Preotul profesor JOHN BRECK

"
PUTEREA CUV ANTULUI
n Biserica
CARTE TIPARITA CU BINEcuvANTAREA
PREA FERICITULUI pARINTE
TEOCTIST
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Traducere de Monica E. Hergheleglu
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC DE MISIUNE
AL BISERICII ORTODOXE ROMNE
- 1999
Seria 'TEOLOGI STRAINI' apare din initiativa cu
purtarea de 9riJO a Prea Fericitului POrinte Patriarh TEOCTIST
Traducerea a fost
John Breck, The Power of the Word in the Worshiping Church.
Copyright St. Vladimi(s Seminary Press
First published in 1986 by St. Vladimir' s Seminary Press
Coperta: Emil Bojin
Drepturile asupra acestei versiuni in limba
apartin Editurii Institutului Biblic de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Romne
ISBN 973-9332-23-4

Cuvntul lui Dumnezeu revelat n Sfnta n
traditionale ale simbolurilor de o
putere prin care harul divin
Eseurile acestui volum au fost scrise pentru a explica a
scoate n 'puterea ca mijloc prin care
evenimente mntuitoare ale trecutului sunt 'actualizate' n
fiecare moment prezent al vietii experientei Bisericii. Pen-
tru ca 'putere actualizatoare'
ea trebuie fie att la nivelul mintii, ct
la cel al inimii. Ca harul sacramental, lucrarea Cuvntului
divin depinde de 'sinergismul' sau 'cooperarea' dintre initiati-
va receptivitatea Acest act al este
esentialmente un act de percepere, numit in
the6ria: o viziune sau contemplare a prezentei divine
a iconomiei divine, revelate in cadrul istoriei mntuirii.
Din att interpretarea, ct
turisirea Cuvntului lui Dumnezeu sunt fundamentate pe
'percepere teoretic' a puterii mntuitoare a Cuvntului. n
OrtOdoxia calitatea a Cuvntului, 'pu-
terea Evangheliei pentru mntuire', a fost in mare
din cauza unei generale a studiului Scripturii
a in considerare a valorii dogmatice a Liturghiei
a iconografiei ca mijloace ale revelatiei biblice. Una dintre ne--
voile cele mai presante ale Bisericii din zilele noastre este
recuperarea viziunii patristice asupra dinamice a Cu-
vntului ca instrument al al de Sine a
Dumnezeirii.
6
PlITEREA CUV NTULUI
De aceea, sper ca acest volum contribuie la o de
in a puterii
lui Dumnezeu, nu pentru a sl4ii unor
interese estetice, ci pentru a ne facilita redescoperirea locu-
lui central al Sfintei Scripturi in Ortodoxie, ca a

INTRODUCERE
Puterea a Cuvntului
Unul este Dumnezeu, Care S-a
prin Iisus Hristos. riul care este
Cuvntul din ... ".
Sf. Ignatie Magnezieni VIII. 2)
este taina lumii viitoare, iar
cuvintele, unealta acestei lumi".
Sf. Isaac Sirul (Epistola a III-a)
n Ortodoxie. ntre Cuvnt o unitate esen-
pe
"La nceput" Dumnezeu din pentru a crea
cerul prin puterea Cuvntului Vorbirea dum-
are o calitate creatoare. ce poate fi nu-
pentru ceea ce este (Isaia 55, 1).
Prin dabar sau "realitatea-cuvnt", Dumnezeu
terea destinul poporului ales, n timp ce Se cu
el ntr-un al iubirii. Pe ce Vechiul
se retrage pentru a face o mai
de iubire ntre Dumnezeu om, Duhul profeUei se
retrage din Israel- rabinilor explice
ca pe un blestem dumnezeiesc ce va fi urmat de o
Sf. Ignatie ntreaga acest mo-
ment crucial al istoriei lui Israel ca pe un preludiu al "plinirii
vremii ", Dumnezeu "va vorbi din nou din pentru
a face promisiunea unei noi prin persoana
tura Cuvntului ntru pat. Acest act nou final- actul de
creaUe, este numit de Apostol "mysterion", "sacrament" sau
tainic de Dumnezeu n Sine de dinainte de
timp, revelat pe deplin acum prin persoana Logosului
8
PUTEREA CUVNTULUI
dumnezeiesc, Fiul lui Dumnezeu nviat (1 Cor. 2, 7;
Efes. L 9 sq.; 3, 1-12; Col. 1,25-27; 2, 2 sq. etc.). Scopul
acestui act tainic, asemeni celui al creatiei originare, este
acela de a aduce omenirea "din nimic n stare de fiintare",
dintr-o stare de non-fiintare de om ntr-o exis-
radical prin har, dintr-o stare de
ostilitate n unitate ca participare la n-
viata lui Dumnezeu. Pentru a realiza care
nu este nimic altceva dect iconomia a mn-
tuirii universale, Cuvntul dumnezeiesc introduce
omenirea ntr-o ordine a n viata
a n ea, EI opera Sa mn-
tuitoare, supunndu-Se pe Sine ntreaga creatie lui Dum-
(1 Cor. 15, 20-28).
Sf. Isaac Sirul traditia
ce misiunea Cuvntului este cuvintele oamenilor,
de de de re, vor fi pentru
totdeauna transformate n
ntemeiere a Cuvntului Tainei n dumnezeias-
ca sige, n "tcerea" din care Dumnezeu icono-
mia mntuirii, ca insistenta asupra lor (a Cuvntului
Tainei) fundamentale (care nu este la fel cu "identitatea"
lor) pot stranii de neacceptat de con-
fesiune dect cea De secole, catolicii protestantii
au intrat in controverse njurul importantei celor doi termeni.
prin natura argumentelor lor, ambele confesiuni
au privesc Taina Cuvntul ca fiind
distincte; cnd termenii sunt priviti complementar, ei sunt
considerati o realitate care reprezint existenta (esse) Bi-
sericii. Calvin a exprimat foarte clar conceptia apu-
definind Biserica drept instrument dumnezeiesc mn-
tuitor, realizabil prin ' predicarea Evangheliei" "instituirea
Tainelor" (lnstitutiones IV, 1, 1).
O astfel de definitie presupune o distinctie, chiar o diho-
tomie ntre Cuvnt predicare liturghie,
INTRODUCERE
9
duire slujire, care este teologi ei ortodoxe. n gndi-
rea ca atare, pe natura
a viziunii apostoli ce, Cuvntul Taina sunt
inseparabile. un mediu unic unitar de
comuniune ntre Dumnezeu om, o ntre
viata cea
Din perspectiva ului ortodox, dintre
Cuvnt slujire trebuie fie expli-
n fel. se sublinieze unitatea
dintre cele Acest lucru este necesar nu numai pentru a
clarifica problemele de dragul dialogului ecumenic, ci el are
o n ndeplinirea ardent a
datoriei de a aduce orthopraxia n acord cu ortodoxia. Orto-
ca romano-catolicii, au avut lungi perioade n care
au neglijat Scriptura n care slujirea n era
la un ritual formal sec. Ca multi protestanti, au
deformat adesea practica traditiona-
prin invocarea smereniei
eticii (problema 'vredniciei" individuale). Astfel de atitudini nu
se nasc din cauze doctrinare, ca n Bisericile apusene, ci din-
tr-o incapacitate de a ntelege deplin punctul de vedere tra-
ditional ortodox privitor la unitatea dintre
duirea Cuvntului slujirea Lui. Calitatea a Orto-
doxiei prin urmare, una dintre cele mai importante con-
tributii ale sale la dialogul ecumenic este de a afir-
ma ceea ce am putea numi caracterul "kerigmatic" al Tainei
caracterul "tainic" al Cuvntului.

Primul pas n aceast rennoire n im-
ntelegerii pur 'verbale" a Cuvntului. Teologia
insist, pe dreptate, asupra rolului indis-
pensabil al Cuvntului att n viata a Bi-
sericii, in misiunea sa n lume (Rom. 1,16; 10, 14-17;
I Cor. 1, 17 etc.). adesea, notiunea de "Cuvnt al lui
10
PlJfEREA CUV NTULUI
Dumnezeu' a fost in la scrierile
canonice ale Scripturii sau chiar la ca fie una,
fie ar avea in sine de la sine capacitatea de a trans-
mite de Dumnezeu de a stabili comuniunea cu
EI. cum se in Luca 18, 34 in alte pasaje simi-
lare, Cuvntul scripturistic nu este in mod necesar auto-reve-
lator. Cuvintele pot deveni Cuvntul lui Dumnezeu
doar prin puterea (dynamis) a
Duhului Sfnt (Lc. 24,45-49; Fapte C 4-8). Doar Hristosul cel
inviat Logosul dumnezeiesc lucrnd prin DuhuL poate
deschide oamenilor ca ei Scripturile,
aducndu-Ie in memorie plenitudinea Sale dez-
ascunse al e veacului eshatologic, ntru
slava Sa a ([oan [4,26; 16, 13-15).
Faptul cuvintele lui Hristos nu sunt n mod
automat autorevelatoare de ce EI invariabil 'ves-
tirea cea a de semne concrete, materiale
care mai adnci
acestor cuvinte. La nceputul Sale EI
ncheie prin vindecarea n tem-
plu a unui om cu duh necurat (Mc. C 27-28; cf. Mt. 4,23). La
feL ndemnul adresat apostolilor este dublu: de a a
vindeca: n orice cetate intra... pe bolnavii
din ea s-a apropiat de voi lui Dum-
nezeu' (Le. 10,8 sq.).
erau n mod dramatic pecetluite printr-un ' act-
semn' prin care se asocia un obiect material cu
divine (v. [er. 19, 28; [ez. 4, 5). n acest caz, obiec-
tul participa la posibilitatea celor le era
vizualizeze refuzului lor de a se
Actele-semne ale lui Iisus Hristos ale apostolilor (Lc. 10;
Fapte 3 etc.) mplinesc, de fapt opera de mntuire n mod
proleptic ' simbolic', nu numai prin anticipare) prin
actualizarea promisi unii kerygmei n viata insului
sau posedat. vindecare - prin puterea cu-
INTRODUCERE
Il
vntului rostit - este un 'simbol ' al prin
aceea permite persoanei restabilite participe imediat la
noua la realitatea al
Cap Autor este Hristos. realitate nu este alta
Biserica: n Duh' . ' Biserica lui Hristos nu este o
spune Pr. Serghie Bulgakov, ' ci este o
cu Hristos n Hristos, de Duhul Sfnt'l. n cadrul
Bisericii, Cuvntul este confirmat actua-
lizat prin semnul-act ritualizat al Tainei. Ia fel ca vin-
de Hristos n timpul slujirii Sale
Sfintele Taine, mai ales Botezul Euharistia, cre-
dinciosului iertarea la noua a m-
(cf. Mc. 2, 10 sq.; Ioan 5, 14).
Pentru a percepe caracterul n tainic al Cuvntului,
va trebui trecem mai de strict a
Cuvntului redescoperim calitatea Sa pute-
rea Sa revelatoare mntuitoare ca instrument al

cum oracol ului profetic carac-
terul ireversibil al blestemelor, ' puterea
a fost fie cu bucuri e, fie cu
n perioada Sub
teologia Logosului a lui Philo Alexandrinul, de alte cu-
rente ale iudaismului trziu, a oferit primilor mai
ales Sf. Evanghelist Ioan, o terminologie pentru
a exprima inefabila a Cu vntului devenit trup. Noul
Testament este martorul procesului de ntemeiat pe
autorevelarea lui Hristos aprofundat prin lucrarea de inter-
pretare de Duhul, care lui Iisus
hristologia Bisericii ntr-o ' Evanghelie a lui Dumnezeu'
(Rom. 1,1; 15, 16; I Tes. 2,2; 8,9; I pt. 4,17). Pornind de la
cuvintele lui Iisus (ipsissima verba/ vox JesuL transmise prin
apostolii au dezvoltat rapid un mesaj lapidar
1. S. BuJgakov, Biserica New York. 1935. p. 9.
12
PIlTEREA ClNNTULUI
despre Iisus Hristos, formulnd n moduri diverse dar ase-
nu numai a cuvin-
telor Sale, ci a Sale: ultimele acte-semne ale
tigniriL ale nvierii ale Sale.
re a kerygmei sau a mesajului bazat pe activitatea
mntuitoare a lui Hristos a dus n final la identificarea ioanei-
a lui Iisus cu Logosul lui Dumnezeu.
Cuvntul lui Iisus. Puterea cuvntului cum am
devine pur simplu prin minunile
Duhurile rele sunt alungate prin cuvntul (Mt. 8,16; Le.
4,36), cuvnt care poate vindeca de la e
primit cu (Mt. 8,8). Prin cuvntul ' chiar vntul
marea i devin (Mc. 4,41); minunile asupra na-
turii dovedesc EI are autoritate asupra cu-
vintele Sale sunt adresate mai ales oamenilor, constituind cri-
terii pentru mntuire sau judecare (Mc. 8,38; Ioan 12-48; cL
Evr. 4,12 sg.L ele autoritatea Sa de a ierta
o putere pe care doar Dumnezeu o poate exercita
(Mc. 2,7).
Cuvntul despre Iisus. n ntreg Noul Testament se ntl-
expresia ' Cuvntul ca sinonim pentru Evan-
ghelie sau pentru o (Efes. L 13;
Col. 1-15; II Tim. 2,15; lac. 1-18; cL I pt. 2,25).
(aJetheia) att mesajul ct reali-
tatea Hristos este
(Ioan 14,6; ef. 8,31 sq.) prin faptul l l ntru-
' Cuvntul este un cuvnt creator care
'fiilor lui Dumnezeu' (cf. Ioan LI2 sq.; I Ioan 5,IL
n noua a implicit sau expli-
cit prin Taina Botezului (Ioan 3,3-5; I Ioan 5,6-8; Tit 3,5; 1 Pt.
L3; 3, 21 sq. etc.).
AstfeL Sf. Apostol Pavel poate declara 'Evanghelia ...
este puterea lui Dumnezeu spre mntuirea tuturor celor care
cred' (Rom. 1,16), tocmai deoarece ' cuvntul lui Dumnezeu
(energeitai) n voL cei ce (1 Tes. 2, 13). Pasa-
INTRODUCERE
13
jul din I rt. 1,22-23 ne face n perioada apos-
tolic, puterea mntuitoare a cuvntului - ca cea a Tainelor
- era considerat a fi contingent cu credinta
sutJetele prin ascultarea de spre
iubire de .. fiind a doua nu din stri-
ci din prin Cuvntul lui Dumnezeu
cel viu care n veac' . AstfeL se alipesc
lui Hristos printr-o rennoire a date la
Botez. Datorit rolului indispensabil al n
lucrarea mntuiriL taina nu poate fi ex ope-
re operantis, n terminologia ca 'sinergie'
sau cooperare ntre om Dumnezeu.
Iisus-Cuvntul. Doctrina despre Logos din a patra
Evanghelie reprezint punctul culminant al hristologiei Noului
Testament. Aici puterea Cuvntului dumnezeiesc este reve-
n ntreaga Sa EI este Creatorul
eshatologic Mielul jertfit Arhiereul
Slujitorul robilor. n mod paradoxal - sau mai pentru
a folosi limbajul n mod ' antinomic' - puterea Sa se
prin smerirea de Sine, moarte, cum
cei care slujirea Sa de vor fi chemati
manifeste prin (II Cor. 12, 10). Aceast
antinomie ne a Cuvntului: Cu-
vntullui Dumnezeu este o un ipostas dumnezeiesc
al Sfintei TreimL care este ntru pat n persoana lui Iisus din
Nazaret. Cuvntul Se face trup; doar aici se puterea
Sa de asuma de a o ridica la o
ordine a
n valorosul studiu despre 'Taina Cuvntului ' 2, Paul
Evdokimov ' o este esentialmente sau
ea este actul cel mai concret
liturgic este umplut mai mult oricare altul de
2 . "Le Mystere de la Parole" in: Le Buisson Ardent. Paris, 198 1. p. 63.
14
PlJfEREA CW NTULUI
prezenta transcendentului' . vedere nte-
pe ne permite 'pu-
terea Tainei' este din 'puterea Cuvntului ', pe care o
cuprinde o
n Cuvntul
expresia cea mai n contextul sacramental. Fie
este prezentat prin citirea din Sfintele Evanghelii sau prin pre-
fie este cntat n forma antifoanelor (psalmi) sau a
imnelor dogmatice (tropare la Unule sau
Crezul), Cuvntul lui Dumnezeu este mai nti comunicat.
exprimat primit prin actul eclezial al slujirii n particular,
prin Tainei Sfintei Euharistii.
cum la Emaus a lui tfristos cel n-
viat. prima de situa
tului ntr-un cadru eclezial liturgic. Domnul nostru cel nviat
Se apropie de doi dintre ucenicii Lui Se de
subiectul lor de Ca n alte momente ale
Sale, ' ochii lor erau ca nu-L cunoasc' (Lc. 24, 16; cf.
Ioan 20, [4; 21,4). la ntrebare, Cleopa face
un rezumat al evenimentelor referitoare [a condamnarea,
moartea lui Iisus mormntul gol.
Relatarea sa ntru totul o parte a celei mai timpurii
kerygme, configurate ulterior de Sf. Evanghelist Luca pentru
a oferi un cadru dramatic potrivit pentru replica lui Iisus: ' Nu
trebuia, oare, ca tfristos acestea intre n
slava Sa?' . Apoi, reamintind evenimentele tipologice ale Ve-
chiului Testament pe care El l e-a mplinit prin Sa
prin slujirea Sa jertfelnic, Iisus ' le-a tlcuit lor din toate
Scripturile cele despre EI' (Le. 24,26 sq.).
Cu toate ' inimile ardeau lor' auzind vorbele
lui tfristos (Lc. 24,32) , ochii le Doar la
masa la care EI a fost att oaspete, ct ei au re-
cunoscut, n n acel pe lor
nviat. cnd a stat cu ei la lund EI
INTRODUCERE
15
nea, a binecuvntat
3
frngnd, le-a dat lor. s-au deschis
ochii lor L-au cunoscut' (24, 30-31). cum o
paralelele care descriu instituirea Cinei celei de (Lc.
22, 19; ef. Mc. 14, 22 sq.; Mt. 26, 26 sq.; I Cor. I L 23 sq.J,
cina de la Emaus, la care au participat tfristos cel nviat
ucenicii este chipul Sfintei Euharistii n Biserica

Ceea ce vom numi n continuare 'Liturghia Cuvntului' ,
pe temeiul scripturistice, are
loc pe drumul de la Ierusalim n acel sat. n ritualurile
vechi bizantine, perpetuate azi n Bisericile
ortodoxe, acest act de revelare este precedat
de VohoduJ Mic. n primele secole, episcopul intra n biseric
tocmai n acel moment. episcopul n naos, n cen-
trul bisericii , n timpul Vohodului Mic, el n altar ime-
diat preotul care Sfnta Evanghelie,
n acel moment Sfnta Evanghelie se afla pe
masa altarului: Cuvntul lui Dumnezeu cu
toate c EI este mereu prezent, ca n perioada Vechiului
n timpul Fericirilor slujitorul
Sfnta Evanghelie, pe care o diaconului pentru a
ncepe procesiunea care va porni de la altar la locul
unde episcopul napoi n altar, unde va fi din nou ' n-
Ea va fi din nou a doua ultima pen-
tru a fi astfel , n mijlocul
oamenilor, la ncheierea Liturghi ei catehumenilor (Liturghia
Cuvntului).
3. Potrivit iudalc, Iisus pe Dumnezeu printr-un
de In timp ce n practica se va pronunta o
bmecuvantare asupra palnii (dnd in diversele traditii la notlunea de
prefacere", "transsubstantiere", sau la recentul concept de
un act ritual sensul numai
MantultoruJUI . cand, prin binecuvantaTe, ca Duhul
substantele materi ale ale plnil si vinului in Trupul Si Sngele Dom-
nului nostru Iisus Hristos cel
16
PlJfEREA CUVNTULUI
Orict de ziditoare ar fi citirea din Evanghelie, orict de
ar fi predica, revelarea Cuvntului dumnezeiesc ar
Tainei euharistice. Ca n
experienta ucenicilor la Emaus, comunitatea n nu-
mele lui Hristos doar ' percepe' ntreaga revelatie, ea doar
deschide ochii ctre o ntelegere acceptare a ico-
nomiei divine printr-o comuniune ntru
darurile ale Trupului Sngelui lui Hristos.
Liturghia se astfel, n prin Liturghia
a tainelor, care Cuvntul din-
tr-un mesaj despre Iisus ntr-o participare la viata Sa
dumnezeiasc.
n ciuda unei astfel de euharistice'
a Cuvntului, n practica un mare de
ortodocsi prefernd o partici-
pare la serviciul liturgic. Pentru urlii dintre ei, aceasta
este rezultatul unei simple neglijente sau indiferente. Pentru
alUi, refuzul cu alte ocazii la
precum sau de ziua lor se dato-
sentimentului sincer de nevrednicie. Ne-am
ne apropiem de cu atta smerenie res-
pect, nct nu ne putem simU pe deplin ' vrednici '
de Domnul nostru de darurile pe care El ni le Dar toc-
mai acestui fapt, Biserica asupra
regulate asupra primirii harului sfin-
titor al o cores-
poate duce la 'dispretuirea Bisericii
4. nu ar trebul la o conceptie
despre Taine, care n a face din o obligatie ce trebuie impli-
automat nainte de fiecare Cu toate o
intre cele sacramente, care indiscutabil trebuie fie
nu ar trebui. cum se de obicei. fie la a fi un sim"
plu care iti acces liber la Sfnta Euharistle. este actul
sacramental de prin care ne deschidem pentru a primi harul din
partea lui Dumnezeu. ca atare, ea trebuie in ca cu drep-
tul fiind un 'sinergism' aJ convertirii noastre al lui Dumnezeu. Ea
INTRODUCERE
17
lui Dumnezeu' la incapacitatea de a ' deosebi Trupul ' Dom-
nului nostru Iisus Hristos, lucruri condamnate de Sf. Apostol
Pavel n I Corinteni I 1. Trupul Bisericii, oricum, se constituie
pe este ncontinuu hrnit de Trupul lui Hristos.
Cuvntul n sine pierde sensul, pentru c
nu mai este actualizat n experienta ecleziale. Ast-
fel, Biblia ajunge nu mai n viata credincios o
semnificatie aparte, sau un interes mai mare de-
ct oricare alt vechi document istoric.
expresia n dogmatice scripturistice ale Litur-
ghiei, El nu poate deveni al vietii ' n n
care duce de la la participare, de la convertire la comu-
niune.
n mod cu Sfintele Taine
poate mplini sustine existenta numai n n
care Taina dumnezeiesc n
comunitatea n numel e Lui n viata de zi cu zi a po-
porului lui Dumnezeu. n cadrul slujbelor Bisericii. Cuvntul
o valoare ritualul tainic este cadrul
n care Cuvntul se n mod ul cel mai elocvent cel
mai puternic. Acest lucru este numai pentru n
Sfnta Cuvntul este prezent ca
El este tainei euharistice, Jertfa

n cele din slujirea Cuvntului tre-
buie fie cuprinse de intuitie specific orto-
din apostolice este de-
plin in isihasm, pelerinajul interior trasat de traditia
a filocaliei. Acest pelerinaj este, n mare parte, nenteles
putin apreciat chiar de ortodoCSi. n inima acestui
nu trebuie sistematic cu Euharistia prin aceasta ei)
nici nu trebule cu o ca un expedient
ce poate permite deasa in ceea ce problema 'vredniciei':
tocmai in fata Potirului noi suntem ' cel ne
ca ne fie spre ' vindecarea sufletului a trupului' .
2 rtrrEREA CUV ArrrULUI
18
PlITEREA CUV NTULUI
"drum care duce l a se smerirea de sine, cunos-
sub numele de "ascultare n
ea se n atitudinea Sf. Ioan n Lo-
gosului ntrupat: "EI trebui e i ar eu trebuie scad"
(Ioan 3,30). atitudine de de
sine este de fapt o reflectare a "kenozei" hristi ce, - EI
la Sine n ascultarea pe care voluntar ca
Miel sacrificial al lui Dumnezeu.
Cuvntul lui Dumnezeu Mi elul pascal jertfit nainte
de ntemei erea lumii (Apoc. 13,8), este ultima
a mntuirii noastre. Ca atare, EI ofer cea mai eloc-
expresie a puterii, iubirii Sale
slujirea n n acuzatorilor,
n lui Pilat n Crucii.
Dumnezeu Se pe Sine vorbind din Dar
pentru ca matri cea trebuie
asume propria realitate Departe de a fi o
Iips a zgomotului, o ntrerupere a unor
sunete est e o atitudine sau o stare
att a ct a inimii. Ca n cazul scopul
ei este spiritual: ea un sacru n
cadrul persoanei , dndu-i posibilitatea omului
o o n
timp, permite persoanei articuleze gnduri,
vorbirea nu l e poate da
sau expresie.
lumea e n dimensiunile ngemnate ale
timpului exist enta - care s-a numit
- se n alte dimensiuni, ale
Cum timpul sunt expresii com-
plementare ale unei unice unificate materiale,
cerea o cal itate,
sacru al inimii", pe care Sf. Apostol Pavel l identifica
drept templu al Duhului Sfnt. Aici, n adncuril e ascunse ale
personale, Cuvntul Se ca ca
INTRODUCERE
19
a tot ceea ce le caracteristica de "per-
celor chi pul dumnezeiesc.
Acolo, n sanctuarului interior, Cuvntul taina
divine, crend o "comunicare",
koinonia sau comuniunea dintre cea
Dumnezeu din Ca expresie
reali zare a tainei a harului mntuitor,
este, dup Sf. Isaac Sirul, "taina lumii ce va
Din acest proces, prin care din acest veac se
absoarbe n a veacului ce va Cuvntul
Scripturii al slujirii liturgice trage puterea de a fi sursa
unei autentice a
PARTEA NTI
INTERPRETAREA CUV NTULUI
CAPITOLUL I
Problema
n ciuda unei atentii sporite studiului biblic n
seminariile noastre, exegeza a Bibliei o
ntreprindere putin nteleas mai putin apreciat de majori-
tatea Sfnta Evanghelie, consider ei,
trebuie n fiind Cuvntul dum-
nezeiesc "plin de har Cum, se eC ne
dreptul de a "critica" descoperirea de Sine a lui
Dumnezeu?
Acest mod de a pune ntrebarea nu orto-
cu notiuni de li-
teralism Chiar cei mai putin sofisticatC din punct
de vedere teologic, caracterul divin o-uman al Scrip-
turii; ei sunt pe deplin Dumnezeu
Persoana vointa prin experienta de
un limbaj omenesc. majori-
tatea cercetarea asupra
originilor, autorului, scopului scrierilor bibli-
ce ca fiind oarecum ba chiar o stric are blasfemia-
toare a canon ului biblic, care poate conduce doar la distor-
sionarea mesajului inspirat al Scripturii. n timp ce sngele
martirilor poate fi Bisericii, cum afirma Ter-
tulian, osteneala exegetului poate fi doar ereziei...
atitudine, destul de se unei
inadecvate sau unei eronate a metode-
lor rezultatelor exegezeC cum e de
torii altor confesiuni Chiar n "diaspora",
au tins vreme limbajul tehnic al
exegezei ("metoda "analiza redac-
24 PlITEREA CUV NTULUI
etc.), ca termenii in sine ar motive inac-
ceptabile din partea exegetului "de a demola" viziunile tradi-
asupra autorilor apostolicL unitatea
Este au pus
sub semnul aceste puncte de vedere. numai n
cazuri rare, polemica a invadat cercetarea lor n
domeniul studiului biblic, n general, al ortodoxe
scripturistice, n particular.
Studii recente ale unor 1 au confirmat,
de fapt, cele spuse de mult de ca-
tolici, anume, metoda exegeti ca atare este Ea
este un instrument, un mijloc de cercetare care, ca orice in-
strument contondent, poate fi folosit cu rea sau inten-
cu adncirea ecumenice, att
laiciL ct teologii treptat studiul
al textelor biblice este nu num<l.i folositor, ci nece-
sar pentru mesajului al Cuvntului scris
al lui Dumnezeu pentru acestui mesaj printr-un
limbaj care se clar contemporanilor
care ntr-o lume a scepticismului instinctiv a con-
fuziei spirituale.

cum titlul capitolului, conside-
sunt generale asupra disciplinei care l
pe exeget, n timp ce el se de la o
"ascultare a textului " la interpretarea acelui text pentru lumea
de azi: disciplina hermeneuticii biblice. Scopul nostru este de
a propune un ortodox la ceea ce biblici
numesc "problema un care
1. V. mai ales V. Kesich, The Oospe! lmage of Christ: The Church and
Modem Critidsm, CTestwood, N.Y., SVS Press, ] 972.
PROBLEMA HERMENElITICA
25
unei riguros n studiul
biblic, a convingerile ortodoxe privitoare la inspi-
la dintre
1
Scopul exegezei n a interpreta semni-
documentelor scrise, n cazul nostru a BiblieL
textului elemente de din istorice, filologi-
ce, arheologice filosofice. Exegeza n sine este o
n n care metodologia istorico-
pentru a la privitoare la originea
textului (cine, unde l-a scris), la scopul (de ce a
fost scris), la (cui i-a fost adresat textul n ce
a fost scris) la sa n
"Sitz im Leben"), la "forma" lui, sau genul literar.
La nivelul "criticii de cercetarea
textul originar al unui document biblic, cum
a fost el elaborat de un autor sau de o de autori,
bazele unei "critici superioare" care determine
sau mesaj ul unei pericope date n contextul ei
originar. cu de teologii ger-
manL la nceputul secolului al XIX-lea, metodologia istorica-
este azi de indiferent de confe-
siunea lor, ca un mijloc indispensabil pentru critica
ca o a "introducerii" n studiul biblic.
n teologia nu sunt de acord asupra
valorii folosirii unei astfel de metodologii pentru deter-
minarea unui pasaj dat. Problema este
de a determina sensul unei scrieri apostolice n con-
textul ei istoric originar de a sesiza ei
n a Bisericii pentru misiunea n lume.
Strict vorbind, primul aspect, privitor la mesajul originar co-
municat de autorul biblic, este o n
tarea unei se mpart numai n de a1e-
26 PLJrEREA CUVNTULUI
gerea diferitelor metode critice folosite pentru a studia textut
de exemplu: critica critica
sau Majoritatea exegetilor folosesc o com-
a acestor mijloace, iar se
accentul pe care l pun pe una sau alta dintre aceste metode.
mai serioase se ivesc atunci exegetul
interpreteze doctrinar al unui pasaj
biblic sa pentru
Sfnta este prin faptul ea
un mesaj universal de sorginte prin ca
fiind Cuvntul lui Dumnezeu adresat oamenilor, nu, sim-
plu, cuvintele omului despre Dumnezeu, Scriptura se adre-
epoci, indiferent de caracteristicile istorice
culturale ale ei. scrierile biblice individuale se
adresau unor anumite n anumite momente din
trecut. Ele, fiind lui Dumnezeu', sunt atemporale.
Ele vorbesc omului secolului XX la fel de direct cu autori-
tate la fel de mare ca n primele veacuri Dar, deoa-
rece acest mesaj este ntr-un limbaj n forme de
gndire care sunt din punct de vedere istoric
cultural, mesajul scrierilor biblice este arareori transparent.
Prin urmare, el trebuie interpretat de fiecare diferit:
trebuie tradus ntr-o explicat n termeni
accesibili spiritului modern. Numai printr-un asemenea pro-
cedeu lui Dumnezeu din trecut poate deveni Cu-
lui Dumnezeu din prezent. La un anumit nivet
reinterpretare trebuie de predicator sau de profesor.
Dar, n primul este problema exegetului. singurul califi-
cat munca ' de a reinterpreta' textul
pentru ca ne lui
determine importanta pentru doctrina
n acest proces o dificultate. Ce criteriu
poate folosi exegetul pentru a face Cuvntul scripturistic al
trecutului viu al prezentului? Cum poate
trece el de la o evaluare a unui text biblic la o
PROBLEMA
27
interpretare a sale universal-doctrinale?
Dumnezeu S-a revelat ntr-o ntr-o condi-
de timpul mediul cum putem noi interpreta
acel limbaj astfet el ne ceva n con-
textul nostru istoric cultural? Acestea sunt care
se n centrul a ceea ce teologii biblici numesc ' problema
.
Termenul provine din grecescul henne-
neia, care traducere sau interpretare/explicare.
Hermeneutica ca n
teologia de la nceputul acestui secol. Prin-
cipiile sale de preluate din filosofia au fost
dezvoltate n felurite moduri de ca G. Heinrici. W.
Dilthey M. Heidegger.
Influentat mai ales de ultimii doi. Rudolf Bultmann ele-
vii au transformat hermeneutica ntr-un program al inter-
biblice care la despre origi-
nea sensul Nu trebuie ignorat faptul
procedeele exegetice, aplicate de autorii Noului Testament.
presupuneau anumitor principii hermeneutice fun-
damentale. Modul de prezentare a ' promisiunii mplinirii ei '
n Evanghelia Sf. Apostol Matei este un caz foarle cu-
noscut n acest sens.
in genere, putem spune hermeneutica regu-
lile de interpretare a Scripturii. Scopul principal este apli-
carea rezultatelor exegetice la concrete
din Biserica lumea de a sa,
mente poate fi printr-o formulare mai
des astfel: hermeneutica Biblia re-
levant pentru omul modern' , formulare care 'omul
modern' cu mediu cultivat din tehno-
logice apusene.
Pentru sarcina sa de hermeneutica ar
trebui prin identificarea ' omului modern' cum
este el. pentru a i se adresa ntr-un mod care
28
PlJfEREA CWNTULUI
sale culturale spirituale. Se se
afirme n secolul XX s-a acumulat un extraordinar progres
al descriptive aplicati ve, care a ajuns acolo,
nct filosofia foloseasc tehnologia ca principal izvor de
inspiratie de preocupare. Rezultatul a constat n transfor-
marea sau, mai bine spus, n deformarea omului secolului XX
ntr-o a conceptie despre lume se nte-
n principal pe perceptia ale pre-
majore sunt mijloacele de productie. Viziunea sa
cea nu mai fenomenele
transcendente sau valorile ultime. Deoarece minunile, de exem-
plu, nu pot fi explicate rational sau nu pot fi produse prin
se ele nu pot exista sau nu ca
atare. Moartea nu mai este ca moment 'pascal', ' de
trecere' ntr-o a de dincolo de
moartea ca o limitare arbi-
asupra celor neatenti nedoritori, de forte ca-
pricioase care se dincolo de controlul omenesc. ' Omul
tehnologic" este o din o a
Adam, de sensurile ultime ale de
un destin transcendent. Pentru acest om, Dumnezeu, aproa-
pele lumea dinjurul sunt pretuiti mai ales pentru valoa-
rea lor Sloganul-' amortizor" este efici-
este adesea cea mai expresie a lui reli-
gioase. a confortului il
pe acest om evite formele cele mai simple de ascetism,
insensibil la Dumnezeului
dragostei al dreptei naturalul
de nfiorare n a ceea ce numim ' mysterium tremendum',
el se de darul sfnt pretios al minunii. Cu toate
sa este adesea la un ' scientism', ea repre-
unica sa de valori consolare, de care se
cu Pe scurt, el este victima a unei profunde
crize spirituale.
PROBLEMA I1ERMENElJfICA 29
Profund sensibilizati l a la ei
asupra contemporanilor lor, t eologii ca Bultmann
cei din sa, au ncercat dezvolte o
ce ar putea permite Scripturii vorbeasc ntr-o
pentru femeile zile-
lor noastre. Renumitul program al
interpreteze elemente din pe care Bult-
mann le considera a fi simbolice sau mitologice, cum ar fi mi-
nunile asupra naturii, sau nvierea cu trupul a Mn-
tuitorului . Problema de acest program este esential-
mente una ce criterii am putea folosi pentru a
distinge un fapt istoric (un anumit eveniment) de o imagine
(o interpretare a evenimentului ntr-un limbaj figurat
cum a recunoscut Bultmann pre-
misele exegetului inevitabil rezultatele
sale2. n ncercarea sa ' de a face Biblia pentru con-
temporani' exegeza n mod necesar de la limitele unei
discipline riguroase; ea domeniul inves-
istorice obiective, intrnd n spatiul speculatiei teologice.
ntrebarea este un astfel de pas este legitim sau nu.
Care este de fapt relatia ntre teolo-
gie? Ar trebui aceste domenii separate radical, cum s-a
nu de mult n tradi tia cum se
mai n protestantism, unde se pune un accent deo-
sebit pe o teologie una filosofic, adeseori non-
biblice? Astfel, se ridic o cu implicatii mai adnci:
poate vorbi Biblia vietii credintei omului secolului XX?
poate, care sunt premisele hermeneuticii care per-
interpretului elucideze prezentul prin trecut? Cum
putem rupem 'cerc hermeneutic', care
2. R. Bultmann. -Isl voraussetzungslose Exegese moglich?", in: Theolo-
gische Zeit5chrift XlII (1957), pp. 409-4 17; (ET: Existence and Falth. "ls Exegesis
Withoul Presuppositions Possible?". N.Y .. 1960. pp. 289-296); "The Problem of
Hermeneutics . n: Bssays PhllosophicaJ and Theologfcal (,: Glauben und
Verstehen. Gesammelte Aufslze Il), S.C.M .. London. 1955. pp. 234-261.
30 PlJfEREA CUVNTULUI
din faptul n timp ce un fenomen dat
n cu contextul istoric, contextul n sine poate fi
numai pe baza unei ante-
rioare a fenomenului care l Singurul mod de a
rezolva o astfel de de a la multitudinea
de care se nasc din eL este de a identifica "puntea
sau prin care se articuleze exis-
de azi cu Cuvntul lui Dumnezeu, cum se
acest in
celor trei confesiuni majore, ai
OrtodoxieL Protestantism ului Catolicismului, au sugerat
foarte diferite la ntrebarea: "Ce face ast-
fel cu a Biseri-
cii?". Fiecare pare fie puternic de con-
asupra rolului Duh n comunitatea
nepermis de mult putem
spune pnevmatologia este "ha-
in in care asupra spiri-
tuale a persoanei prin citirea a Bibliei3. Acest accent
individualist harismatic bazat pe biblice ale acti-
profetice din Israel din Biserica primelor veacurL a
constituit piatra din capul unghiului in teologia a
secolelor XVI XVII. mpotriva politicii Bisericii
Romane, care nu laicilor dreptul de a citi Scrip-
reformatorii nu numai au refuzat autoritatea magis-
teriuluL ci au eliminat contextul sacramental eclezial pro-
priu mesajului biblic de-a lungul
perioadelor pe drep-
tate, asupra faptului Duhul nu poate fi legat de nici o insti-
tutie reformatorii promulgat principiul soia
Scriptura: doar Scriptura, lui Dumnezeu inspirat
este prin urmare,
3 . Vezi monografia lui Theo Preiss. Le temoignage interleur du
DelachaU)( et Niestle. NeuchteL 1946.
PROBLEMA HERMENElJflCA
31
pentru credinciosului care este iluminat
n interior prin lucrarea Duhului
conceptie asupra DuhuluL Care prin
pentru a trezi a aduce justificarea per-
a credinciosului (sau "dreptatea" sa, dikaiosyneL are un
merit de Pe de o parte, a situat
Biblia mai ales Noul Testament in centrul
astfel au redea Scripturii va-
loarea ei pentru doctrina Bise-
ricii. Pe de parte, s-a cel
dintre teologia separatie care mai sub-
in Biserica in zilele noastre. Din per-
nu au mers prea departe
n elaborarea unei hermeneutici cu "spirituale". Izo-
pnevmatologia de ecleziologie, ei au pierdut din vedere
contextul adecvat n care trebuie interpretat
mesajul Sfintei Scripturi. Liturghia Tainele nu au mai fost
ca mijloace pentru actualizarea
lui Dumnezeu. lucrare urma fie
doar prin intermediul predicii. expresia "Cu-
lui Dumnezeu" a fost la Biblie la expunerea
mesajului ei. a devenit astfel un fenomen pur ver-
bal. Ca urmare, caracterul ipostatic aI - realitatea
a Logosului divin - a fost ntunecat de un accent
exagerat pus pe cuvinte: cuvintele scrise sau rostite din Scrip-
sau din
stare de fapt a provocat in cadrul protestantis-
mului o privitoare la locul
exegezei n elaborarea doctrinei Lipsa unei
clare a acestei probleme a tins transforme "teologia sis-
intr-o speculatie indepen-
de Un exemplu notabil este monu-
mentalul dar opus magnum al lui Paul Tillich.
Teologii rezerve, lui
Dumnezeu este continut in documentele scrise ale Bibliei.
32
PlJfEREA CUV NTULUI
cum ei au demonstrat-o cu aceste
scrieri sunt marcate de istoria cultura timpurilor lor ntr-o
nct trebuie mereu reinterpretate ntr-un nou lim-
folosind noi forme de gndire pentru a vorbi ntr-un mod
adecvat noi

Dar, deoarece hermeneutica

accept premisele unei secu-
larizate, ' demitologizate' despre lume, ntrebarea ce
pot avea scrierile biblice azi, avnd n vedere
faptul c ele au fost adresate unei lumi care percepea
sacrul drept centru al ei cotidiene accepta ca
fapt istoric ceea ce noi ca 'mit' ?5
Bultmann ncearc rezolve aceast dilem atribuind
autorilor Noului Testament. mai ales celui de-aI patrulea
evanghelist. o de a elimina elementele mi-
tologice din apostoli ncercarea sa nu a fost
Mai apropiat de interpretarea Scripturii a fost
programul preluat adaptat n diverse chipuri de dis-
cipolii numit Accentund as-
pectul dinamic al Cuvntului lui Dumnezeu, curente majore
ale teologiei protestante drept
4. obsel'Vape n principiu, este de protestanti
ntr-o care posibilitatea unei theologia perennis: "teolo-
gia" trebuie sui-generis in pentru fiecare (vezi, de ex.,
nceputul introducerii lui O.Kaiser la exegeza Vechiului Testament n: Kaiser
KUromel. .Exegetical !1ethod, Seabury Press. N.Y., 1981 ). O astfel de viziune
faptul in nu o Traditie vie sau doctrina1e ale
(revelaUei e relativ.
implicatie. o din doc-
soIa Scriptura, pune un obstacol enorm n calea unei teo-
logice intre Pentru o a acestui punct de
vedere. care propune crearea in cadrul apusene a unei 'Ortodoxli
post-moderne', vezi Thomas C. Oden, Agenda for Theology, Harper and Row,
N.Y" 1979.
5. Folosind termenul ' mir n sensul incorect, popular. 'Mitul', definit de spe-
n istoria religiilor. ca de din lui Bultmann. o
imagine ce expresie unei transcendente inefabile.
PROBLEMA tlERMENElJflcA
33
' eveniment al Cuvntului' , (W6rtereignis, G. Ebelingl, care
o ntlnire ntre om Dumnezeu. Prin predicarea
Cuvntului, omul este chemat se pentru sau mpo-
triva obiectului pentru sau mpotriva
de Din scopul hermeneu-
ticii este bine rezumat n titlul pe care Bultmann l-a dat cule-
gerii sale de eseuri: Glauben und Verstehen
legere') sau, mai prin reversul
maximei lui Anselm ' credo ut intelligam' - ' cred ca
Aceasta Scriptura este folositoare mai nti de
toate pentru a fundamentale ale exis-
umane. 'Auzind Cuvntul ' omul
terea de sine: el se fiu al lui Dumnezeu, obiectul harului
al iubirii
O asemenea este proble-
din motive. n primul rnd, face din
rea' o a Riscul asu-
mat n cazul unei astfel de este de a nlocui impe-
rativul apostolic prin ndemnul simplist al oracol ului din
Delfi: pe tine Astfel. evenimentul isto-
ric pe care e este din nou mpins pe o
De peste un deceniu teologi
cum ar fi W. Pannenberg E. Fuchs, s-au corec-
teze de devalorizare a istoriei, mai ales
printre discipolii lui Bultmann. trebuie
fie n faptele concrete ale originilor ei istorice,
n misiunea lui Iisus ca Hristos Domn, Fiul
ntru pat al lui Dumnezeu.
eforturile lor nu au avut un succes deplin, aceasta
se unui principiu fundamental al hermeneuticii
protestante care a priori posibilitatea exegetului de
a acoperi care vremea Mntui-
torului de ale Bisericii. Acest principiu
3 - PUTEREA CUV NTUWI
PlITEREA CUVNTUWI
prevede scopul principal al exegezei este acela de a dis-
cerne ceea ce este numit sensul "literal " al Scripturii,
sensul pe care chiar autorul biblic l-a a
Cu toate sensul literal trebuie fie punctul
de plecare baza pentru orice interpretare a
unui text dat rolul aproape exclusiv n exegeza
tinde nopunea de "Cuvnt al lui Dumnezeu' doar la
acest sens. Tot ceea ce poate trebuie exegetul este
determine explice sensul pe care autorul a intenponat
dea n cadrul istorico-cultural. Aceasta
n sine este de autorulul biblic de abilitatea
sa de a comunica ceea ce a prin scris. Din
revelapa prin Cuvntul. n persoana lui Iisus
Hristos, nu este nimic mai mult a Cuvntului n
forma unei (paradosis) scrise.
care din adeziunea la
soIa Scriptura l mpinge inevitabil pe exeget ntr-un fel de
'impas hermeneutic". Acest lucru se deoarece sem-
strict a unui text biblic nu poate fi
ntr-un mod direct personal r el evant de femeile
zilelor noastre. la sensul ei pur literal , Scrip-
tura nu este de alte scrieri religioase vechL care pre-
tind vorbesc omului despre Dumnezeu realitatea dum-
Ea o de documente
istorice, care pot a fi chiar inspirate din filo-
ea nu este ca ve-
hicul al al personale auto-
revelatoare a lui Dumnezeu ctre om. Pentru a trece peste
secolele ce despart lumea de azi de lumea apos-
tolilor, trebuie descoperim ' puntea hermeneutic", cheia
care poate dezlega misterul Cuvntului dumne-
zeiesc poate face inteligibil accesibil n orice moment
n orice
PROBLEMA HERMENEUTICA
35
Il
La ntrebarea ce este 'puntea dintre
turia Scripturii a BisericiL teologia
cuvntul expunerea sa
6
. Acest principiu a fost
articulat mai ales n cercuri luterane, ca o respingere a pre-
romano-catolice, care puntea a
fost de prin magisteriului. Nici
"cuvntul', nici 'Biserica' , ca nu
adecvat la problema nici unul.
nici nu au capacitatea de a actualiza, n de la sine,
n prezent evenimentele mntuitoare ale trecutului. Cuvntul
ne despre acele evenimente, iar Biserica este
locul lor de actualizare. Obiectul biblice este actua-
lizat doar de Dumnezeu Care n interiorul co-
euharistice prin puterea Duhului Sfnt.
Puntea dintre evenimentul biblic actualiza-
rea lui n nu nici n cuvntul predicat nici n
ci n Persoana Duhului Sfnt. Acest lucru
este chiar prin ' Cuvnt' nu doar
Scriptura ei. cL mai ales n primul rnd,
pe Iisus Hristos, Logosul lui Dumnezeu, deoarece Hristos cel
nviat lucrarea revelatoare mntui-
toare prin persoana Duhului (Ioan 14,26; 16, 13- 15).
De la Conciliul Vatican Il teologii romano-catolici au
mari redescoperirea hermeneutice" a Du-
hului Sfnt. Pr. Henri Cazelles, ntr-o evaluare a
6. Vezi mal ales: G. Bbeling, 'Zeit und Wort". in: ZeU und Geschichte
(Bultmann Festschrift), Tubingen. 1964, pp . .341-356, n care autorul
de o ' putere a Cuvntuluj'. Vezi ' Wort Gottes und Hermeneutik', in
Worf und G/aube, TUbingen. 1960. pp . .329-348. Ultimul articol a fost publicat
prima in Zeitschrlft fur Theologle und Kirche 56 (] 959). pp. 224-251. a
in traducere in Won:l and Faith (Philadelphia, f'ortress Press,
1968), pp. 305-332. Vezi Si EbeJing. ' Ole Bedeutung der krltisch-historischen
Methode fUr dle protestantlsche Theologle und Kirche', Wort und G/aube, pp. 1-
49 (.ZThK 45 (1950) . pp. 1-46; IT, Word and Faith, pp. 17-61 ).
36
PUTEREA CW NTULUI
' noii hermeneutici ' 7, propune n locul unei hermeneutici exis-
tenUale una care se asupra interpreta-
tive a Duhului n cadrul liturgico-sacramentale a
Bisericii. Din punctul de vedere al unei astfel de hermeneutici,
el ,,' Scriptura se pe sine mai putin ca un Cu-
vnt al lui Dumnezeu, mai ca o a darului
nou de al lui Dumnezeu, ca o putere crea-
toare... fIermeneutica va percepe (n Biblie)
o pentru ' n Duh' , ceea ce
noi numim "harul"",
Noi dorim concepUe din perspec-
reformulnd ntrebarea n ce fel con-
stituie Duhul o punte ce trecutul
n a Bisericii? Cu alte cuvinte, ce solutii poate
propune pnevmatologia pentru rezolvarea 'pro-
blemei hermeneutice'?
nainte de a ncerca la ntrebare,
va trebui distincUa, n mod tradiUo-
nal, dintre diferitele ' sensuri ' ale Scripturii. catolici
ca fI. de Lubac J. Coppens au corecteze o her-
care se la a fi o
a sensului literal al pasaj ului biblic. Recunoscnd va-
loarea necesitatea metodologiei istorico-critice pentru dis-
cemerea sensului literal al unui text, Pr. Coppens a adoptat
prelucrat despre un ' sens spiritual' mai
deplin, a unui sensus plenior, care este sensul pe care Dum-
nezeu vrea comunice prin relatarea ntre-
barea autorul biblic a nteles sau nu acest sens mai de-
plin este Esential este fiecare pasaj al Scripturii
un ' sens dublu', n timp literal spiritual.
concluzie, prima de Origen,
o oarecare nentelegere a limitelor Duhului
7 . La nouvelIe hermeneutique bi b1ique. Bruxelles, ] 969, p. 10 sq.
PROBLEMA HERMENEUTICA
37
n istorie. Putem noi, oare, spune Duhul i pe autorii
biblici pentru ca ei comunica anumite
(Il Tim. 3,16; Il pt. L 10-12), n timp, influ-
enta Sa asupra evenimentelor istorice la care sunt
martori? Sau influenta pe care o are asupra celor
care n fiecare generaUe?
Scriptura e dovada lucrarea Duhului nu poate fi limi,
la inspiraUa autorului biblic. Sfera Sa de se ex-
tinde asupra evolutiei evenimentelor istorice, ca asupra
a acelor evenimente n cadrul pre-
slujirii liturgice a Bisericii.
Aceasta n primul fiecare sens
al Scripturii este, propriu vorbind, un sens 'spiritual ' prin fap-
tul din lucrarea Duh. Este,
necesar folositor deosebim ntre sensul literal
ceea ce a nteles autorul biblic a intentionat comu-
nice) acel sens plenior ceea ce Dumnezeu
prin indiferent autorul a
perceput sau nu acel mesaj). ' Sensul literal' este un ' sens
spiritual ' n n care autorului evenimentele
mntuitoare la care el a fost martor sunt inspirate
de Duhul Sfnt. Dintr-o pe o
istoria
este de anarhie haos de Dumnezeu, Care
puternicele Sale acte de n ea. Prin aceasta nu afir-
o viziune privind progresul inevitabil n
istorie, nici o teorie care plinirea
n ordinea ci simplul fapt
evenimentele nu sunt Mntui-
la iconomia mntuirii n cadrul acestei ordini
astfel o 'istorie a mntuirii ' n cadrul
ordinii create. Nu sunt n a concepe lucrarea de
inspiratie de Duhul asupra anumitor persoane, fie
ele profeti, apostoli sau, mai interpreti. Mai putin evi -
este lucrarea Duhul ui n configurarea evenimentelor
38
PlffEREA CLN NTULUI
istorice. Convingerea Duhul astfel sustine princi-
pala de martorii apostoli ci,
de Bisericii: metoda tipologiei.
n studiul intitulat Chipul lui Hristos n Vechiul Tes-
tament- profesorul Georges Barrois 'Prima conditie
a tipologice ar fi existenta unei relatii
ontologice ntre tip taina unei
treptate, n timp, a planului al lui Dumnezeu' 8, Astfel,
din Egipt ntoarcerea lui Israel din captivi-
tatea iar ambele evenimente sunt imagini profeti-
ce ale noastre, prin moartea n vierea lui
Hristos. n mod similar, trecerea Iordanului de Iosua
botezul n Iordan, care este n sine
'un prototip al noastre al noastre din
moarte' , Profesorul Barrois argumentatia
astfel: 'Tipurile Vechiului Testament revelatia Nou-
lui Testament iar Evanghelia o asu-
pra evenimentelor minunate din trecut. Tipologia, prin urma-
re, pare a fi parte a iconomiei divine, esen-
tialmente de mersul istoriei sfinte spre telos-uI. spre scopul ei
ultim, ce va
Tipologia se pe premisa evenimentele istorice
din istoria lui Israel sunt relatate fie n termenii de 'promisiu-
ne mplinire' , fie de ' prototip antitip' . Afirmatia de mai sus
a profesorului Barrois rolul tipologiei n
rea a istoriei spre telos-ul sau mplinirea
ei n lui Dumnezeu. Din acest punct de vedere,
tipul poate fi definit ca o imagine ce
este de un antitip viitor sau arhetip
Relatiile tipologice sunt caracterizate printr-o du-
din trecut spre viitor, dar din viitor spre trecut. n
8. The Face of Chrlst in the Old Testament Crestwood, N.Y. . SVS Press,
1974, pp. 4344.
9. Ibld .. p. 43.
PROBLEMA HERMENEUTICA
39
discutiile despre tipologie este adesea uitat elementul cru-
ciaL un tip nu e doar un semn care spre o realitate
viitoare sau EI este o localizare n
care acea realitate este proleptic. telos-ul este
o realitate ce n ordinea pen-
tru a se face celor care se apropie de ea cu cre-
O crux interpretum a exegezei Noului Testament ilus-
edificator acest lucru.
n I Corinteni 10, Sf. Apostol Pavel dubla inter-
pretare a 'Trupului lui Hristos' : ca ca
ekk1esia, adunarea botezati. EI introduce acest
pasaj printr-o la lui Israel din
timpul prin poporul a fost ' botezat' prin
nor prin mare, s-a cu o care co-
a o Apostolul
.. au pentru beau din 'piatra du-
ce avea Iar piatra era Hristos' (he petra
de en ho Hristos). imagine a pietrei care
i urma pe israeliti prin nu se nici n referatele
din Exod 17 Numeri 20, care istorisesc despre traversarea
nici altundeva n Vechiul Testament. origi-
nile acestei imagini pot fi n exegeza sau, cum
profesorul Barrois, n reflectia asupra ntelepciunii
din iudaismul elenist
10
, nu ne aici.
Este esential retinem pentru Apostol, Hristos era pre-
zent n mijlocul poporului lui Israel ntr-o
O identificare se ntre Hristos, ntre
prototip antitipul n fel antitipul eshatologic
este conceput ca fiind prezent pentru sau n proto-
tipul istoric. Invers, putem spune prototipul istoric, piatra,
la antitipul eshatologic (Hristos) ntr-o astfel de
ea ca loc n care antitipul se pe
sine. 'Piatra este Hristos' deoarece, n n care, 'Hristos
este piatra' . Hristos, fiul din al lui Dumnezeu,
10. lbid. , p. 85 p. 165. n. 12; ef. la Dt. 32 . p. 156.
40
PUTEREA ClNNTUWI
n istoria lui Israel ca izvorul de vie care sustine poporul
n timpul prin Piatra este deci un tipos n sens
dublu. Pe de o parte, ea atrage atentia asupra vietii n trup
a slujirii istorice a lui Iisus Hristos, din a a curs
la lor, imagini tipolo-
gice ale Tainelor Botezului Euharistiei. Pe de parte, ca
prototip, piatra ca locus n care viitoarea lucrare
a lui Hristos este proleptic n istoria lui
Israel: setea poporului este n mod real de apa vie care
curge din Aceasta se nu unei
magice inerente pietrei, ci deoarece piatra -
poporului - a fost prin vointa ca fie locus-ul
istoric n care Fiul lui Dumnezeu, creator
de Se manifeste ei.
Faptul teofanie este ca o revelatie a
Fiului lui Dumnezeu numai de interpretul din
veacurile ulterioare nu realitatea a relatiei
tipQlogice care ntre prototipul istoric viitorul antitip.
din ntruparea lucrarea
tuitorului Hristos; dar, n termenii folositi de profesorul
Barrois, o ntre tip taina
Sf. Apostol Pavel poate afirma "piatra era Hristos".
O interpretare trebuie ma-
nei din pustiu mielului pascal. Fiecare dintre aceste
imagini veterotestamentare este un prototip al venirii Fiului
lui Dumnezeu, a Celui care Se Pine ce-
a Celui care viata ca pentru
lumii. Dar prototipul "contine" realitatea viitoa-
re. Traditia Bisericii vede n mana n mielul pascal lucrarea
Fiului al lui Dumnezeu, Care l pe Israel n
pustiu poporului prin sacrificiile din Templu.
De aceea Melito de Sardes putea afirma, n renumita sa omi-
lie "Hristos a suferit n AbeL a fost n Moise"
putea vorbi de tipurile veterotestamentare ca mysteria, sau
'taine' ale prezentei lui Hristos n mijlocul poporului lui Israel.
digresiune asupra relatiilor tipologice a fost nece-
pentru a ilustra punctul cheie al discutiei noastre asupra
PROBLEMA HERMENEUTiCA
41
metodei hermeneutice: faptul Dumnezeu perma-
nent istoriei pentru a ndrepta evenimentele spre
realizarea iconomiei divine. Istoria a nu trebuie con-
cepute ca dimensiuni distincte ale separate
net una de Evenimentele istorice nu trebuie inter-
pretate ca cnd ar apartine "domeniului secular', din care
Dumnezeu sau, n cel mai bun caz, e asimilat unui
telos din viitor. Realitatea se activ n
ordinea De aceea, Pr. George Florovsky
putea vorbi despre o "eshatologie o
chiar n procesul ei. Aceasta
nici o nu poate fi de
corelarea semnificatia evenimentelor istorice nu ia n
serios conceptul patristic de Istorie care din
evenimente legate ntre ele prin legile tipologiei. "tipolo-
gia" nu este un simplu mod omenesc de interpretare. Ea este
mai ales o modalitate de
istoriei. Dumnezeu n termeni de promisiune
mplinire, coordonnd evenimentele istorice n feL nct
mplinirea se n mod continuu de-a lungul istoriei
lui Israel apoi n istoria Bisericii.
Lucrarea n istorie este lucrarea celor trei
Ipostasurt sau Persoane divine, a a Fiului a Sfntului
Duh. n n care interpretarea discerne ' chipul
lui Hristos n Vechiul Testament", ea trebuie ia n
lucrarea a Duhului care a istoria mn-
tuirii a lui Israel spre plinirea sa n lui Dumnezeu.
Crezul niceean Duhul "a vorbit prin profeti ",
credinta lucrarea Sa de inspiratie
n modelarea att a profetic, a textului scris
al Scripturii. (Aceasta nu nicidecum, o a
inspiratiei literale sau verbale. Duhul prin "sinergie",
prin cooperare cu omuL n fel inspi-
rat este un cuvnt omenesc, supus conditiilor istorice, cul-
turale lingvistice temporale). cum am icono-
42 PlJTEREA CUV NTULUI
mia Duhului nu poate fi la inspiratia n
Crez se face aluzie doar la lucrare De 1"
referatul creatiei din Facere 1, prin slujirea a Ju-
n continuare, nnoirea a lui
Israel, de captivitatea Ruach-Yahweh, Duhul
lui Dumnezeu este activ n crearea modelarea evenimen-
telor istorice a cuvintelor profetice. Cunoscut n ntregul
Orient Apropiat antic ca o putere n isto-
rie, Ruach-ul divin Se la Cincizecime ca fiind
Dumnezeu, Duhul cel Sfnt care mparte diferite harisme,
"darurile spirituale", necesare pentru organizarea
Bisericii, ca pentru misiunea ei n lume.
Relatia dintre lucrarea Duhului lucrarea Fiului n istoria lui
Israel este pentru martorii apostolici, cu toate nici
unul dintre ei nu s descrie acest fapt ntr-un mod sis-
tematic. Vechiul Testament de Duhul' lucrarea Sa
dar nu explicit de Fiul. cuvintele evenimen-
tele profetice inspirate de Duhul spre Fiul. po-
porul pentru inaugurarea epocii mesianice n persoana
a lui Iisus Hristos. Putem afirma, atunci, Duhul core-
cuvintele evenimentele n fel. nct ele se mplinesc
n Hristos. Cu alte cuvinte, Duhul relatii tipologice n
istorie. Duhul Fiul lucreaz pentru lui
Israel, Unul crend aducnd la conditiile
pentru realizarea iconomiei
O complementaritate caracterizeaz lucra-
rea Duhului a Fiului n Noul Israel al Bisericii. cum
Cuvntul S-a lui Israel n forma vorbirii profeti ce,
inspirate de Ruach-ul lui Dumnezeu, Cuvnt, nviat
lucrarea Sa revelatoare n cadrul comuni-
prin persoana Duh ului Punctul esen-
tial este acela influenta Duhului se extinde dincolo de lu-
crarea de stimulare a procesului de gndire al auto-
rilor biblici, deoarece inspiratia este un fenomen global care
nu-I cuprinde numai pe autor, ci pe interpretul Scripturii.
PROBLEMA HERMENElJTICA
43
Trebuie ne amintim pentru autorii Noului Testa-
ment, Sfnta Scriptur era ceea ce numim noi "Vechiul Testa-
ment". Scrierile lor sunt n mare ale Legii.
ale Profetilor ale celorlalte scrieri ale lui Israel. O ce
aceste scrieri apostoli ce au fost acceptate ca "Scripturi " inspi-
rate au dobndit statut canonic de Vechiului
Testament, apostolilor au continuat activitatea de
interpretare a Scripturii, nu ca pe un exercitiu personal
cu propria lor autoritate, ci sub continua ndrumare a Duhului
n cadrul Cei care n scrierile
lor cu cea mai mare acuratete re sunt recu-
noscuti. cinstiti studiati ca ai Bisericii. Duhul Cinci-
zecimii. nu Se n
comunitatea progresiv "tot
(Ioan 16, 13). Cea mai lucrare de inspi-
ratie a Sa, din Noul n Hristos, ia forma "interpre-
Scripturii ". Aceasta este o functie esentialmente herme-
n mijlocul poporului lui Israel
n epoca n veacul
activitate a Duhului im-
trei elemente interdependente: 1) evenimentul istoric;
2) semnificatiei soteriologice a acelui eveni-
ment. prin autorul biblic, 3) interpretarea actualizarea
acelei de n fiecare gene-
ratie. Lucrarea Duhului n evenimentului cu
o semnificatie n ndrumarea martorului profetic,
apostolic sau a celui viitor, acelei semnificatii
pentru a o transmite ulterior ca element al Tra-
ditiei Bisericii. Afirmatia Sf. Apostol Pavel TImotei,
Scriptura e de Dumnezeu" (II Tim. 3, 16), trebuie n-
ca referindu-se la lucrare de inspi-
ratie a Duhului Sfnt. Duhul i pe profeti. mai
ca Cuvntul dumnezeiesc de
har; apoi Iisus Hristos, Cuvntul al lui Dum-
nezeu, proclam mesajul cu ntreaga Sa autoritate dum-
(Ioan 3,34), apostolii transmit Cu-
44
PlJfEREA CLNNTULUI
vntul, iar de mai trziu, mai ales episcopii
Cuvntul Totul se astfel, pentru
ca fiecare credincios acest
Cuvnt n fapte de iubire 'pentru mntuirea lumii:
III
Este de datoria Ortodoxiei exegeza ca
a Bisericii deoarece exegeza este o
Cu toate ea are la o
exegeza transcende limitele pentru a n spa-
tainei un care prin propria
dincolo de domeniul empirice. con-
obiectul teologice pentru tot-
deauna dincolo de limitele procedurii
Ortodoxia imaginea, specific a teolo-
giei ca o Konigin der Wissenschaften a Da-
faptului este o contemplare a
a acesteia cu teologia este infinit
mai mult o orict de nalte ar fi metodele
scopurile sale. din teologia ar
fi doar o iluzie.
Pentru a Cuvntul viu de pentru
exegeza trebuie dincolo de ndatoririle critice
de stabilire a textului originar de descifrare a mesajului pe
care autorul biblic a dorit Pentru a recupera
dimensiuni doctrinare doxologice ale Scripturii,
exegetul trebuie participe el la procesul
divine. EI trebuie se pe sine aptitudinile sale influ-
a Duhului Sfnt vrea ca eforturile sale
roade mntuirii, deoarece exegeza, ca parte
a teologice a Bisericii, este un proces tean-
dric, o lucrare pe sinergia sau cooperarea
dintre Duhul Sfnt interpretul omenesc.
PROBLEMA tlERMENElJflcA
45
Privit din rolul interpretului modern (exe-
getul sau predicatorul) este recunoscut ca fiind la fel de im-
portant ca cel al autorului biblic n primirea transmiterea
Cuvntului dumnezeiesc. Teologia a dezvoltat
ntr-o care pune accentul n primul
rnd pe Cuvntului. 'Cum vor auzi, pro-
Sf. Apostol Pavel n Romani 10,14.
Reformatorii au la ntrebare prin
unei alte pauline: 'Evanghe-
Iia ... este puterea lui Dumnezeu spre mntuirea a tot celui
care crede' (Rom. L 16). pun un deo-
sebit accent pe rolul central al Cuvntului lui Dumnezeu n
misiunea Ca responsabili-
tatea n a insista asupra faptului
loc al Cuvntului - al exegezei, ca al lui - se
n comunitatea a Bisericii.
are o care a fost negli-
sau de multe dintre principalele curente ale teolo-
giei exegezei protestante.
Teologia la rndul ei, trebuie re-
descopere unitatea care ntre Sfnta Scrip-
Sfnta Pericolul la catolici
contemporani, de Papa Pius XII de succesorii
lui de excesiva supunere de teologiei dog-
matice, este ca asume, de colegii lor
ideea Sfnta poate fi
in vacuo, separat de iluminarea de ntreaga
bisericeasc. Sfnta Scriptur Sfnta nu trebuie
concepute ca opuse sau complementare.
Sfnta este parte integral din Sfnta
care ca sau canon al
prin care orice este veri-
Acest fapt asupra faptu-
lui Sfnta apartine Bisericii, Biserica fiind locul
sau sfera vii, locul de ntlnire dintre omenire
46 PlJfEREA CUV ANTULUI
Cuvntul dumnezeiesc!!. Cci doar n Biseric Duhul actuali-
Cuvntul n Sfnta Liturghie, n Sfintele Taine n propo-
vduirea Sfintei Evanghelii. EI face aceasta n virtutea
Sale hermeneutice', a Sale continue de care
permite Cuvntului lui Dumnezeu fie interpretat din nou n
orice pentru fiecare
Pentru a face prin urmare, este nevoie de spri-
jinul credinteL care exegeza dincolo de domeniul
telor empirice. Sprijinul credintei presupune, o
ci numai pe baza Duhul
Sfnt locul primordial n activitatea de interpretare. EI
este Cel care din aparent evenimen-
te o istorie a mntuirii
acelor evenimente prin activitatea a Bisericii.
afirmarea interpretative a Du-
huluL ' cerc hermeneutic' nchis: nu mai
nici o cheie care poate dezlega misterul unui fenomen
trecut pentru ca el fie n 'actual ' ' relevant"
pentru prezent. o asemenea Cuvntul Scripturii
ar un cuvnt lipsit de ce apartine trecutuluL o
pur simplu moart. Cuvntul 'pu-
terea lui Dumnezeu pentru mntuire' numai originii
a acestui Cuvnt.
Duhul Sfnt ca Duh al este singurul care
poate sparge ' cercul hermeneutic' , slujind ca 'punte' sau le-
ce face accesibil Cu-
vntul lui Dumnezeu n fiecare moment al continue a
BisericiL prin ei Iiturgic. Ca izvor,
interpret implinire a Scripturii prin aceasta, a
teologiei Duhul Biserica spre tot
spre telos-ul eL n lui Dumnezeu.
1 1. Vezi articolul Pr. Thomas Hopko. he BibJe in the Orthodox Church-, St.
TheoJoglcal Quarterly, voi. 14, no. 1-2/ 19 70. 66-99; republicat in: AH
the Fullness ofGod, SVS Press. N.Y .. 1982. pp. 49-90 .
CAPITOLUL II
Fundamentele patristice
ale henneneuticii 'teoretice'
Biserica se n de a
redescoperi a dezvolta o hermeneutic biblic, pe de o par-
te viziunii contemplative, spirituale (the6ria) a
greci pe de parte, pentru
lumea Ceea ce aici este aducem o mo-
la mplinirea acestei redutabile ndatoriri.
Vom ncepe cu analiza evaluarea metodelor exegetice
folosite de teologii din Alexandria Antiohia, ntre secolele
III-V. Ei stabilesc liniile directoare ale metodei exegetice
nici o nu poate ignora imensa lor
la ntelegerea Sfintei Scripturi din perspectiva Bi-
sericii. n continuare, vom propune o reinterpretare a the6riei
ca fundament al unei hermeneutici care poate cu
fidelitate n mod adecvat la nevoile prezente ale Bisericii.
1. Cadrul filosofic exegetic
filosofice nrudite, dar opuse, aujucat
un rol nsemnat n elaborarea metodelor de biblic
folosite n Alexandria n Antiohia n secolele III-IV.
mai veche, de Platon (cea. 429-347 LHr.L a inspi-
rat interpretarea alegoric de a1exandrini.
mai ce reflecta istoric al lui Aristotel (384-
322 .Hr.L a pe antiohieni hermeneutica medie-
1. Un important de arti col e privind metoda interpretarea
se in The Greek Orthooox Review, voI. 17. no. 1. 1972 (5 . Agourides.
V. Kesich. Th. StylianopouJos).
48
PlJfEREA CUYNTULUI
Ea de asemenea, amprenta pe me-
toda de luteranii germani de alU
teologi protestanU din a doua a secolului al XIX-lea.
Potlivit teoliei platoniciene despre realitatea
(aletheia) este de intelect nu de
Sfera alethei-ei este lumea a "formelor" sau
"ideilor" din care provine sufletul uman nemurttor.
ntr-o evadare: plin "reamintirea" (anamnesisJ originii
sale celeste, sufletul se de ma-
teriale trece n transcendent al
Idei soteriologice similare erau n multe culte
esoterice, de religia n special de mi-
thraism, de alte religii de "mistere", precum cele ale lui Osiris,
Isis Orfeu. se n general, gnosticismul
al secolului al doilea a fost inspirat n principal de ast-
fel de surse. Reitzenstein, Jonas, Bultmann au demonstrat
unui gnosticism care,
o mare diversitate de forme de expresie, promova
o asupra De
este antropologia timpurie care a fost
de eretici ca Valentin Basilides.
despre om un exclusivism riguros. cum
din sclierile polemice ale lui lrineu Tertullian
2
, gnos-
ticii considerau umanitatea este n trei
clase sau tipuri de persoane, care natura lor: hylikoi
sau somatikoi (cei sau psychikoi (cei
"psihici ", de psyche sau principiul de origine di-
pnevmatikoi (cei "spirituali ", care cunosc originea
gnozei sau Cei so-
matikoi sunt cei "primitivi", condamnati la o pur
de Cei psychikoi pot fi
prin acumularea unei gnoze limitate prin practi-
2. lrinaeus. Adv. Haer. L 7, 5 (r.G. 7. 35); Tertulian. Adv. Val. 29 (P.L. 2 .
583 sq.).
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE MERMENElJfICII
49
carea unei imitatio Christi moral e. Doar cei pnevmatikoi pot
atinge comuniunea cu Dumnezeu plin gnoza
sau lui Iisus tfristos ca "Mntuitorul
Idei antropologice soteriologice de acest fel urmau
influenteze, cu efecte mai bune sau mai rele, metoda herme-
n Alexandria n plimele secole
Opunnd lumii istolice a materiei domeniul al ade-
filosofiei platonice au tins devaloli-
zeze conceptul de istorie prin eL cadrul istoric al Reve-
latiei. Din punctul lor de vedere, un eveniment temporal ca
atare nu are EI nu este nimic altceva
calea de exprimare a unei invizibile,
care nu se poate insera din punct de vedere ontologic n mod
real n domeniul efemer al istoriei. Interpretarea evenimen-
telor istorice n descoperirea "sensului lor spiritual ",
a mai adnci a celeste,
care se n snul vietii Formulat ca prin-
cipiu hermeneutic scopul este de a discerne "sensul ascuns"
al unui eveniment prin
n el. Sensul pur istolic sau "literal " sensul
de autorul biblice) are o se-
cu toate este pretios pentru situarea n
contextul ei temporal. Trebuie acest idealism
mistic este incapabil semnificaUa a
(asumarea trupului sau sau a n-
vierii (transformarea trupului fizic ntr-unul spiritual).
ntr-un astfel de mediu conceptual s-a dezvoltat metoda
Cu mult timp nainte de era
filosofii greci au folosit a1egoria pentru a interpreta poe-
mele lui tfomer tfesiod. Stoicii au folosit
pentru a descoperi n miturile antice filosofiei lor
moniste. n spirit evreul alexandrin Philo (cca. 30
.tfr. - 45 d. tfr.) a folosit a1egoria n ncercarea sa de a
Vechiului Testament cu filosofia Ca pre-
decesorul AristobuL Philo a folosi t a1egolia pentru a eli-
4 . PlJTEREA cw NTULUI
50
PUTEREA CUVNTULUI
mina antropomorfismele stnjenitoare din Scriptunle ebrai-
ce. Urmrind s semnificatia a legii lui
Moise a Philo abandona sensul literal al Scrip-
tuni cnd ntlnea pasaje pe care el le considera a fi ne-
demne de Dumnezeu sau cnd n text
contradictii. Astfel. el a reveleze sens
spiritual al biblice, ascuns de umbra sensului lite-
ral. acestei metode hermeneutice s-i
teologia, Philo L-a descris pe Dumnezeu nu ca pe Domnul
iubirii, al mniei al ci ca pe o pur transcen-
care Se n Logosul mediator
3
.
n perioada iudaismului trziu, Alexandria devenise cen-
trul de ntlnire dintre specu-
latia mistic, metafizic a filosofilor. Aici a fost Sep-
tuaginta, care a ncorporat moduri de gndire n tra-
ducerea Scripturilor ebraice. s-a
n metoda dezvoltat de rabini
4
. n ca-
drul metodei se deosebeau patru sensuri diferite, dar com-
t!lti>t;, plementare, n 1) peshat (sensul literal
T P. sau istoric); 2) remez (sensul ascuns al legii mozaice al cor-
't'Dl pului de decizii legale bazate pe lege, Halakah); 3) darush
( " '._ (sensul alegoric, exprimat prin Haggadoth sau legende) 4)
.' sod (sensul mistic sau cabalistic). Adesea se punea accentul
UJ 1':'f pe interpretarea astfel nct istoria era
T: ca a iconomiei divine. Ca o impotriva excesului
de alegorie, rabini, ca HilIeL au stabilit diferite reguli
\1 hermeneutice, dintre care cea mai era principiul
1
" "7'\ interpretrii unui pasaj al Scripturii prin altul mai obscur.
I V O de acest fel este numai cnd Scrip-
tura este ca fiind integral uniform de Duhul
lui Dumnezeu.
3. De migr. Ab. 174; De opif. mun. 20. 24,
4 . E.L. Dietri ch, art. Schriftauslegung im Judentum' , ROG". 15 15 sq.; R.
Greer. Theodore of Mopsuestia. Exegete and Theologian, London, 1961 . 86 sq.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE I1ERMENEUTICII
51
Dac filosofia lui Platon poate fi ca idealism
mistic, speculativ, cea a discipolului Aristotel. reprezint
realismul empiric. Aristotel. lumea este, din
punct de vedere ontologic, ' formele' sau ' universaliile'
exist doar n (ousiai) particulare. Sufletul. de
exemplu, constituie universalul corpului material, ambele fiind
unite n Gndirea aristotelic a fost
de asemenea, de un care
echivoc semnificatia evenimentelor n istorie.
Aceast modificare a dualism ului platonic a avut
repercusiuni importante asupra hermeneuticii teologiei
antiohiene. Pe de o parte, sa asupra
lumii materiale a istoriei viziunii veterotes-
tamentare asupra lui Dumnezeu care Se n prin
evenimente concrete. Pe de a1t parte, ea a dat unei
nefericite ndreptate spre un pozitivism istoric, care
adesea refuza accepte o interpretare a pasajelor
biblice, chiar cnd astfel de erau sprijinite de
autoritatea apostolic. cum vom n continuare,
aceast este foarte n opera lui Teodor de
Mopsuestia. pozitivism a dus inevitabil la exagerrile
hristologiei antiohiene, reprezentate de Teodor Nestorie, ca
la o soteriologie care nlocuia tema comuni unii cu Dum-
nezeu prin (koinonia - Teodor) cu cea a ndum-
nezeirii omului prin har (theasis - Atanasie).
Ar fi o exegeza
ca fiind una pur a1egoric, pe cea ca fiind una
pur ca cnd prima s-ar preocupa numai cu sensul
spiritual al textului. a doua ar cuta numai sensul istoric "
sau literal. ambelor s-au preocupat, n primul
rnd, de revelat, prin intermediul
theariei, o care cuta
spiritual al Cuvntului lui Dumnezeu. n acest sens,
este semnificativ ChiriL un a1exandrin prin fa-
voriza adesea precizia (tes historias to akribes)
52
PUTEREA CUVNTULUI
de viziunea asupra unui pasaj biblic (tes pnevma-
tikes ten apodosin)5, n vreme ce Teodor de Mop-
suestia, marele adversar al a1egoriei, considera sensul cel
mai nalt al Scripturii este sensul revelat de tipologie
6
. Cu
toate din Alexandria Antiohia au practicat
metode exegetice foarte diferite, ele lucru:
explice relatia dintre Scripturile Vechiului
Testament scrierile apostolice ale Bisericii primare. Din
momentul nvierii (Lc. 24,44 sq.) au cu convin-
gerea Vechiul Testament despre iconomia
n persoana slujirea lui Iisus Hristos. Scrip-
turile ebraice erau ca fiind pentru Noul
Vechiul Testament era, prin urmare, privit ca o
carte esentialmente Dar aceasta a ridicat o ntrebare
n ce sens sub ce se
n el Ce de interpretare (her-
meneia) i-ar putea permite Bisericii descopere elu-
cideze chipul lui Hristos pe cel al Sale
ascunse n spatele persoanelor evenimentelor istoriei sacre
a evreilor?
nainte de a diferite date la
ntrebare de ajexandrini antiohieni, ar fi folositor
cele principii hermeneutice, de am-
bele
n primul sub influenta comune
ei considerau este n ntregime
de Duhul. care Se n limbajul
autorului uman.
7
pasaje-cheie din scrierile apostoli ce
au afirmat acest principiu: "Toat Scriptura este insuflat de
5 . Prologul Comentariului la Isaia (P.G. 70. 9).
6 . In Ioel (r.G. 66, 232); In Ionam Praef (r .G. 66, .317 s q .).
7 . Orige n. C. Cels. 5 . 60 (r.G. 1 L L 1276); Sf. Vasil e cel Mare. Horn. in Ps. 1,
1 (P.G. 29. 1. 210): Pasa 9fCJphe theopneustos .. . dia tc uto syngraphe/sa para tou
pneumatos; Teodoret. Praef. In Pss. (p.G. 80. 865): tou theiou pneumatos ten alglen
(lumen) edexato; J.N.D. Kelly. Ear.{y Chrlstian Doctrines. l..ondon. 1960 . p. 60 sq.
fUNDAMENTELE PATRlSTlCE ALE I1ERMENEUTlCll
53
Dumnezeu" (Il Tim. 3, 16) "Pentru proorocia nu
s-a din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dum-
nezeu au purtaU fiind de Duhul (Il Petru 1.21).
Autorii acestor versete vorbeau despre Vechiul Testa-
ment, care era Sfnta pentru primii nainte
de statornicirea canon ului Noului Testament. Dar nu este
imposibil ca pasajul din Il Timotei n termenul
cuvintele lui Iisus Hristos de anumite
elemente ale kerygmei apostolice
8
. n orice caz, epistolele
Apostol Pavel Evangheliile sin optice, care inter-
pretau Vechiul Testament n lumina a nvierii,
erau considerate ca avnd autoritate de de
la nceputul secolului al doilea
9
. Potrivit perspectivei Bisericii
post-apostolice, Duh nu a inspirat doar Vechiu-
lui Testament, ci acele scrieri ale apostolilor care comen-
tau aceste Mai departe vom lua n considerare impor"
acestui mod de a n ceea ce pri-
problema Scripturii a
Al doilea concept hermeneutic recunoscut de ambele
de Iisus, ca Hristos, a mplinit
Vechiului a acestor
poate fi doar prin intermediul tipologiei. cum
am n capitolul anterior, un "tip" (typosJ poate fi definit
ca o imagine (o un obiect, un loc sau un
eveniment) care spre este de o realitate
viitoare (antitipul). Vechiului Testament. tipologia
caut mai a dife-
ritelor tipuri de imagini profetice care antitipurile
Noului Testament. Justificarea sa se n convingerea
Dumnezeu ca autor al istoriei al Scripturii, orn-
evenimentele n termeni de "promisiune mplinire".
8 . 1 Tim. 5. 18 cu Le. 10. 7 .
9 . II Petru 3, 15 sQ.; Ignatie. Smym. 5 . 7.8 ; Fii. 5; Cl em. Rom Ad Cor. 63.
2 ; 11 Clem. 2. 4 .
54 PLTfEREA CUV NTULUI
Aceasta presupune istoria e nu Ea este
o ffeilsgeschichte sau o istorie a mntuirii- sfera
iconomiei divine n care omul cosmosul se sub c-
lui Dumnezeu spre mntuirea
Iisus Hristos a folosit explicit sau implicit imagini
tipologice din Vechiul Testament din scrierile intertesta-
mentare, pentru a comunica ucenicilor ntelesul persoa-
nei Sale (ca Fiu al Omului- Slujitorul Domnului-
Rege din stirpea lui David, Fiu al lui Dumnezeu etc.). EI este
proclamat de drept noul Moise, care
Legea (Torah) lui Israel: Jertfa Sa pe Cruce legea
a iubirii ntrupate n persoana Sa (Mt. 5,17; Ioan
13, 34; Gal. 5,14 etc.). Combinnd citarea de
tuitorul a Psalmului 22 cu alte versete din Psaltire din Pro-
fetPO, promisiunile Vechiului
mnt au fost mplinite n Hristos cel De la nceput
la Evanghelia Luca un pro-
gram hermeneutic al promisi unii mplinirii: iconomia lui
Dumnezeu este la re n Iisus Hristos 'potrivit
Scripturilo'" (cf. I Cor. 15,3 sq.). Cea mai expresie a
acestui program ne este de Sfntul Evanghelist Matei:
"Toate acestea s-au ca se ceea ce s-a zis
de Domnul prin proorocul.. : (Mt. 1-22 et passim).
e n Faptele Apostolilor, n Epistola ctre
Evrei n scrierile postapostolice, precum Epistola Sf. Ignatie
ctre Magnezieni (cap. 8 sq.).
Interpretarea tipologic a Vechiului Testament a fost prin
urmare, de la nceputul Traditiei Ceea
ce a deosebit a separat din Alexandria de cea din
Antiohia a fost modalitatea lor de a dezvolta tipolo-
gia, rezultnd astfel sisteme hermeneutice diferite: a1e-
xandrinii doreau n simbolismul alegoric
10. Pss. 22 . .31, 69; Osea 10; ef. Ps. 2.7 despre Botezul
Schimbarea la ale MntuitoruJui.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENELTflCll
55
n vreme ce antiohienii ncercau semnificatia
in prin imaginea sau tipul profetic.
2. din Alexandria
cum am remarcat hermeneutica purta
amprenta filosofiei eleniste care s-a ntemeiat pe idealismul
speculativ al lui Platon. Dintre interpretii evrei- Philo rabinii
s-au inspirat mult din acest izvor dualist mistic. De aceea,
ei au recurs adesea la metode alegorice pentru a discerne
sensul spiritual al Sfintei Scripturi- fiind
ar revela mai deplin mai adecvat
o interpretare strict a textului.
Sfntul Apostol Pavel face distinctie ntre ' duh'
(Rom. 2,29; 7,6; Il Cor. 3L el nu despre
semnificatii distincte care n EI face dis-
tinctie ntre Aceasta este evident mai ales n
Galateni 4,2 I -3 1- unde Agar Sara sunt interpretate ' a1e-
goric' (de fapt printr-o de tipologie) ca reprezentnd
pe Israel Biserica. Pe de o parte, Vechiul
al legii lui Moise, care cere o ascultare peste putinta omului
care l tine captiv ntr-o stare de sclavie moarte. Pe de
parte, Noul ntemeiat pe legea vietii, pe
legea n Duh, prin care se
treptat chipul lui Hristos cel Sub influenta
anumite de au interpre-
tat acest dualism paulin au ncercat
sensul spiritual al unui pasaj scriptural de sensul lui istorica-
literal. Sfntul Apostol Pavel a folosit
pentru a faptul Hristos Mntuitorul este Noul
Adam, omul dumnezeiesc, care n
persoana Sa ntreaga umanitate, restaurnd prin aceasta n
om chipul lui Dumnezeu, ntunecat de (Rom. 5; I Cor.
15). n I Corinteni 10 el experientele lui Israel n pustiu
ca tipuri (typoi) sau imagini profeti ce care prenchipuie ceea
56
PllrEREA CUV NTULUI
ce se va ntmpla n veacul eshatologic
ll
. tipologia sa
adnc n istorie. Cei doi poli, tipul anti-
tipuL au valoare revelatoare n n care
momente ale istoriei mntuirii. tradi-
este n a afirma icono-
se n sfera a
12.
Cei care au adoptat cu metoda de interpretare
nu o au procedat
astfel unei despre lume care implicit
ultim poate se ntrupeze n timp.
n antitip, al doilea pol al analogieL alego-
ria tinde planul divin de contextul istoric.
Rezultatul a fost transformarea ntr-un fel
de religie de mistere pentru acei care erau speciali-
n gnt5sis Chiar mpotriva lor, alegori-
au subminat dogma Mntuitorului, ct
adresarea Sa cei simpli cei
Alegoria fusese de scriitorii cu mult na-
inte de ntemeierea catehetice din Alexandria. Epistola
lui Barnaba (cap. 4-6), de exemplu, i critica pe iudei pentru
lor asupra unei exegeze pur literale. Ea afir-
ma lui Hristos nu poate fi dect
prin interpretarea a Vechiului Dintre
Il. A. Robert A. FeuiJIet lntroducUon il la Bible L Toumai (Belg,), 1959.
p. 181.
] 2. faptul exegeza istori citatea lui Adam. a lui
Avraam chiar a lui Moise (eL M. Noth. The f[jstory of Israel, N.Y .. 1998-60, cap.
3). nu are nici o asupra tipologiei folosite de aceia care au acceptat ca
fiind istoricitate. Cerinta este ca prototipul (figura
fi "existar in a lui Israel prin urmare in istoria sa
inainte ca antitipuJ se fi manifestat. Tipologia, the6ria pe
ea, depinde de realitatea a antltipuJui: o sau un eveniment,
care sunt ulterioare tipului si. mod anume, il mplinesc. Aceasta nu se
in cazul alegoriei. unde nici un pol nu trebuie un temei istoric,
de vreme ce este la o reaJitate
FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEllrlCII
57
apologetC lustin a fost precaut n folosirea alegoriei n dia-
logul cu iudeul Trifon, prefernd sensul istoric sensului
pur figurativ. n gndirea a secolului al doi-
lea, alegoria a jucat un rol important n comentariul hera-
clean la Evanghelia lui Ioan. n mod Ptolemeu a
atestat posibilele ale alegoriei n Epistola
Flora, a scos n anumite principii exegetice
gnostice care pot fi aplicate Pentateuhului.
n scrierile antieretice ale lui Irineu Tertulian
prima respingere a gnostice. ncer-
cnd un 'canon al (Irineu) sau o re-
gula fidei (TertulianL ardenU ai
apostolice stabilit propriile principii hermeneutice
care poate fi descoperit n textele biblice.
Fiecare luat ca tradiUa a Bisericii uni-
versale (katholike), n secolul al cincilea de VincenUu
de Lerin drept 'quod ubique, quod semper, quod ah omnibus
creditum est' (cea care este pretutindenC mereu de
toti). formulare oarecum naiv, lund n
considerare varietatea crezurilor n perioada ea
n mod admirabil convingerea orto-
a fost prin Duh ul de la ntemeierea Bise-
ricii. Se considera acest depositum fidei este n
principal n Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament n
scrierile inspirate ale apostolilor.
din Alexandria era, cu o
tenire folosirea alegorieC ca
n cuvntul inspirat al lui Dumnezeu, ca
a n secolul al doi-
lea de fostul filosof stoic Panten, a fost primul
centru important de studiu al biblice. Repre-
de frunte au fost: Clement, Origen, Atanasie,
Didim cel Orb Chiril. Deoarece suntem interesaU doar de o
ilustrare a principiilor de ale alegoriei, ne vom limita n
58 PlfTEREA CUV NTULUI
acest subcapitolla o rezumare evaluare a metode-
lor de inteIpretare ale lui Clement Origen.
Mai filosof exeget Clement (t cea. 215)
axat eforturile pe concilierea apostolice cu spiritul
elenist dominant n acea Filosofia Legea
eL gemene care converg
n Hristos 13. El n cele mai importante
ale sale, care includ o apologie contra
(Protreptikos pros ffellenas), scrieri pedagogice adresate noi-
lor (Paidagogos) diverse asupra
dintre filosofia (Stromateis). De
asemenea, a elaborat comentarii la Noul Vechi uI Testa-
ment numite (ffypotyp6seis sau Adumbrationes), din
care ne-au fost doar fragmentel4.
Clement nu un sistem exegetic, el o
teorie a alegorice, pe axioma
rurile cele mai nalte pot fi exprimate doar sub de "sim-
bOluri"15. Exegetul trebuie caute "sensul adnc" al Scrip-
turi1- care trece dincolo de sensul literal. Actualiznd anumite
elemente ale antropologiei gnostice, Clement pe
cei 'simpli" de cei pe cei le este suficient
sensul literal de cei care ating comuniunea cu Hristos prin
intermediul gnozei lui Dumnezeu. Pentru cei de-
13. Strom. 1. 5, 3.31 (P.G. 8, 1, 717; opera lui Clemen( in r.G. 8-9); ef.
Strom. 6. 7. 82.3.
14. Ed. Dindorf. 1868 (P.G. 8. 9).
15. Stram. 5, passim. Vezi Th. Camelo( Clement d'Alexandrie et l'Ecriture",
Rev. Blb. 53 (I946), p. 244: Clement) "Dumnezeu, sau mai
Logosul. este singurul autor al celor Testamente. EI se ascunde n Vechiul
Testament se in Noul Testament. Astfel. Vechiul Testament este in
intregime un simbol al Noului Testament. cum Noul Testament este un sim-
bol o prefigurare a ce va venI. Istoria a omului este isto-
ria acestei revelatii a Logosului in lume, in in suflet". Vezi,
de asemenea, importantul articol al lui CI. Mondesert, Symbolisme chez
d'A1exandrie", Rech. Se. ReI. 26 (1 936), p. 158-180, cartea sa Clement
d'Alexandrie. lntroductlon el! J'etude de sa pensee .... Paris, 1944. p. 142-1 59.
fUNDAMENTELE PATRlSTICE ALE HERMENElfTICII
59
litera textului este un simplu mijloc al DuhuluI- ea
este un cifru prin care se pe sine. n com-
paratie cu sensul simbolic sau spiritual,
a unui pasaj este cu totul
de traditia J.N.D. Kelly, "din con-
de Origen, care o
ierarhie a ... cele inferioare pe cele superioare
pot fi considerate ca simboluri ale celor superioare"16.
Fotie, care lucrarea ffypotyposeis, l-a condam-
nat pe autorul acesteia pentru nu se debarasase de
de mitologia Clement
era un ucenic credincios lui Hristos un
al apostolice, el a n teologia sa
excesele metodei sale exegetice, la transformarea ei n
erezie. Folosind a1egoria, el a ncercat separe de
(gnosis). este pentru mntuire,
ea doar un pas preliminar, ndreptat spre
terea Cu alte cuvinte, este fundamentul - dar
numai fundamentul -

gnostic
mntuirea printr-o "contemplare (epop-
tike theoria)19, care n a
rului mntuitor. O astfel de nu este de merite,
n n care este cu patris-


n raport cu traditie, este afir-
vederea (theoria) tainelor este rezer-
16. J.N.D. Kelly, Doctrines. p. 74.
17. Photius. Blbl. Cod. 109 (P.G. 103. 3, :584); citat de J. Quasten,
Patrology, voI. II. Maryland, 1964. p. 17.
18. Strom. 7,lO.864sq.
19. Strom. L 2, :527; ef. 6, 10.
20. Vezi P. Evdokimov. La connaJssance de Dieu selon la tradition orientale.
Lyon, 1967. cap. 5; pentru consultarea unei clasice pe tema
mistice, vezi J. PlatonJsme el theologie mystJque, Paris. 1944, mai ales
IIIU (care teologia a lui Grigorle de Nyssa), V. Lossky,
The Mystical Theology of the Eastem Church. London, 1957, mai ales cap. 10-11 .
60 PlJfEREA CUVNTUWI
doar celor "initiati". conceptia despre
the6ria pe baza unei tipologit nu pe baza unei alegorii-
antiohienii au adus un corectiv important gnosti-
cizante ale lui Clement ale altor alexandrini. Critica lor ma-
era, eminentului discipOl al lui Clement,
Ongen.
Origen (cca. 185-254) a fost succesorul lui Clement la
conducerea din Alexandria, ntre anii 203-231. Exco-
municat de episcopul Demetrius, Origen a fost obligat
Alexandria se n Cezareea. Acolo
a ntemeiat o de studii biblice pe care a condus-o
timp de de ani. Exeget teolog de talent, energie
remarcabile, Origen a fost condamnat de Sinodul
de la Constantinopol din 553 din multiple motive, dar mai
ales din cauza sale despre restaurarea
(apokatE.stasis, de Grigorie de
Nyssa), despre sufletului uman, ca din pricina
metodei sale de interpretare
Origen prezentat principiile exegetice n a patra carte
a tratatului dogmatic, De principiis (Peri arch6n). Pe
ndoielnica a textului din Pilde 22,20 sq., el
trei niveluri diferite de semnificatie n ni-
velul trupesc sau somatic, nivelul psihic cel spiritual sau
pnevmatic
21
. Aceste trei niveluri corespund celor trei aspecte
2 t. care credem noi e drumul cel drept care ne ajute la
S.cripturilor la ':.ltelegerea sensuJui ei. drum pe care-) deducem
din CUVintele ,SCriptUrii. In Pildele lui Solomon ndru-
In cu Sfintelor Scripturi: tu le scrie ntreit, in sfat
In gand In pe inimii tale, ca auzi in
cu.vinte celor ce te (Pilde 22. 20 sq.); n Quasten II, p. 60
(din A.N. f. ) (Pentru texte paraJele in traducere. vezi G. W.
Butterworth ed . Oris..en. On First Principles, N.Y . J966. p. 275. unde se
?e prl'!cJp: 4. 2 , In loc de :intreit". textul original al Pildelor despre
de treizeCI de on corespunzand celor treizeci de capitol e ale lui
scriere autorului acest ei din textul
VechiulUI Testament; vezi comentariile. ad loc.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCll
61
ale naturii umane, care se n antropologia platoni-
trupul sensului istoric sau literal), sufletul
sau psyche (sensul moral, scos n de tipologie)
spiritul (sensul alegoric). spune Origen, de trei ori
trebuie scrii n suflet Sfintei Scripturi: n primul
rnd omul cel mai simplu trebuie fie zidit prin "trupul ',
al Scripturii, - numim noi cel
mai apropiat; n al doilea rnd, cel care e cu ceva mai nain-
tat fie el oarecum educat prin "sufletul" iar n al
treilea rnd, cel se asemene cu cei despre
care Apostolul: o celor
dar nu acestei lumi; nici a
torilor acestui veac, care sunt pieritori, ci
lepciunea lui Dumnezeu n pe cea pe care
Dumnezeu mai nainte de veci a spre noas-
"legea despre care "are um-
bra bunurilor viitoare". cum omul e format din trup,
din suflet din duh, tot cu Scriptura, pe care, n
purtarea Sa de ne-a dat-o Dumnezeu pentru
oamenilor"22.
pe Clement, Origen faptul
oamenii au capacitatea de la trup", prin 'suflet'
"spirit", prin dobndirea Doar
' omul se poate bucura de vederea
viitoare, de ' lucrurile bune care vor veni", n timp ce 'omul
simplu" trebuie se cu o edificare "tru-
Astfel de termeni compromit serios doctrina
asupra mntuirii au fost pe drept de

n regulile hermeneutice ale lui Origen disting
trei metode de interpretare a sensului Scripturii: tipa-
22. Quasten 11. ibid. Trad. rom. n Origen. Scrieri alese. Partea a treia, col.
P.S.B . voI. 8 . Ed. Institutului Biblic de Mi siune al B.O.R,. 1982.
p. 274-275 .
62 PUTEREA CW MiTULUI
Prima sensul evident al
textului a se folosi de simbolUJi sau metafore. Metoda
o relatie ntre persoane sau eveni-
mente, dintre care primul element al relatiei l
profetic pe cel de-al doilea. MetOda sen-
sul cel mai nalt al pasaj ului biblic, relevanta sau aplica-
bilitatea lui n viata de zi cu zi a credinciosului. Profesorul
Kelly ne un exemplu tipic pentru interpretare pe
trei niveluri la un verset: '"Iar Tu, Doamne, sprijini-
torul meu slava mea Cel ce capul meu" (Ps. 3,3).
Origen versetului interpretare: "David este cel
care n primul dar n al doilea
Iisus Hristos, Care n Sa, Dumnezeu I va
n al treilea fiecare suflet drept
care, unindu-se cu Hristos, slava n Dumnezeu '23.
Simtindu-se incomodat de sensul literal al unor pasaje din
Vechiul Testament, Origen, ca Philo naintea lui. a folosit ale-
goria pentru a interpreta afirmatii ce a nu fi demne de
Dumnezeu, pentru a le descoperi semnificatia lor mai
a unui sens mai nalt este
a lui Origen n opera sa exegeti Pentru el, fiecare
fiecare al Scripturii are o semnificatie
23. Kelly, Doctrlne.s" p. 73. in lucrarea sa. L'oeuvre exegettque de Theodore
de Mopsueste (Rame. 19 13. pp . .38-41), L. Pirat principiile hermeneutice
origeniene astfel: "a) intelege totul in sens literal nu interpreta alegoric porun-
cile. legile sau preceptele mOrale; dar. alegoric toate legile cere-
moniaJe; b) la ca referiri la ceresc al celor Binecuvntati informatiile pri-
vitoare la Ierusalim. Babilon. Tir alte locuri , profetii au vorbit adesea de
Ierusalimul gndindu-se la Ierusalimul ceresc; e) n sens ale-
goric mistic tot ceea ce, luat n sens literal. pare imposibil, fals, contradicto-
riu, absurd, Inutil sau nedemn de Dumnezeu". Vezi H. Kihn, "Ueber the6rla und
allegorla nach den verlorenen hermeneutIschen Schriften der AntiocheneJ"',
Tiiblngen Quartalschrift 1880, p. 531 sq.
24. In Numer. horn. 26,3 (P.G. 12,744); In Jerem. horn. 12, 1 (P.G. 1.3.
377); De prlnclp. 4. 9 (r.G. ] I. .361).
25. De princlp. 4. 3, 5. ' n ceea ce ne sunt em atunci cnd
e vorba de intreaga n ea n orice pasaj un
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII
63
cum a remarcat pe dreptate, cardinalul Da-
nielou, Origen nu a negat n general istoria, ci adesea el a
neglijat-o a pus-o pe un plan secund
26
.
era metodei alegorice. 'A1exandrinii, spune Vaccari,
numesc alegorie orice a unei expresii sau a unui
discurs de la un obiect (real sau nu) la altul prin intermediul
unei similitudini reale sau ideale ntre ele
27
. adesea,
relatia sau ntre obiecte a ca unul din-
tre acestea fie sau umbrit de Drept con-
secinta tipologia a fost semnificatia unui
pasaj biblic a fost sub forma unui simbol sau a
unei metafore, adesea golite de vreun fundament istoric.
Bolotov spunea a1exandrinii s-au aflat n pericolul de a
inventa o proprie
28
. Mai precis, pericolul real
duhovnicesc, dar unu] literal nu avem n orice pasaj' (trad. rom. cit., p.
286); Butterworth, Orlgen, p. 297. Alti alexandrini au sens ascuns" in
Scripturi: Dionisie, Despre promisiuni (Eusebiu, Eccl. HIst. 7, 25, 4 sq.); Didim
cel Orb, De Spiritu Sanda 57 (P.G. 39, 1081), care sensul literal de
cel "pnevmatic". Dldlm este mai circumspect dect altii in folosirea alegoriei in
interpretarea Noului Testament, prefernd n acest caz sensul literal. Chiril a
folosit cel mai liber alegoria pentru a descoperi sensuJ spiritual al Scripturii. Vezi:
De ador. In sp. L 1 (P.G. 68. 1.37); Glar. praef. (r.G. 69. 9): 'Ne deasupra
sensului istoric, de la imagine la realitatea Vezi G.
Bardy, Supp. Dict. Blb. 4, 579, care Chiri l prefera uneori tipo-
Dintre Capadocieni. Grigorie de Nyssa a folosit ambel e metode. In De
horn. oplf. Explic. apoi. in Hex., el un sens pur literal. in timp ce la
nceputul comentariului la Cntarea limitele sensului
literal pentru zidirea (Bardy, col. 578). ntr-un cunoscut fragment din De
Vita Mosis (vezi J. Dani elou, "Sources Chr: I bis, Paris, 1955, p. 81 sq.), Grigorie
de urcarea lui J'ofoi se in nOM intunericului dumnezeiesc. EI
fundamenteze doctrina pe un pasaj biblic care permite o astfel de
interpretare doar prin alegorizare. Nu experienta lui Moise sau semnifi catia ei
pentru poporul l ui Israel este ci, mai experienta a
care in "intuneri cul luminos' al spiri tuale.
26. J. Danielou. Origene, Paris. 1948. p. 180 sq.
27. Citat de P. Temant. "La the6rla d' Antioche dans le cadre des sens de
l 'Ecriture", Biblica 34 (1953). p. 1.39 (trei articole n volum).
28. Citat de G. F1orovsky. The Eastem rathers of the Fourth CentUlY, Paris.
1931. voI. 1; cap. despre SfntuJ [oan de Aur ca exeget. p. 217-223 (in
64
PlJfEREA CUVNTUWI
n care te poate arunca este, n
n care a transgresat limitel e istorice al e tipologiei. de
a transforma iconomia din IieiIsgeschichte (istorie a
n mitologie.
:3. din Antiohia
n secolul al treilea a fost
de tendinte majore pe care, mai Biserica le-a
definit ca fiind eretice: dochetismul adopUonismul. Prima
caracteriza iar a doua, sub forma mo-
narhianismului modalist era n Antiohia. n
toarele paragrafe vom sugera o explicaUe pentru strn-
dintre hristologie metoda specific fiecreia
dintre cele Vom observa doctrina asupra per-
soanei lui Iisus Hristos, iniUal pentru a combate
diverse forme ale eretice, a jucat un rol decisiv
att n dezvoltarea hermeneuticii al exandrine, ct a celei
antiohiene.
Sub influenta dualism ului mistic al platonici enilor, gnosti-
cismul a exercitat o predomi-
nant asupra Bisericii primare. hristolo-
gie a fost n ntreaga Asi e n
Antiohia, unde a fost cu o vigoare
de Sf. Ignatie. Termenul "dochetism" "aparen-
(etim.: dokein, a Potrivit dochetiste, tru-
pul omenesc al Mntuitorului fusese aparent. Ei negau
"Iisus Hristos a venit n trup" (1 Ioan. 4,2)29. Afirmnd di vinita-
tea Cuvntului. ei l-au negat omeni tatea. n credin-
tei apostolice, Sf. Ignatie a atacat dochetismul. dovedind
29. Nu este del oc sigur d in 1 Ioan sunt al te pasaj e
cel care I pe Hristos (=lisus) ca Fi u al lui Dumnezeu
sunt de f apt Iudei sectari . formularea din versdul 4 . 2. n sine.
evident o
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCIl
65
Hristos a fost n realitate att om, ct Dumnezeu. Ca om,
suferinta Sa a fost nvierea Sa, Fiul S-a unit spi-
ritual cu (pnevrnatik6s hen6menos); EI a
en sarki, n trup31. Prin antinomi e, Sf. Ignatie
a pus bazel e credintei de la Ni ceea: Iisus Hristos e Dumnezeu


om nviat n cele firi al e Sale,
cea cea
Cu puUne exceptii , teologii din Al exandria An-
tiohia nu au acest fin echilibru hristologic.
Drept urmare, influente dochetiste adopUoniste au conti-
nuat fi e resimUte n perioada n Al exandria,
centrul principal al specul aUei gnosti ce misti ce, Biserica a
optat mai curnd pentru asimilarea dect pentru r espingerea
acestor influente a altor el emente de gndire Cle-
ment de exemplu, o de dochetism gnostic
cnd Hristos a n adncul sufl etului
(apathes ten psychen)33. Mntuitorul a fost omul-
Dumnezeu
34
, dar ca atare EI era n totalitate EI
bea mnca numai pentru ascunde dumnezeirea de
ochii Origen s-a ferit de n dochetism cu
mai mult succes dect magistrul de ma-
joritatea al exandrinilor, el a sublini at dumnezeirea lui Hristos
Sa cu (homoousios), ca al doil ea ipostas
divin
35
. caracterizare n ciuda ten-
dintei sale subordinaUonism
36
, cnd pe Fiul att
theanthr6pos, ct deuteros Theos
36a
.30. TraI. J O; Smyr. 2. 12; Polycarp 3 ; Efes. 7 .
3 1. Smyr. 3.
32. Folyc. 8. 3; Rom. 3. 3; 6 . .3; 18. 2 .
.33 . 5trom. 6. 9; ef. Ped. 1. 2 (P.G. 8 . 1. 252) .
.34. Ped. 3. 1.
35. C. Cels.8, 12 (ef. 8. 15); Deprindp. 1.2. 12.
36. De pr incip. 1. 2. 1.3; 4. 35; C. Cel s. 5 . 39; In Joh. 6 . 23; 1.3.25 etc.
36 a. In Ezek. horn. 3 . .3; C. Cels. 5. 3 9; In Joh. 6 . 202.
S _ PlITf".RF.A n TV4NTHIJ/I
66
PlJfEREA CUVNTULUI
Studiul istoriei religiilor a demonstrat cu claritate
diverselor forme de gnosticism n Biserica Dintre
formele multiple de hristologie lui Ce-
rint a contribuit foarte probabil, la tipic
de a accentua umanitatea lui Hristos de a distinge net ntre
Iisus Cuvntul dumnezeiesc, ntre homo assumptus ver-
bum assumens (Teodor). Sf. Irineu
38
, Cerint afirma
Hristos luL o din Dumnezeire) s-a po-
gort asupra omului Iisus la botezul n Iordan s-a
de la el nainte de separare ntre
"Iisus cel istoric" "Hristosul de
m undane, ca de moarte.
a soteriologiei biblice a con-
tribuit la unei patristice, rezumate n formu-
larea: "Ceea ce nu este asumat nu poate fi rrintuit". Istoricii
l pe Cerint n Efes, dar sa s-a
de-a lungul ntregii Asii Mici la nceputul secolului al doilea.
hristologice din Alexandria Antiohia, dife-
rite incompatibile ntre ele, aveau ca comun explicarea
persoanei lui Iisus Hristos a sensului soteriologic al
Sale. n n care ei au att omenitatea,
ct dumnezeirea lui Hristos, ntr-o nedes-
teologii ambelor au fost ca
ai Bisericii. lor, au fost inevitabil,
de mediul cultural filosofic in care au au
activat. Prin urmare, alexandrinii subliniau divinitatea Cuvn-
tului intrupat unirea dintre cele naturi (cu de
monofizitismL vreme antiohienii deosebeau clar natura
37. Vezi mai ales W. Bauer, Rechtglubigkeit und Ketzerei Jm Jtesten
C-hristentum, Tiibingen, 1934 (l963); R. Bultmann, Das Urchristentum im
men der antiken Relfgionen. Zurich. 1949. Pentru o evaluare a anumitor
tendinte ale acestei vezi C. Colpe. Die ReligionsgeschichtJiche Schule.
Gottingen. J 961.
38. Adv. Haer. 1. 26. 1; 3. II. 1.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCII
67
de cea manifestnd de a concepe pe
Iisus ca pe omul n care S-a Cuvntul lui Dumnezeu39.
Este deosebit de greu apreciezi dintre herme-
teOlogie n termeni de efect. Am observat
n cazul lui Clement Origen, cum primul l-a pe al
doilea. Cu toate acestea, este incontestabil
filosofice teologice metoda a
interpretului care chiar Scripturile care dau
norma (kan6n, regula) teologi ei sale. Aceasta- este dilema
de "cercul hermeneutic". teologia a
fost n oarecare de dochetism, aceasta se
atitudinii sale pozitive de filosofia
a mediului cultural. lucru este
mutatis mutandis, n Antiohia. Acolo unde gndirea aristote-
teren, teologia era printr-un
empiric care refuza sacrifice istoricitatea n
favoarea spirituale. Prin urmare, antiohienii n-
vederau calitatea a evenimentelor biblice natura
a lui Hristos. Aceste hristologice dis-
tincte au avut o asupra celor me-
tode exegetice, alegoria tipologia.
din Antiohia s-a n primul rnd ca
o la excesul de alegorizare practicat de Origen40. nte-
39. S. Cave. The Doctrine of th e Person of Christ. London. ] 925. p. 105:
"Fiecare punct de vedere are avantajul dezavantajul AJexandrinii au
unitatea persoanei lui Hristos au prezentat credintei pe
Dumnezeu om n EI. dar ei au tins ignore umanitatea a lui Hristos.
Conceptia a umanitatea a lui Hristos. putea, ast-
fel. vorbi despre durerile Lui de o dezvoltare a Sa. ei au avut tendinta,
de a distruge unitatea a persoanei sau de a o cobornd-o ntr-o con-
ceptie asupra lui Hristos, n EI nu pe omul-Dumnezeu, ci pe un
Om inspirat de Dumnezeu". R.V. Sellers. The CoundJ of Chalcedon. Londra,
1961. p. 158 sq .. punctele de vedere diferite ale celor n
vreme ce alexandrinii presupuneau o conceptie asupra lui Dumnezeu,
antiohienii plecau de la unitatea Sa in trei ipostasuri.
40. Remarca lui Pirat este de a fi "Nimic nu e mai pericu-
los pentru rectitudinea unei intelectuale dect o astfel de origine"; L'oeu-
vre exegetique. p. 38 sq.
68
PUTEREA CUVNTULUI
n jurul anului 260 de Lucian (t 312),
a fost mult mai dect rivala sa
teologice de diferite ca Teodor de Mopsuestia Sf.
Ioan de Aur au putut face parte din nu-
mai metodei lor exegetice similare, nu
unei teologii comune. Cu toate au fost mult timp prieteni
doi mari teologi antipozii gndirii
antiohiene, Teodor fiind cel radical iar Sf. Ioan
de Aur fiind cel conservator mistic.
Lucian, magistrul lui Arie, s-a aflat sub ereticu-
lui Pavel din Samosata. Un adversar nvederat al teologiei a1e-
xandrine a Logosului, Pavel a fost hirotonit episcop al Antio-
hiei n jurul anului 260. n 268 el a fost condamnat depus
doctrinei sale modalist-monarhianiste care, implicit,
erezia Pavel nega ipostasul (hypostasis)
Fiului pe cel al Duhului. Prin urmare, el refuza accepte
dumnezeirea lui Iisus, afirmnd EI a fost doar o
Dumnezeu i S-a comunicat printr-o unire
pur hlistologie care l m-
pe Iisus Iiristos n lipsite de o
a drumul pentru dualismul hristologic al lui
Teodor Nestorie
41
. Astfel. de Ia nceputul din
Antiohia a fost de
ntr-un empiric de sorginte
cu toate este n multe pri-
i-a mpiedicat pe antiohieni pericliteze umanitatea
lui Iilistos. n continuare vom analiza impactul acestor pre-
mise filosofice teologice asupra hermeneuticii antiohiene.
Teoreticianul cel mai important al din Antiohia a
fost, Diodor, episcop de Tars din 378 Ia
moartea sa, n 392. El nceput n An-
41. Vezi F. Cayre. Precis de patrologie et d'histoire de la theologie L Paris,
1931. p. 166-169; Quasten II. p. 142 sq. Quasten l pe Lucian
arianismului",
FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTICII
69
tiohia apoi a plecat Ia Atena pentru studiile
clasice. Ca student al lui Eusebiu de Emessa, care era el
un discipol al lui Lucian, Diodor a fost de
care s-au cris-
talizat n doctrinele lui Arie Nestorie.
n controversei iscate n jurul adop-
ale lui Pavel de Samosata, Eusebiu despre
un anume presbiter Malchion, care era cinstit n AntiOhia pen-
tru sale n Iiristos
42
. Malchion, spune Euse-
biu, l-a obligat pe Pavel clarifice opiniile la sinodul din
Antiohia, din 268. ntreprindere a scos la felul
amplitudinea eretice ale lui Pavel i-a
condamnarea. U1telior, Malchion a fost atacat de Dia-
dor ntr-un tratat polemic care nu s-a mai Putem pre-
supune, Diodor apra o hristologie simi-
cu cea a lui Pavel. n multe ocazii Fotie se la o
a lui Diodor, Despre Duhul Sfnt, care demon-
autorul "fusese deja atins de boala ereziei nesto-
riene
43
.
n a a secolului IV, Apolinarie, devenit ulte-
lior episcop de Laodiceea, a ncercat arianismul
cu o hristologie care scotea n dumnezeirea lui
Iilistos n detrimentul Sale. Diodor i-a atacat teolia
n opere dogmatice: Contra (sinu-
Despre ntrupare. Prima
44
a fost mpotrtva
anumitor discipoli ai lui Apolinarie, care doctrina
(synousi6sis) ntre trupul dumnezeirea
lui Iilistos, prefigurnd prin aceasta monofizitismul
45
. Din
cauza acestei aprri ardente a lui Iiristos, Diodor
a fost atacat n 438 de Sfntul ChiliI al Alexan-
42. Eusebius, &cI. Hist. 7. 29.
43. Photius, Blb. Cod. 102; Quasten III. p. 400.
44. r.G. 3.3. 1550-1560.
45. Cayre. Patrologie, p. 440; J. Meyendorff. Byzantine Theology, N.Y ..
1974, p. 32-41.
70 PlJfEREA CUV NTULUI
driei. In lucrarea sa Contra Diodorum et Theodorum, Chiril l-a
acuzat pe Diodor de a fi responsabil pentru erezia
a fost n 499, de un si nod
la Constantinopol. care l-a condamnat pe episcopul din
Tars, determinnd astfel distrugerea unei din scrierile
sale despre
Judecata a fost deoarece Diodor
cu vigoare convingere
privitoare la dumnezeirea lui Hristos
46
n fata lui lulian Apos-
tatul. privitoare la atitudine a lui Dio-
dor s-a datorat n primul impreciziei limbajului teologic
din perioada Din timpul Sf. 19natie, nu
chiar dinainte, apelativele mesianice ' Fiul Omului ' 'Fiul lui
Dumnezeu'
lor de de iudaismul
ziu, n general. Pentru Sf. Ignatie aceste apelative expri-
mau originea a lui Hristos: din Maria, descen-
din casa lui David, de la Duhul prin puterea lui
Dumnezeu
47
. n timp ce apolinarismul. Dio-
dor a avut sublinieze prea mult intre
aceste apelative, Fiul lui Dumnezeu Ira
asumat pe Fiul lui David (Fiul Omului) Pruncul
din Maria nu era Dumnezeu fire
48
. Astfel. nu e de mi-
rare Diodor a fost acuzat mai ales de alexandrini a pus
bazele hristologiei dualiste a lui Nestorie.
Ar trebui seama de faptul termenii hristologici
ai lui Diodor intr-<>
Dependent fiind de adversarul el s-a obligat
n cnd omenitatea lui Hristos, dum-
46. Teodoret, Hist. eecl. 4. 22.
47. Smyr. 1. 1; Efes. 7, 2 ; ]8, 2 .
48. Vezi L. Maries, "Le commentaire de Oi odore de Tarse sur les Psaumes",
Rec. Or. Chr. 4 (24) (1 9 24). p. 148 sq.; R. Seeberg. History of Doctrines 1, tr.
eog!. . Nichigan, 19 61. p. 247-249; A Gri ll meier. Christ in Christian Traditon.
N.Y., 1965, p. 260-270.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTICII
71
nezeirea Sa. Desprinse din ntreaga sa multe dintre
formulele sale hristologice par unilaterale. att
Teodor, ct Nestorie s-au bazat pe lui pentru a
face o mai ntre cele naturi ale lui
Hristos. Cu toate acestea, trebuie ne amintim Diodor a
fost recunoscut de Teodosi e I ca un
vajnic al ortodoxe
49
.
Originea metodelor exegetice practicate de din
Antiohia, ca originea hristologiei sale, se n secolul al
treilea. Lucian fusese un specialist n
limbii ebraice i-a dat posibilitatea finalizeze o
revizie a Septuagintei, care, potrivit Fer. leronim, era in uz in
majoritatea Bisericilor

De la inceputurile sale,
a acordat prioritate istorice, grama-
ticale filologice, cu scopul de a explica literal al
Scripturii. Eustatie, episcop de Antiohia din 324 in 330, a
utilizat aceste mijloace exegetice n scri erile sale polemice con-
tra arianismului a folosirii origeniene a alegoriei
5 1
. Cu toate
a reprezentat un fel de punte intre Lucian Diodor, Eustatie
pare a fi evitat tendinta lor spre un dualism hristologic.
cu mult inainte de Diodor, exegeza era
de un interes deosebit pentru o interpretare ri-
guros a textului. cum am mai afirmat baza sa
a fost n principal La Atena, in perioada
studiilor sale, Diodor a avut contact cu gndirea lui Aristotel.
cum era aceasta de succesorii lui Porfiriu
(234-305L el un discipol al lui Plotin. Cu un succes in-
doielnic, Porfiriu incercase realizeze o ntre filoso-
fia cea pe al egorie. Poate
49. n edidul imperial al Sinodului de la Constantinopol. din 381 (Cod.
Theoo. 16, 1, 3 ).
50. l eronim. Praef. in Paral.; Adv. Ruf. 2. 27; ef. Quasten II. p. 14 2 . Un con-
temporan al lui Lucian cu acesta, preotul Dorotei. era de
asemenea specializat n Si n (Euseb., & cl. Hist. 7, 32).
5 1. Cayre, PatroJogie, 31 8 sq.; Quasten III. p. 302 sq.
72 PlJfEREA CUV NTULUI
ca o la Diodor a
nceput principiile hermeneutice, ca
empirismul istoric al lui Aristotel.
njurul anului 360, Diodor a ntemeiat n Antiohi a un cen-
tru monastic (asketerion), dedicat practicii ascetice t eolo-
giei. Cei mai discipoli ai Teodor Sf. Ioan
de Aur, dau o despre nalta calitate
a sale ascetice moral e. Opera a lui Diodor
cuprinde comentarii asupra ntregului Vechi Testament asu-
pra Evangheliilor asupra multor Epistole. Majoritatea aces-
tor scrieri ne-au parvenit sub de fragmente sau pasaje
cu multe (de exemplu, In Psalm.).
ntr-un studiu important despre metodel e exegetice ale
l ui Diodor, E. Schweizer carac-
teristice ale oper ei sale.
52
Cu toate Diodor a scos n evi -
cu o
a anumitor cuvinte-cheie, el nu ebraica. da-
sale clasice, lui Lu-
cian, el elaborat exegeza astfel ilumina
contextul istori c literar al pasajelor puse n

EI a
investigat etimologia, structura frazei, gramatica textului, n-
structura lui Interesul pentru
' critica era dublat de interesul pentru situarea isto-
a autorului a cititorilor acestuia. n sa. sco-
pul principal al exegezei este de a clarifica autorului
biblic, o de interpretare pur ce
fusese deja n studiul literaturii lai ce.
52. e. 5chweizer, -Oiodor van Tarsus als Exeget". ZNW 40 (1941), p.
Autorul n acest articol n mod eronat the6rla cu tipologia; v. R.
Greer. Theodore.
53. Schweizer de ex.: "in R. (Corn. Ia Romani) Diodor este foarte
atent la n logica gndirii sale. Sf. Apostol Pavel emite o
ceea ce spusese, explicatia cu mai mare precizie sau o
afirmati a. se de se un anumit
tel sau scoate in o .. :. p. 54.
fUNDAMENTElE PATRISTICE AlE HERMENElJflCII
73
Valoarea studiului profesorului Schweizer est e
de relativa sa privi toare l a cea mai impor-
pe care a adus-D Diodor hermeneuticii: principiul
the6ri a. a fost n convingerea
Vechiul Testament n pentru ve-
nirea lui Iisus Iiristos. Prin urmare. istoria a poporu-
lui evreu trebuie n lumina Evangheli ei. Diodor a accep-
tat n nct l-a
numit pe Avraam Bisericii' 54. Provocarea
exegetului este. prin urmare, de a dezvolta o herme-
ce poate lua n considerare deplin dintre
mplinire. care cele Testamente.
Diodor a elaborat l a ntr-un
tratat. pierdut acum, despre dintre the6ria ale-
gorie' (tis diaphora the6rias kai allegorias, n care diaphora
nsemna probabil Alte ce s-au
trat. cum ar fi prologul la Psalmul 1 18. ne destule infor-
pentru a liniil e principale ale sale
asupra the6ri ei ca de interpretare.
Pentru Clement alexandrini. cuvntul the6ria deno-
ta sensul spiritual al unui pasaj scripturistic. cum era el
descoperit prin alegorie. cum a de Lu-
bac. n terminologia the6ria era n mod
virtual . cu ailegoria
55
. Origen considera fiecare pasaj . chiar
fiecare cuvnt al Scripturii. are un sens spi ritual al chiar
acolo unde sensul literal poate fi ca nedemn de
Dumnezeu Sa
56
. exegezei. continua el. este
de a descifra limbajul simbolic al Bibliei pentru a discerne
54. Corn. la Odateuh 26,16; n J. Deconinck. Essa; sur la chaine de
rOctateuch, Paris, 19 12.
55. H. de Lubac. ypologe el allegorisme", Rech. Se. ReI. :54(1947). p.
202; Histoire et Esprit: rinteJIigence de J'Ecrit ure d'apres Origene. Paris. 1950,
p. 123.
56. De ex. De prindp. 4, 12,20: ef. In Joh. 10. 18. 189. Clement
fiecare ale Scripturii sunt revelale. Protr. 9.87.
74 PlITEREA CUV NTULUI
sa Practic, aceasta insemna exege-
tul unui text in cuvintele lui. in
simbolurile biblice, nu in evenimentele istoIice. n ciuda
sale pentru alegoIie, OIigen respecta istoIia ca
fiind al iconomiei divine. Pentru
mai radicali. evenimentul istoIic avea
numai in in care el reprezenta simbolic o
sau pentru credinciosului. O astfel de
distruge tipologia, de vreme ce continuitatea isto-
intre cei doi poli ai analogiei este rupt. Astfel. crucea
tuitorului , interpretarea a lui Origen, devine
antitipul ritual ului arderii de tol. prescIis de legea in
timp ce sa in "jertfa
pe care fiecare pe Hristos, trebuie o
in inimii sale"57. Elementul principal nu este
faptul obiectiv al RstigniIii cu sale cosmice
eshatologice, ci de
a acestui eveniment. Exegeza, ca atare, devine mai
textul Obiectivitatea este
cu un subiectivism care dimensiunea tempo-
a eshatologiei iconomia ntr-o
n termenii idealismului platonic.
O contra acestui relativ de
a ScIipturii a fost teologilor
antiohieni din timpul lui Lucian. CIitica lor a exagerat adesea
gradul n care alexandrinii au folosit abuziv alegoIia
este mai ales n cazul lui Origen). ei
au recunoscut pericolul inerent acestei metode s-au
duit din intre alegorie
tipologie. Ca tipologia, alegoria se pe doi poli. tipul
antitipul. Dar faptul alegoria ade-
n cadrul interioare a credinciosului,
57. Horn. in Lev. 1.4f (P,G. 12,2.409 sq.) ; Kelly. Doctrines, p. 7:5.
FUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII
75
nu n evenimentul istoric ne o pIivim nu nu-
mai ca pe o extensiune sau o dezvoltare a tipologiei. ci
ca pe o total de interpretare
58
.
Diodor discipolul Teodor, au pl ecat de la o pre-
celei oIigeniene: nu oricare pasaj
din are o dar fiecare
are o proprie
59
. Diodor,
sarcina exegetului este de a distinge n cadrul evenimentului
istoric sensul literal, pe cel spiritual. Sensul literal
se la evenimentului cum este
exprimat de autorul biblic. EI include o dimensiune "spiri-
in n care autorul a recunoscut eveni-
mentul ca fiind o prefigurare a unei eshatologice. Un
exemplu este psalmistul sau profetul care despre
evenimente sau persoane contemporane lui. anticipnd n mod
cu ajutorul harului divine, mplinirea
acestor tipuri istorice n veacul mesianic (de ex. Is. 9, 2-7; II.
1-9). Astfel , lui Israel personajul colectiv al Slu-
jitorului sunt ca imagini mesianice.
Trebuie n studiile recente care se ocu-
cu hermeneutica s-a pus un accent exagerat pe
acest element de anticipare din partea autorului
biblic
60
. autorul a fost sau nu de tipo-
58. Cu toate acestea, nu putem accepta opinia lui J. Danielou, care con-
alegoria ca fiind esentialmente Vorbind despre alJegoria
the6rja, el una sunt in tipologice. Ele nu se
opun, cum am crede, ca literalul alegoricul. in exegeza
antiohienii pun accentul mai ales pe aspectul sacramental al
traditiei catehetice. alexandrinii. pe aspectul mistic al traditiei. ambele aspecte
fiind in (citat de P. Temant. 1.a theoria', p. 141 ).
Opozitia nu este intre "literal" "alegoric", ci ntre tipologie aJegorie, ca
metode diferite, care fiecare sensul spiritual.
59. Vezi H.Kihn, Theodor von Mopsuestia und JuniUus Afrfkanus als
Exegeten, Freiburg im B., 1880, p. 26: Socrate, HIst. eccl. 6,.3 (P.G. 67,668) ,
despre dublul accent al antiohienilor: Psjlo ta grammatj ton theion
prosechon graphon, tas theorias auton ekterpomenos.
60. Un exemplu concludent este studiul lui P. Temant, "La theorfa' , art. cit.
76
PlJfEREA CUVNTUWI
dintre cele imaginL este mai important. Ce
este perceperea spirituale de inter-
pret care vede ntr-un eveniment trecut a
unei eshatologice soteriologice. perceptie
sau predictie este de Diodor de
theria.
Exegetul textului bibli c theria prin intermediul
tipologiei. Ca alegoria, tipologia o ntre
mplinire, ntre cei doi polL tipul antitipul.
poli sunt legati unul de ntr-unul dintre aceste
feluri. Ambii pot fi istoricL unul fiind situat n Vechiul
n Noul (de ex. Adam sau
Moise ca tipuri ale lui Hristos). Sau antitipul poate fi trans-
istoric" sau eshatologiC caz n care tipul este situat n veacul
prezent antitipul n veacul ce va veni (de ex. Euharistia ca
prefigura re a din cerurilor). n ambele
cazuri, o relati e poate exista ntre imagini sau
poli doar cnd tipul se n antitip, antitipul esha-
tologic este adnc n istoria mntuirii
61
. n timp
ce al egoria evenimentul ca pe un simplu semn care
spre realitatea tipologia carac-
terul simbolic al istoriei: tipul real la realitatea trans-
a antitipului semnificatia din ea.
Astfel tipologia poate descoperi n mod legitim
chipul lui rlristos n Vechiul Testament"62 poate afirma
slujirea permite Bisericii participe proleptic la
din cerurilor.
Alegoria destul de deosebite
ale cuvintelor scrise: un sens istoric sau literal un sens spi-
6 1. Vezi. referitor la arti coJullui R. Bulbnann. Ursprung und
Sinn der Typologie als Hermeneutischer Methode", ThLZ, 75 (J 950). p. 202- 12;
G. Floravsky. "Revelatian and Interpretation", n Bible. Church. TradWon: An
Eastem Orthodox View. Belmont Mass. 1972. p. :50-36; cap. 1. de mai sus.
62. Titlul profesorului Georges Barrois. al capitol trei este de-
dicat cu tipologiei, St. Vl adimir' s 5emlnary Press. N.Y., 1974.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJflCll
77
ritual. Doar sensul spiritual este important pentru viata n
Pentru o theria pe tipologie, nu cuvintele
Scripturii ci evenimentele de-
spre care dau aceste cuvinte. n cadrul evenimen-
tului istoric theria nu discerne sensuri diferite,
ci ceea ce putem numi un ndoit sens, n care dimensiunea
este adnc n dimensiunea
Cu alte cuvinte, th eria o relati e tipologi-
n inima evenimentul ui
63
. are o sem-
nificatie dubl: una, de autor (sensul literal) ,
alta, care spre mplinirea n veacul mesia-
nic
64
. Spre deosebire de al egorie, theria sensul
spiritual inseparabil de sensul literal, antitipul eshatolo-
gic este el de de evenimentul istoric, pe
care l ca pe un mijloc de exprimare. Hristos, de
exemplu, este ntr-un mod tainic prezent n persoana lui Moi-
se. Sau, pentru a folosi metafora pau stnca era Hristos
(he petra de en ho HristoS)65. de teologii antio-
hienL notiune este n n care nu
exprime cu claritate cum este prezent antitipul n
tip a le separa, dar a l e confunda). marele
merit al theriei este preocuparea de a fun-
damentel e istorice ale eshatologiei. Tipul este un simbol pro-
fetic care la antitip ca o sau ca o pregus-
tare (arrabn). invers, antitipuJ eshatoJogic este prezent n
63. P. Ternant: "the6ria la decelarea unei veritabile tipologii
in adncul sensuJui literal", "La the6ria', p. 143.
64. J. GuiIJet. "Les Exegeses d'AJexandrie et d'Antioche. Conflit ou malen-
tendu?". Rech. Se. Rei .. 34 ( I 947), p. 286. n. 36: "$ensulliteral adecvat este unul
singur; unul singur n dar, putem spune astfel. virtual el este
dublu. o care se de ori: prima
a doua total",
65. imagine care ar putea fi prin "Hristos era stn-
ca", are originea n traditia intelepdunii iudaice convingerea
Apostolului despre preexistenta Fiului lui Dumnezeu. ef. H. Conzelmann. Der
erste Brief an die Korlnther. ] 969, p. 196 sq., capitolul I de mai sus.
78 PUTEREA CUVNTULUI
mod real (din punct de vedere ontologic) n tipul istoric. Ale-
goria, pe de parte, tipul ca pe o
sau ca pe un semn parabolic, a semnificatie
nu n istorie, ci n sfera a ideilor platonice.
Diodor insista asupra faptului Scriptura cu
acest dublu sens "t eor eti c": literal spiritual.
Este inutil chiar primejdios cauti un "sens al tex-
tului n afara celui literal. deoarece rezultatele unei astfel de
I vor duce pe exeget departe de tipologi e, in alego-
ri e
66
. Cum discerne deci the6ria realitatea ntr-un
eveniment ti pic, semnificatiei istori ce a tex-
tului? Ea o poate discerne, Diodor, caracterului
hiperboli c al naratiunii biblice.
Explicnd sensul dublu al Scripturii. obtinut kata the6rian,
Diodor c cnd au prezis eveni mente viitoa-
r e, adapt at profetiile att timpurilor lor, ct epocilor
viitoare. Pentru contemporani. cuvintel e lor erau "hiperbolice"
(hyperbolikoi) sau exager at e, prin faptul el e un
sens care nu era descoperit n ntregime. Dar pentru epo-
ci l e n care erau mplinite, prevestiri l e erau
ca fiind ntr-<> armoni e cu evenimentel e care l e mar-
cau mplinirea
67
. Interpretate din punct de vedere istori c (his-
t6rik6s), persoanele evenimentele din Vechiul
au propria semnificatie n contextul istori ei lui Israel. Inter-
pretat e din punctul de vedere al the6riei (th e6rematik6s),
persoane evenimente ale Vechiului
66. Praef. in Pss., L. J'>larles, rut. cit., p. 88. ef. Severian de Gabala, care
istoria. distingnd in ea o the6ria "Haec non per
allegoriam inducimus. sed in historia conspi cimus. Aliud est allegoriam in hislo-
Tiam vi inducere; aliud hisloria servata allegoriam excogitare", De mundi creat.
4.2 (r.G. 56.459). Fer. leronim este foarte sever la adresa antiohienilar: 'Si turpi-
tudinem Jitterae sequalur el non ascendal ad decorem intelligentiae spiritualis.
In Amos 2. 1 (P.L. 25.1003). ne reamintim Fer. [eTanim a acceptat distinclia
a celor trei sensuri ale Scripturii , cu toate el nu era un alegorist n
sensul al cuvntulu.
67. f>1 aries, art. cit.. p. 97; ef. P. Ternant. "La the6rla". p. 146.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENEUTIClI
79
Astfel. Psal-
mii sunt. Diodor, att istorie, ct Ca istorie,
ei sunt prin hiperbole (kat'hyperbol en), dar ca pro-
ei se mplinesc n realitate (kat'alethei an)68, n persoana
Mntuitorului t1ristos n Bisericii.
Acest lucru este valabil pentru toate tipurile vet erotesta-
mentare. the6ria a lui Diodor, istorice
ca Israelul. David, Solomon mi el ul pascal m-
plinirea n t1ristos
69
. Departe de a fi t ratat ca un simplu semn,
evenimentul istoric este accentuat de the6ria n fel nct
valoarea revelatoare. Aceasta est e, de fapt.
caracteristica a tipologi ei , care o distinge de alego-
ri e. The6ria poate discerne cu
a pasajelor scripturistice tocmal pentru c t ext el e sunt
turii ale evenimentelor concrete care constitui e contextul
istoric n care se iconomia
Astfel. the6ria i-a deschis lui Diodor o cale de mijloc ntre
excesele alegoriei ceea ce el numea "iudalsm", o pre-
ocupare doar pentru sensul literal al Scripturii
70
. Ambele ex-
treme sunt la fel de peri culoase; prima duce l a o fan-
t ezi e, cea de a doua ntr-un fel de ver-
bal , care Sfnta de ei eshato-
Printr-o punere n
a the6ri ei s-ar putea evita uniiateralitatea alexan-
drine, n timp descoperindu-se n un dublu
sens, literal spiritual. Astfel. at t
sensul originar al t extului ct caracterul revelator al
istoriei sfinte.
68. Ps. 68; L. Maries. Etudes pnMiminaires il I'editien de Diodore de Tar.se
'Sur les Psaumes', Paris. ) 933. p. 136; citat de P. Temant. "La the6ria", p. 144 sq.
69. Pentru o disculie asupra tipurilor lui Hristos. v. J. Danielou,
'Sacramentwn futuri' , Les figures du Christ dans J'Ancien Testament, Paris, J 950.
70. Praef. in Pss. 88,23 sq.
80 PUfEREA CUV NTULUI
din Antiohia au fost n preocuparea lor pre-
pentru istorice a textului. Sar-
cina exegezei era, ei, distingerea pasajelor pur istorice
de cele care o semnificatie mai posibil de
identificat prin theoria
7 1
. n cazul lui Teodor de Mopsuestia,
de a distinctie l -a dus spre un Iitera-
Iism istoric care a ntunecat n mare aspectul profetic
revelator al evenimentelor Vechiului Testament.
n Antiohia, n jurul anului 350, Teodor a fost con-
siderat n timpul un al Ortodoxiei. Condamnarea sa
la Si nodul al cincil ea ecumenic, de l a Constantinopol, a repre-
zentat mai ales o reactie impotriva hristolo-
giei sale. Discipol fidel al 1 ui Diodor, Teodor a accentuat ten-
dualiste din magistrului prefigurnd astfel
dualismul ipostatic al lui Nestori e. n afara sale exege-
tice,Teodor expus n mod deplin hristologia n De incama-
Uone
72
. Un rezumat important revelator al gndilii sale poate
fi n omiliile saie cateheti ce la Crezul niceean 73.
Pentru a lui Teodor despre persoana n-
a lui Hristos, trebui e ne reamintim perspectiva
a antiohi enilor a fost de teoria alistote-
a formelor. n Alexandria, idealismul platonic a dat
tere unei hristologii ' anabatice' : omenitatea lui Hristos tindea
fie de dumnezeirea Sa. Hristologia an-
pe de parte, era Cuvntul dumne-
zeiesc S-a pogort asupra omului Iisus pentru a cu EI
ntr-o unire dar nu (v. Diodor Teodor).
71. ef. lsidor PelusiotuL Ep. 20.3 (P,G, 78. 1289) Severian de GabaJa De
mundi creat. 4. 2 (vezi nota 66 de mai sus). .
. . 72. Din De Jncamatlone ne-au parvenit doar fragmente latine
slnace; v. Quasten III, p. 41 0 sq.
Publi cate de A. Mingana, Commentary of Theodore of Mopsuestia on
the NJcene Creed, Woodbrook Sludies 5. Cambridge, 1932 . (Text siriac cu tra.
ducere Vezi mai ales cap. 4-5.
f UNDAMENTElE PATRISTICE Al E HERMENEUfI CU
81
Prin urmare, Cuvntul ceresc (verbum assumens) era conce-
put ca ' forma' sau ca ' universalul' care S-a n Iisus
cel pmntesc (homo assumptus). elabo-
mai ales de Teodor, cu scrupulozitate omenitatea
lui Iisus, dar a avut ca rezultat distrugerea niceene
pe care intentiona o apere. consta
n afirmarea dualism ului ipostati c n persoana lui Hlistos, afir-
mnd omul Iisus fusese ' asumat' de Cuvntul dumneze-
iesc. Evitnd dochetismul alexandrin, ea perpetua dualismul
eretic al lui Cerint. Nestorianismul a fost doar ei

Ca Diodor, magistrul Teodor a fost o
a limbajului a istorice. n ceea ce lim-
bajul, terminologia formulei niceene a rmas destul de con-
n timpul sintezei capadociene. n perioada dintre
325 381 ea nu a fost n totalitate ca expresie
a ortodoxe. seama de aceste lu-
cruri, putem lipsa preciziei, n gndirea lui Teodor
a contemporanilor n folosirea termenilor tehnici de 'per-
mai problematic a fost contextul istolic
n care a Teodor. Pe de o parte, el s-a obligat
hristologia care serios aspec-
tul omenesc al Mntuitorului Hristos; pe de parte, a
fost ale lui
Arte Eunomie. Preocuparea sa a fost
a lui Dumnezeu a Cuvntului n
timp afirme echivoc realitatea a lui
Iisus ca Hlistos. pe care a ales-o era n
provenind, poate, de la Cerint ntr-un
mod mai radical Diodor, Teodor unirea
cel or naturi ale lui Hristos (Iisus Cuvntul,
virtual ca persoane) era mai moral ipo-
sau J. Quasten, plintre a pus sub
semnul sprijinindu-se pe a opta
omilie Teodor, el, dincolo de orice
6 - PUTEREA CIN NTULUI
82 PUTEREA CUV NTULUI
unitatea celor naturi ntr-o Privite
omiliile scot n faptul Teodor nu
a cu distincUa dintre persona (hy-
postasis) natura (ousia). E el afirma unitatea
dumnezeirii in Hristos, dar afirmaUe
ascunde cu greu incapacitatea sa de a a exprima
taina unei persoane n naturi
75
.
Metoda a lui Teodor a fost. de asemenea, con-
de teoria a formelor. cum am mai
afirmat. Diodor a folosit the6ria pentru a percepe semnifi-
caUa a unui eveniment. cum se revela el prin
tipologie. Pentru a unui eveni-
ment era de o sau ca
simbol al divine, evenimentul este ridicat n plan ce-
lest. Pentru antiohieni, realitatea (kata-
basis) n planul istoriei omenirii ca universalul care se
n eveniment, semnificaUe. ne
amintim principiul lor hermeneutic de fiecare eveni-
ment. ca fiecare al Scripturii, are o isto-
sau proprie, dar nu fiecare eveniment este'un mij-
loc al RevelaUei. lui
Teodor de a sublinia sensul istorico-Iiteral al textului, negli-
adesea mesajul lui spiritual.
Teodor a folosit mijloacele profane pentru exe-
geza sa chiar mai mult episcopul din Tars. Foarte atent
la vocabular, etimologie el s-a folosit cu
libertate de descoperirile arheologice, de geografie sau chiar
de psihologie. EI s-a determine situ aUa
74. Quasten !lI. p. 415. pasajul din omilie. ef. Mingana op. dt.. p.
89. care il pe Teodor: "Trebui fim de unire insepa.
prin care forma nu va putea n nici un fel de cir-
fie de natura care a
75. Vezi de ex. Horn. cat. 5; Mingana .. op. cit.. p. 53. De asemenea Kelly,
Doctrines, p. 303-309, R. Devreesse, "Les instructions catechetiques de
Theodore de Mopsueste", Rech. Se. ReI. 12 (1933). p. 425 sq.
fUNDAMENTElE PATRISTICE AlE HERMENEUTICII
83
a autorului, a ezita explice un pasaj
obscur n lumina altuia, a semnificaUe nu era
Cu toate a putut compara versiunile
ale Vechiului Testament. un
efort deosebit pentru a stabili textul primar. Opera sa este
de un de principii tipic antiohiene, dintre
care vom aminti pe cele mai importante: 1. Scriptura este
uniform de Duhul 2. Anumite pasaje
un sens dublu: sensul literal, mplinit n limitele istorice ale
Vechiului Testament n perioada cca. 65
.tlr), sensul spiritual, care nsemna pentru Teodor
n Hristosul cel intrupat in Bise-
3. ndatorirea a exegetului este de a discerne
intenUa autorului biblic de a elucida mesajul pe care el
76.
reamintim dintre cele mai importante
ale lui Teodor, care att punctele tari, pe cele
slabe ale the6riei in hermeneutica folosirea tipo-
logiei modul de a de la Duhul Sfnt.
Pentru a discerne un tip autentic n textele Vechiului
Testament. Teodor trei criterii Pri-
mul criteriu: trebuie existe o (mimesis) intre
cei doi poli sau cele imagini. tip antitip. Al doilea cri-
teriu: dintre aceste imagini (persoane sau eveni-
mente) trebuie fie n ordinea - mplinire, astfel
tipul este realizat sau actualizat n antitip. Aceasta pre-
supune istoria nu este nici nici ci ea se
intr-o sau dezvoltare din veacul prezent
n cel ce va veni. viziune, fundamental
76. Adversus alegoricos, o lucrarea a lui Teodor, este
Pentru principiile exegezei sale v.: L. Pirat. L'oeuvre exegetique. p. 174; R. Greer.
Theodore of Mopsuestia, p. 86 sq.; E. Schweizer. alt. cit.. p. 71 sq.; H. Kihn, Die
Bedeutung der antiochenischen Schule auf exegetischem Gebiet. Weissenburg,
1866. p. 1.37-148; mai ales R. Devreesse. "La methode exegetique de
Theodore de Mopsueste", RB 53 (1946), p. 207-241.
84 PUfEREA CUVNTULUI
este n lui Teodor despre "cele
katastaseis", care continuitatea - ce intre
prezentul istoric viitorul eshatologic
77
. AI treilea criteriu:
realitatea a antitipului trebui e participe la
tip, prin aceasta transformnd evenimentul istoric intr-un
mijloc al n vreme ce alegoria c tipul
este "asumat" de antitip, tipologia anti-
tipul n interiorul tipului. Astfet sensul spiritual este a fi
inclus in sensul literal, evenimentul istoric in sine devine
expresia a unei sau a unui
ceresc. Prin urmare, teologia a lui Teodor
att caracterul eshatologic al jertfei lui Hristos, ct "pre-
Sa care face din pine vin "o
nemuritoare"78
Aplicarea acestor criterii cu toate
tipurile autentice din Vechiul Testament. Teodor in-
semnarea cu sngele mielului pascal ca tip
al sngelui lui Iisus pe cruce. Prima
profetic eliberarea de moarte, iar a doua
de un tip al nvie-
rii Mntuitorului Hristos, iar Iona este ntruparea unei
tipologice care ne spre ngroparea nvie-
rea lui Hristos, spre chemarea la convertire
mntuire
79
.
Rigurozitatea cu care Teodor a pus n aplicare aceste cri-
terii l-a caracterul mesianic, acceptat de
vreme, al psalmilor Astfet doar
Psalmii 2, 8 , 45 110 pot fi ca psalmi referitori
la venirea lui Mesia. chiar aici, Teodor pare
77. Vezi nceputul la comentariul la I ona (P.G. 66 .3 17).
78. Horn. cat. 15; de Quasten III. p. 42 1. Pentru criteriil e tipurilor la
Teodor, vezi R. Devreesse, "La methode exeget i que", p. 2.38. care textele
L. Pirat. L'oeuvre exegetique, p. 210.
79. Devreesse. ibid . p. 239. pasaj e cheie din Corn. l a cei do/spre
zece mld. (P.G. 66. 12.3 sq).
FUNDAMENTELE PATRlSTI CE ALE HERMENEUfIClI
85
tipologie, afirmnd c ei sunt mai "hristo-
logi ci " dect "mesianici", prin faptul c-L descriu mai curnd
pe Hristos, nu pe Mesia de poporul lui Israei. Se
pare c el numai Psalmul 15 ca pe un psalm cu
"tipic", n care imaginea Slujitorului care nu a
stricciunea este in persoana lui Hristos cel nviat
80
.
n a accepta unei
spirituale n textele Vechiului Testament acceptate n mod
ca "texte poate fi prin preocu-
parea lui Teodor pentru a autorului biblic,
pentru a pasajelor discutate. La fel
ca Diodor, el credea c exegeza treb uie descopere
la sensul de autor: mesajul pe care
acesta a dorit adreseze contemporanilor. Este foarte
important de notat Teodor nu a respins princi-
piul "spirituale". El este foarte ferm in
sa asupra faptului c, tipuril e veterotestamentare
autentice suprem, care este
cuprins n Hristos n Ceea ce respinge echi-
voc este a distincte,
juxtapuse, in fiecare eveniment. Pentru el pentru antiohieni,
n general, un eveniment are doar o dar
este, pentru ochiul critic al exegetului "teoretic",
simultan spirituala istoric tipologic. PSalmii, de
exemplu, au fost n ntregime n perioada vetero-testa-
Fiecare are un sens propriu literal care, privit din
punct de vedere istoric, este de numai n timpul
locul in care a fost scris, nu ntr-o viitoare. Atunci,
cum poate exegetul sesizeze ntr-un psalm un sens spiri-
tual care s-ar referi la istoria Bisericii? Diodor a la
ntrebare accentund caracterul hiperbolic al pasaju-
80. Devreesse. ibi d.. p. 22 1 sq .. care aceasta est e singura
folosire a t ropologiei la Te odor.
8 1. In Zachar. 9.8 s q. (P.G. 66, 5 57).
86 PlJfEREA CUV NTULUI
lui veterotestamentar. Teodor, n
' analogie' : Psalmii au o valoare pentru care
se ntr-o situatie cu cea n care se
aflau oamenii li se adresase Psalmistul
82
.
Contextul istoric al unui fragment din Vechiul Testament
neschimbat. Iar n interiorul acestui context. prin in-
termediul the6riet interpretul poate discerne o semnificatie
Astfel. pentru Teodor, Psalmul 2 profe-
Patimile lui Hristos, n timp ce Psalmul 8
Sa asupra Psalmul 45, pe de parte, face
aluzie la unirea dintre Hristos Ca la Dio-
dor, psalmul sau profetia
83
nu au juxta-
puse, dar independente, ci ele mai ' o
semnificatie' . Sensul literal este dat de contextul isto-
ric; sensul spiritual este perceput de autorul biblic
cum vom vedea, de exeget) prin inspiratia Duhului Sfnt.
ntreaga profetie se n mod egal la ambele semnificatii.
Ar fi profetia ntr-o parte care se
la situatia autorului in alta care se
la Hristos. n ' umbra" (skia) evenimentului
att autorul. interpretul pot sesiza revelatia
dumnezeiesc
84
.
Ca alti reprezentanti ai antiohiene, Teodor a n-
cercat o pentru a
descoperi semnificatie a Scripturii: mesajul ei spi-
ritual sau soteriologic, revelat prin tipologie. fiind sistematic
n aplicarea dar problematic n concluzii. metoda
sa l-a dus inevitabil la anumite pozitii doctrinale pe care Bise-
rica a fost le condamne. el. Slujitorul
82. Devreesse, -La methode exegetique", p. 222 sq.
83. Teodor, psalmii hristologici sunt profetii reale. EI atribuie lui David
(singurul autor al psalmilor) rolul de vi zi onar profetic.
84. Devreesse. "La methode exegetique", p. 2 36 sq.; ef. Teodor. Comm. in
Mic. 5, 1 sq. (P.G. 66.:572 sq. ).
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElJfICIl
87
tor din Isaia 53 nu este un tip al lui Hristos; Cntarea
a lui Solomon, nu este altceva dect un epitalam
compus de regele israelit pentru mireasa sa Car-
tea lui Iov ar trebui ca fiind de "idolatrie"
"mitologie Dar, pentru traditia a
Bisericii , Iov Slujitorul imagini sau icoane auten-
tice ale lui Hristos, Cntarea indiferent de origi-
nea ei este o a dragostei inefabile a lui
Hristos pentru membrii Trupului mistic. Pentru Teodor,
toate acestea sunt simple alegorii; pentru traditia
ele n totalitate o tipologie
in final. ar trebui ne r eamintim metoda a
lui Teodor a contribuit la reintroducerea unor tipic
antiohiene de dualism hristologic. isto-
ricitatea el a separat efectiv pe omul Iisus de Cu-
vntul dumnezeiesc. astfel. el a pus n pericol n-
Bisericii despre Cuvntul trup, la fel de mult ca
anumiti alexandrini. Cu acest lucru i-a pe
succesorii lui ca fiind eretic. Noi
am am minimaliza contributia sa
la mm ales, accentul pus de el pe rolul Duhuiui
Sfnt n interpretarea Scripturii.
Ca Diodor naintea lui. Teodor termenul the6ria
att inspiratiei autorului biblic, ct perceperii semnifi-
catiei spirituale a Scripturii de exeget. in diver-
selor genuri ale scrierilor biblice, se pot observa feluri
ale inspirati ei: unul. propriu profeti ei. altul, propriu litera-
turii sapientiale. Ultimul este inferior primului
doar "harul autorului eL Solomon.
de Duhul lui Dumnezeu, profetii "au mai nti continu-
tul Revelatiei n diverse imagini. ntr-o stare de extaz (eksta-
sei), ei au primit (gn6sin) tainelor inefabil e (apo-
rretoteron) printr-o vedere (the6ria mone) a mesajului
88
PUTEREA CUV NTULUI
divin
85
. vedere a fost de Duhul a fost con"
de profet. Fructul acestei este mesajul
transmis de el sub forma unei parabole sau
profeUi.
Este important ne amintim apostolii, ca
au fost Unta de inspiraUe de Duhul Sfnt (de
ex., Sf. Petru la Iope, Sf. Pavel pe drumul Damascului) . Teo"
dor este n deplin acord cu cnd sem"
nificaUa ct cea a Scripturii - Noul Ve"
chiui Testament" sunt inspirate de Dumnezeu
86
. Cu ajutorul
Duhului, scriitorii apostoliei au putut descifra (the6rein) in"
t erpreta sensul variatelor tipuri revelate Vechiului
Cu alte cuvinte, ei au interpretat Vechiul Testa-
ment n lumina the6riei: perceperea sau descoperirea r eali-
eshatologice ascunse n faptele istoriei. Acesta este
rolul the6riei, folosite de exegetul Cu toate c antio"
hi enii nu au SPu&O ni ciodat cu claritate, o corespon"
ntre the6ria sau viziunea practi-
de apostoli, pe de o parte, de post-apostolici,
pe de parte. n capitolul vom lua n discuUe
ei cu lucrarea de inspiraUe
de Duhul Sfnt. Dar, mai nti, subliniem anumite
aspecte importante ale exegezei antiohiene, cum apar
ele n Sfntului Ioan de Aur (cca. 347-407)
Teodoret al Cirului (cca. 393"458).
O cu Sfntul Ioan ffrisostom, oratorul "cu de
aur", exegeza situat n primul rnd n slujba
Interesul pastoral I"a determinat modifice
istorismul rigid al lui Teodor, n timp baza
a the6riei. Cinstind Biblia ca pe "un l eac dumnezeiesc"
85. In Nah. (prolog). (r.G. 66,401 sq). citat de Devreesse, ibid., p. 228.
Pentru diferentierea ntre harul profetic cel sapiential, v. Comm. in Job (r.G.
66.697).
86. Teodor, In I onam praef. (P.G. 66,317 sq); ef. Augustin, De doctrina
christiana, 3 ,27,.38 (P.L . .34,80), Grigorie de Nyssa. C. Eunom. 7 (P.G. 45, 744).
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE tlERMENEUTICII 89
care ale Sfntul Ioan
de Aur a cu o ardoare o pro-
s "sensul dumnezei-
esc" al Sfintei SCripturi
87
.
n comentariul la Psalmi (9, 4), Sf. Ioan de Aur
distinge trei feluri de biblice: acelea care
doar figuri sau imagini simbolice care un
t eoretic sau spiritual; acelea care au doar o hte-
acelea care sunt ntr-un mod autentic tipologice, n
care sensul dumnezeiesc expresie n evenimen-
tul istoric (the6ria Ca un exemplu al primului fel
de care admite doar o interpretare el ci"
Pilde 5,18"19: de
farmec fie ea .. ." ' . Printre pasajele care pot fi interpretate
doar literal, el include afirmaUa din Facere 1, 1: "La nceput a
Dumnezeu cerul dogmatice
acest tip, crede el, sunt eviscerat e de exegeza
Ioan (3, 14): cum Moise a m
pusti e, trebuie se Fiul Omului ", un exem-
plu de ti pologi e autentic. In acest verset , mterpretul . est e
obligat un eveniment care s-a ntmplat n reahtat e,
ca un chip simbolic, care trimite la Iisus Hristos


n De poenit. horn. (6, 4), Sf. Ioan de Aur face deo-
sebire, n continuare, ntre profeUile figurative
verbal e. Primel e sunt exprimate prin fapte sau lucruri (he dia
pragmat6n propheteia) contribuie [a deschiderea ochilor
n timp ce ultimele pe cel cu
87. Vezi G. f lorovsky, The Bastem Fathers, p. 217 sq . Ob. .
88. Kelly. Doctrines, p. 76, tipol ogia cu alegoria In anali za dedi-
Sf. Ioan Hrisostom .
Versetul este tradus textul masoretic al Bibliei ebraice (n.t.). .
89. Sfntul Ioan Hrisostom Ia fel de mult ca Teodor, tr:bule
existe o intre tip antitip, pentru a cadrul IstOriC al
Revelatiei : In epist. ad Gal. 4,24 (P.G. 6 1,662 sq.; ef. In Mat. horn. 52,1 (P.G. 57,
5 19) In Joh. horn. 85,1 (P.G. 59, 461).
90 PlITEREA CUVNTULUI
Un exemplu de avem n
Isaia 53, 7, unde Hristos este vzut ca 'miel dus la
Hristos devine obiectul unei figurative, cum ar fi
jertfirea berbecului de Avraam n locul unicului fiu.
spune Sf. Ioan de Aur, ' a fost simbolul
jertfei prin care Iisus ne-a mntuit pe noi' .
Pentru Sf. Ioan de Aur, ca pentru Teodor Dio-
dor, the6ria nu este doar o exegeti ci o per-
cepere sau contemplare a revelate. n tra-
tatul despre 'Necuprinderea lui Dumnezeu' , de exemplu,
el dimensiunea a autentice. Pos-
tind timp de trei Daniel a primit o
sufletul era mai bine (epitedeiotera) o
asemenea vedere (the6rias), prin post devenind mai
mai spiritualizat (kouphotera kai pneumatikote;ra) '90.
terminologie n 1, l
apropie aparent pe Hrisostom de alexandrini de inter-
pretarea lor a Scripturii. De fapt ea sub-
doar caracterul contemplativ al the6riei. in
continuare, el despre o viziune pe care a avut-o pro-
fetul lezechiel
92
. De fiecare cnd Dumnezeu
slujitorilor Lui o astfel de viziune, spune Hrisostom, El i poar-
ntr-un loc al pentru ca sufletul lor; netulburat de
imagini zgomote, se odihni n starea a vede-
rii Acestei vederi (the6ria) profetice i cores-
punde interpretarea (the6ria) tipologic a apostolilor a exe-
de mai trziu, care au descoperit n chipul
ascuns al Iisus Hristos.
Prin sa, Sf. Ioan de Aur a dat o vie
asupra dimensiunii ascetice mistice a the6rieL care este
90. Despre incomprehensibilitatea lui Dumnezeu, (Sources chr.
28 bis).
91 , Un comentariu asupra caracterului platoni c al uno r astfel de t ermeni se
la J . Platons me et TheoJogie mystique" 1944, p. 57sq.
9 2. 111. 227286.
fUNDAMENTELE PATRISTICE ALE HERMENElITICn 91
pentru a putea sesiza n mod real spi-
a Sfintei Scripturi.
Ultimul dintre marii teologi ai antiohiene
a fost Teodoret episcop al Cirului. in timpul sale, Teo-
doret a fost acuzat de Dioscor, episcop al Alexandriei. pentru
lui Nestorie. in Epistola 83, el cu claritate
n unitatea celor naturi n Hristos acceptarea
titlului de 'Theotokos' atribuit Maicii Domnului. La Sinodul de
la Calcedon, din 451, Teodoret a fost obligat
' anatema contra lui Nestorie a tuturor celor care nu
turiseau Sfnta Maria este Maica Domnului care
n pe unicul Fiu, cel Mai
moderat Teodor n sale hristologice. Teo-
doret a fost obligat accentueze omenitatea lui Hristos,
mpotriva unui fel de neo-apolinarism pe care el l-a
n lui Chiril al Alexandriei. Critica la adresa lUi Chml
a dus la condamnarea anumitor scrieri ale lui Teodoret la al
cincilea Si nod ecumenic de la Constantinopol. din 553.
Excelent al biblice, Teodoret a ncer-
cat dezvolte o hermeneutic clarifice cel mai
adnc mesaj al Scripturii. Respingnd excesele alegoriei. el a
considerat sensul literal sensul spi-
ritual al unui text. in studiile sale exegetice, el a inversat anu-
mite concluzii ale predecesorului probabil, profesorului
Teodor. Cntarea Cntrilor, afirma el. este biblion pneu-
matikon care surprinde taina iubirii dintre Hristos Biserica
Sa94. in comentariului la Psalmi. el pe ale-
ct pe cei care privesc asupra viitorului ca
ale trecutului' 95, o la adresa epis-
9:5. Quasten m. p. 5 37. Pe ntru controversa ntre
Teodoret. vezi Q . Bardenhewer. Geschichte d er altkirchlichen Literatur, Frelburg
im B . 1924. Band IV. p. 222 sq.
94. Prolog la In canto (r.G. 81. 29). . .
95, Prolog la In Pss. (r.G, 80. 860) . CL G, Bardy. Commentalres patris-
tiques de la Bi ble", Supp, Dict. Bib. n. p, 100-102.
92 PUTEREA CUV NTUWI
copului de Mopsuestia. In el vede n mielul pascal
imaginea Mielului lui Dumnezeu, curat care ia asu-
pra Lui lumii
96
.
Teodoret expune programul exegetic n la In
Psalmos: ' Am considerat ca o datorie a mea evit ambele
extreme (alegoria literalismuI). Ceea ce se la istorie
va fi explicat din dar despre
Hristos, Domnul nostru, despre Biserica dintre neamuri, de-
spre Evanghelie despre apostolilor nu vor fi
explicate ca referindu-se la alte lucruri, cum este obiceiul la
evrei '97. Scopul exegezei este de a clarifica me-
sajul autorilor biblici, care au scris sub Duhului
Cu toate face apel la Teodoret
singurul canon al sau singura autoritate
pentru este doar de Sf. Ioan
de Aur el o pentru a
a lui Dumnezeu.
Un pasaj din comentariul la Isaia ilus-
cu claritate folosirea tipol ogiei de Teo-
doret
99
. versetul 60,1 din Isaia, privitor la slava
Domnului, care Noul Ierusalim, el despre
prezicerea profetului ca despre o ' imagine din (skio-
graphia), care reconstruirea Ierusalimului n tim-
pul lui Ci rus Darius. Ca o imaginea re-
'tipuri superioare ale anume
lucirea Sfintei Biserici. Ea chiar ' arhetipul' pic-
turii, care este viitoare n Cetatea Aceste pre-
viziuni, el, se ntr-un anumit sens, la vechiul
Ierusalim, dar, ntr-un fel superior, se la Biserica lui
96. Quaest. in Exod. 24 (P.G. 80, 252).
97. Quasten III. p. 540.
98. Vezi lucrarea sa Branistes I <r.G. 8:5, 48); Ego gar mane
peithomal te theia graphe (Ego enim in sala divina Scriptura acquiesco).
99. In lsa. 60,1; Theodoret van Kyros Kommentar zu Jesaiah, ed. A M6hle.
Berlin. 1932. p. 233 sq.; ef. Sf. Ioan de Aur (P.G. 51. 247).
fUNDAMENTEl-E PATRISTlCE Al-E tlERMENEUTlCll
93
Dumnezeu, ' care a primit lumina
este n slava Domnului ' .
Acest pasaj un exemplu succint al the6rieL cum a
fost de antiohieni. Fundamentul
este realitatea a Ierusalimului, evreiesc
care ncepuse fie reconstruit n perioada ce a urmat cap-
babilonice. Sensul literal al pasaj ului se doar la
acest lucru. Inspirat de Duhul, profetul ora-
folosind o 'imagine din The6ria dis-
tinge a pasajului, care este viziunea pro-
asupra acestei Dar la alt
nivel, realitate se a fi ' un tip supe-
rior al pentru interpretul
tesc este de fapt un tip sau O a unei mai nalte,
cea a Bisericii. Alegoria ar trece direct de la imagine
la acea realitate care este Ierusalimul ce-
resc, Cetatea viitoare, sau lui Dum-
nezeu. n acest caz, ar fi o
sau un semn, lipsite de orice The6ria
(veChiul
Ierusalim), ca antitipului, care este Biserica, pre-
arhetipului sau a Ierusalimului ceresc. Tocmai acest
arhetip cel est, localizat n inima unei istorice,
att vechiului Ierusalim, Bisericii
lor realitate - sau adevr
transcendent - este n faptul n sine n fel
nct este deplin nu

100. Este interesant de observat Sf. Ioan Casian (t cea 435). un con-
temporan al lui Teodoret. deosebea patru sensuri ale Scripturii l e ilustra
referinduse la a Ierusalimului. sfnt este un
evreiesc (sensul literal sau istoric); el Biserica lui Hristos
(sensul alegoric sau hristologic); ea este o imagine a sufletului omenesc (sensul
tropologic sau moral); ea (sensul eshatotogic). Vezi
articolul despre al lui Raymond Brown. Jerome Bib.
Comm. 71; despre Casian 71.41.
94
PlJfEREA CWNTULUI
cadrul istoric al the6ria face mai
dreptate eshatologiei biblice alegoria, the6ria
expresie paradoxului unui viitor r ealizat in prezent.
Doar ' viziune
poate expnma dubla ce
intruparea lui tlristos, Tainele Bisericii: o
prin care eshatologice
a
Pentru a schematiza acest lucru am
putea spune pentru alegorie se
intr-o din prezent n viitor de la la
The6ria, percepe in
vlltorul este realizat proleptic in prezent, cum realitatea
se pe prin ntreaga OI.
10,1: Vom o a unui eminent patrolog. ti.
Wolfson. Ongen nu a mal avut loc nici o interpretare a Scripturii din
partea The.. 0: the C::hurch Fathers, Cambridge, 1965. p.
64 . confunda alegona cu tipologIa, presupunnd metoda
era universal
CAPITOLUL 1lI
The6ria: O
in capitolul precedent am observat o izbi-
toare intre hristologia metoda ale din
Alexandria Antiohia. Idealismul platonic care a
doctrina a dat un impuls deosebit
folosirii alegoriei. O ce ulti-
me n arhetipurile in detrimentul evenimentului isto-
ric, tinde, prin urmare, dizolve omenitatea lui Hristos n
timp ce ii dumnezeirea. intr-un mod
empiric al lui Aristotel amprenta nu
numai pe hristologia a antiohienilor, ci pe metoda
lor de interpretare Unde hermeneutica se concen-
asupra literale a unui fapt istoric, acolo
exegeza pune in relief realitatea a lui lisus, ca o
din trup snge.
Se adesea antiohienii au mai bine dect
alexandrinii despre intruparea lui tlristos. Noi am
dat exemple ample ale faptului
ai ambelor au primejduit serios ale-
xandriniL spre un dochetism monofizit, iar antiohienii,
spre un dualism ipostatic, care n final cele dou naturi
in distincte din punct de vedere ontologic!.
] . Vezi R. V. Sellers. The Council of C-halcedon. p. 162 sq., care
tendinta de a sublinia distinctia dintre Dumnezeu. Creatorul . om,
creatura, se deja la Teafi!. Ad AutoJ. 2.10. Acest accent pare a explica
inabilitatea lui Teodor sau a lui Nestorie de a concepe unirea a celor
naturi , cea cea ntr-o Importanta azi
empiri ce metodologiei Jor ne hristologiile neo-
nestori ene neo-ariene (adoptioniste care
cercurile teol ogice moderne. Vezi G. Florovsky, "The Lost Scriptural Mind", n
filble, Church, Tradition. p. 14 sq.
96
PllfEREA CUV NTULUI
Duc, oare, aceste metode hermeneutice diferite n mod
necesar la erezie sau la distorsiunea astfel
Biserica fi e le refuze n favoarea altor abordri
ale Sfintei Scripturi? n zilele noastre, opinia
tilor romano-catolici este nici al egoIia, nici
tipologia nu pot servi cu fidelitate cu folos scopului exe-
gezei. Teologia a devenit o prin urmare, ea o
metodologie mai ales n abordarea
n special n Germania, de la secolului
al XIX-lea, de majoritatea con-
temporani. Pentru marea majoIitate a acestor alego-
ria chiar tipologia sunt metode cert de aceea
nu corespund ca mijloace hermeneutice.
n ceea ce alegoIia, o astfel de este pe
deplin Specificul -' care o distinge
de toate religiile de mistere - n caracterul ei radical
istoric: mplinirea iconomi ei divine au loc n con-
textul evenimentel e istorice ca sim-
boluri parabolice, alegoria baza a

Dar putem noi, oare, emite de valoare
cu privire la tipologie? cum am thec5ria
natura a lui Hrisostom
ale lui Teodoret exemple clare ale modului n care
thec5ria, ca principiu hermeneutic, este cu o sem-
autentic sau Dumnezeu Se revelea-
n istoIie. Prin urmare, exegetul este obligat
o de interpretare care corespunde cadrului istoric al
acestei Printr-o folosire a thec5riei,
au putut demonstra dintre o imagine pro-
2 . L. Pirat. L'oeuvre exegetique, p. 185 sq., exemple izbitoare aJe alego-
la Chinl . punnd in comentariil e lui cu cele ale lui Teodor. Ia ace
pasaj e. Chiril adesea total sensul literal. in preocuparea sa de a
descoperi un mesaj subiectiv personal pentru el sau pent ru contemporanii
THEORlA, O HERMENEllflCA ORTODOxA
97
mplinirea ei, n timp ce explicau spiri-
a acestei pentru a credinciosului.
metoda a fost n epoca este,
oare, realist ne ndoim de utilitatea ei n Bise-
ricii? Pentru a da un afirmativ, trebuie
thec5ria ca principiu hermeneutic este cu meto-
dologia este acelei meto-
dologii, oferind teologiei o dimensiune care altfel
ar putea lipsi.
O a thec5riei o n Jerome Biblical
Commentary3: ' pentru toate scopurile practice (thec5ria este)
un echivalent al aJlegoriei alexandrine. Theoria era o
sau o viziune pIin care profetul putea vedea viitorul prin inter-
mediul sale imediate. o astfel de viziu-
ne, el putea frazeze scrisul n fel, nct descIie
att sensul contemporan al evenimentelor, ct mplinirea
lor viitoare' . unele corecturi, din
motive: thec5ria este, am o
de interpretare de alegorie; iar sau
' viziunea' la care se este propIie nu numai profetului,
ci interpretului apostolic sau post-apostolic viitor, care per-
cepe mplinirea tipurilor veterotestamentare n cadrul expe-
Bisericii.
Ca thec5ria se baza pe pre-
mise fundamentale: ScIiptura este uniform de Dum-
nezeu, iar tipologia cheia pentru o interpretare a
ei. thec5ria a mai
evenimentul nu (martor al eveni-
mentului), este mijloc al Ea sem-
lucrrii lui Dumnezeu faptelor istoIieL deo-
sebind n anumite evenimente att sensul lor istoIico-literal,
ct pe cel divin sau spiIitual. PIimul sens, perceput arti-
culat de profel, putea fi exprimat fie n limbaj propIiu, fie n
3 . Jerome Biblical CommentaI)' 71 . 39.
7 - PlJfEREA CUV ANTuWI
98
PlffEREA CUV NTULUI
limbaj figurat. Sensul literal, atunci, este limitat de
martorului uman. Teologii antio-
hieni nu erau foarte clari cu privire la gradul la care tre-
buia profetul un sens spiritual n interiorul eveni-
mentului Ei afirmau n unanimitate, mpotriva a1ego-
nu se pot enunta semnificatii distincte, una
alta proprii eveniment. Acele
fapte istorice care sunt mai
un ' dublu sens' : sensul spiritual (realizat n antitip
sau arhetip). care este n sensul literal (exprimat
de tip).
n care ne-au parvenit de la Diodor Teodor
sim ale problemei sensului spiritual relatiei
lui cu sensul literal. Diodor sensul spiritual este
exprimat de profet n mod prin Prin
urmare, profetul adapta cu o finalitate
preziceri l e sale la epoci: la epoca sa la viitorul Bise-
ricii. Pentru contemporanii lui aceste preziceri hiper-
bolice sau exagerate; dar interpretilor viitori, care le vedeau
mplinite, ele le a fi ntr-o armonie cu eveni-
mentele pe care le descriau. Tipul antitipul erau ca
fiind legate din punct de vedere logic unul cu n ico-
nomia lui Dumnezeu. Cu toate Teodor nu ceva
cu claritate, se pare el avea o conceptie asupra
a profetului. Cnd de 'analogie'
el descrie modul n care interpretul de mai trziu
viziunea sau orice alt fapt din Vechiul
Testament, pentru a sesiza semnificatia ce se
lor.
Se ntrebare, pentru deter-
minarea permanente a the6riei: depinde the6ria de
discernerea de autorul biblic a sensului spiritual a
celui literal ale evenimentului pe care l descrie? Antiohienii
par a afirmativ, deoarece the6ria se n primul
rnd la acea viziune sau percepere a spiritual care
THEORIA: o ORTODOxA
99
se n inima unui eveniment istoric pe care autorul uman
l-a l-a transmis prin scrierea sa. De aceea, ei au pus un
accent major pe ' intentia autorului ' ,
O asemenea devine destul de
ne gndim la a doua a the6-
riei: peceperea a semnificatiei spirituale nu de
autor, ci de interpretul viitor, mplinirea de-
, pinde de un act al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu
martorul uman, evenimente sau fapte, ca tip
antitip. Am putea afirma acest al inter-
pretului asupra existentei unei relatii ' tipologice n cadrul
evenimentului pus n discutie este, de fapt, sensul primar al
the6riei , Ceea ce nu este profetul a n
mod real n Slujitorul persoana lui Iisus Hristos.
Ceea,ce este n gndul lui Dumnezeu, potrivit
iconomiei divine, chipul Slujitorului este o imagine
a mntuirii ce avea se n persoana lui Hristos.
lucru este valabil pentru toate chipurile veterotesta-
mentare, cum ar fi Adam, Moise, exodul sau mana din pustie.
The6ria un principiu hermeneutic valabil
aceste tipuri ale Vechiului sunt legate de
lucrarea mntuitoare a lui Hristos n termenii de
mplinire. ele nu sunt legate, conceptul de istorie a mn-
tuirii este lipsit de sens cum teologi exis-
prin urmare, lucrarea lui Hristos este n totali-
tate sui generis, a avea o relatie cu istoria po-
porului lui Israel.
nainte de a ncerca definim o the6ria ar fi util
subliniem punctele pe care abordarea cea
le au n comun.
Exegeza de the6ria, o
preocupare pentru sensul istoric-literal al eve-
nimentelor biblice pentru clarificarea semnificatiei inten-
de autor, Ambele metode fun-
damentele istorice ale eshatologiei. Prin urmare, ambele ac-
100 PlJfEREA CUV NTULUI
primatul faptului asupra ideii, al evenimentului
asupra prin aceasta, ele distorsiunile
metodei alegorice, care n 'eisegesis' , nu n exe-
n mod semnificativ, accentul pe care l pun asupra lite-
ralismului istoric i pe contempo-
ranL ntocmai ca acei antiohieni radicali , natu-
ra a lui Hristos, nu dumnezeirea Sa (ne referim
acum, binenteles, la cei care au o Ca n
cazul lui Teodor de Mopsuestia, rezultatul este adesea o re-
ducere a tipologiei biblice la un ' minimalism' telogic
general. (Nu este o faptul teologia
vede n mntuire o koinonia cu Dumnezeu sau o vedere feri-
a slavei divine, nu o theasis, o ' ndumnezeire' a omu-
luL care o participare la viata
lui Dumnezeu).
criticii istorice tind aproape instinctiv
tipologia thearia, aceasta se unor pre-
nu unei fundamentale ntre anali-
za viziunea de exemplu, un critic
modern respinge elementul de al credintei tra-
cum ar fi caracterul inspirat al Scripturii
el Scriptura este cuvntul omenesc care vor-
despre. Dumnezeu, nu Cuvntul lui Dumnezeu adre-
sat Bisericii prin intermediul omului), atuncL n mod logic, el
va respinge ideea n planul vietii
care, tipologice
perceperea a acestor Am afir-
mat doctrina privitoare la caracterul inspirat al Scripturii
este o a unei hermeneutici teoretice.
Interpretul se apropie de text cu sau ea.
El poate fi confirmat sau infirmat n credinta sa prin studiul
ScripturiL dar este evident exegeza nu poate demonstra
Sfnta a fost sau nu Tot ceea ce poate
face este confirme autorii biblici au crezut
Scriptura este de Dumnezeu' .
TI1EORlA, o
101
ai criticii istorice s-au apropiat de text cu
alte premise. Poate cea mai des este con-
conform exegeza este o discipli-
nu una Pentru antic-
hieni pentru cei alexandrinL exegeza slujea cre-
zului Bisericii, ca ei liturgice doxologice. Locul
ei de drept se n cadrul
teologi au scos exegeza din ei eclezial
au ' remodelat-o' ntr-o - prin aceasta
dumnezeiasca gnosis sau sophia, de
care vorbesc ci o pentru a
o despre persoanele
evenimentele amintite n Nu se acest
lucru, cel accentului protestant pus pe abilitatea
ins, aflat sub ndrumarea Duhului Sfnt indepen-
dent de orice sau de a discerne
a Cuvntului lui Dumnezeu? Efectul
acestei este o ntre teologia bi-
cea n protestantism, care ar fi
pur simplu de neconceput n gndirea
O la baza ideii exegeza este esen-
o n sensul modern al cuvntului: ideea
istoria cuprinde ultim. Thearia,
evenimentul istoric ca pe un vehicul al acestui ade-
4. Prin aceasta nu vrem spunem teologi a este "non-bi-
punctul de plecare al tuturor disciplinelor teologice in
Bisericile Reformei este Sfnta Teologia tinde
adesea se de fundamentele sale biblice in efortul ei de a renter-
preta unele sisteme filosofice. alese arbitrar, cum ar fi cele ale lui Hegel.
Heidegger chiar Marx sau Nietzsche. Acest lucru este evident in cele mai influ-
ente curente ale gndirii protestante, pornind de la Schleiermacher Ritschl
(mai ales conceptia despre lui Dumnezeu), trecnd prin Bu1tmann,
Tillich la care sustine "moartea lui Dumnezeu", astfel de
spicuiri pot ajuta de "a face Evanghelia in contemporanei-
tate, ele adesea rezultatel e exegezei intr-un mod care distruge sen-
sul literaJ al Scripturii.
102 PlJfEREA CWNTULUI
un vas care contine o Spre
deosebire de alegorie, ea asupra faptului eveni-
mentul este indispensabil ca mijloc prin care
expresie. Din punctul de vedere al theariei, exe-
gezei i este investigarea faptelor istorice (inclusiv a
miturilor, de persoanelor evenimen-
telor). investigare are scopul imediat de a des-
coperi evidentia semnificatia acelor evenimente pentru via-
ta a Cu alte cuvinte, o
thearia vede ca scop al biblice ilumi-
narea a poporului lui Dumnezeu. Scopul ultim al
exegezei este soteriologic, nu iar exegetul este un
teolog in sensul propriu al cuvntului, nu un istoric.
thearia, ct critica devin in mod arbitrar
limitate exegetul se doar de 'intentia' autoru-
lui biblic. Clarificarea acelei intentii - ce mesaj au-
torul epocii sale, de ce cum il - ar trebui, bine-
inteles, fie punctul de plecare al exegeze. Herme-
neutica este, o interpretati Regulile ei tre-
buie fie suficient de ca
intr-un mesaj relevant pentru zilele noastre, ca parte
a ndatoririi exegetice n sine. Aceasta exegetul
va privi dincolo de intentia a autorului, pentru a per-
cepe cuvntul pe care Dumnezeu il in prezent, prin
text, lume.
Scriptura conceptia
in sensul ei larg. Este anumite pasaje-cheie ale
Noului Testament profetul era de intele-
sul mesianic al mesajului Prelund un cuvnt al profetu-
lui Isaia, Sf. Evanghelist Ioan ' acestea a zis Isaia,
a slava Lui a despre EI' (12,41). n alt loc,
el atribuie Mntuitorului afirmatia, evreilor,
' Avraam... a fost bucuros ziua Mea; a
s-a bucurat' (8, 56). n cuvntarea din Fapte 2, Sf. Petru ci-
Psalmul 16, 8-11 ' David mai inainte
TllEORIA: o HERMENElJflCA ORTODoxA
103
a vorbit despre Invierea lui Hristos .. .' . In I Petru
1.10-12 descrie lucrarea Duhului in inspirarea profetilor pen-
tru a prevedea implinirea sperantei lor in veacul mesianic:
in care in ce fel de vreme le Duhul lui
Hristos, care era intru ei le de mai inainte
despre Patimile lui Hristos despre cele de ele,
lor le-a fost descoperit nu pentru ei ci pentru voi slu-
jeau ei aceste lucruri .. .'. Antiohienilor, asemenea versete le
indicau Avraam profetii erau de modul precis
in care profetiile lor vor fi implinite: ei 'au pe Hristos
intrnd in
Dar, chiar au atribuit autorii Noului Testament astfel de
viziuni concrete profetilor? Multe dintre mesajele lor sunt ex-
primate printr-o tipologie de chipuri sau imagini (hypo-
deigma, Evrei 8,5 etc.)5 sau in termeni de implinire a pro-
fetiei. Cu toate ei profetul era de sem-
nificatia (sensul spiritual) in eveni-
mentul istoric, aceasta nu semnificatie
(sens spiritual) fusese profetului in
forma unei imagini detaliate despre Iisus din Nazaret im-
care au insotit viata moartea Sa. Avraam a
ziua lui Hristos Isaia l-a privit slava. Dar viziunile lor profe-
tice au constat in mod sigur numai dintr-o a
unei care urma se intrupeze in istorie,
in viitor. Ei ' au intruparea viitoare sub forma
unui ' desen in (skiographia), fiind incredintati
Dumnezeu va aduce la implinire profeUa speranta lor. Din
perspectiva lor, prin urmare, un eveniment dat avea un sens
literat fie ca un fapt o semnificatie fie
ca o imagine a unui act divin viitor. ar fi gn-
5. ef. Evrei 4. 1 1 hypodeigma; 8 .5 10. 1 skia; 9 .24. unde sanduarele
sunt antitypa ton alethin6n. Ai ci 'antitip' pur simplu "tip'.
Pentru autor. aflat sub 'antitipul" este imaginea "arhetipuJui',
realitatea
104
PUTEREA CW NTULUI
dit in termenii unui 'sens spiritual ', ei nu l-ar fi atribuit eveni-
discutie, ci acelui antitip viitor. rnduit n chip
dIVIn. In ochI! Sf. Apostol Pavel. Hristos putea fi ascuns n
imaginea stncii din pustie dar, cu EI nu era per-
ceput ca atare de autorul Exodului. Acest lucru ceea
ce am afirmat anterior, the6ria poate fi bine ca
viziune mai a interpretului- a profetului.
' IntenEia' profetului este, atunci- doar de o
secundara deoarece sa privind semnificatia
a profet:iei sale nu un rol decisiv n implinirea ei. Duhul
se n cuvintele profetului- cum tot Duhul este cel
care. ntr-un timp viitor. Exegetul pune o
falsa cnd afle ' cum atribuie lui
Dumnezeu puterea de a da un sens cuvintelor instrumentului
(uman). cnd cel din nu este de acel
Este destul de evident profetui nu poate
mesajului pentru a discerne ntreaga lui sem-
pentru cum (la alt nivel) predica-
torul nu este pe deplin de impactul
sale n parte. Pentru a para-
fraza lImbajul lIturgIC, ' aceasta este lucrarea Duhului- o
pentru privirea Pentru a evita o limi-
mai mult este necesar, de un eveniment
de un sens pur literal. exegeza
trebuIe sa InvestIgheze nu numai unui eveni-
ment cum a fost el de profet (sau de scriitorul
apostolic). ci sensul lui spiritual, lui exis-
pro nObis, care face cu Bisericii. Pro-
cedand astfel. exegeza va corespunde metodei folosite de
apostoliei. care au mai presus de orice, sem-
mficatia a persoanelor evenimentelor Vechiului
6. J. Problemes et methodesd'exegeses theofogique, Louvain.
1950. p. 16; Citat de P. Ternant. "La lhe6ria", p. 154 sq.
TtlEORlA, O HERMENEUTICA ORTODOxA
105
Testament cum au interpreteze tlcul teologic
al lui Hristos
n studiile lor importante de
Henri de Lubac Jean Danielou au pledat pentru o re-evalua-
re a anumitor aspecte ale exegezei a1exandrine, sugernd
tipologia nu este o alegorie o
de interpretare
7
. perspectiva
P. Ternant ntemeiat pe articole de A. Vaccari
B

unui ' sens spiritual ' de ca din el nu
alegoria. EI sensul spiritual cel
literal sunt unul sens: o the6ria este descoperit
chiar n centrul evenimentului istoric. noi am-
bele sensuri , n eveniment un vehicul al sensului spi-
ritual, asupra faptului originea acestui
sens se n Dumnezeu care o tipa--
ntre evenimente speciale ale istoriei
tuirii. sensul spiritual cu cel literal, P. Temant eli-
n mod virtual antitipul. care tipul original
sau imaginea
ntr-un anumit fel. deci- sensul spiritual trebuie privit dis-
tinct nu separat de sensul literal. J. Coppens P. Be-
not au ncercat clarifice dintre aceste sensuri,
vorbind despre un sensus plenior. Prin acesta, ei sen-
sul pe care Dumnezeu - nu autorul - l
pe care EI l prin cuvintele Scripturii-
cum sunt interpretate acestea de cum
Raymond Brown
9
, o dificultate intervine atunci cnd
sensus plenior este ca fiind dependent de o
7. H. de Lubac, Histoire et f:.sprit (J 950); medievale ( 95 9). din
care pasaje importante apar n L'&riture dans la Tradltian, Paris. 1966; J.
Origime ( 1948) .
8. A. VaccarL "La theoria nella scuola esegeti ca d' Antiochia", Biblica 1
(1920). p. 3-36 (vezi p. 15 sq. pentru cele patru criterii ale thearlei). -La "teo-
ria- esegetica antiochena", Biblica 15 (1 9 34). p. 94- 101.
9. Jerome Blb. Comm. 71 ,67 .
106
rUfEREA CUVNTULUI
viitoare". In acest caz "sensul mai deplin" s-ar referi l a o mai
din partea exegetului, nu la un sens mai
deplin al Scripturii. Dificultatea dispare
sensus plenior este de exeget prin sa n ca-
pacitatea de a aici accentul
mne pus pe interpretarea cuvintelor. La antiohieni, ca la
criticii istorice, ar trebui semnifi-
- ct - n interiorul evenimentu-
lui. Prin aceasta se tipologia este evitat
de dezistoricizare a a1egoriei.
Deci. prin "sensul spiritual " un sensus plenior,
neperceput de profet. dar sesizat de interpret
evenimentului prin intermediul the6riei. Refuzul de a
accepta un sens spiritual n termeni duce adesea la
confundarea the6riei cu metoda a tipologiei' o. Ca
fim the6ria nu este deloc o ci este o per-
cepere sau o iluminare de Duh uJ, care
unei tipologice ntre per-
soane, obiecte, sau evenimente
ll
. Acest sens teore-
tic sau spiritual este dublu. Pe de o parte, el se la o
asociere a elemente, legate unul de
prin raportul - mplinire. Potrivit acestui criteriu,
jertfa lui Isaac este un tip real al lui Hristos, iar tre-
cerea istoria lui Iona ngroparea
nvierea Sa. Pe de parte, the6ria discerne
a acelei tipologice. Ea semnifi-
ei pentru noi, ca membri ai Trupului lui Hristosl
2
.
10. Vezi P. Temant. 1.3 the6ria', p. 156 sq. , R. Greer. Theodore of
Mopsuestia. p. 93: theorla este. probabil. intr-un anumit sens tipologi e' .
11. Vezi Th. Spidli k. Gregoire de Nazianze. Introduction retude de sa doctrine
spirituelle. Rome. 197 1; l UI despre theoria ca viziune
12. Lipsa unei specific ecl ezia/e hermeneutica
pune s ub semnul fi de litatea sa de O ana-
a acest ei t eme se l a H. Cazelles. "La nouvelle heT-
meneutique biblique", Med edeJingen.31 (1 969) , p. 3 16 ; Ecriture, Parole et
Esprit Paris, 19 7] . mai al es p. 21 -44.
Tt1EORIA: O 107
Implinirea tipului prin antitip nu prin urmare,
numai coordonarea a evenimente din trecutul istoric.
Ea mai ales momente constitutive ale istoriei
mntuirii, o istorie n care noi ne direct
personal . n iconomia evenimentele trecute sunt
actualizate in prezent prin lucrarea Duhului Sfnt. pre-
cum evreul la fiecare a Ia eve-
nimentul Exodului. la momentele
cruciale ale slujirii lui Hristos. n limbaj kierkegaar-
dian, nul devine ' un ucenic contemporan" al lui Hristos;
"momentul " paradoxal al devine "cu
rtor pentru Teologia interpretea-
' contemporanizare" ntr-un fel care istoria
mntuirii. Pentru nul ortodox, se ac-
n viata a Bisericii. Istoria n
ntregime originar, ca cadru al mntuitoare
a lui Dumnezeu. Prin Sfnta Liturghie, Biserica la
evenimentel e mntuitoare ale trecutului. culminnd cu
Patimilor, cnd ea I pe Domnul ei de la
timire moarte la n participare
liturgic foarte la evenimentele mntuitoare ale istoriei
constituie, aspectul primar al sens ului spiritual. The6-
ria i permite sesizeze soteriolo-
a unui eveniment participe la el personal n co-
muniune cu Biserica, n totalitatea ei. Ambele aspecte, discer-
nere participare, devin posibile prin ' lucrarea
a Duhului Sfnt: darul unei ' memorii inspirate", prin care
tinul att la nivelul ct la
nivelul Acest sens este pe drept denumit "sens spi-
ritual ' pentru din lucrarea Duhului
acum nu am din-
tre theria autorului biblic cea a exegetului de mai
13. S. Ki erkegaard, Philosophical Fragments, Princet on, 1936, cap. 4.
108
PlJfEREA CUV NTULUI
trziu. Incapacitatea de a face ar da de
Scriptura sunt egale din perspectiva au-
a valorii lor revelatoare. Acest lucru nu este
cum au subliniat Bisericii. Este adevrat
antiohienii au atribuit perceptia autorilor biblicC
ct de mai trziu. Raportat la profetul Vechiului
Testament autorul noutestamentar era un astfel "de interpret
n ambele cazuri the6ria poate fi cu Re-
Dumnezeu s-a descoperit prin persoane evenimen-
te din istorie. Diodor discipolii s-au referit la o
the6ria post-apostoli ce. Acest or-
din al the6riei este mai strns legat de tipologie ca
De fapt trei ordine sau trei trepte ale the6-
riei. n primul rnd, viziunea a profetuluC care
precede a revelatiei pe care el o va comu-
nica. ApoC perceperea, de autorul inspirat al Nou-
lui Testament a sens ului spiritual revelat de profetie, prin
tipologie. n exegetul post-apostolic rela-
dintre Vechiul Noul Testament pe baza propriei sale
the6rii tipologice.
n ce sens putem spune fiecare dintre aceste niveluri
constituie o the6ria sau o viziune asupra
semnificatiei spirituale a unor fapte istorice? Punnd
ntrebare, suntem atingem problema a
inspiratiei. n generaL "inspiratia" pe care
Sfntul Duh o asupra instrumentelor umane,
du-le comunice revelatia ntr-un limbaj
de mediul lor specific cultural istoric. Mai exact termenul
se la ndrumarea de Duhul a autorilor biblicC ale
scrieri au fost declarate canonice sau normative pentru
Pentru Biblia este unicul "dreptar
al sau unica a Aceasta nseam-
orice a biblice n
Bisericii) trebuie n raport cu Scriptura
n termenii eL deoarece Biserica Scriptura te-
TIlEORJk o IiERMENElJfICA ORTODOxA 109
o calitate a o plenitudine infai-
libilitate care i sunt proprii doar ei. ple-
nitudine infailibilitate sunt relative; a insista asupra faptu-
lui ele sunt absolute a ntr-un literalism
biblic fundamentalist.). Prin urmare, ar fi atribuim
valoare calitate unui autor al Noului Tes-
tament exegetului patristic sau modern. Biserica recu-
n Sfnta unicul canon al adevrului pentru
ca prentmpine proliferarea doctrinelor care se pretind a
fi inspirate, dar care sunt n realitate eretice. Aceasta nu n-
lucrarea de a Duhului este doar
la Sfnta ntreaga (paradosis)
este ntr-un anumit fel Pr. Serghie Bulgakov numea
Traditia "memoria vie a Bisericii" 1 4. Interpretarea a
Noului Testament, de exemplu, constituie o parte a
acestei "memorii vii ". rmne
normelor ScripturiL Biserica poate o accepte ca pe
o cu lucru poate fi spus
despre exegeza contemporane.
AstfeL suntem deosebim niveluri sau
grade ale cel al Scripturii cel al
distinctie s-a de vreme pentru a marca diferenta
ntre scrierile canonice cele deutero-canonice ale Vechiului
Testament15. Cineva ar putea obiecta o carte poate fi cu
greu Aici nu este vorba de o
sau de una ci de autoritatea unei scrieri
anume de Duhul Sfnt o autoritate care doar este re-
de Ca deosebim Scriptura
de n termenii Duhului , am putea vorbi de-
spre revelatoare despre inspiratia Pri-
] 4. S. Bulgakov. The Orthodox Church. NY. 1935, p. 19; pentru raportul
dintre mai al es p. 28 sq. Vezi art. lui G. Florovsky. he
Functi an of Tradition in the Anci ent Church", Bible. Church. Traditian. p. 7.3-92.
15. S. Bulgakov. ibid., p. 29 sq.
IlO . PUTEREA CUV NTULUI
ma inspiratia autorilor biblici , prin care Reve-
latia este Bisericii ; cea de-a doua,
'memoria vie' a Bisericii, prin care ea
Revelatie pentru ca o credin-

distinctie ntre calitatea a Scripturii
cea a Traditiei este de mai ales
de de bun ale Mntuitorului din Sf. Evan-
ghelie Ioan. n mod deosebit un pasaj, care contine
Mntuitorului despre lucrarea Duhului-Paraclet,
fundamentul hermeneutici ortodoxe:
multe am a spune, dar acum nu
le Iar va veni Acela, Duhul
rului, va la tot nu va vorbi
de la Sine, ci cte va auzi va vorbi cele viitoare
(ta erchomena) va vesti. Acela va pen-
tru din al Meu va lua va vesti. Toate cte
are ale Mele sunt; de aceea am zis din al
Meu ia (16, 12-15).
n aceste versete nu se spune Duhul va comunica
Bisericii noi sau doctrine. care Duhul
l pe fiecare credincios este lui Hristos
n primul rnd persoana lui Iisus
Hristos, nu ca atare. n forma
este propria a Bisericii asupra lui Iisus a
semnificatiei nvierii Sale. Este, o
o aducere-aminte (anamnesis) o interpretare (her-
meneia), o iluminare (ph6tismos)1 6 a unicului
revelat n persoana a lui Dumnezeu.
nainte de nvierea lui Hristos de venirea Duhului la
Cincizecime (Ioan 20; Fapte 2). ucenicii nu puteau
16. ef. li Cor. 4. 4. "lumina (photismon) Evangheliei slavei lui Hristos,
THEORlA: O HERMENEUTICA ORTODOxA
111
ntreaga semnificatie a cuvintelor Lui. Duhul
rului, trimis de la de Fiul, ntregul Ade-
mai nti ucenicilor, apoi ulterioare de
Bisericii (prin Duhului). EI
despre cele viitoare (ta erchomena), referindu-se la
evenimentele eshatologice care vor ncheia istoria mntuirii.
Care sunt aceste evenimente eshatologice? Poate judecata
asupra despre care se n versetele ante-
rioare
l7
; poate, a Cuvntului n


interpretarea ' de' fiecare
generatie a contemporane a cuvintelor a fap-
telor lui lisus' 19. n contextul ei, expresia 'cele
viitoare' pare a semnifica mai mplinirea planului
mntuirii n eShaton, cnd veacului prezent vor
lua Hristos se va ntoarce n pentru a-i duce pe
cei care i ntr-un loc anume pentru ei, n
lui Dumnezeu (14, 2 sq.) .
, n timpul veacului prezent, Hristos cel con-
lucrarea de revelare n prin lucrarea inspira-
' interpretati (hermeneia) a Duhului Sfnt: ' cnd
Duhul va veni ... va vesti cele viitoare' .
n limbaj omenesc, primit deja forma
prin n Sfnta Scrip-
Interpretarea Scripturii constituie alt aspect al ace-
aspectul Sfintei Nu nici un con-
flict ntre cele De fapt, Sf. Sf. dau
o asupra lui Dumnezeu,
deoarece au originea n Iisus Hristos, Care sin-
gur continutul lor ultim.
dintre Sf. Sf. dintre
apostoli interpretarea ei. poate fi prin
17. C.K. Barrett. The Gospel According ta st. John, London, 1960 . p. 408.
18. R. Bultmann, Das Evangellum des Johannes, G6ttingen, 19 64. p. 44.3.
19. R. Brown. The OospeJ According ta John II. NY. 1970. p. 71 6.
112
PlJTEREA CW NTULUI
compararea cu icoana. Cuvntul icoana au patru
comune. Primul: evenimentul reprezentabil
pnn care Revelatia este Bisericii. Al
dOIlea. element este lucrarea a Duhului, care
acorda autorului biblic sau iconarului o vedere (the6ria) a
sau a care se n inima
evenimentelor. AI treilea element este exprimarea
a acelui n limbajul omenesc al cuvintelor sau ntr-o
n culoare. Al patrulea element este actul de
interiorizare al acestui de credincios, cum i
se prin cuvnt sau prin n tota.
normativ sau canonic, Cuvntul este iluminat prin icoa.
na cum este iluminat prin Sf. Traditie. De aceea, Con-
dacul din Duminica OrtOdoxiei se ncheie cu puternica afir-
mntuirea, o nchipuim cu fapta cu cu-
vantul". este pentru icoana este,
de o p.a;te a ca Cuvntul biblic. Scrip-
tura nu sunt izvoare separate alt:
In contrast. nici ale monede. Tra-
ditia ar trebui ca un fluviu viu de despre
dumnezeiesc revelat n persoana lui Iisus Hristos.
o Bisericii prin Duhul Ade.
Un afluent. de fapt afluentul principal al acestui flu-
VIU, cuprinde scrierile canonice ale Sfintei Scripturi. Icono-
constituie alte aspecte ale Tra-
ca roadele ortodoxe ale exegezei moderne.
concluzie, am dori felul n cqre the6ria poate
In. mod .creator exegetului de azi, la fel ca interpretu-
lUI uneI epocI anterioare, pre-critice.
aceasta va trebui definim mai nti ter-
mem care sunt des n dezbaterile hermeneutice mo-
sensuri ale Scripturii este compli-
cata de ImpreClzle de lipsa unei privind vocabu-
larul tehnic utilizat. Se fac referiri la o multitudine de sensuri'
literal, istoric, alegoric, tipologic, spiritual, figurativ, mistic:
TtlEORIA O tlERMENElJTICA ORTODOxA
113
tropologic, anagogic la sensus plenior
20
. Multe dintre ele se
pot la Toma de Aquino n exegeza medie-
a nega valoarea termenilor cu pen-
tru a exprima diversitatea sensurilor Sf. Scripturi, noi am
prefera unele dintre aceste
sensuri. nainte de toate, ar trebui ne de expre-
sii ca 'sens alegoric' 'sens tipic' sau tipologie". Alegoria
tipologia sunt n realitate metode diferite de pe
cqre le folosesc pentru a descoperi o
care transcende litera textului
22
. Propriu-zis, n nu
'sensuri' de sensul literal sensul
spiritual.
The6ria, nu este nici un sens scriptural. nici o me-
de Ea nu poate fi pur simplu cu
sensul spiritual nici cu tipologia sau cu alego-
ria, the6ria este o 'vedere' a dumnezeiesc
comunicat Bisericii de Duhul Sfnt. Ea este o vedere
de subiectul uman. n timp ce
profetul evreu primea viziunea revelatoare ntr-o stare de
extaz, exegetul devine un instrument al Duhului prin
contemplare, pe care am putea-o defini ca deschidere
harul dumnezeiesc att la nivelul inimii, la cel al
este exegeza, ca predicarea Cu-
vntului sau pictarea de icoane, este n sensul cel mai deplin
o sau o chemare. Un ateu poate ndeplini rolul isto-
ricului n descifrarea sensului literal al unui pasaj din Biblie.
Dar pentru a ndeplini activitatea de hermeneia (interpretare),
20. Introduction, p. 189 sq. J. Coppens, "Nouvelles refle-
xions sur les divers sens des Sainles Ecritures", N.R.Th. 74 (1952), p. 11-15;
lucrarea Les harmonies des deux Testaments. TournaiParis, 1949.
21. Vezi al treilea volum de studii al lui H. de Lubac. exegese MedIevale,
Paris. 1959.
22. H. de Lubac. L'&riture dans la Traditlan, p. 24-47, despre sen-
sul spiritual; nota). p. 29: vorbim despre este nece-
sar sens ti pologic .. .".
8 - PlIfEREA CUV ArrruLUl
114
PlJfEREA CUVNTULUI
exegetul trebuie se Duhului
(Ioan. 16,13 sq.), deoarece interpretarea acestui are
loc printr-un sinergism sau o cooperare ntre om Dum-
nezeu: este ceea ce Paul Evdokimov ' energie tean-
actul omenesc actului dumnezeiesc'23. Sf.
Maxim ne el o imagine spu-
'omul are aripi cu care poate atinge Cerul: liber-
tatea cu ea, harul ' 24. constatare la
hermeneutica cercetarea se
ntr-o armonie cu theoria sau cu vederea con-
templativa vreme exegetul se supune harului scopu-
lui lui Dumnezeu.
O astfel de asupra scopului metodei exe-
gezei este numai Scriptura TradiUa sunt n-
telese ca ' teandrice' sau divino-umane. anumite
moderne de tind plaseze credinta ntr-o cri-
aceasta se n mare parte faptului
comentatori influenti au pierdut din vedere caracterul dum-
nezeiesc al Sfintei Scripturi au abordat-o ca pe oricare alt
document istoric. De exemplu, acolo unde Noul Testament
este ca o expresie a credintei Bisericii primare, nu ca
o a n istorie, ca-
racterul unic de cuvnt al lui Dumnezeu adresat oame-
nilor este pus sub semnul nu mai
putem accepta un Iiteralism biblic imatur, care cuvin-
tele Scripturii ar fi fost dictate de Duhul Sfnt. Cu toate aces-
tea, valoarea a the6riei n exis-
tentei unei autentice ntre Duhul autorul biblic,
cooperare care se n cu a
Evangheliei.
23. P. Evdokimov, L'Orthodoxie. Neuchtel, 1965, p. 102.
24. Ad. ThaJ. 254 (PG 90.512). citat de P. Evdokimov; ibid . p. 10) -1 02.
despre sinergism.
THEORIA: O HERMENElJfICA ORTODOxA
115
Exegetii antiohieni au pozitivismul istoric al lui
Aristotel. Biblia este o carte sfn-
de sorginte Supunndu-se revelator - inter-
pretative a Duhului, ei au fost capabili dincolo de
limitele istoriei, a o nega. Dar, repet. o asemenea her-
era doar pentru ei aveau convingerea
de nezdruncinat Hristosul n vremea
Bisericii prin iconomia Duhului, lucrarea Sa revelatoare
prin prin Traditie.
The6ria sau vederea este deci
pentru exeget. cum a fost autorilor biblici. Ar fi
o c the6ria este de exe-
per se, ca o interpretare care doar comple-
descoperirile obiective ale analizei critice. The6ria in-
clude att vederea prin care exegetul sen-
sul spiritual al unui text. atitudinea de contemplare care
este o conditie pentru a primi acea vedere. Astfel.
the6ria ne ne n fiecare aspect al
exegezei. Ea ncepe cu cercetarea a pasaj ului pus
n discutie, pentru a-i ntelege clarifica sensul literal: si-
tuatia a autorului a sale; diversele mo-
tive care au dus la scrierea textului; originea natura sur-
selor independente folosirea lor sau
catehetic criticii literare, istoria formelor, a redac-
etc.). O ce a determinat sensul literal al pasajului
(sensul pe care autorul l-a nteles a intentionat
comunice), exegetul va trece la sensului spiritual pe
care l pasajul pentru viata a cre-
Aceste etape ale sunt distincte,
dar n nici un caz separate. Ele nu cercetarea pur
pe de o parte, interpretarea pur spiritual, pe de
parte, sensul literal. cel spiritual din
lucrarea n istorie. Prin urmare, ambele sen-
suri sunt de harul. de Duhul. al the6riei.
116 PlITEREA CUV NTULUI
Cnd originea a
the6riei ei vedem theoria cuprin-
<le fiecare aspect al biblice: de la exegeza riguros
la imnografia The6ria este cea care
pune n slujba expresii ale
att de diverse, cum ar fi comentariile biblice moderne
imnele ale lui Roman Melodul sau ale
Simeon Noul Teolog. tot the6ria face Bisericii prac-
ticarea unei ortodoxii autentice prin folosirea poeziei litur-
gice, cum ar fi dialogul dintre arhanghelul Gavriil Sfnta
Maria la Bunei-Vestiri.
Aceste lucruri se fac nu prin respingerea sau ignorarea
absolute a Scripturilor canonice nici prin refuzul
de a pe stnca istoriei, the6ria nu are nici
o n afara istorice. Dar, ca
despre the6ria realitatea
(aJetheia), care se evenimentului
istoric, nu este la acel eveniment, ci
viitoare. Astfel, the6ria o viziune asu-
pra o realitate care se va sustrage nen-
cetat ale empirice.
vedere n adncurile ascunse ale
este interpretului care cu cre-
o atitudine de sau de
ratul teolog, ne amintesc este omul care se
lucru este valabil pentru exegetul autentic.
Restaurarea aspectului contemplativ al the6riei ar putea
ajuta mult la redobndirea doxoJogice a exegezei.
Interpretarea Cuvntului lui Dumnezeu este o proprie
Bisericii Ea este strns de harul sacra-
mental de ca de Cu-
vntului. ca n cazul Sfintelor Taine n cel al
ascetice, singurul ei scop este ndreptarea Bisericii o
TIlEORIA: o HERMENElITICA ORTODOxA
117
mai unire cu Domnul ei ca atare,
ndatorirea grea a exegezei poate fi de interpret
ntr-o a laudei. Exegeza poate descopere locul pro-
priu n cadrul pentru a fi de folos
ntr-un mod neambiguu ' ntregului
25. Au recent alte ale the6riei patristice. dintre care cea
mai cea mai este poate primul volum al n trei
a lui B. de Margerie. lntrodudion J'Histoire de I'Exegese. 1: Les Peres
Grecs et Orientaux. Paris. Cerf. 1980. Autorul serioase analize ale metode-
lor exegetice folosite de reprezentanti ai din Antiohia, ca ale altor inter-
preti importanti dintre Ca marea majoritate a modernL Pc. de
Margerie tinde confunde the6ria cu tipologia (cu toate el
cele nu sunt identice the6ria nu poate fi cu un "sensus ple-
niot'). Din punct de vedere ortodox. lucrarea in primul rnd
de a asocia intr-un mod adecvat the6ria autorului biblic (profet-apos-
tOl ) cu cea a interpretului ulterior (apostol-exeget). cum am ncercat
in studiul nostru. the6ria, cum este ea de
mai ales de cei din include "att vederea prin
care exegetul sensul spiritual al unui text. ct atitudinea contem-
care este o conditie pentru primirea acelei vederi"'. cum
capitolul nostru anterior. despre interpretare", the6ria este,
lucrarea Duhului Sfnt in pentru descoperirea sensulul
deplin al revelatiei biblice: semnificatia ei intr-un
context istoric dat. ei de Cuvnt al lui Dumnezeu pentru ziua de