ARISTOTEL GENUL JUDICIAR

Obiective: acuzatia si apararea, iar partile in cauza indeplinesc in mod necesar oricare din aceste doua roluri. Scopul: dreptatea si nedreptatea, iar perioada de timp este trecutul, deoarece intotdeauna in legatura cu faptele petrecute pe de o parte acuza si pe de alta parte apara. Conditii necesare in ceea ce priveste acuzarea si apararea: a) Natura si numarul motivelor pentru care oamenii comit nedreptatea b) Dispozitiile morale ale faptasilor c) Caracterele si dispozitiile morale alea persoanelor nedreptatile Aristotel defineste faptul de a nedreptati acela de a vatama in mod voluntar contrar legii. Legea este cand proprie cand comuna. Prin legea proprie se intelege legea scrisa potrivit careia oamenii administreaza statul, pe cand legea comuna fara sa fie scrisa pare a fi acceptata de toti. Cauzele pentru care oamenii aleg sa faca rau impotriva legii sunt viciul si necumpatarea, caci daca unii poseda una sau mai multe calitati rele se intampla sa fie raufacatori si nedrepti( ex: avarul este nedrept in materie de bani, necumpatatul in legatura cu placerile corpului, lasul in privinta pericolelor.) Fiecare din oamenii rai se raporteaza la fiecare din calitatile lor rele esentiale. Toate actiunile pe care le indeplinesc oamenii le realizeaza din 7 cauze: Datorita intamplarii Naturii Constrangerii Obisnuintei Reflectiei Maniei Poftei

Intamplarea: actiunile survenite intamplarii au cauza nedeterminat, care nu se produc in vederea unui scop si care nu se ivesc intotdeauna, nici foarte des nici foarte regulat. Actiunile survenite datorita naturii sunt cele a caror cauza se afla in ele insele si este regulata, caci ele se produc intotdeauna sau cel mai adesea la fel. Datorita constrangerii toate actiunile care se ivesc impotriva dorintei sau a reflectiilor celor care indeplinesc si totusi datorita acestora. Este datorat obisnuintei ceea ce fac oameni, prin ceea ce le-au facut adesea.
1

Sunt datorate reflectiei acele actiuni care par utile, fie ca scop, fie ca mijloc de a atinge un scop, deoarece sunt indeplinite datorita utilitatii lor. Sunt datorate maniei si pornirii violente actele de razbunare. Razbunarea si pedeapsa difera; caci pedeapsa este in vederea celui care o suporta, razbunarea, in schimb este in vederea celui care o exercita ca sa isi dea satisfactie. Datorita poftei, oamenii indeplinesc toate actiunile care par placute. Ceea ce este innascut si ceea ce este dobandit prin obisnuinta se numara printre lucrurile placute, caci multe actiuni dintre care sunt placute prin natura lor oamenii le fac cu placere, dupa ce s-au obisnuit cu ele. Pe scurt toate lucrurile pe care oamenii le fac din prorpie initiativa ori sunt bune sau par bune, ori sunt placute sau par placute. Concluzia: Aristotel admite ca placerea este o miscare anume a sufletului si o revenire totala si sensibila la starea lui naturala si ca durerea in schimb este contrariul. De aceea este placut ceea ce nu e fortat. S-a spus orice actiune impusa de necesitatea este in mod natural neplacuta.