Sunteți pe pagina 1din 4

Romanul obiectiv ION Fidel conceptiei ca nu frumosul intereseaza arta, ci pulsatia vietii, Liviu Rebreanu isi propune sa realizeze

e prin romanele sale o imagine cat mai veridica a vietii in toata complexitatea ei sociala, psihologica si morala. De aceea, creatorul romanului romanesc modern abordeaza in romanele sale teme diverse ( roman social Rascoala, !on"roman psihologic #$adurea spanzuratilor" de dragoste %dam si &va, politic 'orila(, preocupat in egala masura sa infatiseze contextul social politic al manifestarii individului si sa evidentieze resorturile psihologice sau afective ale vietii sale interioare. %parut in anul )*+,, Ion e cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane (&.Lovinescu (, ce prezinta in maniera realista viata satului transilvanean la inceput de secol --, avand in centru imaginea taranului roman care lupta pentru pamant. Geneza romanului are la baza trei evenimente petrecute in viata reala a autorului scena sarutului pamantului , vazuta candva in satul $rislop %m zarit un taran imbracat in straie de sarbatoare. &l nu ma vedea. Deodata s.a aplecat si a sarutat pamantul.L.a sarutat ca pe.o imbovnica." povestea Rodovicai, o fata batuta ingrozitor de catre tatal ei pentru ca a ramas insarcinata cu cel mai becisnic flacau din tot satul" discutia avuta cu !on $op al 'lanetasului, un flacau voinic, harnic, muncitor si foarte sarac, disperat ca nu are pamant. !mpresionat, Rebreanu face legatura intre cele trei momente si isi propune sa il transforme pe !on in simbolul pasiunii organice a taranului roman pentru pamantul pe care s.a nascut, pe care traieste si moare. Desi nucleele epice sunt ancorate in realitate , fiecare persona/ avand cel putin o trasatura a unei persoane veridice, subiectul se dezvolta in planul fictiunii, sub condeiul scriitorului. %rtisul nu copiaza realitatatea niciodata. Realitatatea a fost pentru mine numai un pretext pentru a crea o alta lume, cu legile ei, cu intamplarile ei. (L. Rebreanu(. Tema operei o constituie lupta taranului roman pentru pamant . 0esa/ul are o mare incarcatura de valori etice, dominanta fiind ideea ca dorinta de pamant duce inevitabil la dezintegrarea morala a individului, in conditiile depasirii limitelor normalului. 1aracterul monografic orienteaza investigatia narativa spre diverse aspecte ale lumii rurale obiceiuri legate de marile momente din viata omului ( nasterea, nunta, moartea(, relatii sociale generate de diferentele economice( stratificarea sociala( sau culturale ( universul taranilor,universul intelectualitatii(, relatii familiale. 2ora in sat, bataia intre flacai, tocmeala pentru zestre, nunta 3..4, nasterea, moartea 354 sunt momente din calendarul semiptern al satului ('.1alinescu(, dovedind caracterul epopeic si de fresca. 6ema iubirii dubleaza tema centrala, iar peste cele doua se suprapune tema destinului, desprinsa prin raportarea la incipit. final si vazuta de 7. 0anolescu drept tema principala in centrul romanului se afla patima lui !on, ca forma a instinctului de posesiune.. Compozitional, romanul este alcatuit din doua parti # 'lasul pamantului, 'lasul iubirii. avand titluri ce subliniaza problematica esentiala a textului zbaterea persona/ului intre cele doua pasiuni ,pamantul si iubirea, pe care nu va reusi sa le impace. 1apitolele sunt impartite aproape egal ( sase si sapte( si poarta titluri ce au sintetizat intregul lor continut ( 8varcolirea , Rusinea , 7unta ,1opilul etc.( Structura simetrica, echilibrata si circulara confera operei aspectul unui corp sferoid, in care inceputul pare a se confunda cu sfarsitul. 1ircularitatea # particularitate de constructie a romanului rebrerian. se realizeaza prin reluarea in excipit a unor imagini

sau motive din incipit (drumul, hora ! "otivul drumului indeplineste o functie dubla la nivelul conventiei scriiturii artistice prile/uieste intrarea, respectiv iesirea din universul romanesc, caci, asemeanea ramei unui tablou, el separa viata reala a cititorului de cea fictionala, a persona/elor. La nivel simbolic, drumul apare ca o metafora a vietii, devinind un adevarat persona/ modul in care este descris sugereaza etapele parcurse de individ pe drumul vietii de la impetuozitatea uneori ludica , alteori patimasa a tineretii (spinteca satul 9idovita, alerga spre :istrita, 3drumul4 inainteaza vesel, ascunzandu.se printre fagi ( spre experienta gasirii unui fagas statornic la maturitate si in cele din urma spre anonimizarea finala ( drumul vietii lui !on, cu toate meandrele lui se pierde in destinul celor multi( drumul trece prin 9idovita, pe podul de lemn, acoperit, de peste ;omes, si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput5. "otivul horei are de asemenea functie dubla. La nivel narativ, prile/uieste prezentarea persona/elor pe o scena aglomerata inca din incipit ( artificiu narativ specific romanului realist obiectiv( La nivel simbolic, sugereza pe de o parte, rotatia ciclica a existentei ( daca unii s.au stins, altii le.au luat locul, caci timpul nepasator acopera totul ograda gemea de oameni..( iar pe de alta parte, prefigureaza drama pamantului, deoarece pe fundalul atmosferei de relaxare duminicala, hora din inima satului apare ca un nucleu de instict primar dezlantuit. %ceasta arhitectura a romanului ii confera originalitate, sustinand totodata si caracterul realist, caci finalul implica inchiderea si deschiderea latenta a unei continuari, facand posibila constructia unui nou ciclu romanesc. Rebreanu, asemenea marilor realisti, face sa se auda pulsatita neistovita si ampla a timpului cosmic, 7. 1retu vazand in final o poezie epica a timpului, a succesiunii generatiilor, a ciclurilor existentei umane. 0ateria epica se dezvolta pe doua planuri paralele unul urmareste viata taranimii din $ripas, avand in centru destinul lui !on $op al 'lanetasului, semnificativ pentru drama pamantului , iar celalalt vizeaza intelectualitatea rurala, familia invatatorului 2erdelea aflandu.se in prim.plan. $lanurile se intretaie prin tehnica moderna a contrapunctului , care presupune alternarea imaginilor de ansamblu dintr.un plan in celalalt, precum si reluarea anumitor motive ( conflictului exterior !on. <asile :aciu ii corespunde conflictul dintre 2erdelea si preotul :elciug" motivul nuntii Laurei ii corespunde motivul nuntii lui !on(. Relatarea subiectului se face, in maniera realista, de catre un narator omniscient, extradiegetic, omniprezent, obiectiv, creditabil, care, asemenea unui demiurg , imagineaza traiectoria persona/elor, stiind totul despre ele inca din inceput, inclusiv finalul. #ocalizarea zero, al carei efect este crearea unei perfecte iluzii a realitatii, predomina, imbinandu.se insa si cu celelalte doua tipuri de focalizare cea externa, prin intermediul careia autorul obiectiv aduce in fata cititorului fapte reale, neinsotite de /udecata proprie, si cea interna, prin care pare a patrunde in constiinta persona/elor. "oduri de e$punere, imbinate armonios, indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. 7aratiunea obiectiva are functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii, prin stilul cenusiu( 6 <ianu(. %cesteia, ! se adauga functia epica de interpretare, care nu stirbeste omniscienta, ci o valideaza, caci indreapta atentia cititorului spre sensul final, prestabilit. ;pre exemplu, toponimele utilizate in inceput nu sunt intamplatoare, 1ismeaua.0ortului si rapele Dracului marcand un spatiu desacralizat si prevestind sfarsitul tragic. Dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica, iar monologul interior, stilul indirect liber constituie mi/loace prin care cititorul descopera framantarile sufletesti ale persona/elor. Descrierea capata importanta deosebita

printr.o dubla functie confera veridicitate operei prin fixarea detaliata a coordonatelor spatio.temporale si detine rolul de anticipare, incipitul fiind marcat de o incarcatura simbolica uimitoare. 7icolae 0anolescu vorbeste chiar despre o teroare a semnificativului in romanul rebrerian. Drumul , amplu prezentat, semnifica destinul eroului,si implicit al fiintei. 1rucea stramba pe care e rastingint un 2ristos cu fata spalacita de ploi ,care isi tremura /alnic trupul de tinichea ruginit sugereaza o lume in care sacrul este ignorat, un taram al existentei umane aflate sub semnul pasiunilor si instinctualitaii, in care tragicul e inevitabil, caci omul a uitat de Dumnezeu. %bia in final, dupa ce unele destine s.au consumat navalnic, ordinea morala revine noua biserica e sfintita, 2ristosul are fata poleita de o raza de soare. 8apuseala initiala tese o tacere nabusitoare, linistea trimitand catre o lume ce stagneaza in vesnicia ei. 7atura fizica ( frunzele adormite printre copaci(, animalele (cainele picoteste(, lucrurile premerg oamenilor care intarzie sa.si ocupe locul. 1asele lor devine modalitati indirecte de caracterizare, caci ele prefigureaza trasaturile locuitorilor. Descrisa intai, ca semn al respectului de care se bucura intelectualitatea rurala, casa invatatorului 2erdelea , cu doua ferestre care se uita tocmai in inima satului, cercetatoare si do/enitoare, evidentiaza rolul de instanta morala pe care il indeplineste invatatorul. =sa inchisa cu zavorul a casei lui !on trimite catre firea introvertita, imprevizibila a flacaului, la fel ca si peretii casei, care de.abia se vad prin sparturile gardului, iar acoperisul asmenea unui cap de balaur, catre pericolul care pandeste din acel loc. %bia la carciuma lui %vrum incepe sa se simta ca satul traieste. %stfel, realismul lui Rebreanu include o lume a satului mitic, ce se dezvaluie prin semne si simboluri. %ersona&ele sale devin imagini remarcabile in literatura, caci nu sunt indivizi cu viata unica, ci exponenti ai clasei si a generatiei ( '. 1alinescu(. Desi incadrabile in tipologii ( a taranului, prezent in cele doua ipostaze sarac #!on al 'lanetasului, Florica "si instarit # <asile :aciu, 'eorge" a intelectualului 2erdelea, :elciug( si determinate de factori socio. economici, persona/ele sunt bine individualizate, devin fiinte vii, autentice, creditabile, complexe, autorul coborand fara iluzii si pre/udecati in /ocul motivelor sufletesti (6.<ianu(. !n ceea ce priveste conflictele se poate realiza distinctia intre mai multe niveluri. 1onflictul fundamental e de natura interioara zvarcolirea permanenta a persona/ului principal intre cele doua glasuri , al pamantului si al iubirii. !n plan exterior si social se manifesta conflictul dintre !on si <asile :aciu ( cei doi se afla intr.o permanenta inclestare(, dintre !on si 'eorge ( vizibil in inceput #bataia de la carciuma. ,ulterior parand a se diminua, ca in deznodamant fiul 'lanetasului sa fie ucis de 'eorge(, dintre !on si ;imion Lungu ( reprezinta o tentativa simbolica a eroului de a se impotrivi constrangerilor, intervenind acolo unde trecutul i.a decis soarta(, dintre intelectuali ( familia :elciug si 2erdelea(, precum si cel national, intre romani si unguri ( invatatorul 2erdelea se vede in situatia de a.si pierde slu/ba datorita refuzului de a vorbi in ungureste(. Dincolo de acestea, se poate vorbi si de conflictul tragic dintre om si o forta mai presus de calitatile individului #pamantul #stihie. !n fond, destinul eroului e marcat mai ales de relatia cu pamantul, dorinta lui obsesiva de a detine pamant, cat mai mult pamant , iubirea lui patimasa facandu.l monumental. La Rebreanu, constructia face din fiecare episod, scena, moment, o veriga a dramei, un pas inainte pe un drum de pe care nu mai exista intoarcere si totodata o reconfirmare adancita a esentei caracterelor, a legii lor interne.. %stfel, scena sarutului pamantului e

semnificativa , repetandu.se in roman. % doua oara capata o incarcatura simbolica si emotionala mai ridicata, caci !on intrase in posesia pamantului. $entru el acest element reprezinta un substitut al femeii iubite (pamantul e ca o fata frumoasa, care isi arata corpul gol,ispititor(, spre care isi indreapta toata rezerva afectiva. (pamantul ii era drag ca ochii din cap(. ;arutul pamantului e infatisat de narator intr.o viziune naturalista, punand in lumina instinctul posesiunii lumina salbatica, il cuprinse o pofta salbatica sa imbratiseze huma, ii aprinse sangele. ;cena contine simboluri ale mortii(mainile ii ramasesera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu5simti un fior rece,ametitor(,care poate fi percepute ca pedeapsa divina, din cel putin doua motive !on s.a substituit divinitatii (pamantul se inchina in fata lui(, si tot el a tradat glasul iubirii, #principiu inaltator in literatura. , inlocuindu.l cu cel al pamantului. %utorul zugraveste astfel pasiunea totala, !on concentrand tragica istorie a taranului ardelean din primele decenii ale secolului --. Stilul este sobru, lipsit de podoabe artistice ,discursul auctorial caracterizandu.se prin impersonalitate , iar cel actorial, pin oralitate. %cesta demonstreaza faptul ca Liviu Rebreanu este un scriitor anticalofil ( $refer sa fie expresia bolovanoasa si sa spun exact ce vreau, decat sa fiu slefuit si imprecis.(, ce a reusit sa inchida in cateva cuvinte clipe de viata adevarate. In concluzie, !on este un roman social, realist obiectiv, o monografie a satului transilvanean de la inceputul secolului --, ce infatiseaza patima posesiunii ca expresie a legaturii organice a taranului roman cu pamantul. <aloarea estetica e data de realismul viziunii artistice, de rigoarea si echilibrul constructiei, de impersonalitatea naratorului care intretine iluzia realitatii printr.un stil sobru, detasat.

S-ar putea să vă placă și