CRISTIANA FILIP

ENZTME
$r
COENZIME
't
Editurapf,ll
rAsr.2007
RE F Enn
rytt
gTm,rT,
r F rc r :
PROF.DR.COJOCARU
DUMITRU
- Uniuersitatea,Al.I.Cuza"
Iasi
PROF. DR. NASTAS IA
-GH
EO RG HIIA_ U. M. F. " Gr. T.
pop
a" ragi
'
PORF.DR. MAGDA BADESCU
- IJ.M.F."Gr.T.popa"
Iagi
EDtruRAtrn
Soseaua Stefan cel Mare nr. 11 lasi
-7OO49g
f el. lfax:0232-212740
e-mail :editurapim@pimcopy.ro
www.pimcopy.ro
EDITURA ACREDITATA
CNCSIS BUCURESTI
66/ 01. 05. 2006
Descrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a RomAniei
FILIP, CRISTIANA .I
Enzime
9i
coenzime / Filip Cristiana.
-
Iagi :
pIM,
2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-7 16-798-9
577. 15
Tehnoredactare computerizatd:
Doina R6.$canu
Prefati
Enzimele sunt componente esenliale ale vietii.
Fdr5. ele reacliile chimice s-ar desfasura cu o viteza atAt de mici
incAt,
probabil, viala nu ar fi sesizabi15..
Mai mult, f5re capacitatea 1or de a discerne atat intre structuri
diferite, cdt qi intre structuri asemdndtoare, in mod sigur hoasul ar fi
regula.
Surprinzdtor enzimele mai dau dovadd
qi de capacitate de
adaptare la modificirile ce intervin in mediul 1or, celular.
De aceea putem, fard refinere, sI numim aceste molecule,
primele molecule inteligente.
Manualul de fali se doreqte a fi un material util in primul rdnd
studentilor facultalii de medicinS. cAt qi celor ce studiazd biologia qi
biochimia.
Materialul
pune accentul
pe elementele de cinetic6 ertzirrraticS',
a cSlor utilitate
practici in proiectarea medicamentelor, este de
necontestat. in p1us, cinetica enzimaticd sti la baza in{elegerii regiirii
metabolismelor
gi a coreldrii intermetabolice care fac posibild
suslinerea vielii.
Manualul face
qi o prezentare a vitamineior care sunt
componente coenzimatice esenlia1e. Rolul lor in activitatea enzimelor
este evidenliat
prin prezentared mecanismelor reacliilor la care acestea
participd. Importanla cunoqterii metabolismului vitaminelor este
justificatd
de faptul cd deficitul lor duce la insta-larea unor afectiuni
severe, caracteristice.
Materialul se adreseaze deopotrivd specialigtilor ce lucreazd in
laboratorul clinic, unde aproape toli parametrii biochimici sunt
determinali
prin metode enzimatice.
Fere a avea pretenlia de a fi epuizat toate aspectele legate de
tema abordati, autorul iqi exprimd speranla cd cei interesali vor gasi
suficiente informalii
gi rdspunsuri referitoare la acest capitol al
biochimiei.
in vederea exprimdrii
pdrerilor critice
qi a eventualeior
completdri
qi sugestii cu privire 1a conlinutul
gi conceplia acestui
material, autorul este disponibil la adresa de email:
cfr1ip20OO@yahoo.com.
Autor
Cristiana Filip
CI'PRINS
I. DNZIME
INTRODUCERE
I.1. DEFINITIE
I.2. NOMENCI"{TURA
I.2. 1. Oxidoreductaze
I.2.2. Transleraze
I.2.3. Hidrolaze
I.2.4. Li aze
l .2.5.Immeraze
1.2.6. Ligaze sau sintetaze
I.3. STRUCTURA ENZIMELOR
1.3.1.l zoenzi me
I.4. SPECIFICITATE
I,5. MECANISME DE CATALIZA
I.6. CINETICA ENZIMATICA
I.6. 1. Noliuni de cinetic+
generale
I.6.2. Cineticd enzimaticd
I.6.2.1. Cinetica de tip Michaelis-Menten
I. 6.2.2. Ecualia Uneweaver-Burk
I.6.2.3. Inhibilia activit6lii enzimelor
1.6.2.3. 1. Inhibitia reversibild
1.6.2.3.7.7. Inhi bi ti a competi ti vd
I.6.2.3.1.2. Inhi bi fi a necompeti ti vd
1.6 .2 .3 .2 . Inhibitia ireversibil6
I.6.3. Medicamente - inhibitori competitivi
L6.4. Cinetica de tip sinusoidal
I.7. REGLAREA ACTIVITATN ENZIMELOR
I.7. 1. Reglarea alostericd
L7. 1. 1. Structura enzimelor alosterice
I.7. 1.2. Funcfionarea enzimelor alosterice
I.7. 1.3. Factorii care regleazS. activitatea enzimelor alosterice
9
11
13
74
t 4
74
15
18
79
2T
26
26
29
40
42
42
44
46
48
52
53
J+
58
I
I.7.2.
Reglarea
cova.lenta
I.7.3.
Transformarea
pro-enzimelor
in enzime
active
I.7.4. Reglarea
sintezei de enzime
r.8. IMPORTANTA
BTOMEDTCALA
A ENZTMELOR
I . 8 . 1 . Utilizarea
enzimelor
in stabilirea
unui diagnostic
I.8.2.
Utilizarea
enzimelor
in scop terapeutic
II. COENZIME
VITAMINICE
II. 1. VITAMINELE
HIDROSOLUBILE
[.1.1. Vitaminei
Br
$i
coenzima
tiaminpirofosfat
II. 1.2. Vitamina
Bz (riboflavina)
9i
coenzimele
flavinice
II.1.3.
Vitamina
Ba (piridoxina)
qi coenzimele
derivate
II.1.4.
Biotina (vitamina
H) qi
rolul ei coenzimatic
II.1.5.
Vitamina
pp
(niacina) gi coenzimele
nicotinamidice
IL 1.6. Acidul pantotenic
(vitamina
Bx) gi
coenzima
A
IL 1.7. Acidul
folic (acidul
pteroifgtutamic)
qi
coenzimele
derivate
I
II.1.8 Vi tami na
Brz (cobal ami na)
qi rol ul ei coenzi mati c
II. 1.9. Vitamina
C (acidul
ascorbic,
factor antiscorbutic)
II. 2. VITAMINE
LIPOSOLUBILE
II.2.1.
Vi tami na
A
II.2.2. Vi tami na
D
IL2.3. Vitaminele
E
IL2.4. Vitaminele
K qi rolul lor coenzimatic
Bibliogralie
60
60
oz
OJ
63
68
69
70
77
72
75
77
79
81
83
85
89
90
97
96
101
105
108
I. ENZIME
INTRODUCERE
Existi doud condilii fundamentai.e
pentru via!d.: prima ca
entitdlile vii s5. se poate multiplica
qi cea de a doua ca acestea si se
poatd hrdni. Nici unul din cele dou5. fenomene nu este posibil fdr5.
enzime deoarece miile de procese care suslin viala ar avea loc cu viteze
imperceptibile in absenla enzimelor. Enzimele au o extraordinard
putere cataliticd
qi o mare specificitate, mai mult capacitatea 1or
catalitici poate fl reglati cu multi precizie.
I.1. DEFIMTIE
t
Enzimele sunt biocatalizatori care maresc viteza reactiilor
chimice care au 1oc in organism, fdrd a suferi modilicdri structurale,
regS.sindu-se neschimbate 1a sfArqitul reacliei.
Ele catafizeazS. doar reacliile posibile din punct de vedere
termodinamic,
prin micgorarea energiei de activare.
Prin energie de activare se inlelege energia necesarS. unei
molecule de substrat,
pentru a ajunge intr-o stare inalt energeticd
numitS. stare de ftanzilie, stare favorabild formdrii produsului. Energia
de activare este egal5 cu diferenla dintre energia libera a reactanli1or qi
energia unui compus instabil, inalt energetic ce apare in cursul
formdrii produsului.
Prin substrat se inlelege o moleculd sau un grup de molecule
asupra cdruia actioneazd errzirna.
in reacliile
chimice, pentru
ca dou6 molecule
sa interactioneze
ele trebuie
sd vind in contact (Iig.
l). Nu toate ciocnirile
sunt inse
eficiente
in sensul
cd, Iie coliziunea
nu are loc dupi un unghi favorabil
(figl.a),
fre nu este suficient
de puternicd.
pentru
a genera produgi
de
reactie (fig
1.b), Este nevoie ca moleculele
si aibd o anumite
incircdturd
energeticd
incdt
ciocnirea
sd. fie suficient
de putemice
ca
sa genereze
produqi
(fig 1,c.),
cu arte cuvinte,
existd
o bariere
energetica
ce trebuie
depiqitd pentru
ca reactanlii
se se transforme
in
produqi
de reacfie.
Aceasti
barierd. energetice poarte
numeie
de
energie
de activare
Si
este notatd
G (fig.
2).
GP@ TA
i l ) (
- - - - - - - ) ( . @
( y( ,
l.
\
\-./ \--l
\
",
a r--..,
! ^6
- @. o
, . ( A) .
\
\_/
\
s# ae tranzltie
Fig.1
- In situati
e a qi
b ciocnir e sunt ineficiente
deoarece
nu duc ra
I:t::: t
produqi
de reactie;'in
situalia c ciocnirea
a"Jr," ln"r"rrta
"onducend
la
rormarea
acestora
In absenla
enzimelor puline
molecule (uneori
nici una) au
suficientd
energie pentru
a depdgi aceasta
barierd
energetice qi
a se
tra'sforma
in produgi.
Deoarece
viteza de reaclie
este datd de numdrul
de molecule
de produs
format
in unitatea de timp, inseamna
cE viteza
de reac{ie
in absenla
enzimelor
este micd.
In faz1, gazoasd
sau lichid5
moleculeie pot primi
suficientd
energie pentru
a depdqi
aceaste barierd
energetici prin
cre$terea
G\
u. 8
>b)
+@
1
presiunii sau temperaturii astfel ca ciocnirile dintre e1e sd devinS.
productive gi sd ducd 1a formarea de compugi.
in organismele vii, moleculele nu pot primi energie in acest mod,
in schimb bariera energetice poate fi micqorati astfel lncAt un numdr
mai mare de molecule sd o poatd depdgi
qi
sd se transforme in produqi
de reactie. Acest lucru este realizat prin prezenla unor
"catalizatori"
speciali qi anume enzimele. in consecinli, cu cat aceastd barierd
energeticl va fi mai micd cu atat un numdr mai mare de molecule vor
atinge starea de tranzilie, vor forma produqi de reaclie, deci viteza de
reaclie va creqte (fig. 2).
Dire ctia dE darfesnrare a reactiei
:]
Fig. 2 - Varialia energiei libere funclie de direclia de desfe$urare a reacliei
S)P. Graficul prezinte pe ordonate modilicdrile suferite de energia de activare in
timpul reactiei iar pe abscisd schimbdrile chimice progresive suferite de substrat
(rupere, formare de legaturi) in cursul transformSrii in produs. G".."r este diferenta
de energie in cazul reacliei necatalizate, AG."t este diferenla de energie in cazul
reacliei catalizate elfzi'lj,atic
l2l.
Graficul din figura 2
prezintl, varialia energiei libere
{cantitatea
de energie din totalul energiei interne ce poate fl utilizat de o mo1ecul5.
pentru: a forma noi legdturi chimice etc.) in timpul conversiei
substratului in produs de reaclie, in care pe ordonatd este
reprezentate energia liber5 (G), iar pe abscisd direclia de desfS.qurare a
reacliei.
Energia liberd a produsului de reaclie P (G P/ este mult mai mic5.
decAt cea a substratului S (G
I ,
ca atare diferenla de energie dintre
cele doud stdri este negativd, G P - G S
<
0, ceea ce din punct
de
8
vedere
termodinamic
indicd. faptul cd reaclia se poate
desfdgura in
direcfia formirii produsului
S)
p.
Altfel spus, reaclia este posibili
din
punct
de vedere
termodinamic, independent
de pre?.enla
oricirui
catalizator.
Cu toate acestea, deqi reaclia este posibild., pentru
a se
putea
transforma
in produs,
substratul S trebuie mai int6i sd. atingd.
starea de tranzlfie.
ln aceastd stare atet reaclia directd. S)p cat gi
cea
inverse P)S
sunt Ia fel de posibile.
Diferenla de energie AG (intre
energia liberi a substratului qi
cea a stdrii de tranzilie), cunoscutd.
ca
energie de activare, reprezintd energia necesari tuturor aranjArilor gi
rearanjdriior
structurale pe
care Ie suferd substratul pentru
a se putea
transforma
in produs.
Ea are o valoare mare in cazul reacliei
necata-lizate
(AG necat). Valoarea mult mai mic5 a lui AG in cazul
reactiei cataJizate
de enzima (AG
cat), indicd faptul ce aceasta ofera o
alternativS. prin
care toate aceste transformdri
se fac mult mai sau
uqor. Astfel prin
aceasta
,,alternativd."
ieaclia
decurge mai rapid, fdri
ca enzima s5. modifice energiile libere ale substratului sau
produsuiui
adicd fdr5. s5. intervind
in echilibrul reactiei.
Nu este obligator ca o reaclie chimicd sd decurgi" intr_o singurd
etapd S)P, ci poate
avea loc printr-o
succesiune de reaclii secventiale
(etape
de reaclie) in care pot 1ua nagtere intermediari
ca de ex. ES, Ep
(fig.
2). Un intermediar
este orice specie chimicd ce apare intr_o cale d.e
reaclie
cu o viald foarte scurte mai mare decat vibratia moleculard
-1013 sec. Viteza unei astfel de reaclii este data de viteza etapei care
necesitd
cea mai mare energie de activare, cu alte cuvinte, de etapa ce
decurge
ce1 mai incet. Aceasti reacfie poarta
numele d.e reactie
limitanti de vitezd.
in concluzie viteza de reaclie este invers proporlionale
cu
energia de activare.
Enzimele
nu fac al.tceva decAt sd micqoreze aceastd energie prin
mecalisme
speciale care insd nu influenleazd
echilibrul chimic a1
reactiei.
- : -
I.2. NOMEI{CI"ATUR.A
Fiecare enzimS. are dou5. denumiri:
- o denumire uzualS. prin care sufixul "a25.' este ataqat denumirii
substratului pe care aclioneazd, enzima (ureazd, glucozidazi) sau
acliunii exercitate de aceasta (\ipazd,, peptidazdl.
- o denumire sistematicd care face referire la tipui de reaclie pe
cate enzrrna o cataJizeazd,
qi pe baza ceruia aceasta poate fi exact
identificati. S"*l A elov
u& ivQ,'ttlu-{t Cr.' i.t-t-t':i:at.t.l)tt*
ia pentru-Enzi-" i Uni.r.rli Interna
""-
' f
llonale
de rjloc.rumle
"
J
.: .l
stabilit un sistem de clasificare zecirnal.d. care
line
seama de reaclia
]
catlJizate
gi d.e natura substratului. in acest sistem fiecare enzimi este
I
I
notate cu un numer de cod format din patru cifre, numdr care permite
I
identificarea enzimei, a substratului asupra cdruia ac\ioneazd qi
a
1'-/
',/
reactiei catalizate:
;"1'
-
prima cifr6 a numirului de cod indicd clasa qi
se referd la tipul
i
reacliei catalizate.
- a doua cifrd a nurpdrului de cod definegte subclasa gi se referS.
la tipul grupdrii din molecula substratului asupra cdreia ac\ioneazd.
enzirrra.
- a treia cifr5. defineqte subsubclasa qi indicl gruparea
tralsferatd sau natura acceotorului.
- a patra cifri reprezinti numdrul de ordine a enzimei in
subsubclasa resoectivd.
E
abcd\
t t t \
/ / \
numdr de ordine
/ / \
s1asz
subclasa
subsubclasa
De
exemplu
enzima
I
10
cu numdrul
de cod E 1. 1. 1. 1.
est e
Alcool:NAD-oxidoreductaza,
care catalizeazii
dehidrogenarea
a_lcoolului
etiiic la aceta.ldehidd.
Uzual se acceptd
acele denumiri
ce sunt in acord
cu denumirea
gtiinlificd
,,Alcool dehidrogenaza,,
(ADH).
Funclie
de reacfia
cata)izate,
enzimele
se clasiltcd
in qase
clase
majore
fiecare
cu numeroase
subgrupe:
/
.-0,-"1'-
--\
,."t
(Td:1.-d":tT:,,, cataJizeazd.
reacliite
de oxido_
reducere;
in func{ie
de acceptorul
de electroni
se pot
distinge:
).
dehldrogenaze/
tedtctaze _
transfer5
electronii
de la un
substrat
la alt substrat (altul
decdt oxigenul);
.2.
ortgenaze
- incorporeazd.
direct oigenul
in substrat;
3. oxtdaze
- traasferd
electronii
de la un substrat
direct
la
oxlgen;
,,.4.
peroxidaze
- transferA
electronii
de la substrat
la HzOz ca
t.
catalizeazd
tralsferul
de grupdri
acceptor.
func!ionale
substrat (donor) pe
alt substrat (acceptor).
2
,-q
l.
Transferaze
,E
CrtransJerqze
- transferd
unitali
d.e un atom de carbon intre
substrate (exemplu:
metil_transferaze)
;
,Kamino-transferaze
_
transferd gruparea
amlno de
pe
un
aminoacid
pe
un cetoacid:
.7
. kinqze
- tratsfer5
un radical fosfat
din ATp pe
un substrat;
p/.
fosforilaze - transferd
radicalul
fosfat din fosfat
anorganic
(Pa) pe
un substrat.--*--_
3
4
iiaroU..
) catahzeaz|,
scindarea
legdturilor
chimice
cu ajutorul
apdi:
-
"g.
fosJataze
- indepdrteazd
radicalul
pOsHz_
de pe
un substrat;
trU.
fosfodiesterq.ze - cliveazd, legdturile
fosfatdiesrence,
cum
ar fi cele
din acizii nucleici;
J"'r. proted.ze _
scindeazd
legdturile peptidice
din proteine.
/ / ' \
l l
D 1\
- ' - .
I
rl
":tt
t aze F catalizeaze,
scindarea
nehidrolituce
a unei
grupari
de'!e-6n
substrat
cu formarea
unei
duble
legAturi
sau
fixeazd.
o grupare
la o dubld
tegdturd.:
,LX'
d.ecarboxilaze _
indepltteazd,
COzde pe
substrat;
{>":o:*.-
fo.rmeazd
aldehide
in reaclii
de eliminare;
y;htaze 4e;cd\A
molecule
fird implicarea
ATp_utui.
t
.pl'
lzom.etue _Jcatalizeazd,
reacliile
de interconverstune
a zomenlor
oplldilleometrici
qi
de catend:
.,L{
racemaze
gi
epimeraze _
cataJizeazd.
interconversiunea
stereoizomerilor
L
9i
D;
4 ::::.-
transferd
grupdri
intre
atomii
aceteiaqi
molecute;
xt. cts_trans-izorneraze
_
interconversiunea
izomerilor
geometrici:
y6.
izomerq.ze
care
catalizeazd
reacfia
de interconversie
aldozd
::et9ze:
,\
b
.q'
ll,igaze
Tl_."1151*ge,t
cataJizeaza
unirea
a doi
compugi
utiri;;a-
ene;gi;
eriberatd
prin
hidroliza
unei
molecure
(-'_--
de ATP. r
.
5, ! ; . 4| 6,
l / i ) 7. i . , , t
{; ,
, . *
/ . ( _
I.2.l.
Oxldoreductaze O
Reacliile
de oxido_reducere
sunt
reaclii
in care
are loc
un
transfer
de H2 sau
electroni.
Acest
transfer
este
asrgurat
de partea
coenzimaticd.
a enzimei
coenzime
cu rol in oddo.,
("
structura
enz. p.r7). principa.lele
NADp*-
vezi p.
7e),
"..",:;ffi;":-
,ffiT"::il':T:r,T";i:
acidul
lipoic,
citocromii,
coenzima
e.
in
multe
reaclii
transferul
electronilor
se face
concomitent
cu transferul
protonilor
(cu
alte
cuvlnte
are loc
transferul
de atomi
de H), astfel
ce acceptarea
de
H/e-
(hidrogenarea)
este
echiva
(dehidrogenarea)
este
"":;t;#*I*::o::"o*.oerea
de
H/e-
oxidoreductaze
re catalizeaz-a
"";"-"r*^:oarea
-
(tabel
nr'
1)'
cHz-cHz_; _cH_NH2;
_"n=;:
oxidoreducerea
gruprrilor:
-cHz-oH;
12
Tabei
1: Clasificarea generald
a fenomenelor
de oxido_reducere
funclie
de elementul
transferat.
Enzime
care
,rlucreaza" cu Hz
(e-):
N-)/
Dehidrogenaze
Dehidrogenazele
sunt enzime ce
,,scot,,
hidrogenul
d.e la un
substrat
transferdndu-l
unor
,,transportori" care sunt cunoscuti
sub
denumirea
de NAD (nicotin
adenin dinucleotid)
si FAD (flavin
adenin
dinucleotid).
I
OH
FAD
FADH2
-CH:-CH:-
-CH:CH-
,' 1,.
NADH+H+
\ /
- CH-a
r{
t -
-fiH-cHr-
o
Observafie:
FAD preia
cei doi atomi de hidrogen
de 1a acelagi
tip
de atomi in timp de NAD preia
cei doi atomi de hidrogen
de Ia atomi
diq'rili.
/f /{
Reductaze
Reductazele
sunt enzime
ce
,introduc,, hidrogenul
ia un substrat
acesta fiind preluat
de la un
,,transportor" care este cunoscut
sub
denumirea
de NADpH (nicotin
adenin dinucleotid
fosfatl
I
Element
transferat
Acceptare
de c5.tre un
substrat
Cedare de cetre un-
substrat
oxidare
----oxiaare
-.
reducere ;
Hz
reducere
e-
reducere
Oz
oxidare
NAD|H+H+
NADP+
-CH:CH-
- CH2-CH2-
t 3
Enzlme ce
,rlucreazdt'
cu Oz:
O, ,/
Oxldaan
Oxidazele catalizeazS. reaclii in care oxigenul devine acceptor
pentru hidrogenul transferat de 1a un substrat:
SubstraFH + o, -!!@---
sub$rat + H2O2
$,,s
O*igetaze
Oxigenazele cataTizeazd reaclii in care oxigenul este introdus la
un substrat:
Subsfat-H + c)2
Monooxkenaza
> substrat-oH + Hro
subsb:at-H * o,
hdF*
t
o
=
subsb:at-oH
1,2.2. Ttarr,sfetaze
CalaJizeaze reaclii1e de transfer a unor grup5ri
,,G"
(altele
decAt
H) de la un substrat Sr la qlt substrat 52, conform reactiei:
Sr-G*
+
Sz -----+ Sr
+
Sz-G
Grupirile transferate por fi grupdri ce contin un singur atorn de
carbon (meti1, metilen etc), resturi de aldehide, cetone, aci1, alchil,
glicozil,
amino, fosfat, sulfat.
ducort,
+ o*
hexokinad
t
ADp + GKp
Glncoz- 6-fosfat
I.2.3, Hidrolaze
Hidrolazele cataTizeazd ruperea unor legdturi organice, cu
participarea
apei, dup5. reaclia:
A-B
+
HzO -----+ AH +
BOH
Legaturile care pot fi desfdcute prin hidrolizd. sunt legdturile
esterice, eterice, peptidice, anhidrice, C-N (altele
decdt C-N din
legdtura peptidicd),
C-X, P-N.
t 4
Caracteristic pentru aceastS. clasd de enzime este lipsa
coenzimelor. Ele necesitd prezeritra unor ioni meta1ici pentru
activare.
Din aceastd clasd. fac parte, in general, enzimele digestive: amilaza,
Iipaza, tripsina, chimotripsina.
T' f l
_HN
-cH-c
Rn+1
1.2.4. Llaze
Liazele sunt enzime care cataJizeazd indepdrtarea unor grupdri
din molecula substratului fdrd" participarea apei, ducAnd 1a formarea
unei duble legS.turi:
n o
Tn Q
( )
ll'
jl
Pepridaza I
u ll
-e -In{-CH-e -HN-CH-C-OH + H2N-CH-C-NH
l Hzol
Rn+1
Rn+1
o
t"
- c- c-
l l
XY
Aceastd clasd include enzimele care ac,tioneazd asupra
legdturilor C-C, C-O, C-N, C-S, C-X.
'
I
1.2,5. lzom,eraze
Izomerazele sunt enzimele care caLafizeazd. interconversiunea
izomerilor optici, geometrici qi de caten6.
CHO
|
'ffpz-iznrrcraza
I.lL
-(J|-l
I
cH2-o-P
Gliceraldehil- 3-fosfi t
------------> x-Y +
)":"(
cHroH
I -
c:o
I
cH2-o-P
Dftilroxiaceton-fosfrt
1.2.6. Ligaze sau sintetaze
Ligazele sunt enzime cate cataTizeazS- formarea de legd.turi
chimice cu consum de energie (utiIizeaz6, energia eliberate din ATP
pentru realizarea noii legdturi). In acest mod se real.izeazd legituri C-O;
C-S; C-N; C-C. Ex: glutaminsintetaza catalizeazd sintetiza glutaminei:
Glutanin-
Lchrtarnat + NI{4+
j\_+
chramhE
ATP
ADP + Pa
15
I.3. STRUCTURA ENZIMELOR
Din punct de vedere structural enzimele sunt (cu cAteva excepfii)
proteine cu structura terliare (formate dintr-un singur lant
polipeptidic) sau cuaternarS. (formate din mai multe lanluri
polipeptidice sau subunitefl). Activitatea cataiiticd a enzimei depinde
de integritatea sa structurali; astfel dac5. enzima este denaturat5. sau
subunitalile ce o formeazd disociazi, aceasta iqi pierde
capacitatea
cata-1itici.
Structura terfiard/ cuaternare determind o anumita aranjare
spaliald care duce.la apantia
gnqi
,,buzunar",
unde se desfdsoard
-
a4
. ,
t : z/ , J,
. . , , ,
.
, ". , , .
t . ' 1, .
. . . t ^
/ u(t / . , nj i , Ji , , . : ! t r
reaclia caLalizatd. Acest 1oc (situs) poarte denumirea de centni activ al
enzimei. Dupd unii autori centrul activ prezinte doud zone distincte
$i
' ,
anume un situs de legare al substratului qi un situs cata-litic unde are
loc cataliza propriu-zisd.. Pentru a inle1ege structura spaliald pe
care o
adopte centrul activ, se poate imagina mperea unei bare rigide de
metal (fig. 3).
.r
O barA metalici se poate rupe tregand de capete in direclii
opuse, acliune in urma cdreia rezultd doud fragmente. Pentru aceasta
este necesar un efort apreciabil, adicd o cantitate mare de energie.
Dacd insd bara rigida este indoitd mperea acesteia se reaJizeazd
cu un consum mult mai mic de energie. Prin indoire bara metalicd este
adus5. intr-o stare intermediard
,,de
tranzitje" din care trecerea ln cele
doud fragmente separate, adicd ruperea ei se face mult mai ugor.
Aceasta stare de tranzi\ie este reaLizatd de interacliile magnetice intre
bard qi enzimd, interaclii care sunt de aqa naturd incAt,aduc" bara in
starea de tranzilje foarte favorabild formdLrii produsului/produqilor.
Se poate deduce prin analogie ca structura centrului activ al
enzimei este complementare nu neaperat cu structura substratului ci
mai cur6nd cu structura stdrii de tranzi,tie prin care acesta va trece in
transformarea lui in produs/produqi.
SubsAat
@ara
ds metat)
Star de tanzltis
Oa$
inddla)
{},}Enziha romplemsntarl
cu substntul
m.-ffi-*_ffi

.g
(a)
Enrima nu ste plpzenti
^
-
,
'-
-*'
-r
-> {r/tt,t
------* ,*i*t*
Prodnst
(bale rupd)
Magneti
tc) Enzima complementar.e
cu starea de tranzitib
Dir.cria & d.sE eit.n&lilt
"r v
,
t t
t bn
_^-^ ,
^T:
j,-,
tl""gir ea
^prezinte
o enzima imaginari care catalizeazd ruperea unei
oare
qe
metal (a), aclionafld asupra ei prin forle magnetice.
O structuri a enzimei
complementara
cu substratul il itabilizeaza p.
""."i"
ingreunand
indoirea (b);
O
;strucjYe.a
enzimei
complementare
cu starea de tranzitiJdestabilizeaza
substratul
ravorzand
ruperea acestuia. Interacliile
magnetice sunt cele care furnizeazd
aportJ
de energie necesar pentru
indoire. In diafarnele alaturate-este ilustratd varialia
energiei de activare in cazul unei structuri complementare
cu substratul gi in cazui
unei structuri complementare
cu starea de t. rrri1i", i., ca.ul complementaritdlii
cu
s hstratul
complexul ES fiind mai stabil are o energie liberd mar mica decat a
substratului,
in consecinle necesite o energie de acdvaie mJ
-mare
dec6.t acesta.[21
Acliunea
enzimei
asupra unui substrat presupune
ma1 tntai
fixarea
acestuia la centrui activ, adicd formarea
comptexului
ES.
De-a lungul timpului formarea
complexului
enzim6, substrat
ES a fost explicatd.
de doud modele:
- modelul
clasic (Fischer)
sau modelul cheie_broascd
in care
centrul activ al enzimei are o structurd rigida complementari
cu
cea a substratului,
cuplarea acestuia fdcAndu_se
dupd. modelul
cheie-broascd.
Acest model este pulin
eficient (deqi
a fost
cAteva cazuri de catalizl. enzimaticd)
deoarece o
complementare
cu substratul il va fixa ferm
ingreunAndu-i
transformarea ulterioari..
evidenliat
in
enzime total
pe
acesta
- modelul
"centrului activ indus,, (Koshland)
care postuleazd
ca centrul activ al enzimei are o conformalie relativ diferiti
de a
substratului.
Centrul activ se comportd ca o matrild flexibild care
poate
lega substratui intr-o formi ce reduce la maxim gradele
de
libertate
ale acestuia, in ceea ce prive$te
rotalia,
translafia, fapt
care favorizeazd
atingerea rapidd a stdrii de tranzi\ie,
Aceasta
reprezinta interpretarea
datd. scdderii energiei de activare,
observate in cazul reacliilor catalizate de enzime.
Pe lAngi structura centrului activ al enzimelor,
un alt aspect
structural se referi la alcdtuirea
1or. Enzimele in majoritatea
1or
sunt heteroproteiene,
formate dintr-o parte proteicd.
(alcituitd
doar
din lanluri polipeptidice)
numite apoproteind qi
o parte
neproteica
ce este cunoscute sub mai multe denumiri:
a. cofactor - dacd partea
neproteicd este un ion metalic;
b. coenziml.
- dacd partea
neproteicd este o moteculd
organicd sau o structura ce conline o vitamind, asociate sau nu cu
un ion metalic
Ai
care este slab legati de partea proteica.
Precursorii
coenzimelor impiicate in cataliza enzimaticd
sunt
vitamine hidrosolubile, prezentate pe larg in capitolul
,,Coenzime
vitaminice".
c. parte prosteticd
_
dacd partea
neproteicd
este o structurd
organicd legatd ferm de partea proteice.
indepirtarea
cofactorului
sau a coenzimei duce la
pierderea
activitS.lii enzimatice.
Apoproteina
este responsabilE
de specificitatea enzimaticd (de
acliune, dar mai ales de substrat), in timp ce partea
neprotelca
este
implicatd direct in catalizd.
!
I
I E
I.3.1.
Izoenzime
Anterior
s_a afirmat
cd unele
enzimeie
sunt proteine
cuaternare.
Aceasta
semnificd.
faptul
ce ele sunt
aic5tuite
din mai
multe
lanfuri
potipeptidice
(numite
subunitdfi)
asociate
intre
ele
prin
legaturi
chimice
slabe.
posibiiitatea
asocierii
diferite
a
subunitdlilor
duce hfiaritia
unor
enzime
cu forme
moleculare
multiple
numite
izoenzime,
IzoenzimeLe
cata)izeaz,aaceeaqi
reaclie
chimicd.
dar cu randament
diferit qi
au localizare
tisulard.
diferitd-
Izolarea
$i
evidentierea
acestor
izoforme
se face pe
baza
proprietd.filor
fizico_chimice
diferite.
Doud
dintre
cele mai intAlnite
izoenzime
in practica
medicald,
sunt
LDH
- lactat
dehidrogenaza
qi
CK (CpK) _
creatrn
kinaza
(creatin
fosfokinaza).
LDH
este un tetramer
alcdtuit
din doud
tipuri
de lanturi
polipeptidice:
unul
de
(mu
s cr e) . subunitatea
l;*,l
"ti
"
"l
;"
"::.::,:l
":::"L::
j',r",I
inimii
gi
in general
lesuturilor cu metabolism
aerob,
iar
subunitatea
M (muscle)
este caracteristicd
muqchiului
scheletic
Ai_
in general
organelor gi
fesuturilor cu metaboiism
anaerob
(excepfie
fac
ficatul gi
eritrocitul).
Cele doud tipuri
de subunitdli
se asociazd
cate patru
pentru
a forma
un tetramer
ducAnd
la aparitia
a 5
izoenzime:
LDHI
- HHH
H ) cre$te
in infarctul
de miocard
LDHZ . HHHM
LDHS
- HHMM
LDH+
- HMMM
LDHs
-MMMM
) creqt e
i n af ect are
hepat i cA
CK este un dimer alcdtuit
din doud
tipuri
de lanluri
: unul de
tip B (brain)
cel de ai doilea
de tip M (muscle).
Subunitatea
de tip B
este
specificd
creierului,
cea d.e tip M, muqchiului.
Cele doui
subunitdli
se asociazd.
diferit pentru
a forma
un dimer
d6nd
naqtere
Ia 3 izoenzime.
CKr
-
BB
CKz - MB ) creqte in infarct in primele
6-24 ore.
CKs - MM
Se evidentiazd astfel importanfa cunoagterii particularitililor
structurale gi
funclionale aJe izoenzimelor in stabilirea cu acuratete a
unui diagnostic.
Uneori enzimele sunt asociate in aqa-numite
compiexe
multienzimatice in care enzimele individuale sunt fixate prin
Iegdturi
slabe pe o proteind.
central5, intr-o ordine ce corespunde intrdrii 1or in
actiune. Aceaste organizare are ca scop transferul eficient al produqilor
de reaclie ai unei enzime la enzima urmetoare, evit6ldu-se pierderile
qi
imprimAnd procesului
o anumiti itezl. IJn exemplu de complex
multienzimatic il constituie piruvat
dehidrogenaza (pDH),
care
cataJizeazd, decarboxilarea oxidativd a acidului piruvic,
compus
,cheie"
in metabolismul glucidic.
I.4. SPECIFICITATE
slfff citatea enzi\:*ic5'^W#
W#g ?9&7tr\vtft.erzirr5:1or
de a
deosebi intre structuri' diferite. De aceasta
,,capacitate"
este
responsabild partea proteica
a enzimei
$i
anume apoenzima.
Specificitatea enzimelor se poate manipsta_..in
trei variante
principale: specificitate de reaclie, de substrat
(i
opti"a)
t
'-.-.'
/lSfspecificitertea
de reactie - denotd fapliiT-cd o enzima este
,,corJceputd " sE catalizeze un singur tip de reaclie.
pornind
de la
aceasta treseturd s-a fhcut clasificarea enzimelor in cele qase grupe
enzimatice.
fuffipecificitatea
de substrat - care funclie de aria de actriune
prezinta:
J
specificitateabsolute;
4
t( specificitate absoluti de grup;
"/
specificitate relativd de grup;
I
20
a) Speclficiteteq
absolutd.
Unele
enzime
actioneaze
numai
asupra
unui
singur
substrat,
catalizdrrd
o singurd.
reactie,
de exemplu
uteaza:
HrNJ-NH,
+ H2o-l&33L*
2NH3 + Co2
Aceasta
enzimd
este
total inactivi
fa{d.
de compuQi
foarte
asemdndtori
structural _
tiourea
HzN_CS_NHz.
De asemenea,
arglnaza
- enzima
care cateJizea2d
hidroliza
L_argininei
la uree gi
ornitind
nu
poate
cataliza
hidroliza
esterului
metilic
al argininei
sau
scindarea
agmatinei,
amina rezultati
prin
decarboxilarea
argininei.
-CH2-CH2-CH-COO"
**0,,-
f
H:
NH:
c: o +
I
NHz
Uree
b) specilrcitatea
atsotuti.
d.e grup
-
prezt.te
enzimere
ce
catalizeaz1.
acelasi
tip de reaclie
asupra
unui numdr
restrens
de
substrate
apropiate
ca structura
chimicd.
Din
aceaste
categorie
fac pa_rte
gJicozid,azele
qi
succin_
dehidrogenaza
(sDH).
sDH catarizeazd.
reaclia
de trecere
a acidurui
succinic
1a fumarat,
dar cu aproximativ
aceeagi
vfteze qi
dehidrogenarea
acizilor L-metil_succinic,
L-etil_succinic
qi
L_clor_
succinic.
Hooc
-cH2 -cHz-cooH
srcch-d"hid.ogenara''
Hooc
_cH:cH_cooH
Acil succinb
Acid fumarb
cl
specificitatea
rerqtrod
de grap
- prezlnte
enzimele
ce
catalizeazd.
acelaqi
tip de reacfie
asupra
unui numAr
relativ
mare
d.e
substrate
apropiate
ca structura
chimicd.
Din
acest grup
fac parte
ligazele
sau esterazele
care fac posibild
scindarea
mono-,
di- trigriceridelor
gi
chiar arli esten
cu structure
chimicd
mult
mai compricata.
Enzimeie proteoritice
care hidrorizeazi
HN-CH2
I
I
NHz
H2N-CH-CH2-{H2-cH
r l
COOH
rus^
Arginind
Iegdturile peptidice din proteine qi din alti compuqi neproteici, fac
parte
tot din acest grup.
3) Specificitate opticd sau stereochimicd. Este foarte rdspdnditd
dat frind fapful c5. majoritatea substratelor au carboni asimetrici deci
se gdsesc sub forma de stereoizomeri.
Enzimele catalizeazd transformarea numai a unui stereoizomer
(specificitatea opticS. este de obicei absoluti) celAlalt antipod optic
neputAnd fi prelucrat
de enzima. De exemplu, L-serin-hidroliaza
catalizeazd, numai dezaminarea L-serinei la piruvat, nu gi
a D-serinei:
fH'?-oH
fH-NH,
cooH
Lserina
Acil piruvi:
Enzimele care recunosc substrate cu izomerie geometrici
prezirrtd.
specificitate geometricd.
Ftmaraza, de exemplu, permite hidratarea acidului fumaric
(izomer trans) gi nu a aciduhli maleic
{izomer
cis) cu formarea acidului
malic ca orodus final:
CH,
i l -
_I*
f
_*r,
H2O COOH
9H,
Hzo pHs
_i : \ H
\
- l : o
t \ l
cooH
NH2
cooH
H
HOOc--c:g-cooH
I
H
Acid turnrt
Funwaza
-
- Hp: Hooc-
cH-cH2-cooH
OH
Acil malic
I.s. MEcANIsME DE cATALIZA
dl u
''
"'
')'
'
"'
'
t
I
6
(,
AtAt specificitatea cAt gi cataliza p.esupun
stabilirea unor
leg5.turi intre enzimd gi
substrat ce duc la formarea temporare a
complexului enzima-substrat ES.
Formarea acestor legaturi tg1rrp_o,lqlg- (mai mult sau mai pulin
slabe) are ca scop
lgqq"g""
miqc5rii libere a sub_stratului, extragerea
1ui din mediul apos etc. Cumulate toate aceste interacfii imprimd
substratului o forma corespunzitoare stdrii de tranzitie
si oferd
-
energia
necesare
catafizei p.oprilr-ri"".
Odate substatul fixat,
asupra
lui
,,incep" sd acfioneze gruperi
funclionale pozitionate
adecvat,
care
permit
ruperea
sau formarea
unor legdturi, printr_o
varietate
d.e
mecanisme:
mecanisme
acido-bazice gi/sau
covalente,
mecanisme
de
tensionare
a substratului,
mecanisme
bazate pe
efecte entropice
etc.
S-a observat
ci in cursul
catalizei o enzimE. utllizeazd,
de reguid
mai
multe mecaaisme
simultarr.
Grupdrile
funclionale
ce participd.
la aceste mecanisme
sunt:
-
aminoacizi
din lanful polipeptidic;
- compu$i
organici (coenzime)/
qi
ioni metalici:
- ioni
metalici.
Dintre
toate aceste
mecanisme
va fi prezentate
cataliza
ce se
desfdqoard
prin
mecanism
acido-bazic qi
catalizd covalentd.
4,
- cataliza
acido-bazicd
rn acest tip de catalizd
sun{ implicate gruped
functionale
cu
caracter
de acid sau bazd slaba,
care 1a pH
fiziologic pot
ceda/primi
un
H+. in acest tip de reaclie iau naqtere intermediari
instabili
cu sarcina
electricd.
Cel mai intA_lnit aminoacid,
care ia pH
frziologic poate
funcliona
sub forma perechii
acid.-bazd conjugatd.
este histidina,
care are
pKn =
6
$i
a carei
comportare
este prezentata
mai jos:
-NH-CH-CO-
CH,
t -
HN
/.N:
n
t _
'44
Pt n=o t sl o
a
zl
Cataliza
covalentd
ln acest tip de catalizd grup5rile
funclionale
ale centrului
activ
aI enzimei
atacd nucleofil (in
majoritatea
cazurilor)
sau electrofil (mai
ra-r) substratul,
ducAnd Ia formarea,
intr_o
secvenld. de reaclii,
unui
+H+-
_H+
-NH-fH-co-
__J",
nrSr-H
intermediar legat covalent de enzimS. Acest intermediar covalent este
mult mai labil dec6.t substratul inilial.
Un mecanism de catalizl enzima.ucd, in care sunt utilizate atAt
mecanisme acido-bazice cat
$i
covalente, il reprezinti nrperea legdturii
peptidice
sub acliunea chimotripsinei in urma cdreia rezultd.
aminoacizii formatori.
ho
p
r tl
-HN-CH-C-!I\-CH-C -
I
Rn+1
S. P a
r
HN-CH-C-oH + Ii 2N-CH-C-NH
I
Rn+1
H2o
Procesul are loc prin
combinarea a doud tipuri de catalizd, in
cursul reactiei luAnd naqtere at6.t intermediari instabili cu sarcind
electricd cAt qi intermediari fixati covalent de enzimd.
Centrul activ al enzimei prezintA
o triade cataliticd a_lcdtuitd din
trei aminoacizi qi
anume Asptoz, Hyssz,
gsltes.
' t
Ser
10i
*o)
Fig.4 - Centrul catalitic al chimotripsinei evidenfiazd pozitionarea
aminoacizilor Asp, Hys
si
ser astfel incat sd lie posibil transferul de
protoni
fiinia
punctate)
[6].
CAnd
un substrat, care conline legetura peptidicd,
se leag[ la
centrul
activ al chimotripsinei,
are loc o uqoard modificare
conformalionald
care comprimd legatura de hidrogen dintre Hyssz qi
Argtoz
ducdnd Ia aparilia unei legdturi mai puternice.
Aceasta
interaclie
cre$te pK.-ul
Hyssz de 1a valoarea 7 (la histidina liberd) la
valoarea
12, permi!6:nd
histidinei
sd.-gi accentue ze caracterul bazic
incat ea devine capabil5 sE atragd protonul
aparlinAnd gupdrii
hidroxil
de Ia Sertes. Deprotonarea
imprimd Serles un caracter
nucleofil puternic;
are loc atacul grupdrii
carbonil a substratului,
atac in urma cS.ruia se formeazd un intermediar
cu viatd foarte
scurte,
cu sarcinS. negative.
Instabilitatea
compusului incarcat
negativ duce ia
rearanjarea qi formarea
unei duble legdturi intre carbon qi
oxigen,
care dezlocuieqte
legd.tura dintre* carbon gi gruparea
amino a
legiturii peptidice,
ducAnd la ruferea acesteia. Gruparea amino
este protonate
de Hyssz, uqurAndu-i_se
astfel indepdrtarea.
in aceastd etapa ia naqterea un intermediar
legat prin
legaturi
estericd
de enzima, denumit intermediar
acil-enzimd.
in etapa urmitoare o moleculi de apd este deprotonatd prin
mecanism
acido-bazic ducAnd la generarea
unei grupdri
hidroxil cu
carater puternic
nucleofil. Aceasta atac6 legitura estericd a acil_
enzimei generd.nd
un nou intermediar
cu sarcind negativi,
cu viatd
foarte scurt6. Instabilitatea
acestuia produce
rearanjari
care duc la
indepirtarea produsului
de reacfie, ce contine gruparea
carboxil
si
la protonarea g91r9s
gu
regenerarea enzimei.
25
Rr.6 Ltirtrtr
|
rotLld I
- '
t
o. r*-r'ui^i:
YE]
) t-
s.,'
\ /
' *i
t "
Fig.s .
- Mecairismul detaliat aI reacti, ei catalizate de chimotripsin6.
Chimotripsina cale.Jj?.earA hidroliza legiturii peptidice la gruparea COOH a
aminoaciZilor. cu radicali aromatici (a). Pe parcursd catalizei se fornieazd in urma
transferului unui proton (c), compugi instabili cu sarcina electricd. (d), iar in ufma
ruperii legiturii peptidice
Si
eliberErii po4iunii ce confine gruparea amino, compuQi
intermediari legafi covalent (e). Atacul nucleofil af apei (f) genefeaza um nou compus
cu sarcine electrice foarte instabil (g), a cErui rupere va elibera o po4iune de la:rt
polipeptidic ce contine gruparea carboxil (h)
Qi
va regenera enzima (i).
[6]
26
I.6. CINETICA ENZIMATICA
I.6.1. Notiuni de cinetlci generali
Cinetica
studiazd viteza cu care se desfdqoari diferite fenomene,
inclusiv reacliile
chimice.
Cinetica enzimaticd
studiaza viteza reacliilor chimice ce se
desfdqoard
in organism gi
factorii care o influenfeazd.
Principiile generale
ale cineticii enunld 1egile care permit
calculul vitezei de reaclie in diferite reaclii chimice:
1. presupunAnd
o reaclie chimicd ce are loc intr_o singure
etape in care este implicat un singur substrat qi
care este ireversibild
(vezi
exemplul
barei rigide pC. 16),
S- P
viteza
de reaclie este datd de cantitatea de reactant
[A]
consumate
in unitatea de timp (semnul
"_,,
indicd consumul
reactivului)
sau cantitatea de produs
[p]
formatd in unitatea de timp.
v=-
dtAl
=
dlPl
dt dt
. dtAt
dar
-
V-tAl-V-klAl
unde:
K= constanta de vitezi. dependentd de natura reactaltului
si de
condiliile de reactie.
[A]
=
concentralia
reactantului
[P]
=
concentralia produsului
Unitatea
de mdsurd
Jrenrnr.
M I
semnifi calia acestei loislan,l-t;*-"9
"t""r'rr"i
rrit"r" unitare
indicAnd
,,caltitatea" de timp necesard. transformarii unei
,.unitdti",.
Aceastd constantd
este strict specilicd fiec5rei motecut. ,ffol"kllA
de natura gi
tiria legdturilor ce urmeaz6- a suferi tralsformiri qi
dependentd de condiliile de reaclie (T, pH, tdrie ionicd., presiune).
Pentru a intelege semnificalia constantei de vitezi. K,
linAnd
cont
de expresia ei matematicd (sec-l),
vom compara rlrperea unei bare de
metal cu ruperea unei bare de material plastic.
Ruperea
unei bare de
meta-l necesitd un timp (exprimat in secunde) mai mare decAt necesitd
mperea unei bare de material plastic.
Constanta de vitezd, fiind datd.
de raportul l/sec, va avea valoare mai micd. in cazul barei de metal
decdt in cazul barei de material plastic.
Cu a_lte cuvinte viteza unitari
pentru
ruperea unei bare metalice este mai micd decAt viteza unitard
pentru
ruperea barei de material plastic.
Se evidentiazd faptul cE
structura dicteazi, merimea specificd a acestei constante, ce reprezintd
viteza unitare, pentru
fiecare compus in parte.
2. s5. presupunem
o reaclie bimoleculard
{vezi exemolul
ciocnirii a doud molecule, p. 6)
A+B---+ P
+
Q
in mod analog viteza de reaclie este datd de cantitatea de
reactivi consumatd in unitatea de timp sau de cantitatea de
produsi
de
reactie formatd in unitatea de timp:
v__
[ dAl
__
l dBl
_
I dPl
r dnl
dt dt
-
dr
=--
-v-t Al . t Bl -+V=kt Al . f Bl
in care :
K
=
constanta de vitez6, dependentd de natura reactantilor
si de
conditiile de reactie
[n]
qi
[e]
=
concentraliile reactangilor
tpl Si tQl
=
concentraliile produqilor
Unitatea de mdsurS. pentru
-,.-
_
M
.
I
_.".,
Reaclii cu
-",.",,-;;;;";il';r:
ll";J0,i",o""
ciocnirea
simultand a trei molecule fenomen relativ rar intalnit qi
mult mai greu
de definit din punct
de vedere matematic.
\ J! , t uuJ At
u. A{t r ' 61 . L+t t sWc&C
c_.
Dacd se reprezintd. grafrc veiiiafia cantitd.tii de produs
format in
funcfie de timp se obline o curbd ce prezirrtd
o porliune
rectilinie (cu
panta
constante)
care apoi se inclind qi in frnal se aplatizeazd (frg.6).
Qa- f f
Fig. 6
- Variatia cantiteui de produs
format funcfie de timp. Viteza de
reaclie, date de dP/dt (care este tangenta la curbd, tgo,), nu este constante pe tot
parcursuJ procesului,
fapt evidenliat de modificarea targentei la curba (oo*or).
Din punct
de vedere matematic tangenta in orice punct
aI curbei
data de relatia tg c
=
dP/dt va reprezenta irteza de reacfie, conform
relaliei V
=
dP/dt.
Portiunea liniarS. a curbei permite
calcularea vitezei reale a
procesului
(numitd
dupd unii autori viteza actuala, dupi ailii viteza
inilial5 Vo) atunci cAnd orice cantitate de reactant se transformi
integral in produs,
cAnd nu existd. reaclii reversibile, cAnd nu existd
impiedicdri
sterice generatg
{e 4cumularea
de
prod.gs
etc.
pe
mesure
ce cantitatea a" ,"""t""t*To*
il,iA^i Hffi*.k"'o.oo,r"
rormatd se
micqoreazS. qi
viteza procesului
scade.
Datoritd faptului c6. viteza nu este aceeaqi pe tot parcursul
procesului,
este indicatd determinarea
ei in primele
secunde/minute
ale procesului gi
anume mdsurarea aqa-numitei viteze iniliale ve .
in reacliile enzimatice activitatea unei enzime este apreciata
funclie de cantitatea de produs
formatd in unitatea de timp, prin
urmare activitatea
enzimatici este similard vitezei de reactie.
Activitatea enzimatica se exprime in:
>::>2)/1J .I (unitdli
internalionale)
- 1 Unitate Internafionali.
reprezintl, cantitatea de enzimd. ce catalizeazl.
tra-nsformarea
unui pM de substrat/min in condilii standardizate pentru
fiecare enzimd (temperaturd, pH optim etc.).
-=- )-Katal
- 7kat. reprezintd cantitatea de enzimi ce catafizeazd.
transformarea unui mo1 de substrat/sec.
2=. 3) Turnover
- IG"t reprezintd o mesurd a activitdlii cata_litice
maxime. Kcat este numdrul de molecule
de substrat
transformat pe
moleculd de enzimd qi in unitatea
de timp
cAnd enzima este saturate cu substrat. T\rrnoverul reprezintd.
deci activitatea moleculard a enzimei.
L6.2. Cinetica etrzimatici
Conceptul de bazE al cineticii enzimatice consideri c6 formarea
produsului
de reac{ie este condilionatd. de formarea in prealabil
a
complexului enzima substrat ES, concept redat de relatia:
l
g .1,_
5
___j_ gS
_
E +
p
Factorii care influenfeaz1. iteza de reaclie sunt, dupd cum se
observS. din relalia de mai sus, concentralia substratului,
concentralia
enzimei la care se adaugd parametri
ca temperatura qi pH_u1,
la care
se desfEgoard reaclia.
a) Influenta pH-ului
asupra actlvitegl enzimatice
Varialiile de pH pot avea efecte atdt la nivelul enzimei, cat qi la
nivelul substratului. Astfel, se poate
modifica gradul
de ionizare
a unor
grupdri
funclionale de pe enzimi, a cdror sarcind (pozitivd
sau
negativS.) este necesard fie formdrii complexului enzimi._substrat,
fie
menlinerii conformaliei tridimensionate
native a protein_enzimei,
fie
activitefli catalitjce propriu-zise
(fig. 7). De asemenea, pH_ul
mediului
poate
modifica gradul
de iorizare al substratului,
impiedicAnd
sau
30
favorizAnd
formarea
complexului
enzimd-substrat.
Valoarea pH_ului
1a
care reaclia
enzimaticd
se desfdqoara. cu vitezd maximd se numeste
pH
optim.
-
.Itg 1-
Influenla pH-ului
asupra activitdlii enzimei.
Structurile in care
gruparile
bazice qi
cele acide sunt fie ambele protonate,
fie ambete neprotonate
n,-i
corespund
ioniziri.i
necesare activitSlii enzimatice. Intervalul
de actlvitate al enzimei
este cel in care formele bazice s
ul optim este cuprins intre 6 gi
tgttt
Ptotott"te
iar cele acide neprotonate'
adica pH-
Figura
7 prezinti
varialia activitdlii
enzimatice
a unei enzime
lpotetice,
funcfie
de pH, pentru
care ionizarea reziduurilor
din centru
activ este esenliale pentru
catalizd. Cu alte cuvinte pentru
ca enzima
sd fie functionald
centrul activ trebuie sd prezinte
grLlparea
bazici
{B)
in forma protonata
(BH+),
iar cea acidd (A) in formd neprotonate
(A
);
pK-ul
formei
bazice este 8; pK-ul
formei acide este 6.
La pH
7 in
jur
de 9Oo/o din ambele grupe (A si B) sunt prezente
in
formd activd., pe
mdsurd ce pH-ul
scade sau cregte, una sau a-1ta din
cele doud. forme
trece progresiv
in forma inactivd.
Cu alte cuvinte
pentru
enzima de fald pH-ul
optim este situat in jurul
valorii 7. pH_ul
optlm pentru
cele mai multe enzime are valori cuprinse intre 6_
g.
}cepfie fac enzimele digestive, pepsina (pH
=
1,5-2), arginaza (pH
=
r . 5- i 0) .
b) Influenta temperaturii asupra activitifii enzimatice
Influenla temperaturii asupra activitdfii enzimatice derivi. din
::rtul ce odate cu cregterea temperaturii cre$te agitalia termicd gi prin
'::=rare
gi viteza de reactie. Peste o anumite temperaturd. enzimele
::r-in instabile qi ca urmare a denatur5rii iqi pierd
activitatea intr-un
:::erva.1 foarte ingust de temperaturS.. Temperatura optimd a enzimelor
-:
organismele superioare nu depS.qeqte 4OoC; eistd insd bacterii
::-nofile a ciror enzime prenntE-
activitate optimd 1a 10OoC.
0.8
E
i J- -
0.4
f,nzimi
denaturata 0.0
0
Temperaturd("()
Fig.S - Influenla temperaturii asupra activitelii enzimei. Structura enzimei
este menlinute intre anumite limite de temperature
bana
in
jur
de 4OoC) dupa care
cre$terea agitaliei termice favoizeazd denaturarea. Aceasta cauzeazd distrueerea
aranjarii spatiale esentiale pentru capacitatea catajitice a enzimei
J3l.
cl Influen{a cantitilii de enzimi asupra acti\rititii
enzimatice
influenla concentraliei enzimei asupra activitdlii enzimatice
derivd din faptul cd odate cu mdrirea cantitelii de enzimd se md,reste
cantitatea
de complex
ES gi
deci cantitatea
de produs
formatd, prin
urrnare
iteza de reactie cre$te.
Spre exemplu,
sub actiunea
unei enzime, intr_un preparat
biologic
se formeazd X mg de produs
p
intr_un timp dat. Daca,
repetandu-se
experimentul,
cu acelasi preparat,
in acelaqi interval
de
timp, se formeazd.
o cantitate de doud. ori mai mare de produs
2X mg
p,
inseamna
cd in a doua situalie cantitatea
de enzimd, care catafizeazd-
formarea
de produs
p,
a fost de doud ori mai mare (fig.9).
Proporlionalitatea
dintre viteza de reaclie
si
cantitatea
de enzimi are
importanld
practic5.,
deoarece permite
determinarea
concentraliei
enzimelor
din preparate
biologice, determinare
utili in diagnosticarea
unor stari patologice.
Fig.g - Cinetica unei rea4ii enzimatice in prezen
a unor concentratii
crescetoare
de enzimd. Addusarea,
ra o cantitate
n*a d"
",ruJi."t,
a unor cantita!
crescdtoare
de enzima Es r
E2 ,
Er duce 1a f"r*;;"
il;iitaii
crescetoare
de
produs
P3 >
Pr >
Pr, in acelaqi interval de timp,
dl Influenla
concentratiei
substratului
asupra
activititii
enzimatice
Dacd
in organism
cantitatea
d.e enzimd (cu
exceplia
enzimelor
inductibile)
poate
fi consideratd
relativ
constanta,
concentralia
substratelor
variaze
inse in fimite foarte largi. De aceea se poate
afirma
-:-::
cu relative corectitudine ce viteza reactiei enzimatice depinde
principal de concentralia substratului.
Dupd felul in care enzimele iqi modifici activitatea
cregterea/scdderea cantitelii de substrat, acestea pot fr impirfite
doud mari grupe:
z.t/.
-
enzir.rre ce respectd cinetica Michaeiis -Menten;
4.
-
enzirne ce prezinte o activitate sinusoidalS., a$a numitele
-.
-1
enzime alostericel,ff,
't
2,/t
Comportarea diferitd a enzimelor qi diferenfele dintre cele doud
categorii, vor fi prezentate pe laig in cele ce urmeazd.
1.6,2,1. Cinetlca de tip Michaelis-Menten
Michaelis
$i
Menten au studiat influenla concentratiei
substratului asupra activitefli enzimatice realizAld urmitorul
experiment: la o ca,ntitate constanta de enzimd au addugat cantitali
crescatoare de substrat
$i
au inregistrat vitezele de reaclie mesurate.
Cu datele oblinute au trasat un grafic in care pe abscisd sunt trecute
concentraliile de substrat iar pe ordonatd vitezele de reaclie
corespunzatoare (fi gura 10).
1n
Ia
in
':l
i-
[5]
{mN)
Fig.10 - Variatia vitezei de reaclie, functie de concentratia substratului
34
AnalizAnd
acest grafic
se desprind urmdtoarele
concluzii:
,!l7a
concenttalii
mici de substrat viteza este direct proporfionald
cu concentratia
acestuia (porfiunea
liniard a curbei);
'2f
ra concentralii
crescute
de substrat viteza devine independenta
de concentralia
acestuia, adicd oricAt substrat
am ad5uga viteza
de reaclie
nu mai cregte gi devine egald. cu viteza maximd (Vmax);
)faparilia
platoului
indicd existenla fenomenului
de saturatie adicd
indici
o capacitate
limitatd. a enzimei de a fixa substraful,
irecAt
oricdt substrat
am adduga nu mai existd. centre active disponibile
care sA-l accepte pentru prelucrare
ulterioard.
De aici concluzia
cd formarea produsului
este precedata
obtgator de formarea
unui complex intre enzimi"
Si
substrat
si anume ES.
pe grafic
se poate
determina jumdtate
din viteza maximd.
adicd
Ymax/2;
acestei viteze ii corespunde
o concentratie
de substrat
cunoscute
drept constanta
|-Iichaelis_Menten
(Km).
Altfel spus
Km reprezintd
o concentratie
de substrat pentru
care viteza
;reactiei
este egald" cu Vmax/
2.
14
nn aa informafii
asupra afinitdtii enzimei pentru
substrat: astfel
valori mari ale Km-ului indicd o alinitate
scdzuti pentru
substrat
in timp ce valori mici ale Km_ului indicd
o a-finitate
crescuta
pentru
substrat. Acest lucru este vizibil din grafic
unde enzima 1
are un Krnl (valoare
micd), ceea ce indicd. faptul cd are nevoie de
o cantitate
micd de subshat pentru
a atinge Vmax/2,
in timp ce
enzima
2 are nevoie de o cantitate mai mare de substrat pentru
a
atinge
acelagi randament
adicd. Vmax/2.
Km are valori cuprinse
i nt r e 10- 6 M
- t 0r M.
6fu' #j'u'
1l,U
'-
i.\
't
n ltt
lr2
k JJ
Michaelis gi
Menten
au stabilit
o .et"iie matematica
care
exprimS"
varialia vitezei de reaclie funclie
de concentratia
de substrat.
Kr
K,
--
ES ----i-----+ F . D
K2
; - '
E+
S
+
( 1)
I
a
It
e
a
5
rt
ls
a
ce
l a
ISe
tre
t.
Conceptul de bazd al cineticii enzimatice (1) postuleazS.
cd
:eac{ia de formarea a produsului este una ireversibilS.. Viteza de
ibrmare a acestuia este data de dP/dt (cantitatea de produs formatS. in
'rritatea
de timp) care este insi proporlionale cu cantitatea de complex
'ESl.
Aitfel spus viteza inilialn Vo
$ezi
p. 28\ este egale cu produsul
dintre K:
9i
concentralia complexului ES,
produsul formAndu-se atAt
iimp cat se formeazd complexul ES.
V
=
dP/dt
- [ES]
adiaa V
- [ES]
deci Vo
=
K3[ES1 Q)
Complexul ES reprezintd o stare in care probabilitatea formdrii
produsului este egali cu
probabilitatea revenirii la compugii iniliali E
respectiv S. De aceea concentralia reald a complexului
[ES]
este
dictate de raportul care se stabileqte intre reaclia de formare a
complexului
gi reaclii1e in care acesta se consume, atAt prin reaclia
reversibild cAt gi prin trecerea in produs de reaclie:
1) reaclia de formare a complexului este dati de:
Vlo.r*,"
=
K1[E].
[S]
I
2\ reaclia de disfaritie a complexului
[ES]
Vde
disparitie cauza6 de reacda reversibila
=
Kz[ES] (4)
Vde
disparilie cauza6 de trecerea in p.o6u,
=
K3IESJ (5)
Din punct de vedere strict matematic cantitatea de enzima E nu
apare in ecuafie deoare ce, prezentl, in ambii termeni ai ecualiei 1, ea
se anuleazd; din punct de vedere biochimic este acelaqi lucru pentru
cd- enzirr,a se regS.seqte neconsumatd la sfdrqitul procesului. Relalia
matematicd in condiliile acestea arati ci compusul S trece integral in
P, cu alte cuvinte viteza de formare a complexului ES este egald" cu cea
de consum.
KrfEl.
tsl
=
KztFSl + K3[BS] sau
(6)
KrtEl tsl = [Es]
(Kz + K:)
(7)
(3)
b1
at
te
L1
de
0)
tEt. ts1
K2+K3
a\
\
KM
Relafia
obtinutS. nu este intru totul utild deoarece atAt
concentratia
enzirrrei
[E]
rdmash liberd. c6t
$i
concentralia
substratului
[S]
la un moment dat, sunt dificil de determinat. Cantitatea d.e enzima
rdmasa liberd poate fi insd calculatd ca diferenla intre cantitatea totald
de enzimd.
[Er] $i
cea care este implicatS. in formarea complexului ES:
.tEl =tsrl _fEsl
t .
inlocuind
[E]
in relalia 8 aceasta devine:
de unde:
tESl
=
KJ
t?;;tsl
sau
[ES]
=
r\.2 +
^3
rrsr=ftfl rrr
(e)
Km.[ES]
= (
tstl -
tEsl ).tsl
Km.
[ES]
+
tEsl.tsl
=
tE"Il. tsl
[ES].(
Km+
tsl )
=
tE'Il. tsl
tEr'l
.
l'Sl
Km+
[S]
(10)
( 11)
(r2)
( 13)
Relalia 13 permite
ca1culu1 cantitilii de complex ES (foarte greu
de determinat
experimental)
din elemente cunoscute (care
sunt
stabilite
experimental)
adicd din cantitatea totald. de enzimd
si
carutatea
totala. de substrat.
Dacd inmullim ambii termeni cu IG (care reprezintd. contanta de
vitezd pentru
formarea produsului)
se obfine:
K,' tESl =
K3'
[E' I]
Km+
[S]
(14)
-:::de:
& .
[ES]
este viteza initiald, Vo, a procesului
conform ecua{iei 2.
IQ .
[Er]
reprezintd viteza maxima Vmax. a procSului,
atunci c6nd
toate cantitatea de enzima este ocupatd de substrat,
conform aceleaqi ecuafii.
in aceastS. situatie relatia 14 devine:
vo=
Vnnx.S
(15)
Km+
[S]
Relalia 15 este cunoscuta sub numele de ecualia Michaelis_
\fenten qi
stabile$te influenla concentraliei substratului asupra vitezei
'-:nei
reaclii cata-lizate de o enzimi.
Ecualia stabilitd de Michaelis-Menten confirmd
matematic
:bservaliile lEcute prin analiza curbei oblinute experimental gi anume:
1) Ia concentralii mici de substrat,
[S]
<<
Kn, concentratia
acestuia
[S]
poate fi neglijatd in raport cu Km qi viteza inilia1d Vo devine:
I
-.
-Vnnx' S
uo=
t <. -
Relalia aratd c6. vtteza ini{ialn V., depinde, direct proportional,
de concentralia substratului. Aceasta se traduce astfel: in cazul in care
concentratia substratului cregte de doud. ori, viteza de reactie va creste
:ot de doue ori.
1) la concentralii mari de substrat,
[S]
>>
Km, valoarea 1ui Km
poate
fi neglijatS. in raport cu valoarea concentraliei
substratului
[S] 9i
viteza initiald Vo devine:
Vnnx.S
Vo
=
Vmax
(17)
Relalia aratd cd la concentralii mari de substrat viteza devine
independent6
de concentralia acestuia. Aceasta se traduce astfel:
Vnnx
v^=- . s
"Km
(16)
vo
tsl
oncat
substrat
am adel
38
anumitd
valoare.
)ga
vtteza
de reacfie
nu
mai
cre$te peste
3) la valori
ale vitezei
inifiale
Vs
=
v^"./
2 relalia
devine:
Vt l t *
=
V*. S
. , , ,
I
_
l sl
2
Km+S
*"
t =K; -
N
sau
Km+t sl =2
t sl
sauKm=[ sJ
( t 8
Relatia
denotA
semnificalia
fizicd,
real6.
a lui
K,,r qi
anume:
K6
reprezintd
o concentra{ie
de substrat
pentru
care
vlteza
iniliale
a
reacfiei
Vo
este egald
cu Vmax/
2.
4) Retafia:
r.=_&j5
descrie
constanta
Michaelir
Kl
(19)
substrat.
s_Menteh
gi
indicd.
afinitatea
enzimei
fafd
de
Din punct
de vedere
matematic
in situalia
in care
Ie are valori
foarte
mici
expresia
lui Km devine;
_-
K,
ls.m=-----=-
r\1
Q0)
Din punct
de vedere
biochimic
atunci
cAnd
IG are valori
mici,
reaclia
de formare
a produsului
vitezd
cea
mai
micd,.,",."'::;T;i::i:;i::":"
:",*,l:ff:
:;
::::1::::
reactia
inversd"
de descompunere
inapoi
in E qi
S. Astfel
rlrqg.4
r2lnl
reprezintd
de fapt
constalta
de disociere
a complexului
ES.
Disocierea
complexului
este
strict
dependentd
de afinitatea
ce
edstd
intre
enzimd gi
subsuat.
Se deosebesc
doud
sttuatii:
"ft',{
c6rrd
Kr>Kz predomind
tendinia
de formare
a compiexului
ES,
deci
enzima
are o afinitate
crescutd
pentru
substrat,
K,,' in aceasta
sltuafie
are valori
foa_rte
mici (raport
subunitar).
Se obfine
confirmarea
8)
=atematice a afirmaliei:
,,valori
mici ale Km-ului indici a-finitate mare
--e:tru
substrat".
,-- -+- cAnd Kr< Kz predomind tendinla de disociere a complexului
-S.
deci enzima are o a-finitate micd pentru substrat. in aceastd.
--::::afle
K- are valori mari (raport supraunitar). Se obline confirmarea
:-atematicS. a afirmaliei:
"valori
mari ale Km-ului indicd a-finitate micd
-:tru
substrat".
in concluzie ecualiile matematice oblinute confirmi concluziile
:eCuse experimental.
Utilitatea practicd a ecualiei stabilitd de Michaelis-Menten
=:]ste in faptul cA aceasta permite:
a) calculul turnoverului enzimei
Relatia V"'".
=
K:.
[Er]
indicS. faptul c5" toate centrele active ale
::zimei sunt ocupate. Ks in aceastd situatie devine IG"t sau turnoverul
::-zimei care aratd numirul de molecule de substrat transformate pe
:cl de enzimi (de toate centrele active a-le acesteia) in unitatea de timp
-.:
se exprimd in sec-l.
t
b) calcului concentrdtiei serice de enzirr.d- in scopul stabilirii
:1or diagnostice.
in situafia in care concentralia substratului
[S]
este foarte mare,
.:teza
inilia15. este independentd de concentralia substratului qi devine
==a15.
cu Vmax.
Vo
=
Vmax sau Vo
=
K"",
[Er]
Aceasta inseamna c5. mS.surAnd iteza la saturatie
{atunci c6nd
=:zima este saturate cu substrat) mdsurdm de fapt cantitatea totala
ie enzimd
[Er]
prezentS. intr-o proba biologicd (sAnge de exemplu) la un
:oment dat.
c) studierea influenlei inhibitorilor asupra vitezei de reac{ie.
-{ceasta
va fi prezentatd pe larg in capitolul
"Inhibifia
activitdtii
-=zi rn-l ar'
l n 4C\
40
1.6,2.2.
Ecualla
Lineweaver-Burk
Relalia
oblinutd
de Michaelis_Menten
este
,incomod.d.,, atAt din
punct
de vedere matematic
fiind o functie
hiperbolicl (a
cdrei
proportionalitate
este limitati),
cAt
9i
din punct
de ved.ere practic
Iiind
necesare
un numdr foarte mare de determindri practice
pentru
trasarea
ei. O formd mai avantajoasd.
a hcestei relalii a fost oblinutd.
de Lineweaver
qi
Burk prin
liniarizare.
Liniarizareaa
fost facute prin
inversarea
ecuatiei Michaelis-Menten
obfinAndu_se
ecuafia
Lineweaver-Burk
(ecuafia
22), in coordonate
1/Vs
$i
t/S . Trasarea
graficului
in coordonate
reciproce,l
/V6
funclie
de 1/S, are avantajul
de a permite
determinarea
cu mai multa precizie
a vilezei
maxime.
care poate
fi doar aproximatd
in graficul
in. coordonate
directe
Vo
functie
de S.
Ecualia
Michaelis
9i
Menten
f15)
poate
fi scrisi gi sub forma:
Km +
[Sl
Vunx
[Sl
sau
l Kml l
V Vunx
tSl
Vnrax
Scrisd
sub aceastd
ultimd formd
ecualie 15 devine
o ecuatle
de
_,
Vrnax.S
vn =-
t - t f , )
-
Km+
[ S]
tipul y=ax
+ b in care _L
$i
. l
91
"*"
sunt constantele
a
sunt variabileie y respectiv
x
,
iar
K.
I 1
sau
vo
_l_
tsl
$i b
Vrnax'S
Km+S
(22)
ReprezentAnd
inversul
vitezei
j_ in funclie
de inversul
concentraliei
substratului
*
se obfine
o dreaptd
care taie axa
y
in
punctul
*
i* axa X in punctul -
{
a$a cum rerese
dJn graficul
alAturat (fig.11).
lr
Fig.ll - Reprezentarea
gralicd a ecuafiei Lineweaver-Burk. Intersectia cu
axa x este data de -
1
y'K-,
intersectia cu axa Y este data de 1/V*
Intersec{ia cu cele doud axe se face la x
=
0 (intersectia cu
ordonata) respectiv y
=
0 (intersecfia cu abscisa).
Interseclia cu abscisa:
y=g <-
-L=6
adici:
Nml l
o=
t
*
' r s
*ut *
1
I 1
vmax
; z- =- - : : - ' - a; -
LSI
vmru( I\m
(23) sau
Q4)
(2s) 1__
1
[s]
-
Km
Intersectia cu ordonata:
x=0
<+
I
=0 adicE:
tsl
l = I
e6)
Vo Vrmx
Reprezentarea gra-fic6. a ecuafiei Michaelis - Menten qi a ecuafiei
Linewever-Burk sunt prezentate comparativ ir frgura 12.
r
FI
- l
Fi g.12.
Inl i uenta
l oncentrari e;
a,rl ,-+*^L-,_-.
b
.oo,ao,,"t.
dii"'Jtl
v;;l'iJiiii:i- :"bstratului
asupra
vite
. b1 in coordonatJil;:ii";!','i)lde
reactie
a) in
t.6.2.9.
Inhibilia
acttvitifii
e3zlmelor
Ecualia
Michaelis_Menten
sthbileqte
o rela{ie
intre
viteza
de reaclre
qi
concentratia
substratului
in
situafia
particulare
in
care
in
mediul
de reacfie
existd
r
dereacfie.rncondirii.":::;T;1il:":::H"ilJ:':l;.,H1:
pot
fi prezenti
diverqi
corr
Influenla
unor
astfer
o"
",to"ut
care pot
influenta
activitatea
enzimelor'
>mpugi
va
fi prezentatd.
in cele
ce urmeazE-.
Activitatea
enzimelor
poate
fi diminuatd
sau
anihilatd
de prezenta
in
mediu
a unor
de
naturd
endogend
ilffi-:il1':1"T:':ff
:l,l;:.il,":::
exogend
(toxice,
medicam
poate
avea
efect
reversibii
tente'
xenobiotice
in general)
'
Acliunea
lor
sau ireversibil
asupra
activitalii
enzimatice.
1.6.2,O.1.
Inhibttia
reversibili
In
cazul
inhibifiei
reversibile
inhibitorul
se leaga
prin
legdturi
slabe,
reversibil,
de enzimr
des intilnite,
sunt:
inhibilia
'
Tipurile
de inhibilie
reversibild'
cel
mai
competitivd
gi
cea
necompetrtivd.
43
1.6.2.3.1.1. Inhibifia competitivi
in acest tip de inhibilie inhibitorul are o structure asemdndtoare
:u substratul qi intr5. in competilie cu acesta pentrLl
a ocuparea
:entrului activ al enzimei. E;nzirna E poate lega fie substratul S, fie
:rhibitorul I, fiind posibile urmdtoarele echilibre:
S;z
ES
..-....._
E + P
- :
EI
____jt_
P
Enzir/j,a angajata in complexul EI nu va genera produqi
de
:eac!ie, numai complexul ES va permite formarea acestora. Inhibitia
Cepinde de concentralia substrafului qi a inhibitorului; ea poate fi
anulatd prin creqterea cantitdlii de substrat. Mdrirea cantitd{ii de
substrat, face posibild dezlocuirea inhibitorului de la centrul catalitic
al enzimei gi atingerea vitezei maxime . Yiteza maximd va avea aceeagi
saloare ca qi in absenla inhibitorului, dar in acest tip de inhibilie
scade aparent afinitatea enziJnei pentru substrat. Cu a-lte cuvinte
valoarea lui V-," nu se modifica, iar valoarea lui K,,, cre
-'-
r 4" rl
j
: t l ct / / 7' J/
InLibilie conpetitivd I
I
vo
tif, irhibitef
Inl ,i bi l i e cornpel i ri vi
Fig.13 - Efectul unui inhibitor competitiv asupra vitezei de reactie
.eprezentat in coordonate Ve qi 56 (a)
$i
in coordonate reciproce l/Vo
$i
f/S
F).
Viteza maxime atinsa de enzima este aceeaqi indiferent de prezenta inhibitorului
competitiv; valoarea lui Km creste modificAnd aparent alinitatea enzimei pentru
substrat.
I
44
Un
exemplu
de inhibifie
competitivd
il constltuie
activitatez
succindehidrogenazei
care
ai acidului
succinic:
"",,"
":I:.lTi;l
H[:ltr::
:,TH"
I
0
COOH
I
CH,
l - +
cH,
I -
cooH
AciC succinic
/ *' . J
(uer"_p y
,
A
=.--
(acceptor,
fonlE
oxida6)
cooH
CH
ll +
AH,
"f
luc.epto., roira
r"aug
cooH
Acil tunnrb
Principiul
inhibi{iei
competitive
igi gdseqte
aplicatie
in practica
terapeutice
deoarece
un numdr
mare
de medicamente
sunt
inhibitori
competitivi
ai unor
enzime.
CAteva
exemple
care ilustreazd
acfiunea
unor
medicamente
ce funclioneazd
ca inhibitori
enzlmatici,
sunt
prezentate
in capitolul
,,Medicamente
_
inhibitori
competitivi,
(p.
46).
I.6.2.g.1,2,
Inhibif
ia ueconlpetitivi
In acest
tip de inhibifie,
inhibitorul
are o structure
diferitd
de a
substratului,
deci nu intrd.
in competifie
cu acesta pentru
ocuparea
centrului
activ
al enzimei.
Ei se fixeazd
intr_un
situs
diferit
de centrul
activ, gi
se poate
lega
fie de enzimd,,
fie de complexul
ES,
fiind posibile
urmetoareie
echilibre:
EIS --)F--+
91a
p
ES
I
I
E+ P
Moleculele
de enzir
produs,
cere
angajate
r"
""*,ffi.,;:'""
#:Ti::"J;:j:;
angajate
in
complexul
ESI
micd,
care poate
fi
""r,,j",o
;T:"r:;:::H;;:Tff:::"T
It
45
enzime doar una va genera produs, ceea ce va duce la o sc6dere
semnificativl a vitezei maxime a procesului, fSrd insd a se modifica
r-aloarea Ku-u1ui. Deoarece aceqti inhibitori au o structure diferitd de a
substratului, acest tip de inhibitie nu poate fi indepdrtatd prin
cresterea concentra[iei de substrat. Prin urmare va]oarea 1ui Km
rd-mAne constante, in timp ce valoarea lui V-"* scaae.(f
2
/4) .
Fi ri i nhi bi t or
a)
I
I
I'
Fig.14 - Efectul unui inhibitor necompetitiv asupra vitezei de reaclie
reprezentat in coordonate Vo
S+
So (a)
$i
in coordonate reciproce 1/Vo
Si
1/S (b).
Valoarca lui Km este nemodilicatd, inhibitoml avand structura diferitd de a
substratului. Viteza maxima* atinsi de enzima este mai mice ca urmare a
mrmdrului mai mic de molecule de enzime active.
1.6,2.3.2. Inhibilia ireversibili
in cazul inhibiliei ireversibile inhibitorul se 1eag5. prin legS.turi
puternice, covalente, de enzimd (la centru de catalizd sau la cel de
legare a substratului), blocdnd definitiv activitatea enzimei; se spune
ce en:zirr,,a a fost otravite.
Exemple de "otrdvuri" sunt unii compugi organici
(iodacetamida, p-clormercur benzoatul, compugii organofosforici), ionii
metalelor grele (Ag*, Hg2*, Cd, Pb), agenli oidanli etc.
Diizo-propil-fluor-fosfatul
(un compus organofosforic) inhibd
ireversibil tripsina, blocAnd gmparea -OH provenitd din serind situatd
in centrul catalitic.
Inhihilje neconrpelitivE
r
-
46
H:\
fH'
r f H
f ' ?
cH-cHr-O-P:O
coo
l l
Hrgl-
^'\g11.
Tripsina
Dii- izo-propil- fl uor-fosfr t
(DFP)
Acelaqi
fenomen
se petrece
qi in cazur corinesterazei.
DFp
este
un compus
letal
deoarece
sisteazd
degradarea
acetilcolinei,
compus
esenfial pentru
propagarea
impulsului
nervos.
Metalele
grele (Hg,
pb,
Cun- Ag) sunt inhibitori
deoarece
se
combinS.
cu grupdrile
-SH ale enzimei,
formAnd
mercaptide qi
blocend
ireversibil
activitatea
acesteia.
Enzima-SH +
Ag* -__+
Enzimd_S_Ag +
g*
I.6,3.
Medicamente
-
inhibitori
competitiei
Terapia
medicamentoas
E, se bazeaz6, pe
inhibilia
competitivd,
multe
medicamente
fiind inhibitori
ai activitdlii
unor enzime.
I) Sulfamidelor
sunt analogi structurali
ai acidului para_
amino-benzoic:
nN$coou
H,N$sor-Nu,
H:\
/rtr3
CH
6
I
H + F-P:O
I
o
' CH" H:C'
'cH,
acil para
aminobenzob
sulfonamid.i
Oacteriostatb)
Acidul para-aminobenzoic
(pABA)
este utilizat
de unere bacterii
in sinteza
acidului
folic,
compus
indispensabil
cregterii
lor.
Sulfamidele
intre in competilie
cu acidul p_aminobenzoic
ai
inhibd
producerea
de acid folic
necesar
diviziunii
bacteriene,
impiedicdnd
astfel inmullirea
acestora.
f'
cH-cH2-O
I
co
I
47
HrN-/N-.nzN\
t i l l
*>A*o
OH
Acd folib
r - - - - - - - - - - 1
r /--\ |
crrrfrn{
fcoi{NH-cutn-
l \ - \ l
L- - - - - - - - "\ - -
\
PABA
2\ Chimioterapia
anticanceroase
face apel la numerogi
antimetabolili,
a caror administrare
produce inhibilia
sintezei de acizi
rucleici, fapt ce determini
blocarea
diviziunii
celulelor
cu multiplicare
:apidd,
cum sunt celulele
tumorale'
Un exemplu
il constituie
medicamentul
cunoscut
sub numele
de metotrexat'
fe
us
se
nd
H2N-2N
""'N\
\CID FOLIC I l l | // \
'
ior-a inactiva)
n\,\N/-cH'-T
-\jFCo-(GIu)
,
Nu,
cH:
I
'oto**'
i l ^
f l o
EI YH
,Vt-y,,ty*.
-
dhidroblat n,r'r-ZN-.,,.N-<E
.-A*1i ",-i l {_Lco-,cbh
+?,\+*1._"
oH
NADPH
P49P
tl n
H
-'
i i
dibidofolat
Erahidrofolar
CO-1Grr)
fA'
ACID FOLINIC
(foma activa)
erii
f,)r.
iba
ind
Acidul
folic indispensabil
diviziunii
celulare
este adus in
organism
prin aport
exogen
(p'83-84)' Aici suferi o serie de reduceri in
urmacslorarezulteaciduitetrahidrofolic(a$anumitaformS' activda
acidului
folic) implicat
in diviziunea
celulara'
Administrarea
de
metotrexat
inhibd
dihidrofolat
reductaz
a' enzirrrd responsabil5
de
sinteza formei
active
a acidului
folic' stopdnd
astfel multiplicarea
celulard,
inclusiv
a celulelor
tumorale'
48
3) Alt exemplu de inhibitor
competitiv
utilizat ca medicament
este alopurinol-r.r.l.
NH,
t -
Nz\---N
t l t t l
\NA*/
H
. . \
Adenina
?H .-..'
Nz\r-N
t i l t l
HTNAwAN/
H
Guanina
?H
Nz\'n--N
t i l t l
noANAN/
XANTTNA
AI'PI'RINOL
l ct
t "
V
--.--'-------.->
Xantin-oxidaza
(x.o.)
?H
Nz\_N
l i l t l
soAN Ntrn
H
ACID T]RIC
Adenina qi guanina,
"o-plrg
aparfinAnd
materialuiui genetic,
sunt degradate printr-o
serie de reaclii ce duc la un compus comun
numrt xantinS.
Acesta este oxidat in prezenla
enzimei xantln
oxidazd
la acid uric, produs
care este eliminat prin
urina. Acidur uric este un
compus
cu solubiiitate relativ
micd. Creqterea
cantitdfii
de acid uric
in sAnge duce la acumularea
iui in
lesuturile
moi sau in articulalii
sub formd
de tofi gutoqi,
care declangea
zd, reaclia inflamatorie,
in
boala
numitd guti.
Aiopurinol-ul,
utilizat in tratamentul gutei,
inhibS.
acliunea
xantin-oxidazei, prevenind
incircarea
organismului
cu acid uric.
:r.) /1SJ ;
a,^ac
,",
,l r,r*rl
I.6.4.
Cinetica de tip sinusoidal
/
Ecualia
Michaelis-Menten
descrie funcfionarea
unor enzlme,
care poate
fi exprimatd.
de o funclie de tip hiperbolic.
Acest tip de
funcgionare
este ca.racteristic
enzirnelor
care au o afinitate
datd.
constanti' pentru
substrat. De reguld. centru activ al acestor
enzime se
ocupe u$or cu substrat,
se satureazi rapid qi
activitatea
lor devine
independentd
de concentralia
substratului,
depinzend
doar de
initatea intrinsecd a enzirnei
pentru substrat. Ne aJldm in cazul in
:ere Km, afinitatea enzimei pentru substrat este
,,constante".
Exista insd enzime care igi moduleazd activitatea funclie de
-:onjuncturE",
adicd uneori ptezir:le aflnitate mare pentru substrat,
iteori au afinitate micd pentru acesta. Aceste enzime poarti numele
:e enzime alosterice, sunt enzime
,,reglabi1e"
cu afinitate adaptabili
:leconstante) qi prezintd o cineticd de tip sinusoidal.
Pentru a inleiege comportamentul acestor enzime va fi
prezentate
functionarea hemoglobinei care nu este o enzim.i, dar care
poate reprezenta un modei pentru funclionarea enzimelor alosterice.
Hemoglobina este o proteind care are rol in transportul Oz de la
pld.mani 1a
lesuturi.
Ea nu are afinitate
,,constanta"
fald de oxigen ci
aceasta variazd funclie de condilii1e fiziologice
qi de
lesut.
Astfel ea are
afinitate mare fald de oxigen la nivel pulmonar,
unde are loc
incercarea oxigenului
qi alinitate micd la nivel tisular unde se face
descdrcarea acestuia. Mentinerea constante a alinititii pentru oxigen,
adic5. menlinerea aceleaqi afrnit5li (mari, de exemplu)
9i
la nivel tisular
ar face imposibild descdrqarea acestuia qi oxigenarea
lesuturilor.
Cu
a-lte cuvinte hemoglobinzi nu poate avea o aflnitate constantd, ea
trebuie s6-gi
,adapteze"
afinitatea fa!5. de oxigen, pentru
a-qi indeplini
rolul frziologic.
Deci in studierea enzimelor ce se comportd asemindtor
hemoglobinei, afinitatea constante definite de Km nu mai este
relevaltd. De aceea in cazul acestor enzime, nu mai este utilizatS.
constanta Km ci un parametru S numit grad de saturare aJ enzimei,
care se exprimd in procente
[12].
Determinarea vitezei de reac{ie funclie de concentrafia de
substrat (gradul de saturaJe al enzimei) pentru aceste enzime a dus 1a
oblinerea unor curbe de tip sinusoidd (ng 15).
50
_
Fig. t5
- Reprezentarearali:1l
":t9Ti
g" reaciie
Vo funcfie
de concentraua
;l|:f,SitJ:Li:T}ffY':-
ce prezinte't
etici-J-i.,,-,Joiaaralcurba
continua).
."t" p.",",'tli
"o-i;il
il'::':dffi1?iu
jf,
*"n"*
"i""t""
r'al"r,*ri"-r'a".'iJi'
Analiza
unui
asemenea
tip de curbd
aratd
ci:
}
la concentralii
mici
de substrat
viteza
d.e reaclie
cre$te
foarte
putin
(nu
direct proporEonal
pa in cazul
cineticii
Michaelis);
p
la concentralii
,,intermediare"
addugarea
unei
mici cantitdli
de substrat
produce
o creqtere
bruscd,
semnificativd,
a vitezei
de
reacfie;
!
viteza
maximd
este
atinsd
mai curdnd
la concentralii
foarte
mari
de substrat
(fafd
de cinetica
Michaelis_Menten
cdld
viteza
maximi
se atinge
relativ
rapid
la concentra{ii
nu neaparat
foarte
mari
de substrat);
!
a"finitatea
enzimei
este
dictatd
direct
de concentralia
de
substrat
(in
cazul
cineticii
Michaelis
alinitatea
rdm6le
constante
indiferent
de concentralia
substratului),
acesta
devenind
un modulator
al enzimei.
Acest
tip de activitate
enzimaticd
poate
fi explicat
prin
fenomenul
de
cooperativitate
(vezi
modelul
de funclionare
a1
hemoglobinei,
p.57)
ce se manifesta
atat la cre$terea
cat
$i
la scd.derea
cantitdlii
de substrat;
)
concentralia
substratului
pentru
care viteza
este
Vmax/2
este notate
ca S5o sau So,s
$i
reprezinta
gradul
de saturare
al enzimei
ce
determind
atingerea
unei viteze
qald-vmax/2.
te
lia
a).
EN
iti
de
te
n
ri
te
DT
in
al
l c
) t
Factori care modlfici viteza de reactie
Pe hngn influenla directi a concentraliei substratului asupra
vitezei de reactie activitatea enzimelor alosterice este influenlatd'
9i
de
aqa-numilii modulatori,
efectori sau liganzL Ca modulatori
pot
functiona substratele,
metabolilii
sau intermediarii metabolici'
Inlluenta modulatorilor
asupra activitdlii unei enzime alosterice este
prezentatS. in frgura 16.
Funclie de efectul
pe care il exerciti, modulatorii sunt pozitivi
(activatori)
sau negativi
(inhibitori) :
1) modulatorii
pozitivi (activatori A) mdresc capacitatea de
legare a substratului,
in consecin!5 centrul activ se ocupa mai rapid,
viteza creqte semnificativ
gi curba tinde spre o alurd hiperbolicd (vezi
funclionarea enzimelor a-losterice
p. 54).
2l modulatorii
negativi
(inhibitori I) micqoreazd capacitatea de
iegare a substratului,
viteza scade semnificativ
gi se accentueazd
caracterul sinusoidal al curbei'
l
t's {t.]t
1.0
tsl
Fig.16 - Prezenla modulatorului
pozitiv A m6re$te afnitatea enzimei pentru
substrat
li
implicit saiurarea rapidd a acesteia, viteza cre$te brusc, alura curbei
devine hiperbolic A. Prezenta modr.rlatorului
negativ I micsoreazd afnitatea enzimei
pentru substrat, viteza cre$te 1ent, curba i$i accentueaza aspectul sinusoid
[6]'
ia concluzie: cinetica enzimaticd evidenfiezd. doud tipuri de
comportdri
ale enzimelor:
1) o comportare ce respecti. cinetica Michaelis_Menten,
de tip
hiperbolic,
caracteristicd.
enzimelor constitutive
cu alinitate
"constante"
(mai
mare sau mai micd.) fali de substrat indiferent
de
concentratia
acestuia, ln cazul cineticii Michaelis Menten afinitatea
este o constantS., nu un parametru
variabil. Enzimele d.in aceasta
categorie
au (de reguld.) un K,o mic, centrul activ al enzimei se ocupd
uqor gi
enzima ajunge rapid la saturatie.
2l o comportare
ce respecta cinetica sinusoidald,
caracteristice
enzimelor alosterice cu afrnitate variabild. pentru
substrat.
Aceste enzime i;i adapteazd. activitatea functie de
concentratia
substratuiui gi lucreazd diferentiat la concentralii
mici
respectiv
mari de substrat. in cazul enzimelor alosterice afinitatea nu
mai este o
,,constante"
ci este un parametru
variabil, dependent la
rAndul lui de concentralia substratului qi
de prezenfa/absenta
modulatorilor.
r.7. REGLT\REA
ACTTVTTaTTI TNZIMELOR
Majoritatea
enzimelor ri"spund la o cre$tere (de
exemplu) a
concentraliei
substratului printr-o
cre$tere a vitezei de reacfie. Aceasta
are ca efect scdderea rapidd a concentraliei substratului, fapt care face
necesard
o nou5. reajustare a itezei de reacfie. Astfel reglarea vitezei
de reaclie
a enzimelor este esenliald pentru
coordonarea proceselor
metabolice.
Principa.lele
mecanisme prin
care este reglati. activitatea
enzimelor dintr-o cale metabolicd, sunt reprezentate
d.e:
,Xl
Reglerc
a alo stericd.;
f)
Regla:ea
covalente (prin fosforilare-defosforilare)
fl /lansformarea
pro-enzimeior
inactive in enzime active;
l)
Reglarea
sintezei de enzime.
I.7.1. Reglarea alosterica este mecanismul cel mai complex
-
coordondrii metabolice. Enzimele supuse acestui tip de reglare
s:.int enzime alosterice, limitante de vitezS' in cadrul unui proces si
=atalizeazd, de regu15 reaclii ireversibile. Reglarea activitelii 1or este
posibild datoritd structurii 1or particulare. in cele ce urmeazd. vor fi
.:ezentate
pe larg structura, funclionarea
gi factorii ce influenleazd.
activitatea acestor enzime speciale.
1.7.L.1. Structura enzlmelor alosterice
Enzimele alosterice sunt enzime care prezintd pe lAngd
:entrul activ un situs (uneori mai multe) suplimentar, numit situs
sau centru alosteric
(fig. 17). A1o provine din grecescul
,a1o"
care
:nseame altul. Compugii care se 1eag5. la acest situs poartd numele
de modulatori sau efectori sau liganzi. Legarea unui modulator
alosteric
produce modifrcS.ri conformalionale aie enzimei, care
determini modifi carea afmitelii acesteia
pentru substrat'
Din punct de vedefe structural enzimele alosterice :
* sunt
proteine cu structure cuaternare alcdtuite din mai multe
lanluri poiipeptidice, numite monomeri sau subunitdfi, care
de reguld sunt in num5.r
Par.
* fiecare unitate prezintS- un centru activ
gi unul sau mai multe
centre alosterice.
* fiecare subunitate se
prezintd sub doui forme: o forma T
(tight sau tense) cu afinitate scdzutS. pentru substrat
(stabilizat5. de modulatorii negativi)
9i
o formd. R (relaxed) cu
afinitate crescutS.
pentru substrat
(stabilizatd de modulatorii
pozitivi).
*"-. ***
-flilc*,ru
a,.s,r c
Fig.17
- Structura enzimelor
alostedce,
alc5tuite
din monomen
ce i$i pot
modifica
afinitatea pentru
substrat
funclie a" f.r"a p.
""*
, adopte
h un moment
dat: torma T cu afnitate sc5_zuta,
forma R cu aliniiate
"ies"l,,ta
p"rrt.,]
substrat.
Modificarea
de forme este dictate de prezen!"7.UJ.
*"JJ"iorilor
I12l .
1.7.1.2.
Funclionarea
enzlmelor
alosterice
Au fost elaborate
dou6 modele
care incearca
sd explice
funcfionarea
acestor
enzime,
modelul simetric qi
modelul secventiai.
Modelul
simetric
Acest
model trebuie sd respecte
condilia de simetne in sensul
ci
monomerii
pot
exista fie in forma T, fie in forma R, star e hibride TR
nefiind
admise (fig.
IT). Legarea
modulatorului
(de exemplu
modulator
pozitiv)
la starea
T determind
tranzilia
acestuia la forma
R fdrd aparifia
de specii intermediare.
In virtutea
simetriei
toli monomerii
vor suferi
tral:zilia
T-+R ceea ce va accelera
semnificativ
legarea
substratului.
-
Centri cat litici cu afinitate
mici pentru
substrat
Srrrea TT
-
Modulatorul nesativ s tcssn
fl
*"0r,,*',
o-,tiv
(sau
substHrur
prcrerenlial
d forma T qi
nenline proteina
| |
in cooperrrivitlkr
homorrop{ pozttiva)
alostericl ln conforha a TT
I ls
teagi preferenliat
taforma
R ii mentrne
| |
prorein'
atosteric, in conrormalia
Rir
I
Cntri crtaliticl cu afinitste mare
Pentru
substrat
Starea RR
55
Iapt ce va determina o cre$tere bruscd a activit4ii enzimei, respectiv a
ritezei de reaclie - efect cooperativ. Aceeaqi comportare se va manifesta
9i
la fixarea unui modulator negativ, numai c5" efectul va fi contrar, de
scS.dere rapidd a fixirii substratului, respectiv a itezei de reactie.
Modelul secvential
Acest model abandoneazS. principiul simetriei in sensul cE
monomerii pot exista in forma T sau in forma R dar sunt admise qi
formele hibride TR (fig. 18). Legarea unui modulator pozitiv
la forma T,
induce tranzilia T)R, dar efectul se limiteazd doar la monomerul
vecin. Numai monomerul vecin va fixa cu mai multd ugurinld
substratui
9i
modifrcdndu-gi conformalia, va induce tranzilia T)R
monomerului urmetor, fenomenul propagAndu-se
din aproape in
aproape la toli monomerii.
Contd cdalitid
ql
Ninhlle mlci
Cs{rr alo$edc
Cooperdtvftrta deg{tba
Cooperthl{te pad$vl
Fig.18 - Model secvential, in care monomerii pot
adopta configuralii in
intregime T sau R sau conliguratii hibride TR. Modulatorii pozitivi
induc
ttalfzilia T)R doar monomerului vecin ducand la aparitia formei mixte TR.
Aceasta leage la unitatea R (ce are afinitate crescut5) substratul, ceea ce
induce tranzilia T) R urmdtorului monomer. Modificarea
se transmite
progresiv
tuturor monomerilor
[
1 2].
I
56
Modelul
sewenlial
poate
fi ilustrat
pnn
comportarea
hemoglobinei.
Hemoglobina
este un tetramer
alcdtuit
din patru
lanluri
polipeptidice,
numite
subunitdli
sau
monomeri,
in
care fiecare
subunitate
transporte
o moleculd
de odgen.
Hemoglobina
se prezintd.
sub
doud forme:
1.
o formd
tensionatd.,
cu alinitate
micd pentru
oxigen,
determinati
de o structure
densd,
cauzate
de legituri
de hidrogen,
ce
impiedicd
migcarea
Iiberd
a monomerilor
(Iig.2O);
2.
o formi
relaxate,
cu afinitate
mare pentru
oxigen,
determinatd
de o structurd.
,afAnatd.", canrzatd-
de ruperea
unor
legdturilor
de hidrogen
fapt
ce permite
miqcarea
iiberi
a monomer
or:
o.,
_\__*
(b)
,,,,,,.:,:'?""*;
j:,xT:T:
,ltiii*H"efiffl
.|i
Rii:: :i:iLT"ffix,"'H::T
$T:#:HlTrl"&:*?I;Hr*'ceantreneazed"ph";";i;ti;;;i;;fi;';
nrjn,"*,*i:*i*il*#":glruf'+i:ikl#,n::ruh":m:
La nivel pulmonar, presiunea
crescutd a oxigenului
,for!eaz6,
Lg".ea"
unei prime molecule de oxigen, in urma legdrii, F6z* din hem
x pozrlioneazd,
in centrul nucleului tetrapirolic ceea ce antreneazd
cieplasarea histidinei proximale gi
a intregii porliuni
de lan! c5reia ii
apaltine (ng. 19).
Apar aqadar modificdri conformalionale ale acestei subunitdli
care duc la ruperea unor legdturi ionice s1abe, prezente
in forma T. in
Jrma acestor modific5ri forma T trece in forma R care are alinitatea
crescutd pentru
oxigen. Aceste modificdri sunt tralsmise subunitb.lilor
urmetoare astfel ce monomerii 2, 3
Si
4 vor trece consecutiv in forma
R Altfel spus prima moleculd. de oxigen se va lega greu,
urmdtoarele
din ce in ce mai ugor. Subunitdlile se inlluenleazd asadar reciproc,
cooperand in fixarea substratului (frg.20). De aici no{iunea de
cooperativitate in activitatea acestor enzime.
l,a nivel tisular, datoritE. gradientului
de presiune,
oxigenul este
descdrcat. Pierderea primei
molecule de oxigen va favoriza conversia
formei R in forma T, conrlersie ce se va transmite progresiv
tuturor
subunitdfilor. Astfel detaqarea primei
molecule de oxigen va determina
desprinderea din ce in ce mai rapidd a urmdtoarelor.
EE
l @[ F ] @ @, @ @ @ @
r
//
' '
U .::-: I li ll
=:=
i ll
jl j
:::= ]i /l =:= ii ll
6, @
f l CF t 10i
&Q @@
Fig.2O
-
Traazitia de la forma T la forma R. Legd.turile slabe dintre monomeri
prezente in forma T ( punlile albastre) se rup progresiv pe masure ce odgenul este
fixat. Fixarea fiecarei molecule de oxigen antreneaza tranzifia T) R a monomerului
nvecinat. Progresiv trarzitia T) R este indusa pas cu pas tuturor monomerilor.
58
Observalie: la nivel tisular descdrcarea
oxigenului nu este totald
ci doar in proporfie
de 5O%. Aceasta se explicd prin
faptul cd o
descdrcare
tota-ld ar duce la stabilizarea formei T care s-ar oxigena
mult mai greu la nivel pulmonar.
pestrarea
unui grad
d.e saturare in
oxigen duce la menfinerea
unei forme intermediare (hibride)
ce
favoizeazd, prin
efect homotrop oxigenarea rapidd Ia nivel pulmonar.
1.7,1.3. Factorii care regleaze
acHvitatea enzimelor
alosterlce
Activitatea
enzimelor alosterice este modificatd de a$a_numitii
modulatori
sau efectori sau liganzi.
Funclie de natura lor, modulatorii
sunt homotropi sau
heterotropi.
Modulatori homotropl
in aceasti situatie modulatorul se identifici cu substratul. Cel
mai adesea substratul acbveaze enzima care il transformh. Se spune
ca substratul
este modulator pozitiv gi genereazl
un efect homotrop.
Legarea
unei molecule de substrat la unul din centrele active ale
enzimei mare$te capacitatea de legare a celorla.lte centre active. Cu alte
cuvinte monomerii se influen{eazd
unii pe alfii, instatAndu_se aqa-
numitul
efect cooperativ intre centrele active ale enzimei. Urmarea
cooperdrii monomerilor
este cre$terea bruscd a vitezei de reaclie
observatd in cinetica sinusoidald (p.SO). Un exemplu de efect homotrop
il poate
constitui fixarea oxigenului la hemoglobind,
acesta
favorizAndu- qi propria legare.
Modulatori heterotropi
Modulatorii heterotropi sunt compuqi diferili de substrat, in
general produqi
de reactie sau metaboli{i qi pot genera doud. tipuri de
efecte, reversibile gi
anume: (a) feed-forward, de regula activator
9i
(b)
feed-back,
de reguld inhibitor.
(J3Ifi*T.)
a) Reglarea feed
- forward
Acest tip de reglare a activitdtii enzimatice are scopul de a imprima
un anumit ritrn unei c5i metabolice. Tralsformarea
substratului
A in
produsul
final H are loc printr-o
succesiune de reacsi catalizate de diferite
enzime, in care reaclia calalizatA de enzima Ez (de
exemplu) este limitant6
de vitezd. Aceasta insemnd cd transformarea compusului
B in C se
reaizeazA cel mai incet, ceea ce poate
duce 1a acumularea lrri. Creqterea
concentratiei
compusului B, in mediu de reaqtie face posibild
fixarea lui,
tn calitate de modulator pozitiv
sau activator, la enzjrrra Es. Compusul B
este deci un activator al enzimei, prin
urmare fxarea lui la situsul
alosteric al enzimei va detepmina o cre$tere a activitd$i enzimei Es, ceea ce
va asigura o fluidizare a procesului, prin prelucrarea
mai rapidi. a
produsului
F (prezent
in cantitate din ce in ce mai mare ca urmare a
inilierii cSii metabolice).
Altfel spus un intermediar situat in amonte intr-o cale metabolicd
"atenjioneazS.'
o enzimd situatd in aval, sd se
,pregeteasce,'
pentru
a lace
fald unui a1h;x sporit de substrat.
b) Reglarea feed
- back
Acest tip de reglare a activitdfi enzimatice se nume$te inhibipe prin
produs
final, feed-back sau retroinhibilie.
produsril
final aclioneazd
ca un
efector alosteric negativ asupra enzimei reglatoare
a procesului.
Acumu.larea de produs H, ca urmare a neutilizdrii 1ui ir acelaqi ritm cu
sinteza, face posibild fixarea ]ui, in calitate de modulator negativ, la E2 care
cateJiznaz\, efape fimitante de vitezd a procesr.dui.
Se eviti asdel atAt
epuizarea substratelor cat gi producerea
irr exces a compugilor.
60
I.7.2.
Reglarea
covalenti (prin
fosforilare_defosforilare)
Un grup
important
de enzime
iqi regleazd
activitatea prin
atagarea
respectiv
i:rdepdrtarea
unei grupdri
fosfat la un rest de serina, treonin5
sau tirozinS..
Ataqarea
resfuIui
fosfat poartd
denumirea
de fosforilare qi
este catalizatd
de o familie
de enzime
numite
kinaze utilizdnd
ATp_ul.
indepdrtarea
grupdrii
fosfat poartE
denumirea
de defosforilare qi
este
catalizati
de o familie
de enzime numite
fosfataze,
cu qlutorul
apei.
Enz-ser-OH
Enz-ser-O-PO32-
l g^n
Rdspunsul
la fosforilare/defosforilare
este diferit
funcfie de enzimd:
astfel in urma fosforilSrii
unele enzime se activeazd,
a]tele se dezactiveaz.d,.
Un exemplu
de reglare
a unui proces
metabolic
in care este utilizati
reglarea
covalentE
il constituie
degradarea/sinteza
glicogenului.
In urma
fosforilSrii
glicogen-fosforilaza
(enzima
responsabild
de degradarea
glicogenr.rlui)
se activeazi,
in timp ce glicogen-sin
tetaza (enztma
responsabild
de sinteza glicogenului)
se dezactiveaza.
Astfel prin
fosforilarea
simr.rltand
a unor enzime,
se asigurd
activarea
unei cdi
metabolice
concomitent
cu blocarea ciii metabolice
opuse.
I.7,3.
Transformarea
pro_enzlmelor
in eazime
active
Unele
enzime
sunt secretate
irr organism
in formd inactivd
de pro_
enzimS.
sau zimogen.
De reguld. zimogenii
sunt sintetiza!
lttr_un
anumit
compartiment
i:r formd. inactivh
9i
sunt activafi la locul
acSunii sub
inlluenla
unor factori locali
sau autocatalitic.
Aceste
transformbri
au
caracter
ireversibil
9i
implic5
hidroliza
unor legdturi peptidice
fcovalente)
_. , : - -
f,
o
u
F
it
b
u
e)
de la capdtut N terminal
1in
cete mai'riLrtte cazuri) urmatS. de indepirtarea
unor oiigopeptide
qi expunerea centrului activ al enzimei.
Un exempiu de zimogeni il constituie enzimele pancreatice (tripsina,
chimotripsina secretate de
palcreas
$i
activate in intestin) (frg.21) sau
enzimele implicate ir: coagulare (sintetizate in ficat qi activate in sAnge)
cunoscute sub numele de factorii coasulSrii.
sau Deosina
pepsinogen-4
PePstnd
tripsinogen -ipd!4-!gg94slqB.!!@-- tripsins
chimotripsinogen
tripsina
>
chimofipsini
(un zlmogen,inactlv)
|
- l
lEntrokin|'n
Pcptid de mascare
I
Om--'l
v
Tripsini
(o protrz4 activl)
Fig.21
-
Tripsinogenrt este secretat in forme inactive in pancreas. in intestin
are loc activarea la tripsine sub actiunea enterokinazei. Activarea se rea.lizeazd prin
indepartarea unui fragment oligopeptidic care mascheaza centrul activ. Fragmentul
oligopeptidic este situat, de reguld, la capatul N termina-I gi
indepdrtare lui duce la
expunerea centrului activ al enzimei
115].
Centru activ
L
62
I.7.4.
Reglarea
sintezei
de enzime
Mecanismele
prezentate
mai sus
modifici
activitatea
enzimelor
existente
deja
in orgaaism.
Celule
i$i pot
inse
regla gi
cantitatea
de
enzimd prezentd
la un moment
dat, prin
regrarea
sintezei
acesteia.
in
acest
caz reglarea
este exercitate
h nivelul genelor
gi
este realizata
prin
procese
de induclie
sau represie.
Induclia
se referd
la
stimularea
sintezei
de noi
molecule
de
enzimd
ca rdspuns
la un semnal
tralsmis
de o moleculd
de inductor
Substratul
poate
funcliona
ca inductor,
acesta
stimulefid
de regula
sinteza
enzimei
care il prelucreazd.
Represia
reprezintd
blocarea
sintezei
de noi molecule
de enzim5
ca rAspuns
la prezen{a
unui represor.
De multe
on produgii
reactiei
cata)izate
de o anumitd
enzimd.,
aclioneazd
in ca.litate
de represori
limitand
sinteza
respectivei
enzime.
Acest
tip de reglare
opereazd,_'intermitent
funcfie
de condiliile
frziologice
la un moment
dat.
Un exemplu
de enzima
inductibild
este
glucokinaza,
prezentd.
doar in ficat,
a carei
sinteza
este
indusd
de
nivelele
crescute
de glucozi.
in acest
mod
organismul
face
fald
aportului
crescut
de glucozd,,
dupa
absorblie.
Modificarea
cantiti{ii
de enzimd
ca rd.spuns
la prezenla
unui
inductor
(sau
absenla
unui represor) qi
care
se traduce prin
sintezd
de
proteine,
este
un fenomen
Lent (ore/zite).
in contrast
modificdrile
in
activitatea
enzimei,
cauzate
de mecanismele
alosterice,
se instaleazd
rapid (secunde/minute).
Pe ldngd"
enzimele
inductibile,
in organism
exista
$i
enzime
care
se gS.sesc
in cantitate
relativ
constaltd.,
in sensul
cd. rata
lor de
formare
egaTeazd
rata
dispariliei
lor, cauzatl.de
procesele
normale
de
degradare.
Aceste
enzime
sunt cunoscute
sub denumirea
de enzime
constitutive.
Ele
nu sunt
supuse
reglarii
prin
mecarrism
de
inductie/represie;
sunt
aqa_numitele
enzime
de servici,,housekeeping_
enzJmes"
cu afinitate
mare pentru
substrat gi
care saturdndu_se
rapid
:i
ri
tq
te
de
care
r de
[e de
vt f i e
r de
:plng-
rapid
lul
. de
: 1n
zzd
:i]lg eficienla maxima. Un
"""-ptt-,
de enzimd constitutivS. il
'.,
\'/ A
:cnstituie hexokinaza, enzima importanta'iir metabolizarea ghtcozei.
I.8. IMPORTANTA BIOMEDICALA A ENZIMELOR
Importanla biomedicald a enzimelor este date de utilizarea 1or in
iagnosticarea unor bo1i, precum gi de folosirea lor in scop terapeutic.
I.8.1. Utilizarea enzimelor in stabilirea unui diagnostic
Majoritatea proceselor enzimatice se petrec la nivel celular, in
:rnp ce determinarea enzimelor se face in general in lichide biologice
sange total, plasmS, ser, urin5., lichid cefa,lorahidian etc.). Enzimele
:rezente in plasmd pot fi clasificate in doud grupe:
} enzime care aclioneazl- asupra unor substrate prezente in mod
:onstant in p1asm5. in concentralii semnificative. Astfel de enzime se
lunesc enzime plasmatice funclionale qi au ro1 funclional la acest
rivel deoarece catalizeazd. reaclii chimice in plasmd. Ele sunt secretate
::r diferite organe (de ex. ficat) qi scdderea activitdlii acestor enzime in
plasmd indicd lezarea orgEnului care le produce. Astfel de enzime sunt
enzimele coagulSrii
qi fibrinolizei.
D enzime care aclioneaze asupra unor substrate prezente in celule.
-A.stfel
de enzime se numesc enzime plasrnatice nefunclionale deoarece
substratele pe care e1e aclioneazd nu sunt prezente
in plasmd,
ci in
ce1u1e. Aceste enzime sunt totu$i prezente in plasma. (in concentralii
constante, mici), prezenla 1or datordrrdu-se distrucliei celulare,
normale. Enzimele plasmatice nefunclionale pot proveni:
a) de 1a
organe secretoare (ex. pancreas) sau b) din compartimente celulare.
a) in cazul enzimelor provenite de la organe secretoare,
concentralia lor plasmaticd poate varia atAt in sensul creqterii cAt
si al
scS.derii cantitali de enzim5: cre$terea concentratiei indicS. o
obstruclie a c5ii de secretie sau o modificare a permeabilitdlii
membranelor celulare (ex.creqterea amilazemiei), in timp ce scdderea
concentraliei indicd o atrofiere a organului secretor.
-
64
b) In cazul enzimelor
exclusiv intracelulare,
prezenla
lor in
plasmi poate
varia doar in sensul cre$terii concentra{iei
lor, fapt ce
indicS.
o 1i25. sau o modificare
a permeabilitdlii
membrarare
ca urnare
a actiunii
unor factori infecfioqi,
toxici
sau ca o consecinte
a
traumatismelor
tisulare.
Fiecare
organ are un profil
enzimatic propriu
in funclie
de
particularitdlile
metabolice legate
de funclia sa. O bund" parte
din
enzime
se gdsesc
in toate organele, doar proporfia
dintre ele diferd de
la organ la organ. De exemplu,
ficatul este bogat in glutamic_piruvic
transaminaza
(GTp), glutamat
dehidrogenaza
(GLDH)
9i
succinat
dehidrogenaza
(SDH)
fiind sarac in creatjn kinaza (CpK),
in timp ce
miocardui,
musculatura,
sunt bogate in cpK. Aceasta face ca reziunile
hepatice
si fie caracteri zate p:ir-
cregteri ate GpT, GLDH qi
SDH, iar
cele musculare gi
miocardice prin
cregteri ale CpK.
Determinarea
acestui profil
engimatic permite
confirmarea
unui
diagnostic
cdt
Si
urmdrirea evoluliei
bolii prin
determinarea
concentratiei
enzimelor
specifice organului respectiv.
Un exemplu este
infarctui
de miocard in care prolilul
enzimatic este cel prezentat
in
frgara 22.
3
I
I
;
I
. , - - ' - . -
t DX
-
Cna.
o7a
et t
aaaj!6tard
_..,
Fig 22 - Nivelele CpK2
$i
ale LDH in plasma
in infarctul de miocard. CpK2
atmge concentralii
serice maxime iD 24 o.re ( I zil de la instalarea infarctului. LDH
total creSte mai incet atingand nivele maxime intr_un interval de +8 ore (2
zile).
65
Muqchiul cardiac este singurul
tesut
ce contine izoenzirna CpKz
(CKMs). Aparitia in sange a acestei enzime Ia trei ore dupd instalarea
durerii in piept, este specificd infarctului de miocard, qi
ea prezintd
activitate maximd la aprodmativ 24 ore de la insta-larea acestuia.
Lactat dehidrogenaza (LDH) creqte
Si
ea in infarct, dar activitatea
maximd. se observd la aproximativ 30-48 ore de instalarea infarctului.
Astfel determinarea LDH este utild. in diagnostic pentru pacientii
investigati dupd 48 de la infarct (timp la care CIG poate prezenta
valori
neconcludente) cd:t gi pentru a urm5ri evolulia bolii, scaderea
activitdtii LDH frind un indiciu de depdqire a infarctului.
O altd modalitatea de investigare a unei afecliuni este cea a
determindrii izoenzimelor specifice unui anumit
lesut.
Un exemplu iI
constituie tot infarctul de miocard in care poate
fi determinata o
izoformi, a enzirr.,ei LDH, specificd doar muqchiului cardiac. Izoenzirrra
LDHr este specificd cordului; concentralia ei atinge valoarea maximd in
24-48 ore de la instalarea infarctului (fig. 23).
in cazul enzimelor intracelulare, diferenlierea localizdrii lor
permite aprecierea gradulgi de lezate a celulei/fesutului. Astfel unele
enzime sunt loca-lizate doar intr-un singur compartiment celular
(enzime
uniloculare) cum ar fi: glutamat dehidrogenaza (GIDH)
prezentS.
doar in mitocondrii, sau LDH gi glutamic piruvic
transaminaza (GPT) prezente numai in citoplasmd.
AIte enzime sunt prezente at6.t in citozol cdt gi
in mitocondrii
(enzime
biloculare), ca de exemplu glutamic
oxalacetic transaminaza
(GOT). Creqterea LDH qi GPT intr-o afectiune hepaticd sugereaze
leziuni limitate la spaliul citoplasmatic. Cre$terea concomitenta gi
a
GOT indicd o posibild.
leziune mai avansatd care intereseazS. inclusiv
membranele mitocondriale. Confirmarea este data de dozarea GIDH,
enzime strict mitocondriald.
66
And| I [ | | |
cat od
r 234
Tlpul l.oeddm$
Fig.23 - Profilul seric al
izoertzimeTor lactat
dehidrogenazei (LDH) in serul
unui pacient sdn5tos
$i
in
infarct. in serul normal LDHI
este prezentd in concentratii
'
mai mici decat LDHz (a). in
l. infarct, nivelul total al LDH
cre$te proglesiv (b), cu
.resfPree in sneciel
a
concentraliilor LDHI care
depdqesc nivelele LDHz intre
12- 24 ore (c)- cresteri
secundare ale concentrafiilor
LDHs pot apare ca urmare a
congestiei hepatice (c). Asfel
pot fi monitorizate
$i
complicaliile secundare ale
infarctuiui
[11].
c) O modalitatea de diagnosticare moderne a apdrut prin
asocierea enzimelor cu imunoglobulinele in a$a numitele teste ELISA
(enzime -linked immunoabsorbent assay).
(al
lo,
ln.ohr( rr i.rol rm 6ntln. r.d.nrol,
,trllltdl r. l..tl In d&sprl
ry.$l{i{-
Utuk.n r !.ri. d* rlr!. r|!
{'tliE
G}
lNb* er .nihdit rr..m.
h $n r{. nsrt mot.t wi4n,
!l!*e *tnhdF*l.i hrtd.. trd
d{.. r.dc {nar, ln al$Or sr.iidrrt-
rn tr{r Mrl!.n.
o-w(
(dl
LrubuN.r lubitr.t rDr(in(
riBaonE
rdlt tttll .r{a.|. h$..lltu itma.rdlhr' -
+.*4!(Et!. rle.ru$ln
ql..rlFer
tlruan{l$nki
a da.dali. DriFsrrnt.
Fig 24 - Principiul tehnicii ELISA. intr-o prime etapa se fixeazd. un anticorp
specific pe suportuJ solid (a). Se aplica apoi serul testat. Antigenul din ser se va fixa
pe anticorpul specifrc (b), dupe care se va add.uga anticorpul specilic marcat cu
enzimd (c). in ultima etapd se adauga substratul specifrc enzimei
{d),
care in urma
acliunii acesteia va genera un compus colorat, a carui intensitate este propo4ionala
cu cantitatea de antigen din serul testat
I121.
Metoda consta in generarea
unor anticorpi specifici, prin
t
inocularea la un animal de experienl5 (qoarece, iepure) a unui antigen
uman, cum ar fi virusul hepatitei. Acest anticorp specific este fixat pe
o supra-fale sotdi intr-o capsule mici de polistiren
numitd. godeu.
Pentru a evidenlia prezen.tra virusului hepatitei la un pacient,
serul
oblinut din sAngele acestuia, este pus in godeu. Aici are loc o primi
incubare prin care antigenul din sAngele pacientului (in
cazul de fafd
virusul hepatititei) se combine cu anticorpul specific fixat pe godeu.
Se
indepdrteazS. apoi componentele nereacfionate, se fac o serie de spdldri
cu solutii tampon adecvate, astfel incet pe suprafala solide rdmane
doar complexul antigen-anticorp. Se realizeazd o a doua incubare prin
addugarea unei solulii ce contine acelagi anticorp specific, marcat insd.
cu o enzimd, adic5. un anticorp la care s-a legat covalent o enzimA, de
regule o peroxidaz,e. In aceastd etape anticorpul marcat cu enzima se
va fixa doar acolo unde antedor s-a fixat antigenul. DupE o procedurd
68
de spdlare in care se indepdrteazd, excesul de anticorp marcat se face o
ultimd incubare prin
addugarea substratului
specific enzimei. Enzima
va actiona
asupra substratului gener6ld,
de reguld, un compus
colorat. Reaclia enzimaticd
este apoi stopate adiugand, de reguld, un
acid puternic
(ex. HCI). Cu cAt culoarea generate
va fi mai intensd. cu
atat cantitatea
de enzimi. fixatd a fost mai mare, deci qi
cantitatea de
antigen din ser mai mare. Altfel spus, intensitatea
culorii generate
este
propo4ionala
cu cantitatea de antigen din ser (figura
24).
I.8.2. Utilizarea enzimelor in scop tetapeutic
Cele mai intalnite enzime utilizate ca agenli terapeutici sunt
streptokinaza
Si
aspara gi naza.
Streptokinaza
este utilizatd" in infarctul de miocard pentru
dizolvarea
cheagului.
Ea activeazE plasminogenul
la plasmini.,
enzimd
foarte activd in liza cheagului la elemente componente solubile.
Asparaginaza
este utilizatd in terapia anticanceroasd. Celulele
tumorale
au nevoie de cantitdli crescute de asparagind pe care o
,furd,,
din sAnge, lipsind astfel celulele normale de acest amrno acid.
Administrarea
de asparaginaza scade nivelul acestui aminoacid
si
irnplicit viabilitatea
celulelor tumorale.
Utilitatea terapeuticS.
a multor enzime este limitatd, deoarece, fiind
proteine,
ele pot
avea rol antigenic.
69
II. COENZIMP VITAMINICE
Vitaminele sunt substanfe organice cu greutate molecularA mic5.,
cu structuri chimice, proprietdli fizice, chimice
gi
biologice diferite.
Ele nu pot fi sintetizate in organism de aceea trebuie aduse prin
aport a-limentar. Necesarul zilnic de vitamine este mic (cateva
miligrame sau micrograme/zi), insd lipsa din alimentatie a acestora,
duce la declangarea unor stari patologice specifice, numite
auitaminoze.
Vitaminele nu constituie sursa energeticd sau piasticd, pentru
organism, dar sunt indispensabile pentru funclionarea normalS a
organismului, deoarece majoritatea vitaminelor sunt constituentl
coenzimatici, in aceasta ca1itate indeplinind importante roluri
funclionale .
Cercetitorul polonez, Kazirnir Funk a propus
ca denumire
pentru aceste substantre, considerate atunci factori nutritivi
suplimentari pe lAngd glucide, lipide, proteine, numele de "vitamine"
(amine vitale). Aceasta qi pentru fapful cd primui preparat
izolat d,e
Funk din tdrdlele de orez era din punct de vedere chimic o amind.
Denumirea de vitamind se pastreaza
$i
astSzi, deqi s-a dovedit c5. din
punct de vedere chimic, e1e nu sunt toate amine.
Existd grupuri de substanle cu structuri chimice inrudite cu
structura diferitelor vitamine, care indeplinesc aceleagi funclii qi a
cdror carenld determind aceea$i avitaminozd
qi
care se numesc
vitamere.
Existd deasemenea substarle cu structure chimicd
asemenatoare cu a vitaminelor, dar cu acliune antagonicd, care
administrate produc efectele avitamiozelor specifice gi care se numesc
antivitaminele.
I
10
.
Clasiflcarea
vitaminelot
se bazeazd, pe
cnterii
de
solubilitate:
F vitamine
liposolubile (solubile
in grd.simi)
_
A, D, E, K;
F vitamine
hidrosolubile
(solubile
in apd)
_
Br, Bz Bo,
pp,
biotina,
acidul pantotenic,
acidul folic, Brz, vitamina
C.
VITAMINE
, / \
. / \
/ \
S
Complexul B
Acidul pantotenic
(85)
Fig .25
_
Clasificarea vitarninelor
N. 1. VITAMINELE
HIDROSOLUBILE
Vitaminele
hidrosolubile
aparlin complexului
vitaminic
B
{B1,
Bz, Ba, Bo, PP, acid pantotenic,
acid folic)
$i
vitamina C.
Fiind solubile in apd nu se acumuleaz.E
in organism in
concentratii
toxice qi
se elimind in principal pe
cale renali.
Vitamina A (retinol, p-carotenul)
Vitamina D (colecalciferol)
Vitamina K (filochinona,
menadi
Solubile ir apn
(hidrosolubile)
olubile h grnsimi
(liposolubile)
I
{
Care nu apa4in
complexului B
I
I
t
Vitamina C
(acidul
ascolbic)
I .
Vitamina E (locoferoli)
Cu tol ih
eliberarc
de energie
I
Y
Tiarnina
@1)
Riboflavina
@2)
Niacina (PP)
Biotina
I
t
Acid folic
Vitamina Bl2
Alrele
I
+
Vitanina 86
Vitaminele hidrosolubile indeplinesc in organism rol de
coenzime, de aceea putem face referire la ele ca la coenzime derivate
din vitamine. Altfel spus coenzimele reprezinta forma activa a
vitaminelor.
II.1.1. Vitamina Br
$l
coenzima tlaminpirofosfat
Vitamina Bl (tiamina, aneurina, vitamina anti beri-beri,
vitamina antinevriticd) este alcEtuith dintr-un nucleu pirimidinic qi
un
nucleu tiazolic, substituite qi unite printr-o grupare metiienicd..
,TlY"',\--+.",
H,A\n,.rcr
l.ts,.{tcu2- cH2-oH
Tiamina
Absorblia tiaminei se reaTizeaz\. la nivelul intestinului subtire,
prin procese
active qi pasive; absorbtia activd presupune
formarea
tiamin-pirofosfat (TPP
).
in organism tiamina se gd.seqte liberE (plasmd,
LCR)
9i
esterificatd ca TPP (80%), formd coenzimatica care este activd biolosic.
Tiamin
pirofosforilaz-
*,2'..t-,,
CH,
\
.
kinaza 'l ll
N--------tr CH
r O o
,,**- ------------->.._,/1 tt I lt -
^
]!
-
X
a.ip
\
"r'
\' \H,
\y' cH;cnr-o-P-o-i-oH
AMP
I
I -
TPP
OH OH
o
Rol metabollc. Sub formd de TPP participd
in calitate de
coenzimS. la unele procese
metabolice, decarboxilarea oxidativd. a a-
ceto-acizilor
{acid
piruvic qi acid o-cetoglutaric). De asemenea, Tpp
constituie coenzima transcetolazelor, enzillr.re din calea
pentozo-
fosforicd.
'I
o
Tulburiri
de aport vitaminic
Simptomele
deficienlei pot fi cauzate de malnutriEe,
defecte de
absorblie, pierderi
vitaminice
d.atorate terapiei
cu diuretice,
hemodializd,
diaree.
Deficitul
vitaminic poate
conduce la boala numrta beri_beri.
ce
se caracterizeaza
prin:
- simptome
neurologice (somnolenld,
dureri de cap, newiti
perifericd);
- simptome gastro-intestinale;
- simptome
la nivelul aparatului locomotor.
Simptomele
moderate ale defrcienlei tiaminice includ:
confuzie
mintald,
ataxie (inabilitatea
de a realiza un controi fin al func(iilor
motorii) qi
oftalmoplegie (pierderea
coordondrii
miqc5rii ochilor).
Aceste
simptome se intAlnes-c
$i
in sindromul
Werrricke_
Korsakoff.
r.
La animale,
deficienla tiaminicd
conduce la pierderea
coordondrii
musculare, ca retractia capului (opistotonus),
caracteristic
porumbeilor
cu hipovitaminozd
Br.
Hipervitaminoza
tiaminice nu apare in mod obiqnuit. Cu totul
excepfional pot
apare fenomene
de intoleranli (1e9in,
dispnee,
tahicardie).
II.1.2. Vitamira Bz (riboflavina) gi coenzimele
flavinice
Apartine
clasei pigmenlilor galbeni
sau flavinelor naturale. Este
constituita
dintr-un nucleu triciclic, derivat de izoaloxazind.
$i
o catend.
latera-ld
de ribitol:
?' ?' ?n
"
!Hz-CH-6H-CI|CH2-OH
''"JArruYTr^
H,cA./\l$
j-NH
o
in organism, riboflavina se gdsegte sub form5. liberd. (p1asm5,
lapte, urinh qi retind), cAt
9i
legatd (FMN, FAD, enzime flavinice) in
diferite
tesuturi
ca rinichi, ficat, inimd, muqchi.
o
Rol metabollc
Riboflavina intrd in structura formelor sale coenzimatice,
flavinmononucleotid (FMN) qi flavinadenindinucleotid (FAD).
Transformarea sa in ester monofosforic
{FMN}
are loc in toate celulele
organismului, sub acliunea unei flavokinaze:
Flavin-adenin-
Ribofl auina -+:gE{Ist-+
FN,[,J
/ \
ATP
ADP
Prin unirea FMN cu acidul adenozin-SlP (AMP), sub influenta
flavin-adenin-pirofosforilazei, se formeazd FAD-u1. Dup5. nomenclatura
stricta, FMN-ul nu este un mononucleotid, iar FAD-ul nu este un
dinucleotid, deoarece in loc'de perfioze au un alcool polihidroxilic,
ribitolul, iar flavina nu este o'bazd azoIat6. adevirata.
<--FMN
FAD
AMP-+
I
Flavinenzimele
particip5
la reacfii de oxidoreducere
d.eoarece
ciclul izoaloxazinic
poate
suferi reduceri
reversibite, prin
hxarea
temporard
la Nr gi Nro, a doi atomi de hidrogen,
cu mutarea dublei
legdturi.
Hidrogenii
sunt preluafi
de la diferite substrate reduse (SH2),
cu care intrd in reaclie
Si
care se oxideazd. (So*):
u,c/-6N--/-;a
:I' H,c
- . ^t
, ^ t r
-
n3L-\,,4\J
.*..NH
-2H-
HrC
'
A
-2e-
FMN sau FAD FMNH2 sau FADH2
FMN qi FAD se gisesc
in celuld sub formd. de complexe
cu
proteinele,
constituind
sisteme
enzimatice
de mare rmportanta
in
oxiddrile
celulare
- flavinenzimele.
Riboflavina
intervine qi
in gnecanismul
vederii (transformd
lungimile
de undd mici in lungimi
de undi mai mari, perceptibile),
in
ftziologia glandelor
lacrimale,
in mecalismul
de producere
a HCl in
mucoasa gastricd.,
in activitatea
altor vitamine qi hormoni (conservd
activitatea
vitaminei
Br gi
este legatd de activitatea
hormonilor
corticosuprarenali
qi
a insulinei).
o
Tulburirl
de aport vltaminic
> Hipovltaminoza
se manifest5 prin
aparilia unor leziuni
ale
mucoasei gastrice,
buco-faringiene,
leziuni cutanate.
La om, carenfa este cunoscute
sub denumirea
de
,,pe1agr6
fdrd
pelagrf',
cu simptomele:
stomatite
angulard., leziuni umede la collurile
gurii gi
nasuiui,
conjunctivitd,
cataractd,
blefaritd, cre$terea in volum
a limbii.
F Hipervitaminoza.
Megadozele administrate
timp indelungat
determini:
crampe musculare, poliurie,
utilizarea qi
metabolizarea
defectuoasd
a altor vitamine,
datoritd competiliei pentru
compugi de
fosforilare-
. -
u'r'3'
Viteoiaa
Br (piridorina)
si
coenzimere
derivate
\,rlrarnina
!6 (piridoxina,
adermina,
factor
include
trei
compuqi
natura.li,
derivali
de piridini,
"-"Ti:TTj::
prin
natura
radicalului
din pozilia
4:
cH2oH
QHO
oFrf)fcr,or
ou/-ycw,on
Hrc\,./
H3c\.j
fH2NH,
oHf\p-cH,on
Hrc\-./
Piridoxamin6
o
Rolul
metabolic
Piridoxalul
$i
piridoxamina
intervin
in
metabolism
sub
formd
coenzimaticd.
de piridoxal_S_fosfat,
respectiv
piridoxamtn_S-fosfat
(p5p),
ln care gruparea
de alcool primar
din pozilia
Seste
fosforilatd
in urma
reacfiei
cu ATp.
Trans
'*Pfidoxalfosfat
-
f*J
"-c{oos
]f
\--
p""arboxilare
OH
H:C
Vitamina
Bo intervine
in
multe
reaclii
metabolice
la
care
participd
aminoacizii:
transarninare,
decarboxilare
a c_arrrlno _acizilot
(tirozina,
arginina,
acid
eluta' 11in I Aa-^^:-^-_ ,
transsurfurare
(transferul
":,ff,t;.
i:'ffi;J1Tll;,^1.""1".1
tzHo-(CH2-NH2)
otfy"rz-GporH:
Hrc\..r1
c- H
r
r-
sinteza cisteinei), desulfurar.
1"i"t"ir.a
qi
homocisteind),
in absorbfia
din intestin gi
intrarea aminoacizilor in celuld..
.
Tulburiri
de aport witaninlc
Ca semne ale delicienfei se pot menliona:
stirile de nervozitate,
insomnie,
tulburdri de mers, afecfiuni cutanate in
jurul
nasului,
ochilor, gurii,
limfocitopenie.
Carenla vitaminei Ba favorizeazd aparifia cariilor dentare,
conduce la modifrcdri in metabolismul
triptofanulu i, caracteizat
printr-o
excrelie excesivd. de acid xanturenic.
Medicamentul
ISONIAZID (hidrazida
acidului izonicotinic),
uzual
utilizat in tratamentul
tuberculozei, reactioneazd. cu Bo pentru
a forma
un derivat hidrazonic, care inhibd enzimele ce con{in piridoxal_5_p.
Pacienlii
tratali mult timp cu isogriazid denoltl o neutropenie
perifericS.,
care rdspunde foarte bine 1d terapia cu 86.
Q*o-*r-NH2
+ Fc
De asemenea, peniciiinamina
(beta-dimetii-cisteina)
uz:ual
utilizatd in tratamentul pacienlilor
cu boala Wilson, cistinurie qi
artritd
reumatoidi,
reaclioneaze cu 86, pentru
a forma un derivat tiazolidinic
I
"'""
l
UOH
----,/l
srontan
I ?'r",
co--NH-N:crr5N
\__/
6"ron
Piriloxal
hklrazona
inactiv. Pacienlii tratali cu penicilamind
dez'olte. ocazional convulsii,
care pot
fi prevenite prin
tratament cu vitamind Bo.
IL1.4. Blotina (witamlna
Hl qi rolul ei coenzimatic
Molecula biotinei este constituitd din doud nuclee condensate,
un nucleu tetrahidro-imidazolic (A) qi
unul tetrahidro-tiofenic (B)
la
care este grefatd.
o catend laterald de acid n-valerialic.
Se cunosc doi
izomeri natura.li, alfa qi
beta-biotina, izolali din ficat qi lapte, respectiv
din gdlbenugul
de ou:
?,,,
H_N-;\N_H
, l
^
l r
H-t-C"--+{
t Bl
H2C\^_,.c
H-(cHrr-cooH
l D
z
Beta-biotina
o
H-N-:-N-H
t ^l
r-f=1-t
f",
H2C\-,.cIFqrrcH-cHr
Dl
cooH
Alh-biotina
in produsele
natufale biotina apare combinati
cu lizina,
compus numit biocitine:
-
Biotina-CO-NH-(CHr4-CH-COOH
NHz
Biocitinaza,
enzimS. evidenliatd. in plasmd,
ficat, pancreas,
hidrolizeazl compusui, eliberAnd biotind.
Enzimele care contin biotind au in centrul catalitic,
resturi de
lizind, prin care se fixeazd vitamina. Cu auidina, glicoproteind
termolabild din albuqul de ou crud, forrlreazl- biotin_auidina,
compus
stabil, rezistent la acliunea enzimelor proteolitice,
nedisociabil prin
dia1iz6. sub aceasta formd., vitamina nu se absoarbe in tractul disestiv.
18
o
Rol metabolic
Biotina transporta grupdri COz active, in calitate de grupare
prosteticd
a unor sisteme enzimatice de carboxilare (carboxilaze) care
catafizeazE. fixarea COz pe
diferite substrate. in reacliile de carboxilare,
COz activat de citre ATP, participd sub form5. de carboxi-biotin-
enzime:
*u,.
-
oiX"
il"'",
:-r"
---r*
Hcot+ArP-l ----+-d
i
,i _#"
TfFEnz. J"
oon
i
o:5__-i,_-l
t,b--r"-irnc't4-co
Anhidridd-P-
carbonica
Biotin-Enzimi
coo-
l r
I
coo-
J__^
I
CH,
t -
cooH
^o
e<i-rt-i-Ns
t ^l
rflT"
|n-Enz.
H2C\s,,.c
tt-{cH2 )4-co
Carboxi-biotin-enzimi
Biotin-enzimi
Piruvat-carboxilad
o
Tulburiri de aport vitaminic
Carenla alecteaz^, aproape toate compartimentele
metabolismului intermediar, sinteza de novo a enzimelor,
metabolismul glucidic, Iipidic etc.
F llipovitaminoza se manifesti prin tulburdri nervoase,
dermatite, oboseald musculari, anemie, sclderea apetitului.
Dupd un consum mare de albuq de ou crud, 1a qobolani apare
un sindrom deficitar biotinic, numit
'boala
albuqului de ou", ce se
manifestd prin dermatitd, alopecie in
jurul
ochilor
gi paralizia
membrelor
posterioare.
U.1.5. Vitamina PP (liacinal
Si
coenzimele nicotinamidlce
Ca vitamine PP (niacina, factorul pelagro-preventiv)
sunt
desemnati doi compuqi, derivali de piridind, acidul nicotinic (niacina)
qi
amida acidului nicotinic (niacinamida):
f-f-coou
6\$..!,
Acid nicotinic
Z\fuo-Nn"
t t l
6\,,/2
Nilotinamioa
in sAnge se gS.segte sub formd de coenzimS. (80% in globulele
roqii)
9i
sub formd. de amidd liberd., in plasmd.
Vitamina PP se sintetizeazd i:r organism din triptofan; din 60 mg
triptofan rezultd. 1 mg acid nicotinic.
.
Rol metabolic
Nicotinamida actjoneazS, in organism sub forma a doud.
coenzime, nicotinamid adenin.flinucleotid (NAD.)
9i
nicotinamid adenin
dinucleotid-fosfat (NADPf
,
in reacfiile de oxido-reducere.
oH (PO3H2)
NAD" (NADp,l
Acestea sunt formele oxidate ce pot fi reduse in NADH+ H* qi
NADPH+ H*, reducere ce are 1oc la nucleul piridinic al nicotinamidei:
(+
-
80
+2H+
+2H+
R
NADH+H+
Aceste doud forme intenrin in procesele
de oxidoreducere
celulard., constituind
coenzima multor dehidro gerraze.
Spre deosebire de coenzimele flavinice (FMN qi FAD), coenzimele
piridinice
(NAD. gi
NADP") pot
exista liber in celuld; pot fi disociate de
partea proteice.
NAD. participd
in special la reactiile de degradare
oddative, iar NADPH, in special in reacliile de sinteze reductive (acizi
graqi, proteine
etc.).
I .
Formele reduse ale
acestor doue coenzime prezintd,
absorb{ie specific5. in U.V. la
340 nm, in timp ce formele
oxidate nu prezintd.
nici o
absorbtie la aceastd lungime de
undd. Aceasta proprietate
serveSte la dozarea activitdlii
dehidrogenazelor qi
a a_ltor
enzime a ciror activitate poate
fi
cuplatd cu o reaclie de
dehidrogenare.
4
tNH,
ffiC"
+H+
\N/
8l
.
Tulburiri de aport vitanlnlc
La om carenla de vitamind PP se manifestd prin pelagrd (pella-
agra - pieie asprd, brund).
Pelagra se instaleazd cAnd dieta este constituitd in exclusivitate
din porumb, sdrac in triptofan qi vitamind" Ba (regim pelagrogen).
Semne ale peiagrei
- oboseal5., sldbiciune, indigestie, anorexie, urmatd
dupd. cAteva luni de o dermatitd. (mai ales pe pielea
expusd. la soare),
diaree qi
demenli (boala celor trei D).
Deregldrile metabolice din pelagri sunt greu de definit deoarece
carenta de vitamini PP poate Ii indusd de carenta altor vitamine, in
special Bo in lipsa cereia nu se mai sintetizeazd vitamind" PP din
triptofan.
Peiagra poate insoti
9i
alte boli specifice unor defecte metaboiice
din metabolismul triptofanului: boa-la Hartnup (defect de absorblie a
triptofanului) sau sindromul carcinoid (proliferarea matigrrS. a celulelor
care sintet)zeazd serotonina al carei precursor
este triptofanul).
II.1.5. Acidul pantote+lc (vltamina Bxf ql coenzima A
Acidul pantotenic (vitamina Bx, factor hepatic, factor
antidermatitic al gdinilor) este format din acidul pantoic qi p-alanind".
H' C OHo O
' l r i i - l l
HG-CH2-C- CH-e-NH-CH2-
CH2-c- oH
H:C
Acid pantoic
p-alanina
\-----------'Y----------J
Aci'C pantotenb
Poate Ii sintetizat de plante gi
microorganisme.
Se absoarbe la nivelul intestinului qi imediat, tot in aceste
celule, este fosforilat la gruparea de alcool primar, formdnd acidul 4,-
fosfopantotenic.
82
Formele
active ale acidului pantotenic
sunt 4,_fosfopalteteina qi
coenzima
A (CoASH).
ctrr-i
' i
- - -
-
I
r r l L
I
Acidpantoic I
P-alanina
l:i-
il-E+ * -c',- cH,-8i r.r'- cH2-cH2-sH
1"';;;"
CoASH
Riboza
.
Rol metabolic
F CoA are ro1 deosebit in metabolismul glucidic,
lipidic qi
proteic
fiind tratsportor de grupdri
acil R-CO-. Legdtura dintre CoA gi
restul
acil se realizeazd. prin intermediul grupirii
_SH
rezuitdnd
un
tioester (R-CO-S-CoA)
in care legdtura tioestericd este echivalentd ca
energie cu o legeture macroergicd din ATp.
F 4'-fosfopanteteina
are rol in sinteza acizilor gragi.
4,_
fosfopanteteina
este legatd de un rest de serind din proteina
acil
transportoare
ACP-(Acyl Carrier
protein),
in complexul multienzimatic
numit acid gras-sintetaza,
complex ce catalizeazd sinteza acizilor gragi.
.
Tulburifile
de aport vitaminic la om sunt cunoscure numal
experimental.
dup5. administrarea
de antagoniqti.
Scdderea
concentratiei
acidului pantotenic
se caracterize azd, pnn
stare de
oboseald, ameleli, hipotonie musculard, tulburdri gastrointestinale
(gastrite),
scdderea rezistentei 1a infeclii. De obicei deficienfa de acid
pantotenic
este insofitS. qi
de defrcienla altor vitamine. Din
punct
de
Acid pantotenic
, pr,
l
k'-.J
?
"Hi' - O: P- o
OH
_J;
83
vedere metabolic apar deficienle in capacitatea de acetilare, eliminarea
crescutE de 17-cetosteroizi si
alte vitamine hidrosolubile.
II. 1.7. Acldul follc
lacidul
pterollglutamicf
6l
coenzimele
derivate
Acidul pteroilglutamic ( vit.M, factorul U, factorul R, coenzima
C), derivalii inrudili gi formele conjugate constituie grupul aciduiui
folic.
Este constituit dintr-un heterociclu numit pteridinS., acid p-
amino-benzoic
qi acid glutamic:
\ i
N/-CHr-'fIrN
I
COOH
i l
-,
HN-
qH{CHr2-COoH
I
*
Acid glutamic
-
Acid pteroic -"""""""'
i
Acid pteroilglutamic
.
Rol metabolic
Acidul tetrahidrofolic
(FH+), forma activd a acidului folic serveqte
la transferul
qi utilizarea fragmentelor de un singur carbon in diferite
stdri de oxidare:
-CHs,
-CHz-, -CH=, -CHO, -CH=NH, care se pot
fixa la
Ns, N10 sau ca o punte metilenicd intre Ns
Si
N10 lig.26.
Metabolismul folatului este complex. Sursa de un atom de
carbon este serina, care transferd gmparea sa hidroximetil la FH+
formdnd Ns, N1o-metilen-FH+ din care se pot forma gi alte forme active:
Ns_CH3_FH+, Nro_CHg_FH+, N5,N1o-metenil-FHa, Ns-formil-FHa
Coenzimele acidului folic participi la sinteza metioninei din
homoserini (Ns-CHa-FH+), sinteza acidului timidilic din acid uridilic
(Ns, N1o-metilen-FH+), in sinteza nucleului de purind (Ns, Nro-metenil-
FH+ qi Nro-formil-FH+) etc.
Pirimidini -+ i +Pirazi15+i *
Acid p-NH2-
i
Pteridini
>
i
benzoic
CABA)
"-.>
i
-
84
-cH3
--NF-->
rEtil
H
r$ ir l.l
H,N("Y"Y;
,o
No-\ s-(cttz-Nrrn
I
i H
oH ,,,
Acid tetmhidrofolic (FHa)
../*-t-"\
t t l 0
N\./r\slcHr-N-
' t
cHc
N5-nEri!FHa
N
. \
l r 0
*.,EcHr7-
\
""r'
cH. ---------->
l '
Ns' t o
NENl O
-cH
nEtenil
N5-N
lo-nptenilFHa
./N.rfN=.,
-Q:o --:;;;'+
| ll I ro
'!
.ii"
N\.'\ilcH,-N-
"N5| "l : o
fonnil
r!
N
10-formilFH+
./N.rr-N\
- CH ---:--> | ll I to
l l -
Ns N=,,As-}-cHr-N-
r l '
IFC-NH
frrmimino
N5-brmimino-FH+
../*-t-*\
t t r 0
N\,,\s,,J_cHr-N-
t "l
C:NH
I
H
N
l0
formimino- FlI4
Fig 26 - Atomii implicati in transferul fragrnentelor de un atom de carbon.
Ns este locul de legare a grupdrilor
metil, formimino, Nro locul ae telare af
grupdrilor
formil gi
formimino, iar gruparile metilen
si
metenil formeazE prtr"gi i.rt
"
atomii Ns
$i
Nro.
--
-::
.
Tulburirl de aPort vitaminic
Deficienla de acid folic apare din cauza unui aport alimentar
scezut, stres
(sarcin5.), tulburdri de absorbfie, deficit de enzime
implicate in sistemul de transport sau terapia cu unele
medicamente.
Carenla se manifesti exclusiv
prin perturbarea
hematopoezei, simptomul fiind anemia megaloblasticd (cu eritrocite
mari
qi rare).
Datoriti relafiei strAnse dintre activitatea metabolismului
acidului folic
gi cea a vitaminei 812, este destul de greu de a
diferenlia simptomele clinice dintre cele doud stdri de carentd.
II.1.8 Vltamina Brz
{cobalamloaf
si rolul el coenzimatic
Vitamina Bn (cobalamina, ciancobalamina, factor
antipernicios, factor extrinsec Castle) este un complex organo-
metalic, cu inel corinic (tetrapirolic), similar nucieului porfirinic, la
care se adaugd ionul de cebalt. Nucleul corinic are substituite
grupe -CHs, acetamidice
gi propion-amidice. in centrul acestui
macrociclu se gese$te ionul Co3*, cu num5.rul de coordinalie 6:4
legdturi se realizeazd cu atomii de N pirolici, o legiturS. cu gruparea
-CN, iar a 6-a legdturd- se realizeaz6 cu dimetiibenzimidazol-ul.
intregul complex, fird gruparea -CN, se numeqte cobalamind..
Radicalul R poate fi diferit, rezultdnd forme variate ale vitaminei, de
exemplu: in ciancobalamind R=CN (ciancobalamina se formeazd in
procesul de purificare qi reprezintd forma comerciald a vitaminei);
in hidroxicobalamind R=OH; in 5'-dreoxiadenozilcobalaminS. R=5'-
deoxiadenozil; in metilcobalamine
XCHg.
I
86
CHr
CH2CH2CONH.,
i
I { ?"o
cH2cH2coNHCHr-i
-o-f- o
i t
CH,
3
Absorbfia
intestinald
a vitaminei
Brz este mediatd prin
receptori,
in ileon, necesitdnd
legarea vitaminei
de o glicoproteind.
foarte
specificd,
numitd
"factor intrinsec,,
secretat
de celulere
parietale
ale mucoasei gastrice.
Dupi absorblie,
vitamina
se leagi
de o proteine
plasmaticd,
trapscobalamina
II, in vederea
transportului
la
tesuturi.
in ficat, excesul de vitamind
se depoziteazd
sub formd de 5,_
deoxiadenozil-cobalamind
(70%),
OH_cobalamind
(27o/ol
sau netil-
cobalamind
(3%),
fixate pe proteine
celulare.
r
Rol metabolic
Vitamina
Brz pdtrunde
in celuld, prin
endocitozd,
sub formd
de OH-cobalamind,
metilAndu-se
apoi la CHs_cobalamind.
O
cantitate
importantd
intrd in mitocondrii qi
se tralsformd
in 5,_
d eoxiadenozil-cobalamind.
Cele
doud. forme
coenzimatice,
metabolic
active,
ale
cobalaminei
sunt implicate
in func{ionarea
a doud sisteme
enzimatice:
metilmalonil-C
oA' izolrrreraza
respectiv homocrstein_CHs_
transferaza
(sau
metionin-sintaza),
care catalizeaza
urmatoarele
reactii:
87
Homocisteind
Metionina.
Reacfie de metilare
(citoplasmi)
(CQ-cobalamina)
OH-cobalamina
5'-deoxiadenozil-
cobalamina)
L-nemmatorul-LoA
.-=-=-.-+
Succinil_CoA Reaclie de rearanrament
innamolecular
(mitocondde)
in absenla cobalaminei:
a) reactia de metilare se opre$te, Ns-CHg_FH+ se acumuleaze,
blocAnd folatul in a$a numita
l.capcarld
a folatului, (fig
24). Astfel,
homocisteina rdmdne nemetildtd. gi se poate
elimina prin
urind.
(homocistinurie),
b) reaclia de rearanjare intramoleculara
se blocheazd,
acidul L_
metil-malonic se acumuleaza
$i
se elimina prin
urina (acidurie
metilmalonicd).
Cobalamina
$i
folatul sunt implicate in diferite procese
d.e
metilare inclusiv metiiarea histonelor, in timpul repficarii
ADN_ului
$' g.2al .
Honncistein-
-transfer
I
88
H,N-HC-COOH
- l
CH,
t -
CH,
t -
S
cHr
(metionina) (homoc isleina)
(metilcobalamind)
1\ - Ll l i - r n4
,l
1.,->NAJ)P
^folar-redLrtaza
-/
.-
xelpu*H*
trirTtoerim nEtlfrexat
I A I G)
a"r ror
J
'
a".
J
- dftitrofolic
I
v
Timidini
t
ADN
I
diviziunl oehlara
Fig 27 - Rolul vitaminei Brz
$i
al acidului folic
Metabolismul acidului folic
Ai
al vitaminePl2 sunt intergsrelate.ln lipsa
acidului folic, formele active a1e acestuia Ns-NrofFH4 qi Ns-CH37mH+, implicate in
siteza de purine
$i
timidina necesare diviziunii delulare, sunt delicitare, prin urmare
multiplicarea celulara este incetinite. Un prim simptom este anemia megaloblastica.
in lipsa vitaminei Brz, metil cobalamina CHg-Brz nu se mai formeaze, procesul de
metilare aI homocisteinei diminue, formarea metioninei necesara metilSrii gaor
compu$i esenliali este stopat6.. Gruparea metil rSlnerle blocate pe Ns-CH3rtrFH4,
folalii rdmenand sechestrati in forma metihte, asa numita capcane a folahtui. Se
instaleaz6 simptomele de anemie megalolasticS, iar dace [psa vitaminei Brz este de
lunge durate, apar in plus
Si
simptome neurologice. Din acest motiv anemia
megaloblastice tratate doar prin administrarea de folali poate masca deficitul de
Br2, ca-re ulterior poate genera disfunclii neurologice majore. De aceea anemia
rnegaloblasticS. trebuie tratate prin administrarea combinate de acid folic
$i
vitamine 812.
!9
.
TulbEriri dc aport vitaminie
Sindromul tipic al carenlei de vitamind Brz il constituie anemia
pernicioasd
sau anemia Biermer, caracterizati, prin
eritropoezd.
megaloblastica, cu modiflc5ri ale leucopoezei qi formdrii de trombocite.
AlterArile hematologice, caracteristice, pot fi insolite de astenie,
paloare, dispnee, atrofia mucoaseior digestive, tulburiri neryoase
(scdderea
rS.spunsurilor reflexe gi a perceperii senzoriale, greutate
in
vorbire qi mers), c6.t
9i
tulburiri gastro-intestinale.
Anemia rezultd din perturbarea
sintezei ADN, care a.Iecteazd
formarea nucleului noilor eritrocite. In aceste cazuri globulele
rogii
circulante sunt, in mare parte, forme primitive qi cu viafd scurtd..
In carenta de cobalarnini pe langa modifrcdrile hematopoetice
(modificiri
int6lnite qi in carenla de acid folic) apar simptome
neurologice, care devin ireversibile in cazul unui deficit prelungit.
IL1.9. Vitamlna C (acidul ascorbic, factor antiscorbutic)
La inceput, a fost denumit acid heruronic, av6nd o structurd
asemdnetoare monozaharidelor. Forma L este cea mai activd.
' t
?
i___l
o:f
9
- f l
Ha
I
Ho-f-H
cH2oH
3
i__-l
HO-C A
'o-+ I
H- <] '
Ho-f-u
cH2oH
Forma redusd
(Acid ascorbic)
Forma oxidaa
(Acid dehiclroascorbic)
Este sintetizatd de toate plantele, de unele microorganisme qi
de
majoritatea animalelor, cu exceplia omului, primatelor qi
cobaiului,
care sunt dependente de aportul exogen.
-
90
o
Rol metabolic
Nu are ro1 coenzimatic tipic, dar este necesar5 pentru
buna
funcfionare
a creierului, ficatului, glandeior
endocrine, in
hematopoezd,
hemoglobino-genezd,
etc., participAnd
1a numeroase
reacfii de oxido-reducere.
Principalele
reacfii Ia care participd
vitamina C sunt:
hidroxilarea prolinei qi lizinei pentru
sinteza colagenului, hidroxilarea
fenilalaninei,
sinteza catecolaminelor, hidroxilarea steroizilor,
desaturarea
acizilor graqi, absorbfia fierului, metabolizarea
xenobioticelor
etc.
o
Tulburirl
de aport vitaminic
Carenla vitaminei sau aportul alimentar redus poate
conduce la
tulburdri gastro-intestina.le,
boli infeclioase, neoplazi| afecfiuni
metabolice caqectizante
Si
\a apailia saorbututui.
Apari{ia scorbutului este prebedatd
de anemie, inapetente,
scdderea rezistenlei la efort, infecfii, dureri articulare, uscdciunea
t For r ?nFnf Fl ^r
intr-un stadiu mai avansat apar hemoragii subcutane,
musculare, gingivale.
Apar leziuni a_le
lesutului
osos qi cartilagiilor, ca
urnare a perturbdrii
biosintezei colagenului. Stocajul normal al
vitaminei C este suficient pentru
cel pulin
3-4 luni inaintea aparitiei
semnelor de scorbut.
Nu sunt cunoscute efecte toxice, dar supradozarea poate
conduce la littazd- renald, datoritd formdrii oxalatului de Ca insolubil,
c5.t gi datoritS. efectului nefavorabil asupra absorbliei vitaminei Br.
II. 2. VITAMINE LIPOSOLI'BILE
Din punct
de vedere chimic vitaminele liposolubile fac parte din
clasa terpenelor, compuqi polienici,
constituili din resturi de izopren,
unite cap la coadi. Dupd numS.rul resturilor izoprenice conlinute, pot
exista in naturd monoterpene (2 resturi), sesquiterpene (3 resturi),
diterpene (4 resturi), triterpene (6 resturi)
$i
tetraterpene (8 resturi).
Aceqti compuqi
pot avea structuri liniare, ciclice sau combinate.
Vitaminele liposolubile cuprind in moleculele 1or ambele tipuri de
structuri.
Vitaminele Liposolubile se gS.sesc in mod obiqnuit asociate cu
lipidele din alimentele naturale.
Absorblia lor se face in aceleagi condilii ca
qi
a lipidelor, adicd in
prezenta grS.similor, a bilei gi a sucului
pancreatic. Dupi absorblie,
vitaminele liposolubile sunt transportate de chilomicroni pe cale
limfatici in sAnge unde sunt transportate de lipoproteine specifice,
nefrind solubile in plasmi. Sunt depozitate in ficat (vitamina A, D, K),
sau in
lesutul
adipos (vitamina E), pentru diferite perioade de timp.
Supradozarea vitaminelor liposolubile conduce la instalarea unor steri
toxice (hipervitaminozd) mai ales in cazul vitaminelor A gi D.
Nu sunt excretate in urinS; in cea mai ma-re parte
sunt
eliminate
pe cale biliard in fecale.
Ir.2.l. Vitamina A (Retinol, axeroftol, vitamina
antixeroftalmic[, vitamina
{rnosolubil5.
de cre$tere)
Sub numele de vitamina A sunt cunoscute doud vitamine,
retinol (Ar) qi 3-dehidroretinol
(Az).
r9 m
H3
CH,OH
t f
cH2oH
Retinol
(Vitamina A1) "
-uwrruvrvurvr
\
r
'.^rr' ^2'
Vitamina ,{1 este un alcool polienic cu 2O atomi de carbon, cu
duble legdturi conjugate, conlindnd Ia un capd.t un ciclu de
B-iononi.
Vitamina Az este 3-dehidroretinol, ce conline o legd.turd. dubld
suplimentard intre Cs gi C+.
Gruparea de alcool
irrimar
din pozilia 15 se poate oxida in
organism reversibil la aldehidS. (retinal) sau ireversibil, la acid retinoic.
,,\jt
ot
:
Retinol
o ---->
,,\.'oot
r 15
.\..cH
Retinal
t6 l 7
H
' 8
;- -CH"
-
18 -
3- dehidrcretinol
ryitamiB
.A2)
Acil retinoic
92
In organism, vitamina A se formeazS. in special la nivelul
mucoasei intestinale, prin transformarea provitaminelor A (cl,
I Ci f-
carotenii) -
prin
oxidare 1a Crs. Randamentul cel mai bun este obtinut
din
p-caroten,
care avAnd 1a ambele capete cicluri de
p-ionond.
va
conduce la doud molecule de vitamina A.
B
iononn
B
ionona
p
caroten
Ea se depoziteazd in principa.l la nivel hepatic; depozitul de
vitaminS. A din ficat poate asigura necesarul organismului pentru
o
perioadS.
lung5. de timp (chiar peste 1 an). Aceste depozite scad in
Iipsa vitaminei E.
Ingerarea indelungatd de alimente bogate in caroten duce la
depozitatea acestora in
lesuturi,
apdrdnd xantodermia - ingilbenirea
pielii,
in special a palmelor qi
tdlpilor, cu exceplia sclerelor care,
rimAnAnd a1be, permit diferenlierea de icter. Hipercarotenemia nu
atrage
Si
hipervitaminoza A.
Vitamina A se gdseqte in produsele de origine animald in
cantitate mai mare decet in cele vegetale: ficatul unor pegti
de apd
dulce, gdlbenuq
de ou, lapte.
Rolurile eitaminei A
F Vitamina A (retinol
-CHzOH) este indispensabila vielii qi
cre$terii norma-le (in privinla staturii qi greut6!ii). Retinolul exercitd
acliune protectoare
asupra epiteliilor, asupra mucoaselor, impiedicAnd
pd.trunderea
microorganismelor (acliune antiinfecfioasd), are rol in
funclionarea aparatului genital gi
de reproducere (spermatogenezd).
) Vitamina A, sub formd a"
^cia
.etinoic (-COOH), rezultatS. din
oxidarea retinoluiui, aclioneazh in calitate de hormon prin legarea de
receptori nucleari responsabili de activarea unor gene. Acidul retinoic
poate inlocui retinolul in cre$terea
qi diferenlierea epiteliilor, fiind
considerat chiar mai activ, dar nu poate substitui retinolul sau
retinalul in procesul vederii.
F Vitamina A (retinal) sub forma 1 1-cis-retinal (-CHO) este
implicatd in procesul vederii.
Clclul vlzual
Vitamina A constituie gruparea prosteticd a tuturor pigmenlilor
fotosensibili vizuali, din celulele fotoreceptoare (conuri gi
bastonaqe),
existente in retind.
Rodopsina, pigment fotosensibil, este alcatuite dintr-o proteinS.
specificS. numitd opsind sau
"scotopsind"
(scotos
=
intuneric), la care
este legatd vitamina A forma 1 1-cis-retinal.
in procesul vederii, atunci cAnd, rodopsina este expusi la
lumind, au loc o serie de izometiz.Eti reversibile cis
+
trans, ce
sunt convertite in impulsuri
nervoase
transmise de nervul optic la
creier.
A1l-trans-Retinal 11-cis-Retinal
Izomerizarea retinalului cis in trans are loc cu intensitate, mare
la lumind qi neglijabild la intuneric. Aceasta izomerizare in care se
reaJizeazS. trecerea de la o stare bogat energetici, cis-retinal, la o stare
saracS. energetic, trans-retina1, este insotita de degajare de energie
convertita in miqcare atomicd care, amplificatI,, genereazS, impulsul
nervos.
Izomerizatea cis-trans altereaz| geometria
labili a moleculei de
rodopsind, producdld
desprinderea opsinei. Maximul de absorblie al
rodopsinei
se deplaseazd de la 500 nm (roqu) spre spectrul retinalului
liber (380 nm) cu formarea unor intermediari cu maxime de absorbtie
gi
culori diferite.
La intuneric, au 1oc reacliile de refacere a rodopsinei, care
necesitS" transformarea all-trans-retinalului in 11-cis-retinal qi legarea
lui spontanS. de opsinS. in aceastS. etape sunt implicate reactii de
reducere
/
oxidare 1a care participd
ca acceptor respectiv donor de H,
sistemul NAD./NADH+H-, in ca-litate de coenzimA a alcool
dehidrogenazei (retinol dehidro genazdl.
(-cHo)
NADH
Alcool-dehidrogenaza
NAD+
l (-oH) l(-oH)
,ll
tl
Sange
g
lssuhrri
In retind se p[streazd un echilibru intre retina-l qi retinol care
implicd schimburi continue ctt rezerva generald de vitamini A a
organismului (ochi
+
sAnge
+
lesuturi).
Instalarea rapidd a tulburirilor vizuale (hemera-1opie) in carenta
de vitaminS. A se explicd prin scdderea refacerii rodopsinei din cauza
aportului insuficient de precursori,
ceea ce are drept consecinld.
scdderea rodopsinei din retind.
Existenla hemeralopiei independent6 de carenla de vitamind A
(albinism,
la bdtrAli in glaucomul cu cataracte, diabet, graviditate,
,
Rodopsina
\
Opsina
al
CCHo)
boli hepatice, intoxicalii cu alcool, Pb, As etc.) s-ar putea datora
alter5rii echilibrului "retinal
+
retinoltr
9i
faptului cd in procesul
vederii participi gi alte vitamine (Br qi Bz) qi a1!i factori, hormonal.i sau
de altd naturd, factori mai pulin cunoscuti.
.
Necesarrrl de vitamind A este in funclie de greutatea
corporald, vArst6, climat, stare fiziologicd.. Necesarul este mai mare in
regim bogat in lipide.
o
Tulburirile de aport vitaminic se pot insta.la in diferite
imprejurdri: lipsa din alimente, incapacitatea organismului de a
transforma carotenii in vitamina A, tulburdri in absorbtia lipidelor,
carotenilor
gi a vitaminei, depozitarea insuficientS. (boli hepatice),
defrcienlA de Zn (necesar mobilizdrii vitaminei A din ficat), ma-inutrilie
proteicS..
Deficienta de vitamin5. A, la copii
9i
animale tinere:
Y afecteaz\, sistemul osos (oprirea creSterii oaselor, erupfii dentare
intdrziate, rdddcini rdu implantate, alterarea emailului dentar) gi apoi
a
lesuturilor
moi.
) duce la oprirea divizipnii celulare qi atrofia celulelor deja formate,
Ia interzierea severd a creqterii inclusiv a sistemului nervos.
F duce 1a keratinizarea epiteliilor, indiferent de originea 1or, ceea ce
conduce 1a tulburdri a1e glandelor exocrine, lacrimale, pie1e,
tractusul
digestiv, respirator, urogenital.
Carenta de vitamind A se manifestd in principal la nivelul ochilor
prin: sciderea capacitelii de adaptare de Ia lumind la intuneric
(nictalopie) qi sciderea acuitdlii vizuale cu ingustarea spectrului vizual
pentru albastru-galben
precum
$i
oboseala la citit (hemeralopie). Dacd
avitaminoza se accentueaze
qi este de lunge durate apar leziuni a1e
epiteliului conjunctiv (xeroftalmie), manifestatd prin uscarea epiteliilor
(xerozd), atrofra glandelor lacrimale (cu scS.derea lacrimilor qi umectare
insuficienti) qi lipsa de lizozirn (factor de proteclie
antimicrobiand).
Corneea se opacifiazd, continuAnd cu perforarea purulentd
a ochiului
96
(keratomalacie),
proces
care d.uce la orbire (cecitate).
Carenta de
vitamind. A poate
fi insofltd de infeclii sponta-ne.
> Hipervitaminoza
A
Dozele excesive de vitamini. A produc
fenomene de intoxicatie
acutd., manifestatS. prin amefeli, cefalee, somnolenta sau intoxicare
cronicS. (anorexie,
tegumente uscacte, buze uscate, ragade comisurale).
Megadozele
de vitamind A produc
reabsorbfia
oaselor prin
stimularea
activite$i proteolitice
lizozomale,
stimuiarea secre(iei de
parathormon
(PTH)
9i
efecte teratogene la femeile gravide.
Consumul
exagerat de caroteni produce
,,icterul
carotenic,,. CAnd
se depdQe$te
capacitatea de fixare a proteinei
de legare a retinolului
(retinol binding protien
- RBC) are efecte litice asupra membranelor
biologice.
Lezarea membranelor eritrocitare de cdtre retinol este
inhibatd
de vitamina E (tocoferol).
I
IL2.2. Vitamina D (colecalciferol,
vitamina arltirahitici)
Grupul vitaminelor D este reprezentat de cinci vitamine cu
structurd. chimicS.
9i
acfiune asemenetoare notate de Ia 2 la 6.
Provitaminele
D sunt derivali sterolici cu structura urmatoare:
ciclopentaloperhidrofenantren.
Ele se diferenfiazd dupd structura
radica-1ului
R.
\ , . J
-
|
, . ' "3
K
-CIHH<H_gl_cH
t \
CH3
'cH3
Fxgosterol, provitamina D2
(ergocabiferol)
qH.
R
-in-cs,-cn
-cs^-61-"'
cHr
7-dehilrocobsteroL provitamirn D3.
(cobcabiferol)
97
Precursorii nu prezintE aclivitate vitaminice. Activitatea
vitaminicd se dobAndeqte
prin activare,
proces care cuprinde dou5.
etape: activarea
primari
5i
activarea secundare.
r'o'utrc offififfi
viamlne I -l-aSffisecrinoara>
^- ^-- ^
a2
-a
activare secundara
zJ_\Jn_u----------------
1 .15-1oH12_D
o,.{ Activatea primari. Transformarea
provitaminei in vitamina
D se reaJizeaz1. prin deschiderea, sub acliunea razelor ultraviolete, a
inelului B intre Cs
$i
Cro cu apari{ia unei duble legdturi intre Cro gi
Crq. Rezulta o trien5., care constituie structura de bazd, ce conferd
activitate biologicd comund (antira}ritica), catenele laterale fiind
resposabile de intensitatea pctivitelii
vitaminice.
Suprairadierea duce la compugi toxici.
.
Activarea secundari conste din dou6. procese de hidroxilare
succesive ce au loc in ficat
gi rinichi.
Prima hidroxilare a vitaminei Ds are 1oc in ficat, in pozi{ia
25 a
catenei laterale, formdndu-se 25-hidroxi-Dg.
A doua hidroxilare are loc in rinichi, unde forma hidroxilatd in
pozifr.a 25 suferd o noud hidroxilare in pozitia o la carbonul 1. Rezultd
1,25-dihidroxi-colecalciferolul sau 1,25-dihidroxi-Dg care este forma
vitaminicd cu activitate maximi in metabolismul calciului.
Derivatul monohidroxilat (25-OH-D:) este de 4-5 ori mai activ
decdt vitamina D3, in prevenirea rahitismului, iar derivatul dihidroxilat
1,25-(OH)z-Ds este de 2O-30 ori mai eficient decd.t D: in transportul
intestinal de Ca**
Si
respectiv, in prevenirea rahitismului.
98
7-Dehidrocolesterol
u.v.l(niele)
YR
'
.-a>
r'
"?*a$
*
al )r-
d'^.."o.,/
.
Rolul metabolic d vltamlnel D
Vitamina Da este privitd astdzi mai mult ca un hormon decdt ca
o vitamind.
1,2 S-(OH)z-Ds sau calcitriolul regleazd metabolismul fosfo-ca.lcic
prin acliunile exercitate asupra
tesuturilor tint5.:
intestin, os, rinichi
(fig 28).
24,25-Dihidroxi-D3
(inactiv)
.^-A
,^.fl,!r !7,fcllfteror
f I T
(viraminaD3)
'../W I
|
ficat
Y
oH 25-OH-D3
1,25-Dihidroxi-D3
(calcitriol)
Fig-28. Metabolismul
Si
acliunea vitaminei D. Forma activa a vltamlnei
Ds, 1,25_
(OH)r-D:, aclioneazd la nivel intestinal ai osos stimuland absorblia respecti"
'n""."^
calciului, iar la nivel renal impiedicAnd
eliminarea lui
I1l.
>
La niuelul intestinului calcitriolul
este transportat
la locul
de acliune unde se fixeazd pe proteine
receptoare citoplasmatice
qi
apoi este translocat la nucleu unde printr-un
mecanlsm
similar
acliunii unui hormon steroid induce sinteza unei proteine
I
100
transportoare
de calciu (Calcium
Binding
protein
- CBp) care
favoizeazi
absorbtia de Ca** contra gradientului
de concentrafie.
:>
Le nilur.tut htbilor renall I,2S-(OH)z-Ds
stimule azE sinteza
CaRP renale qi
deci reabsorbfia, preintAmpindnd
excretia de Ca**.
)>
ta nive1atl osului actiunea 1,25-(OH)z-Ds este mai
compiicatd qi
mai pulin
clar6. Vitamina asiguri. fixarea Ca** qi
pO+s-
in
spaliile libere dintre capetele nespiralate ale moleculelor de colagen gi
stimuleazi"
sinteza unei proteine
specifice care leagi Ca**,
osteocalcina.
Calciul se fixeaz1. in faza minerald a osului, sub formE de
hidroxiapatita,
Caro(pO+)o(OH)2,
aleturi de cantitdti mici de citrat, Na*,
Mg** qi
CO3z-.
u ;y'?Fu
:Arutdrl de aport vitamlnic
>r
Htpottttaminozq.
D
Formarea
defectoase in piele a
vitaminei
Dg, aportul alimentar
scdzut gi/sau
defecte intestinale de absorblie a vitaminei pot
duce la
stdri de hipouitaminozd D.
Hipovitaminozele
D conduc la stdri de boali" care se manifestd
prin:
- defecte in mineralizarea osului.
-
perturbari
in metabolismul mineral (Ca.. gi
pOa:J
Si
a secretiei
de parathormon
(PTH);
in deficienla de vitamind D absorblia de Ca2* fiind perturbatd
apare hipocalcemia,
insolitd secundar gi compensatoriu de cre$terea
secretiei de PIH, care determini mobilizarea Ca2* din oase
pentru
normalizarea
calcemiei.
Din punct
de vedere biochimic hipovitaminoza D este
caracteizatd, prin hipocalcemie moderatd sau normocalcemie,
hipofosfatemie,
activitate crescutS. a fosfatazei alcaline. nivele crescute
de parathormon gi
scdzute de 1,25-(OH)z-Ds.
Din punct
de vedere clinic, hipovitaminoza D este caracterizata
de scdderea rezistenlei mecanice a oaselor (inmuierea
oaselor).
Hipovitaminoza
D la copii se nume$te rahitism iar 1a adult
l 0l
osteomalacie. La adult, rezerva de calciu fiind mai mare,
hipovitaminoza se instaleazS. mai greu. Hipocalcemia dezvoltd 1a adult
osteoporoza (reducerea
masei osoase pe
unitate de volum la un nivel
situat sub cel necesar funcliei normale). Osteoporoza apare la femei
postpartum
sau dupa instalarea menopauzei, ceea ce dovedegte
dependenta hormonalh a acesteia. Tratamentul cu estrogeni previne
instalarea osteoporozei (se pare c5. estrogenii protejeazd
osul impotriva
agentilor care determind. resorblia osului, in special
pTH).
Sunt descrise boli genetice datorate unui defect i:r sinteza renald
a 1,25-(OH)z-Ds, care produc rahitismul dependent de vitamina
D (tip
I) gi mai rar boli cavzate de deficienle ale receptorului
citoplasmatic
pentru
1,25-(OH)z-D:, care produc
rahitism independent de vitamina D
(tip II).
) Htperuita ndnoza D
Dupa ingestia cronicd, oral5., a unor doze mari de vitamind D
pot apare intoxicatii cu vitaminE D caracterizate prin
anorexie,
v5rshturi, diaree, astenie, mialgie, pierderi in greutate,
hipercalcemie,
hipercalciurie. Patologic are 1og calcifierea
lesuturilor
moi qi in special
la nivel renal (nefroca-lcinoza),
cornee, aortd, pldmdni,
inimd..
Suprimarea administrdrii de vitamind" D, prin
aplicarea unui
regim sdrac in Ca, produce
o mobilizare lentd. a Ca din
lesuturile
moi
qi
revenirea la normal a calcemiei. Atunci cdnd nu este compromisi.
grav, functia renali se normalizeazd,,
IL2.3. Vltaminele E (tocoferolii,
vitaminele
antisterilitdtii,
vitaminele de reproducere)
Numele de tocoferol provine
de la funclia biologicd de a favoriza
fertilitatea (tokos
- na$tere; phesein
- a purta).
Vitaminele E sunt un grup de vitamine - tocoferoli
- formati
dintr-un nucleu de croman substituit qi
o catend lateral5" ramificati
_
rt f l l -
I
r02
cr,- Tocoferol
Sunt patru
tocoferoli importanli: d,
p,
T,
6 - care se diferenliazb.
intre ei prin
numdrul de grupiri metil din nucleul cromanic;
proprietSlile
vitaminice sunt proporlionale
cu numSrul grupelor -CHs,
deci o-tocoferolul va fi ce1 mai activ biologic, avend trei grupdri metil,
5, 7, 8-trimetil tocol.
Absorbtia vitaminelor E din a1imentalie are loc la nivelul
intestinului sublire, in aceleagi condilii ca qi
celelalte vitamine
liposoiubile.
De 1a intestin, pe cale limfaticd,
,tocoferolii
trec in se,nge unde
sunt vehiculali de
p-lipoproteinele
plasmatice, apoi sunt repartizafi in
toate organele, depozitele fS.cAndu-se in
lesutul
adipos.
Intracelular, vitaminele E se acumuleazd- in fosfolipidele
membranare
citoplasmatice gi mitocondriale
9i
in reticulul
endoplasmatic. Concentralia vitaminelor E in aceste organite este in
funclie de aportul vitaminic, de peroxidanli, antioxidanfi, de seleniu
alimentar gi de aportul de aminoacizi cu sulf.
in procesele
metabolice, tocoferolii sunt tralsformafi in compuqi
chinonici, hidrochinonici care se elimind prin bild, 8Oo/o, iar restul prin
urind, sub formd conjugatd cu acidul glicuronic.
O
E nol biochimic. Vitamina E nu are o functie biologicd
specificd pentru
a explica numeroasele consecinfe care apar in carenla
de vitamind E la animalele de experien{5 (este vitamina in ceutarea
unei boli).
/
Acliunea
qntioxidantd.
Vitamina E este consideratd ce1 mai
eficace antioxidant liposolubil nafural. Substanlele cele mai sensibile
la peroxidare
sunt lipidele celulare gi lipidele din membranele
103
organitelor subcelulare,
Si
dintre acestea in special, lipidele
nesaturate.
Sub acliunea oxigenului molecular, acizii polinesaturali
formeazS peroxizi lipidici prin peroxidare, proces autocatalitic,
care se
desfhgoard dup5. un mecanism radicalic, prin
reaclii inldnfuite:
Initierc:
Propagare:
intrerupere:
a-H
(QtL J9-qJJr,,.
p.
* H.
R' + 02- R-OO
R-H + R-OO.-=+R_OOH
+ R.
AH +
R-OO. -->R-OOH + A
A' este un radical stabil, provenit din tocoferol, capabil sd inhibe
propagarea
reacfiilor radicalice in lanf din
peroxidarea
lipidicd..
cl- Tocoferol -->
,.CHz
Radical tocoferil
putin reaotiv
Tocoferil-chinond
stabile
Acliunea antioxidantd a vitaminei E are o importantd
mare
pentru
viala celulei, intrucat impreund cu vitamina
C
$i
alti
antioxidantri alimentari ar fi implicali in protejarea
cdilor respiratorii qi
mai ales a
tesutului
pulmonar
de acliunea nocivd a aerului poluat (Os,
NzO). Efectele nocive ale oxidanlilor pot fi ilustrate prin
schema
urmatoare:
I
104
Acizi gragi polinesaturati
din fosfolipide membranare
I
AntioxldalF
Ql @
Oxidanri
(v{arruu E)
I
(Fe2+,
Cu2+, 02)
Y
Peroxizi lipidici
I
I
v
Degradarea acizilor gra;r
din fosfolipidele membranare
Reticul endoplasmatic
I
Fragilitate_crescutil
Pemreabilitate crescuE Dezintegraxea struch.uilor necesare
5i
hemolizn
acliriii enzimelor prezente
I |
la acest nivel
Eliberarea enzimelor
hidrolitice
I
{
n"ctivarea enzimelor
Modificiri la nivel tisular
e
E T:ulb:uteri
de aport vltaminlc
2-
--'
gilooltatnlftoza
E
Efectele
carenlei de vitamind E sau hipovitaminozei E se
manifestd gradat
$i
progresiv
in funclie de perioada
de deficit
vitaminic.
Semnele deficienfei de vitamind. E la om se manifesti paralel
cu
perturbarile
absorbliei de grdsimi qi constau in: slhbiciune musculare,
fragilitate
eritrocitarS., fenomene care dispar prin administrarea
vitaminei E.
Independent
de gradul
de alterare a lipidelor, la animale, s-au
evidenfiat tulburdri a1e capacitdlii de reproducere la ambele sexe.
t \
-''
/''
f^--.--.
---
_ r
I
urobule ro$u
I
I
105
Nu sunt dovezi care se ateste cd vitamina
E, la om, este
necesard pentru
fertilitate.
Totugi, sunt unele date conform
cd.rora
concentraga
sanguina de tocoferoli cre$te progresiv
in sarcin5 p6ld
la
50-100%
sau chiar mai mult in ultima lund fald de primul
trimestru
de sarcind. Aceasta constituie o condifie pentru
evolu{ia qi
dezvoltarea
lhtului. Revenirea la valori normale se face in primele
2_5 tuni de la
na$tere, insd concentratlia
ei creqte in lapte. La femeiie
cu avort
habitual,
concentratia
tocoferolului in s6'ge este de 2_4 ori mai sc6zut
decAt la femeile cu sarcind normald.
) Elpteruttannlnoza
E
Administrarea
indelungati gi
abuzivd de vitamind
E, Ia om.
duce la involulia ovarelor, tulburdri nervoase qi
dureri ale membrelor
inferioare.
II.2.4. Vitaminele
K (Fllochlnona)
si rolul lor coenzimafic
Grupul vitaminelor
K (Filochinona,
vitamina
coaguldrii,
vitamina
antihemoragicd,
factor protrombinic)
sunt
derivafi
de
nafiochinond
care la Cs conlin.sau nu un radical variabil
de atomi de
carbon.
R=
"rr"*oxlt"-,"r,-"",-lxlcHr3-H
fin]l
cH"
t -
R=
(CH'{H{_CH,-H
dihmesil
(filochinona)
are la Cs un larlt lateral
de litit (20
(farnochinona)
conline un radical
difarnesil
{30
Vitamina Kr
atomi de carbon).
Vitamina I{z
atomi de carbon).
I
106
Vitamina IG (menadiona)
- in care radicalul R este H, este
sinteticd qi
este solubild in apd spre deosebire de Kr
Si
Kz.
Vitamina
K este produsd
in intestin de bacterii intestinale sau
adusd prin
aport alimentar.
Absorblia
vitaminelor Kr qi Kz (natura-1e)
se face impreuna
cu
lipidele,
apoi pe
cale limfaticd trec in se,nge qi de aici in ficat. Cea mai
mare cantitate
a vitaminelor K naturale se depoziteazd temporar in
Iicat; vitaminele
K sintetice frind solubile se absorb in absenla
sdrurilor
biliare. Ele nu se acumuleazi, excesul find eliminat
prin
glucurono-
sau sulfo-conjugare.
e
,.Y
Rohtl metabolic al vitaminei K
Principalul
ro1 al vitaminei K este in modificarea post
transcripfionali
a unor proteine
in principal
a factorilor coagulirii,
unde in calitate de coenzirrrd, participi,la
1-carboxilarea
unor resturi
glutamil prezente
in aceste proteine. I.
Proteinele
coaguldrii: protrornbina (factorul
iI), proconvertina
(factorul
VII), factorul Christmas (factorul
IX), factorul Stuart (factorul
X), sunt sintetizate in ficat sub formd de precursori
inactivi (zimogeni).
Pentru ca aceqti factori sd fie transformali in formele biologic active
este necesard
carboxilarea posttranscdplionald
a resturilor glutamil,
din precursori,
la acid
1.-
carboxi glutamic,
carboxilare catalizate de
vita-rnina
K.
qoo-
I
CH,,
t -
CH,
I -
-c-cH-NlF
l l
o
Glu
Acid glutamic
-OOCI
TCOO-
CH
co,
I
_--:________-__>
/alr
Vitamina K
i
r'
_C-CH_NIF
tl
o
Gla
Acid
T-carboxi-glutamic
Resturile
carboxil au o mare capacitate de chelatare a ionilor de
Ca2* care servesc la legarea fosfolipidelor cu protrombina
interacliune
107
specifice pentru
activarea protrombinei
la trombina,
factorul
activ al
coaguiSrii (fig
28).
Fig 28. Rolul vitaminei
K in coagulare.
precursorii
factorilor
coagderii
sunt
sinteti"ali
in formi inactivd,
caractirizatn
de prezenla
.*Li- g*pa.i
carboxil.
Ei
sufere procesul
de activare sub acliunea ,iil;"i
K,
;;!""
""r"
conste
in
introducerea_
unei g.upari
carboll. !,,ffi-*i".".
-pr*i.riu"""to,
doue grupari
carboxil (incdrcate
nesativl in pozilie
adiacentd,
fi*;;;;
u5urinta
ionii Ca2*,
ducr6nd la formarea
lomolexului protromUinJcJcif*ii*sange.
Acesta
leage
fosfolipidele
de pe suprafal-a plachetilor,
"*pa-;;H;
in p"-"""r.,t
de coagulare
Antivitaminele
K, dicumarolul
Si
warfarina (derivali
cumarinici)
inhibd
reaclia de carboxilare.a
acidului glutamic
$t
sunt folosili
ca
agenti anticoagulanli
atunci cAnd existd primejdia
coaguErii
sAngelui
la nivelul vaselor
sanguine (tromboze).
o
T\rlburiri
de aport wltaminic
Carenla
de vitamind
K se instaleazd
cand existd.
tulburdri
in
absorbtia
de lipide (deficit
de bild), afecliuni
intestinale,
alterarea
florei
intestinale,
afecliuni hepatice,
boli infeclioase.
Careanla
de vitamind
K duce la scdderea protrombinei.
prelungirea
timpului
de coagulare
Si
aparilia de fenomene
hemoragice
spontane.
in perioada
imediat postnatale,
nou n5sculii sunt predispugi
la
hemoragii
deoarece
se nasc f6r1. rezewe
de vitamind
K, av6nd
intestinul
sterii.