Sunteți pe pagina 1din 15

MARKETING EDUCATIONAL

Intre om si mediul inconjurator are loc un neincetat schimb, astfel ca sa se pastreze un bun echilibru. In sistemul social sunt doua momente: unul de consum si altul de productie care mentine echilibru. Daca in comuna primitiva acelasi individ producea si consuma, acum exista o specializare a producatorilor, adica o diviziune a muncii care a determinat proprietatea privata si a luat fiinta schimbul realizat de negustori, adica s-a dezvoltat comertul. Activitatea comerciala s-a perfectionat mereu. Comertul a devenit o veriga importanta in lantul productie, repartitie, consum. Productia trebuie sa se adapteze cerintelor nascute din trebuinte si acest lucru se face dupa parcurgerea fazei schimbului, adica comertul. Pentru produsul o data realizat se cauta un plasament cat mai favorabil. Secolul al XX-lea a impus alte relatii intre productie si consum. Neadaptarea relatiilor economice la cerere duce la faliment. Primordialitatea cererii inseamna satisfacerea ei pe piata. De aceea este nevoie de marketing. Prin marketing se depisteaza cererile nesatisfacute si se stimuleaza cererea, se sprijina cumparatorii. Marketingul este un ansamblu de principii care contribuie la realizarea pe piata a productiei, dar si satisfacerea pretentiilor consumatorilor. Marketingul vizeaza: a) realizarea activitatilor economice care dirijeaza fluxurile bunurilor si serviciilor de la producator la consumator; b) orientarea productiei dupa cerere, satisfacerea consumatorilor si obtinerea de profit; c) a prevedea, a constata, a stimula trebuintele consumatorilor la produsele puse in vanzare; d) realizarea continua a adaptarii aparatului productiv, a celui comercial, la trebuintele consumatorilor, cu obtinerea de profit. Marketing mai inseamna adaptarea productiei la mediul pietei, prin obtinerea profitului. El constientizeaza atitudinea manageriala, stimuleaza

cererea, intimideaza concurenta. Manifestarea multipla: publicitate, sponsorizare, mecenat etc.

intreprinderii

este

Prin tehnicile de marketing se evalueaza cererile prin interviu, chestionare, testarea produselor, masurarea evolutiei vanzarilor, studierea comportamentului consumatorilor pe zone, arii de piata, pe segmente de consumatori etc. Printr-un bun marketing se pot realiza: - aducerea produselor potrivite; - diversitate in sortimente si calitate corespunzatoare; - preturi potrivite; - la timpul optim; - in cantitatea suficienta. In orice domeniu pentru realizarea unui marketing eficient trebuie: - investigarea pietei, a nevoilor de consum; - conectarea dinamica a intreprinderii, institutiei la mediul economic-social; - un profit cat mai bun.

Marketingul este o noua stiinta a vanzarii si o arta de a convinge clientii sa cumpere. Dupa altii, marketingul este arta crearii conditiilor in care cumparatorul se convinge singur sa cumpere. Pentru aceasta trebuie folosite metode si tehnici stiintifice de investigare a pietei si adaptarea eficienta la nevoile consumatorilor.

Conceptele si metodele de marketing sunt aplicate mai intai in domeniul bunurilor materiale, apoi si in cele nonlucrative: marketing industrial, comercial, turistic, financiar, al transporturilor, politic, cultural, educational etc. In ceea ce priveste marketingul educational si cultural este justificat prin aceea ca si educatia si cultura, in general, trebuie sa devina domenii rentabile, punand in valoare ceea ce au de oferit, valorificand

pentru aceasta orice oportunitate. Daca in economie nu se pot lua decizii rationale fara investigarea pietei, tot asa nici in domeniul educational nu pot lipsi studiile asupra nevoilor publicului. De aceea, trebuie definite niste concepte ca: piata educationala, cerere de educatie, oferta educationala, consum educational, public consumator, strategii de marketing, sponsorizare. Educatia este un fenomen complex format dintr-un ansamblu de masuri, aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale tinerilor (oamenilor). Pentru cunoasterea publicului tinta, managerii educationali trebuie sa stie metodologia studiilor de piata. Intelesurile cuvantului educatie sunt bine cunoscute, dar nu intotdeauna precizate finalitatile. Unii pun accent pe informarea continua si modeleaza aptitudinea de comunicare pentru cresterea standingului si mobilitatii in spatiu social, care stimuleaza participarea activa, favorizeaza capacitatile si pregatirea profesionala, dezvolta personalitatea umana, rafinand spiritul si cultivand nazuinta spre perfectiune. Educatia este un sistem de bunuri educationale si ca totalitate a institutiilor si activitatilor implicate in promovarea si difuzarea ei. Educatia priveste valori care se refera la nevoile umane. Cererea de bunuri si servicii din acest domeniu este dependenta de intensitatea motivatiei consumatorilor. De la nevoile spirituale individuale care declanseaza procesul motivatiei consumatorilor de educatie, se ajunge la presiunea socioeconomica globala in favoarea demersului educational. De aceea, trebuie subliniata ideea lui A. Noles de a prelua unele metode de analiza din domeniul economiei in spatiul educational. Intre anumite limite, produsele educationale pot fi considerate bunuri susceptibile de achizitionare, stocare, distributie sau vanzare. Iata schema: productie _________marfa ___________consum pret

Deci, produsele educationale sunt difuzate si insusite / receptate de catre consumatori, care le atribuie o anumita valoare in functie de reperele lor axiologice: creatori ________ produse educationale _______ difuzare valoare (consumatori: elevi, studenti)

(cadre did.)

Considerarea bunurilor educationale ca pe orice alt bun de consum, permite utilizarea unor indicatori: cost / pret, profit. La stabilirea valorii, in cazul marketingului educational trebuie sa se tina cont de calitatea actului educational, de investitiile facute in asigurarea unor bune conditii de desfasurare a activitatii, de calitatea profesorilor care sustin educatia etc. Evaluarea calitatii o fac consumatorii, dupa realizarea prestatiilor educationale. Ei cumpara actul educational inainte de a-I percepe valoarea. Desigur, se iau in considerare si informatiile existente pana la acea data despre o anumita unitate scolara, dar adevarata valoare se stabileste la sfarsitul scolarizarii, in functie de performantele de care sunt capabili absolventii scolii respective. Serviciul educational odata evaluat, va determina o afluenta mai mica sau mai mare de clienti. Serviciul in munca educativa reprezinta orice activitate care ofera beneficii si are loc in momentul interactiunii dintre prestator si cumparator. Serviciile educationale sunt activitati prestate in beneficiul consumatorilor de educatie, cu sau fara participarea lor directa, cu scopul de a le implini anumite nevoi si a le produce satisfactii intelectuale. Ce servicii educationale pot fi oferite intr-o institutie scolara: - cursuri; - seminarii ; - conferinte ; - se siuni de comunicari ;

- spectacole ; - activitati culturale in biblioteci ; - activitati extrascolare si in afara de clasa etc. In toate aceste cazuri exista o relatie de complementaritate intre aceste servicii si de stimulare reciproca. Toate insa ofera informatii, cunostinte, valori, simboluri, modele si idealuri menite sa satisfaca o diversitate de nevoi umane ca: nevoia de cunoastere si informare, de actiune si participare, de relevare a propriei identitati, de afirmare si prestigiu in societate, nevoia de justitie, nevoia de imaginar, de evaluare din mediul cotidian etc. Termenul de marketing provine de la verbul englez to market (= a vide, a cumpara). Sunt implicate doua elemente: piata si rentabilitatea. Conceptul cuprinde: o activitate practica, o functie a managementului, un demers stiintific, o arta, o latura sociala. Cu alte cuvinte, marketingul educational implica o activitate umana sau un sistem de activitati, orientate spre satisfacerea cerintelor consumatorilor actuali si potentiali. Dar, marketingul este si o conceptie; adica o scoala care trebuie sa produca si sa ofere pietei ceea ce se cere efectiv; sa-si orienteze activitatea in functie de asteptarile consumatorilor. Marketingul este un demers stiintific care presupune nu numai cunoasterea de cerinte de consum, ci si anticiparea lor, adaptarea permanenta la nevoile consumatorilor. Acest demers presupune un ansamblu de metode si tehnici stiintifice care sa poata analiza cantitativ si calitativ fenomenul precum si previziunea pietei. De aceea, marketingul devine o functie a managementului. El este o stiinta care presupune asimilarea la nivelul teoriei si actiunii educationale, a conceptelor semnificative din domeniul educational, crearea de concepte noi, generalizarea teoretica si reflectia continua asupra ideilor generate de practica, experimentarea unor idei noi de investigare a consumului cultural si a comportamentului consumatorilor, elaborarea unor instrumente de previziune a pietei educationale. Marketingul educational are unele functii: - investigarea pietei, a consumului de educatie si a mediului;

- adaptarea politicilor de marketing la cerintele mediului; - dimensionarea serviciilor educationale in consens cu nevoile, preferintele, gusturile, asteptarile, exigentele calitative ale consumatorilor, dar si cu dezideratele politicii educationale; - promovarea unui management eficient al resurselor umane care, impreuna cu resursele materiale si informationale sa stimuleze efectele sinergice ale valorilor si serviciilor educationale si sa asigure realizarea obiectivelor prestabilite. Promovarea marketingului in domeniul educational necesita din partea managerilor daruire, perseverenta, consecventa, cinste, dragoste pentru elevi. x x x

Demersul de marketing presupune stapanirea informatiilor despre mediul socio-economic si educational. Suportul informational al deciziilor se asigura prin cercetarea de marketing, definita ca o activitate sistematica de culegere, analiza si interpretare a informatiilor necesare conceperii, elaborarii si realizarii politicilor de marketing. Pentru obtinerea informatiilor se intocmeste un plan de cercetare care sa cuprinda conceptele, metodele si tehnicile de investigatie in functie de obiectivele urmarite. Aceste cercetari sunt: - exploratorii, atunci cand urmaresc identificarea dimensiunilor unui fenomen si definirea conceptelor variabilelor si ipotezelor; se poate proiecta un studiu pentru determinarea calitatii si dimensiunile ofertei educationale in orase mici sau mari, in localitatile rurale de diferite marimi etc.; - instrumentale pentru testarea si validarea metodelor si a instrumentelor de cercetare. Chestionarul pentru cercetarea libertatii de acces la informatie poate fi aplicat pe un numar de x subiecti, de varsta, profesie si pregatire scolara diferite;

- descriptive si explicative adica cercetari care isi propun sa evalueze coordonatele unui fenomen educational;
- predictive cand isi propun previzionarea evolutiei unui fenomen, cum este piata educationala.

Cercetarea este explicativa cand se urmareste atingerea unor obiective precise, cum ar fi reconsiderarea destinatiei unui asezamant scolar si fundamentala, daca cercetatorul isi propune dezvoltarea teoriei de marketing . Cercetarea se poate realiza cu un anume prilej, cum ar fi organizarea unui targ educational. Sunt consemnate zece zone in care cercetatorul trebuie sa fie activ in obtinerea unor informatii: 1. institutii educationale pentru evaluarea ofertei, a resurselor materiale si umane, a managementului si a problemelor cu care se confrunta la un moment dat; 2. publicul (elevii, studentii, parintii) cu nevoile, interesele, preferintele, intentiile si comportamentul lui educational; 3. publicul potential pentru a afla de ce nu este inca interesat de prestatiile oferite si a-i intelege exigentele si asteptarile; 4. concurentii care vizeaza si ei acelasi public si a caror ignorare poate costa mult, ei incercand sa-ti fure clientii; 5. domeniul propriu de activitate, cu realizarile si neimplinirile inregistrate, in alte spatii educationale; 6. zonei geografice circumscrise serviciului educational, unde traiesc oamenii cu anumite mentalitati, cu anumite obiceiuri de consum educational; 7. universul publicitar care trebuie sa se schimbe continuu, folosind noi tehnici de reclama si beneficiind de repere noi, bazate pe teorii psihologice ezoterice; 8. mijloacele de comunicare in masa tot mai dominante, dar si accesibile;

9. viitorul pentru a prevedea contextul in care serviciile educationale vor continua sa existe la fel sau intr-o alta ipostaza; 10. imaginea publica a serviciului educational, ca expresie a modului cum sunt receptate prestatiile proprii de catre diversele segmente ale populatiei. x x x

In functie de obiective si ipostaze sunt selectate metodele de cercetare: analiza de statistica, analiza documentelor, observatia, experimentul, ancheta, analiza de continut. Ne vom referi mai ales la ancheta: - care este esantionul de populatie ale carei opinii dorim sa le cunoastem; - cum sa alegem persoanele ce trebuie interogate. Trebuie ales un esantion de persoane care pot fi reprezentative atunci cand se va generaliza sau concluziona. In alegerea esantioanelor tinem seama de varsta, sex, categoria socio-profesionala. Dupa ce s-a stabilit pe cine investigam trebuie precizat cum se va proceda, ce tehnici se vor folosi: 1. interviul non direct se propune o tema pe care subiectii o dezvolta dupa cum vor, sub dirijarea celui care organizeaza interviul; 2. interviul semidirect (structurat) se fixeaza dinainte problemele la care trebuie sa se obtina informatii, dar ordinea si maniera de abordare raman la discretia subiectilor; 3. chestionarul cu intrebari deschise formularea si ordinea intrebarilor sunt stabilite dinainte, iar subiectii pot raspunde dupa dorinta, pe scurt sau detaliat; 4. chestionarul cu intrebari inchise in care formularea intrebarilor, ordinea lor si variantele de raspuns sunt fixate de cercetator.

Construirea chestionarului si formularea intrebarilor e faza cea mai importanta. Chestionarul e un instrument riguros, el trebuie sa contina intrebari clare, precise, neinterpretabile; sa se inteleaga exact ceea ce se asteapta. Ordinea intrebarilor este, de asemenea, foarte importanta. Chestionarul, in ansambul sau trebuie sa apara ca un dialog cat mai firesc. De aceea, intrebarile trebuie sa se succeada cat mai logic si natural. Nu se pun intrebari de felul Nu-i asa ca nu puteti sa. Primele intrebari sunt foarte importante, ele ii familiarizeaza pe subiecti cu tema anchetei si cu genul de raspunsuri ce se asteapta. Sa nu se inceapa chestionarul cu intrebari inchise. Exista mai multe feluri de intrebari: - cele care se refera la fapte, apoi care se refera la opinii, atitudinii, preferinte, motivatii; - intrebari care creeaza opinii, furnizeaza subiectilor anumite repere, fara de care problema ar fi neclara; - cele care se refera la forma; acestea fiind deschise sau inchise. Pentru masurarea unei opinii se introduc in chestionar intrebari de opinie despre:comportamentele personale ale subiectilor, ale altor persoane si cele probabile in situatii ipotetice. Etapa urmatoare este cea a analizei de continut. Aici trebuie stiut cum se codifica si cum se asigura fiabilitatea. Se clarifica doua chestiuni: ce s-a spus ? si cum s-a spus ?
Studiul de piata educationala se bazeaza pe informatiile ofertantului pentru a-si fundamenta strategia de marketing. Piata educationala reprezinta spatiul de intalnire al cererii cu oferta educationala si cu serviciile specifice ale acestui domeniu.

Sunt cercetati si factorii de mediu. Mediul natural influenteaza mai putin piata educationala. In schimb, mediul demografic este o componenta foarte importanta pentru proiectarea si realizarea politicilor de marketing educational. Nici o activitate educationala eficienta nu poate fi conceputa fara informatii exacte despre numarul de locuitori pe varste, sex, ocupatie, venit, nivel de instructie. Si mediul tehnologic este important, pentru ca dezvoltarea tehnologiei informationale produce schimbari radicale, inclusiv la nivelul constiintei.

In ceea ce priveste mediul economic, acesta trebuie luat in considerare pentru ca defineste calitatea vietii, nivelul de trai care nu e de neglijat in ceea ce priveste marketingul educational. Starea sociala poate determina apetitul sau dezinteresul fata de educatie. Lipsa mijloacelor de subzistenta duce la saracia morala. Si mediul politic conteaza cand e vorba de marketingul educational. E vorba de stabilitate si de tensiune. De calitatea optiunilor fortelor politice dominante depinde si statutul institutiei educationale. Mediul cultural constituit de anasamblul valoriloc, normelor, credintelor, traditiilor este foarte important atunci cand se vorbeste de marketing educational. Ideea de moralitate este definitorie pentru evaluarea mediului uman. In aceasta categorie intra cumpatarea, prudenta, intransigenta, realizarea sociala, cinstirea, prestigiul, increderea, respectul, solidaritatea. Mediul institutional cuprinde ansamblul reglementarilor care ceeaza cadrul juridic pentru activitatea serviciilor educationale legi, norme, recomandari, conventii, ordine etc. Claritatea mediului institutional asigura circuintul normal al valorilor educationale. In calitate de ofertante, scolile, universitatile trebuie sa tina relatii stranse cu publicul, cu exponentii colectivitatii umane si consumatorii potentiali. Alti clienti preferati sunt si difuzorii de produse educationale. Organismele publice, organizatiile ne guvernamentale, mediile de informare in masa reprezinta un partener privilegiat al serviciilor educationale. x x x

Primul demrs al activitatilor de marketing consta in cunoasterea cerintelor consumatorilor. Investigarea cererii este primul termen al ecuatiei ce defineste aceasta ecuatie, intrucat marketingul consta in satisfacerea cererii si castigarea de profit.

Activitatea de marketing educational incepe luand in calcul mai intai publicul-tinta. Serviciul educational isi poate defini publicul vizat pe baza informatiilor statistice stocate in diverse publicatii, studii, rapoarte, sinteze etc. sau prin cercetarea directa. Trebuie sa se ia in considerare si caracteristicile demografice si psihosociologice ale consumatorilor, cat si atitudinea lor fata de oferta educationala.

Segmentarea pietei educationale poate fi: 1. segmentul intelectual caracterizat prin nivel educational ridicat si venituri mijlocii; 2. segmentul burgheziei format din indivizi cu profesii liberale, venituri medii si nivel ridicat de educatie; 3. segmentul aspiranilor format din grupuri eterogene cu venituri ;I nivel educaional de nivel mediu; Investigarea cererii de educatie necesita evaluarea structurii si dimensiunilor ei, a reprezentarii spatiale si a esalonarii in timp, a sesizarii unor tendinte inregistrate. Investigarea potentialilor consumatori de educatie presupune cunoasterea imaginilor pe care le au ei despre valorile si serviciile educationale, despre raportul educatie cultura civilizatie. Omul educat este si cult, avand o capacitate deosebita de a obtine recunoasterea sociala a valorii sale; el isi pune cunostintele si calitatile personale in serviciul unei bune adaptari la viata sociala. Sunt importante, de asemenea, si opiniile pe care le au cetatenii in legatura cu un fapt sau altul al vietii educationale. Ei au, fireste, o anumita atitudine din care rezulta adeziunea sau rezerva subiectilor fata de o anumita chestiune. Opiniile cetatenilor pot sugera unele oportunitati de integrare educationala, printre care amintim: - cunoasterea fenomenelor economice si sociale generate de reforma; - cunoasterea experientelor similare din alte tari, ceea ce permite evitarea unor erori; - informarea celor direct implicati in realizarea reformei, in legatura cu efectele si costurile ei sociale; - intelegerea rolului ce revine diverselor forte politice si grupuri sociale in sustinerea ritmului reformei; - stimularea capacitatii competitive a fiecarui individ care se informeaza sa studieze continuu;

- schimbarea mentalitatii depasite de noile realitati. Cercetarea nevoilor reprezinta partea cea mai importanta a studiilor consacrate cererii de educatie. Sociologii considera ca, fara a examina nevoile publicului nu se pot evalua efectele preferintelor si consumului de educatie. O latura care trebuie avuta in vedere cand e vorba de marketing educational este satisfactia fata de serviciile educationale. Subiectii pot fi intrebati direct daca sunt sau nu satisfacuti de serviciile educationale oferite. Afirmatiile acestora trebuie raportate la nivelul de aspiratii sau la asteptarile lor, dar si la experientele anterioare. Daca se cunoaste ce anume asteapta publicul de la procesul educational, atunci se pot elabora strategii de marketing care sa asigure audienta maxima a ofertei educationale. Trebuie facuta o analiza a modului cum se pozitioneaza oferta in raport cu cerintele publicului sau cu oferta concurentilor. Cercetarea ofertei se axeaza pe: dimensiunile ei, elementele ei componente, repartizarea teritoriala, calitatea produselor si serviciilor oferite, factorii care influenteaza oferta, schimbarile la nivelul volumului si structurii ofertei, raportul dintre oferta reala si cea potentiala, strategii de oferta, efectele concurentei asupra structurii ofertei. Informatiile necesare cercetarii structurii ofertei se pot obtine din surse primare (anchete pe teren, studii, rapoarte, documentatii, sinteze, statistici) cat si din surse secundare cum ar fi mass-media. Pe baza acestora se pot cunoaste dimensiunile ofertei educationale pe o perioada determinata de timp, se pot face evaluari cu standardele consacrate, se pot face comparatii in interiorul sau pe medii sociale. La cercetarea ofertei educationale cu ajutorul anchetelor de teren se impune utilizarea unui sistem de indicatori care sa permita analiza complexa si obiectiva a elementelor ei structurale, dinamica lor si variatiile calitative. Educatia ofera modele. Acestea pot influenta in functie de perioada de viata in care are loc. Astfel, varsta dominata de cautare, alegere si asimilarea modelelor este adolescenta. Cercetand functiile idealului educational ne vom convinge de asteptarile pe care le au adolescentii in relatie cu modelele existente in spatiul scolar. Ei stiu ca

fiecare om are un ideal spre care alearga pentru a-l infaptui, alegandu-si unul sau mai multe modele. Acestea pot fi din carti, din familie, din istorie, din viata curenta etc. In scoala, dominant este modelul educatorului. Consumatorul de educatie are un anumit comportament definit ca totalitatea actelor si deciziilor privind valorificarea oportunitatilor in vederea obtinerii si utilizarii bunurilor si serviciilor educative. Pentru aceasta se are in vedere urmatoarea succesiune de actiuni: perceptia stimulilor, reprezentand procesarea mintala a informatiilor primite din mediul ambiant; in acest caz consumatorii constientizeaza nevoile educationale, informarea asupra bunurilor si serviciilor educationale existente pe piata, continutul lor, utilitatea, diversitatea, accesibilitatea, nivelul axiologic etc. Crearea atitudinii, a predispozitiei mentale a consumatorilor de a cumpara aceste bunuri si servicii, motivatia, care reprezinta starea de tensiune psihica care il conduce pe individ la actiunea de cumparare, satisfacandu-i-se nevoile si asteptarile. Un accent deosebit se pune pe motivatia consumatorului de educatie, pe mobilurile interne ale conduitei lor. Unele motive sunt de ordin general, altele sunt mai speciale, cum sunt: sentimentul afirmarii si multumirii de sine, sentimentul spiritului creator etc. Importanta este si cunoasterea motivelor ce se opun deciziei de consum al educatiei. Aceste motive ar fi: nivelul veniturilor, distanta, transportul, programul educational, timpul disponibil, o alta oferta mai avantajoasa. Comportamentul post consum se apreciaza prin estimarea indicelui de satisfactie. Adica, absolventii unei scoli sunt in masura sa faca aprecieri daca asteptarile lor au fost satisfacute in decursul anilor de studii si ce nu a corespuns cu aceste asteptari ale sale. Politica de maketing educational trebuie elaborata prin studierea motivatiilor si a reprezentarilor simbolice ale consumatorilor, prin definirea optiunilor fundamentale ale grupurilor si indivizilor. Realizarea strategiei de piata a politicii de marketing educational necesita un complex de activitati concentrate in jurul elementelor de baza: produsul / serviciul, pretul, distributia si promovarea, cunoscute sub denumirea de marketing-mix (mix = mixture (engl.) = amestec, imbinare, combinare). Adica, combinarea elementelor care compun politica de marketing educational.

Un rol important il au targurile educationale organizate de institutiile de invatamant. Organizarea judicioasa a acestora poate sa se soldeze cu succese in ceea ce priveste inscrierea mai multor adolescenti la o forma sau alta de educatie. Targul educational trebuie sa ofere celor interesati multe informatii dintr-un domeniu sau altul, prin panouri, fotografii, grafice, pliante, ghiduri etc. Targul educational este un cadru propice al difuzarii directe a produsului educational, un spatiu potrivit pentru comunicare intre institutia de invatamant si viitorii elevi sau studenti. Si contactul direct al virtualilor consumatori de educatie cu institutia de invatamant respectiva ofera o sansa pentru satisfacerea dorintelor consumatorilor de educatie. Acolo, cei doritori afla toate elementele necesare care pot contribui la luarea unei hotarari corecte: numarul de locuri la o specializare, programul saptamanal, disciplinele de invatamant, profesorii care vor preda etc. Organizarea unor targuri ale educatiei trebuie bine gandita si popularizata in randurile copiilor si parintilor, astfel ca toti cei interesati sa poata cunoaste din timp evenimentul ca sa aiba posibilitatea sa participe si sa se intereseze de toate aspectele ce doresc sa afle. Evenimentul trebuie popularizat prin mass-media, presa si televiziunea avand un rol determinant in reusita sa. Un alt mijloc de a face marketing educational este contactul direct cu viitorii elevi, studenti. E vorba aici de un caracter interactiv: contactarea consumatorilor prin vizite la scoli, prin corespondenta, prin telefon, prin email, vizite la facultati etc. Promovarea marketingului educational se poate face si cu prilejul unor evenimente sarbatoresti, a unor manifestari cultural-artistice, aniversari etc. In acest caz se tiparesc programe, pliante, ghiduri in care se poate explica oferta educationala.

BIBLIOGRAFIE 1.Baban, A.( coord.), Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere. Editura PSINET, Cluj- Napoca, 2003 2. Demetrescu, M. C. (coordonator), Marketing intern si international. Editura Politica, Bucuresti, 1976 3. Jigau, M. Consilierea carierei. Editura Sigma, Bucuresti, 2001 4. Juganaru, Mariana, Cercetari de marketing. Editura Europolis, Constanta, 1996 5. Miclea, M., Lemeni, G., Consiliere si orientareeducatie pentru cariera. Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2004 Ghid de

6. Nicola, I., Tratat de pedagogie scolara. Editura Aramis, Bucuresti, 2003 7. Negret- Dobridor, I., Didactica Nova. Editura Aramis, Bucuresti, 2005 8. Negrila, Iulian, Marketing Educational. suport de curs 9. Negrut, C., Initierea in marketing. Editura Augusta, Timisoara, 1997 10. Niresteanu, A., Ardelean, M., Personalitate si profesie. University Press, Tg. Mures, 2001 11. Orientarea scolara si profesionala a tinerilor rezidenti in zone defavorizate social-economic si cultural.ISE, CNROP, Bucuresti 2001 12. Revista CARIERE. 13. Tomsa, G., Consilierea si orientarea in scoala. Casa de Editura si Presa Romaneasca, Bucuresti, 1999 14. Thomas, J. M. Manual de marketing. Editura Codecs, Bucuresti, 1998 15. Stefanescu, P., Bazele marketingului. Editura ASE, Bucuresti, 1995 16. Voiculescu, F., Analiza resurse nevoi si managementul strategic in invatamant. Editura Aramis, Bucuresti, 2004