Pericopa Bereishit (Geneza 1.1 - 6.

8)


Si odata cu pericopa Bereishit ea, a reinceput Tora. In ziua de Simhat Tora, in toate sinagogile din lume,
din sulurile de Tora a fost citita pericopa Zot Habracha (in traducere, "aceasta este binecuvantarea") in
care Moshe, cu doar cateva ceasuri inainte de a muri binecuvanteaza fiecare fiecare trib in parte. Apoi s-
a reinceput Tora cu prima pericopa a acesteia Bereishit.

Un lucru pe care nu multi il stiu este ca finalul si reinceperea Torei prilejuiesc o prima surpriza, anume un
joc de litere care spune multe: Tora se termina cu cuvantul ISRAEL (ultima litera este lamed) si incepe cu
cuvantul BEREISHIT (prima litera este beit). De la sfarsit spre inceput, lamed + beit formeaza cuvGntul
lev (inima). Cred ca nu trebuie sa fac nici un comentariu...

Revenind la pericopa noastra...

Pe scurt...

La inceput Dumnezeu a creat:
- lumina, intunericul (ziua I)
- cerul (ziua a II-a)
- pamantul cu uscat si ape, vegetatia (ziua a III-a)
- soarele, luna si stelele (ziua a IV-a)
- vietuitoarele marii si pasarile (ziua a V-a)
- animalele care traiesc pe uscat, omul (ziua a VI-a)
- ODIHNA, Shabatul (ziua a VII-a)

Este descrisa Gradina Raiului (Edenul). Dumnezeu ii da porunca lui Adam sa nu manance din Pomul
cunoasterii binelui si raului, spunandu-i ca o asemenea fapta atrage dupa sine moartea.Adam numeste
fiecare faptura de pe pamant cu numele ei adevarat. Dumnezeu creaza femeia, din coasta lui Adam.
Sarpele o ispiteste pe Eva si aceasta mananca din fructul oprit si il convinge si pe Adam sa faca la fel.
Dumnezeu il pedepseste pe sarpe, apoi ii pedepseste pe Adam si Eva cu alungarea din Rai, cu greutatile
muncii si ale nasterii. Se nasc Cain si Abel. Ambii aduc jertfe, numai jertfa lui Abel este acceptata. Are loc
prima crima si prima pedeapsa pentru crima (izgonirea). Cain are urmasi. Adam si Eva mai au un fiu, care
are urmasi. Oamenii incep sa devina corupti si imorali. Se face o genealogie pana la Noe.

Semne de intrebare...

De ce nu cade ploaie pe pamant pana la aparitia primului om? [2.5-6]
Midrash-ul (colectie de legende iudaice) povesteste ca prima rugaciune din istorie a fost rostita de catre
Adam, acesta rugandu-se pentru ploaie. Acesta a fost momentul in care ploaia a cazut pe pamant, cu
toate ca si inainte pamantul avea nevoie de umiditate.

De ce nu i s-a dat lui Cain pedeapsa capitala pentru crima pe care a comis-o? [4.10-16]
... si astfel a fost inventata jurisprudenta. Cain a ucis, insa circumstantele atenuante au fost toate de
partea lui: era primul care comitea o crima si nu stia un lucru deosebit de important, anume ce
consecinte va avea fapta lui asupra lui Abel (Cain doar "a ridicat mana impotriva fratelui lui" [4.8], fara
vreo intentie de a-l omori).


De ce a creat Dumnezeu Pomul cunoasterii binelui si raului?
Am avut discutia asta la Oneg Shabatul trecut in cantina din Popa Soare, si schimbul de idei a fost
absolut fantastic. Pentru cei care nu au participat la discutie (si poate si pentru ei), "rezolvarea" la
rubrica Ce putem invata pentru azi?


Ce putem invata pentru azi?

[ADAM SE ROAGA PENTRU PLOAIE]
Relatia cu Dumnezeu este importanta.

[CAIN PRIMESTE CA PEDEAPSA PENTRU O CRIMA - IZGONIREA]
Este extraordinar de important ca atunci cand judecam pe cineva, sa fie luate in calcul toate aparentele,
circumstantele, motivatiile si faptele comise. Este foarte usor sa dam verdicte, sa condamnam sau chiar
doar sa acordam celor din jurul nostru calificative. Trebuie sa ne gandim doar inainte de a o face... Si nu
ma refer doar la "uita-te la barna din ochiul tau, mai mult decat la paiul din ochiul altuia", ci mai mult la
faptul ca un verdict pripit poate cantari mult.
Dupa parerea mea, a judeca dupa aparente este un lucru foarte grav si foarte periculos. Am citit in urma
cu catva timp un soi de gluma serioasa, pe care am primit-o prin email. Pe scurt, spunea cam asa:

Aveti de ales dintre doi copii: unul singur la parinti, dintr-o familie cu posibilitati financiare peste medie,
cu parinti cu o educatie demna de a fi luata in seama. Celalalt, un copil bolnavicios si slab, mezin al unei
familii sarace, al 10-lea sau al 11-lea copil (daca retin bine), mama fara servici, tatal cu o slujba mizera,
din care nu se intrezaresc posibilitati de scapare. Educatia, pentru unul din parinti - deloc, pentru
celalalt, cateva clase primare.

Intrebarea care se punea era urmatoarea: daca ar trebui sa alegeti ce copil sa traiasca si ce copil sa
moara (evident, decizia este practic imposibil de dat din considerente etice), pe care l-ati aleg ?

In email-ul respectiv urma un ecran gol, prin care trebuia sa "scrolezi", apoi se dadea verdictul. Se
spunea: "Decizia dvs. este ca baiatul cel slab si bolnavicios sa moara? Ei bine, tocmai l-ati omorat pe
Ludwig van Beethoven." Si iar urma un ecran gol, care iti dadea de gandit... Iar finalul era absolut
cutremurator: "Acum sunteti curiosi sa stiti despre ce copil de familie buna era vorba?!? Ei bine,
baietelul singur la parinti si care putea sa beneficieze de educatie si de o situatie materiala prospera se
numea... Adolf Hitler !"

Cred ca nu mai am nimic de spus...

[DE CE A FOST CREAT POMUL CUNOASTERII BINELUI SI RAULUI?]
Intrebarea este pe cat de grea, pe atat de plina de semnificatii pentru actualitate.
Primul raspuns pe care l-am primit a fost unul simplu: pentru ca sa-l testeze pe Adam. Corect si simplu,
nu? Aparent, problema rezolvata... Dar vine o alta intrebare: sa-l testeze cu ce? Sa vada ceva ce
Dumnezeu (in ideea ca este atotstiutor) cunostea deja? Oare nu stia El ca Adam va manca din fructul
oprit?
PARANTEZA: Este greu de precizat cum se impaca ideea de Dumnezeu atotstiutor cu ideea de liber
arbitru. Prima spune ca Dumnezeu stie tot. Cea de-a doua, ca omul este liber sa aleaga. Nu exista o
contradictie aici? Cea mai buna explicatie pe care am auzit-o pana acum este aceea ca Dumnezeu este
atotstiutor in sensul ca El cunoaste toate posibilitatile (multimea acestora, ca sa ma exprim matematic)
dar nu stie pe care dintre acestea o va alege omul... Va astept si aici cu opinii! INCHID PARANTEZA

Asadar, inapoi la intrebarea noastra... Midrasul spune ca inainte de a fi creat omul, ingerii au venit la
Dumnezeu si I-au spus: "De ce vrei sa creezi omul, cand stii doar ca el va deveni rau si corupt si nu va
asculta de Tine?" Asadar, Dumnezeu stia ca Adam si Eva vor manca din pom. Si totusi de ce l-a creat. Si,
pentru a intari ideea, se spune ca pomul a fost crea exact in mijlocul Gradinii Raiului, pentru a se putea
ajunge din orice colt al acesteia la el. Sa fi avut Dumnezeu nevoie de vreo confirmare? Sau poate sa ii fi
placut ideea de a-l ispiti pe om? Sa se fi temut de acesta si sa fi cautat un pretext de a-l izgoni din
Paradis?

Al doilea raspuns pe care l-am primit, a fost unul mult mai elaborat, dat de cineva pe care eu il admir
(cateodata - sic) si care a spus "altii mai destepti decat mine au gandit raspunsul asta". Nimic de pe
lumea asta nu ne-ar produse atata bucurie, daca nu am obtine cu truda. Mama nu si-ar mai iubi copilul
daca nu l-ar naste in durere, painea nu ar fi la fel de buna daca nu ar fi castigata cu sudoare, si nici
concediul atat de placut daca nu ar veni dupa un an de munca... In ideea asta, izgonirea din Rai nu este o
pedeapsa, ci o binecuvantare! In fond, fara acel "pacat originar", noi (omenirea) nu am fi existat. Ar
trebui sa le fim recunoscatori Evei si lui Adam pentru ca au pacatuit.

Insa ca nici aceasta explicatie nu ne rezolva problema. Personal, nu accept ideea ca Dumnezeu a vrut
binele omenirii, in sensul ca aceasta sa ajunga pe pamant si sa se inmulteasca, si ca nu a gasit nici o alta
formula pentru a realiza aceasta decat prin a "inscena" un pacat, o judecata si o condamnare. Pare prea
meschin si prea omenesc, daca vreti, pentru Dumnezeu!

O alta tentativa de explicatie ar putea fi si aceea ca Dumnezeu a vrut sa vada cat de bine se inteleg si
comunica femeia cu barbatul. Si nu spun nimic mai mult la acest capitol, pentru a nu va strica placerea
de a va gandi la tema pentru acasa...
Problema cu "de ce a fost creat pomul" era veche pentru mine, in sensul ca intrebarea imi fusese pusa
cu mult timp in urma. Bineinteles, am oferit si eu aceleasi raspunsuri ca mai sus. Dar motivatia se poate
gasi mult mai subtil... Sa presupunem (reducere la absurd) ca pomul nu ar fi fost creat. Scenariul cel mai
probabil ar fi ca oamenii (doi sau mai multi) sa fie in Rai, fara griji si probleme. Nenorocirea vine chiar din
fraza anterioara, si anume din faptul ca acest scenariu, aparent frumos si benefic, este cel mai probabil
SI SINGURUL POSIBIL!!!

Ganditi-va la perspectiva (care pe mine ma face sa ma gandesc de doua ori) ca oamenii sa fie niste
masini programate SA FACA BINE! Ganditi-va la un scenariu in care, deodata, toate meritele noastre
dispar complet, pentru simplul fapt ca posibilitatea de a face rau sau de a iesi rau NU EXISTA! Ganditi-va
la noi, oamenii, ca la niste robotzei PROGRAMATI sa dea 5 lei amaratului care intinde mana la colt de
strada, sa zica "da, mama, asa este, ai dreptate" de 1000 de ori pe zi, sa se implice in servicii comunitate
pentru ca asa este in "softul" lor, sa dea un sfat bun unui prieten aflat intr-un moment dificil pentru ca
posibilitatea de a da un sfat prost sau de a nu da nici un sfat nu ar exista... Imaginati-va cum ar fi daca
BINELE din lume nu ar mai exista pentru simplul fapt ca nu am mai avea nici un "mai putin bine" sau nici
un "rau" cu care sa il comparam. Si - poate cel mai cumplit - ganditi-va ca toate astea s-ar intampla
tuturor, tot timpul, pe vecie. Si ca nici amaratul de la colt de strada nu ar intinde mana dupa 5 lei pentru
ca intr-o astfel de societate, totul ar fi "bine".

Stiu ca lucrurile astea pot parea filosofice si poate lipsite de sens, legatura cu lumea reala si cu viata
noastra de azi. Dar ceea ce Tora ne invata printr-o intamplare de acum 5762 de ani este faptul ca
Dumnezeu a pus un pret imens pe initiativa noastra, pe libertatea noastra de a alege binele sau raul, pe
gandirea si modul nostru de a intelege realitatea inconjuratoarea si de a lua decizii. Abia aici se poate
spune ca lucrurile incep "sa faca sens" (daca ar fi sa traduc din engleza "to make sense").

Ceea ce Dumnezeu a apreciat si motivul pentru care a creat si plantat acel copac (aparent - ispita) a fost
libertatea noastra, a oamenilor, de a lua hotarari. Si, cu toate ca speranta este ca aceste hotarari si
decizii vor fi spre bine, spre o lume mai buna si mai dreapta, meritul de a lua in acest sens sau regretul
ca am ales in sens contrar ne apartine. Aceasta libertate a noastra de a decide este ceea ce nu trebuie sa
irosim. Pentru ea acumulam merite si greseli, pentru ea suntem judecati de catre altii, noi insine si
Dumnezeu. Si imi doresc doar sa o folosim cu cap!

CEL CARE FACE PACE
(Bereshit 5770)

Scris de Sorin Rosen
Vineri, 23 Octombrie 2009 13:23
La nceput de ciclu de citire a Torei i la nceput de an, un foarte scurt comentariu asupra
primelor versete din Geneza... Un comentariu al unui rabin mai puin cunoscut drept comentator
al Torei i mult mai cunoscut ca posek (rabin care ofer response la diferite ntrebri legate de
legea mozaic), unul dintre cei mai mari rabini ai vremurilor moderne, deosebit de respectat n
ntreaga lume i cu precdere n comunitile evreieti din Statele Unite ale Americii (acolo unde
a trit timp de 50 de ani), "Reb Moshe", gaonul i rabinul Moshe Feinstein z"l.

n comentariul su asupra versetului 1:8 din Geneza, Rai (cel mai mare comentator al Torei i
Talmudului din toate timpurile) explic faptul c termentul ebraic "amaim" (ceruri) este o
contracie de la cuvintele "e" (foc) i "maim" (ap). Mai mult, Rai ne spune i c, n
nemrginita-I putere i nelepciune, Dumnezeu a unit focul i apa -- dou lucruri care nu pot
coexista -- i din acea combinaie a creat cerurile. De aceea, ni se spune, avem n rugciunile
noastre (chiar n Kadi) versetul din Iov 25:2 care spune "Cel care face pace [ntre foc i ap] n
nlimile Sale [...]".

De ce a ales Dumnezeu s foloseasc tocmai aceast combinaie de elemente care pot fi
unite doar prin realizarea unui miracol? Dumnezeu a dorit de fapt s ne nvee c unirea
elementelor contradictorii este necesar i face parte integrant uneori din viaa noastr de zi cu
zi. Atunci cnd ne definim pe noi nine, cnd ne formm caracterul, nu este suficient doar s ne
curm de impulsuri i idei negative i s le ntrim pe cele pozitive. Trebuie s form cele
dou categorii s lucreze mpreun.

De exemplu, un om poate s ncerce s nvee ce este modestia, educndu-se s nu ia n seam
momente n care onoarea sa este lezat. Totui, el trebuie s nu uite complet de onoare i
demnitate, pentru a nu uita s o acorde celor din jur. Un alt exemplu: modul n care lucrm cu
banii. Dac este ludabil instictul caritabil atunci cnd este vorba de propriii notri bani, un om
trebuie s fie infinit mai grijului i mai rezervat atunci cnd este vorba de banii altuia sau altora.
Poi face acte caritabile cu bani proprii, ns nu cu bani publici, de exemplu. Iar dac pentru
cineva banii nu nseamn mai nimic (pentru c are prea muli i nu le-a simit niciodat lipsa),
aceast atitudine se poate traduce i n lipsa de respect i interes fa de proprietatea celor din jur.

Dumnezeu a fcut pace n nlimile de deasupra noastr. Misiunea noastr, a celor tritori n
aceast lume, este s facem pace ntre trsturile care ne alctuiesc. Chiar dac, n aceeai
rugciune de Kadi, i cerem lui Dumnezeu "s fac pace asupra noastr i asupra ntregului
Israel", avem i noi un rol important de jucat n atingerea acelei pci. Numai atunci cnd toate
trsturile de caracter care ne definesc vor fi n armonie -- complementndu-se i completndu-
se una pe cealalt n slujba dreptii i spiritualitii -- vom putea vorbi cu adevrat despre
PACE, pentru noi i ntreaga omenire.


UN TRIO MAGIC
(Bereshit 5769)

Scris de Sorin Rosen
Joi, 23 Octombrie 2008 02:00
Daca am intreba la intamplare oameni de pe strada care este subiectul principal al primului
capitol al Bibliei, probabil ca multi ne-ar putea oferi un raspuns foarte simplu: "In primele
versete se vorbeste despre cum a creat Dumnezeu lumea." Insa ceea ce probabil nimeni nu ar
spune este ca de fapt prima parte a Torei este o invitatie la a crea si noi, oamenii.

In Bereshit Raba, culegerea de texte rabinice care explica prima carte a Torei, Geneza, imaginea
pe care ne-o ofera traditia iudaica este una deosebit de interesanta. In viziunea midrash-ului,
Tora, personificata, putand gandi, vorbi si simti, ne spune urmatoarele:
"Eu am fost unealta cu care Dumnezeu a infaptuit opera Sa de creatie." Un arhitect care
proiecteaza un palat nu poate face acest lucru singur. El are carti, suluri de pergament, inscrisuri
si notite pe care le consulta pentru a vedea cum trebuie amplasate camerele, cum trebuie
pozitionate usile... La fel a fost si cu Dumnezeu: El S-a uitat in Tora si a creat lumea.
Insa frumusetea comentariilor nu se opreste aici. In Zohar, lucrare kabalistica din sec.2 e.a., Rabi
Shimon bar Iohai ne ofera perspectiva umana asupra rolului Cartii de Capatai: "Dumnezeu s-a
uitat in Tora si a creat lumea. Omul se uita in Tora si sustine lumea."

Iar textul Torei, atat de binecunoscut, ne arata si el in aceeasi directie:
Primul cuvant al Torei, bereshit, este de fapt un acronim pentru sintagma "Bet Reshit" ("doua
inceputuri"). [In ebraica, litera bet, a doua litera a alfabetului, are si valoarea numerica 2.] Acest
cuvant vine sa invete ca lumea a fost creata de dragul a doua lucruri care sunt numite
"inceputuri" ("reshit"): Tora (numita astfel in Proverbe 8:22) si poporul lui Israel (numit astfel
in Ieremia 2:3) -- comentariul lui Rashi.
Haideti sa ne gandim putin la aceste idei... O lume intreaga, creata de dragul Torei si a unui
popor cu o misiune, o Tora care de fapt a fost baza si planul pentru aceasta creatie si un popor
care este menit a continua, alaturi de toti ceilalti oameni, misiunea de a sprijini si transforma in
bine aceasta lume. Ce poate oare fi mai frumos? Multi oameni se gandesc la motivul pentru care
exista, la scopul pentru care sunt pe acest pamant, la ce pot face ei ca sa schimbe in bine locul in
care traiesc, semenii pe care ii intalnesc, lucrurile pe care le ating. Si iata cum, in chiar primul
cuvant al Torei, precum si in "sentimentele" si "vorbele" acesteia de dincolo de cuvinte, toate
aceste mistere aparent impenetrabile se dezleaga si devin mai accesibile...

Daca in urma cu cateva saptamani v-ati pus intrebarea, de Rosh Hashana sau Iom Kipur, atunci
cand Dumnezeu judeca intreaga omenire si fiecare incerca sa mai strecoare o rugaciunea de
iertare si o speranta de mai bine in anul care incepea -- daca v-ati pus intrebarea ce ar trebui sa
faceti de acum inainte, iata raspunsul, simplu si clar: uitati-va in Tora si sustineti lumea!

Si daca v-ati intrebat ce au facut bunicii, parintii, fratii sau prietenii pe care i-ati amintit la Izkor
de Iom Kipur si Shemini Atzeret, ce au facut ei atatea generatii inaintea noastra, iata raspunsul:
au incercat sa ne aduca noua astazi o lume cel putin la fel de buna cu cea de atunci cand
Dumnezeu S-a hotarat sa priveasca in Tora si sa o creeze.

Cam asta ar fi ce trebuie sa facem. Cam asta ar fi cine suntem. Cam asta ar fi scopul pentru care
existam in acest triunghi magic creat de Dumnezeu, in care oamenii, planul divin (Tora) si lumea
in care existam cu totii se completeaza, se intersecteaza si interactioneaza.

Prea ezoteric? Prea vag? Prea poetic? Poate... Insa si daca vom putea intelege odata toate acestea,
pe deplin! Mi-L si imaginez pe Dumnezeu atunci, asa cum spunea un fost coleg de-al meu de
yeshiva, zambindu-ne tuturor si spunand, cum a mai spus-o si in paginile Torei, "ki tov": "A fost
bine in viata asta, prieteni, ati fost bine..." (Geneza 1:4)
EDENUL ESTE PENTRU OAMENI? (Bereshit 5768)

Scris de Sorin Rosen
Miercuri, 03 Octombrie 2007 02:00
La inceput de an si de ciclul al citirii Torei, va ofer, alaturi de gandurile mele bune si urarile de
sanatate si succes, cateva idei bazate pe comentariile rabinului Avi Weiss, cu care am avut
placerea si onoarea sa studiez la New York.

In pericopa Bereshit, una dintre intrebarile cele mai proeminente legate de primii oameni este
urmatoarea: De ce au nesocotit Adam si Eva vointa lui Dumnezeu?

Rabinul Samson Raphael Hirsch este de parere ca Gradina Edenului era de fapt un model de
societate bazata exclusiv pe etica divina. Din acest motiv, Dumnezeu ii porunceste lui Adam si
Evei sa nu manance din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului, deoarece Dumnezeu este Arbitrul
acestei lumi. Nesocotind porunca divina si mancand din Pomul Cunoasterii, Adam si Eva au
respins acest principiu. Ei au optat pentru o lume bazata pe etica umana, in care oamenii decid
binele si raul. Acest lucru este periculos pentru omenire, pentru ca gandirea umana este relativa.
Ceea ce este imoral pentru un om poate fi perfect etic pentru altul. Numai etica divina este cu
adevarat corecta...

Din aceasta perspectiva, scopul este acela de a ne intoarce in Eden, in locul in care Il
recunoastem cu totii pe Dumnezeu ca Arbitru absolut al binelui si raului.

Dar exista si o alta posibilitate: Edenul reprezinta lumea perfecta a ingerilor, in care raul nu
exista. Adam si Eva au fost nemultumiti de aceasta lume. In fond, intr-o societate complet buna,
nu exista de fapt bine, este de parere rabinul Avraham Itzhak HaKohen Kook. Binele este un
termen relativ, el existand numai acolo unde exista si rau.

Rabinul Eliahu Dessler adauga inca o idee: intr-o lume perfecta, nu ar exista nici o provocare, nu
ar exista nici o greutate, nimic de infruntat si depasit.

Iar rabinul Chaim Volozhin spune ca fara existenta raului nici nu am putea gresi. O parte
esentiala a ideii de umanitate ar fi astfel pierduta, si anume abilitatea de a avea un liber arbitru,
de a alege intre bine si rau. Fara libertatea de alegere, nu am mai fi oameni.

Adam si Eva au mancat din Pomul Cunoasterii pentru ca au optat pentru a parasi lumea
ingerilor si a intra in lumea reala - o lume in care exista bine si exista provocari si in care
oamenii sunt binecuvantati cu posibilitatea de a alege.

Din aceasta perspectiva, scopul omenirii nu este acela de a se reintoarce la Eden. Dimpotriva,
scopul omenirii este acela de a construi o societate mesianica in care oamenii fac bine in ciuda
existentei raului. Drumul catre lumea ideala este constituit de Tora si de faptele bune pe care le
putem face in aceasta lume. Iar halaha (care provine in ebraica de la verbul a merge, sugerand
drumul pe care il avem de parcurs) este o unealta catre repararea acestei lumi si catre mantuire.

Edenul nu este o lume ideala. Din acest motiv, Adam si Eva au ales sa paraseasca Gradina
Edenului, sa infrunte raul si sa-l invinga. Episodul care a generat alungarea din Paradis, adesea
interpretat ca unul din cele mai grave erori si pacate ale omenirii, vine de fapt sa ne ofere o lectie
valoroasa despre natura umana: aceea ca alegerea ne apartine si ca avem o datorie fireasca, in
calitatea noastra de oameni, sa ne indreptam catre bine.
GENEALOGII PARALELE (Bereshit 5767)

Scris de Sorin Rosen
Mari, 17 Octombrie 2006 02:00
DIN NOU LA INCEPUTURI...

Pornim din nou la drum cu un ciclu de comentarii asupra Torei... Vom parcurge impreuna, cu
ajutorul lui Dumnezeu, pericopele Torei si episoadele pe care le contin, incercand sa surprindem
idei si ipostaze care sa ne ajute sa fim oameni mai buni, sa ne traim astazi vietile cu mai multa
spiritualitate si apropiere de Dumnezeu, cu mai multa implicare, cu mai multa dorinta de a face
bine si mai mult respect fata de ceilalti...

De multe ori, din pacate, atunci cand ne revenim la primele pericope ale Torei, sau chiar atunci
cand revenim de cateva ori asupra unui subiect oarecare, avem la inceput o reactie plictisita.
"Oare nu am mai citit si anul trecut toate acestea? Stim deja ca Dumnezeu a creat lumea in sase
zile si S-a odihnit in a saptea! Stim ca Adam si Eva au mancat din Pomul Cunoasterii! Stim ca
Abel a fost omorat de Cain! Ca a fost un Potop, ca fratii l-au vandut pe Iosef, ca Moshe a vazut
un tufis arzator, ca Dumnezeu a dat Tora la Muntele Sinai..." Cu siguranta ca am mai auzit de
toate acestea. Insa pentru mine personal, de fiecare data cand deschid si recitesc un paragraf al
Torei, intotdeauna, absolut intotdeauna, descopar ceva nou! Chiar daca toata lumea, de ani si
zeci si sute de ani incoace, vorbeste despre acelasi subiect, tot vor fi lucruri care inca nu s-au
spus, lucruri care asteapta sa fie descoperite, care asteapta sa ne invete ceva nou...

In saptamana de dinaintea citirii unei pericope, multa lume invata si se pregateste cu un Dvar
Tora. Insa exista pentru multi anumite "subiecte preferate", subiecte care apar si reapar, care sunt
comentate si re-comentate, din diverse perspective... Multe Divrei Tora pentru pericopa Bereshit,
spre exemplu, vor vorbi despre Creatia lumii in sase zile sau despre Adam, Eva si Pomul
Cunoasterii, sau poate despre episodul in care Cain il ucide pe Abel... Insa acest ciclu, al saselea
(!), de comentarii asupra pericopelor Torei, va incerca sa aduca nu numai idei noi despre texte
pe care le-am mai intalnit, dar si texte noi pe care sa le descoperim impreuna.

Ciclul de comentarii pe care il incepem in acest Shabat va aduce in discutie episoade din Tora
care de multe ori sunt "trecute cu vederea", episoade si fragmente de text biblic care NU intra in
"topul" celor mai discutate idei despre pericopa saptamanii... Stiati, spre exemplu, ca, dupa
Potop, Noah a construit un altar pentru Dumnezeu si ca a avut un dialog cu Acesta? Stiati ca
Avraham s-a indoit de ceea ce ii promisese Dumnezeu? Stiati ca Sara a fost rapita de doua ori?
Stiati ca Avraham a mai avut o sotie, pe Ketura? Si as putea continua cu exemplele inca mult
timp...

Despre aceste episoade mai putin cunoscute si mai putin comentate vom discuta anul
acesta.

Vom descoperi impreuna comentatori clasici asupra Torei, Midrash si texte talmudice si vom
cauta sa ne luminam mintile si sufletele cu ceea ce toate aceste fragmente adesea "ignorate" vin
sa ne spuna.

O recomandare pe care as dori sa o fac inca de la inceput este ca, in masura posibilului, sa cititi si
voi, pe cont propriu, pericopa sau macar sursele pe care le voi cita in comentarii. Comentariile
vor incerca sa ofere toate ideile necesare, insa nimic nu se poate compara cu o privire, fie ea si
sumara, asupra textului biblic (chiar daca este tradus in romana si nu in limba ebraica). Cred
sincer ca veti avea o imagine mult mai completa astfel...

As fi incantat sa aud si idei de-ale voastre pe marginea acestor comentarii, pe marginea formei,
gradului de dificultate si mai ales continutului lor. Puteti oricand sa va spuneti o parere prin
intermediul formularului de la sfarsitul fiecarui comentariu, pe site, sau imi puteti scrie prin
email la adresa sorin@jewish.ro. Imi va face multa placere sa citesc mesajele voastre...

Sper sa invatam cu totii cat mai multe si sa avem un an minunat impreuna. Tuturor, va doresc
invatare placuta si mult spor la... spiritualitate!

RASHI DESPRE TORA (Bereshit 5766)

Scris de Sorin Rosen
Joi, 27 Octombrie 2005 02:00
IN LOC DE INTRODUCERE

Deoarece saptamana aceasta a fost Simhat Tora, Shabatul care urmeaza nu poate fi altceva decat
Shabat Bereshit, Shabatul in care se citeste prima pericopa a Torei, din Cartea Genezei.
Debutand un nou ciclu de comentarii, m-am gandit mult ce variatie sa fac pentru a aduce un
"suflu nou" fata de anii precedenti, si am ajuns intr-un final la o concluzie... In urma cu doar
cateva luni, pe 17 iulie 2005, lumea intreaga a comemorat 900 de ani de la moartea lui Rashi
(Rabi Shlomo ben Itzhak, 1040-1105), cel mai mare comentator al Torei si unul din cei mai
importanti comentatori evrei ai tuturor timpurilor.

Despre Rashi, o alta mare personalitate iudaica si anume Maharshal, scria: "In anul 800 al celui
de-al cincilea mileniu (1040 e.a.), gloria lui Israel a ajuns in exil, odata cu moartea lui Rabeinu
Gershom Meor Hagola (Lumina Diasporei). Cu aceasta, explicatia pe care au furnizat-o inteleptii
asupra versetului "Soarele rasare si soarele apune" (Eclesiastul 1:5) s-a indeplinit. Si tot odata
cu aceasta, soarele lui Rashi a rasarit."

Si iata doar cateva cuvinte despre viata si opera lui Rashi. Rashi s-a nascut in Franta, a studiat la
Mainz in Germania, apoi in yeshiva de la Worms, unde a si creat mare parte din opera sa. Si-a
castigat o existenta foarte modesta ca negutator de vinuri si a muncit din greu pentru a-si
intretine familia. Dupa studii, s-a reintors in Franta, unde a fondat la randul sau o yeshiva (scoala
rabinica) si unde a luat pe trei dintre studenti drept soti pentru cele trei fiice ale sale. S-a stins din
viata la 29 Tamuz 4865 (17 iulie 1105), lasand in urma o opera absolut uluitoare si o mostenire
nepieritoare.

Pe langa minore adaugiri la Sidur (cartea de rugaciune), Rashi a comentat asupra cartilor
Tanakh-ului si asupra a 30 din tratatele Talmudului. Opera sa este atat de mareata incat el a fost
supranumit de catre multi "Comentatorul". Scrierile lui Rashi au devenit atat de populare si
cunoscute in lumea iudaica, incat comentariul sau asupra Torei este lucrarea cu cele mai multe
supra-comentarii din istoria lumii, mai multe chiar decat Tora insasi. O alta contributie marcanta
la cultura universala o reprezinta si abundenta in comentariile sale a cuvintelor in limba franceza
medievala, ceea ce a transformat opera sa intr-o sursa inestimabila pentru lingvisti.

Doar cateva vorbe doar despre stilul de a comenta al lui Rashi: Rashi este un parshan
(comentator) prin excelenta. Atunci cand face o remarca, Rashi comenteaza aproape intotdeauna
asupra versetului in cauza, limitandu-se la a incerca sa il explice sau sa scoata in evidenta o
formulare problematica sau o "anomalie" a textului. Atat de fidel este Rashi acestei abordari,
incat multi comentatori dupa el au formulat si apoi au incercat sa raspunda la intrebarea: "Ce il
deranjeaza pe Rashi?" Practic, Rashi nu "vorbeste" decat daca versetul in cauza are "o
problema" sau daca nu poate fi inteles fara explicatii suplimentare.

In incheiere, doar doua idei despre ce imi propun cu acest ciclu de comentarii:
1. sa va familiarizez cu stilul de a comenta al lui Rashi si cu modul lui unic de abordare a
versetelor Torei
2. sa va obisnuiesc ca de fiecare data cand cititi un verset al Torei sa va puneti intrebarile
urmatoare: (1) "Poate acest verset sa fie inteles fara explicatii sau informatii
suplimentare?" si (2) Daca Rashi comenteaza asupra versetului, "Ce il deranjeaza pe
Rashi? De ce a simtit nevoia sa comenteze? Ce este problematic in limbajul, in
formularea, in structura sau in pozitionarea versetului in cadrul Torei?".

Asadar, sa incepem...
Bereshit bara Elokim et hashamaim ve'et haaretz...
La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul. (Geneza 1:1)
COMENTARIUL LUI RASHI

"La inceput" - Rabi Itzhak a spus: Dumnezeu nu ar fi trebuit sa inceapa Tora decat de la
[versetul] "aceasta luna sa fie pentru voi [inceputul lunilor]" (Exodul 12:2), pentru ca aceasta
este prima porunca care a fost data lui Israel.

[Si atunci,] care este motivul pentru care Dumnezeu a inceput cu Cartea Genezei? Pentru ca dorit
sa transmita mesajul cuprins in versetul "Puterea faptelor Sale a adus-o la cunostinta lui Israel,
pentru a le darui mostenirea popoarelor" (Psalmi 111:6) Pentru ca daca popoarele lumii vor
spune lui Israel: "Sunteti niste banditi, pentru ca ati cucerit tara celor sapte natiuni [care
locuiau in Canaan]", Israel le va raspunde: "Intreg pamantul este al lui Dumnezeu. El l-a creat si
El l-a dat celor pe care i-a considerat potriviti pentru a-l primi. Prin bunavointa Lui le-a dat lor
Tara Canaanului si prin bunavointa Lui a luat-o de la ei si ne-a dat-o noua."

SUPRA-COMENTARIUL PE RASHI

Rashi considera ca Tora este o carte in care Dumnezeu a dat porunci poporului evreu. Conform
opiniei sale, Tora nu este o carte de istorie, nici o carte despre morala, ci doar o carte despre
poruncile divine adresate evreilor. (Desigur, aceasta opinie este disputata de catre multi alti
comentatori).

Pentru Rashi, primele capitole ale Torei (de fapt, intreaga Carte a Genezei) nu sunt mai mult
decat o simpla dovada ca Dumnezeu este "posesorul" lumii, avand in consecinta dreptul de a o
"distribui" dupa cum doreste.

Ideea este interesanta, mai ales prin prisma surselor pe care Rashi le citeaza: Rabi Itzhak (autorul
explicatiei anterioare) este chiar tatal lui Rashi, un descendent al rabinului Yohanan HaSandlar
din vremurile talmudice, un descendent la randul sau al Regelui David.
Vaikra Elokim la'or yom, ve'lahosheh kara laila; va'iehi erev vaiehi voker, iom ehad.
Si Dumnezeu a numit lumina "zi", iar intunericul l-a numit "noapte"; si a fost seara si a fost
dimineata - o zi. (Geneza 1:5)
COMENTARIUL LUI RASHI

"O zi" - Conform aranjarii cuvintelor din acest pasaj, ar fi trebuit ca Tora sa spuna "prima zi",
asa dupa cum este scris referitor la celelalte zile [ale Creatiei]: "ziua a doua", "ziua a treia", "ziua
a patra", etc.

[Si atunci] de ce este scris "yom ehad" (o zi)? Pentru ca Dumnezeu era singur in lumea Sa, caci
ingerii nu au fost creati decat abia in cea de-a doua zi. Si astfel este explicat in Bereshit Raba.

Modul in care Rashi alege sa citeasca acest verset este deosebit de interesant. Pentru el, yom
ehad (o zi) inseamna de fapt yom shel Ehad (ziua Celui Unic), deoarece Dumnezeu a fost
complet singur in acea prima zi a Creatiei.

SUPRA-COMENTARIUL PE RASHI

Explicatia nu este singulara in literatura rabinica. De exemplu, Shabat-ul de dinaintea sarbatorii
de Pesah poarta numele de Shabat Hagadol (Shabatul cel Mare). Din punct de vedere gramatical,
acest nume este incorect, deoarece "Shabat" este de genul feminin in ebraica, in timp ce "gadol"
este de genul masculin (formularea corecta ar fi trebuit sa fie "Shabat hagdola"). Intr-o
explicatie similara, Shabat Hagadol a fost interpretat ca insemnand Shabat shel Gadol - Shabatul
Celui Mare (Shabatul lui Dumnezeu).

SARBATORI DE TOAMNA

(Bereshit 5765)
Scris de Sorin Rosen
Luni, 11 Octombrie 2004 02:00
CUVANT INAINTE

Pentru ca sarbatorile de toamna s-au terminat, iar ciclul de pericope a inceput deja Shabatul
trecut fara ca sa va fi trimis vreun email in acest an (5765), primul lucru care trebuie spus ar fi
Shana Tova!. Sper ca anul care tocmai a inceput sa fie unul minunat pentru toti si pentru
fiecare in parte, sper sa vi se indeplineasca toate dorintele si sa gasiti, printre multele lucruri de
facut si multele probleme de rezolvat, un pic de timp si pentru Tora (invatatura), mitzvot
(porunci) si maasim tovim (fapte bune).

Din motive obiective, ciclul de comentarii la pericope pe care doresc sa il incepem impreuna
pentru anul 5765 va fi unul diferit de ceea ce ati experimentat pana acum. In primul rand,
datorita distantei care ne desparte si a celor 7 ore cu care Romania o ia inaintea Americii, pot
doar sa incerc fara sa va promit 100% ca voi si reusi ca aceste comentarii sa va parvina in
timp util, inaintea Shabatului in care pericopele aferente sunt citite la sinagoga.

In al doilea rand, doresc sa schimb un pic dimensiunea si mai ales formatul comentariilor, de la
unele bazate in general pe o singura idee per pericopa (comentarii unitare) cum a fost pana
acum la comentarii alcatuite din mai multe parti, mini-comentarii cu subiecte diferite, toate
insa legate evident de pericopa saptamanii. Sper ca formatul sa incurajeze in acest fel si discutii
si/sau idei personale (din partea voastra, adica! :)) pe marginea pericopei si a subiectelor
abordate.

Ok, destul cu explicatiile! Incep cu pericopa Bereishit, pe care am citit-o Shabatul trecut, urmand
sa postez, tot saptamana aceasta, la un moment dat, si un comentariu la pericopa Noach...

O PUNTE PESTE TIMP

In fiecare an, normal sau bisect, pericopa Bereishit este citita intotdeauna in Shabatul de imediat
dupa Simhat Tora. Si aceasta dintr-un motiv foarte obiectiv: de Simhat Tora (Sarbatoarea
Bucuriei Torei), ciclul de lectura al celor Cinci Carti ale lui Moshe se incheie cu veselie si
cantec, urmand apoi, la doar cateva minute distanta, o reinaugurare a lecturii cu primele pasaje
din prima pericopa a Torei, Bereishit. Legatura dintre Simhat Tora si prima pericopa a Torei este
deosebit de clara. Ceea ce este mai putin evident este ca aceasta legatura se extinde dincolo de
ziua de sarbatoare numita Simhat Tora.

Simhat Tora, celebrata in aceeasi zi cu Shmini Atzeret in Israel si a doua zi in Diaspora,
marcheaza de fapt sfarsitul unui ciclu de sarbatori inceput in prima zi a lunii Tishrei cu Anul Nou
Iudaic, Rosh Hashana. De atunci, trecand prin Yom Kipur in care Dumnezeu ne-a iertat pacatele
si ne-a pecetluit in Cartea Vietii pentru inca un an, ajungem pe data de 15 Tishrei la sarbatoarea
de Sucot. Timp de sapte zile ne bucuram inaintea lui Dumnezeu, folosind cele patru specii (arba
minim), lulav (palmier), arava (salcie), etrog (chitra) si hadas (mirt). Spiritul de sarbatoare
inceput de Rosh Hashana, continuat in Yom Kipur si prelungit in timpul Sucotului, se transmite
apoi la ultimele zile de hag (sarbatoare) din acest ciclu: Shmini Atzeret si Simhat Tora.

Insa dincolo de acest spirit sarbatoresc, legatura dintre Rosh Hashana si Simhat Tora nu este
deosebit de evidenta. Si totusi, exista o legatura dubla intre aceste doua sarbatori. Putini stiu
faptul ca Rosh Hashana nu este numai inceputul anului iudaic, ci si ziua de nastere a primului
om, Adam. De Rosh Hashana, Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa. Rosh
Hashana este ziua de nastere a fiecaruia dintre noi! De Simhat Tora, cand suntem pe punctul de a
incheia ciclul de sarbatori pe care il incepem de Rosh Hashana, citim din nou despre Crearea
Lumii, citim din nou despre ziua noastra de nastere, chiar in unul din ultimele paragrafe ce se
citesc din pericopa Bereishit dupa reinceperea lecturii ei.

Iata o jumatate din legatura! A doua jumatate, inca si mai putin evidenta, are legatura cu primul
cuvant al Torei, pe care il citim de asemenea de Simhat Tora si mai apoi in Shabatul care tocmai
a trecut. Primul cuvant al Torei, Bereishit, insemnand la inceputul [Creatiei], este alcatuit din
literele ebraice bet-resh-alef-shin-iud-taf. Aranjate in alta ordine, aceste litere formeaza sintagma
alef be-Tishrei (prima zi a lunii Tishrei), care este Rosh Hashana. Iata asadar a doua
componenta a puntii peste timp dintre Rosh Hashana si Simhat Tora, iata o frumoasa legatura
intre sarbatorile iudaice de toamna...

COINCIDENTA SAU INDEMN?

O intrebare la care va las sa raspundeti singuri: in povestea Creatiei Lumii, ultimul verset spune
in ebraica, vorbind despre Shabat, ziua de odihna: ki vo shavat mikol melahto asher bara
Elohim laasot. [Geneza ] Traducerea este: caci in ea [ziua de Shabat] S-a odihnit Dumnezeu
de toata munca Sa pe care a facut-o pentru a fi facuta (sau reprodusa). Ultimul cuvant al
povestii Creatiei este verbul ebraic laasot (a face)! Sa fie doar o coincidenta, sau poate un
indemn ca fiecare dintre noi sa incerce sa inteleaga lumea prin prisma a ceea ce el sau ea poate
face pentru a imbunatati? Dupa cum am spus, va las sa decideti singuri...

STIATI CA...

...aprinderea lumanarilor de Shabat este o porunca independenta de celelalte porunci legate de
Shabat. Chiar si cineva (barbat sau femeie) care nu respecta Shabatul poate si trebuie sa aprinda
lumanarile de Shabat, rostind binecuvantarea Baruh Ata A-donai E-loheinu Meleh haolam,
asher kideshanu bemitzvotav vetzivanu lehadlik ner shel Shabat. (Binecuvantat fii Tu, Doamne,
Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ne-ai sfintit prin porunci si ne-ai poruncit sa
aprindem lumanarea de Shabat.)
SEXUALITATE SI RUSINE (Bereshit 5764)

Scris de Sorin Rosen
Joi, 09 Octombrie 2003 02:00
In loc de urari...

Un nou an a inceput si un nou ciclu de pericope se inaugureaza. De la precedentul comentariu a
trecut mult timp si scuzele pentru o pauza atat de lunga sunt foarte tardive. In orice caz, as vrea
sa imi cer iertare pentru "absenta" din ultima vreme. Sper ca reluarea citirii Torei si implicit a
acestor comentarii sa fie un prilej de bucurie pentru toti si sper sa avem un an bun si plin de
succese, plin (ca si precedentul sau poate mai mult decat acesta) de Tora, de mitzvot (porunci) si
de maasim tovim (fapte bune).

Dvar Tora
"Ei erau goi, barbatul si sotia sa, si nu se rusinau." [Geneza 2:25]

"Atunci, amandurora li s-au deschis ochii si si-au dat seama ca sunt goi. Si au cusut laolalta
frunze de smochin si si-au facut sorturi." [Geneza 3:6-7]

"El (Adam) a spus: Am auzit glasul Tau in gradina si m-am temut pentru ca eram gol si m-am
ascuns. El (Dumnezeu) a spus: Cine ti-a spus ca esti gol? Ai mancat din pomul din care ti-am
poruncit sa nu mananci?" [Geneza 3:10-11]
* * *
De obicei, atunci cand se citeste prima pericopa a Torei, Bereshit, comentatorii abordeaza
subiecte "cu greutate", precum rezolvarea dilemei Creatie divina sau evolutie conform Darwin,
crearea omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu sau prima crima din istorie, povestea lui
Cain si Abel. Dar, uzand de principiul deja consacrat ca fiecare fragment al Torei isi are
importanta sa, doresc sa abordez in comentariul de debut al acestui ciclu un subiect mai putin
conformist: sexul.

Nu fiti socati! De cate ori nu ati deschis televizorul pentru ca sa vedeti ca aproape indiferent pe
care dintre canale v-ati opri (exceptie facand doar poate Mezzo, Animal Planet si Discovery),
intr-un fel sau altul sexul este in centrul atentiei? Fie printr-o reclama in care produsele sunt
promovate de fete frumoase sau barbati musculosi, fie intr-un videoclip "la moda", fie in
prezentari de moda sau emisiuni de stiri din care aflam despre felurite violuri, divorturi cu
scandal sau aventuri extraconjugale, fie prin simplul mod in care sunt imbracati in fata camerelor
de luat vederi cei care ne vorbesc din studiouri, latura sexuala a personalitatii umane iese in
evidenta. Presa este si ea in aceeasi nota (din nou cu mici exceptii care, din pacate, nu fac decat
sa confirme regula). Filmele de televiziune si cele de pe marele ecrane aproape ca "nu se vand"
daca nu contin si scene "picante"... Iar despre Internet nici nu merita adusa vorba...

"Si ce e cu asta? Asta este societatea in care traim si nu e cazul sa ne facem probleme!", vor
spune cei mai tineri. "E revoltator! Pe vremea noastra nu se intamplau asa de multe si nu vedeai
la televizor atatea lucruri rusinoase!", vor da replica persoanele mai in varsta.Cum este de fapt
corect? Cine are dreptate? Este normal sa traim intr-o lume abundand de sexualitate sau,
dimpotriva, aceste subiecte sunt tabu? Ei bine, pericopa Bereshit ne ofera un raspuns (pretind eu,
cel corect!) la toate aceste intrebari...
* * *
"Adam si Eva nu se rusinau de goliciunea lor pentru ca ei isi foloseau toate organele pentru a
indeplini vointa lui Dumnezeu, si nu pentru a-si satisface propriile dorinte. Pentru ei, actul
sexual in sine era la fel de inocent ca si mancatul sau bautul si de aceea nu aveau nici un motiv
de a-si acoperi trupurile."

Si totusi, la doar cateva versete distanta, Tora ne spune ca Adam si Eva au realizat ca sunt goi si
s-au acoperit, apoi ca le-a fost chiar teama de goliciunea lor. Ce s-a intamplat de fapt? Ce a
produs aceasta schimbare radicala?

Intre momentul inocentei si teama de sexualitate, Adam si Eva au mancat din Pomul Cunoasterii
Binelui si Raului! Si in acel moment sexualitatea care pana atunci era complet inocenta a devenit
o problema, un motiv de rusine.

"Atunci, amandurora li s-au deschis ochii si si au dat seama ca sunt goi", spune Tora. Rashi
explica: "Chiar si un om care este orb stie cand este dezbracat. Ce inseamna atunci faptul ca
[Adam si Eva] si-au dat seama ca sunt goi abia cand au deschis ochii? I nseamna ca [au realizat
faptul ca] au avut de indeplinit o singura porunca si ca s-au lepadat de ea", tot asa cum ar fi
lepadat o haina.

Si acum, intrebarea de baza a acestui comentariu: care este legatura dintre mancatul din
Pomul Cunoasterii si activitatea sexuala, pe care mi-am propus sa o pun in discutie? Ei
bine, comentatorii explica faptul ca in momentul in care Adam si Eva au incalcat porunca divina,
Instinctul Rau (Ietzer HaRa), a inceput sa ii domine. In scurtul timp dintre crearea lor de catre
Dumnezeu si momentul primului pacat, Adam si Eva erau puri si complet dedicati lui
Dumnezeu, iar moartea nu avea nici o putere asupra lor. Pomul Cunoasterii Binelui si Raului era
plantat in Eden pentru a raspunde la intrebarea daca oamenii pot rezista tentatiei. Si, istoria a
dovedit-o, Adam si Eva nu au putut...
* * *
iudaismul, spre deosebire de alte religii, nu considera sexualitatea un pacat sau un lucru
rusinos. Dimpotriva, relatia dintre un barbat si o femeie este calificata drept absolut fireasca de
catre insusi Dumnezeu: "De aceea, barbatul va parasi pe tatal si pe mama lui si se va atasa de
nevasta lui si vor deveni un singur trup." [Geneza 2:24].

Iudaismul recunoaste nevoia omului pentru sexualitate, insa integrarea acestei nevoi in contextul
general al relatiei cu Dumnezeu este esentiala. Inteleptii nostri spun ca exista trei parteneri in
conceptia unui copil: mama si tatal (care ii ofera copilului corpul) si Dumnezeu (care ii ofera
sufletul).

Relatiile sexuale devin un lucru rusinos numai atunci cand ele se produc in afara cadrului
normal, intim, in care ar trebui sa se produca. De asemenea, interzicerea relatiilor sexuale
anormale, precum zoofilia, pedofilia, incestul, homosexualitatea si a altor deviatii este tot o
"inventie iudaica", baza pentru legi in multe tari civilizate din timpurile noastre.

Si totusi, aproape in fiecare moment din viata noastra, suntem invadati de sexualitate, mai exact
de latura ei cea mai urata, aceea a manipularii sexuale. Asa cum spuneam si in debutul
comentariului, reclamele in care produsele sunt promovate de catre fete frumoase si pe jumatate
dezbracate sau filmele care abunda in scene erotice sunt doar cateva din efectele acelei prime
incalcari a unei porunci divine.

Atunci insa, dupa incalcarea poruncii divine, primii oameni "au cusut laolalta frunze de smochin
si si-au facut sorturi." [Geneza 3:7]. Pe cand vom face si noi, cei care traim astazi, la fel? Pe
cand lupta surda dintre cei care sustin cauza libertinajului si cei (putini la numar, din pacate) care
inca mai spera in revenirea la normalitate, va mai continua? Va voi spune eu pana cand: pana
cand lumea va intelege ca sexualitatea noastra nu este ceva cu care trebuie defilat pe strazi, ci
este o cale de a ne apropia de Dumnezeu si de ceea ce a vrut El pentru noi.

Adam, primul om, s-a temut de sexualitatea lui atunci cand si-a descoperit-o ("Adam a spus: Am
auzit glasul Tau in gradina si m-am temut pentru ca eram gol si m-am ascuns." [Geneza 3.10]).
Iar noi am putea motiva aceasta prin faptul ca Adam nu stia pana in acel moment ce inseamna
relatiile sexuale... Dar Sforno ne contrazice: "Inainte de pacat, Adam si Eva au avut relatii
sexuale si Eva dadea nastere la copii imediat si fara dureri. Acum [dupa nesocotirea poruncii
divine], aceasta avea sa se schimbe. Nasterea avea sa fie precedata de o lunga perioada de
graviditate si de dureri."

Intr-adevar, Adam si Eva nu s-au speriat de relatiile sexuale in sine, ci de imensul potential
distructiv pe care acestea il pot avea in cazul in care ele ajung sa ne guverneze. Avem atatea
lucruri pe care ar trebui sa le aratam unii altora, atatea laturi ale personalitatii noastre pe care le
tinem ascunse, desi nu ar trebui! Ne ferim sa aratam bunatate, caldura, intelegere, dragoste
sau compasiune. Ne ferim sa fim mai umani si mai milosi, de teama sa nu fim considerati slabi!
Si ne ascundem in spatele muschilor, al armelor, al trupurilor bronzate sau goale, pentru ca
nimeni sa nu ajunga la ceea ce suntem de fapt: OAMENI. Ne ascundem in spatele laturii noastre
sexuale, a laturii care ne apropie cel mai mult de animale, pentru ca ne este teama sa fim
OAMENI!

Aceasta este societatea in care traim astazi... Dar voua, celor care cititi aceste randuri, de orice
varsta ati fi (si va rog sa nu cadeti in plasa lui "sunt prea batran sau prea mic ca sa schimb
ceva"!), asadar voua va propun un exercitiu:

Cand va uitati data viitoare pe strada, la servici sau la scoala la un alt om, incercati sa va uitati la
el sau ea ca la un OM! Incercati sa treceti de frumusetea fizica si sa va uitati la frumusetea
sufletului acelei persoane! Incercati sa oferiti bunatate, caldura, intelegere, dragoste si
compasiune pentru ca sa primiti bunatate, caldura, intelegere, dragoste si compasiune! Veti
vedea atunci cat de usor se contureaza peste bluza mulata sau peste fusta surta o frumusete
interioara care merita mult mai mult explorata...

Porunca pe care au primit-o Adam si Eva a fost aceea de a rezista tentatiei. Avem si noi aceeasi
porunca, de a nu ceda in fata aspectului nostru fizic si de a ne privi unul pe celalalt ca oameni, cu
suflet, idealuri si atatea superbe sentimente de daruit... Atunci si numai atunci vom avea puterea
de a transforma sexualitatea noastra in acel extraordinar izvor de kedusha (sfintenie), in acel
parteneriat minunat cu semenii nostri si cu Dumnezeu. Atunci vom putea spune, fara sa ne
temem ca gresim, ca suntem suflete de oameni privind la alte suflete de oameni si ca "nu ne
rusinam". [Geneza 2:25]
LA INCEPUT DE LUME... (Bereshit 5763)

Scris de Sorin Rosen
Miercuri, 02 Octombrie 2002 02:00
La inceput de drum

Asa dupa cum am spus-o si saptamana trecuta, Tora s-a incheiat si a reinceput. Au trecut
sarbatorile de toamna, avem inainte un an nou pe care il sper mai bun si mai prosper... Am
terminat de Simhat Tora de citit toate pericopele, i-am lasat pe evrei la intrarea in Tara
Canaanului, in Pamantul Fagaduintei, si iata ca saptamana aceasta ne intoarcem la inceputuri,
acolo (sau poate atunci) unde a debutat totul, la Dumnezeu si dorinta Sa de a crea lumea, la
Adam si Eva si Gradina Edenului si Noah si Avraham si Itzhak si Iaacov si Iosef... Ne intoarcem
la bereishit.

Insa inainte de a reincepe, as vrea sa spun doar cateva lucruri, cateva precizari pe care le cred
necesare. In primul rand, se schimba formatul tiparit al acestor comentarii. Apoi, dupa cum veti
avea ocazia sa remarcati chiar din acest prim comentariu, se schimba continutul si rubricile
abordate. Ramane rubrica "Scurt si cuprinzator", pe care o mentin pentru ca informatii
generale asupra pericopei saptamanii sunt absolut indispensabile, si ramane (clasica de acum)
"Dvar Tora" (omoloaga rubricii "Semne de intrebare").

Ceea ce se modifica, sau - mai exact - se adauga sunt doua rubrici, una care va contine povestiri
talmudice, pe care voi incerca sa le aleg astfel incat sa aiba o legatura cu pericopa saptamanii
respective (desi nu promit acest lucru). Aceasta rubrica se va numi "Din intelepciunea
Talmudului".

A doua rubrica adaugata se va numi "Sa ne cunoastem ritualurile" si va contine explicatii
pentru obiceiuri evreiesti, ritualuri sinagogale si rugaciuni. Va fi o rubrica menita sa lamureasca
parte din semnele de intrebare pe care poate le aveti cu privire la ceea ce se intampla intr-o
sinagoga sau casa evreieasca sau la ceea ce se gaseste intr-un sidur.

Cu speranta ca aceste informatii va vor fi utile si ca le veti studia cu placere, va doresc o lectura
placuta si un an nou plin de Tora, de mitzvot (porunci) si de maasim tovim (fapte bune).

Dvar Tora

"BEREI SHI T BARA ELOKI M ET HASHAMAI M VEET HAARETZ..."
"La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul."

Probabil jumatate din populatia pamantului ar recunoaste aceasta fraza ca fiind prima a Bibliei.
Insa in viziunea unui numar semnificativ de comentatori ai Torei, aceasta fraza este pe cat de
cunoscuta si recunoscuta, pe atat de gresit tradusa din versiunea originala in ebraica.

Intelesul exact al primului cuvant al Torei, bereishit, nu este "la inceput" (in ebraica "la inceput"
ar fi trebuit sa fie "barishona"), ci "la inceputul...". Adica, formulat in alte cuvinte, "la
inceputul" unui anume lucru sau fenomen sau notiune. Cum putem atunci oare traduce corect
formularea Bibliei? La inceputul a ce?

Diversi comentatori ofera diverse explicatii. Rashi (rabinul Shlomo Itzkaki, 1040-1105), spune
ca primele trei versete ale Torei trebuie citite ca o singura fraza: "La inceputul Crearii cerurilor
si pamantului, cand pamantul era haotic si gol... Dumnezeu a spus: Sa fie lumina! Si a fost
lumina."

Un alt comentator, Sforno (rabinul Ovadia ben Iaacov, aproximativ 1470-1550), interpreteaza
primele fraze ale Bibliei ca insemnand "la inceputul timpului". BEREISHIT este momentul in
care timpul a inceput sa existe, un moment fara trecut, deoarece insasi notiunea de trecut nu era
definita. Conform acestei opinii, la BEREISHIT, Dumnezeu a creat TIMPUL.

Nu v-ati intrebat niciodata cum a fost oare posibil ca Dumnezeu sa desavarseasca o lume
intreaga, cu tot ce are ea nevoie pentru a functiona, in doar sase zile? Ei bine, acesta este
raspunsul: pana in ziua a sasea, atunci cand omul a fost creat, timpul ii apartinea lui Dumnezeu
Insusi, pentru ca El il crease si El il gestiona. Acele "zile" de la inceputurile lumii erau ZILE de-
ale lui Dumnezeu, asa cum apreciaza El timpul. Numai dupa aceea putem vorbi de zile
"omenesti", masurate de oameni, facute dupa cum le cunoastem noi astazi...

Si ar mai fi un lucru de spus despre fraza de inceput a Torei: in limba ebraica, aceasta fraza se
poate opri si in alt loc decat acela in care de obicei este oprita, anume dupa cuvantul "et". Iar
formularea "bereishit bara Elokim et" inseamna ca "la inceput, Dumnezeu a creat ET", adica
literele ALEF si TAF, prima si ultima litera ale alfabetului ebraic. Putem spune asadar ca
Dumnezeu a creat la inceputul lumii alfabetul, acelasi cu care a fost scrisa Tora, acelasi pe care
Dumnezeu l-a folosit pentru a spune: "Sa fie lumina!" sau "Sa se desparta marea de uscat!"...

Din intelepciunea Talmudului

Rabban Gambiel, unul dintre marii rabini ai generatiei sale si ai tuturor timpurilor, s-a aflat la un
moment dat intr-o discutie aprinsa cu imparatul. Cu o atitudine nu tocmai potrivita, insultandu-si
practic oaspetele, imparatul a luat in deradere credinta iudaica si conceptiile evreilor despre
Dumnezeu si lume.

"Dumnezeu tau este un hot!", a declarat el. Rabinul s-a uitat la imparat cu neincredere.

"Iti pot dovedi asta, citindu-ti chiar din Cartea Geneza, din prima pericopa a Torei", a continuat
imparatul.

"Ai dovezi pentru asta chiar in Biblie?", a intrebat rabinul.

"Bineinteles ca am. Uite aici, iata ce spune Tora: Atunci a adus Domnul asupra lui Adam un
somn greu. Si, dupa ce a adormit, a luat una din coastele lui si a umplut locul ei cu carne. Iar
coasta luata din Adam a facut-o Domnul femeie si a adus-o la Adam. Asta imi este dovada!", a
anuntat imparatul. "Dumnezeu a abuzat de Adam si i-a furat coasta cand acesta dormea, iar
Adam nici macar nu s-a putut apara."

Intre timp, fata imparatului, care ascultase intreaga discutie, s-a adresat tatalui ei: "Tata, mi-am
adus aminte de un lucru foarte important. Trebuie sa anunti imediat garzile palatului ca un hot a
patruns in palat noaptea trecuta si a furat o cupa de argint." Si, inainte ca imparatul sa poata
raspunde, a adaugat: "Insa, tata, nu-ti face probleme. Desi hotul a luat o cupa de argint, a lasat
in locul ei o cupa de aur."

Uimit de neasteptata schimbare de situatii, imparatul a exclamat: "Nu e nevoie de nici un soldat
si nici o paza! As vrea sa am noroc precum asta in fiecare noapte! Ce bine ar fi daca toate
cupele de argint din palat ar fi furate si inlocuite cu cupe de aur!"

"Ia gandeste-te, tata!", i-a spus atunci fata, "Nu este oare asta la fel cu ceea ce i s-a intamplat lui
Adam? Atotputernicul i-a luat o coasta si i-a dat in schimb o sotie frumoasa."

Imparatul s-a gandit la ceea ce ii spusese fiica sa si a raspuns: "Bine, am inteles. Totusi,
Dumnezeu nu trebuia sa ii fi luat coasta lui Adam fara ca el sa stie!"

"A, da?!?", a spus fata imparatului. Si, intorcandu-se spre un servitor, i-a poruncit: "Du-te la
bucatarie si adu-mi o bucata de carne cruda!"

Cand s-a reintors servitorul, fata a luat bucata de carne, a pus-o la subsuoara si s-a intors catre
tatal ei: "Uite, vreau sa mananci bucata asta de carne!"

"Nu! Cum indraznesti sa ma jignesti cu o asemenea oferta?!?", a exclamat imparatul.

"Ei bine", i-a raspuns fata, "daca Dumnezeu i-ar fi luat coasta lui Adam in timp ce el era treaz,
cum i s-ar mai fi parut atunci lui Adam Eva dupa ce era creata?!?"

-- Talmud, Sanhedrin 39a

Sa ne cunoastem ritualurile

ASHREI - Psalmul 145

"Ashrei", rostit in fiecare zi in cadrul rugaciunilor de dimineata (Shacharit) si dupa-amiaza
(Mincha), este un psalm deosebit de important pentru ritualul iudaic. La rugaciunea de
dimineata, "Ashrei" este rostit in cadrul a ceea ce se numeste Psukei dezimra (versete de cantec),
care sunt in esenta o colectie de psalmi de slava inchinati lui Dumnezeu. La rugaciunea de dupa-
amiaza, "Ashrei" este prezent chiar in debutul acesteia, constituindu-se ca parte introductiva
pentru rugaciunea de Shmone Esrei (Amida).

Inteleptii explica faptul ca o persoana trebuie sa rosteasca "Ashrei" ca pe o dedicatie pentru
Dumnezeu, o dedicatie insotita de bucurie si patos. De altfel, motivul pentru care "Ashrei" este
rostit inainte de rugaciunea de Amida este acela ca ultimele versete exprima intentia de a-L
binecuvanta pe Dumnezeu, intentia de a inchina restul rugaciunii Creatorului:

"TEHI LAT HASHEM I EDABER PI , VI I EVAREH COL BASAR SHEM KOSDHO
LEOLAM VAED, VAANAHNU NEVAREH I .A, MEATA VEAD OLAM. HALELUI A!
Fie ca gura mea sa declare slava lui Dumnezeu si fie ca tot trupul meu sa Ii binecuvanteze
Numele Lui Cel Sfant in vecii vecilor. Vom binecuvanta pe Dumnezeu de acum si pana in veac,
Haleluia!"

Psalmul 145 incepe cu cuvintele "Tehila LeDavid" (O cantare de slava a lui David). Cele doua
versete de debut, cele care incep de altfel cu cuvantul "ashrei" (fericiti) sunt adaugate rugaciunii
din doua motive. Primul, pentru a exprima ideea ca oricine care "salasluieste" in casa lui
Dumnezeu este demn de lauda. Cel de-al doilea motiv este acela ca adjectivul ashrei este prezent
de trei ori in aceste prime doua versete, facand aluzie la comentariul talmudic care afirma ca
oricine recita "Ashrei" de trei ori pe zi are parte de Lumea Viitoare.

Cele 21 de versete ale psalmului 145 formeaza un acrostih. Primele litere din fiecare vers
urmeaza ordinea alfabetului, de la alef la taf. Singura litera care lipseste este litera nun, despre
care inteleptii au afirmat ca ar face aluzie la cuvantul nafal (a decadea), iar psalmistul a dorit sa
evite aceasta referire. In orice caz, ideea exprimata de nafal nu este pe deplin ignorata, in chiar
versetul urmator, corespunzator literei sameh, ea fiind inclusa cu sens pozitiv:

"SOMEH HASHEM LEHOL HANOFLI M, VEZOKEF LEHOL HAKFUFI M (Dumnezeu ii
sprijina pe cei care sunt cazuti si ii indreapta pe cei incovoiati.")

Conform opiniei inteleptilor, folosirea tuturor literelor alfabetului simbolizeaza faptul ca
Dumezeu este slavit cu toate organele corpului. De asemenea, Midrash-ul explica folosirea
alfabetului si prin aceea ca psalmistul a dorit ca "Ashrei" sa fie mai usor de memorat.

In incheierea psalmului 145, cuvantul "Haleluia", o contractie intre forma imperativa a verbului
"a slavi" (HALELU) si unul dintre numele lui Dumnezeu (I.A) face aluzie la modul in care
trebuie preamarit Creatorul.