Formarea hormonilor tiroidieni

Glanda tiroida este organ endocrin situat in regiunea gatului. Este

acoperita anterior de cartilajul tiroid, forma acestuia dand si numele
glandei (gr. Thyroid = scut). Este cel mai mare organ endocrin al unui adult
sanatos.
Efectele hormonilor(T3,T4) se observa in majoritatea tesuturilor ale
organismului, acestia crescand rata metabolismului celular,sensibilitatea la
catecolamine, sinteza proteinelor iar in creier dezvoltarea si diferentierea
celulelor nervoase. Pentru hormonii tiroidieni s-au identificat si proteine
transportoare speciale in bariera hematoencefalica.
Sinteza si
secretia
Functional, glanda
tiroida contine foliculi
cu diametrul intre(200
si 300 mcm). Acestia
sunt delimitati de un
strat de celule
epiteliale
cuboidale(tireocite) ce
secreta in coloid o
glicoproteina ce
reprezinta 75% din
masa tiroidei si
functioneaza ca precursor pentru HT tireoglobulina. Aceasta protena are in
secventa sa ~ 120 de resturi de tirozina, AA-ul ce intra in scheletul hormonilor
tiroidieni. Alaturi de tirozina, Iodul este o substanta particulara ce intra in
structura T3 si T4.
Necesarul de iod este de ~ 1mg / saptamana sau ~ 50 mg pe an. Desi cantitatea
de iod provenita din dieta este variabila, capacitatea glandei tiride de a
acumula I amortizeaza influenta dietei asupra nivelului hormonilor.
Primul ps in sinteza este captarea si concentrarea iodului din organism in gt.
La polul bazal al tireocitei se gaseste un transportor activ de I ce realizeaza
introducerea I in clula. Intr-o glanda normala concentratia Iodului este de 30
de ori mai mar fata de cea plasmtica si poate ajunge de pana la 250 de ori in
situatii de activitate mxima. Transportorul este stimulat de catre TSH si poate
fi inhibat de ionii ClO4-, NO3-, SCN- . Din clula foliculara trecerea in coloid se
efectueaza prin difuzie in sensul gradientului electrochimic, far consum de
energie.
Urmatoarea etapa este numita organificarea iodului, acesta pana aici
aflandu-se sub forma de I- . Pentru a se lega la tireoglobulina, Iodul este adus
de catre o tiroid peroxidaza in forma sa atmica sau moleculara. Aici, sub
influenta altei enzime iodul se leaga de ~ 1/4 moleculele de tirozina din tg inca
de cand aceasta iese din aparatul golgi. Pentru a se ajunge la T3&T4 tirozina
trebuie iodata pana la DIT.
Ultimul nvel in formarea hormonilor este
cuplarea intre MIT si DIT ce produce 3
produsi de reactie: MIT+DIT = T3;
DIT+DIT=T4;DIT+MIT=rT3(produs inactiv).
Dintre acestia tiroxina este produsul principal
ca proportie, fiecare molcula de
tireoglobulina contine ~ 30 T4 si cateva de
T3.Acum HT sunt complet sintetizati, dar ei
inca sunt legati de tg. Pentru a fi posibila
secretia in sange a hormonilor, molcula de
tg este captata la polul apical de catre tireocit
prin procesul de pinocitoza. Aflata in clula,
lizozomi din citoplasma fuzioneaza cu
veziculele formate si elibereaza enzime proteolitice. Prin scindarea moleculei
de tg se elibereaza si T3/T4 continuti de aceasta ce difuzeaza prin membrana
celulara in capilarele sanguine.
Din lizarea tg rezulta si MIT si DIT simple, aceste molecule sunt deiodata iar
iodul este reutilizat. De asemenea glanda tiroida prezinta particularitatea de a
depozita cantitati mari de hormoni, considerandu-se ca are rezerve pentru a-si
indeplini functia 2-3 luni.


Factori de control :
TSH-ul stimuleaza aproape toate fazele sintezei HT. Niveluri ridicate de T4
inhiba secretia de TSH formandu-se astfel un sistem de inhibitie prin feedback
negativ. Productia de TSH mai este inhibata si de niveluri crescute ale STH,
glucocorticoizi, testosteron, estrogen si de conc. foarte mari ale Iodului in
sange.
Expunerea la frig indelungata determina o cresterea a secretiei de TSH ca un
raspuns de adaptare.