu motor. Anna Freud sublinia că importante în jocurile de grup
nevrozele traumatice. Freud atribuie jocului explicaţii prin teoria sunt angajarea pozitivă, agresivitatea controlată şi prezenţa
tendinţelor refulate. Copilul în joc îşi satisface trăirile refulate. ambiţiei.
Teoria psihodinamică a dezvoltării explică jocul ca pe un mijloc Alfred Adler11 explică jocul prin teoria complexului de
de eliberare a emoţiilor îngrădite. Copiii folosesc jocul pentru a inferioritate, copilul îşi satisface în joc complexele. Sentimentul
explora şi controla propriile trăiri şi afecte, exteriorizându-şi de neputinţă pe care îl resimte copilul este compensat prin
teama şi anxietatea într-o situaţie sigură şi protectoare. Jocul funcţia puterii şi dominaţiei, pe care o regăseşte în joc. Teoria
poate fi considerat un mecanism de apărare împotriva contravine realităţii, în realitate jocul este mult mai complex
problemelor sufleteşti şi o modalitate de control al decât cum îl prefigurează autorul acestei teorii. De asemenea el
comportamentului. consideră că jocurile în viaţa copilului determină pregătirea lui
Anna Freud9 consideră că jocul nu posedă statut de obiect pentru viitor. Jocurile reprezintă auxiliare stimulative ale
prin el însuşi, dar serveşte activităţilor eu-lui şi fantasmelor educaţiei. Jocul dezvoltă spiritul pentru imaginaţie şi dexterităţi
subiacente acestora. Aceste activităţi derivă direct din unul dintre prin structurări ale raportului dintre copil şi mediul său de viaţă,
instinctele componente, fie sunt investite cu energii pulsionale dar şi o exersare a sentimentului de comuniune socială. Jocul
deplasate, fie sunt sublimate. Jocurile copiilor îşi au originea în determină dezvoltarea psihică a copilului, dar totodată este
activităţile imaginative de grup ale perioadei oedipiene determinat de această dezvoltare. Un alt factor care apare clar în
(Complexul Oedip10), acestea determină evoluţia în expresii joc este aspectul că există puţine jocuri care să nu favorizeze cel
puţin unul dintre aceşti factori: pregătirea pentru viaţă,
8 sentimentul de comuniune, setea de a comanda, de a domina.
Sigmund Freud a fost numit unanim părintele psihanalizei. El a
descoperit principalele teme ale psihanalizei şi a impus treptat practica Jocul determină dezvoltarea spiritului creativ care există
psihanalizei ca terapie a nevrozelor.
9
Într-un stil extrem de clar, autoarea prezintă teoria mecanismelor de
apărare pentru ca apoi să insiste asupra operaţiilor defensive pe care Eul le propriei sale auto-analize. Funcţional acest complex este definit astfel:
pune în mişcare pentru a evita neplăcerea şi anxietatea şi prin care îşi atracţie erotică a fiului pentru mama sa şi ostilitate marcată faţă de tată,
exercită controlul asupra comportamentului impulsiv, a afectelor şi pe care vrea să îl înlocuiască, să-l suprime. Există şi o versiune negativă a
urgenţelor pulsionale (negarea prin fantasmă, negarea prin cuvânt şi act, complexului în care atracţia erotică se manifestă faţă de părintele de acelaşi sex.
11
restrângerea Eului, identificarea cu agresorul). Alfred Adler (1879-1937), elev al lui Freud, adept al psihologiei
10
Complexul nuclear al psihismului uman descoperit de Freud în urma psihanalitice.
51 52
potenţial la copil. jocul la copil spre deosebire de animale, exersează nu instincte ci
Maria Montessori12 vine cu aspecte pozitive în explicarea funcţii motrice şi mintale. Jocul este determinat în primul rând de
jocului arătând valenţele formative ale acestuia asupra dezvoltării nevoile copilului, iar în al doilea rând de gradul de dezvoltare
copilului, însă concepţia ei este unilaterală insistând doar pe organică. Jocul este văzut ca un agent de dezvoltare, de
exersarea organelor de simţ şi mai puţin pe dezvoltarea expansiune a personalităţii în devenire.
aspectelor intelectual - creative. J.Chateau (1970)14, explică jocul ca un motor de
P.H.Leshaft (Apud. Elkonin, 1980), insistă asupra teoriei declanşare a comportamentului ludic care determină trezirea
jocului ca exerciţiu pregătitor pentru viaţă. Şi el insistă pe rolul personalităţii, oferind posibilitatea descătuşării fiinţei umane de
formator şi stimulativ al îndrumării jocului de către adult pentru lumea înconjurătoare şi de anticipare a conduitelor superioare.
a dezvolta caracteristicile înnăscute ale copiilor. Jocul reprezintă Pentru Chateau jocul reprezintă o activitate în care copilul îşi
un exerciţiu prin imitaţie cu scopul perfecţionării şi dezvoltării formează atitudini, îşi interiorizează reguli de viaţă şi îşi
copilului pentru viaţa reală. formează profilul moral. Copilul nu are altă modalitate de
A. N. Leontiev, psiholg al şcolii ruseşti, lansează o nouă afirmare decât prin joc. Jocul contribuie la clarificarea
teorie după care jocul este un tip fundamental de activitate cu rol deosebirilor existente între poziţia copiilor şi a adulţilor. Jocurile
decisiv în dezvoltarea şi evoluţia necesară a copilului, constând contribuie la autoafirmarea copiilor, iar fiecare joc reprezintă o
în transpunerea şi reproducerea vieţii reale într-o modalitate încercare a voinţei, o şcoală a comportamentului voliţional, o
proprie copilăriei. Jocul este transpunerea pe plan imaginar a perfectare a personalităţii.
vieţii reale pe baza transfigurării realităţii, prelucrării aspiraţiilor, Piaget15 a investigat legătura dintre evoluţia jocului şi
tendinţelor, dorinţelor copilului. Jocul polarizează celelalte dezvoltarea gândirii şi a susţinut faptul ca nivelul de dezvoltare
activităţi din viaţa copilului, de aceea el reprezintă activitatea al copiilor poate fi dedus, în parte, din activităţile de joc. El a
dominantă ca durată şi pondere, dar şi ca eficienţă deoarece jocul formulat trei stadii principale ale activităţii de joc:
produce modificări substanţiale în psihicul copilului. • deprinderea de joc–corespunde stadiului sensorio-
Édouard Claparède13 spunea că: Jocul este singura motor al dezvoltării. Se pune accentul asupra exersării şi
atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în controlului mişcărilor şi asupra explorării obiectelor prin
consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă observare şi atingere. Activitatea de joc a copiilor conţine multe
copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu ne putem mişcări repetitive care sunt făcute din simpla plăcere de a-şi
imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale. Teoria sa îşi are demonstra măiestria deprinderilor implicare;
originile în concepţia biologică despre joc, totuşi el precizează că • jocul simbolic–corespunde cu stadiul preoperaţional.
Copilul angajează fantezia şi produce realul în joc, se bucură
când foloseşte un obiect pentru a-l simboliza pe altul;
12
Maria Montessori (18701952) a fost medic şi pedagog italian, ea a creat • jocul cu reguli–caracterizează stadiile operaţionale.
o metodă specială de educare a copiilor foarte tineri, Metoda Montessori,
înfiinţând peste tot în lume şcoli care aplicau metoda sa (Şcoli
14
Montessori). J. Chateau, Copilul şi jocul, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.
13 15
Édouard Claparède, Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Piaget, J., (2005), Psihologia copilului, Editura Cartier, Bucureşti.
EDP, Bucureşti, 1975, p. 60.
53 54
Procesele de gândire ale copilului devin mai logice, iar jocul experimentare şi planificare”.
implică utilizarea regulilor şi procedeelor. Vîgotski (1967) consideră activitatea de joc ca fiind
J. Piaget susţine că jocul este adaptare, adică o expresie a principalul factor al dezvoltării generale. Autorul a creat teoria
procesului de asimilare în care copilul încearcă să înţeleagă zonei maximei dezvoltări conform căreia prin intermediul jocului
lumea din jur şi să o schimbe pentru a corespunde propriei se amplifică o zona de dezvoltare proximală unde copilul poate
înţelegeri şi experienţe. Jocul la originea sa senzoriomotorie nu opera la un nivel superior vârstei sale normale şi o consideră o
este decât o asimilare a realului la eu. După opinia lui Piaget modalitate de a evalua potenţialul de dezvoltare al copilului la un
formele esenţiale de joc sunt jocul de exerciţiu, jocurile anumit moment, observarea diferenţei dintre nivelurile de
simbolice şi jocurile cu reguli, prin aceste forme copilul activitate obţinute în timpul jocului şi cele ale comportamentului
asimilează realul la activitatea proprie, asigurând astfel uzual. El precizează că jocul este tipul fundamental de activitate
transformarea realităţii la nevoile sale. Cea mai importantă la vârsta preşcolară. Vîgotski consideră că:
funcţie a jocului este cea de adaptare, ce se realizează prin - jocul apare datorită tendinţelor irealizabile şi datorită
asimilare şi acomodare, asimilarea realului la eu şi acomodarea impulsului specific copilului de a-şi duce la îndeplinire imediat
prim imitaţie a eului la real. Astfel jocul dobândeşte un caracter plăcerile;
reactiv, dar şi creativ, iar echilibrarea dintre cele două fenomene - jocul este marcat de caracterul specific creat de situaţiile
se realizează pe baza inteligenţei. Pentru Piaget jocul simbolic imaginare, ce presupune transferul de semnificaţii de la un obiect
este gândirea egocentrică în forma sa pură. Funcţia fundamentală la altul şi acţiuni ce reproduc într-o formă generalizată şi
a jocului este de a apăra eul împotriva acomodărilor forţate la prescurtată acţiuni reale ale adultului;
realitate. Copilul fiind nevoit să se adapteze permanent la - orice joc conţine reguli, sunt regulile autolimitării şi
cerinţele adulţilor, ale căror interese şi reguli rămân exterioare, autodeterminării interioare;
iar jocul transformă realitatea printr-o asimilare în conformitate - jocul operează cu semnificaţii, mişcarea apare în câmpul
cu trebuinţele eului său. Imitaţia reprezintă o acomodare mai semantic, dar şi exterior lui;
mult sau mai puţin modificată la modelele exterioare, iar - jocul creează în permanenţă situaţii care îl obligă pe copil să
inteligenţa reprezintă echilibrul dintre asimilare şi acomodare. În acţioneze împotriva impulsurilor nemijlocite, prin subordonarea
vederea adaptării sociale copilul se ajută de limbaj, pe care îl faţă de reguli;
preia aşa cum este. Şi Piaget are lacune în explicarea jocului, în - jocul este izvorul dezvoltării.
sensul că acordă prea puţină importanţă rolului jocului în Jerome S. Bruner17 (1983) consideră jocul modalitatea
dezvoltarea gândirii. principală de dezvoltare a deprinderilor psihice şi fizice ale
Erikson16 (1963) afirma: “jocul copilului este forma copilului. Prin joc potenţialul de învăţare al copilului se
infantilă a abilitaţii umane de a face faţă experienţei prin îmbunătăţeşte, creşte motivaţia lui pentru învăţare. Jocul
crearea situaţiilor model şi de a domina realitatea prin contribuie la dezvoltarea experienţei de viaţă a copilului prin
experimentare progresivă şi acumulări complexe. Jocul
16
Erikson, Erik H., Childhood and Society. New York: W. W. Norton &
17
Co., Inc., 1950. Erikson a elaborat modelul dezvoltării psihosociale a Jerome S. Bruner, Procesul educaţiei intelectuale, Editura Ştiinţifică,
personalităţii. Bucureşti,1976.
55 56
contribuie la rezolvarea problemelor şi la înţelegerea modului de Jocul copiilor este terenul de identificare a capacităţilor
utilizare a instrumentelor. psihologice, intelectuale şi de personalitate, a aspectelor mai
M. Taiban (1970) arăta importanţa jocului în formarea importante ale sociabilităţii copilului. Adultul poate interveni
copilului pentru viaţă, prin intermediul jocului copilul se pentru şlefuirea acestora, pentru dezvoltarea copilului conform
familiarizează cu mediul înconjurător, dobândeşte cunoştinţe, îşi predispoziţiilor native.
formează deprinderi pe care le va aplica creator. Jocul este calea Jocul prin funcţiile sale, prin valorile sale intrinseci
prin care copilul ajunge la înţelegerea relaţiilor dintre fenomene, reprezintă o şcoală a vieţii pentru copil. Jocul stimulează
cauzalitatea lor şi semnificaţi activităţii umane. Dobândind o creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare moment
experienţă bogată pe calea jocului copilul se va putea integra cu al jocului, determină stăpânirea impulsurilor instinctive prin
mai multă uşurinţă în activitatea socială, în viaţa cotidiană, respectarea regulilor şi formarea perseverenţei în finalizarea
deoarece jocul este calea care reproduce viaţa reală sub forma jocului.18
ei cea mai directă – acţiunea. Dima Silvia (1997) a identificat jocul ca activitate ludică care
Jocul este calea prin care copilul îşi reglează impresiile, provoacă şi stimulează copilul la activităţi complexe, angajând
trăirile şi le adaptează contextelor variate oferite de joc, realizând toate capacităţile şi abilităţile copilului.
o punte spre relaţiile sociale de mai târziu, prin formarea Krauss19 şi alţi specialişti, (1999/2000), au identificat şi alte
premizelor de înţelegere a acestora, ceea ce va determina teorii legate de joc, unele similare cu teoriile de mai sus.
adaptarea flexibilă la diferite convenienţe sociale de mai târziu.. • Teoria eliberării de energie. Această teorie explică
Valoarea educativă a jocului este de necontestat, el modalitatea de eliberare a surplusului de energie de care copilul
determină evoluţia pe plan fizic şi psihic a copilului, diversitatea trebuie să se disperseze. Acest lucru se întâmplă prin intermediul
jocurilor practicate de copil va duce la pregătirea copilului pentru jocului.
activitatea şcolară. Jocul didactic reprezintă un valoros mijloc de • Teoria instinctului de joc. Realizând o comparaţie între
instruire şi educare, el poate fi metodă eficientă în procesul om şi animale s-a observat că amândouă speciile posedă anumite
instructiv-educativ, procedeu însoţind alte metode educative, dar capacităţi sau instincte moştenite, care în mare parte sunt
poate să constituire şi o formă de organizare a activităţii şi vieţii reorientate şi cizelate prin educaţie. Unul dintre aceste instincte îl
copiilor. reprezintă pofta de joc.
Ursula Şchiopu (1970) aduce idei valoroase legate de joc • Teoria curăţiei (catarsis). Psihologii explică că oamenii
arătând că jocul este activitatea fundamentală formativă şi în general sunt conduşi de instincte iniţial agresive şi
dominantă în copilărie, arătând asemănarea cu activitatea umană. neacceptabile vieţii în comunitate. Jocul reprezintă o calea de
Jocul pregăteşte copilul pentru viaţă pentru că copilăria, este un
fel de anticameră vastă şi bogat ornată a muncii.
Jocul este activitatea care formează şi modelează
19
inteligenţa, dar contribuie la dezvoltarea proceselor gândirii şi Krauss şi Cyril J. Barber, Robert M. Krauss, în O introducere în studii
modelează caracterul şi temperamentul. teleologice: Ghid pentru studenţi. (An Introduction To Theological
Research: A Guide for College and Seminary Students, University Press of
Jocul este calea de refacere energetică, de relaxare, de
America, 2000).
odihnă activă a copilului.
57 58
deposedare a acestor încărcături genetice negative pe o cale • evaluarea propriului progres.
paşnică. În jocurile colective cu roluri, simbolistica ludică are o
• Teoria exerciţiului. Copilul născându-se întră într-o lume valoare coerentă, iar acţiunea impune forme de conduite şi
în general ostilă, de aceea are nevoie de o acomodare temporală atitudini noi. Rolurile, oricât de simple ar fi, organizează diferite
şi spaţială, iar această adaptare la mediul înconjurător se moduri de cooperare sau de proiecţie afectivă (atracţie, simpatie,
realizează prin joc, ca o creaţie înţeleaptă a naturii. atenţie afectivă). Jocul îşi exercită funcţii de formare, de
• Teoria recreării. Jocul reprezintă o cale de îndepărtare a stimulare şi de activizare asupra resurselor psihice native ale
plictiselii şi de umplere a timpului disponibil prin activităţi copilului.
plăcute. Principiile jocului
• Teoria satisfacerii aparente. De cele mai multe ori Jocul ca parte integrantă a copilăriei, are la bază câteva
realitatea în care trăim nu ne satisface şi de aceea recurgem la joc principii, care determină schimbări în conduita şi personalitatea
ca o formă de refulare şi îndepărtare a neplăcerilor. Jocul oferă copilului:
posibilitatea omului de a se dota cu puteri nebănuite şi de a  creează bună-dispoziţie. Fiecare joc ar trebui să
schimba şi reflecta realitatea după propriile dorinţe. urmărească îndeplinirea acestui principiu. Copiii se joacă singuri
• Teoria expansiunii eu-lui. Jocul dă posibilitatea copilului sau cu colegii perioadă îndelungată, pentru că le face plăcere şi
de a experimenta, de a învăţa şi prelucra date necesare în se simt bine. Copiii repetă jocurile preferate de mai multe ori fără
decursul vieţii sale viitoare. să se plictisească. Buna-dispoziţie trebuie să fie resimţită de toţi
• Teoria dezvoltării creativităţii. Jocul indiferent sub ce copiii şi să evite ironizarea şi disconfortul altor copii;
formă se desfăşoară are la bază fantezia şi capacitatea de  eliberează energie creatoare. Am văzut că în timpul
organizare şi modelare, de creare. jocului copilul eliberează şi consumă multă energie de natură
psihică (concentrare, gândire intensă, ghicire) şi fizică (fugă,
3.2.Fenomenul ludic în contextul actual săritură etc.). Un joc eficient va converti această energie în
energie creatoare prin activarea valenţelor lui formative;
Unele teorii sunt acceptabile, altele ar trebui amendate,  conduce la înţelegerea realităţii. Prin joc copiii se
însă ceea ce trebuie reţinut este aspectul că jocul contribuie la confruntă cu realitatea înconjurătoare, acţionează asupra ei
formarea personalităţii copilului. Activitatea ludică a copilului încercând să o înţeleagă, să o transforme şi să se adapteze la
reprezintă consum de energie cu scopul acumulării de noi aceasta. Jocul înlesneşte relaţionarea cu realitatea, prin joc
experienţe în vederea dezvoltării proceselor psihice. Canalizând copilul prelucrează impresiile şi lucrurile care îl preocupă, prin
energiile copilăriei manifestate în joc, adaptând formele sale imitaţie şi substituire;
exterioare la scopuri educative precise, înseamnă să acordăm  determină socializarea copiilor. Prin joc copilul este
atenţie funcţiei educative a jocului, deoarece jocul elaborat se nevoit să ia contact cu ceilalţi. Jocul prin caracterul lui înlesneşte
caracterizează prin: stabilirea unor relaţii naturale, de la sine înţelese, fără reţineri şi
• scop bine precizat; inhibiţii. Atmosfera de joc permisivă influenţează crearea de noi
• semnificaţie importantă pentru copil; prietenii;
• reprezentarea lumii reale;  contribuie la exersarea limbajului. În joc copilul îşi
59 60
exersează limbajul, imită pe ceilalţi copii, acumulând noi bazate pe principii respectate de toţi participanţii la joc, se
expresii verbale. Prin joc se dezvoltă expresivitatea vorbirii, acceptă şi se respectă conducătorul informal de grup. Toţi
antrenând diferite forme de limbaj verbal determinate de rolurile membrii unui grup se implică individual activ în joc, dar toţi
jucate de copii. Imitând adulţii copiii preiau formule verbale în contribuie la o acţiune comună;
funcţie de rolul pe care-l exercită în joc. Îmbogăţirea  dezvoltă aptitudini. Modul cum se încheagă un grup şi
expresivităţii limbajului se realizează şi prin folosirea modul cum se desfăşoară un joc este influenţat foarte mult de
elementelor paraverbale (ton, ritm, intonaţie) sau a formelor nevoile şi resursele fizice şi psihice ale participanţilor. Fiecare
nonverbale (mimică, gestică, comportament); participant al jocului doreşte să se impună în grupul de joc, să
 dezvoltă creativitatea. Frumuseţea jocului constă în arate ce poate să facă el mai bine şi rolurile sunt asumate în
faptul că el transcende realitatea, la baza jocului se găseşte funcţie de aptitudini în mod instinctiv, inconştient, de aceea
fantezia şi irealul. Jocul permite copilului să–şi activeze copilul va scoate la iveală tot ceea ce are în el mai bun.
imaginaţia, să schimbe rolurile, condiţiile, evenimentele, locul şi Complexitatea jocului, proprietăţile jocului determină copiii să-şi
timpul după propria dorinţă. În joc copilul regăseşte deplina activeze toate resursele interioare la maxim, pentru a face faţă
libertate, în joc totul este posibil şi realizabil, copilul în joc are cerinţelor acestuia. Astfel copiii recurg la acele laturi spre care au
posibilitatea de a activa imposibilul, în posibil imaginar. Jocul talent şi pe acestea le vor activiza şi stimula în cadrul jocului de
permite dezvoltarea creativităţii prin activarea imaginaţiei grup.
creatoare; În cadrul oricărei activităţi jocul însuşi devine scopul şi nu
 stimulează gândirea şi capacitatea de înţelegere a produsul rezultat. Jocul trăieşte din căutarea veşnică a ineditului
obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare. Libertatea tipică de către om. Curiozitatea şi impulsul de a se autodefini îl duc pe
a situaţiilor de joc permite copiilor să experimenteze o gamă om spre explorarea necunoscutului şi prin exerciţiu şi
largă de situaţii, unele preluate prin imitaţie, altele noi, absolut perseverenţă urmând să-l cucerească şi să-l înţeleagă. Caracterul
imaginare. Aflându-se în situaţii diferite, uneori conflictuale, el specific al jocului lasă omului loc pentru a forma, a transforma şi
trebuie să găsească soluţii reale sau imaginare ca să poată trece a interpreta realitatea. Specificitatea jocului şi plăcerea jocului
mai departe, la o altă etapă a jocului. Copilul trebuie să judece, să sunt determinată de faptul că jocul se desfăşoară de cele mai
analizeze, să discrimineze, să apeleze la memorie şi să adapteze multe ori fără un ţel definit şi fără o planificare riguroasă.
elementele necunoscute ale situaţiei cu totul necunoscute. Astfel
copilul este pus în postura de a activa toate procesele gândirii şi
de a găsi soluţii de moment problemelor impuse de joc. În joc el
îşi activează şi dezvoltă toate procesele psihice şi ajunge să-şi
cunoască propriile capacităţi şi să-şi înţeleagă propriile trăiri;
 formează atitudini. Jocul în grup presupune adaptarea
propriilor dorinţe şi aspiraţii la necesităţile grupului. Jucându-se
împreună copiii stabilesc între ei relaţii diverse, ajung să se
cunoască mai bine, prin comparaţie îşi cunosc punctele tari şi
slabe, încearcă să-şi depăşească limitele, se stabilesc ierarhii
61 62
contribuie la realizarea acestui deziderat?
Activităţi pentru seminar

Capitolul al IV-lea

DIMENSIUNEA LUDICĂ A FENOMENULUI


Sarcini şi exerciţii aplicative EDUCAŢIONAL

1. ?Pornind de la următoarea afirmaţie: “Formarea 4.1. Importanţa jocului în viaţa copilului preşcolar
omului începe cel mai bine –şi trebuie să înceapă – de la
prima vârstă”. (J.A.Comenius, Didactica Magna), redactaţi un Activitatea ludică face parte dintre activităţile perene umane.
eseu structurat de 150 de cuvinte. Jocul este o activitate specific umană care are o mare importanţă
Timp de lucru 10 minute la vârsta copilăriei pentru rolul pe care îl are în formarea
personalităţii copilului. Jocul are un caracter universal, el este o
2. - manifestare a unei caracteristici comportamentale a copiilor de
Lucrând pe echipe arătaţi care sunt argumentele aduse în pretutindeni. Când se întâlnesc copiii din diferite culturi, blocajul
lingvistic este depăşit deoarece limbajul lor comun este limbajul
favoarea afirmaţiei: Jocul, activitatea de bază în grădiniţă
jocului. Jocul sau activitatea ludică constituie activitatea de bază
3. - din grădiniţă care contribuie la instruirea şi educarea copiilor
preşcolari. Omul descoperă încă din copilărie ce înseamnă a te
Aduceţi argumente prin care să demonstraţi că jocul este juca şi continuă să practice jocul toată viaţa.
adaptare, o schimbe înţelegerea lumii de către copil. Acest aspect a determinat specialiştii să atribuie jocului un
caracter polivalent, fiind pentru copil în acelaşi timp muncă, artă,
4. - fantezie şi realitate.
Arătaţi care sunt valenţele formative ale jocului, Pentru copil jocul reprezintă viaţa şi realitatea în toată
exemplificând cu diferite teorii privind jocul complexitatea ei. Jocul este ocupaţia preferată şi cea mai intensă
a copilului. Prin joc copilul se confruntă cu sine însuşi, cu
5. - ceilalţi, cu diferite obiecte, fenomene şi procese şi cu mediul
Principiile activităţii ludice. înconjurător.
În societatea modernă ideea de joc cunoaşte noi valenţe, deşi
6. - în limbajul curent identificăm şi acele sensuri ale cuvântului care
trimit la o conotaţie negativă (peiorativ-gratuită): „Este doar un
„Orice progres trebuie să provină dintr-o acţiune voluntară a joc!”, „Mai întâi munca, după aceea urmează jocul!”, „Te joci cu
copilului însuşi,” afirma Fröbel, în ce măsură jocul poate să mine?” ş.a. Principiul performanţei, dobândirea prestigiului,
63 64
comportamentul concurenţial şi răsplata materială sunt astăzi mediului înconjurător. De acea jocul are întotdeauna o valoare
motivaţiile principale pentru joc, iar valenţele legate de fantezie funcţională imediată. Copiii sănătoşi se joacă tot timpul, când
şi creativitate dobândesc noi dimensiuni. interesul le este suscitat intră în jocuri colective, dezvoltându-se
Copilul prin natura sa încearcă să-şi construiască în joc astfel sociabilitatea copilului. Datorită acelei instabilităţi a
situaţii pline de suspans, prin care să cunoască ceva nou, prin interesului copilului spre o activitate, copilul îşi schimba uşor
care se pregăteşte pentru viaţă. Jocul determină dezvoltarea interesele, preferinţele şi direcţia jocului. Pe parcursul creşterii
spiritului competitiv şi creativ al copiilor, copiii reuşesc să-şi sale în vârstă şi prin exersare în cadrul jocului acestea se
urmărească şi să-şi împlinească ţelurile propuse în joc, îşi stabilizează. Cu timpul se observă şi o evoluţie a motivaţiei în
dezvoltă astfel spiritul de perseverenţă. Prin joc sunt încercate şi joc. Raportul dintre joc şi dezvoltare îl identificăm în caracterul
exersate moduri de comportament din viaţă, sunt testate reacţii la propulsator din procesul dezvoltării personalităţii copilului. Ca să
diferite situaţii şi sunt formate atitudini. Copiii, datorită se înţeleagă mai bine de ce jocul este activitate dominantă la
caracteristicilor vârstei nu pot menţine suspansul pentru un timp vârsta preşcolarităţii relevăm câteva caracteristici pe care acesta
mai îndelungat, de aceea ei rezolvă rapid situaţiile neplăcute şi le îndeplineşte:
pot repeta situaţiile de joc la infinit, fără să se plictisească. Astfel • caracterul plăcut şi asocierea cu afecte pozitive;
jocul devine o metodă importantă de învăţare şi dezvoltare. În • caracterul recompensator prin faptul că jocul este o
dezvoltarea fizică şi psihică a copiilor fiecare formă de joc activitate executată de dragul ei, plăcută în sine şi nu depinde de
reprezintă o modalitate de învăţare. realizarea scopurilor din afara situaţiilor de joc;
Jocul reprezintă acea potenţialitate de formare şi dezvoltare a • caracterul spontan şi voluntar. Jocul reprezintă o
personalităţii complete (corp – raţiune – suflet). acţiune care nu este provocată sau controlată de altcineva;
• caracterul activ, necesită implicarea activă a
4.2. Jocul formă dominantă şi definitorie a activităţii participantului;
preşcolare • caracterul facil al acţiunilor, nu este acelaşi lucru cu
viaţa reală şi nu trebuie luat în sensul strict.
Pentru activitatea didactică din grădiniţă jocul este activitatea Jocul are un caracter formator, implică dezvoltarea tuturor
fundamentală. Jocul şi activitatea ludică situează în plin plan dimensiunilor personalităţii copilului prin activizarea proceselor
plăcerea naturală a copiilor de a efectua ceva şi de a nu raporta psihice pe baza explorării realităţii înconjurătoare. Prin
acţiunea întreprinsă la o finalitate prestabilită, aceasta deoarece intermediul jocului copilul dobândeşte deprinderi, îşi formează
jocul este o expresie a activităţii copilului efectuată spontan, cu deprinderi, priceperi şi obişnuinţe şi îşi activizează potenţialul
deosebită plăcere, saturată de satisfacţii. Toţi psihologii sunt de creativ. În dezvoltarea personalităţii copilului jocul îndeplineşte
acord cu aspectul că jocul este forma dominantă a activităţii nişte scopuri20:
infantile, practicat cu scopul dezvoltării copilului, a ascensiunii • cunoaşterea treptată şi spontană a lumii înconjurătoare;
sale spre împlinirea ca adult. Până la vârsta şcolară este forma
• înţelegerea şi controlul mai adecvat al problemelor şi
exclusivă a comportamentului sau şi modalitatea cea mai
adecvată de învăţare.
Copilul prin joc achiziţionează cunoştinţe şi se adaptează 20
Howard Gardner, (2004), Mintea disciplinată, Editura Sigma, Bucureşti.
65 66
temerilor;
• cunoaşterea propriei persoane şi a raportului cu lumea;
• explorarea relaţiilor dintre realitate şi fantezie;
• dezvoltarea gândirii intuitive şi semiotice.
Observăm că pe parcursul evoluţiei ontogenetice a
copilului formele de joc cunosc o diversificare şi o complicare în
raport cu vârsta, jocul dobândind modificări progresive. Din
punct de vedere social există o etapizare a evoluţiei în stilul de
joc al copilului în special în primii ani de viaţă:
• jocul solitar cu obiecte predomină până la vârsta de 18
luni;
• jocul paralel, uneori observarea şi imitarea celorlalţi
copii, dar fără o interacţiune reală, până la trei ani;
• jocul social, apare în jurul vârstei de patru ani când
jocul devine din ce în ce mai prezent prin interacţiuni simple cu
ceilalţi copii. Iniţial aceste interacţiuni sunt destul de rigide, mai
târziu ele luând forma cooperării..

4.3. Clasificarea jocurilor

4.3.1.O posibilă taxonomie a jocurilor


Diferiţi autori au identificat şi clasificat o mulţime de
tipuri de jocuri, în funcţie de scopul urmărit. Una dintre
posibilităţile de categorisire a jocurilor este următoarea :

- Jocuri de relaxare. După cum o precizează şi


denumirea sunt jocuri cu scopul creării unei atmosfere relaxante,
în care se pierd inhibiţiile, se stimulează capacitatea de acceptare
a celorlalţi, de cunoaştere reciprocă, se stabilesc relaţii, se
formează prietenii. Tematica acestor jocuri poate cuprinde:
cunoaşterea încăperii, cunoaşterea celorlalţi participanţi, ele sunt
de mare ajutor în memorarea numelor acestora; sunt jocuri de
concentrare, jocuri care presupun multă mişcare, jocuri fără
discriminare (fără învingător şi învins – „new games”).

67 68
- Jocuri de exprimare. În cadrul acestor jocuri se  jocul agresiv;
urmăreşte interacţiunea umană pe baza limbajului verbal, jocuri  socio-drame;
bazate pe diferite zgomote, diverse tonalităţi şi ritmuri.  jocuri sociale;
 jocuri creative;
- Jocuri de interacţiune. Sunt jocuri de cooperare şi de  jocuri pentru comunicare;
coordonare (jocuri cu un partener, jocuri în grup); jocuri bazate  jocuri dramatice:
pe mişcare, cu sau fără fond muzical; jocuri de relaxare; jocuri de  jocuri intelectuale;
sensibilizare (stabilire a încrederii în partener, în grupă); jocuri  jocuri explorative;
de forţă (măsurarea puterii, a îndemânării), jocuri cu diferite  jocuri fantastice;
materiale (baloane, mingi, scaune), jocuri bazate pe diferite  jocuri imaginative;
zgomote, limbaj, diverse tonalităţi şi ritmuri. Jocuri de  jocuri de mişcare;
interacţiune acoperă nevoia de a stabili relaţii cu ceilalţi, copii  jocuri autoritare;
sau oameni. La fel ca şi adulţii care se întâlnesc, comunică şi  jocuri obiective.
interacţionează din nevoia de a fi într-un cadru social, la fel şi Gilsdorf şi Kistner (1999)22, vorbesc despre:
copiii simt nevoia prezenţei unei alte fiinţe umane. Mare • jocuri de stabilire a relaţiilor prieteneşti (jocuri pentru
importanţă se acordă acum limbajului şi materialelor folosite. cunoaşterea numelor celorlalţi);
• jocuri de mişcare („warming-up”);
- Jocuri cu roluri. Aceste jocuri reconstruiesc şi reproduc • jocuri de percepere;
situaţii din viaţa reală, de aceea ele au nevoie de o mai bună şi • jocuri de încredere;
îndelungată pregătire. Unele din aceste jocuri se bazează pe • jocuri de cooperare;
pantomimă, improvizaţie, dramatizare, mergând până la • jocuri de aventură.
sociodramă şi psihodramă. O separare clară nu se poate face între aceste tipuri de jocuri.
Conform Garvey, C., (1977), jocurile se pot discrimina şi în Elemente ale unei categorii se pot scoate din contextul categoriei
felul următor: respective şi se pot introduce într-o altă categorie, dar cu un alt
 jocuri de mişcare; efect.
 jocuri de grup;
 jocuri de limbaj; - Jocuri simbolice: primare şi evoluate.
 jocuri cu roluri; Jocuri simbolice primare:
 jocuri de îndemânare; - jocuri de manipulare:
 jocuri sportive. a) jocuri cu materiale mărunte;
Bob Hughes, în lucrarea sa Jocurile şi o taxonomie a b) jocuri cu materiale din natură;
tipurilor de joc21face următoarea clasificare: c) jocuri cu materiale reziduale.
 jocul simbolic;

21 22
www.playwork.org www.relijoc.ro/html
69 70
- jocuri imitative: configurează acţiuni sociale: Hrănim cunoscute (mers, alergare, săritură, aruncare, prindere, târâre,
păpuşa, Facem injecţii, Citim revista. căţărare şi echilibru);
Jocuri simbolice evoluate:  jocuri de mişcare cu reguli şi roluri (în clasă şi în aer
1.Jocuri cu subiecte din viaţa cotidiană: liber);
a) jocuri de convieţuire socială, se raportează la cunoaştere,  jocuri la aparate şi instalaţii de joc în aer liber;
îndemânare şi motivaţie: De-a mama şi copilul, De-a şcoala, De-  jocuri de circulaţie rutieră;
a doctorul;  dansurile elementare şi simple;
b) Jocuri de construcţii, se raportează la cunoaştere,  gimnastică aerobică;
motivaţie şi pricepere de a construi: construim, confecţionăm  euritmie.
din: Lego, Arco, Plasticom, Mozaic, Rotodisc etc. Apariţia şi practicarea intensivă a jocului de creaţie
- Jocuri cu subiecte din basme şi poveşti: reprezintă un rezultat al întregii dezvoltări psihice a copilului, în
a) Jocuri-dramatizări sunt determinate de influenţele special a formării capacităţii de a reflecta într-o formă proprie
poveştilor asupra copiilor: De-a Capra cu trei iezi, De-a Scufiţa impresiile dobândite în viaţa înconjurătoare:
Roşie, Dea Sarea în bucate. a) - jocuri de expresie afectivă: teatru de păpuşi; teatru de
b) Dramatizările au la bază scenarii elaborate de specialişti masă; teatru de umbre; imitaţia: plâns, râs.
şi sunt pregătite de educatoare: Cenuşăreasa, Motanul încălţat, b) - jocuri pentru dezvoltare psihică:
Ridichea uriaşă ş.a. - jocuri senzoriale:
1) Jocuri cu reguli: • jocuri pentru sensibilizarea auzului;
- jocuri didactice; • jocuri pentru sensibilizarea pipăitului;
- jocuri distractive. • jocuri pentru sensibilizarea gustului;
Jocuri didactice: • jocuri pentru sensibilizarea mirosului;
a) Jocuri de mişcare: • jocuri pentru sensibilizarea văzului
- jocuri motrice simbolice simple se realizează cu sau fără • jocuri pentru educarea simţului echilibrului.
jucării şi materiale: alergări, târâri, căţărări; mersul cu tricicleta, - jocuri intelectuale:
bicicleta; jocuri la aparate;
• jocuri fonematice;
- jocuri motrice complexe se desfăşoară de obicei în cadrul
• jocuri pentru îmbogăţirea vocabularului;
activităţilor de învăţare dirijată (educaţie fizică): exerciţii variate;
• jocuri pentru cunoaşterea mediului înconjurător;
complex de exerciţii, de mers, alergare; formare de deprinderi
motrice de bază: obstacole, căţărare, târâre, aruncare. • jocuri matematice;
Jocuri sportive şi de mişcare. În cadrul jocurilor de • jocuri muzicale;
mişcare întâlnim: • jocuri cu text şi cânt;
 jocul cu un pronunţat caracter sportiv şi distractiv • jocuri pentru dezvoltarea operaţiilor gândirii;
desfăşurat în aer liber (mers cu tricicleta, cu bicicleta, cu rotile, • jocuri logice;
cu sania); • jocuri de atenţie ş.a.
 jocuri al căror conţinut îi formează mişcările de bază
71 72
- Jocuri distractive având această destinaţie specială, de a aduce Jocul didactic este:
buna dispoziţie în rândul copiilor, trebuie să fie simple, uşor de  mijloc didactic de instruire şi educare a copiilor de
asimilat prin explicaţii facile. Ele sunt atractive prin ele însele. vârstă preşcolară;
Exemple: Pisicuţa şi vrăbiuţele, Unde s-a ascuns iepuraşul,  mijloc didactic de bază în educarea limbajului şi
Rândunica fără cuib, Statuile, Lupul la oi etc. cunoaşterii mediului înconjurător;
Dacă luăm ca şi criteriu programa activităţilor instructiv  mijloc de realizare a liantului dintre sarcina didactică şi
educative putem realiza o taxonomie a jocurilor pe etape: acţiunea de joc.
jocuri pentru Activităţi alese, jocuri şi alte activităţi Jocurile didactice sunt deosebit de importante în activitatea
desfăşurate de copii; didactică de la clasă, deoarece:
jocuri pentru Activităţile comune; • rezolvă prin conţinutul lor o mare parte din problemele
jocuri pentru Activităţile complementare. educaţiei intelectuale;
O altă clasificare se poate realiza pornind de la categoriile de • au rol însemnat în consolidarea, adâncirea, sistematizarea
activitate: şi verificarea cunoştinţelor.
● jocuri pentru educarea limbajului; Modalităţile de realizare a jocurilor didactice în activităţile din
● jocuri pentru activităţi matematice; grădiniţă ne îndreptăţesc să realizăm şi o altfel de clasificare:
● jocuri pentru cunoaşterea mediului; - după criterii pedagogice;
● jocuri pentru educaţie pentru societate; - după obiectivele urmărite: jocuri senzoriale (auditive,
● jocuri pentru activităţi practice şi activitate casnică; vizuale, motorii, tactile), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare
● jocuri pentru educaţie muzicală; a limbajului, jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive;
● jocuri pentru educaţie plastică; - după conţinutul instruirii: jocuri matematice, jocuri
● jocuri pentru educaţie fizică. muzicale, jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice;
Fiecare autor care a fost preocupat de domeniul - după forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de
psihopedagogiei jocului a realizat şi o taxonomie a jocului orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-
alegând criteriul în funcţie de latura din care a tratat subiectul. ghicitori, jocuri de cuvinte încrucişate;
Ideea principală care se desprinde din aceste studii este aceea că - după resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale,
la vârsta preşcolară jocul primează, indiferent de activitatea în jocuri pe bază de întrebări, jocuri pe bază de fişe individuale,
care este implicat preşcolarul. jocuri pe calculator;
- după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin
4.3.2.Jocurile didactice tradiţie, jocuri cu reguli inventate, jocuri spontane, jocuri
Jocurile didactice alcătuiesc cea mai cuprinzătoare categorie protocolare;
de jocuri cu reguli, ele dinamizează acţiunea didactică prin - după competenţele psihologice stimulate: jocuri de
intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului mişcare, jocuri de imaginaţie, jocuri de atenţie, jocuri de
activităţii de predare-învăţare-evaluare, într-o perspectivă memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj, jocuri de creaţie.
pronunţat formativă şi se diferenţiază de alte jocuri prin prezenţa Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în
sarcinii didactice. care ele dobândesc o organizare specifică şi se succed în ordinea
73 74
implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii. Astfel copii pot După obiectivele urmărite, jocul didactic este folosit în
ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor cadrul tuturor etapelor curriculare, iar după tipul activităţii jocul
creativă, pentru că strategiile jocului didactic sunt strategii didactic este folosit ca mijloc de consolidare, sistematizare,
euristice, în care se manifestă spontaneitatea, inventivitatea, fixare şi recuperare a cunoştinţelor. Indiferent de modul de
iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala, creativitatea şi inteligenţa. folosire, jocul didactic îl ajută pe copil să-şi angajeze întregul
Intenţia principală a jocului didactic nu este potenţial psihic, să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea,
divertismentul, ci asimilarea de cunoştinţe, cu scopul pregătirii flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare şi de echipă.
copilului pentru şcoală şi viaţă. Pentru a atinge aceste scopuri, Joc didactic cuprinde următoarele momente:
jocul didactic trebuie să fie instructiv, să consolideze, - introducerea în joc;
sistematizeze şi să fixeze cunoştinţele. - executarea jocului;
Folosirea jocului didactic ca activitate cu întreaga grupă, - complicarea jocului;
aduce elemente atractive în procesul de instruire şi educare a - încheierea jocului.
copiilor. Fiecare joc didactic are o anumită structură constitutivă: Jocul didactic se desfăşoară conform unei metodologii
- conţinuturi; specifice, în aplicarea căreia trebuie să se ia în considerare
- sarcina didactică; următoarele condiţii :
- regulile jocului; • jocul să se constituie conform categoriei de activitate,
- acţiunea de joc. urmărindu-se scopul şi sarcinile ei;
Conţinuturile cuprind cunoştinţele anterioare ale copiilor • să fie pregătit minuţios de educatoare pe baza dozării
însuşite în cadrul activităţilor comune cu întreaga grupă, timpului şi a materialului folosit;
cunoştinţe ce se referă la om, plante, animale, anotimpuri, • să fie variat, atractiv, să îmbine elementele de joc cu cele
reprezentări matematice, reprezentări despre societate etc. de învăţare;
Sarcina didactică o regăsim sub forma unei probleme de • să se introducă diferite elemente de joc şi surpriză atunci
gândire, de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie, când copiii dau semne de oboseală sau plictiseală;
ghicire. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut, acestea • să creeze momente de relaxare, în vederea recuperării
dobândind un alt caracter, datorită acestor sarcini didactice pe energiei nervoase a copiilor;
care le au de rezolvat, de fiecare dată altele. • să antreneze toţi copiii în activitatea de joc;
Regulile jocului didactic sunt menite să arate copiilor cum să
• să fie proporţionat cu nivelul de vârstă al copiilor;
se joace, cum să rezolve problema respectivă, cum să participe la
• să fie structurat în raport cu tipul şi scopul categoriei de
activitate. Totodată regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare
activitate desfăşurată;
asupra relaţiilor dintre copii.
Acţiunea de joc cuprinde momente jocului şi fac ca • să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu
rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută şi atractivă pentru maximum de eficienţă posibilităţile intelectuale ale copiilor;
copii. Ea reprezintă de fapt desfăşurarea propriu-zisă a jocului cu • elementele de joc să fie introduse în orice moment al
elementele componente: de aşteptare, surprize, ghicire, întrecere, activităţii;
apreciere. • sarcinile didactice să fie repartizate în diferite secvenţe

75 76
progresive ca dificultate; educatoarea trebuie să trezească prin măiestria sa pedagogică
• explicaţiile privind desfăşurarea jocului să fie clare, următoarele virtuţi în copiii participanţi la joc: comunicare,
corecte, precise, să fie conştientizate de către copii şi să le cooperare, răspundere, flexibilitate, spontaneitate, creativitate,
creeze o motivaţie pentru activitate; încredere. Jocul este un instrument, un mijloc de activizare
• jocul să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi permanentă a copiilor în activitate. Jocul didactic trebuie pregătit
dinamic; din timp conform cu etapele lui: organizarea, introducerea, în
• sarcinile didactice să nu fie nici prea uşoare, nici prea activitate, desfăşurarea propriu-zisă şi valorificarea rezultatelor
grele; jocului. În planificarea jocurilor educatoarea trebuie să cunoască
• regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească situaţia grupei, nivelul de pregătire, interesele copiilor.
respectarea lor de către toţi copiii. Planificarea jocurilor didactice se vor face pe baza studierii unei
Elementele de joc ca: ghicirea, mişcarea, întrecerea, surpriza bibliografii bogate (cărţi, cartoteci, culegeri de jocuri) şi
etc., creează stări emoţionale care întreţin interesul copiilor păstrarea în memorie a unui număr mare de elemente de joc, de
pentru activitate. care să se poată folosi în momentul cerut de orice împrejurare a
Folosirea jocului didactic în cadrul procesului instructiv- jocului. Un pas important pentru buna desfăşurare a unui joc
educativ din grădiniţă este motivat de faptul că: didactic este explicarea lui. Educatoarea trebuie să descrie jocul
- randamentul activităţii este mai mare, sistematizarea, şi în acelaşi timp să îl demonstreze şi practic. Printr-un vocabular
fixarea şi verificarea cunoştinţelor făcându-se în mod plăcut, adecvat, lejer, fără complicaţii, educatoarea va motiva jocul,
activ, temeinic; influenţând pozitiv climatul de joc. În continuare conducătorul de
- gândirea copiilor este permanent solicitată şi astfel în joc trebuie să redea simplu şi clar jocul cu regulile sale. Prin
continuă formare; cuvintele şi comportamentul ei educatoarea îi va îndrumă pe
- determină dezvoltarea proceselor psihice ca: copii spre acţiuni simple şi vesele. Educatoarea va pregăti din
independenţa, creativitatea, perseverenţa; timp şi materialele ilustrative, sau de orice natură pe care le va
- simulează iniţiativa copiilor, în joc copilul devine mai folosi în joc. În anumite cazuri, jocul, ca generator de bucurie şi
curajos, mai degajat, mai puţin inhibat; catarsis, devine mijloc terapeutic însemnat pentru echilibrarea
- contribuie la cunoaşterea mai rapidă şi mai eficientă a psihică a copilului, pentru eliminarea regresiilor afectiv-
copiilor; comportamentale şi vindecarea traumelor.
- dezvoltă spiritul de observaţie, de analiză, de judecată,
înlătură, monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea copiilor 4.3.3.Jocurile distractive cu reguli
să-şi dezvolte vocabularul, comunicarea devine mai permisivă; Jocurile cu reguli sunt jocuri care se constituie în perioada
- oferă prilejul de a afla mai uşor cum gândesc copiii şi de preşcolară şi cunosc o dezvoltare complexă în perioada şcolară mică.
a adapta metodele didactice după logica gândirii lor. După cum relevă şi denumirea jocurilor aceste jocuri se desfăşoară
Literatura de specialitate oferă o multitudine de jocuri după anumite reguli prestabilite. La începutul jocului, atunci când
didactice care pot fi folosite în cadrul diferitelor categorii de copiii se hotărăsc, după numeroase dezbateri asupra desfăşurării
activitate cu succes, iar măiestria educatoarei în conducerea lor jocului, totodată vor stabili şi regulile lui, care trebuie respectate
va duce la rezultate deosebite. Pentru reuşita unui joc didactic întocmai, pentru că cine nu respectă regula este scos din joc.
77 78
În cadrul acestui tip de joc întâlnim două categorii de reguli: relativ bine etapa finală a jocului. Intuieşte că factorul surpriză
- spontane; este important în joc, dar nici lui nu-i iese întotdeauna jocul aşa
- transmise de la o generaţie la alta. cum îşi doreşte şi încadrarea lui specială în joc are momente
Atât în jocurile cu subiect cât şi în cadrul jocurilor cu tensionale, el contând foarte mult pe factorul surpriză.
reguli, există o serie de diferenţe semnificative între conduita Dezvoltarea sa ontogenetică îi permite însă o conduită adaptată la
preşcolarilor mici, a preşcolarilor mijloci şi a celor mari. regulile jocului, o mai bună organizare strategică a etapelor
Preşcolarul mic, într-un joc cum este cel „de-a acestuia.
ascunselea”, se caracterizează prin incapacitatea de a reţine toate Jocul şi în special jocul cu reguli atinge la vârsta
regulile jocului. Din regulile multiple ale jocului el desprinde una preşcolară un nivel superior de dezvoltare, de unde jocul devine
sau două, de pildă, aceea de a se ascunde. Pentru el, însă a se condiţia sine qua non pentru evoluţia ulterioară a copilului. După
ascunde înseamnă a se aşeza în aşa fel încât să nu i se vadă capul, cum arată psihopedagogii care au studiat jocul de-a lungul
de aceea se ascunde întorcându-se cu faţa spre perete, sau timpului: Jocul devine activitatea principală a copilului
ascunzătoarea este în proximitate. După ce stă un timp astfel deoarece dezvoltarea acestuia stimulează şi contribuie la cele
ascuns, fuge spre locul de unde a pornit jocul, fără să ţină seama mai importante modificări ale psihicului copilului în cadrul
de etapa jocului. La reluarea jocului, preşcolarul mic, se va căreia se dezvoltă procesele psihice ce pregătesc trecerea
ascunde în acelaşi loc şi în acelaşi fel. Preşcolarul mic nu copilului pe o treaptă superioară de dezvoltare.2324
surprinde decât parţial regulile unui joc complex, iar conduita lui Vârsta preşcolară reprezintă momentul de evoluţie
pune în evidenţă faptul că el nu poate să se integreze în derularea psihică fără precedent, în care jocul dobândeşte trăsături noi,
temporală de ansamblu al jocului, acţiunea sa este independentă importante şi totodată îl apropie de activităţile sociale. Jocul se
de a celorlalţi copii şi conţine elemente de reacţie repetitivă, îmbogăţeşte, realizând cele mai variate relaţii cu celelalte
circulară. activităţi, de la supraordonarea sau subordonarea lor pe criterii
Preşcolarul mijlociu se deosebeşte de cel mic printr-o stabilite de regulile jocului, până la diferenţierea lor netă de
conduită puţin evoluată. El se ascunde în locuri foarte îndepărtate realitate prin intervenţia fanteziei. Jocul este spaţiul atemporal şi
de locul de pornire, caută mult o ascunzătoare, face multă gălăgie fantastic pe care se stabileşte relaţia dintre cunoscut şi
în joc, se supără pe cei mici, care încurcă jocul. Preşcolarul necunoscut, dintre posibil şi imposibil, dintre real şi ireal, un
mijlociu nu-şi organizează bine toate etapele jocului deşi spaţiu pe care se acumulează întreaga experienţă despre lume şi
cunoaşte regulile şi se conformează acestora. Participarea sa la viaţă a copilului, aceasta devenind prin intermediul lui mai
joc este pasională, afectivă şi deplină, deşi integrarea lui socială comprehensibilă.
în joc este dificilă, el îşi alege locuri complicate unde să se
ascundă şi de unde nu poate ieşi decât cu dificultate, de aceea de
cele mai multe ori este întrecut de ceilalţi copii, de aici
nemulţumirile care izbucnesc cu mult avânt şi pasiune.
23
Preşcolarul mare, înţelege deplin regulile jocului, el se ascunde A.N. Leontiev, Probleme de psihologia copilului de vârstă preşcolară,
Editura de stat, Pedagogie şi Psihologie 1948.
în locuri accesibile, cât mai apropiate de locul unde trebuie să fie
confirmat, el îşi restructurează mintal acţiunile, îşi organizează
79 80
Jocul la vârsta preşcolară cunoaşte o etapă evolutivă declinuri.
paralel cu dezvoltarea copilului, acum apar cele mai complexe, Decenii de studii evidenţiază importanţa jocului creativ
variate şi interesante feluri de joc. din perioada copilăriei. Jocurile de creativitate fac parte
Jocurile copiilor devin deosebit de mobile şi se integrantă din viaţa copilului, în cadrul acestor jocuri învăţarea şi
transformă unele în altele. Din punct de vedere al conţinutului joaca sunt de nedespărţit, este dificil să spunem până aici este joc
jocurile cu reguli pot fi: şi de aici învăţare, nu le putem separa. Copilăria nu face
 jocuri de reproducere a unor mici evenimente distincţie între joc şi învăţare. Când copiii se joacă ei acumulează
(călcatul, îmbrăcatul); cunoştinţe, îşi formează atitudini, îşi dezvoltă aptitudini, îşi
 jocul cu subiecte simple (de-a mersul la plimbare cu exersează deprinderile fizice şi psihice, îşi perfecţionează
păpuşa, de - a garajul); abilităţile de relaţionare socială. Copiii prin joc realizează o
 jocul cu subiecte complexe (de-a familia, de-a asimilare a realităţii în conformitate cu nivelul lor de înţelegere,
doctorul, de-a grădiniţa, de –a şcoala). în conformitate cu aspiraţiile lor, dar într-un mod lejer, în spirit
Interesant de observat este aspectul că jocul cu subiect de joc. Educaţia copiilor de vârstă preşcolară se realizează prin
poate fi întâlnit la copiii de 5-6 ani, chiar când aceştia nu au joc, adulţii dacă doresc să aibă un copil sănătos, fără probleme de
partener de joc, copilul implicat în joc performează mai multe integrare în activitatea şcolară, în societate, nu trebuie să facă
roluri succesive (de alternanţă). altceva decât să le ofere exemple din toate categoriile de
Jocul cu reguli prin caracterul lor imprimă necesitatea activităţi şi să le ofere ambianţa necesară jocului. Jocul creativ
respectării regulilor de joc într-o anumită ordine ceea ce este mijlocul prin care copiii acced la cunoaştere. Adulţii,
determină profunde schimbări în atitudinea copiilor, ei devin mai educatoare vor supraveghea îndeaproape jocul copiilor pentru a
ordonaţi în conduită, îşi înfrânează pornirile, devin mai interveni când lucrurile merg prost. Jocul în grădiniţă este
disciplinaţi. Regulile jocului nu pot fi încălcate ceea ce imprimă mijlocul principal prin care se realizează influenţa educativ-
jocului un caracter complex şi creează emulaţie între copii formativă.
bazată pe fair-play. Jocurile creative duc la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor înnăscute ale copiilor. Este deosebit de important să
4.3.4.Jocul de creaţie lăsăm copiii să-şi manifeste înclinaţiile fără a-i înfrâna,
Studiile psihologilor afirmă o caracteristică importantă a dimpotrivă trebuie să încurajăm activităţile creative, în special
jocului care se bazează pe capacitatea de creativitate şi jocurile de creativitate.
imaginaţie a copiilor preşcolari (Amabile, Teresa, M., 1997), Specialiştii au observat că activităţile repetitive fac parte
(Sawyer, R., K., 2001). Creativitatea şi fantezia fără limite se din ritualul jocului, aceste repetiţii au un rol al lor de netăgăduit
reflectă în jocul de creaţie al copiilor. Jocul de creaţie ajută copiii în formarea deprinderilor, priceperilor, potenţialităţilor copiilor
să transforme realitatea vieţii în experienţă proprie şi să o de vârstă preşcolară. Cu timpul aceste repetiţii duc la conturarea
înţeleagă. Aspecte ale realităţii întâlnite în mediul înconjurător unor interese precise ale copiilor spre activităţi creative distincte.
sunt integrate în jocul de creaţie şi interpretate astfel încât să Un copil care va repeta un cântecel încontinuu, în fond îşi
răspundă intereselor şi dorinţelor copiilor. Jocul de creativitate exersează corzile vocale, îşi dezvoltă anumite aptitudini
permite copilului să se dezvolte, să înflorească, să evolueze fără muzicale. De multe ori enervaţi, părinţii, frânează aceste
81 82
manifestări ale copilului, lucru deosebit de nociv pentru psihicul devine mai creativ. Imitând ceea ce vede în jurul său, în viaţa sa,
copilului. În loc să se enerveze, mai degrabă ar fi bine să jocul va cuprinde acţiuni preluate din realitate (de hrănire a
încurajeze copilul, să-l susţină şi să-l ajute să-şi dezvolte păpuşii, de pregătire a mesei, de plimbarea a căţeilor de pluş, de
potenţialele talente. conducere a unei maşini pe o şosea imaginară etc.). Sunt
Toţi psihologii care au studiat jocul copiilor sunt de acord elemente ale jocului de creaţie prezente în viaţa oricărui copil în
că prin joc copilul doreşte să fie asemenea adultului, jocul de copilăria timpurie. Aceste elemente se îmbogăţesc pe măsura
creaţie demonstrează dorinţa copilului de a creşte, de a fi creşterii copilului, subiectele jocurilor de creaţie devenind mult
asemenea părinţilor şi adulţilor din jurul lor. Acest aspect îl diversificate ca tematică şi mai bogate în conţinut.
putem identifica urmărind jocurile de creaţie ale copiilor, care Relaţiile sociale ale copilului diversificându-se la intrarea
reflectă această înclinaţia a copilului de a imita adultul, de a fi ca în grădiniţă, jocurile de creaţie vor reflecta aceste aspecte,
el, este motorul intern care pune în mişcare capacităţile formative grădiniţa oferă oportunităţile necesare manifestării creativităţii
psiho-fizice ale evoluţiei copilului. Jocul de creaţie îmbogăţeşte copiilor. Când copiii sunt angajaţi în activităţi care sunt în
experienţa de viaţă a copilului, îi dezvoltă capacităţile şi concordanţă cu personalitatea lor, cu particularităţile lor de
aptitudinile. Încurajaţi, copiii îşi vor perfecţiona capacităţile vârstă, cu interesele lor, acestea au un impact enorm asupra
creatoare şi motivaţia spre aceste activităţi. dezvoltării lor, ei au o motivaţie puternică şi se implică efectiv în
Jocul creativ al copiilor contribuie la dezvoltarea atenţiei joc. Astfel jocurile de creaţie oferă suportul real al formării şi
voluntare. Deşi din punctul de vedere al vârstei atenţia copilului dezvoltării personalităţii copiilor. Jocurile de creaţie cum ar fi
este labilă, ştiindu-se bine aspectul că un copil preşcolar nu se sociodramele sau jocurile cu roluri oferă posibilităţi nelimitate de
poate concentra pe o activitate decât o perioadă scurtă de timp, în dezvoltare a proceselor cognitive şi afectiv-emoţionale (Sara
joc copilul este complet implicat şi concentrat. Jocul copiilor se Smilansky, 1990). În urma practicării unor astfel de jocuri de
desfăşoară cu o detaşare absolut inconştientă. Când se joacă creaţie se observă îmbunătăţiri pe ariile:
copiii sunt total absorbiţi de ceea ce fac. Educaţia formală, a) cognitiv-creative:
metodele standardizate de educaţie, trebuie să păstreze vie - o mai bună exprimare verbală;
această capacitate creatoare a copiilor, să încurajeze orice - un vocabular mai bogat;
încercare creativă a copiilor. Educaţia indiferent sub ce formă se - o mai rapidă înţelegere;
realizează ar trebui să păstreze vie această înclinaţie înnăscută a - o exprimare mai elevată;
copiilor spre creativitate şi să urmeze calea învăţării creative pe - strategii rezolutive optimizate;
care jocul o oferă fără interdicţii şi oprelişti. - o mai mare curiozitate;
Deoarece copiii imită adulţii în jocurile lor de creaţie, - o mai bună participare;
adulţii trebuie să le ofere exemple demne de urmat. - abilităţi intelectuale îmbunătăţite.
Dacă până la vârsta de 2-3 ani copilul este orientat spre b)afectiv-emoţionale:
sine în joc, spre propriul corp, spre obiectele simple care îl - participare mai activă în jocurile cu pereche;
înconjoară: propriul corp, linguriţa cu care mănâncă, jucăriile de - participare activă în grupul social;
pluş pe care le manipulează, pe parcursul dezvoltării - o mai bună colaborare;
ontogenetice copilul îşi îmbogăţeşte repertoriul jocului, jocul - reducerea comportamentelor agresive;
83 84
- apariţia trăirilor empatice; a activităţilor din grădiniţe pe joc ca activitate fundamentală de
- o mai bună stăpânire de sine; educare şi formare a copiilor preşcolari.
- înfrânarea impulsurilor de moment; S-a observat din activitatea practică că imixtiunea
- spirit de inovaţie; adultului în jocul copiilor prin impunerea conţinuturilor poate fi
- descătuşarea imaginaţiei; lipsită de tact, aspect ce impietează asupra creativităţii copiilor.
- o mai bună concentrare a atenţiei; Intervenţiile adultului, părinte sau educatoare se vor realiza cu
- perseverenţă în rezolvarea sarcinilor. foarte mare atenţie astfel încât să nu se înfrâneze spiritul creativ
Jocurile de creativitate, dar în special sociodramele şi şi libertatea de opţiune a copilului. Adultul, educatoare vor avea
jocurile cu roluri stimulează capacităţile intelectuale, afective şi mai mult un rol exterior jocului şi vor interveni doar să
emoţionale ale copiilor canalizând energia copiilor spre amortizeze conflictele, să păstreze o anumită disciplină a jocului,
dezvoltarea acelor abilităţi, aptitudini şi deprinderi ce vor fi sau să sugereze diplomatic şi cu mult tact pedagogic soluţii. Cu
necesare activităţii şcolare viitoare. Situaţiile şi relaţiile pe care pricepere şi îndemânare pedagogică copiii vor fi stimulaţi ,
sociodramele le pun în scenă prezintă similarităţi cu situaţiile din ajutaţi şi încurajaţi, astfel încât fiecare copil să-şi valorifice ideile
viaţa reală cărora copiii le găsesc rezolvări, situaţii pe care copiii şi iniţiativele în mod creator. Realizându-şi ideile, interesele,
le vor experimenta în activitatea şcolară. Astfel copiii intenţiile, aspiraţiile în joc, el va fi capabil să le realizeze cu
acumulează cunoştinţe şi deprinderi, îşi dezvoltă funcţiile succes şi în viaţa reală. În plus iniţiativa unui copil va stimula
gândirii, capacităţile de abstractizare şi generalizare, se participarea şi altor copii la jocul de creaţie, va determina
obişnuiesc cu operarea cu noţiuni în plan abstract. Desigur formarea de relaţii între copii, care vor deveni mai sociabili şi
imaginaţia joacă un rol important în cadrul acestor procese. Cu civilizaţi. Jocul de creaţie îmbogăţeşte orizontul de viaţă al
ajutorul imaginaţiei şi artei narative orice lucru poate fi creativ. copiilor, înţelegerea şi trăirile copiilor devin mai bogate şi mai
Specialiştii au observat că acei copii care participă activ la jocuri orientate spre scop.
de creaţie din grădiniţă, manifestă acelaşi comportament plin de Reprimarea iniţiativei copilului, a creativităţii lui datorită
entuziasm şi în activitatea de învăţare şcolară. Acest aspect a fost anumitor impedimente de ordin material sau pedagogic va duce
demonstrat într-un experiment din anii 70 în Germania, pe un la pasivitate, la înfrânarea dezvoltării lui, astfel că dintr-un copil
grup de 100 de copii preşcolari. 50 de copii au frecventat o cu potenţial va deveni un copil cu dificultăţi.
grădiniţă care practica în marea majoritate a timpului activităţi cu
caracter academic, ceilalţi 50 de copii au frecventat o grădiniţă în 4.3.5.Jocul cu rol
care activităţile se desfăşurau sub formă de joc. Comparaţiile De multe ori ne face plăcere să întrebăm copiii ce vor să
realizate între cele două grupe de copii au fost edificatoare. se facă când vor fi mari. Diversitatea răspunsurilor va surprinde,
Copiii care au frecventat grădiniţa orientată pe activităţi de joc au copiii vor răspunde că vor să se facă: pilot, magician, balerină,
avut rezultate net superioare din punct de vedere al achiziţiilor, astronaut, actor, doctor, luptător, soldat. Imaginaţia copiilor
din punct de vedere al dezvoltării psiho-motrice, afectiv- cunoaşte avânt mai ales dacă este activată şi încurajată. Dacă se
emoţionale, sociale şi intelectuale, decât copiii care au fost oferă copiilor obiecte diverse de îmbrăcăminte pentru a se
orientaţi pe activităţi academice. Acest experiment a determinat o costuma vom observa cum deodată jocurile lor devin mai
reformare a învăţământului preşcolar din Germania, o reorientare dinamice şi mai bogate în conţinut. Copiii vor alege costumaţiile
85 86
în funcţie de un anumit rol pe care-l vor juca, iar imaginaţia lor ia important la jocului cu rol în modelarea personalităţii copiilor
avânt atunci când copiii se joacă împreună. Cele mai banale preşcolari pe toate laturile: cognitiv, afectiv-emoţional, volitiv.
obiecte din jur se metamorfozează şi devin mijloace absolut Copiii dobândesc mai multă siguranţă şi curaj de manifestare în
necesare desfăşurării jocului. Un scaun se va transforma în cea faţa unui auditoriu, dobândesc încredere în forţele proprii, o
mai performantă maşină, un băţ va deveni o baghetă de creştere a stimei de sine. Jocul cu rol antrenează participarea la
magician, un cearşaf aşezat pe un scaun va deveni o fortăreaţă joc chiar şi a celor mai retraşi copii, uneori aceştia acceptă să
invincibilă etc. Copiii dovedesc o capacitate extraordinară de a joace chiar roluri de leader.
crea scenarii, intrigi şi puneri în scenă asemănătoare cu Jocul cu rol este exact tipul de joc pe care copilul îl
scenografia unei adevărate piese de teatru. Jocurile cu rol îşi aduc execută cu plăcere şi cu motivaţie, este tipul de activitate care
o contribuţie de netăgăduit în dezvoltarea imaginaţiei creatoare a realizează pregătirea copiilor pentru viaţă socială de mai târziu
copiilor. Adulţii care se ocupă cu educaţia copiilor, educatoarele (Elkind, D., 2007). Jocul cu rol spun cercetătorii reprezintă inima
în special trebuie să cunoască această înclinaţie firească a copilăriei, o inimă care bate în ritmul biologic al copilului şi care
copiilor de a se juca imitând diferite situaţii din viaţa cotidiană nu are limite în ceea ce priveşte realizarea dorinţelor imaginate
sau din poveşti în cadrul jocurilor de rol. Astfel punându-se la de copilul de vârstă preşcolară. Educatoarele cunoscând aceste
dispoziţia copiilor obiecte de îmbrăcăminte şi elemente ale unor trăsături specifice copilăriei şi conştientizând valoarea formativă
costumaţii îi vom determina să se angajeze în roluri cât mai a jocului cu rol îl practică cu regularitate. În sala de grupă este
diferite. Cu cât jocurile cu rol vor fi mai diversificate cu atât necesar să existe un colţ cu costume, obiecte de îmbrăcăminte
experienţa de viaţă a copiilor se va îmbogăţi. Cercetările pentru ambele genuri şi diverse accesorii ca: obiecte de podoabe,
demonstrează următorul aspect copiii care participă la jocurile cu insigne, genţi etc., care să suscite interesul şi imaginaţia copiilor.
rol, cu subiecte diverse, în cadrul cărora îşi pun la contribuţie Educatoarele vor încuraja copiii să practice jocurile cu rol, le vor
imaginaţia şi creativitatea, vor deveni şcolari mai buni şi vor da sugestii, vor participa împreună cu copiii la desfăşurarea
rezolva mai rapid şi eficient orice problemă cu care se vor jocului.
confruntă. Trebuie să precizăm că pe lângă celelalte aspecte pe care
Copiii urmăresc cu foarte multă atenţie activităţile deja le-am evidenţiat privind rolul jocului cu rol în dezvoltarea
adulţilor, ale părinţilor în special. O fetiţă o va urmări cu interes personalităţii copilului, trebuie să subliniem şi importanţa lui în
pe mama ei când se va aranja să iasă în oraş, întoarsă în camera educarea limbajului. Jocul cu rol are un important impact asupra
ei fetiţa va imita în detaliu toate operaţiile pe care mama ei le-a limbajului deoarece jocul cu rol activează zona proximei
făcut să se aranjeze: de la îmbrăcăminte până la make-up. dezvoltări (Vîgotski, 2002). În jocul cu rol copiii sunt obligaţi să
În jocurile cu rol copiii învaţă ce înseamnă competiţia, comunice, sunt determinaţi să precizeze reguli într-un limbaj
lupta pentru a atinge un obiectiv chiar dacă nu conştientizează coerent, sunt nevoiţi să vorbească cu toţii exprimându-se într-un
pe moment acest aspect, acestea se vor interioriza şi se vor stoca limbaj în conformitate cu rolul pe care îl joacă. Dacă copilul
în memorie, în subconştient şi îi vor fi de folos atunci când va joacă rolul unui poliţist va utiliza un anumit limbaj, dacă joacă
avea nevoie. rolul unui medic limbajul va fi adaptat domeniului medical, dacă
Adulţii care se ocupă cu educaţia preşcolarilor trebuie să va juca rolul Cenuşăresei copilul va folosi limbajul şi dialogul
încurajeze copiii să se joace, cercetările demonstrând rolul folosit de autorului basmului etc. Putem spune că în joc copilul
87 88
foloseşte un metalimbaj adaptat situaţiei şi conjuncturii jocului simţuri: copilul vede, aude, pipăie, gustă, miroase şi simte, mai
cu rol pe care copilul îl interpretează, astfel încât să se facă târziu începe să recunoască obiectele familiare, începe să distingă
înţeles de ceilalţi copii. Are loc un proces de exersare, de între obiectele care îi plac sau care nu. La aceasta vârstă
procesare, de interiorizare şi dezvoltare a limbajului. descoperă cu uimire că orice acţiune a sa asupra unui obiect are
Jocul cu rol ajută copiii să se adapteze şi din punct de un efect (că dacă trage lanţul de la cărucior se mişcă jucăriile).
vedere afectiv-emoţional diferitelor situaţii contrariante cu care Încă din această perioadă cunoaşterea şi învăţarea merg împreună
interacţionează copilul şi pentru care nu este pregătit (Beaven, J. cu jocul. Copilul creşte şi atinge vârsta mersului biped, la început
2000). Contradicţiile, conflictele şi conjuncturile nefavorabile cu ajutorul părinţilor şi a obiectelor din jur care-i folosesc pentru
din viaţa reală cunosc o rezolvare fericită în plan imaginar prin susţinere în demersul lui de a cuceri spaţiul înconjurător, apoi
jocul cu rol. Realitatea cu atâtea interdicţii, reguli şi inadvertenţe universul copilului se lărgeşte şi mediul de explorat devine mult
se adaptează nivelului cognitiv şi afectiv-emoţional al copilului mai mare conform dorinţei copilului de a cunoaşte. Jocul
doar prin intermediul jocului. Jocul cu rol facilitează înţelegerea copilului cunoaşte alte aspecte, copilul este conştient de ceea ce
mai uşoară şi mai rapidă a lumii înconjurătoare. se petrece în jur, se bucură de toate jocurile pe care mama i le
oferă este plin de energie şi curiozitate. Treptat şi jocul se
4.4.Jocul copiilor în ziua de astăzi îmbogăţeşte, apar partenerii de joc, iar copilul învaţă să se joace
cu alţi copii, cu care împarte jucăriile. Urmărind evoluţia şi
4.4.1.Evoluţia ontogenetică a jocului dezvoltarea psihosocială a copilului, recunoaştem şi evoluţia
Jocul este o activitate de importanţă majoră în dezvoltarea ontogenetică a jocului:
copiilor, între joc şi dezvoltare este o relaţie de interdependenţă • jocul copilului sugar – este o modalitate de relaţionare
şi necesitate. Copilul sănătos se joacă, dacă un copil nu manifestă între copil şi părinţi. Copilul sugar zâmbeşte, priveşte, face
interes pentru joc este un indiciu clar că acel copil are o mişcări ca răspuns la atenţia părinţilor sau pentru a atrage atenţia
afecţiune. Orice copil sănătos se joacă şi stabileşte cu jucăriile lui lor;
o relaţie care nu poate fi înlocuită de altceva, relaţia cu jucăria • jocul solitar - începe de la un an şi este o formă de joc
favorită este o relaţie specială. Copilul ştie instinctiv şi intuitiv să singular a copilului cu jucăriile din jur sau cu adulţii in jurul lui;
se joace, dar are nevoie de sprijin pentru a-şi orienta jocul, pentru • jocul paralel - de la 1 an şi 6 luni până la 2 ani. Copiii se
a-l îmbogăţi şi pentru a acumula experienţă. Din punct de vedere joacă singuri chiar când sunt împreună cu alţi copii şi
diacronic jocul cunoaşte numeroase transformări, dar şi anumite conştientizează prezenţa acestora;
zone de stabilitate. Toţi copiii sugari se joacă la fel, jocul se • jocul asociativ – între 2-3 ani copiii se întâlnesc cu alţi
manifestă prin mişcările mâinilor şi picioarelor, toate aceste copii nu lucrează împreună şi nici nu colaborează, egocentrismul
mişcări stângace şi nedirijate îi produc copilului sugar satisfacţie. este încă puternic;
Sugarul le repetă, simte ca poate să se mişte, să apuce, să tragă, • jocul cooperant – este perioada preşcolară, copiii se joacă
să gângurească şi să silabisească. Pe măsura creşterii, copilul împreună, realizează activităţi în comun, îşi împart jucăriile,
mic începe să vadă mai bine, devine mai activ, doreşte să prindă jocul devine mai complex şi mai bine organizat, are reguli.
obiectele, vrea să le apropie şi să le analizeze, să le descopere şi Observăm aşadar o evoluţie a jocului concomitent cu creşterea
să le exploreze. Dacă la început toate informaţiile trec prin copilului, de la jocul instinctiv, imprecis şi intuitiv, până la jocul
89 90
elaborat, complex - jocul cu reguli. petrec majoritatea timpului în interior, fie acasă, fie în instituţii.
Copilul se joacă instinctiv, nimeni nu îi spune să se joace, jocul Astfel că majoritatea timpului copiii şi-o petrec jucând jocuri pe
există în codul genetic al copilului, orice copil se joacă. Nimeni televizor, calculator sau alte jocuri electronice. Locurile de joacă
nu îl instruieşte pe copilul mic cum să se joace, pur şi simplu exterioare sunt echipate cu jocuri şi echipamente specifice
jocul face parte din viaţa lui încă de la naştere. Cu timpul adulţii jocurilor în aer liber. Aceste jocuri nu au capacitatea de a stimula
vor interveni şi vor dirija copilul spre cunoaşterea lumii dezvoltarea copilului pe toate laturile, de aceea este necesar ca la
înconjurătoare. Copilul nou născut vede, dar nu înţelege ceea ce vârsta preşcolară copiii să frecventeze grădiniţele unde au
vede, aude dar nu înţelege încă conţinutul celor auzite, zâmbeşte posibilitatea dezvoltării tuturor potenţialităţilor în formare. Orice
dar nu ştie de ce, scoate zgomote dar nu vorbeşte. Copilul mic aptitudine a copilului poate fi optimizată prin joc (Isenberg &
este vulnerabil, fără apărare, are nevoie de îngrijire, dragoste şi Quisenberry, 2002). Toate laturile personalităţii se pot dezvolta
joc pentru a creşte frumos şi sănătos. Pentru cunoaşterea realităţii prin joc, înaltele abilităţi ale copiilor pot cunoaşte noi
înconjurătoare copiii explorează îndelung. În experienţa de joc transformări evolutive, conexiunea dintre joc şi dezvoltarea
mânuirea şi manipularea obiectelor sunt foarte importante. Copiii abilităţilor lingvistice, matematice, estetice este relevată de
explorează prin încercare şi eroare. Exemplul cel mai cunoscut studiile recente realizate de specialişti (Răduţ-Taciu, R., (coord.),
este al copilului care demontează toate jucăriile care îi întră în (2004), Van Hoorn, Nourot, Scales şi Alward, 2007)25.
mână, nu din dorinţa de a le strica, ci din dorinţa de cunoaştere. Când se joacă copiii:
Cunoaşterea la nivelul copilului mic se realizează prin simţuri,  au numeroase oportunităţi pentru a-şi exersa
copilul vede, aude, simte, pipăie şi cunoaşte în mod direct reprezentările mintale în numeroase alte situaţii;
realitatea. Uneori adulţii nu înţeleg atitudinile copiilor, cert este  îşi exersează toate laturile personalităţii: fizice, sociale,
că ei simt nevoia să fie înţeleşi şi să înţeleagă lumea în care emoţionale, intelectuale;
trăiesc.  sunt angajaţi cu toată fiinţa lor deoarece sunt motivaţi;
Nu poţi cere copilului cum să se joace, dezvoltarea normală a  îşi dezvoltă gândirea şi aptitudinile. De exemplu o
unui copil se realizează prin explorări personale, ei simt nevoia fetiţă de 4 ani a învăţat să scrie cu ajutorul unui alfabetar din
unor soluţii personale care de fapt prefigurează stilul personal de plastic propriul nume şi a înţeles şi că fiecare sunet este
învăţare şi cunoaştere. reprezentat de o literă. Ea a fost motivată de înţelesul cuvântului,
Jocul antrenează toate domeniile de dezvoltare a personalităţii propriul nume;
copilului şi de aceea E. Erikson (1963) consideră ca jocul este  îşi însuşesc concepte în mod logic, fiecare concept
instrumentul prin care copiii scot la lumina sentimente şi idei trebuie înţeles. Deoarece învăţarea mecanică a conceptelor este
interioare. inutilă, aceste concepte nu se reţin, intră în uitare.
Pentru copii, jocul este o activitate extrem de serioasă şi
4.4.2.Evoluţia jocului importantă. Prin joc, copilul reconstruieşte realitatea în
Din punct de vedere diacronic jocul a cunoscut conformitate cu dorinţele sale, o apropie, o analizează şi încearcă
transformări multiple. Astăzi copiii se joacă jocuri care până nu
demult nu făceau parte din repertoriul copilăriei. Copiii care 25
Play at the Center of the Curriculum in
trăiesc la oraş datorită condiţiilor vieţii specifice urbane, copiii www.4children.org/pdf/play07.pdf
91 92
să o înţeleagă. Copilul în joc depune efort la fel cum omul - jocul pe calculator este un joc de tip solitar, ori pentru a
depune efort în activitatea sa de fiecare zi, jocul reprezintă jobul creşte sănătos şi pentru a se integra în viaţa socială copilul are
copilăriei. Datorită caracteristicii gândirii copiilor de vârstă nevoie de interacţiune socială;
preşcolară, ei nu pot procesa realitatea prin mijloace abstracte ci - conţinutul moral al jocurilor-video de multe ori lasă de
doar prin experienţa multisenzorială concretă. Prin joc, copiii dorit;
rezolvă probleme de viaţă, din mediul lor înconjurător fizic şi - conectarea on-line este benefică, dar în aceeaşi măsură este
social, creează situaţii pentru a găsi soluţii diferite - ceea ce le va periculoasă. Există acolo o lume virtuală tot atât de încărcată de
dezvolta gândirea, care odată cu dezvoltarea ontogenetică va pericole ca viaţa reală, de aceea accesul la internet al copiilor
atinge şi dezvoltarea formală. Jocul permite copiilor să înveţe trebuie să fie sub supravegherea permanentă a părinţilor.
utilitatea obiectelor, ei se concentrează pe ceea ce fac, devin Foarte mulţi copii pasionaţi de calculator, care-şi petrec
interesaţi de mediul înconjurător pe care îl explorează fiind foarte mult timp în faţa monitorului, ajung nişte adolescenţi
atenţi, motivaţi şi interesaţi. nesociabili, obezi sau chiar bolnavi de nevroze, statisticile o
dovedesc, de aceea este necesar ca acest semnal de alarmă să fie
luat în consideraţie şi menţionat de orice pedagog.
4.4.3.Jocul şi calculatorul
Calculatorul este un mijloc de învăţare util şi benefic atâta
Cucerirea ştiinţei a determinat o evoluţie fără precedent a
timp cât este folosit cu moderaţie şi îmbinat cu celelalte metode
electronicii, iar aplicaţiile sale pe calculatorul personal sunt tradiţionale instructiv-educative. Îmbinarea jocurilor tradiţionale
inepuizabile. Astfel calculatorul personal face parte astăzi din cu jocurile pe calculator sau alte jocuri electronice vor determina
viaţa oricărui copil, care are acest obiect în casă sau la grădiniţă. evoluţia copilului spre maxime performanţe, cu condiţia ca să nu
Jocurile pe calculator sunt numeroase, variate şi unele de înaltă se neglijeze relaţiile interumane şi mişcarea.
valoare educativă. Cu ajutorul jocurilor pe calculator copiii îşi
îmbogăţesc cunoştinţele, dobândesc noi dexterităţi şi aptitudini. 4.4.4.Jocul care antrenează creierul
Statisticile cercetătorilor au confirmat faptul că acei copii care
utilizează de timpuriu calculatorul sunt mai inteligenţi decât Jocul pe lângă toate beneficiile pe care le aduce în viaţa
ceilalţi copii. Jocurile didactice pe calculator sunt deosebit de copilului are şi un rol terapeutic. Consilierii şi psihologii cunosc
plăcute pentru însuşirea unor noi cunoştinţe despre lume, pentru foarte bine valenţele formative ale jocului de aceea folosesc jocul
învăţarea matematicii, chiar pentru învăţarea scrierii şi citirii. ca mijloc de remediere a unor simptome şi manifestări
Jocurile distractive pe calculator sunt de asemenea foarte plăcute indezirabile ale copiilor care suferă de diferite afecţiuni psihice.
copiilor. Pe lângă toate aceste aspecte pozitive trebuie să Astfel jocul este un mijloc terapeutic în educarea copiilor cu
accentuăm câteva aspecte pe care fiecare părinte trebuie să le Tulburări globale de dezvoltare (sindromul autist sau Asperger).
aibă în vedere şi anume: Copiii care suferă de aceste afecţiuni manifestă deficiente de
-timpul petrecut de copii în faţa calculatorului să fie unul interacţiune socială. Prin jocuri adaptate copilul poate fi învăţat
rezonabil; cum să reacţioneze în diferite situaţii sociale, prin joc. Prin jocul
cu personaje imaginare copilul este învăţat cum să utilizeze
-jocul pe calculator este unul static, de aceea părinţii trebuie
anumite formule de politeţe, replici adecvate unor situaţii
să îndemne copiii să facă şi mişcare şi dacă este posibil în aer
repetitive din viaţa socială. Copilul va deprinde anumite
liber, în curte, în parc etc.;
93 94
deprinderi sociale, poate învăţa comportamente sociale pe care să Activităţi pentru seminar
le aplice în viaţa reală (de exemplu diferenţa între privat şi
public, cu mai mult discernământ.
Jocul vine în sprijinul educatorilor atunci când au în
grupă un copil hiperactiv. Pentru disciplinarea pozitivă jocul cu
reguli este foarte indicat, copilul hiperactiv va fi obligat să se
supună regulilor jocului pentru a nu fi respins de ceilalţi copii, Sarcini şi exerciţii aplicative
inhibându-şi astfel tendinţele, iar educatoarea va recompensa
fiecare atitudine pozitivă a copilului hiperactiv.
Specialistul în neurologie, de origine japoneză ?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: “Numai ceea ce
Kawashima26, a inclus în cercetările medicale realizate de el, omul a absorbit de la prima vârstă este solid şi persistent în
două concepte revoluţionare pentru vindecarea bolnavilor el” (J.A.Comenius, Didactica Magna), redactaţi un eseu
cronici, ale căror boli le afectau grav calitatea vieţii. Cele două structurat de 150 de cuvinte.
studii se numesc Antrenează-ţi creierul – (Train your Brain) şi Timp de lucru 10 minute
Vârsta creierului (Brain Age) cuprind de fapt modalităţi prin
care creierul este mobilizat să-şi folosească funcţiile. Cele două 2. -
lucrări au avut un mare succes în Japonia, ceea ce a tentat o firmă
Cum poate jocul să stimuleze potenţialul de formare şi
faimoasă producătoare de jocuri pe calculator să îi propună lui
Kawashima o adaptare a cărţilor sub forma unui joc, care să dezvoltare a personalităţii complete.
aplice teoriile cercetătorului. Aşa a apărut jocul Brain Training
care stimulează capacitatea intelectuală şi agilitatea mintală. Prin
exerciţiile mentale pe care le propune acest joc, oamenii obţin o 3. -
anumită reactivare cerebrală, îmbunătăţindu-şi foarte mult
calitatea vieţii. 4. -
Jocul nu stimulează o singură parte a creierului, ci mai
multe regiuni care se folosesc în viaţa cotidiană, ameliorând 5. -
funcţiile creierului se ameliorează şi capacitatea de readaptare
socială.
Terapia prin joc se bazează pe principiile dezvoltării 6. -
ontogenetice ale copilului şi astfel se asigură, prin joc,
modalităţile potrivite de exprimare şi comunicare pentru copii.

26
www.braintraining.com.
95 96
factorilor ereditari, restul ţinând de condiţiile de mediu în care
individul evoluează. Pornind de la aceste idei afirmăm
importanţa grădiniţei în evoluţia copilului preşcolar. Jocul, în
grădiniţă, ca formă concretă, directă şi observabilă de activitate
se constituie, pentru educatori şi specialişti, într-un instrument
valoros, modelator, formativ şi evaluativ, pentru personalitatea în
evoluţie a copilului. În grădiniţă, prin activitatea fundamentală –
Capitolul al V-lea jocul - derularea controlată şi dirijată a acestuia ţine cont de
dezvoltarea biologică şi psihologică a copilului. În etapa
LOCUL JOCULUI ÎN CONŢINUTUL CURRICULAR senzorio-motorie de dezvoltare, jocurile sunt simple exerciţii ale
funcţiilor, numite de Jean Chateau şi Charlotte Bühler "jocuri
funcţionale", care contribuie la dezvoltarea motricităţii prin
5.1. Forme de activitate ludică din grădiniţă şi şcoală mişcări ale membrelor, prinderea şi aruncarea obiectelor, a
limbajului, prin gângureli şi vocalize, ce pregătesc dezvoltarea
În psihopedagogia modernă, jocul este asimilat ca o analizatorilor auzului şi vorbirii. Aceste activităţi deşi par la
evidenţă în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii prima vedere simpliste şi fără semnificaţie, ele permit fiecărei
umane. Jocul în copilărie se circumscrie evoluţiei psihogenetice. funcţii să-şi dezvolte, prin explorare şi specializare un domeniu
Psihologul Jean Piaget numeşte etapa preşcolară etapa gândirii pe care apoi îl va extinde. De aceea la vârsta de un an copilul
intuitive care se situează între 4 şi 7/8 ani, este etapa de stabilire foloseşte două treimi din timpul pe care acesta îl petrece în starea
a relaţiilor între fenomene, iar etapa şcolară mică etapa de veghe mişcându-se şi gângurind, aspecte ce reprezintă forme
operaţiilor concrete (7-11/12 ani), când se formează capacităţile ale jocului spontan. Trebuie să precizăm însă că la această vârstă
de conservare a substanţei. După vârsta de 12 ani este prezentă nu este important obiectul jocului, ci "practicarea funcţiei".
etapa operaţiilor formale, care dă posibilitatea înlănţuirii de Acum au loc spectaculoase achiziţii în plan biologic, fiziologic şi
raţionamente bazate pe argumente pertinente. Cercetările lui în plan psihologic. Odată depăşită această etapă a jocului
Piaget demonstrează organizarea structurilor mentale şi ale funcţional, copilul va căuta în activitatea sa elementul de noutate,
fenomenelor psihice cu totul şi cu totul specială în psihismul pe care deseori el însuşi îl produce, apoi prin mecanisme de
infantil faţă de adult. Evoluţia normală şi dezvoltare intelectuală asimilare/acomodare, îl integrează, constituindu-se astfel primele
armonioasă începe în perioada preşcolară prin activitatea de bază segmente de bază ale experienţei. Unul din principiile
a copilului jocul. Această cutumă se suprapune perfect pe teoria primordiale după care acţionează psihicul uman normal este
psihogenezei care porneşte de la noţiunea biologică generală a principiul obţinerii plăcerii, care orientează permanent toate
adaptării, care consideră inteligenţa ca un produs al mediului acţiunile umane. Dacă la început copilului îi face plăcere
sociocultural în care evoluează copilul şi reflectă stadiul de rezultatul acţiunii senzoriale, treptat copilul va fi încântat de
maturizare şi organizare a sistemului nervos central. Se efectuarea acţiunii în sine. Conform piramidei trebuinţelor a lui
accentuează rolul mediului social, cultural şi economic în Maslow1 (trebuinţe fiziologice, trebuinţe de securitate, trebuinţe
evoluţia copilului. Pornind de la studiile genetice bazate pe
aprecieri ale testelor de inteligenţă, s-a demonstrat (după unii
autori) că 65 % din nivelul intelectual se datorează 1
Abraham Maslow (1908-1970) a fost un psiholog umanist american. Este
97 98
de apartenenţă, dragoste) copilul depăşeşte de acum acest prin jocului. Jocul este mai complex, în joc sunt utilizate diferite
nivel şi trece spre următorul, superior, al trebuinţei eului (de obiecte, care participă la acţiunea jocului. De acum copilul
prestigiu, de stimă, de autorealizare). dobândeşte experienţe multiple redate cu fantezie în joc. Copilul
imită acţiunile adulţilor pe care le redă în jocul său. Planul
imaginar este mult evoluat, fantezia copilului zburdă, îşi
imaginează situaţii şi personaje pe care le distribuie în jocul său.
Jocul devine un mod de asimilare a realului, de cunoaştere şi
potenţare a calităţilor sale latente. Imitarea acţiunilor adulţilor
devine o formă de proiecţie a personalităţii în formare a copilului
care conduce maşini, trenuri, vapoare, avioane şi navete cosmice,
este Badman, este prinţesa Xena. Specificul jocului la vârsta
copilăriei implică în mare măsură simbolismul, folosit la cote
maxime şi multivalente, căci jocul infantil este în mare măsură
fantezie şi hiperbolizare. Copilul reconstruieşte realitatea o
modelează conform dorinţelor sale, în cadrul jocului scaunul
devine o locomotivă, o pereche de ochelari îl transformă în
Zorro, iar o pelerină dobândeşte puteri magice.
În etapa gândirii intuitive jocul devine mult mai
diversificat, dat fiind că de acum copilul începe să stabilească
Este momentul când se prefigurează conştientizarea acţiunii, relaţii între fenomene. Copilul doreşte să-şi afirme propria
aceasta devenind act voluntar. Copilul antrenează de acum valoare. Conform lui Charles Bühler: Copilul consideră că tot
capacităţi superioare, ca motivaţia şi voinţa, atingerea
ceea ce face el singur este mai frumos decât ceea ce a fost făcut
rezultatului acţiunii, de care copilul este întotdeauna mândru,
chiar dacă rezultatul nu corespunde aşteptărilor. În stadiul de oricare altul.
gândirii simbolice copilul datorită dezvoltării analizatorilor Intrarea copiilor în primul mediu formal de educaţie:
specifici, îşi dezvoltă limbajul, el devine mai autonom în mişcare grădiniţa, prin sistemul de învăţământul preşcolar va permite
şi acţiune. Sistemul neuromotor mult mai bine dezvoltat îi copilului să se introducă treptat într-un proces de învăţare uşor,
permite să execute acţiuni din ce în ce mai complexe, mai exacte stimulator, diversificat, orientat spre interesele sale primare: de
şi mai fine. Dezvoltarea proceselor psihice vor permite o evoluţie joc şi mişcare. Grădiniţa orientează activităţile copiilor prin joc
pe plan psihologic, copilul este de acum conştient de propria spre asimilarea valorilor societăţii actuale, prin mijloace
persoană, el se recunoaşte în oglindă, îşi cunoaşte numele şi specifice nivelului de dezvoltare al copiilor şi de către personal
recunoaşte persoanele din mediul său apropiat. Jocul copilului didactic cu aptitudini şi cunoştinţe în domeniu. Cunoaşterea
dobândeşte noi valenţe, perioadele de joc sunt mai lungi, se aspectului că la această vârstă copilul se exprimă prin joc,
observă o structurare şi o diferenţiere în modul de execuţie a strategiile, tehnicile şi mijloacele educaţionale sunt în totalitate
bazate pe o activitatea care se sprijină pe joc. Deoarece grădiniţa
cunoscut astăzi pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei este un mediu formal diferit ca structură şi mod de relaţionare de
nevoilor umane mediul familial, copilul la început se confruntă cu unele
99 100
probleme legate de socializare. Copilul vine din familie cu dar care nu se impune ci se formează uşor, prin conformările
anumite comportamente, atitudini, moduri de relaţionare ludice. Astfel copiii învaţă să reacţioneze adecvat, să-şi
individuale, specifice pe care, prin procesul educaţional organizat însuşească rolul în faţa membrilor grupului, să se comporte
le modelează şi le uniformizează, adaptându-le la noul mediu. conform rolului pe care-l interpretează. Grădiniţa prin mijloacele
Procesul educativ se realizează în mod dirijat, controlat şi dirijat oferite de joc pregăteşte copilul pentru activitatea şcolară. La
îndeaproape de cadre didactice şi alţi specialişti (consilieri, intrarea în şcoală copilul trece la etapa operaţiilor concrete,
psihopedagogi), cu scopul modelării unor comportamente copilul înţelege mai bine aspectele lumii înconjurătoare, iar
dezirabile. Acest demers trebuie să fie firesc, nestresant şi nu nivelul de dezvoltare al gândirii îi permite să opereze cu idei
trebuie să fie resimţit ca o presiune de către copii. Jocul prin abstracte, cum ar fi conservarea substanţei. De acum copilul
natura lui va pune la dispoziţia specialiştilor din grădiniţă dispune de capacităţi cognitive necesare înţelegerii anumitor
strategiile de realizare a obiectivelor educative, conform proprietăţi ale obiectelor cum sunt cantitatea şi numărul.
programei preşcolare. Socializarea reprezintă principala sarcină a Dezvoltarea în plan psihic dă posibilitatea copilului de a observa
grădiniţei. Deşi copiii de vârstă preşcolară mică nu simt nevoia conservarea cantităţii şi a numărului, el înţelege că acestea rămân
de a se juca cu alţi copii, treptat pe măsura dezvoltării lor neschimbate când sunt supuse unor transformări privind forma,
psihofizice, trebuinţa de apartenenţă, de afiliere poziţia sau alte atribute specifice. Operaţiilor mintale câştigă în
(corespunzătoare celui de-al treilea nivel al Piramidei lui mobilitate, şi reflexibilitate permiţând copilului să înţeleagă
Maslow) se va defini, manifestându-se pregnant abia în jurul relaţiile complexe cum sunt relaţii matematice de volum, de
vârstei de cinci ani. Începând cu această perioadă copiii se simt greutate. Abia înspre vârsta de 10 ani se conservă mental
bine doar împreună cu alţi copii. Jocul lor devine din ce în ce mai greutatea, iar volumul şi probabilitatea înspre vârsta de 11-12
elaborat, jocul cu subiect şi rol devine mai bine asimilat de copii, ani. Jocul copiilor se diversifică şi se nuanţează, şcolarii mici
regulile sunt respectate şi comportamentele adaptate rolului. deprind gustul colecţiilor de tot genul. Psihologii susţin baza
Subiectele jocului cu rol se diversifică, copiii se joacă împreună observaţiilor făcute de-a lungul anilor că 100% dintre băieţi şi
cu foarte multă implicare, dar se joacă şi singuri, deoarece jocul 91% dintre fetele de 11-12 ani fac colecţii. După vârsta de 12
cu rol dispune de subiecte care determină adesea copilul să se ani, odată cu stadiul operaţiilor formale, gândirea se conturează
joace cu parteneri imaginari, iar copilul este capabil să susţină pregnant prin raţionamentul abstract, prin ipoteze, vizând toate
singur câteva roluri. Jocul cu subiect are forţă interioară şi o aspectele posibile. De acum puberul datorită dezvoltării
organizare structurală operaţională, simbolistică şi instrumentală. proceselor şi funcţiilor gândirii, operează cu clase şi relaţii.
Cele mai multe roluri sunt luate din realitatea percepută de copii Gândirea şi inteligenţa raţionează cu ajutorul operaţiilor prin
în interacţiunile lor sociale. Jocurile cu reguli, alături de alte interiorizarea acţiunilor externe cu obiectele. De semnalat la
jocuri cum sunt jocurile didactice, au o importanţă specială, prin acest stadiu de dezvoltare caracterul neliniar al gândirii. De aceea
caracterul puternic educativ, copilul are acces prin intermediul acţiunile educaţionale vor avea permanent în atenţie acest aspect
lor la modele de comportament, stiluri de relaţionare, limbaj al dezvoltării psihologice a şcolarului. Activitatea de învăţare
adecvat. Jocurile, prin structura, prin conţin şi mijloace sunt trebuie să satisfacă nevoia de activitate, nevoia de a manipula
instrumente de formare a unor atitudini de corectare a obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri şi
comportamentului, copilul fiind supus unei cenzuri atitudinale, situaţii, nevoia de a se juca. Jocul este şi liantul care uneşte
101 102
şcoala cu viaţa şi personalitatea copilului. Copilul este o fiinţă a motivantă pentru şcolarii de vârstă mică ea trebuie să includă
cărei principală trebuinţă este jocul. (...). Trebuinţa de a se juca elemente ludice ca: surpriza, ghicirea, întrecerea, explorarea,
este tocmai ceea ce ne va permite să împăcăm şcoala cu viaţa, să aşteptarea.
procurăm şcolarului acele mobiluri de acţiune care se consideră
de negăsit în sala de clasă. Alternarea activităţilor scolastice cu 5.2.Integrarea elementelor de joc în conţinutul
jocurile didactice constituie elementule ce conferă o dinamică curricular al învăţământului preşcolar
performantă activităţii instructiv-educative. Îmbinarea metodelor
de învăţare în aşa măsură încât să ducă la eficientizarea Învăţământul preşcolar românesc îşi organizează
procesului de învăţământ reprezintă una dintre direcţiile reformei activitatea pe baza politicilor privind educaţia la nivel preşcolar
educaţiei contemporane. Implementarea jocului în activitatea de şi anume pe baza curriculum-ului educaţional preşcolar. În sens
predare-învăţare facilitează procesul de asimilare, fixare şi larg, curriculum-ul desemnează ansamblul experienţelor de
consolidare a cunoştinţelor, retenţia şi transferul. Introducând învăţare prin care trece copilul pe parcursul şcolarizării, iar în
elemente de joc printre etapele unei lecţii sobre şi seci se sens restrâns curriculum-ul reprezintă ansamblul documentelor
determină crearea unei atmosfere de relaxare şi de încredere, de şcolare care reglementează desfăşurarea activităţii preşcolare:
destindere cu efecte benefice asupra dezvoltării personalităţii plan de învăţământ (conform tabelelor nr.1 şi 2), programa
analitică, ghiduri de aplicare, manuale etc.2
copiilor. S-a demonstrat că jocul ajută la dezvoltarea intelectuală
a preşcolarilor şi şcolarilor, permiţând elaborarea de structuri
Ta be l nr . 1- Gră di niţe c u pr o gr a m n or ma l
cognitive din ce în ce mai echilibrate. Tot mai mulţi pedagogi
recunosc aspectul că utilizând jocul în procesul de predare - Nr. Categoria de activitate Nivelul I 3- Nivelul II
învăţare, activitatea didactică devine mai atractivă şi se pliază pe crt. 5 ani 5-7 ani
trebuinţele copilului. I. Activităţi comune 7 10
În învăţământul primar, jocul didactic se poate organiza A. Activităţi de educare a limbajului 1 2
cu succes la toate disciplinele şcolare, în orice moment al lecţiei. A. Activităţi matematice. 1 2
Obiectivele sunt: dobândirea de noi cunoştinţe şi deprinderi, B. Cunoaşterea mediului 1 1
fixarea şi consolidarea acestora, verificarea şi aprecierea B. Educaţie pentru societate 1
Activităţi practice şi elemente de 1 1
nivelului de pregătire al elevilor. Elementele ludice contribuie activitate casnică
din plin la stimulează creativitatea copiilor, dezvoltă libertatea de A. Educaţie muzicală 1 I
gândire şi acţiune, formează caracterul şi trăsăturile lui iniţiativa, B. Educaţie plastică 1 1
curajul, voinţa perseverenţa, combativitatea, corectitudinea, A. Educaţie civică 1 1
disciplina, spiritul de cooperare, comportamentul civilizat. I1. Activităţi alese, jocuri şi alte 17 14
Reforma învăţământului a determinat mutarea accentului activităţi desfăşurate cu copiii
III. Extinderi 0-1 1-2
de pe factorii intelectuali pe cei motivaţionali şi afectivi, iar jocul
pune la dispoziţia cadrelor didactice un instrumentar de mijloace
eficiente, prin integrarea afectiv-emoţională a şcolarilor. Pentru
ca o activitate didactică să devină atractivă, stimulativă şi 2
Gabriela Kelemen, Pedagogie preşcolară, Editura UAV, 2007.
103 104
IV. Activităţi opţionale 0-1 1-2 VII. " Activităţi recuperatorii - 5
Nr. minim de activităţi /săptămână. 24 26 Nr. minim de activităţi pe săptămână 49 51
Nr. maxim de activităţi/ 25 28 Nr. maxim de activităţi pe săptămână 53
51
săptămână

Tabel nr.2-Plan de învăţământ la nivel preşcolar


Grădiniţe cu program prelungit şi săptămânal

Nivel I Nivel II
Locul
- 3-5 ani - 5-7 ani
Nr. activ. Categoria de
Număr de Număr de
crt. în progr. activitate
activităţi activităţi
zilnic
propuse propuse
I Dimineaţa Activităţi comune 7 10
Activitate de educare 1 2
A "
a limbajului 1

A. Activităţi matematice. 1 2
"
B. Cunoaşterea mediului 1 l
Educaţie pentru societate,
1
A. Activităţi practice şi
" 1 1
B. elemente de activitate
casnică l

Educaţie muzicală 1 1
B. "
Educaţie plastică l l
A. " Educaţie fizică 1 1
Activităţi alese, jocuri şi
II. " alte activităţi desfăşurate 17 14
cu copiii
III. " Extinderi 0-1 1-2
IV. " Activităţi opţionale 0-1 1-2
După- Activităţi recreative şi de
V. 10 5
amiază relaxare
Activităţi de dezvoltare şi
VI. " exersare a aptitudinilor 15 15
individuale

105 106
Planul de învăţământ este un document curricular se respectă dreptul copilului la joc ca formă de activitate,
obligatoriu în care sunt stipulate categoriile de activitate pe două metoda, procedeu şi mijloc de realizare a demersurilor
nivele de vârstă: nivelul I pentru copiii de 3-5 ani şi nivelul al II- educaţionale, pe baza curriculum-ului educaţional preşcolar.
lea pentru copiii de 5-7 ani. Jocul este prezent în toate etapele din regimul zilei.
Planul de învăţământ detaliază activităţile pentru cele două Activităţile desfăşurate cu copiii în cadrul regimului zilei diferă
tipuri de grădiniţe: cu program normal şi cu program prelungit în funcţie de tipul de grădiniţă. Regimul unei zile în grădiniţă
sau săptămânal, specifică numărul minim şi maxim de activităţi cuprinde pe ore următoarele activităţi:
pe săptămână pentru cele două nivele, precum şi diseminează
activităţile pe etapele unei zile de activitate din grădiniţă.
Planul de învăţământ la nivelul preşcolar cuprinde şi o Activităţi didactice
Etape Orele Regimul unei
serie de teme orientative pentru activităţile desfăşurate în cadrul
opţionalului. Planul de învăţământ corespunde celor două nivele zile în grădiniţă
de vârstă 3-5 ani şi 5-7 ani. Activităţile din grădiniţă se Dimi-neaţă 7-8,30 Venirea copiilor Întâmpinarea copiilor
diferenţiază în funcţie de vârsta copiilor pe aceste două trepte, la grădiniţă de către educatoare,
8,30-9 Micul dejun discuţii cu părinţii.
prima treaptă reprezintă perioada de socializare, iar cea de-a I Jocuri şi activităţi
doua se axează pe pregătirea copiilor pentru şcoală. Pe baza alese, activităţi pe
planului de învăţământ se întocmesc orarele grupelor sectoare/arii de
omogenizate pe criteriul vârstei sau după caz combinate. După activitate.
întocmire orarele sunt supuse spre aprobare consiliului de II 9,30-10,30 Activităţi Desfăşurarea
administraţie. Orarele grupelor vor fi definitivate înainte de comune activităţilor obligatorii
începerea anului şcolar şi afişate în grupă la loc vizibil. cu întreaga grupă de
Grădiniţa de copii este instituţia care educă şi ocroteşte copii.
copiii aflaţi la vârsta preşcolară, adică copiii între 3 şi 6-7 ani, III 10,30-12 Activităţi Jocuri diferite,
comple- muzicale, de mişcare,
urmărind dezvoltarea personalităţii copiilor conform ritmului mentare în aer liber, jocuri
propriu şi bagajului genetic. Acestea se pot realiza doar prin joc, distractive etc.
nu întâmplător în decursul timpului grădiniţa de copii a fost După-masă 12-13 Masa de prânz Formare de deprinderi
numită casa jocului.3 IV şi comportamente
Învăţământul preşcolar asigură dezvoltarea liberă, 13-15 Somnul de -II-
integrală şi armonioasă a personalităţii copilului potrivit ritmului după-masă
propriu şi trebuinţelor sale, sprijinind formarea autonomă şi 15- Somnul de -II-
creativă a acestuia prin activitatea proprie copiilor de 3-7 ani, 15, 30 după-masă
jocul.
În toată activitatea desfăşurată în învăţământul preşcolar

3
Pedagogia preşcolară, 2007).
107 108
Activităţile didactice desfăşurate cu copiii în perioada de • cunoaşterea mediului;
dimineaţă se împart în trei etape : • educaţie pentru societate;
- etapa I cuprinde Jocuri şi activităţi la alegerea copiilor şi •activităţi practice şi elemente de activitate casnică;
Activităţi pe sectoare/arii de activitate; • educaţie muzicală;
- etapa a II-a cuprinde Activităţile comune, desfăşurate pe • educaţie plastică;
grupe de vârstă conform orarului; • educaţie fizică.
- etapa a III-a cuprinde Activităţile complementare. Obiectivele specifice pentru activităţile comune sunt
De la venirea copiilor în grădiniţă, în cadrul etapei I copiii se stipulate de programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa
joacă sau îşi aleg activităţile pe care doresc să le desfăşoare, de de copii, în funcţie de care educatoarele aleg temele săptămânale şi
obicei copiii se organizează singuri sau sunt conduşi subtil de conţinuturile în vederea realizării acestora, dar ţinându-se cont şi de
educatoare spre centrele de interes. Jocurile şi activităţile alese se interesele copiilor.
desfăşoară individual sau pe grupuri mici şi au rolul de a socializa Etapa a III-a cuprinde activităţi complementare, acestea au
copiii, de a-i iniţia în cunoaşterea lumii înconjurătoare, a mediului rolul de a fixa cele însuşite în cadrul activităţilor comune, dar printr-
social şi cultural căruia îi aparţin, de a-şi dezvoltă comunicarea orală o formă recreativă pentru copii. De aceea în cadrul acestor activităţi
şi scrisă. Pentru o bună desfăşurare a activităţilor pe arii de influenţă predomină jocurile distractive, jocurile de mişcare în aer liber,
educatoarea va împărţi grupa pe zone de interes: Biblioteca, Colţul jocurile sportive, dramatizările, teatru de păpuşi, vizionări de filme
naturii, Construcţii, Colţul păpuşii etc. De asemenea va pregăti pentru copii, jocuri pe calculator, plimbări, vizite etc.
materiale didactice pe care le va distribui pe sectoare. Activităţile Activităţile opţionale sunt categorii de activităţi alese de
desfăşurate pe sectoare/arii de activitate au rolul de a pregăti copiii educatoare, dar cu consultarea părinţilor. Acestea se desfăşoară cu
din punct de vedere didactic pentru activităţile comune. grupuri de 10-15 copii, sub îndrumarea educatoarei sau a altui
Etapa a II-a cuprinde activităţile comune, care sunt obligatorii profesor de specialitate (gimnastică, desen etc.), cu care educatoarea
pentru toţi copiii din grupă, acestea se vor organiza fie cu întreaga formează echipă.
grupă, fie pe grupuri mici de copii. În cadrul acestora se realizează Extinderile sunt activităţi suplimentare, nu sunt obligatorii, ele
partea esenţială a obiectivelor programei instructiv-educative din se desfăşoară conform deciziei educatoarei, în funcţie de nivelul
grădiniţa de copii. Activităţile comune variază, ca timp afectat în grupei, pe baza unei planificări realizate de educatoare şi avizată de
funcţie de nivelul de vârstă, de la 15-20 minute cu copiii cuprinşi inspectorul de specialitate, nu mai mult de o extindere pentru nivelul
între 3-5 ani şi 30-35 de minute cu copiii cuprinşi între 5-7 ani, iar la 3-5 ani şi de două extinderi pentru nivelul 5-7 ani.
grupa pregătitoare pentru şcoală uneori activităţile se pot întinde pe Ponderea tipurilor de activitate pe durata unei zile preşcolare este
o durată de 40-45 de minute, mai cu seamă înspre finalul de 50% activităţi frontale, 25% individuale şi 25% în grupuri mici
preşcolarităţii cu scopul apropierii treptate de activitatea şcolară. desfăşurate astfel:
Activităţile comune se desfăşoară sistematic, sunt organizate în - frontal şi în grupuri mici;
detaliu, fiind cele mai potrivite modalităţi de realizare a obiectivelor - individual şi în grupuri mici;
instructiv-educative ale programei. - frontal şi individual.
Planul de învăţământ detaliază domeniile de cunoaştere care Activităţile în grupuri mici sunt predominante în cazul
se concretizează în următoarele categorii de activităţi: activităţilor liber alese, când copiii lucrează pe sectoare/arii de
• activitate de educare a limbajului; stimulare, iar grupurile se constituie pe baza opţiunii copiilor.
• activităţi matematice;
109 110
Activităţi pentru seminar

Capitolul al VI-lea
Sarcini şi exerciţii aplicative
JOCUL
ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR
 ?
1. Realizaţi un eseu argumentativ de 150 de cuvinte LA ALEGERE ŞI PE ARII DE STIMULARE
pornind de la afirmaţia lui Seneca: “Viaţa este suficient
de lungă dacă vom şti cum s-o folosim – şi trebuie s-o
folosim pentru realizarea celor mai importante lucruri”.
Timp de lucru 10 minute Aceste etapă din cadrul activităţilor desfăşurate de copii
în grădiniţă, după cum o precizează şi numele cuprinde jocuri şi
2. - activităţi la alegerea copiilor. Deşi sunt activităţi la alegerea
copiilor totuşi aceste jocuri şi activităţi necesită o îndrumare din
partea educatoarei. Copilul trebuie să se simtă liber şi
3. - neconstrâns, totuşi o anumită coordonare şi supraveghere
competentă din partea educatoarei este absolut necesară. În
4. - lucrarea de referinţă a lui J.J.Rousseau „Emil sau despre
educaţie”, celebrul filosof iluminist preciza: Datorită experienţei
reduse a copilului şi lipsei cunoştinţelor, jocul început nu ar mai
5. - putea continua, s-ar întrerupe, atenţia copiilor orientându-se spre
alte acţiuni. Prin intervenţia tactică a educatoarei sprijină copiii
6. - pentru a duce la bun sfârşit jocul început. Jocurile la alegere
reprezintă în etapa zilei un moment important de influenţare,
direcţionare şi dezvoltare a copilului în plan psihic, moral şi
fizic. Este momentul oportun de urmărire şi coordonare a
comportamentului copiilor. Copilul se joacă cu plăcere şi nu
sesizează intervenţiile educatoarei ca pe nişte constrângeri, în
pasiunea lui pentru joc copilul preia din mersul jocului,
insesizabil direcţionările comportamentale dezirabile subtil
introduse de educatoare. Trebuie să subliniem că orice activitate
desfăşurată în grădiniţă, orice joc trebuie să aibă un caracter

111 112
instructiv-educativ. educaţionale oferite de joc vor fi fructificate deplin astfel încât să
De aceea educatoarea va urmări să respecte în cadrul determine dezvoltarea calităţilor psihice şi fizice ale copiilor.
etapei Jocuri şi activităţi la alegerea copiilor nişte cerinţe de
ordin didactic: 6.1. Obiectivele specifice etapei Jocuri şi activităţi la
- jocurile şi activităţile la alegere se vor desfăşura de alegere
asemenea manieră încât să nu încalce principiul ocupaţiilor
ludice, acela de a produce plăcere prin ele însele, ele trebuie să Obiectivele generale reglementează obiective cu un grad
respecte acea tendinţă de a produce copiilor satisfacţii de ridicat de generalitate şi complexitate care se referă la formarea
moment; unor capacităţi şi atitudini specifice:
- jocurile şi activităţile la alegere trebuie să realizeze - să ofere copiilor cadrul ludic de afirmare a
obiectivele generale şi cele specifice învăţământului preşcolar. capacităţilor şi disponibilităţilor ludice;
Cu toate că jocul în primul rând satisface plăcerea copilului de a - să formeze capacitatea copiilor de a-şi îmbogăţi
se juca, dincolo de acest aspect important educatoarea trebuie să- treptat conţinutul jocurilor şi de a aborda teme şi subiecte din ce
şi fixeze cu precizie nişte obiective imediate pe care le urmăreşte în ce mai complexe pe măsura perfecţionării cunoştinţelor,
în cadrul jocurilor şi pe care le va realiza fără a aduce prejudicii formării deprinderilor şi obişnuinţelor în activitatea de joc;
jocului ca atare al copiilor; - să asigure trecerea treptată de la jocul primar,
- jocurile şi activităţile la alegere trebuie să se desfăşoare simplist, de manipulare a obiectelor la cel evoluat de creaţie, să
sub directa îndrumare a educatoarei. Argumentele pe care le se realizeze trecerea de la jocul simbolic la jocul cu reguli;
aducem în favoarea afirmaţiei făcute sunt următoarele: copiii - să asigure dezvoltarea psihomotorie a copilului în aşa
lăsaţi neîndrumaţi vor trece cu uşurinţă de la un joc la altul, de la fel încât să se realizeze trecerea de la jocul simbolic şi jocul cu
o ocupaţie ludică la alta fără a finaliza acţiunea întreprinsă, reguli la activităţi şi ocupaţii ludice cât mai variate şi mai
tratează în mod superficial diferitele jocuri, transformă cuprinzătoare sub aspectul conţinutului.
activitatea ludică într-un joc al întâmplării fără o finalitate - să contribuie la stimularea activităţii de învăţare, de
educativă. Ori întreaga activitate din grădiniţă urmăreşte recuperare şi compensare a funcţiilor diminuate şi la dezvoltarea
orientarea acţiunilor copiilor înspre dezvoltarea personalităţii lor disponibilităţilor psihomotorii ale copiilor;
pe toate laturile. - să creeze buna dispoziţie şi plăcerea participării la
Intervenţiile educatoarei determină antrenarea tuturor activităţile din grădiniţă.
copiilor în joc, prin mijloace subtile conferite de tactul pedagogic a) Obiective specifice:
cu care trebuie să fie înzestrată o educatoare, va urmări În grădiniţa de copii obiectivele generale se concretizează
înlăturarea momentelor monotone, de acalmie, superficialitate şi în obiective specifice pe niveluri de vârstă. Acestea precizează
va introduce în joc elemente de surpriză, care va trezi interesul, modul de acţiune în sensul organizării şi desfăşurării Jocurilor şi
inventivitatea, imaginaţia şi iniţiativa copiilor. Educatoarea va activităţilor la alegere.
ajuta permanent copiii să treacă peste momentele de dificultate,
peste conflicte şi va motiva jocul determinând copiii să participe Grupa mică (copii de 3-4 ani)
cu interes, să persevereze până la finalizarea jocului. Situaţiile La grupa mică obiectivele specifice urmăresc:
113 114
- orientarea copiilor în spaţiul de joc (sala de grupă, de activităţi;
sectorul/aria/zona de activitate, masa de lucru, sala de - antrenarea sistematică a copiilor în activităţi ludice cu
gimnastică, curtea grădiniţei); parteneri sau colective cu scopul socializării copiilor;
- dezvoltarea capacităţilor de efort ale copiilor prin - corectarea în cadrul jocului a deficienţelor de pronunţie
antrenarea permanentă în joc; şi vorbire, îmbogăţirea vocabularului, activizarea acestuia în
- dezvoltarea sensibilităţii analizatorilor, a muşchilor mici cadrul jocurilor în procesul de comunicare orală;
ai mâinii prin manipularea jucăriilor şi a diferitelor obiecte - formarea unor comportamente dezirabile prin
folosite în joc; practicarea unor jocuri cu reguli;
- însuşirea unor cunoştinţe despre jucăriile şi obiectele cu - dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei copiilor, a
care vin în contact în acţiunea de joc; disponibilităţilor înnăscute prin antrenarea copiilor la diferite
- stimularea proceselor psihice cognitiv-afective cu activităţi ludice.
ajutorul jucăriilor şi materialelor care reflectă realitate în
activitatea de joc; Grupa mare (5-6 ani)
- dezvoltarea limbajului prin comunicare cu partenerii de Pe lângă toate obiectivele prevăzute pentru grupa mică şi
joc şi educatoarea în procesul jocului; mijlocie la grupa mare vom urmări :
- constituirea treptată a operaţiilor mintale şi motrice, - extinderea sferei de cuprindere a conţinutului
prin acţiunea cu jucăriile şi materialele utilizate în joc, rezolvarea activităţilor ludice;
de situaţii-problemă în acţiunea jocului; - practicarea intensă a jocurilor simbolice evoluate: a
- dezvoltarea motricităţii generale a copiilor prin jocurilor de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană, din poveşti şi
creşterea treptată a coordonării mişcărilor prin acţiunea de joc; basme;
- formarea deprinderii de a practica jocuri cu jucării şi - îmbogăţirii experienţei de viaţă prin abordarea în jocul
materiale accesibile pentru început, spre a putea trece apoi la copiilor a unor subiecte din viaţa cotidiană, de mediul socio-
jocul imitativ şi la jocul de creaţie, formarea capacităţii de a trece cultural în care trăieşte copilul;
de la jocul individual la cel cu parteneri. - formarea unor comportamente sociale adecvate prin
cultivarea interesului copiilor spre jocurile cu reguli şi formarea
Grupa mijlocie (4-5 ani) preferinţei înspre acest gen de jocuri;
La grupa mijlocie pe lângă obiectivele stipulate anterior - antrenarea sistematică a copiilor în activităţi ludice cu
vom avea în vedere următoarele: scopul dezvoltării proceselor psihomotorii;
- lărgirea şi adâncirea cunoaşterii jucăriilor şi - dezvoltarea funcţiilor gândirii, a creativităţii copiilor
materialelor utilizate în cadrul jocului; prin antrenarea lor în activităţi ludice variate şi jocuri exerciţii;
- conştientizarea mai selectivă a relaţiilor interumane prin - valorificarea valenţelor instructiv-educative ale jocului
trecerea treptată de la jocul imitativ la jocul de creaţie, jocul cu în vederea corectării unor deficienţe întâlnite la copii;
roluri, jocul cu reguli prin diversificarea tematică a jocurilor; - stimularea capacităţilor formative ale jocului în vederea
- cultivarea interesului copiilor spre anumite activităţi dezvoltării armonioase a copiilor.
ludice şi formarea capacităţii de a duce la îndeplinire acest gen
115 116
Grupa mare, pregătitoare pentru şcoală (6-7 ani) conţinuturile educaţionale. Conţinuturile jocurilor şi activităţilor la
La grupa mare, pregătitoare pentru şcoală avem în vedere alegere sunt defalcate pe grupe şi respectă particularităţile
pe lângă obiectivele stipulate la grupele anterioare formarea individuale şi de vârstă ale copiilor.
următoarelor obiective: Grupa mică (3-4ani)
- îmbogăţirea experienţei de viaţă a copiilor prin
stimularea participării copiilor la jocurile de creaţie şi la jocurile La grupa mică datorită vârstei fragede a copiilor şi
cu reguli; particularităţilor specifice copiilor de 3 ani educatoarea se va
- socializarea copiilor prin practicarea unor jocuri cu orienta spre alegerea unor teme cu denumire simbolică:
caracter socio-profesional, pentru asimilarea cunoştinţelor • Jocuri de manipulare şi jocuri imitative
privitoare la activitatea viitoare şcolară; Aceste jocuri sunt jocuri simple, de manipulare a unor
- practicarea unor jocuri care să determine şi să stimuleze jucării şi obiecte sau jocuri care imită ocupaţii simple ale
formarea unor deprinderi elementare preabecedare; adulţilor. Cele mai frecvente jocuri din această categorie sunt:
- dezvoltarea vorbirii copiilor prin practicarea unor jocuri Vino la mine! (păpuşa, maşina, pisicuţa, căluţul, iepuraşul etc.);
care să determine utilizarea limbajului specializat, elevat, literar; Mergem la plimbare cu…! (maşina, autobuzul, trenul, avionul,
- formarea unor deprinderi de comportament civilizat bicicleta, căruţa, tractorul, camionul, motocicleta etc.);
prin practicarea unor jocuri cu reguli din viaţa cotidiană ce vor Încărcăm…! (maşina, căruţa, trenuleţul, vagoanele, autobuzul,
determina copiii să utilizeze şi să respecte regulile de basculanta etc.); Suntem…! (aviatori, şoferi, tractorişti, doctori,
comportament verbal şi situaţional cerute de joc; mame, educatoare etc.); Pregătim mâncare pentru…! (păpuşă,
- accentuarea caracterului recuperativ al jocului în pisică, canar, căţel, păsărele etc.); Doctorul consultă bolnava!
vederea pregătirii copiilor pentru şcoală; (păpuşa, ursuleţul, căţeluşul, vrăbiuţa, iepuraşul, arlechinul etc.);
- desfăşurarea unor jocuri complexe care să determine Facem plăcinte ! (cornuri, grisine, batoane, gogoşi, pâine,
stimularea capacităţilor intelectual-cognitive şi afective ale prăjituri, spaghete, pizza etc.); Facem injecţii…! (păpuşii,
copiilor în vederea dezvoltării optime a personalităţii acestora; ursuleţului, iepuraşului, bebeluşului etc.); Alegem materiale de
- stimularea caracterului formativ al jocului –exerciţiu în construcţii şi construim! (case, garaje, blocuri, curtea grădiniţei,
vederea pregătirii copiilor pentru integrarea cu succes în clasa I. parcul copiilor, pătuţul păpuşii, trenuleţe, un gărduleţ, un pod
etc.); Alegem piese şi ne jucăm cu ele! (aşezare în şir, suprapuse,
6.2.Conţinutul Jocurilor şi activităţilor la liberă unul lângă altul, în perechi etc.).
alegere • Jocuri onomatopeice
În grădiniţă conţinutul jocurilor şi activităţilor la alegere Aceste jocuri sunt plăcute copiilor şi ajută la exersarea auzului
sunt determinate de obiectivele specifice, în conformitate cu nivelul fonematic şi la înlăturarea deficienţelor de pronunţie: Hai să
de vârstă al copiilor. Aceste obiective sunt stipulate în programa facem ca…! (vântul: vâjjj, vâjjj; şarpele: sssss, sssss; căluţul: i-
activităţilor instructiv-educative din grădiniţa de copii elaborată de ha-ha,i-ha-ha; gâsca: ga, ga, ga, raţa: mac, mac, mac; albina:
Ministerul Educaţiei Tineretului şi Cercetării. Noua orientare a bâzzzz,bâzzzz; cucu: cu-cu,cu-cu; cocoşul: cu-cu-ri-gu, cu-cu-ri-
învăţământului modern acordă o deosebită importanţă obiectivelor gu; găina: cot-co-dac, cot-co-dac; porcul:guţ, guiţ, sau gro-gro-
care sunt obligatorii de realizat, lăsând la latitudinea educatoarei gro; vaca: muuu, muuu; puiul: piu, piu, piu; pisica: miau, miau,
117 118
miau; Ne jucăm plouă, bate vântul, a ieşit soarele…ura! piesele trusei Logi I, Aşează-mă la căsuţa mea! (piesele galbene
• Jocuri senzoriale în cutia galbenă, piesele roşii în cutia roşie etc., sau piesele mici
- jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii tactile: în cutia mică, piesele mari în cutia mare); Să facem un trenuleţ
Spune cum este! (copiii pipăie cu palmele diferite obiecte şi din pătrate! (cercuri, triunghiuri);
precizează cum este obiectul din punct de vedere al senzaţiei • jocuri de cunoaştere a mediului
tactile: rece-cald; neted-aspru; plăcut la pipăit-neplăcut; înconjurător: Mergem la cumpărături!, Îmbrăcăm păpuşa!, De-a
alunecos-nealunecos; moale-rigid etc.; Săculeţul fermecat, (copiii grădiniţa!, De-a ziua de naştere a păpuşii!, Săculeţul cu
aleg un obiect din săculeţ şi spun ce este); Să pregătim baia surprize! (care poate conţine: obiecte de uz personal, rechizite,
păpuşii! (potrivirea apei de îmbăiat, nici prea caldă nici prea fructe, legume, jucării diferite, copilul va alege un obiect, îl va
rece). descrie şi va spune la ce foloseşte);
- jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii vizuale: • jocuri de mişcare cu text şi cânt: Ursul doarme,
Magazinul de jucării!; Spune care este mic, spune care este Batistuţa, Şoarecele şi pisica, Coroana, Podul de piatră etc.;
mare!; Alege un balon! (albastru, roşu, galben, verde); • jocuri de atenţie: Stop! (copiii merg în şir şi la
- jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive: comanda educatoarei: stop, copiii se vor opri), Pune mâna pe…!
Spune cine te-a strigat!, De unde vine sunetul!, cum am cântat?, (nas, gură, urechi, gene, sprâncene etc.); Spune cine a plecat! (în
Cum face? (pisica, maşina, soneria, avionul, vrăbiuţa etc.); faţa copiilor sunt diverse jucării, copiii închid ochii, timp în care
- jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustative: educatoare retrage o jucărie, copiii deschid ochii şi spun ce
Ce gust are?, (dulce, sărat, amar, acru), Spune ce ai mâncat?, jucărie a plecat); Spune dacă am ghicit! (educatoarea alege un
(copilul ţine ochii închişi şi primeşte o bucăţică de mâncare: copil şi spune că bluza lui are culoarea …., copilul trebuie să
bomboană, alune, pâine, fructe etc. şi trebuie să ghicească ce a confirme sau să infirme corectitudinea afirmaţiei educatoarei);
mâncat); • jocuri pentru însuşirea normelor de comportare
• jocuri de stimulare a comunicării orale: Spune civilizată: Cere frumos vânzătoarei o jucărie!, Cum spune
ursuleţului cum te cheamă?, Spune cine este prietenul tău?, păpuşa după ce a mâncat!, Spune-i ursuleţului cum trebuie să
Alege-ţi o jucărie şi spune cum este! Spune păpuşii cum te-ai salute la venirea în grădiniţă!;
jucat azi?, Povesteşte cum o ajuţi tu pe mama ta?, Povesteşte ce • jocuri pentru formarea deprinderilor gospodăreşti:
desen animat ţi-a plăcut mai mult?; Facem ordine la jucării!, Îngrijim plantele!, Ajutăm la servirea
• Jocuri de exersare a pronunţiei corecte: Spune mesei!, Aranjăm scăunelele la măsuţe, Aranjăm scăunelele etc.
după mine!, recitări: Râu, răţuşcă, rămurică, sau Numără ca
mine; Grupa mijlocie (4-5 ani)
• jocuri de orientare spaţială: Unde s-a ascuns La acest nivel de vârstă se diversifică numărul de
păpuşa?, Unde a zburat rândunica?, Fuguţa la mine!, Aleargă la activităţi şi jocuri şi creşte şi complexitatea jocurilor sub aspectul
iepuraş, la pitic, zboară, zboară! (copiii ridică braţele conţinutului. Remarcăm de acum accentuarea spiritului de
fluturându-le la auzul unui obiect sau fiinţă care zboară); independenţă în alegerea jocurilor şi a partenerilor de joc, copiii
• jocuri logico-matematice: Să construim un tren din trăiesc mai intens situaţiile de joc.

119 120
Totuşi acţiunile de joc sunt încă simpliste, etapele • Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustativ
jocurilor nu sunt suficient de corelate, apar conflicte. Prezentăm olfactive: Spune cum miroase! Ce gust ai simţit?, Alege un
mai jos câteva teme orientative: aliment cu gust dulce! etc.;
• Jocuri pentru stimularea comunicării orale: Spune
• Jocuri de convieţuire socială: De-a mama, De-a la fel ca mine!, Telefonul fără fir!, Spune ce este şi la ce
grădiniţa, De-a familia, De-a coafezele, De-a frizerii, foloseşte!, Spune cum este! etc.;
De-a doctorul etc.; • Jocuri de exersare a pronunţiei corecte: Şarpele şi
• Jocuri de construcţie: albinuţa!, Spune corect!, Unde am greşit, Corectează greşeala!
- pe suprafeţe plane: Trenul, Toboganul, Pătuţul, etc.;
Garajul, Parcul copiilor, cu diferite truse de construcţii: • Jocuri de atenţie: Ce am schimbat!, Spune unde stă
Vitocomb, Plasticom, Arco, Lego etc.; piticul!, Ce am schimbat în aspectul păpuşii? etc.;
- pe suprafeţe verticale: Blocul, Casa, Racheta, Castelul • Jocuri logico-matematice: Aşează piesa la culoarea
etc.; ei!, Aranjează piesele după formă!, Spune unde sunt multe!,
- construcţii cu caracter tehnic: Scara, Morişca, Batista, Spune unde sunt puţine!, Ce piesă lipseşte! etc.;
Plicul, Avionul, din diferite materiale: hârtie, lemn, plastilină • Jocuri cu text şi cânt: Iepuraşul Ţup, Piticii şi
etc.; aricii, Trec soldaţii etc.;
- construcţii în nisip: cu diferite forme sau din imaginaţie: • Jocuri cu caracter socio-moral: În vizită!, De ziua
Castelul, Maşina, Trenul, Toboganul, Rampa de lansare, Blocul păpuşii!, La plimbare prin cartier!, Primim musafiri! etc.;
meu etc. • Jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător:
• Jocuri motrice simbolice: Şoarecele şi pisica, Grădiniţa şi cartierul ei!, Să ne cunoaştem vecinii!, Când se
Vulpea la găini, Lupul şi oile, Păsărelele şi vânătorul etc.; întâmplă?, După mine cine vine?(jocuri de cunoaştere a orei, zilelor
• Jocuri sportive şi distractive: Atinge clopoţelul, săptămânii, anotimpurilor).
Ştafeta, Cine soseşte primul, Cine sare mai departe, Plimbare • Jocuri de analiză şi sinteză mintală: Ce nu este la
prin pădure etc.; fel?, Ce nu se potriveşte, Puzzle, Din jumătăţi-întreg, Reconstituie
• Jocuri de circulaţie rutieră: Roşu-stop, verde-treci!, obiectul! etc.;
Semaforul!, La plimbare prin oraş! etc.; • Alte activităţi cu caracter ludic: Decupăm frunze de
• Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii toamnă, Covor din frunze uscate, Udăm florile, Pregătim sala
tactile: Spune ce simţi!, Spune cum este!, Cald-rece! etc.; pentru activitatea comună etc.
• Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii vizuale,
Grupa mare (5-6 ani)
Spune ce culoare are rochiţa păpuşii?, Care sunt culorile
La grupa mare jocurile în cadrul activităţilor la alegere
toamnei?, Ce s-a schimbat? etc.;
cunosc o mai mare complexitate, creşte ponderea jocurilor şi
• Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive: Ce
activităţilor cu parteneri, sunt asumate cu mai multă responsabilitate
se aude?, Deschide urechea bine!, Spune la ce instrument am
rolurile din joc care reflectă aspecte ale vieţii sociale, copiii sunt
cântat?;
interesaţi de activitatea ludică.

121 122
Conţinutul jocurilor la grupa mare sunt mai bogate şi mai • Jocuri cu caracter socio-moral: Cum sărbătorim
specializate în conformitate cu nivelul de vârstă al copiilor ziua colegilor?, De-a vizita, De-a musafirii, La teatru de păpuşi,
preşcolari mari. Avem oaspeţi, La biserică, Cum ne rugăm, Cum ne comportăm
• Jocuri de convieţuire socială: De-a magazinul de civilizat, Ce facem când o supărăm pe mama?
jucării, De-a constructorii, De-a cosmonauţii, De-a fotbaliştii, • Alte activităţi cu caracter ludic: Micii gospodari,
De-a şcolarii etc.; Prietenii naturii, Îngrijim colţul naturii vii, Hrănim peştii şi
• Jocuri cu subiecte din poveşti şi basme, dramatizări: broscuţele ţestoase din acvarii, Adunăm frunzele uscate în curte,
De-a Scufiţa Roşie, De-a Albă ca Zăpada, De-a Cenuşăreasa Curăţim grădina cu flori de buruieni etc.
etc.;
• Jocuri de construcţii: în afara celor enumerate la Grupa mare, pregătitoare pentru şcoală (6-7 ani)
celelalte grupe se adaugă construcţiile din materiale mărunte, din
materiale din natură şi din deşeuri: Oraşul nostru, Parcul cu Conţinutul activităţilor la alegere şi a jocurilor la grupa
maşini, Ne confecţionăm singuri jucării, Ferma de animale, pregătitoare este mult lărgit ca volum, cuprindere şi
Parcul copiilor etc.; complexitate. Acum predomină în special jocurile de creaţie care
• Jocuri motrice simbolice: Vânătorul la pândă, Lupul sunt jucate cu multă plăcere de către copii. Jocurile cu roluri şi
la stână, Veveriţele la alune, Cine adună mai multe castane- reguli au ponderea cea mai mare în această perioadă. După cum
întrecere sportivă etc.; am afirmat la începutul capitolului întreaga activitate din
• Jocuri senzoriale: Ce a adus poştaşul?, Ce a grădiniţă se desfăşoară după un plan de învăţământ care trebuie
cumpărat mama de la piaţă?; Ce urmează? (cunoaşterea orelor respectat şi realizat, luând în consideraţie acest aspect toate
ceasului, anotimpurilor, zilelor săptămânii); activităţile desfăşurate la grupa pregătitoare stau sub incidenţa
• Jocuri intelectuale cu rol de stimulare a comunicării pregătirii copiilor pentru şcoală. Astfel şi jocurile şi activităţile la
verbale orale, de exersare a pronunţiei, de atenţie, de analiză şi liberă alegere urmăresc îndeplinirea acestui obiectiv prioritar.
sinteză mintală, de abstractizare şi generalizare, de logică • Jocuri de convieţuire socială: De-a librăria,, De-a
matematică, de imaginaţie, de inhibiţie şi autocontrol, de şcolarii, De-a şcoala, De-a învăţătoarea, Şcoala ne
cunoaştere a lumii înconjurătoare: Cum ţi-ai petrecut vacanţa, aşteaptă etc.;
Corectează ce a greşit pictorul!, Spune ce s-a schimbat!, Eu spun • Jocuri cu subiecte din poveşti şi basme, dramatizări:
una, tu spui multe, Mama şi copilul, Fluturii vin la flori!, Găseşte Primul meu abecedar, Învăţătoarea şi şcolarii, Cum ne
mai multe perechi, Cum se numesc toate acestea la un loc?, comportăm în drum spre şcoală, De-a Fata Babei şi Fata
Găseşte drumul către casă, Hai să completăm povestea, Jocul Moşneagului, De-a Coliba iepuraşului, De-a mânuşa,
mut, Să facem un tablou, Ce oră arată ceasul?, Spune un cuvânt De- a personajul preferat etc.;
care să înceapă cu sunetul…!, Găseşte cuvântul potrivit, Să • Jocuri de construcţii: în afara celor enumerate la
facem o jucărie pentru grupa mică etc.; celelalte grupe se adaugă construcţiile tip incastre, origami,
• Jocuri de mişcare cu text şi cânt: Ţăranul e pe construcţii mult mai elaborate din Lego, truse din care se por
câmp, Coroana e rotundă, Podul de piatră, Ursul doarme etc.; asambla maşini, avioane, elicoptere: Oraşul nostru, Parcul cu

123 124
maşini, Ne confecţionăm singuri jucării, Grădina zoologică, • Jocuri motrice simbolice: Câinele ciufulit, Păsărică
Parcul de distracţii etc.; mută-ţi cuibul, Cursa ursuleţilor, Trezeşte-te pinguinule! ştafeta
steguleţelor!, Ţară, ţară, vrem ostaşi!
• Jocuri senzoriale: Ce a adus poştaşul?, Ce a
cumpărat mama de la piaţă?; Ce urmează?; Când soseşte trenul;
Ce facem la ora...?; Cine vine după mine? (cunoaşterea orelor
ceasului, anotimpurilor, zilelor săptămânii), La ce instrument am
cântat?, Ghici, ghicitoarea mea! Cutiuţa cu surprize;
• Jocuri intelectuale cu rol de stimulare a comunicării
verbale orale, de exersare a pronunţiei, de atenţie, de analiză şi
sinteză mintală, de abstractizare şi generalizare, de logică
matematică, de imaginaţie, de inhibiţie şi autocontrol, de
cunoaştere a lumii înconjurătoare: Jocul întâmplărilor hazlii!,
Corectează ce am greşit!, Spune ce s-a schimbat!, Multe, puţine,
Reconstituie drumul ariciului, Cine ştie câştigă, Jocul literelor,
În lumea poveştilor, Al câtelea copil a plecat? Când se
întâmplă?, Rezolvă repede şi bine, Poveşti amestecate, Lanţul
slăbiciunilor, Călătorie pe Tera, Cum se face?, Spune mai
departe povestea!, Să creăm poveşti!, Recunoaşte personajul
etc.;
• Jocuri de mişcare cu text şi cânt: Ţăranul e pe câmp,
Coroana e rotundă, Podul de piatră, Ursul doarme,
Numărătoarea etc.;
• Jocuri cu caracter socio-moral: Aşa da-aşa nu!, În vizită
la şcoală, În excursie, Vizită la muzeu, Ne jucăm de-a
onomastica, De- a gazda şi oaspeţii, De-a copilul politicos!

6.3. Pregătirea jocurilor şi activităţilor la alegere

Jocurile şi activităţile la alegere se desfăşoară în diferite


momente ale regimului zilei, prima etapă a zilei, de la venirea
copiilor în grădiniţă până la începerea activităţilor comune,
reprezintă însă momentul cel mai potrivit pentru antrenarea
copiilor în activităţi şi jocuri plăcute. O bună organizare a

125 126
activităţilor la liberă alegere determină copiii să înceapă ziua cu vaporaşe, truse cu mijloace de circulaţie şi alte accesorii.
un tonus bun, îi motivează şi îi determină să frecventeze cu La colţul de creaţie- truse pentru jocuri de rol: costumaţii
plăcere grădiniţa. Acest gen de activităţi se desfăşoară în sala de pentru diferite roluri din viaţa socială, din basme şi poveşti,
grupă. În funcţie de posibilităţile şi dotările grădiniţelor, spaţiul pentru dramatizări, diferite accesorii cum ar fi măşti, halate,
didactic va fi amenajat după criterii psihopedagogice. Astfel şorţuri, pălării, truse de machiaj pentru copii, ochelari,
educatoarea va organiza spaţiul grupei de aşa manieră încât gablonţuri, paravane, pliante etc.
copiii să poată să aleagă dintr-o diversitate de activităţi şi jocuri. Pentru ariile de stimulare, care reprezintă activităţi
Sala de grupă va fi împărţită pe zone de interes, diferenţiat de la desfăşurate pe subgrupe de copii cu scopul pregătirii lor pentru
o grupă la alta, în conformitate cu vârsta copiilor. Dacă la grupa activităţile comune din ziua respectivă, educatoarea va pregăti
mică se vor stabili 3-4 zone de interes, la grupa pregătitoare înainte de venirea copiilor materialele necesare. La intrarea
acestea pot fi dublate. Spaţiul destinat jocurilor trebuie să fie copiilor în sala de grupă ei pot alege sectorul de activitate care-i
suficient de spaţios, încât copiii să poată să se desfăşoare interesează sau jocurile preferate.
nestingheriţi, partenerii de joc să poată să comunice eficient între La sectorul Bibliotecă copiii pot găsi cărţi cu ilustraţii,
ei, să existe suficient loc de mişcare a copiilor fără să se cărţi cu poveşti, cărţi de colorat, seturi de jocuri de masă, seturi
deranjeze unii pe alţii. cu jetoane, pliante, alfabetare, reviste pentru copii, puzzle etc.
Zona dedicată jocurilor la liberă alegere va fi dotată cu La sectorul Ştiinţă se vor găsi pliante cu animale şi păsări
jucării diferite pentru fetiţe şi băieţi: Colţul păpuşilor, Garajul cu domestice şi sălbatice din diferite regiuni, cu vieţuitoare din râuri
maşini, Colţul de creaţie. Toate materialele şi jucăriile folosite şi oceane din diferite regiuni ale globului, enciclopedii,
pentru acest gen de activităţi vor fi alese cu grijă astfel încât să dicţionare pentru copii, reviste de ştiinţă pentru preşcolari, cărţi
respecte norme: de colorat specifice, jetoane şi truse cu cifre, numere, table
-igienice, să fie confecţionate din materiale care să nu magnetice, pliante, domino, puzzle, truse Logi I, materiale,
afecteze sănătatea copiilor, să nu provoace rănirea copiilor; materiale mărunte din plastic pentru numărat, caiete, cărţi.
-estetice, să reproducă fidel realitatea, să fie plăcute, La sectorul Artă copii se vor găsi foi pentru colorat,
atractive, viu colorate, părţile componente să aibă mobilitate, să creioane colorate, acuarele, guaşe, pensule, şerveţele, suporturi
fie uşor manevrabile; pentru apă, cărţi de colorat, fişe de lucru, lipici, materiale din
-didactice, să aibă funcţionalitate simbolică, să sugereze natură, seminţe, cartoane, imagini pentru decupat, hârtie colorată,
teme noi de joc, noi ocupaţii, să incite imaginaţia şi creativitatea sârmă moale, etamină, mărgele, şnur, pânză, paste făinoase,
copiilor. foarfece, deşeuri: mosoare, papiote, fire de lână, de bumbac,
La Colţul păpuşilor copiii vor putea găsi: păpuşi de materiale înflorate, rafie fişe de lucru individual etc.
diferite mărimi, mobilier pentru păpuşi, cărucioare pentru păpuşi, La sectorul Construcţii se vor găsi truse diferite pentru
truse de veselă şi tacâmuri, truse de medic, truse pentru frizerie şi construcţii: Lego, Incastre, Vitocomb, Plasticon, Arco, lădiţa cu
coafor, truse pentru jocuri de construcţie, jucării mecanice, nisip.
electronice, jucării din pluş şi jucării animale din plastic. Periodic inventarul de materiale va fi înnoit cu noi materiale
La colţul desemnat pentru garajul de maşini se vor găsi şi jucării, în primul rând pentru înlocuirea celor deteriorate,
maşinuţe de diferite forme şi mărimi, avioane, elicoptere, pentru înlăturarea monotoniei, apoi cu rol de a le stimula copiilor
127 128
interesul pentru joc şi acţiune. din viaţa cotidiană.
Toate aceste jocuri şi activităţi alese de copiii au rol La grupa mijlocie copiii au tendinţa de a se juca jocuri
formativ. Ele îmbină plăcutul cu utilul, reprezintă o cale de imitative, de exemplu fetiţele pot să repete mult timp acţiunea de
îmbogăţire a cunoştinţelor copiilor printr-o formă plăcută. hrănire şi legănare a păpuşii. Educatoarea poate interveni pentru
a înviora jocul fetiţelor, dându-le sugestii: să spele păpuşile, să le
6.4. Îndrumarea jocurilor şi activităţilor la alegere îmbrace, să le scoată la plimbare cu căruciorul. La fel va proceda
şi în cazul jocului imitativ al băieţilor care pot să se joace cu o
Deşi aceste activităţi sunt în marea majoritate jocuri şi maşinuţă fără să se mai oprească, educatoarea le poate sugera să
activităţi pe care copiii le aleg după bunul lor plac, totuşi construiască pentru maşină un garaj, garajul să fie partea de jos a
aceste activităţi stau sub îndrumarea permanentă a blocului, antrenând astfel copiii şi în alte acţiuni. Dacă jocurile
educatoarei deoarece: sunt statice educatoarea va interveni cu delicateţe printr-un
- toate activităţile din grădiniţa de copii dobândesc un element de joc astfel încât copiii să participe cu plăcere la jocul
caracter instructiv-educativ; propus de educatoare. Sau în cazul unor conflicte între copii
-toate activităţile pe care le desfăşoară copiii în grădiniţă intervenţia educatoarei este absolut necesară, dar intervenţia va fi
urmăresc o anumită finalitate specifică; făcută cu mult discernământ şi tact pedagogic. În cazul jocurilor
-toate activităţile din grădiniţă, fie jocuri, fie activităţi de manipulare şi imitative accentul trebuie să educatoarea va
frontale necesită supravegherea şi intervenţia competentă a interveni periodic pentru activizarea copiilor, pentru antrenarea
educatoarei; lor în activităţi dinamice, cum ar fi jocurile de mişcare: Barza şi
-toate jocurile şi activităţile copiilor desfăşurate în broaştele, Vulpea la pui, Uliul şi găinile, Veveriţele la alune etc.
grădiniţă îndeplinesc sarcini didactice. În cadrul acestor jocuri copiii se implică cu plăcere, deoarece
La grupa mică deşi predomină jocul de manipulare a sunt jocuri care îmbină mişcarea cu onomatopeele, au reguli
diferitelor jucării şi obiecte, copilul trebuie supus procesului simple şi sunt lejer de desfăşurat.
educativ, prin învăţarea modului de manipulare a acestora. Ei Jocurile de creaţie necesită şi ele o bună îndrumare din
trebuie să cunoască de unde pot lua jucăriile, cum să le partea educatoarei. Ele se împart în:
manevreze, cum trebuie ţinute, purtate, apucate, transmise, să le -jocuri de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiană;
denumească corect. Educatoarea va fi atentă la toate aceste -jocuri cu subiecte din basme şi poveşti;
aspecte şi va interveni pentru a-i antrena pe copii în joc într-un -dramatizări.
mod subtil, determinându-i să-şi asume anumite roluri. De Jocurile de creaţie, la grupa mică datorită îngustimii
exemplu copiii stau şi se joacă individual cu jucăria preferată, orizontului de cunoaştere al copiilor educatoarea le va sugera
educatoarea îi incită la joc intervenind prin următoarea strategie. jocuri simple: de-a doctorul, de-a bucătarul, de-a mama, şi va
Le spune copiilor că a dispărut o jucărie şi-i determină să o caute, supraveghea activitatea copiilor intervenind cu soluţii pentru
după ce au găsit-o, educatoarea motivează că este rănită, trebuie îmbogăţirea conţinutului jocurilor, pentru a intra în relaţii unii cu
dusă la doctor, un copil va fi doctorul, alt copil va fi alţii. Astfel poate să le propună copiilor că doreşte să ajungă de
taximetristul, alt copil asistenta medicală şi astfel un joc de urgenţă la grădiniţă, cine o ajută cu o maşină, le poate sugera
manipulare poate fi transformat într-un joc de creaţie cu subiecte copiilor să construiască o maşină din mobilierul din clasă sau pur
129 130
şi simplu să imagineze o maşină având ca volan un cerc din pregătire şi timp pentru a fi elaborate şi se desfăşoară doar
plastic. Odată jocul început educatoarea le poate da diferite ocazional, de obicei la evenimente şi serbări şcolare. Deoarece
soluţii, maşina s-a oprit în drum, s-a defectat, cineva să dramatizările reprezintă transpuneri scenice ale poveştilor şi
folosească un telefon mobil să cheme depanarea, un alt copil va basmelor conform unui scenariu foarte bine realizat, acest lucru
fi mecanicul care va repara maşina etc. presupune câteva elemente ce trebuie respectate. Dramatizările
La grupa mică şi mijlocie datorită caracterului egocentric sunt pregătite prin repetiţii anterioare punerii în scenă, rolurile
al copiilor este bine pentru evitarea conflictelor ca educatoarea să sunt repartizate şi învăţate separat de fiecare copil în parte, se vor
preia comanda în jocul de creaţie, ea va deţine rolul principal şi face suficiente repetiţii pe scenă astfel încât transpunerea scenică
va îndruma jocul celorlalţi copii, educatoarea având astfel să se realizeze în condiţii cât mai bune, iar interpretările să se
posibilitatea să înveţe pe copii cum se execută rolul respectiv, realizeze fluent. Fiecare personaj va fi costumat astfel încât să
oferindu-le modele de comportament în diferite situaţii impuse simbolizeze cât mai fidel personajul interpretat, iar decorurile vor
de desfăşurarea fazelor jocului. fi pe măsură.
La nivelul al II-lea de vârstă jocurile de creaţie devin mai Dramatizările au un rol important în formarea unui
bine conturate, educatoarea va lăsa copiilor deplină libertate de limbaj corect, expresiv, dezvoltarea fluidităţii vorbirii, în
manifestare şi v îndeplini un rol secundar în joc, sau poate chiar înţelegerea sensului figurat al cuvintelor, folosirea limbajului
să iasă cu totul din joc doar urmărindu-i cu discreţie pe copii şi dialogat, în aprofundarea conţinutului poveştii, în modelarea
intervenind cu subtilitate atunci când situaţia o necesită. comportamentului, în dezvoltarea proceselor memoriei.
În cazul jocurilor de creaţie cu subiecte din basme şi Jocurile cu reguli sunt jocurile care necesită o îndrumare
poveşti, educatoarea se va implica mai multă, în sensul că aceste avizată, de aceea educatoarea va pregăti şi va îndruma aceste
jocuri necesită o pregătire anterioară. Educatoarea când planifică jocuri, cu atât mai mult cu cât la vârsta preşcolară copiii nu sunt
jocurile de creaţie cu subiecte din basme şi poveşti va avea în preocupaţi de respectarea regulilor (Fromberg, D. P., 2002). Abia
vedere câteva aspecte: după vârsta de şase ani apare la copilul preşcolar capacitatea de a
- povestea să fie bine cunoscută copiilor; opera cu reguli extrinseci. În procesul de învăţământ preşcolar
- să fie accesibilă nivelului de vârstă al copiilor; jocurile cu reguli sunt absolut necesare pentru desfăşurarea
- jocul va fi sugerat de educatoare; activităţii instructiv-educative.
- jocul se va desfăşura sub directa îndrumare a educatoarei. Deoarece intră în categoria jocurilor, acestea sunt
Jocurile dramatizări sunt mult îndrăgite de copii şi desfăşurate cu plăcere de către copii, chiar dacă li se impun
doresc să le practice imediat după ce au audiat o poveste. Sub anumite reguli de respectat.
îndrumarea educatoarei copii îşi vor repartiza rolurile, vor folosi Acest tip de jocuri nu se pot desfăşura la nivelul vârstei
câteva elemente de decor şi costumaţie, simbolic şi vor trece la preşcolare decât sub îndrumarea educatoarei, lăsaţi fără
desfăşurarea jocului propriu-zis. În transpunerea scenică a supraveghere copiii abandonează jocul.
poveştii copiii vor respecta succesiunea logică a evenimentelor Jocurile cu reguli aduc ceva nou şi inedit şi anume
poveştii, vor reproduce aproximativ replicile personajelor şi vor spiritul de emulaţie, copiii îşi dezvoltă spiritul competitiv, în
imita gesturile şi manifestările personajelor poveştii. cadrul căruia se formează şi caracterul copiilor.
Dramatizările deşi intră tot în categoria jocurilor necesită
131 132
Putem afirma că jocurile şi activităţile la alegere se Activităţi pentru seminar
regăsesc într-o mare varietate. Aceste activităţi şi jocuri deşi sunt
la libera alegere a copiilor, totuşi ele necesită o îndrumarea
avizată realizată cu competenţă şi tact pedagogic de către
educatoare. Educatoarea va respecta nişte condiţii
psihopedagogice: toate aceste activităţi să se desfăşoare în Sarcini şi exerciţii aplicative
spiritul jocului, să fie plăcute copiilor, să se simtă liberi în
opţiuni şi neîngrădiţi. Jocurile şi activităţile la liberă alegere se
vor desfăşura în concordanţă cu prevederile programei grădiniţei ?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: ”A preda
de copii privind pregătirea copiilor pentru şcoală şi viaţă. Toate înseamnă a cauza ştiinţa în mintea copilului, ajutându-l să
activităţile şi jocurile din grădiniţă se vor conforma cerinţelor se servească de puterea naturală de raţiona.” -Sf.Thomas
stipulate de principiile didactice. Educatoarea va acorda atenţia din Aquino), redactaţi un eseu structurat de 150 de cuvinte.
cuvenită fiecărei etape a activităţii din grădiniţă cu scopul
eficientizării acestor activităţi şi jocuri din punct de vedere al Timp de lucru 10 minute
valorii lor formative. Este necesar să se evite formalismul,
conformismul şi monotonia din jocurile şi activităţile la liberă. 2. -
Antrenarea tuturor copiilor în jocurile şi activităţile la liberă
alegere este un obiectiv permanent al educatoarelor.
3. -
4. -

5. -

6. -

133 134
Obiectivele operaţionale:
- să despartă corect cuvintele în silabe;
- să formuleze propoziţii corecte din punct de vedere
Capitolul al VII - lea gramatical;
- să precizeze numărul cuvintelor din propoziţie.
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
JOCUL, MIJLOC DE DESFĂŞURARE A problematizarea.
ACTIVITĂŢILOR COMUNE Material didactic folosit: costum Zâna toamnă, coşul toamnei,
jetoane, jucării, traistă, fişe, carioca.
Bibliografie: Programa activităţilor instructiv-educative în
grădiniţa de copii, Bucureşti, 2005.
Jocul reprezintă mijlocul cel mai potrivit pentru Durata: 35-40 minute.
desfăşurarea activităţilor comune. Obiectivele specifice fiecărei 2. Activitate artistico-plastică
categorii de activitate se pot realiza prin intermediul jocului, în Modelaj - Coşuleţe pentru fructe şi legume.
cadrul căruia sarcinile didactice sunt bine precizate, cu o Obiective operaţionale: să modeleze tema dată prin mişcări de
desfăşurare logică care va urmări atingerea obiectivelor frământare, aplatizare, rulare; să redea prin modelare aspectul cât
operaţionale ale fiecărei activităţi (Preda, Viorica, 1999). mai exact al unui coşuleţ (conform modelului).
Educatoarea, pornind de la obiectivele programei instructiv- Activitatea complementară (etapa a III-a):
educative din grădiniţa de copii, va proiecta planificarea pe o • Joc de mişcare Atinge frunza.
săptămână, realizând o corelare didactică coerentă între etapele • Joc cu text şi cânt: Mişcă vântul frunzele.
zilei conform tematicii alese.
Redăm mai jos activităţile unei zile dintr-o planificare cu 7.1. Jocul în cadrul activităţilor de educare a limbajului
tema Toamna pentru grupa pregătitoare.
Etapa I –activităţi pe sectoare de activitate La tipul de activitate Educarea limbajului programa
• Joc de masă: Sortăm fructe şi legume (jetoane); stipulează următoarelor obiective generale:
• Construcţii: Lădiţe şi coşuri pentru legume şi fructe; • dezvoltarea comunicării şi a vorbirii coerente;
• Artă: Coşuleţe pentru fructe şi legume (desen); • dezvoltarea lexicului;
• Joc de rol: De-a bucătăresele. • formarea structurii gramaticale a vorbirii;
Etapa a II-a • dezvoltarea expresivităţii limbajului oral;
1.Activitatea comună: Educarea limbajului • dezvoltarea comunicării scrise.
Tema: „Propoziţii, cuvinte, silabe” Aceste obiective se vor particulariza în obiective de referinţă
Tipul de activitate: consolidare de cunoştinţe. şi se vor operaţionaliza adaptându-le pe niveluri de vârstă.
Forma de realizare: joc didactic: Spune mai departe. Conform cu cerinţele formulate de obiective se vor selecta
Obiective generale: conţinuturile, urmărindu-se acumularea unor cunoştinţe şi
Consolidarea capacităţii de a despărţi corect cuvintele în silabe şi formarea unor deprinderi de comportament verbal şi scris
de a formula propoziţii, precizând numărul cuvintelor din conform vârstei copiilor (Kim, S., 1999). Conţinuturile pot fi
propoziţie
135 136
realizate utilizând jocul didactic. variate genuri, la diverse cazuri, verbe la diverse timpuri şi
Pentru însuşirea unor părţi de vorbire ce desemnează moduri, propoziţii şi fraze cu subordonate temporale, cauzale,
obiecte din realitatea imediată a copilului, jucării, plante, fructe, finale por fi fixate cu ajutorul jocurilor didactice: Eu spun una, tu
legume, mobilă, veselă, vestimentaţie, părţi constituente ale spui multe!, Al cui nume este?, A cui este pălăria?, Aminteşte-ţi
obiectelor, acţiuni şi stări se pot utiliza următoarele jocuri ce ai făcut ieri?, Ce voi face în vacanţă!, Cum mi-am petrecut
didactice: Ce conţine scrisoarea ta?, Ce a greşit pictorul?, Spune ziua de naştere?, Spune ce faci acum!; Din ce cauză s-a
când se întâmplă?, Săculeţul cu surprize!, Spune din ce este schimbat?, De ce învăţăm să vorbim corect? etc.
confecţionat? Mijloacele gramaticale (desinenţele substantivelor
Pentru îmbogăţirea vocabularului cu cuvinte ce specifice flexionării în dependenţă de caz, sufixele: -ţel, -işor, -
desemnează fenomene, stări, relaţii spaţiale, însuşiri se pot uţă etc. în cazul “creaţiilor” de cuvinte) se pot învăţa în cadrul
desfăşura următoarele jocuri didactice: Spune ce se petrece?, jocurilor didactice: Cum alintăm puiul? (puişor), calul (căluţ),
Când se întâmplă, Unde s-a mutat piticul?, Spune tot ce ştii viţelul (viţeluş), pisica (pisicuţă) etc.
despre obiectul primit! Jocurile didactice: Spune cum se numeşte ?, Citeşte
Jocurile didactice: Ce jucării a primit păpuşa?, Spune imaginea şi spune ce vezi?, Cum este?, Alege un jeton şi spune
cum este?, se pot proiecta pentru înţelegerea antonimelor: mare- cum se numeşte obiectul din imagine? etc., se folosesc pentru
mic, puternic-slab, deştept, înţelept-prost; iar jocurile didactice: fixarea cunoştinţelor privitoare la: cuvinte polisemantice (ochi,
Cum i se mai spune? , pentru cunoaşterea şi înţelegerea leu) etc., comparaţii, epitete, cuvinte compuse.
sinonimelor: pisică (mâţă), iepure (urechilă), cal-mârţoagă etc. Sunetele vorbirii vor fi exersate prin jocurile didactice:
Pentru înţelegerea sensurilor conotative şi denotative ale Cu ce sunet începe?, Cu se sunet se sfârşeşte?, Construieşte un
cuvintelor ce definesc acţiuni de cercetare pentru identificarea cuvânt cu litera a ! (m ,d, r, s, t etc.).
calităţilor şi însuşirilor obiectelor (a mirosi, a netezi, a ridica, a Pentru înţelegerea intonaţiilor diferite putem folosi
sufla, a împinge, a strânge etc.), putem utiliza jocurile didactice: jocurile didactice: Spune cum vorbeşte păpuşa când este
Spune ce trebuie să facem? (ca să simţim parfumul florilor, ca să supărată?, Citeşte imaginea şi spune ce ai văzut?, Vorbeşte ca
îndreptăm păturica, ca să deplasăm de la loc căruţul, ca să facem personajul din poveste!,
ordine etc.), Spune ce ştii despre? Cuvinte-reprezentări generale (gen-specie), de genul „jucării”,
Formele gramaticale şi construcţiile ce desemnează „vestimentaţie”, „mobilă”, „fructe”, „legume”, „veselă” se pot
relaţii de cauză-efect, temporale, spaţiale por fi fixate utilizând folosi următoarele jocuri didactice: Enumeră cât mai multe
jocurile didactice: Spune de ce s-a întâmplat aşa?, (mama s-a fructe!, Cum se numesc toate la un loc? etc.
supărat pentru că fetiţa nu a ascultat-o, dacă nu se juca pe stradă Pentru înţelegerea şi diseminarea sunetelor de cuvinte şi
cu mingea Dan nu s-ar fi accidentat, iezii au fost mâncaţi de lup propoziţii se folosesc jocurile didactice: Să construim un cuvânt
pentru că nu au ascultat, este noapte pentru că a apus soarele cu sunetul m!, Să construim o propoziţie cu cuvântul mama!, Să
etc.); Când se întâmplă?, (dimineaţa se trezeşte Maricica a, la mai adăugăm un cuvânt la propoziţie!, completează cuvântul cu
prânz serveşte masa, după-masă merge la plimbare, seara se uită sunetul care lipseşte!, Completează propoziţia cu cuvântul care
la desene animate, noaptea merge la culcare); Unde s-a aşezat lipseşte?, Am greşit, corectează greşeala! Să scriem cuvântul!
fluturaşul? (sus pe copac, jos pe iarbă, la dreapta, la stânga, sub (câte o liniuţă pentru fiecare sunet auzit), Să numărăm cuvintele
umbreluţă etc.). din propoziţie! (copiii desenează pe tablă câte un punct pentru
Modele de substantive la numărul singular şi plural, de fiecare cuvânt din propoziţie), Să despărţim în silabe!, Propoziţii
137 138
cuvinte, silabe, sunete!, Cartea mea preferată!
Pentru formarea deprinderii de a folosi cuvinte de politeţe în
comunicare cu semenii se desfăşoară următoarele jocuri
didactice: Cum vorbeşte un copil politicos?, Jocul în perechi! A. Omul - fiinţă vie.
(jocul se desfăşoară în perechi de câte doi copii, care vor a) Caracteristicile şi însuşirile omului: se deosebeşte după
interpreta roluri pentru exersarea limbajului politicos şi a aspect fizic, sex, vârstă, rasă; posedă raţiune, limbaj
expresiilor uzuale în diferite situaţii). articulat, conduită, memorie; aude, vede, gândeşte,
Pentru perfecţionarea exprimării orale, pentru iubeşte, inventează; activitatea de muncă, activitatea de
îmbogăţirea vocabularului, pentru formarea unei exprimări fluide învăţare, odihnă: Ce activitate desfăşoară?, Meseria
şi corecte se pot folosi jocurile didactice: Prinţese şi prinşi din care-mi place!, Cine este şi ce face?, Ce vrea să se facă,
poveste!, Recunoaşte personajul şi povestea!,]n lumea Ajută-l pe croitor!, Ghiceşte ce rechizite îmi trebuie la
poveştilor!, Descrie ce fac! (limbaj non-verbal: mimică, gestică), şcoală!, Cu ce ne îmbrăcăm?
Găseşte cuvântul potrivit! Poveste încurcată!
Pentru ca jocurile didactice să fie atractive educatoarea
poate introduce pe parcursul lor diferite elemente de joc (cu rolul
pentru a anima perioadele repetitive şi plicticoase), poate
constitui întreceri între copii (emulaţia trezeşte întotdeauna
interesul copiilor pentru joc), de asemenea stabileşte de la
începutul jocului recompensele (care motivează acţiunile
copiilor.
Jocurile didactice, prin sarcina didactică specifică fiecărui tip de
joc, oferă posibilitatea copiilor preşcolari să fie îndrumaţi să
vorbească corect, coerent, să exprime clar ceea ce gândesc, să-şi
exprime sentimentele, să acumuleze cunoştinţe şi să-şi formeze
deprinderi intelectuale printr-o activitate care le face plăcere.
Conţinuturile pot cuprinde aspecte referitoare la: om, natură,
societate, activităţi umane etc.

7.2.Jocul în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului1

Jocurile didactice pentru Cunoaşterea mediului sunt


numeroase şi atractive, ele se folosesc cu preponderenţă pentru
fixarea cunoştinţelor copiilor. Prezentăm mai jos jocurile
didactice ce se pot desfăşura cu copiii pentru domeniile:

1
Imaginile sunt preluate de pe site-ul www.didactic.ro
139 140
b) Elemente caracteristice figurii umane (aspecte rasiale),
aşezarea lor spaţială şi funcţiile diferitor organe externe
şi interne: Unde trăieşte?, Călătorie pe glob!, Să
descoperim corpul uman?, La ce foloseşte?

141 142
c) Senzaţii provocate de diverse procese fiziologice: Spune d) Necesităţile omului şi utilizarea igienizată a diferitor
ce simţi?, Săculeţul fermecat?, Ce gust are? obiecte de uz personal: Cutiuţa cu surprize, Ce trebuie să
faci?, La sanitas!

143 144
e) Alimentele consumate de om şi rolul lor în creşterea şi
dezvoltarea organismului: Coşuleţul cu vitamine!

f) Eu şi alte persoane. Conduita civilizată (salutul, relaţiile


copil-copil, copil –societate): Roata norocului!, Poştaşul
călător!, Eu şi familia mea!
g) Relaţiile: om – natură - societate. Activităţile omului în
dependenţă de anotimp. Vestimentaţia în diferite anotimpuri.
Mijloacele de transport moderne şi problemele de protecţie a
mediului înconjurător. Sărbătorile din timpul anului: Când se
întâmplă?, În călătorie!, Ne pregătim de vacanţă! Micii
ecologişti!, La Crăciun!

145 146
B. Natura cu elementele, însuşirile şi caracteristicile ei b) Recunoaşterea fenomenelor naturii (vânt, viscol, ploaie,
a) Pământul, apa, soarele, aerul, focul - baza integrităţii ninsoare, îngheţ, grindină, fulger, furtună, trăsnet, tunet)
naturii. Elementele principale ale universului (luna, în momentul producerii lor: A venit primăvara!,
soare, planete, pământ, vehicule cosmice): La plimbare Anotimpurile!.
în cosmos!, Călătorie fantastică! c) Fiinţe vii: respiră, se hrănesc, se mişcă, cresc, se
înmulţesc, se adaptează la condiţii. Obiectele inerte: nu
respiră, nu se alimentează de sine stătător, nu cresc, nu se
înmulţesc: Spune ce ştii despre!, Recunoaşte obiectul din
imagine!, Este fiinţă, nu este fiinţă!, Cine ghiceşte
câştigă!.
d) Patru anotimpuri, succesiunea şi fenomenele specifice
lor: Roata anotimpurilor!, Când se petrece!, După mine,
vine...?

147 148
e) Modalităţi de adaptare a organismelor vii la schimbările f) Particularităţile de adaptare la mediu ale plantelor: rădăcină,
sezoniere din natură: scăderea temperaturii, intensităţii tulpină, ramuri, frunze, moduri de înmulţire, importanţa în natură
luminii, ofilirea vegetaţiei, dispariţia insectelor, migrarea şi în viaţa omului: Plicul poznaş!, Jocul buclucaş!, Grădina cu
păsărilor călătoare ş.a.: Unde s-a ascuns?, Spune cine flori, Livada de pomi fructiferi!, Din tainele pădurii!,
eşti!

149 150
g) Particularităţile de adaptare la mediu ale animalelor (peşti,
păsări, mamifere, insecte, Plantele ca organisme vii, structura h) Animalele, ca fiinţe vii, pot fi din diferite grupuri:
lor, rădăcina, tulpina, frunza, floare, seminţe; caracteristici, insecte, peşti, amfibii, păsări, mamifere; caracteristici,
medii de viaţă, nutriţie, importanţă. Plantele de cameră: Cine medii de viaţă, hrană, importanţă, viaţa lor în natură şi
ştie câştigă, Florăresele, Magazinul de legume. întreţinerea în captivitate: Acvariul, Grădina zoologică,
Grădina botanică, Insectarul!

PISICĂ CÂINE

OVINE

ANIMALE DOMESTICE
HARTA PROIECTULUI

BOVINE

CABALINE

CAPRINE

IEPURE

PORC

151 152
i) Activitatea omului în natură. Creşterea şi îngrijirea j) Aplicarea măsurilor de ocrotire a naturii şi de protejare a
plantelor şi animalelor de către om, condiţiile lor de mediului înconjurător. Formarea conduitei moral-afective
viaţă: aer, lumină, căldură, apă curată, hrană, sol, faţă de natură, axată pe cultura ecologică: În parc!, Micii
adăpost: Să–l ajutăm pe iepuraş!, Ce putem face!, Roata ecologişti!, Ce mi-a povestit un greier mic!.
anotimpurilor!, Animalele şi hrana lor!, Ştii când?
Astăzi, ieri, mâine! 7.3.Jocul în cadrul activităţilor cu conţinut matematic

Dobândirea cunoştinţelor matematice de bază, aşa cum sunt


stipulate de programă, pe lângă celelalte forme de activitate jocul
ocupă un rol important (Ginsberg, H.P., 2006). Obiectivele
specifice ale activităţilor cu conţinut matematic pot fi realizate cu
ajutorul jocului didactic şi a jocului logic. Dintre jocurile
didactice recomandate pentru achiziţionarea de către copiii a
conceptelor matematice de bază enumerăm:
- jocuri constructive;
- jocuri pentru constituire de mulţimi;
- jocuri de diferenţiere;
- jocuri de formare de perechi;
- jocuri cu mulţimi echivalente etc.
a) Însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor. Procedee de
explorare a obiectelor şi fenomenelor: jocuri didactice:
Grădina cu flori, Hora jucăriilor mici!, Coşuleţul
fermecat!, Florăreasa!, .
b) Grupuri de obiecte şi operaţiile cu ele: grupare, seriere,
ordonare, comparaţii în funcţie de un criteriu: Aşează-mă
la perechea mea, Aşează în şir crescător, Aşează în şir
descrescător, Lunganii şi piticii, Multe sau puţine, Coşul
florăresei!
c) Figuri şi corpuri geometrice:
-la grupa mică: Caută pătratul, Aranjăm discurile;
- la grupa mijlocie: Ce piesă nu cunoaştem?, Ce a greşit
Martinel?
- la grupa mare: Ce este şi cum este această piesă?,
Tabloul tricolor, Casele de pe strada mea;
153 154
- la grupa mare pregătitoare: Cum este şi cum nu este k) Simbolurile matematice (semne de operaţie +, -; semne
această piesă?, Jocul cu cercuri!, Schimbă şi tu la fel!, de relaţie =, <, >): Spune unde se potriveşte?, Am greşit,
Formaţi tot atâtea! corectează-mă, Ce denumeşte?
d) Spaţiul, mişcarea şi orientarea în spaţiu. Locul şi poziţia l) Adunarea numerelor cu 1-2 unităţi. Scăderea numerelor
obiectelor în spaţiu: Unde s-a oprit piticul?, Aşează cu 1-2 unităţi: Socotim şi numărăm matematică învăţăm!,
piesele de jos în sus, Aşează fluturii în pereche cu florile! Rezolvă problema şi vei câştiga!, Cine socoteşte mai
e) Timpul (scurgerea şi ireversibilitatea lui). Viteza mişcării repede!
(lentă, rapidă, fulger) şi perceperea scurgerii timpului (ca m) Rezolvare de probleme cu obiecte în situaţii concrete.
o clipă, cât o veşnicie): Ceasul fermecat!, Calendarul Compunere de probleme simple în limitele 1-10,
schimbător!. utilizând obiecte: Şcoala piticilor, Rezolvăm, rezolvăm,
f) Întregul şi împărţirea lui în părţi egale, reconstruirea lui matematică învăţăm!, Cine a greşit, din joc a ieşit!.
din părţile componente: Din jumătăţi întreg!, Să refacem
piesa, Dă-i lui Azorel tot atâtea oase câte farfurii are!, 7.4. Jocul în cadrul activităţilor de educaţie muzicală
Reconstruieşte figura!, Muzica este graiul în care se oglindesc fără putinţă de
g) Procedeele de măsurare a obiectelor după parametrii: prefăcătorie, însuşirile sufleteşti ale omului spunea
lungime, lăţime, înălţime, grosime. Unităţile de măsurare George Enescu. Prin muzică se urmăreşte educaţia estetică a
nestandardizate şi standardizate: Măsoară şi împarte în preşcolarilor, cultivarea capacităţilor de a aprecia frumosul din
mod egal!, Cântăreşte şi vinde!, Cine este cel mai înalt!, artă, ambianţă, natură, viaţa socială şi contribuie la crearea
Aşează obiectele de la cel mai îngust, la cel mai lat. frumosului prin forme de manifestare specifice vârstei,
h) Procedeele de măsurare a corpurilor solide, lichide şi contribuind astfel la formarea şi desăvârşirea personalităţii
friabile. Unităţile de măsură nestandardizate şi copiilor.
standardizate: Care este mai greu?, Măsoară înălţimea Toate activităţile muzicale au valenţe estetice, dar un
colegului tău!, Împarte în mod egal suc prietenilor tăi!. rol deosebit revine jocurilor muzicale prin care copiii îşi însuşesc
i) Şirul natural de numere. Noţiuni de număr şi cifră. structurile sonore şi ritmice intuite în primii ani şi care sunt
Număratul în limita 1-5. Numere ordinale şi cardinale: continuate acum în grădiniţă în cadrul procesului instructiv-
Numără câte frunze sunt în copac, Numără câte vrăbiuţe educativ.
sunt pe sârmă, Al câtelea iepuraş a plecat?, Aşează cifra Obiectivele urmărite în cadrul educaţiei muzicale sunt:
la locul ei!. • Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică.
j) Număratul în limita 1-10. Consolidarea numerelor • Formarea capacităţii de receptare a muzicii.
ordinale şi cardinale. Descompunerea şi compunerea • Cunoaşterea marilor valori ale creaţiei artistice naţionale
numerelor. Număratul în limita 10-20. Consolidarea şi universale.
numerelor ordinale şi cardinale. Descompunerea şi • Formarea capacităţii creatoare prin cultivarea
compunerea numerelor: Aşează tot atâtea puncte câte îţi imaginaţiei.
indică cifra, Numără de la 1 la 10, numără descrescător, Pe lângă cântec şi audiţia muzicală, jocul muzical
A câta cifră lipseşte? contribuie la consolidarea cunoştinţelor şi a deprinderilor
155 156
muzicale, la dezvoltarea dispoziţiilor speciale care se vor întrecerea, ghicirea, surpriza.
transforma ulterior în aptitudini sau chiar talent muzical. Cu cât Prin jocurile muzicale se urmăreşte fixarea şi consolidarea
copilul va fi mai atras spre muzică, cu atât mai mult el va deveni deprinderilor şi însuşirea de noi cunoştinţe care se realizează prin
beneficiarul emoţiilor artistice, va conduce la dezvoltarea auzului îmbinarea cântecului cu mişcarea. Jocurile muzicale exercită o
muzical, a simţului ritmic şi melodic. Jocul muzical are deosebite puternică influenţă asupra copiilor, contribuind la dezvoltarea
valenţe formative, învăţarea şi practicarea lui constituind o simţului ritmic şi melodic. Redăm mai jos câteva jocuri muzicale
adevărată “terapie” pentru intelectul copilului preşcolar, jocul folosite la activităţile de educaţie muzicală: Mergi în ritmul
muzical educă şi dezvoltă o serie de procese psihică: gândirea, muzicii, Cântă ca mine, Cântă tare, cântă încet, Mişcă-te în
memoria, atenţia, afectivitatea, voinţa etc. ritmul muzicii, Joacă, joacă-stai pe lor, Hora strânsă-hora
În cadrul jocurilor muzicale preşcolarul trebuie să fie largă,
atent la multe operaţii care, însumate, dau viaţă cântecului şi Mirosim florile, Cântă cum cânt eu, Instrumente muzicale,
jocului, ei trebuie să-şi amintească textul cântecului, să respecte Căciula lui Moş Crăciun, Tobe mari şi tobe mici, “Ghici al cui e
anumite reguli, să dea dovadă de acuitate auditivă şi să fie glasul, Vino, vino, ploaie! Vulpea şi cocoşul, În căsuţa din
disciplinat în joc (atenţia, voinţa, gândirea). pădure, Nani, nani-sus, Cărăbuşul cu aripi spre soare, Ceata,
Educaţia muzicală îşi extinde influenţa şi asupra ceata, O găină cu doi pui, Melc, melc, cotobelc, Capra şi
dezvoltării fizice a copiilor. Jocurile muzicale interpretate de iezişorii, Ecoul, Clopoţeii, Floarea şi soarele, Ploaia şi soarele,
copii contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, aparatului Uite-aşa se joacă pe la noi, Dans în cerc, “Dans cu cercuri,
vocal şi asigură o mai bună oxigenare a sângelui. Mişcările Dans cu panglici, “Facem hora mare, Dans în doi, Ursul şi
executate ritmic devin mai puţin obositoare şi în acelaşi timp dau vulpea, La plimbare, Podul de piatră, Dansul bucuriei, Mergem
corpului supleţe şi frumuseţe. vesel şi dansăm, Cine-i mai atent, Hora, Alunelul, Hora cu bătăi,
Jocurile muzicale prin structura lor deosebită, pot Ciuleandra, Trageţi hora mai la dreapta, Dansul fulgilor etc.
rezolva cu mare eficienţă majoritatea obiectivelor prevăzute în Educaţia muzicală desfăşurată în grădiniţă dezvoltă gustul
programa instructiv - educativă din grădiniţa de copii. pentru frumos şi sensibilitatea copiilor.
Jocurile muzicale îmbină în mod specific elementele
din joc cu melodia şi trec de la simpla executare motorie la o 7.5. Jocul în cadrul activităţilor de educaţie fizică
stare afectivă. Muzica le ridică tonusul, activează şi provoacă
dorinţa de mişcare. Pentru formarea unor deprinderi de a executa Activităţile programei instructiv-educative la categoria de
mişcări după textul cântecului şi în ritmul melodiei sunt activitate educaţie fizică stipulează următoarelor obiective
prevăzute în programa instructiv - educative jocuri muzicale, generale:
diferenţiate pe grupe de vârstă: mica, mijlocie, mare şi mare  Dezvoltarea fizică generală şi creşterea capacităţii de
pregătitoare, astfel încât copilul să poată executa mişcări în rezistenţă a organismului.
ritmul melodiei şi al textului.  Formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază
Jocurile muzicale se apropie prin structura de jocurile şi cu caracter aplicativ (dezvoltarea capacităţii motrice
didactice. Ele presupun sarcini precise (sarcini muzicale), unele generale).
reguli de desfăşurare şi elemente specifice jocului: mişcarea,  Dezvoltarea capacităţilor motrice de bază.
157 158
Perfecţionarea continuă a capacităţilor de coordonare desfăşurarea jocurilor sportive.
(dibăcia). • Manifestarea sentimentelor de prietenie, de stimă,
 Dezvoltarea interesului şi formarea unor obişnuinţe de a ajutor reciproc, motivarea iniţiativei în diverse forme
practica zilnic exerciţiile fizice. de activitate (în special de joc).
 Formarea unor deprinderi de igienă corectă individuală şi • Aprecierea justă a ţinutei posturale a celor din jur.
în colectiv, Jocurile de mişcare cu elemente specifice activităţilor comune
Pe lângă obiectivele generale stipulează şi câteva obiective pot fi sistematizate în funcţie de deprinderile motrice de bază
specifice privind formarea unor cunoştinţe şi competenţe în asupra cărora acţionează. Astfel, prezentăm următoarea
domeniu.: clasificare:
 Cunoştinţe despre: - jocuri pentru mers;
• formele şi varietăţile de mers, alergare în funcţie de - jocuri pentru alergare;
condiţiile create. - jocuri pentru aruncare şi prindere;
• stăpânirea tehnicii executării formelor de sărituri, - jocuri pentru sărituri.
aruncări, prinderi de minge, de căţărări şi escaladări. În funcţie de calitatea motrică pe care o influenţează,
• jocuri dinamice, ştafete sportive şi aplicarea lor în jocurile în cadrul activităţilor comune se clasifică astfel:
diverse condiţii, situaţii. - jocuri pentru dezvoltarea vitezei;
• exerciţii de front, formaţie. - jocuri pentru dezvoltarea rezistenţei;
• regulile elementare de igienă personală şi socială, de - jocuri pentru dezvoltarea îndemânării;
comportare pe parcursul activităţii de educaţie fizică. - jocuri pentru dezvoltarea forţei;
 Competenţe privind: - jocuri pentru dezvoltarea supleţei.
Performanţa motrice: De asemenea, în funcţie de grupele musculare pe care le
• alergare de viteză; solicită şi pe care le influenţează, jocurile sunt împărţite astfel:
• alergare în suveică; - jocuri pentru muşchii membrelor superioare şi muşchii
• coordonare (dibăcie) generală; gâtului;
• alergare de rezistenţă; - jocuri pentru musculatura trunchiului;
- jocuri pentru musculatura membrelor inferioare.
• săritură în lungime de pe loc;
În funcţie de intensitatea efortului din activitatea de
• aruncarea mingii la distanţă. educaţie fizică, jocurile sunt ordonate astfel:
 Atitudini
- jocuri cu intensitate mică;
• Manifestarea interesului faţă de practicarea sistematică - jocuri cu intensitate medie;
a exerciţiilor fizice. - jocuri cu intensitate mare.
• Respectarea regulilor igienice, a formelor de călire şi Jocul de mişcare reprezintă un important mijloc de
influenţa lor pozitivă (benefică) asupra organismului în realizare a obiectivelor domeniului educaţie fizică, urmărind
creştere. dezvoltarea capacităţilor motrice generale a copiilor. Jocul de
• Aprecierea comportamentelor de fairplay în mişcare ocupă un loc deosebit de important, atât în activitatea la
159 160
liberă alegere, dar mai ale în cadrul activităţilor frontale de Jocuri pentru aruncare: Mingea la conducător, Mingea
educaţie fizică din grădiniţă. Jocul de mişcare contribuie la în cerc, În sus – în jos, Ţinteşte în portiţe, Mingea în cerc, Cel
formarea şi în dezvoltarea personalităţii copilului. În acest sens, mai bun aruncător, Mingea la coş, Bila la ţintă, Morcovul la coş,
este necesar să fie subliniat că jocurile dinamice (de mişcare) Aruncătorii victorioşi, Cursa cu aruncare, Ţintaşii veseli.
asigură dezvoltarea multilaterală a aparatului locomotor, Jocuri pentru târâre: Găseşte-ţi căsuţa, Pisica de pândă,
exercitând în acelaşi timp influenţe pozitive asupra marilor La vânătoare, Târâie-te până la jucărie, Nu ieşi dintre linii, Fii
funcţiuni, contribuind astfel la îmbunătăţirea metabolismului atent, Maimuţele.
general. Jocuri pentru escaladare: Căluşeii, Vânătorul şi
Activităţi complexe, jocurile de mişcare au cele mai mari iepuraşii, Copiii şi mâţişorii, Lupul şi iezişorii, Puişorii în cuib,
implicaţii în dezvoltarea multilaterală a capacităţii motrice Furnicile harnice, Ajungi la steguleţ.
generale, oferind posibilitatea formării şi fixării deprinderilor Jocuri pentru transport: Transportă săculeţul, Alb –
motrice de bază : mers, alergare, săritură, aruncări şi prinderi, negru, Caraşii şi ştiuca, Vulpea şireată, Locul gol, Iepuraşii,
căţărare, târâre, escaladare etc., a dezvoltării calităţilor motrice: Undiţa şi peştele, Urşii şi albinele.
viteza, îndemânarea, forţa, rezistenţa, a capacităţii de coordonare
generală şi de orientare în spaţiu (aprecierea direcţiilor şi
mărimilor spaţiale) etc.
Prin intermediul jocurilor de mişcare copilul are
posibilitatea să-şi formeze priceperi motrice, îmbogăţindu-şi în
felul acesta experienţa motrică. Ele contribuie astfel la
dezvoltarea trăsăturilor de personalitate, a calităţilor morale şi
volitive, a spiritului de a acţiona în colectiv. Pentru a avea
eficienţă maximă, jocurile de mişcare, trebuie să fie bine
pregătite de educatoare, să fie bine alese, să se bazeze pe un fond
vast şi multilateral de mişcare, care să solicite în mod complex
capacitatea motorie a copilului.
Prezentăm câteva jocuri de mişcare utilizate frecvent în
activităţile de educaţie fizică din grădiniţă.
Jocuri pentru alergare: Prinde-mă, Alergare în perechi,
Prinde ţânţarul, Drum lung, Cursa în cerc, Şoarecele şi pisica,
Batista, Alungă-l din cursă, Ştafeta simplă, Aleargă după
iepuraş, Cursa cu obstacole.
Jocuri pentru săritură: Nu uda picioarele, Cine a executat
mai puţine sărituri?, Cine bine a sărit, campion a devenit, Podul,
Sări peste baltă, Cursa cu pâraie, Saltul broscuţelor, Barza sare
într-un picior, Ştafete întrerupte.
161 162
Activităţi pentru seminar

Sarcini şi exerciţii aplicative


Capitolul al VIII-lea
?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: Jocurile JOCUL ÎN ACTIVITĂŢILE COMPLEMENTARE
copilăriei sunt mugurii întregii vieţi a omului, căci acesta
dezvoltându-se, prin ele îşi dezvăluie cele mai ascunse însuşiri
ale fiinţei sale." (F.R. Frobel), redactaţi un eseu structurat de 8.1. Activităţile complementare
150 de cuvinte. Etapa a III-a din regimul zilei cuprinde activităţi
Timp de lucru 10 minute complementare, acestea au rolul de a fixa cele însuşite în cadrul
activităţilor comune, dar printr-o formă recreativă pentru copii.
2. - De aceea în cadrul acestor activităţi predomină jocurile
distractive, jocurile de mişcare, jocurile sportive, dramatizările,
teatrul de păpuşi, vizionări de filme pentru copii, jocuri pe
3. - calculator, plimbări, vizite etc.
Jocurile ocupă o parte importantă din timpul afectat
4. - activităţilor complementare. Toate activităţile unei zile în
grădiniţă respectă o anumită tematică, conţinuturile selectate
converg înspre realizarea obiectivelor proiectate, iar jocurile din
5. - această etapă vor fi astfel alese încât să respecte aceste cerinţe.
Cum activităţile din cadrul etapei a II-a, care cuprind activităţile
6. - frontale, sunt în general activităţi cu caracter cognitiv şi static,
activitatea complementară va cuprinde obligatoriu un joc de
mişcare sau un joc distractiv, care să compenseze lipsa de acţiune
dinamică din perioada anterioară.
Valoarea acestor jocuri constă atât în sarcina didactică pe
care implicit o cuprind, asociată cu plăcerea provocată de jocul
dinamic şi distractiv şi de spiritul competitiv al acestor jocuri
(Jones, E. & Cooper, R., 2006). Ele creează o atmosferă de
emulaţie şi veselie ce determină antrenarea tuturor copiilor în

163 164
joc. Copiii trăiesc numeroase emoţii şi trăiri care determină cercului. Toţi copiii vor spune în cor:
formarea spiritului de echipă şi contribuie la închegarea Eu sunt vulpea roşcovană
colectivului. Energia nervoasă a copiilor se reface prin Iepuraş, păzeşte-ţi blana
intermediul acestor jocuri, datorită bunei dispoziţii şi caracterului Am fugit eu după tine,
relaxant. Dar şi tu goneşti prea bine
Atunci când vremea o permite, educatoarea va desfăşura Mi-ai scăpat o dată – n drum
aceste jocuri în curte, în aer liber, dacă nu atunci se vor desfăşura Teafără nu scapi acum.
în sala de gimnastică sau în sala de grupă bine aerisită. După ce vor finaliza de spus versurile, copiii vor lăsa
Prezentăm mai jos câteva jocuri distractive şi de mişcare vulpea să iasă din cerc, iar aceasta va alerga iepurele până il va
preferate de copiii preşcolari. prinde. Copiii vor încuraja prin strigăte iepuraşul. Jocul se va
relua de mai multe ori, astfel încât majoritatea copiilor să fie
8.2. Jocuri distractive iepure sau vulpe.

Baba Oarba Şoarecele şi pisica

Copiii vor fi dispuşi în formaţie de cerc. Un copil, numit Copiii sunt aşezaţi în cerc, educatoarea desemnează doi
de conducătorul jocului, va fi legat de ochi cu o eşarfă şi va sta în copii, unul va fi şoarecele, iar celălalt pisica. Pisica va sta în
mijlocul cercului. Copiii care formează cercul se vor învârti interiorul cercului, iar pisica va încerca să intre printre copii la
cântând: şoricel, aceştia vor încerca să nu o lase. Jocul se va desfăşura pe
Baba - baba oarba, un cântecel cu text:
Unde-ţi este roaba Pisica vrea să prindă
Roaba ici, colea, Un şoricel la brânză,
Ia-te după ea. Pisica vrea să prindă,
După ce au terminat de cântat, copiii se opresc din mişcare, Un şoricel la brânză,
iar cel din mijlocul cercului, legat la ochi, se îndreaptă spre un Vai de el, vai de el,
copil şi-l atinge pentru ca, pipăindu-l, să-l recunoască. In final, el Bietul şoricel,
trebuie să ghicească numele colegului pe care l-a pipăit. Dacă Vai de el, vai de el,
ghiceşte, cei doi copii îşi schimbă locurile, dacă nu ghiceşte, Bietul şoricel.
jocul continuă cu acelaşi copil în mijlocul cercului. Jocul se va repeta de câteva ori.

Vulpile şi iepurele (alergare) Nu scăpa oul!

Educatoarea adună copiii în cerc, ţinându-se de mână, se Se pune în lingură un ou care se ţine într-o mână, cealaltă
aleg doi copii, unul va fi vulpea, iar celălalt iepurele. Vulpea se fiind pusă la spate. De la linia de start se pleacă având grijă să
va plimba în cerc, urmărind iepuraşul care se va plimba în afara un cadă oul din lingură. Vă puteţi deplasa oricât de repede doriţi
165 166
(având grijă să un cadă oul din lingură) până la marcajul (cu distanţă de 2 m, se vor aşeza obstacole. Copiii se urcă pe băncuţă
creta) următor , după care se parcurge traseul în sens invers. şi merg cu braţele în lateral, spatele drept, privirea înainte,
Câştigă cel (cei) care ajung primii la linia de plecare fără să coboară de pe băncuţă prin săritură în adâncime şi parcurg
piardă oul pe traseu. traseul stabilit cu trecerea obstacolelor prin păşire.

Unde eşti Chimiţă! Culege castanele ?(îndemânare)

Copiii sunt aşezaţi în cerc, educatoarea va desemna un Copiii sunt împărţiţi în două echipe, aranjaţi în şir, în dreapta
copil care va intra în cerc şi va fi legat la ochi. Copilul legat la fiecărei echipe se găseşte un recipient cu castane. Câte un copil
ochi se va îndrepta spre ceilalţi copii întrebând: Unde eşti din fiecare echipă va lua cu o lingură câte o castană pe care o vor
Chimiţă?, ceilalţi copii vor răspunde: aici, aici. Copilul legat la duce până la linia de sosire, dacă scapă castana pe jos trebuie să
ochi va trebui să recunoască copilul spre care s-a îndreptat şi să o ia tot cu lingura. La linia de sosire vor aşeza castana în coşul
spună cine este. echipei,(coşuri colorate diferit), apoi aleargă înapoi spre echipa
sa şi va preda lingura următorului coechipier. Câştigă echipa care
8.3.Jocuri de mişcare ajunge să transporte mai repede toate castanele în coşul de la
linia de sosire.
Cine sare mai departe (sărituri)
Veveriţele şi vânătorul (căţărare)
Copii se aşează pe patru rânduri. În faţa primului rând la
distanţă de 2-3 metri, se marchează linia unde se va executa Educatoarea va desena un cerc, în cerc va sta vânătorul,
bătaia pe un picior pentru săritură. Cel care a sărit cel mai în jurul lui ceilalţi copii vor fi veveriţele, care vor culege alune.
departe, se aşează într-o parte a sălii, iar ceilalţi în cealaltă parte. La bătaia din palme a educatoarei vânătorul porneşte la vânat
După ce primul rând a terminat, al doilea rând înaintează spre veveriţe. Copiii-veveriţe vor fugi de vânător urcându-se pe
locul de plecare, la semnalul educatoarei execută săritura. La spaliere. Copilul prins de vânător va ieşi din joc şi va sta pe
sfârşit, copiii care au sărit cel mai departe, formează un nou rând băncuţă, cuminte, urmărind jocul celorlalţi copii. Jocul se
şi sar. Va fi considerat câştigător cel care a sărit cel mai departe execută de câteva ori.
de această dată.

Cursa cu obstacole (echilibru)

Se lucrează cu două echipe sub formă de concurs. Se


aşează în faţa fiecărei echipe aliniate câte o băncuţă orientată în
lungime pe direcţia de mers. La capătul acesteia se va aşeza o
saltea pe care se va executa coborârea de pe băncuţă, prin
săritură în adâncime. Mai departe pe direcţia de parcurs la o
167 168
Activităţi pentru seminar

Capitolul al IX-lea

Sarcini şi exerciţii aplicative UTILIZAREA JOCULUI ÎN ŞCOALĂ

?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie:, redactaţi un eseu Odată cu intrarea copilului în clasa I, activităţii
structurat de 150 de cuvinte. fundamentale din grădiniţă-jocul, i se va substitui activitatea
organizată şi sistematică-învăţarea. Activitatea de învăţare în
Timp de lucru 10 minute şcoală este o activitate care supune şcolarul unei activităţi
încărcate cu reguli cu care copilul ia contact pentru prima dată,
2. - iar dacă trecerea de la activitatea mult mai flexibilă şi relaxantă
În ce măsură satisface jocul necesitatea implicării individului din grădiniţă la activitatea şcolară rigidă se efectuează prea brusc
în propria “facere”. şi fără tact, activitatea şcolară va fi privită de către fragedul elev
ca pe situaţie plină de stres. De aceea pot apărea probleme de
integrare sau chiar probleme mai grave, cum ar fi dificultăţile de
4. - învăţare. Noua realitate şcolară este cu totul inedită pentru
copilul de vârstă şcolară mică. Pedagogia modernă şi specialiştii
în didactică pun accentul pe metodele moderne care au ca
5. -
procedeu jocul. Jocul nu vine în contradicţie cu activitatea
şcolară. De aceea învăţătorii trebuie să presare în cadrul
6. - activităţilor şcolare, în lecţii, atunci când observă oboseala
copiilor, sau starea de neatenţie elemente de joc. Acestea vor
avea rolul de a înviora lecţiile şi de a face trecerea dintre
activitatea de la grădiniţă la şcoală mult mai uşoară.
La nivelul învăţământului primar întâlnim însă o serie de
bariere care împiedică învăţătorul să recurgă la joc în cadrul
activităţilor instructiv-educative. Aceste impedimente sunt de
natură: atitudinală, structurală şi funcţională. În ceea ce priveşte
barierele atitudinale, acestea sunt determinate de tendinţa
învăţătorului/profesorului de a se încadra într-o anumită orientare
de tip scolastic, în sensul realizării cerinţelor programei într-o
perioadă bine determinată, iar jocul nu-şi regăseşte locul în
169 170
activităţile didactice, decât poate după finalizarea lecţiilor. Activităţi pentru seminar
Barierele de natură structurală au ca determinant limitările
impuse de: curriculum, de timpul didactic, de spaţiul didactic şi
de mijloacele de învăţământ. Ori jocul presupune un spaţiu
adecvat, timp necesar desfăşurării şi materiale destinate scopului
jocului. Barierele de natură funcţională se apropie de cele Sarcini şi exerciţii aplicative
atitudinale, în dorinţa de a parcurge disciplinele conform planului
de învăţământ, învăţătorii/profesorii sunt interesaţi de realizarea
acestora şi mai puţin de modalităţile prin care jocul ar putea fi ?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: ,,Lăsaţi copilul să
parte integrantă a curriculum-ului. În ciuda acestor bariere, vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se
învăţătorii/profesorii pasionaţi de profesie şi buni cunoscători ai înşele”. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi sunt
psihologiei copilului găsesc resursele şi mijloacele necesare posibile.”(Pestalozzi), redactaţi un eseu structurat de 150 de
implementării jocului în lecţiile şcolare. Tot mai evident a cuvinte.
devenit aspectul că jocurile dramatice pot fi mijloace utile în Timp de lucru 10 minute
formarea unor cunoştinţe despre viaţa socială, în rezolvarea
situaţiilor conflictuale, pentru înţelegerea anumitor evenimente 2. -
etc.
Stă în măiestria învăţătorului de a îmbina activitatea Elaboraţi o proiectare didactică la o activitate de învăţare la
didactică cu elemente atractive oferite de joc, atunci când pulsul ciclul primar în cadrul căreia să integraţi jocul didactic.
lecţiei o cere. Jocul în activitatea şcolară reprezintă un procedeu
utilizat fără rezerve de învăţătorii care cunosc particularităţile 3. -
copiilor şcolari de vârstă mică. Mai ales la clasa I este indicat ca Daţi
învăţătorul să folosească tot mai frecvent jocurile didactice,
jocurile dramatice şi alte jocuri-exerciţii pentru a diminua 4. -
caracterul scolastic al lecţiilor. Instaurând în cadrul lecţiilor o
atmosferă de joc, antrenarea şcolarilor va fi mai deplină, iar 5. -
randamentul şcolar mult mai ridicat.
6. -

171 172
cât mai diversificate şi elaborate.
Unii psihologi consideră jucăria tot atât de importantă
pentru copil cum este cartea în viaţa omului. Jucăria în viaţa
copilului este indispensabilă am putea spune. Dacă copilul nu are
Capitolul al X-LEA o jucărie cu care să se joace el o inventează, nu de puţine ori
vedem copiii care folosesc beţe sau pietre cărora le substituie
JOCUL ŞI JUCĂRIA jucăriile. Copilul foloseşte jucăria ca partener în jocul pe care-l
joacă, pur şi simplu jucăria va fi însufleţită în lumea fantastică a
copilăriei. Jucăria nu este doar un obiect oarecare, ea primeşte o
valoare în mâna copilului, uneori este un prieten imaginar, alteori
un inamic etc. Jucăria are un rol însemnat în dezvoltarea
imaginaţiei şi fanteziei copilului. Jucăria stimulează forţele
copilului de creaţie, îi înflăcărează fantezia, îi alimentează trăirile
afective, generează noi dorinţe, preferinţe, emoţii, sentimente şi
interese. Jucăria prin transformările şi însufleţirile dobândite prin
joc determină profunde transformări în viaţa copilului: îşi
dezvoltă trebuinţele, dorinţele, sentimentele, conştiinţa de sine.
Jucăriile adecvate stimulează activitatea analitico-
sintetică în multiple şi diverse planuri de reflectare a realităţii:
senzorial, perceptiv, imaginativ şi noţional.
10.1.Rolul jucăriei în viaţa copilului În planurile senzorial-perceptiv, copilul supune obiectul
de joc unei analize şi sinteze concrete nemijlocite. Uneori copiii
În viaţa copilului un rol tot atât de important ca jocul îl îşi strică jucăriile, le desfac în părţile componente, nu dintr-un
ocupă jucăria. Jucăria ajută la dezvoltarea multilaterală a impuls distructiv, ci din dorinţa de a vedea dincolo de întreg,
personalităţii copilului. Jucăria alături de joc stimulează părţile componente. Aceasta reprezintă o manifestare a
gândirea, vocabularul, vorbirea, capacitatea de a imita, memoria, curiozităţii lor, o necesitate a spiritului lor de investigaţie. Copiii
totodată le îmbogăţeşte capacitatea emoţională, fantezia. În simt nevoia sa "descompună" jucăriile în elementele lor
timpul jocului, prin manevrarea jucăriei copiilor li se dezvoltă componente, să vadă cum sunt alcătuite, ce se "ascunde" în
îndemânarea şi atenţia. În timpul jocurilor colective, copilul interiorul lor, deoarece jucăriile constituie un corespondent direct
învaţă să se adapteze la partenerii de joacă, să-şi diminueze acel al obiectelor şi fiinţelor din lumea înconjurătoare.
egocentrism specific vârstei şi să împartă jucăriile cu aceştia. Copilul acţionează în plan imaginar cu jucăriile ca şi
Joaca împreună creează posibilitatea modelării comportamentul când ele ar fi obiecte reale, atribuindu-le funcţii sociale
copiilor, îmbogăţirii cunoştinţelor, dezvoltării capacităţii de determinate. În activitatea de joc, prin intermediul jucăriei
rezolvare a stărilor de tensiune. Cu cât este mai mare copilul cu devine posibilă îmbinarea elementului fictiv cu cel real. Aceasta
atât are nevoie de prezenţa partenerilor de joacă şi a unor jucării reprezintă o modalitate de accedere a copilului la cunoaştere,
173 174
jucăria mijloceşte asimilarea experienţei sociale de către copil. copilului. Trebuie căutate jucăriile de calitate şi cele care prin
Jucăriile folosite în cadrul jocurilor contribuie la dezvoltarea componenţa lor sunt destinate copiilor şi produc efecte pozitive
gândirii preşcolarului. Substituirea prin jucărie a realităţii asupra lor, au valoare educativă. De obicei jucăriile şi jocurile
obiective presupune participarea în măsuri diferite a tuturor conţin instrucţiuni asupra utilizării, precizări asupra nivelului de
proceselor psihice. Observăm că pe măsură ce copilul creşte vârstă căruia se adresează, asupra modului de utilizate precum şi
jucăria dobândeşte înţelesuri subtile, datorate evoluţiei gândirii asupra rolului lor în educaţia copilului. Jucăriile trebuie alese cu
copilului. Gândirea se exersează datorita faptului ca în activitatea grijă pentru a fi potrivite cu nivelul de vârstă al copilului astfel
de joc copilul atribuie diferite semnificaţii jucăriilor, pe baza încât să nu fie periculoase pentru el, să nu îl rănească în vreun
reprezentărilor formate în urma acţiunii cu obiectele lumii reale. fel, dacă va fi mânuită neglijent.
Pe aceasta cale copilul substituie câmpului perceptiv concret Jucăria trebuie sa corespunda particularităţilor de
imediat, pe cel abstract şi învaţă să opereze cu semnificaţiile vârstă şi individuale ale copiilor prin dimensiuni, greutate şi
cuvintelor cu diferite grade şi nivele de generalizare. dinamică, ea trebuie să fie rezistentă încercărilor la care copilul
Jucăria şi jocul ajută la producerea procesului de transfer curios o supune. Jucăria trebuie să contribuie la educarea
din "exterior" spre "interior", proces care marchează o etapa gustului artistic, simţului frumosului şi să reflecte cât mai fidel
importantă în dezvoltarea gândirii preşcolarului. Jucăria şi jocul realitatea, pentru a-l ajuta să-şi formeze reprezentări conform
are o importanţă fundamentală în dezvoltarea personalităţii acesteia.
copilului, iar adultul trebuie să-l ajute fiindu-i partener esenţial Jucăriile trebuie să contribuie împreună cu jocul la
de joacă. dezvoltarea copilului sub aspect psihic, conceptual şi social.

10.3.Clasificarea jucăriilor
10.2.Calităţile jucăriilor
Putem clasifica jucăriile în primul rând după grupele de
Pentru a răspunde cerinţelor educative de dezvoltare a vârstă ale copiilor:
personalităţii copilului jucăriile trebuie să îndeplinească câteva  jucării pentru vârsta de 3 - 4 ani;
cerinţe de ordin calitativ:  jucării pentru vârsta de 4-5 ani;
 să corespundă rolului formator şi stimulator;  jucării pentru vârsta de 6-7 ani etc.
 să determine acumularea cunoştinţelor, dezvoltarea O altă modalitate de clasificare a jucăriilor este cea realizată
deprinderilor şi aptitudinilor copiilor; în funcţie de utilizare:
 să stimuleze imaginaţia şi fantezia copiilor; - jucării psihomotorii:
 să conducă la formarea simţului estetic al copiilor;  jucării pentru construcţii;
 să corespundă din punct de vedere igienico-sanitar,  jucării sportive;
astfel încât să nu atenteze la securitatea şi sănătatea copiilor;  jucării intelectuale;
 să nu contravină normelor morale.  jucării pentru educarea vorbirii;
Jucăriile trebuie alese cu multă atenţie, ţinându-se cont  jucării pentru ştiinţă;
în primul rând, de vârsta, preferinţele şi capacitatea intelectuală a  jucării pentru stimularea creativităţii;
175 176
 jucării logico-matematice; relaţie de afecţiune. Aproape fiecare copil are o jucărie preferată,
 jucării muzicale. în special la vârste foarte mici, până la patru ani, de care nu se
- jucării sociale: desparte, chiar dacă a ajuns uneori într-o stare deteriorată. Jucăria
• jucării pentru competiţie; preferată face parte din intimitatea copilului este factorul de
• jucării pentru jocuri de rol; echilibrare psihică, este substitutul afectiv.
• jucării de cooperare.
Jucăriile se pot clasifica şi în modul următor: 10.4.Cărţile pentru copii
• jucării simple: jucării din pluş, păpuşi, maşini;
• jucării compuse: jocuri de construcţii diferite, traforaj, Este absolut necesar ca toţi copiii să aibă acces la cărţile
truse, seturi; pentru copii. Acestea furnizează informaţii diverse care ajută la
• jucării cu regulament: jucării de societate, domino, şah, stimularea imaginaţiei copiilor, ajută le dezvoltarea limbajului, le
monoppoly etc. formează plăcerea de a asculta poveşti. Cărţile pentru preşcolari
Este foarte important ca preşcolarii să fie învăţaţi să se joace sunt cărţi vizuale, ele sunt axate pe imagine. Ei pot „citi” aceste
cu diferite jucării, să se joace împreună cu alţi copii şi să li se imagini, pe care şi le împărtăşesc povestindu-le celorlalţi copii,
formeze deprinderile de a îngriji jucăriile şi de a le ţine în ordine. astfel socializează şi interacţionează pe baza imaginilor. Copiii
Părinţii trebuie să ştie să aleagă jucăriile corespunzător vârstei pot reproduce poveştile cunoscute pe baza imaginilor din cărţi
copiilor lor. Dacă jocul ocupă un loc important în viaţa copilului exersând limbajul, pot face apel la reprezentări pentru a
şi jucăria ocupă un loc la fel de important. De multe ori jucăria identifica obiecte şi fenomene ale mediului înconjurător, pot
stimulează copiii spre diferite acţiuni, determină conţinutul descifra literele alfabetului, pot învăţa să numere şi să socotească
pe baza imaginilor din cărţi. Cărţi ca: Prima mea enciclopedie,
jocului, trezeşte anumite trăiri emoţionale, trezeşte interese,
Primul meu dicţionar, Corpul uman, Animale sălbatice şi
formează deprinderi, activează imaginaţia şi creativitatea
domestice, Lumea subacvatică, Cartea junglei, Lipeşte şi
copiilor. Jucăria trebuie să fie un mijloc didactic de stimulare
învaţă...!, Insecte şi păsări, Lumea invizibilă, Basme şi poveşti,
educativă a copiilor. Jucăria are calităţi multidisciplinare, o
Enciclopedia tehnică ilustrată, sunt doar o parte din cărţile
jucărie poate fi folosită cu succes în cadrul tuturor activităţilor
valoroase care nu trebuie să lipsească din biblioteca oricărui
din grădiniţă, flexibilitatea cu care poate fi utilizată îi dă valori copil. În plus cărţile de colorat sunt deosebit de utile copiilor
multiple. Jucăria determină socializarea copiilor. Un copil pentru învăţarea culorilor, pentru formarea deprinderilor de a se
neacceptat de grup în momentul în care apare cu o jucărie încadra într-un contur dat, pentru a se familiariza cu desenul.
interesantă, ceilalţi copiii, determinaţi de curiozitatea înnăscută Cărţile de tip puzzle sunt deosebit de educative, copiii sunt
vor „năvăli” în jurul copilului să-i studieze jucăria inedită. Astfel determinaţi să reconstituie imagini din poveşti din bucăţi, sau să
copilul va fi acceptat de ceilalţi copii în jocurile lor, se vor forma reconstituie un obiect din părţi, le dezvoltă astfel copiilor
relaţii de colaborare, chiar prietenii. memoria reproductivă, îndemânarea şi gândirea.
O jucărie de calitate, atrăgătoare, viu colorată, care respectă
normele didactice va avea impact asupra educării simţului estetic 10.5. Jocuri şi jucării
al copiilor.
Între jucărie şi copiii se stabileşte de cele mai multe ori o
177 178
În primul rând pentru dezvoltarea armonioasă, sănătoasă Activităţi pentru seminar
şi conform înclinaţiilor sale trebuie să lăsăm copilul să se joace,
de asemenea este necesar să aibă spaţiul său de joacă. Un copil
se joacă cu orice îi stârneşte imaginaţia. Jucărie poate fi orice
obiect care îl mobilizează pe copil la o activitate vioaie,
antrenantă, care îi activează gândirea, imaginaţia creatoare,
abilităţile şi priceperile dobândite, memoria, spiritul de Sarcini şi exerciţii aplicative
observaţie. O cutie de carton, un beţişor, un pumn de lut, o
bucată de hârtie, o cârpă, toate pot fi jucării în mâinile copilului.
Jucăriile trebuie totuşi alternate, pentru ca să nu se plictisească de
?
1. Pornind de la următoarea afirmaţie: “Copilul nu
este un vas de umplut, ci un cămin de aprins. O minte bine
ele prea repede. Jucăriile care imită obiecte destinate adulţilor, la
o scara mai mică: trusa medicală de jucărie, mini-bucătăria,
formată valorează mai mult decât o minte bine umplută.” -
telefoanele şi aşa mai departe contribuie la stimularea socializării Montaigne), redactaţi un eseu structurat de 150 de cuvinte.
copiilor şi la dezvoltarea imaginaţiei. Urmărind jocurile şi Timp de lucru 10 minute
jucăriile copiilor educatorii pot identifica înclinaţiile lor spre o
activitate sau alta, aptitudinile speciale şi talentul. 2. -
Arătaţi cum poate contribui jocul la formarea încrederii în sine
a preşcolarului.

3. -
Care sunt principalele funcţii ale jocului.

4. -
Elaboraţi un proiect didactic pentru o activitate de învăţare
bazată pe joc.

5. -
Daţi exemple de jucării care pot fi utilizate ca materiale
didactice pentru fiecare domeniu de cunoaştere.

6. -
Arătaţi care sunt funcţiile jucăriei şi ce caracteristici trebuie

179 180
să îndeplinească ca să corespundă normelor educative. • Comşa Gheorghe, Mihai Claudia, (2006), Cunoaşterea
copilului la intrarea în clasa I, Editura Pandora M.,
Bucureşti.
BIBLIOGRAFIE: • Dewey, J., (1992), Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
• Dima, Silvia, (coord.), (1997), Copilăria - Fundament al
• Adler, A., (1996), Cunoaşterea omului, Editura IRI, personalităţii. Cunoaştere –Explorare – Educare, Editată de
Bucureşti. Revista Învăţământul Preşcolar, Bucureşti.
• Allport, G., W., (1991), Structura şi dezvoltarea • Donaldson, M., (1987), Children's Minds. London: Fontana
personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Press. Donaldson, M., (1992), Human Minds. London:
• Amabile, Teresa, M., 1997, Creativitatea ca mod de viaţă. Penguin Book.
Ghid pentru părinţi şi profesori, Editura Ştiinţă şi Tehnică, • Elkind, D., (2007), The power of play: How spontaneous,
Bucureşti. imaginative activities lead to happier, healthier children.
• Badea Elena, (1997), Caracterizarea dinamică a copilului şi Cambridge, MA: Da Capo Press.
adolescentului, Bucureşti. • Fromberg, D. P., (2002), Play and meaning in early
• Barbu, H., Popescu, Eugenia, Şerban, Filofteia, (1993), childhood education. Boston: Allyn & Bacon.
Activităţi de joc şi recreativ-distractive, Editura Didactică şi • Flerina, E. F., (1976), Jocul şi jucăria, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti. Pedagogică, Bucureşti.
• Bergen, D., (2002), The role of pretend play in children’s • Erikson, Erik H., (1963), Psihanaliza şi istorie. Tânărul
cognitive development. In Early Childhood Research and Luther, Editura Trei, Bucureşti.
Practice, 4(1), 2–15. • Elkonin, D.B., (1980), Psihologia jocului, Editura Didactică
• Beaven, J., (2000), Joyful play. Spotlight: Physical şi Pedagogică, Bucureşti.
development. ERIC, ED 625312. • Freud, Anna, (2002), Normal şi patologic la copil – evaluari
• Birch, Ann, (2000), Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, ale dezvoltării, Editura Fundaţiei Generaţia, Bucureşti.
Bucureşti. • Glava Cătălin, Glava Adina, (2002), Introducere în
• Bruner, J.S., (1976), Procesul educaţiei intelectuale, Editura pedagogia preşcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Ştiinţifică, Bucureşti. • Garvey, C., (1977), Play. In Bruner, J., Cole, M. & Lloyd,
• Bruner J., (1970), Pentru o teorie a instruirii, Editura B. (Eds.). The developing child series. London:
Ştiinţifică, Bucureşti,. Collins/Fontana Open Books.
• Bruce, T., (1993), The Role of Play in Children’s Lives. In • Ginsberg, H.P., (2006), Mathematical play and playful
Childhood Education, Vol.69. mathematics: A guide for early education. In Singer et al.,
• Claparéde Edouard, (1975), Psihologia copilului şi op. cit. (pp. 145-165).
pedagogia experimentală, EDP, Bucureşti. • Hayes Nicky, Sue Orell, (2003), Întroducere în psihologie,
• Chateau J., (1970), Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Ediţia a III-a, Editura All, Bucureşti.
Pedagogică, Bucureşti. • Herlo Dorin, (2006), „Didactică” Editura Universităţii

181 182
“Aurel Vlaicu”, Arad. Sonia Ignat, Gabriela Kelemen, (coord), Sinteze conceptuale
• Ilica, A. Dorin Herlo, V. Binchiciu, C. Uzum, A. Curetean, de psihopedagogie specială, Editura Universităţii „Aurel
(2005), „O pedagogie pentru învăţământul primar”, Editura Vlaicu” Arad.
Universităţii “Aurel Vlaicu”, Arad. • P i a g e t, J., (2005), Psihologia copilului, Editura Cartier,
• Ilica, Anton, Kelemen, Gabriela, (coord), (2004), Didactica Bucureşti.
învăţământului preşcolar, Editura Universităţii „Aurel • P i a g e t, J., (2005), Reprezentarea lumii la copil, Editura
Vlaicu”, Arad. Cartier, Bucureşti.
• Ilica, Anton, Kelemen, Gabriela, (coord), (2004), Metodica • Popescu, E., Pedagogia preşcolară. Prelegeri pentru
activităţilor instructiv-educative în grădiniţă, Editura perfecţionarea educatoarelor din clasele de copii preşcolari,
Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad. E.D.P., Bucureşti.
• Ianosi, I., (1998), Vârstele omului, Editura Trei, Bucureşti. • Preda, Viorica, (1999), Copilul şi grădiniţa, Editura
Ionescu, M., Radu, I., (coord.), (2001), Didactica modernă, Compania, Bucureşti.
Ed. Dacia, Cluj-Napoca. • Rafailă Elena, (2002), Educarea creativităţii la vârsta
• Ionescu, M., Chiş, V., (coord), (2001), Pedagogie. Suporturi preşcolară, Editura Printech, Bucureşti.
pentru formarea profesorilor, Ed. PUC., Cluj-Napoca. • Răduţ-Taciu, R., (coord.), (2004), Pedagogia jocului. De la
• Isenberg & Quisenberry, (2002), Play: A Necessity for All teorie la aplicaţii, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Children, in Childhood Education, Vol. 79. Napoca.
• Iucu Romică, (2003), Pedagogie, Editura Credis, Bucureşti. • Smilansky, S., (1968), The effects of sociodramatic play on
• Jones, E. & Cooper, R., (2006), Playing to get smart. New disadvantaged preschool children. London: Wiley.
York: Teachers College Press. • Smilansky, Sara, (1990), Sociodramatic play: Its relevance to
• Kelemen, Gabriela, Leucea, Laurenţiu, (coord), (2006), behavior and achievement in school,'In E. Klugman & S.Smilansky
Psihopedagogie preşcolară şi Metodica activităţilor din (Eds.), Children’s Play and I-earning. New York: Teacher’s College.
grădiniţă, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad. • Sawyer, R., K., (2001), Creating Conversations/
• Kelemen, Gabriela, (2007), Pedagogie preşcolară, Editura Improvisation in Everyday Discourse. Cresskill, New
Universităţii „Aurel Vlaicu„ Arad. Jersey: Hampton Press, Inc.
• Kim, S., (1999), The effects of storytelling and pretend play • Sawyer, R.K., (1997), Pretend Play As
on cognitive processes, short-term and long-term narrative Improvisation/Conversation in the Preschool Classroom.
recall. In Child Study Journal, 29(3), 175–191. Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.
• Leontiev A.N., (1948), Probleme de psihologia copilului de • Schaffer, H.R., (2005), Introducere în psihologia copilului,
vârstă preşcolară, Editura de stat- Pedagogie şi Psihologie, Editura ASCR, Bucureşti.
Bucureşti. • Schvartz, G., Kelemen, G., (2007), Psihologia copilului,
• Mitu Florica, (2004), Limba şi Literatura Română- Culegere Editura Universităţii „Aurel Vlaicu„ Arad.
de jocuri didactice, exerciţii şi teste de evaluare şi • Şchiopu, U., Verza, E., (1997), Psihologia vârstelor –
autoevaluare, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti. ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
• Moldovan Olga, (coord.), Dana Bălaş Timar, Tiberiu Dughi, • Şchiopu, U., (1970), Problemele psihologice ale jocului şi

183 184
distracţiilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. ANEXE
• Sillamy, Norbert, (1998), Dicţionar de psihologie, Editura
Univers Enciclopedic,. Bucureşti.
• Stănciulescu, Elisabeta, (1998), Sociologia educaţiei SCORPIONUL
familiale, vol I,II, Editura Polirom, Iaşi.
• Smilansky, S., (1990), Sociodramatic play: Its relevance to * Număr participanţi: 10-30 *Materiale necesare:
behavior and achievement in school. In E. Klugman & S. fular *Durată: 5-10 min.
Smilansky (Eds.), Children’s play and learning: Perspectives
and policy implications (pp. 18–42). New York: Teachers Desfăşurarea jocului: Jucătorii sunt adunaţi în cerc. Ei
College Press.
se prind de umeri. În mijloc stă un alt jucător. Acesta
• Taiban, M., (1970), Probleme psihologice ale jocurilor şi
distracţiilor, E.D.P. Bucureşti.
este scorpionul. El are un fular bine legat de gleznă. El
• Taiban, M., Gheorghian, E., (1973), Metodica jocurilor şi a
merge în mâini şi picioare şi trebuie să atingă cu fularul
programului distractiv în grădiniţa de copii, E.D.P., la gleznă pe unul din cerc. Cercul se poate mişca în
Bucureşti. toate felurile şi direcţiile, dar nu are voie să se desfacă.
• Tucicov Bogdan Ana, (1972), Personalitatea copilului, Cel atins de scorpion este noul scorpion.
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
• Zlate Mielu, (1991), Psihologia copilului, E.D.P. Bucureşti. PIATRA MAGICĂ
• Voiculescu Elisabeta, (2003), Pedagogie preşcolară (ediţia a
II-a, revizuită), Editura Aramis. *Număr participanţi: 8-25 * Materiale necesare: piatră
• Winnicott D. W., (2005), De la pediatrie la psihanaliză, sau nasture *Durată: 10-15 min
Editura Trei, Bucureşti.
• Winnicott D. W., (2004), Natura umana, Editura Trei, Desfăşurarea jocului: Toţi jucătorii stau cu mâinile
Bucureşti. întinse şi cu palmele deschise în cerc. Un jucător merge
în cerc şi se face că dăruieşte fiecăruia o piatră. Fiecare
Webografie: închide imediat palma. În realitate însă, doar unul
primeşte piatra. După ce toţi au fost atinşi, cel cu piatra
Vîgotski, L., S., (1933, 2002), Play and its Role in the Mental fuge spre un punct anume, dinainte stabilit. Ceilalţi
development of the Child.
trebuie să îl prindă înainte ca el să ajungă acolo. Cine îl
http://www.marxists.org/archive/vygotsky/works/1933/play.htm.
www.playwork.org
prinde, este următorul care dă piatra. Dacă nu îl prinde
www.relijoc.ro/html nimeni, fugarul aşează piatra jos.
www.4children.org/pdf/play07.pdf
www.braintraining.com. PĂSĂRICĂ, MUTĂ-ŢI CUIBUL!

185
*Număr participanţi: 8-25 *Durată: 10-15 min

Desfăşurarea jocului: Copiii stau câte 2 faţă în faţă


ţinându-se de mâini, alcătuind astfel câte un cuib. În Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad
fiecare cuib se află un jucător(păsărica). Un jucător este ● Acreditată CNCSIS ●
fără „cuib” . Cel fără „cuib” se plimbă până conducătorul Arad, str. E. Drăgoi, nr. 2-4● Telefon: 0257-219555 ●
jocului (un elev sau profesorul) spune: „Păsărică, mută-ţi E-mail: editurauav@yahoo.com
cuibul!” Imediat “păsărelele” sunt obligate să-şi schimbe Tipar executat la Imprimeria Universităţii ”Aurel Vlaicu”,
Arad, România
„cuiburile”. Jucătorul care este fără „cuib” încearcă
atunci să găsească repede un „cuib” liber. Cine rămâne
fără „cuib” , continuă căutarea.